ANUL IV.
7—14 Ianuarie 1901
11C1C
Tţedacfia şi .1Administraţia Jf/r. Mântubisa No. 9, pucurescî


^îpare în Jie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an Lei 5 I Abonamentul în străin, pe an Liei 8
»	»	»	6 luni »	3 | Un număr............... . 15 bani
1 leu linia jVIica publicitate 5 bani cuvîntul. uscriptele nepublicate se ard.
Comitetul de redacţie: Kaginderu
p. Sulfu
Colonel p. V. jNăs turei Q. Jldamescu V. S- jtfoga JV. JYico/aescu ffr. caodossiu
Corist. C. popovic'-Vaşcă.
SUMARUL: Statutele Societăţii ‘Steaua*. — V. A. Urechiă, Pluta domnăscă. — Deser-toril români în Basarabia. — Colonel Năsturel, Stăgul şi Stema României. — C. Bariu, De acum dou6 mii de ani. — P. G..., Ce vor Bulgarii? — Fondaţiunea I6n Oteteleşianu. — Sp. Popescu, Doctorul şi baba.—Contra anginel. — C. Fussea, Meşteşugul. — D. Popeseu, In preziua renasceril.— N. Teodoresou, In Streini. — Conferinţă antialcoolică. — Smara, Tîrgovişte—-Olt. Adarncseu, Societatea «Albina».—0 Visită.—Niger, Povestea ernel. — Societate rurală.—P. G. Salviu, Hrana pasărilor.—Cronica săptămânii.—InformaţiunI.
Ilustrafiunî: 'ţărancă din Vîlcea.—Steme ale principatelor unite. — Soldat Dac.— Soldat Roman.— Vederea palatului domnesc din Tîrgovişte. — Biserica domnesc;! din curtea palatului domnesc.—Trei tovarăşi.—Pădure în timpul ernil.
4 44 44 44 44	44 4»- ^ 44	4*- 44 44 4» 44 44 44 44 4
;WVWW^AAWvVWWVWWVWWW/WW' FURNISORUL CDRŢ11 î fABRlCA DE CONSERVE STHICOVICÎ "
Ca şi în anii trecuţi ve oferă anul acesta pro-) dusele sale de legume, precum]: Mazăre, Fascie,> Bame, Ghiveci, Pătlăgele vinete, Fasole ţn-> cără şi Ardei copţi în cutie de */s kilo cu pre ful de Lei 5,75, colecţia de 10 cutii, din carej voiţi să alegeţi. Transportul gratis pînă la gara^ sau comuna D-vostră. Plata în ramburs.
Fiind siguri că în tot-d’a-una aţi fost mulţu-, miţi de calitate şi preţ, avem speranţa că şi anul) acesta ne veţi onora cu comandele JD-vostre, mai) cu semă că anul acesta am redus preţurile cu) 12% în raport cu anul trecut.
Comandele se adreseză
RECOMPENSE OBŢINUTE:
4 Diplome de onâre 19 Medalii de aur 1 Grand Prix 1 Afară de concurs MEMBRU JURIULUI ^Medalie de argint la Exp,
Univers. Paris 1900.
Cea mal mare recompensă I decernaţii conservelor străine.
i/VVWWWvNAAVvVlAAVvVVNAAAtVWWVVVVS/
Bucurescî.
D, STA ICO V ICI
Strada Regală, 11.
MICA PUBLICITATE
Cu 5 bani cuvîntul, iar pentru anunciurile cu un număr mai mare de cuvinte, de la 50 în sus, preţul pentru fle-care cuvînt este numai de 4 bani.
Ministerul lucrărilor publice a pus în vîn^are la librăriile Socecu, Alcalay şi Miiller (pasagiul Român) următorele publicaţiunî cu preţurile însemnate în dreptul fie-căreia: Expunerea situaţiei Ministerului de lucrări publice la finele anului
1897, două volume â lei . . . 18,75 Harta murală a drumurilor
ţârei (în 4 foi) lei.......12 50
Les routes cu Roumanie, un
volum lei.................. 2.50
Harta drumurilor ţăreî împărţită pe judeţe.......... 0,50
Caete speciale pentru lucrări lunare, de Const. C. Pop.-Taşcă şi N. D. Spineanu institutori. Pentru div. I rur. şi cl. I urb. 15 bani broşat € II S	«	II I	30	>	>
« III «	«	III »	50	»carton.
De clasele III şi IV-a lei 1	»
Depositul la Tipografia «Carol Gobl» str. Domne! No. 10, care le espediază în totă ţara contra ramburs. Rabat 25% comandelor de la 10 lei în sus,
Primăria oraşului Bucurescî
PUBLICAŢIUNE
Pentru ca listele electorale ale Capitalei pe anul viitor 1901 să fie cât se p6te mai exacte, Primăria a hotărât să incdpă mai de timpuriu lucrările pentru alcătuirea acestor liste.
Tot de-odată aduce la cunoscinţa tu-
turor că orl-ce cereri referitdre la înscrieri ştergeri şi rectificări în liste se pot adresă chiar de acum.
Cererile sînt scutite de timbru, pe baza legeî electorale: ele vor însoţite de actele pe basa cărora se motivdză cererea.
Primar (ss) I. Bărbătescu.
Secr. general, (ss) I. Popescu. Octombre, 1900.
No. 41.003,
3678_________________________________
Textul pentru pregătirea iecţiuuilor, de Eugen Tisescu învăţător, elegant lucrat.
Pentru institutori. ... lei 3,50 » înveţ. pe cursuri. » 3,50 Adresaţi comandele însoţite de cost, plus 50 bani porto, domnului Engenift Tisescn, Bacău.____________
Gradina preotul ilie, Bise^
rica Colrocenl, Bucurescî. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcâtore, Bra(ji, Pini austriaci,Thuia şi altele. Stupi, Tran-dafirî, etc.___________________________
Societatea de liasait Artificial şi de Ceramică de la Cotroceui. Capital social Lei 2 500.000 deplin vărsaţi
Sobe de porţelan albe si colorate
Representanţa generală pentru totă tara
I Bucur. Calea Moşilor No. 81. ZWAIFEL & C0.!Ia9h Btr- Mitropoliei No. 2.
(Galaţi, str.Egalităţii No. 48.
www.dacoroinamca.ro
J&M-
Gu prilejul Anului ^ou 1901, urăm cititorilor noştri diIq multe pline de spor şi i5bîndă. In acelaşi timp le mulţu-& mim călduros pentru sprijinul ce dau diInic lucrării nostre. Gu asemenea îndemn vom lucra şi cu maî multă tragere de inimă la îndeplinirea sarcineî nostre, convinşi că în marginea puterilor nostre lucrăm pentru binele poporului românesc.	comitetul „albinei-
O Societate Folositore,
a 20 Decembre trecut, un însemnat număr de profesori, institutori, ingineri, mari proprietari etc. s’au adunat în sala No. 18 a Universităţii, unde comisi-unea alesă în o şedinţă precedentă a dat citire pro-ectuluî de statute a noii societăţi «Steaua,» care are de scop a lucră pentru întinderea şi întărirea învăţături! în popor.
Dăm aici textul statutelor votate, şi facem un călduros apel cititorilor noştri să se grăbescă a se înscrie ca membri în acestă folosităre societate, a căril preşedinte este d-1 Ion Kalinderu, iar Casier-Administrator, d-1 Spiru C. Haret. Co-tisaţia nefiind de cât 2 lei pe an, Iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni numai 1 leu pe an, sîntem siguri că nu se va găsi Român care să nu dea sprijinul său, pentru ca ea să-şi pătă ajunge scopul spre binele şi fericirea nemulul.
In pagina a treia a copertei revistei se p<5te vedă compunerea Comitetului Societăţii, cum şi începutul listei persdnelor ce s’au înscris deja ca membri, şi în fle-care săptămână vom urma a publică numele celor-ce se vor înscrie din nou.
Cererile de membri, însoţite de cotisaţia pe un an trimisă prin mandat poştal, care nu costă de cât 15 bani, în timbre sau în mărci poştale, se vor adresă d-luî Spiru C. Haret, strada Verde No. 7, Bucurescî.
www.dacaromanica.ro
382
ALBINA
Statutele Societăţii «Steaua».
Art. 1. — Se constitue, sub numele de „Steaua11, o Societate cu scop de a lucră pentru răspîndirea şi întărirea învăţăturii în masa poporului, prin imprimarea şi propagarea, de scrieri şi publicaţii de tot felul, cu caracter moral, patriotic şi utilitar, şi pentru împedicarea prin tăte mijlficele legale a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Art. 2. — Societatea va căută să-şî atingă, scopul:
a)	făcând să se imprime scrieri şi publicaţii asupra unor a-numite subiecte alese de dînsa, şi după un program determinat de dînsa; b) încurajând prin premii sau alte mijlăce, publicaţiile cari vor fi de natură a corespunde scopului său ; c) răspândind, fie pe un preţ cât mal redus, fie în mod gratuit, sub formă de premii şcolare sau alt-fel, asemenea publicaţii; d) încurajând şi susţinând instituţiile culturale şi şcălele de adulţi; e) lucrând pentru formarea unei biblioteci populare, în vederea scopului ce urmăresce.
Art. 3. — Veniturile Societăţii constau:
a)	din cotisaţiilo membrilor; b) din donaţii în bani sau în cărţi; c) din beneficiile eventuale ce s'ar realisă din vinderea publicaţiilor distribuite de Societate; (7) din orî-ce alte venituri întimplătore.
Aid. 4. — Cotisaţiile membrilor vor fi de cel puţin doi lei pe an. Pentru învăţători, preoţii rurali şi săteni, cotisaţia minimum va fi de un leu pe an.
Cotisaţiilo se vor achită de către membri, fie în bani, fie în timbre, fie în mărci poştale; ele se vor pute plăti safi pe câte un an întreg, safi cel puţin pe câte şese luni.
Art. 5. — Se va formă treptat un fond de reservă, din o reţinere de 10% din tote cotisaţiile şi donaţiile în bani. Acest fond se va depune la Casa de depuneri safi la Banca Naţională, şi va fi destinat ca, din venitul lui, să se asigure în mod permanent realisarea scopului Societăţii.
Art. 6. — Sediul Societăţii va fi în Bucurescî. Ea va pute înfiinţâ filiale în orî-ce altă localitate.
Art. 7. — Conducerea Societăţii va fi încredinţată unul Comitet central de 9 membri, aleşi de adunarea generală în şedinţa sa ordinară de la Ianuarie.
Acest comitet alege din sînul săfi un preşedinte, un vicepreşedinte, un administrator, care va fi şi casier, şi un secretar.
In fie-care an, în adunarea generală ordinară de la Ianuarie, se vor trage la sorţi pe rînd câte trei din membrii comitetului, în locul cărora adunarea generală va face o nouă alegere, aşa că până în trei ani, întregul comitet să fie supus reînoireî. Membrii eşiţl la sorţi sunt reeligibilî.
Membrul Comitetului care va lipsi de la şedinţele comitetulu în timp de trei luni, se va consideră ca demisionat.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
383
In cas când în cursul anului s’ar produce vre-o vacanţă în comitet, ceî-l-alţî membri aî luT vor împlini vacanţa în mod provisoriu, iar alegerea definitivă pentru locul vacant se va face la cea mal apropiată adunare generală.
Art. 8. — Atunci când comitetul central va găsi de cuviinţă, el va pute decide înfiinţarea de filiale regionale, în localităţile unde interesele Societăţii vor cere acesta.
Fie-care filială va fi condusă de către un comitet regional al eî, care se va compune din cel mult 7 membri, şi se va alege şi reînoi după regulele prevădute în articolul 7. Alegerea şi reînoirea comitetului regional se va face de către adunarea regională a filialei respective în şedinţa eî ordinară din Decembre.
Art. 9. — Atât comitetul central, cât şi comitetele regionale, vor trebui să ţină cel puţin câte o şedinţă pe lună. Fie-care şedinţă, ca să fie valabilă, va trebui să se ţină cel puţin cu majoritatea absolută a membrilor comitetului respectiv.
Serviciile membrilor comitetelor sunt gratuite.
Art. 10. — Comitetul central va elabora regulamentul după care se vor conduce lucrările Societăţii, în limitele statutelor şi ale voturilor adunărilor generale.
Tot el va hotărî, pentru fie-care filială regională în parte, care s’ar înfiinţa, atât organisarea, cât şi natura şi întinderea raporturilor dintre aceste filiale şi comitetul central. In orî-ce cas, organisarea filialelor va trebui să fie în conformitate cu statutele şi regulamentele Societăţii, şi cu decisiile luate în a-dunările generale ale secţiunii centrale din Bucurescî.
Art. 11. — Membrii Societăţii se împart în membri onorari, donatori şi activi.
Comitetul central pbte proclamă ca membri de onore aî Societăţii persone, cari prin situaţia lor socială şi prin autoritatea lor pot contribui în mod puternic la realizarea scopului Societăţii.
Ca membri donatori al Societăţii sau aî unei filiale, se vor proclamă de către comitetul central sau de către comitetul regional respectiv, persdnele cari vor fi făcut o donaţie, acceptată de comitet, în valdre de cel puţin 200 lei.
Membrii activi se vor admite de către comitetul central, sau de comitetele regionale, fie-care în circumscripţia sa.
Admiterea se face în urma unei cereri, subscrisă de persona care cere admiterea. Cererea va fi însoţită de cotisaţia pe cel puţin un an.
Art. 12. — Membrii Societăţii sunt datori să-şî achite regulat cotisaţiile, şi să deâ cu tbtă energia concursul lor pentru re-alisarea scopului Societăţii. Fie-care membru este îndatorat ca, în primul an după admiterea sa, să facă a se admite în Societate cel puţin alţi doi membri noul
Se consideră ca retras din Societate membrul care în timp ,de un an nu-şî achită cotisaţia, precum şi acela care s’ar dovedi că refusă să luci’eze pentru realisarea scopului Societăţii.
Art. 13. — In şedinţa de la Ianuarie, adunarea generală din
www.dacQromanica.ro
384
ALBINA
Bucurescî alege trei censorl, cari vor ave însărcinarea de a verifica compturile şi gestiunea bănescă a comitetului central, precum şi bilanţul pe care acest comitet este dator să-l presinte în fie-care an la Ianuarie adunării generale. EI vor avea dreptul de control şi asupra gestiunii bănescl a comitetelor regionale.
Censoril se aleg pe câte un an. EI sunt reeligibill.
Art. 14. — In adunarea generală de la Decembre, fie-care filială alege câte douî censorl, cari vor avd, în ceea ce privesce comitetul regional respectiv, îndatoririle prevgdute la articolul 13. EI se aleg pentru un an, şi sunt reeligibill.
Art. 15. — In fie-care an, în a doua Duminecă din Ianuarie, Societatea ţine în Bucurescî o adunare generală ordinară, la care vor luâ parte toţi membrii Societăţii, din Bucurescî sau din judeţe, cari vor fi achitat cotisaţia lor până la curent. Ora şi locul acestei şedinţe se va anunţă prin diare cel puţin cu 15 dile înainte, arătându-se şi cestiunile cari vor fi la ordinea dileî.
Şedinţa din a doua Duminecă din Ianuarie nu se va putg ţine, de cât dacă vor fi presenţî un numgr de membri cel puţin egal cu a patra parte din numărul membrilor din Bucurescî, cari vor fi la curent cu plata cotisaţiilor.
Dacă la prima convocare nu se pdte întruni acest numgr de membri, şedinţa se va amână pentru a treia Duminecă din Ianuarie, când ea se va ţind, orî-care ar fi numărul membrilor presenţî.
Art. 16. — Filialele vor avd câte o adunare regională ordinară în a doua Duminecă din Decembre. Aceste adunări se vor ţine tot după regulele de la art. 15. In cas când la convocarea din a doua Duminecă din Decembre nu ar rgspunde un număr de membri cel puţin egal cu a patra parte din numărul membrilor filialei cari să fie la curent cu plata cotisaţieî, adunarea se va convocă pentru a treia Duminecă din Decembre, când se va ţine, orî-care ar fi numărul membrilor presenţî.
Art. 17. — Afară de adunările ordinare prevgdute la art. 15 şi 16, atât Societatea, cât şi filialele, vor pută avă şi întruniri extraordinare, în următdrele împrejurări:
a)	în urma unei decişii a adunării ordinare; b) prin iniţiativa comitetului respectiv sad a censorilor; c) în urma unei cereri scrise, adresată Comitetului de un numgr de cel puţin 20 de membri. Cererea va trebui să arate lămurit obiectul convocării. In urma unei ast-fel de cereri, Comitetul va fi dator să conv<5ce adunarea în termen de cel mult 30 <jile.
Art. 18. — In adunările ordinare, se va cercetă bilanţul pre-sentat de Comitet, precum şi raportul censorilor; se vor luă decişii asupra gestiunilor puse la ordinea dileî, şi anunţate prin avisul de convocare a adunării; se vor face alegerile pentru Comitet şi censorl, conform art. 7 şi 18.
Decisiile se iau cu majoritatea absolută a membrilor presenţî. Votul pentru alegeri, precum şi în t6te cestiunile de pers6ne, se
www.dacoramamca.ro
ALBINA
385
va face în mod secret. Cu tăte acestea, dacă unanimitatea membrilor presenţl ar cere, alegerile se pot face şi prin aclamaţiune.
Şedinţele vor fi presidate de preşedintele Comitetului; în lipsa sa; de vice-preşedinte; şi în lipsa şi a acestuia, de cel mal în vîrstă dintre membrii Comitetului.
Pentru fie-care şedinţă se va întocmi, de către secretar, un proces-verbal, care să arate lucrările făcute şi decisiile luate.
Art. 19. — In adunările generale, se pot discută şi luă decişii valabile numai asupra cestiunilor puse la ordinea dilel, cu escep-ţia propunerilor relative la convocarea unei noî adunări generale.
Propunerile presentate Comitetului în scris, cu 10 dile înainte dej ţinerea adunării generale, din partea unul număr de cel puţin 20 membri, t'rebue puse la ordinea dilel.
Art. 20. — Nici una din disposiţiunile statutelor de faţă |nu se1 pot modifică de cât de către adunarea generală a Societăţii, cu majoritatea de două treimi din numărul membrilor preseinţî la vot. Art. 1 înse nu se va puteă modifică în nici un chip.
[Art. 21. — In cas de disolvare a Societăţii, capitalul ei, precum şi fondul eî de reservă, se vor da Casei Şcălelor, cu însărcinarea de a-1 consacră în folosul instituţiei cantinelor şcolare sau a bibliotecelor rurale.
Art. 22. — Primul comitet al Societăţii va fi compus din d-pil: Banu Constantin, Cecropidi Dimitrie, Dimitrescu Procop. I, Gar-bovicănu Petru, Haret Spiru C., Kalipderu Ioan, Negoescu Christu, Şomănescu Sava şi Ylădescu Mihail; iar primii censorl vor fi d-niî: Alexandrescu Constantin, Alimăneşteanu Constantin şi Ionescu Co'nstantin, preot; toţi aceştia aleşi în şedinţa de la 20 decembre 1900.
Aceste statute s’aii votat în şedinţa Societăţii ţinută la 20 Decembre 1900, la ora 81/, săra, în Palatul Universităţii din Bucurescî.	________________
Cot mai bine târziu de cât nici o dată.
La 28 Noembre (aniversarea căderii Plevneî), s’a împlinit anul, de. când lupt pentru înfiinţarea unei societăţi economice, în localitate. D'atuncia, cu sprijinul colegilor vecini şi locali, am înfiinţat cercul conferenţiar « Tismana de Sus», contopit la Aprilie, cu fcel cultural-oficial «Tismana».
« Tismana de Sus», până la Aprilie, a ţinut 5 conferinţe populare: 3 in Godinescî, 1 în Tismana şi 1 în Pocruia. In ele, pe lângă poveţe relative la hig.enă, agricultură, economie, etc., s’a urmărit şi înfiinţarea Băncilor populare.
Sînt vesel că de şi târziu dar totu-şî sămînţa aruncată nu s’a pierdui "cu t<5te piedicile întâmpinate. La 10 Decembre, societatea nostră cu numele «Sporul» s’a înfiinţat şi la 11, am şi început o-peraţiile de depuneri şi împrumuturi. Cu devotament, timp şi persistenţă se învinge totul.
C. Kobrescu.
___________________ Invgţ. dirig. Godinescî, Gorjitt.
www.dacQrQmanica.ro
Ţăraneă din Vîleea.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
387
PLUTA D0]VIN£SCA
— Povestire Istorieă —
I.
«e întorceau cărăuşii, cu polobocele şi antalele pline de vin ! nou, de la podgoriile din jurul Bacăului, tot pe malul Bis-„ J triţel pe la Roznov spre Piatra.
Eră dimineţă de tomnă rece; — aburii din rîu acopereau cu maramă subţire de miresă lunca pe jumătate golită de frunze. Cărăuşii erau la popas sub sălciile de la Budăile de apă rece.
Boii dejugaţi, slobozi, căutau iarbă care să le dea forţă pentru drumul ce mal aveau de făcut. Boii or li găsit sau nu câte-vă lire, arse de brume, dar sciţi că în schimb cărăuşii totă noptea făcură chef la gura antalelor, bend, după obiceiu, pentru toţi şi pentru tote, pentru vil şi peniru morţi, şi când nu mai avură nume do pomenit, făcură botezul resteiului, ca să aibă pricină de cumetrie şi de dare de cep nou la vre-un alt butoiu.
Eedeleşul totuşi, la urma urmei, se deşertă, trecând pe sub buzele insetoşate ale cărăuşilor, cari adormiseră în jurul focurilor şi ele mijind tot mal potolit pînă se stinseră.
Acum răcorea vie a dimineţeî deşteptă pe cel mal subţire în cojoce.
— Haide mă! sculaţi mă! e ziuă albă şi mal avem de furcă pînă la Piatra. Şi de n’oni ajunge la vremea hotărâtă de paharnicul domnesc, apoi val de curelele nostre.
Intr’o clipă la strigătul acesta se deşteptară şi cel mai somnoroşi, adunară boii şi înjugară.
De-abiâ plecaseră de la Budăî, în apa cărora îşi răcoriseră faţa aprinsă de vin, şi iată că unul din cărăuşi aude, din spre Bistriţa, ţipete şi larmă, strigăte de ajutor.
O fi românul greoiu la multe, dar când e să dea ajutor creştinului nu mal stă pe gânduri. Toţi cărăuşii într’un suflet se îndreptară spre locul de unde venea alarma.
Privelişte grosnică:
O plută, cu cârma frîntă, încălecată pe o stâncă, eră gata să se sfarme şi să piară în volbure şi in nahlapî să se înfunde cel de pe plută.
Şi nu eră pe plută numa* omeni de rînd, ci şi boerime.
Un tînăr boer ţinea din răsputeri în capătul plutei, băgată în apă, să nu-i scape din mâni, o frumosă fată. Dar puterile lui slăbiau din ce în ce, căci cei doi plutaşi rămaseră căţăraţi pe stâncă de unde nu puteau face un pas măcăr pe repeţlişul plutei care se înneca.
Valurile spălaseră tot de pe plută şi tinărul boer nu mal avea afară din apă de cât capul şi mânile. Cu una se ţinea de un gânj care legă bîrnă de bîrnă, cu cea-l-altă susţinea, d’asupra volburel, pe frumosa fată.
Cărăuşii, la vederea spectacolului, se întrebară ce-I de făcut? — Ce să fie, — ţlise Nagâţ, cel mai tînăr dintre el; — faceţi ca mine.
www.dacoramanica.ro
388
ALBINA
Îşî aruncă într’o clipă cojocele, îşi fac o sfintă de cruce şi se asvîrl cinci din ei în apa rece, înotând voinicesce spre locul de desnădejde.
Intr’o altă clipă Nagâţ, urmat de Curcubeu, sînt lîngă grupul ce se înecă. Cei-l-alţi trei au sosit la timp ca să ajute celor doi să tragă din volbură pe tînera păreche, şi o depun pe mal, ca să se întorcă din nou în ajutorul plutaşilor, să desfacă pluta de pe stîncă şi s’o tragă la mal.
De la plutaşi afiară, cei cinci voinici, cum cei doi mântuiţi de dînşii nu sînt omeni ori-cum. Erau înşişi fica şi fiul lui Ştefan Vodă cel Mare.
Care de care să aprinţlă focuri, să usuce hainele domnesci, care de care se întrebă cei ele făcut pentru călătoria mai departe a tinerilor.
O a doua plută, în care eră argalîcul curţeî se înnecase^ cu puţin mai la deal!.. De acolo pluta domnescă luată de şivoiu şi cu cârmele frînte nu mai putu să fie oprită de cât când se isbi de ascuţita stîncă.
II.
Ştefan Vodă cel Mare şi Sfînt venise în 1498, Octombre, la Piatra, să tîrnosescă turnul Sf. Ion.
Trăsese, cu totă curtea lui, la casele din nou zidite pentru îngrijitorul monastireî, în apropiere de măreţul turn, care şi pînă astăţli, de şi schimonosit de restauratori, de măreţia domniei lui Ştefan Vodă grăesce.
Cu Măria Sa erau domniţele şi Voevodul Bogdan.
Acum, mitropolitul şi episcopul sfârşiseră de doue ţlile totă parada bisericescă şi creştinii adunaţi de prin tote satele judeţului Camenei (Nămţ), umpleau rînduri rîndurî minunata mo-năstire, ca să sărute icona hramului (Sf. Ion), apoi să admire măreţul turn. Aşteptau în stoluri, pe la porţile monastireî, doră dor vor ţlări măreţul chip al lui Ştefan Vodă.
Tinerii ca tinerii, sburdalnici şi iubitori de lucruri nouî:
— Măria ta, taică dulce, fiice domniţa Elena, am veţlut astăţlî un şir de plute scoborând pe Bistriţa. Ce minunată trebue să fie călătoria pe plută, dă-ne voe să mergem pînă la Roznov. t
Cum să refuzi o plăcere atât de nevinovată, când eşti tată şi ţi se cere de fetiţa ta între doue desmierdări?
Cu pitacul domnesc către starostele de cherestegii, cu pecetea mică, roşie, a lui Vodă, Domniţa alergă la Voevodul Bogdan, care îl trâmite printr’un copil de casă la staroste, adăogend că, încă astă nopte, fiind lumină de lună plină, doue plute să fie gata, plute de bîrne împodobite cu ramure de braţli şi cu pod de dulapi nouî.
Mai încape vorbă? — încă înainte de cesul hotărât, plutele erau gata, cu câte un rînd de plutaş! aleşi pe sprîneenă.
Personalul de serviciu se sui pe una din plute, însoţit de buciumaşi, surlaşi şi trâmbiţaşi. Pe cea-l-altă plută luară loc numai Domniţa şi Voevodul Bogdan, — şi, în uralele tuturor celor de faţă, plutele alunecară, sub presiunea voinicilor cârmaci şi repede dispărură din vederea însoţitorilor, auţlindu-se numai în soroce ţliceri din bucium, aduse pe aripele vîntului.
Măria Sa Ştefan Vodă, care şi el venise la mal, se întorse la
www.dacaromanica.ro
ALBINA
389
egumenie, să-şî cate de trebile domniei, că nu una, ci multe împresurau, pe vremile acelea, pe stăpânitorii Moldovei.
Plutele înaintau aurite de lumina lunei, cântările de pe cea din urmă nu încetau de a stârni ecourile delurilor pădurose. Din când în când păsări de nopte treceau pe d’asupra plutelor şi cârmacii îşi făceau cruce ţlicend:
—	Domne, aperă-ne de rău! Aucjî cobe !
Fără nici o grije, Domniţa se lăsa cu totul cuprinsă de plăcerile plutire! şi, în blănile sale de samur, nu simţea asprimea crescândă a răcorelei, fixând cu nesaţiu privirea în tabelul mereu schimbător şi mereu frumos ce se desfăşură odată cu înaintarea plutei. In extazul ei, abia îşi mai aducea aminte, că lingă dînsa se găsea un frate iubit.
Acesta, la vîrsta care eră şi cu educaţiunea ce primise, vedea lucrurile şi omenii prin alţi ochelari de cât Elena; el la alte se gândia... când, de odată pluta din urmă se sparge de un ascuţiş de stâncă. Strigătele, ţipetele sînt zadarnice. Ce ajutor putea să mai dea două tinere odrasle de Domn şi doi plutaşi, cari nu puteau părăsi cârma plutei domnesc! ?
Domniţa eră adînc emoţionată, dar Voevodul strigă :
—	înainte, Roznovul este aprope, le vom trămite ajutor de-acolo.
Dar cesul rău nu alege de-i Domn sau simplu muncitor acel
pe care îl lovesce.
Nu la mare distanţă de la locul spargere! plutei servitorilor, se întâmplă sfărâmarea plutei domnesc!.
m.
Nagâţ, pe când cei-l-alţi se întrebau ce-î de făcut cu Domniţa şi cu Bogdan Voevod, ajutat de alţi doi-trei, dau jos butea cu vin din carul său şi, aducând de pe la cărăuşi ce mai brumă de fin aveau pentru vite, gătesce loc de şedut, comod pe cât se pote într’un car mocănesc şi strigă cărăuşilor:
—	înjugaţi, bre!
Apoi, îndemnă pe Domniţa şi pe Voevod, să se urce în car :
—	De, Măriile Vostre, nu-! legăn domnesc cu roţi aurite, dar să fiţi Măriile Vostre sănătoşi, şi vă veţi aminti odată cu plăcere, că aţi călătorit câte-vâ cesuri cum călătoresce ţăranul o viaţă întregă.
—	Isteţ român, dice Domniţa către fratele său, cuibărindu-se cât puteau mai bine în carul mocanului.
Şi Nagâţ, deschizând şirul carelor cărăuşesc! pline cu polo-boce de vin, se întorse către Domniţă şi Voevod, îşi scose căciula, si cu un ton glumeţ dise:
—	Mai bun vin am eu în car, de cât toţi ceî-l-alţî.. .
IV.
Când eră pe la ainiaţli, de se părea sorele un punct de foc pe turnul de la sf. I6n, numai ce bătu la porta monâstirei, cea des-. pre Borzochian:
—	Deschideţi! striga cărăuşul Nagâţ, că sosesce vinul domnesc !
Porţile se dădură în lături şi unul după altul carele cărăuşesc! intrară în curtea monăstireî.
—	Ce este? întrebă Măria Sa Vodă, privind de la ferestră.
www.dacoromanica.ro
890
ALBINA
In acel moment carul lui Nagâţ ajunsese la scară şi Vodă recunoscu în el pe copiii săi iubiţi.
El descinse să-i primescă. In câte-vâ clipe totul se lămuri.
Nagâţ,— fiice Vodă, — tu şi ai tei aţî fost omeni vrednici. Pe tine şi pe cei cari cu tine aţi scăpat pe Domniţa şi pe Bogdan Voevod, vă fac răzeşi. Lunca şi sfora de păm’int din jurul ei, unde aţi poposit astă-nopte, a vostră să fie, ocină în veci. Iar voi, cei cu polobocele, râfuiţi-ve cu pimnicerul Curţeî.
Păi să verii, Măria Ta, hâtrul de Nagâţ ne-a dis aşâ: Veniţi şi voi cu carele cu vin domnesc. Pînă s’o învechi al vostru de l-o pute bea de lec românul, veniţi de gustaţi vin străvechi, dătător de viaţă: să sărutăm mâna Măriei sale, ca bun tovarăşi ce-mi sînteţi.
Şi pe rînd sărutară mâna lui Vodă, iar Măria Sa Ştefan-cel-Mare şi Sfînt dise :
- Dacă-i aşâ povestea, apoi cum voinţa mea este ca monăs-tirea ce am zidit şi sfinţit aci să nu rămână stingheră pe lume, ca a lui Alexandru Vodă, unchiul meu, vă dăruesc vouă delul Domniţei Elena, de la coda Petricicăî pînă dincolo de Borzo-chian. Să vă faceţi aşerlări pe el şi să fiţi tîrgoveţi cinstiţi ai Camenei (Petrei).
—	Descingând din car, Domniţa Elena întrebă pe Nagâţ:
—	Eşti însurat ?
—	Din câşlegile trecute, Măria Ta.
Ia contăşul ăsta cu blană scumpă şi salba asta de nestimate şi le du nevestei tale. Şi când Dumnedeu vă va dărui un prunc, la mine să veniţi să-î fiu naşă.
Bogdan Voevod împărţi galbenii din punga sa, nu numai la mântuitorii lor, ci şi la cei-l-alţi ţărani... ba nu, acum tîrgoveţi, ţlicendu-le :
La Piatra se chiamă aci, în limba moldovenescă. Zid de piatră să fiţi voî când duşmanul ţărei va îndrăsni să răsbescă iutr’acocc.
Şi d’atuncî în hrisovele lui Ştefan Vodă, ispravnicii de Neamţ, de care ţinea Camena, erau pomeniţi îndată după ai Sucevei şi ai Ilotinuluî.
Numai că sosi şi starostele de cherestegii, care plângând dise lui Vodă:
Măria Ta, am ales cele mai tari plute şi dălcăuşi neîntrecuţi, dar când e cesul rău, n’ai ce face. Oamenii Măriei Tale cu toţii sînt scăpaţi. Nu vor întârzia să sosescă, dar ce mă fac eu sărmanul, cu preţul plutelor, fiind străine ?
Da când, măre, la domnia lui Ştefan Vodă, a rămas păgubaş şi nedreptăţit un moldovean ?
Şi cămăraşul domnesc plăti îndoit preţul plutelor şi cărăuşii descărcară vinul în pivniţele domnesci, fără să li se ţină în seină măcar vinul ivosit cu botezul răsteiului.
V.	A. Urechîă.
O	cugetare pe săptămână.
Meşteşugul e cel maî bun prieten al omului.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
391
gesertorii Românii în gasarabia.
Un amic al revistei nostre a primit ele la un preot sătesc din Basarabia o scrisore, din care ne-a dat voe să copiem partea următore, ce ni se pare de un deosebit interes:
„DeunădI m ani întâlnit cu un desertor român, care-I visitiu la d-na 31., proprietara moşiei, şi l-am cercetat despre starea lui. El mi-a spus că deserturi! români trec Brutul in Rusia, pentru-eă in România sînt unii cari le tot laudă Rusia, că acolo e bine şi slobod de trăit; şi vedend că mulţi tot trec, se ieau şi el după alţii; dar nu sciu că aici îi mănâncă viermii, îraii nici casă, nici masă. Toţi cei cari au trecut forte se căesc, pentru-că, după cum văd ei, aici e şi mai greii, şi mai strimt de trăit. Peste Prut (adică în România) sînt mai largi locurile şi mai slobod. Dar aud lauda despre Rusia şi văd că mulţi se duc, şi se ieau şi ei. si pe urmă văd că e amar de ei; sînt osîndiţi pe viaţă să fie argaţi şi văcari, să se insore cu ţigancele sau te-mirl cu’cine, flind-că gospodarii nu dau fetele după ei, pentru-că ei n’au nimic şi nu se scic ce om e şi cât de mult va sta pe loc. Mal toţi când le aduci aminte de părinţi, de patrie, lăerămăză; şi când le cânţi cântece românesc!, apoi chiar plâng: si tot! umblă tăcuti, si mâhniţi, si înstreinaţi.“
Am vre, clacă s’ar pute, ca aceste durerose rinei urî să le citescă tot Românul pentru-ca toţi să se încredinţeze odată că nicăeri nu pote să-t fie mat bine Românului de cât în ţara hă. Seim că sînt o sumă de venetici cari cutreeră satele nostre, răspândind tot felul de minciuni: că în Rusia se împart pămînturî fără parale la ţărani, că acolo este belşug şi bunătate. Daca ar fi acolo maî bine decât la noi, se-î întrebăm, pentru ce ei nu stau în ţara lor, ci o părăsesc, şi umblă ca cerşetorii, prin alte ţări, din sat în sat, pentru ca abia să câştige ca vai de eî cloî-treî bani, ca să aibă ce mânca?
www.dacQromanica.io
392
AT.RINA
Dar de ei, puţin ne pasă: e treba lor să trăiescă cum vor pute, pentru-că nu sînt fraţi de ai noştri.
Dar ne dore inima să vedem că fii buni de-ai ţării nostre, sânge din sângele nostru, flăcăi voinici, cari ar trebui să fie spre apărarea ţării şi spre sprijin părinţilor şi fraţilor lor, se ademenesc cu minciuni şi-şi părăsesc ţara, pentru ca să ajungă cerşetori şi pribegi în ţară streină, de batjocura streinilor.
Cel puţin să dea Dumnezeii ca ceea-ce pătimesc eî să fie de învăţătură celor-l-alţl, ca să nu se mai ia după vorbele tuturor desculţilor veniţi cine scie de unde, şi să scie odată totă suflarea românăscă că nu pote să-î fie bine Românului de cât în ţara lui.
5TEGUL Şl 5TEMA Tţ6MÂfllEI (D-
Sâ trecem acum la descrierea Stemelor.
Cât timp Ţările fură despărţite, fie-care şi-a avut scutul şi emblema sa proprie (2).
Cu alegerea Domnitorului Cuza în ambele Principate se impunea o modificare a Armăriei ţăreî, precum mai târcfiu, la 1863, Unirea, recunoscută de Puterile garante, trebuia să impună o altă întocmire a armelor, care să armoniseze cil noua stare de lucruri.
Obligaţiunea de a modifica armele resultă din mai multe cause principale cari au dat şi dau nascere aşa tjiselor scar-telărî (ăcartelures) ast-fel:
1.	Alianţele dădură nascere despicării scuturilor (ecu parti), adică împărţirii lor în doue părţi egale prinlr'o linie verticală. Un esemplu îl aflăm în Unirea Munteniei cu Moldova, unire care creiă scutul represintat prin (fig. 2) şi pe drapelele model 1863 despre care am vorbit.
Femeile cari, de şi n’aveau armării în vechime, fiind-că nu aveau ca bărbaţii: scuturi, căsci, cămăşi de zale, ba-niere, etc., femeile <fic, adoptară mai târtjiu armele soţilor (3), sau părinţilor lor al căror nume şi titluri ele purtau, şi astfel ajunseră ca să îinpreune armele lor cu acelea ale bărbaţilor ce luau în căsătorie.
2.	Mulţimea domeniilor sau feudelor (fief.), a contribuit în cel mai mare grad, la propagarea obiceiului scartelăriî 1
(1)	Ve<Ji No. 10, 11 şi 13-14.
(2)	Ani demonstrat în altă parte, cari au fost emblemele.
(3)	Este adevărat că. scutul unei văduve sau al unei feciore avea o formă diferită de al unui bărbat: eră un losangiu.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
393
şi, atjî, puţini Suverani nu sunt obligaţi a scartela în raport cu mulţimea domeniilor lor.
Ferdinand III, care avea ca domeniu, de la tatăl său, regatul Castilia, (1217), iar de la mama sa pe acela de Leon (1239), le uni pe amîndouă împreunând armoariile prin scar-telare. Tot ast-fel făcu eraklul (1) principelui Cuza cu Moldova şi Muntenia în armoaria represintată de (fig. 1).
3.	Pretensiunile îmulţesc şi ele cartierele armoariilor şi obligă deci la scartelare.
Aşă, regii Englitereî care, chiar pe timpul primelor răsbăie ale Eevoluţiunel francese, se intitulau şi regi aî Franciel, scartelau scutul lor cu armele Fran-cieî şi ale Englitereî. De-visa lor: Dieu et mon droii, face şi acjl alusiune la acesta. Ducii de Savoia scartelau de Chipru şi Ierusalim.
Către jumătatea secuiului al XV, Rened’Anjou, regele Sicilieî (1417), vă-(Jendu-se deposedat de regatele asupra cărora el pretindea a ave drepturi, şi spre a anunţa pretensiunile şi drepturile Iul, scartelă Neapol-Sicilia cu Aragon şi Ierusalim. Se pare că de la el s’a început obiceiul scartelăriî.
4.	Printre căuşele principale se mal citeză: Demnităţile, mal ales cele bisericesc! în care prelaţii scarteleză armele lor cu armele bisericeî la care sunt numiţi.
Concesiunile, prin care o casă are concesiunea de a purtă pe lîngă armele-î proprii şi alte arme ce se concedăză de Suveran (2).
Recunoscinţa, mal ales a cardinalilor către Papa care i-a numit, făcu pe aceştia a scartela armele lor cu ale Papei.
Fraţii cădeţi, scarteleză pentru a schimba (briser) armele şi a se deosebi de primul născut care moştenesce singur titlurile şi blasonul tatălui său neschimbate. * •
(1)	Armorial des Souverains.
(2)	Cele mal multe scartelărî provin din stingerea cutărei familii în cutare alta, din concesiuni sau convenţiuni testamentare sau matrimoniale prin care se stipuleză că o familie va pute lua numele şi armele
• unei alte In acest cas, armele primitive ale casei trebuesc să ocupe 1-jul şi al 4-lea cartier, afară numai dacă n’ar fi câte patru cartierele încărcate cu armării de concesiune sau de alianţă; atunci acelea ale casei se pun peste-tot.
www.dacaroimaiiica.io
394
ALBINA
Unii autori eraldî, esplică scartelarea scuturilor în chipul următor: scartelările sînt semne onorabile pentru nobilul cavaler. Aceste semne nu sînt alt-cevâ de cât loviturile, tăieturile şi spărturile primite, şi rămase pe scut, în timpul luj> telor crâncene la care a luat parte cavalerul.
Vechil cruciaţi nu se îndurau să se despartă de asemenea scuturi şi le păstrau cu multă religiositate, în starea în care se aflau ca nisce martori şicuri aî curagiului şi valdrei lor; şi, cu cât numărul loviturilor primite eră mai mare,cu atât valdrea cavalerului eră mai ridicată. A di, scutul armorial nu mai este de cât o copie a scutului de resbel, el nu represintă de cât suvenirele tăieturilor primite de strămoşi. Pavezele brăzdate cu un număr mare de linii, aparţin ar-moariilor celor mai mari răsboinicî. A di asemenea vitejii sînt mărturisite de decoraţiunile de răsboiu ce se pdrtă pe piept.
Stema represintată prin modelul despre care vorbesce înaltul ordin de di No. 34 din 9 Februarie 1861 (1), este de felul acelora pe cari seanţa blasonului le numesce «armă-riă cu scuturi accolate» (ăcus accolles) sau lipite unul lîngă altul. Acest obiceiu este esclusiv reservat femeilor cari aco-leză, cum diserăm, scuturile lor lîngă acelea ale bărbaţilor. Şi, cum, după acest obiceiu, scutul bărbatului ocupă locul de ondre, iar al femeie! pe cel din stânga; apoi, în caşul ce ne preocupă, ne putend fi vorba despre aşa ceva, nu putem afla esplicarea acolării, de cât ast-fel cum am dat-o la pagina 282 a «Albinei» : chestiune de vechime a Domnului.
Erorea comisă în 1861 se atribue esclusiv stăreî de lucruri încă nedesăvîrşită a nc-eundscerii regulilor artei. Acostă erore fu îndreptată în Martie 1863 şi un esemplu de stemă a fost deja descris când am vorbit despre drapelul model 1863.
Figura 2 este stema Princip atelor-Unite, stemă imprimată pe *Desbaterile Adunării Legislative a României, sesiunea 1864—65. Avem der a-face cu un esemplar oficial.
Scutul este despicat (parti); în întâiul tăiat (coupe), pe albastru şi aur, figureză o aqui-lă (2) conturnată cu sborul jos; care broşeză peste tot şi care represintă Muntenia; în al doilea tăiat, pe roşu şi albastru, o întâlnire de bour (de argint? naturală?) care bro-
(t) Ve^i Albina, anul IV, pag. 288.
(2) Smalţul (colorea) nu se pote sci; este însă probabil că avem aci o aquilă naturală.
www.dacoroiiiaiiica.fo
ALBINA
395
şâză peste tot şi având între cdrne o stea de argint (1) care este Moldova. O cor6nă princiară timbreză scutul, iar su-porfii sînt doi delfini (smalţul?) Totul este sub pavilion domnesc, avend drept vîrf (eimier) o coronă regală. încrucişate la spatele pavilionului (passe en sautoir) se vede doue însemne în forma celor date de Romani Legiunilor lor (2) şi a-nume, la dextra o aquilă conturnatâ cu cifra romană V, iar la senestra o întâlnire de bour cu o stea între cdrne şi cifrele romane XXIV pe cartel.
Critica ce se pdte face acestui model este urmâtdrea:
Pentru ca o armărie să fie complet determinată trebuiă trei lucruri esenţiale: colore (smalţ, metal sau blănuri); apoi scutul sau câmpul (daca adică câmpul este plin sau are mai multe cartiere) şi, în fine, mobilele sau figurile ori piesele eraldice, emblemele.
In esemplul de mai sus nu avem nimic de <Jis în privinţa emblemelor, ele sînt perfect arătate: o aquilă şi o întâlnire de bour; nu se specifică însă nici în decret nici pe model, ce coldre au aceste figuri.
Cu privire la scut, noi seim că nu pote fi vorba de cât de doue cartiere, ne-avend de cât doue embleme. Neapărat, cei de la 1863 doriau a ave în marcă şi drapelul fie cărui principat, dar acestă dorinţă, eraldicescă de alt-fel, au rea-lisat-o tăind fie-care cartier.
Despre coldrea emblemelor iarăşi nu se vorbesce nimic.
In înaltul decret nu se vorbesce despre suporţi, iar figura îi represintă fără a le arătă smalţul; în fine, nu se pomenesce nimic despre insemnele încrucişate la spatele pavilionului cum nu se tjice nimic nici despre aeâsta. Cifrele romane sînt greşite, pe însemne: cifra 5 trebuia la cartelul Moldovei, iar 24 la al Munteniei.
Armăria precedentă este numită de alianţă.
Erorile semnalate în marca precedentă (fig. [2), au fost îndreptate în modelul întocmit de un cunoscător, căci desem-nul se află într’un uvragiu special: Armorial des souve-rains (3). Iată stema: (fig. 1).
Scartelat, în primul şi al patrulea, pe albastru o aquilă de aur (4) cu sborul jos, cruciată şi coronată princiar, ţinând în dextra o spadă, iar în senestra un sceptru, totul de acelaşi (adică corona, crucea, sceptru, spada, tot de aur; în blasonare nu se repeteză cuvîntul, ci se (jice «de acelaş»), care represintă Muntenia; în al doilea şi al treilea, pe roşu o întâlnire de bour de argint, având între cdrne o stea cu şese raze de acelaşi (metal) care represintă Moldova. Peste-totul (scutul cel mic) este tripărţit (tiercă) în fâşii: albastru, 1
(1)	Ve<)î o Albina» nota 2-a de la pag. 342.
(2)	Descrise în a nostră Stema Românim, pag. 132.
(3)	Reprodus şi în Stema României, la pag. 180.
(4)	Aurul sau galbenul se represintă prin puncte peste totă emblema.
www.dacQFomanica.io
396
ALBINA
aur, roşu, cu o bordură (1) de aur. Scutul timbrat cu o co-rdnă antică, are ca suporţi doui delfini de argint.
La spatele scutului se încrucişeză însemnele Munteniei şi Moldovei, pe ale căror cartele se află cifrele romane V şi XXIV. Totul sub pavilion Domnesc, timbrat cu o coronă princiară. O panglică de argint portă cu litere de nisip (sabie, negre), devisa: TOTI IN UNUM.
Acestă stemă este aplicată pe maî multe acte oficiale care se raportă la Domnia principelui Cuza. Ea este, din punct de vedere eraldic, în perfectă concordanţă cu regulele stabilite de sciinţa blasonuluî. Insă, nu se p<5te trece sub tăcere următdrele puncte:
1.	In tote vechile sigilii moldovenesc!, pînă la jumătatea a doua a secuiului al XVII, steua dintre cdrnele bourului a fost continuu cu cinci raze dispuse ast-fel: ca una să fie cu vîrful în sus, iar nu cu vîrful în jos adică «versată.»
De la acestă dată şi p-înă la epoca «regulamentară» (1830), steua are 6 raze şi forte rar se găsesce, pe unele pecetiî, şi cu câte 5 raze. Sub Domnia luî Mihaiu Vodă Sturdza, steua se întâlnesce de maî multe or! cu câte 5 raze de cât cu 6, iar sub domnia luî Cuza, faptul se petrece tot ast-fel.
Nu mai încape vorbă: steua a avut în vechime şi trebue să aibă şi-acum cine! raze, iar nu şese.
2.	Pestc-totul nu pote fi de cât armele case! domnitore, fiind-că cele patru cartiere sînt ocupate cu armăriile de alianţă ale Principatelor.
Regulele sciinţe! blasonuluî confirmând în caşul acesta, că familia domnităre Cuza pdrtă: tripărţit în făşiî roşu, galben şi albastru, etc., resultă că tricolorul drapelului nu provenea din contopirea colorilor principatelor, ci eră chiar colorile Suveranului. Acestă demonstraţiune este perfect sciin-ţifică şi ea nu se p<5te respinge pe cuvîntul că la 1842 sub Domnia Iu! Alesandru Ghica şi la 1848 sub guvernul vre-melnicesc, tot acest tricolor figură pe stegul Muntenie!. In adevăr, Alesandru Ion Cuza în calitatea-! de Suveran, putea să-şi iea orî-ce emblemă (cu condiţiune ca armăria să nu fie la fel cu a alt-cuî-vâ); eî bine el şi-a ales tripărţitul. Der pentru ca să n’aibă vorbă cu Vodă George D. Bibescu, care în-tr’unul din cartierele armăriei lui pdrtă acelaş tripărtit, Vodă Cuza şi-a maî adăogat o piesă onorabilă: bordura de aur Dar şi acestă schimbare de arme (brisure) nu se face de cât în armele aceleaşi familii. Ne fiind neamuri, de sânge, Cuzesci! cu Bibescu nu se pote esplicâ rostul aceluî peste-lot de cât tot prin ideia tricolorului!
3 Cordna care timbreză scutul este deschisă. Principele Cuza a vrut să păstreze, de sicur, ceia-ce eră vechiu; dar vorba e pentru ce nu a păstrat şi stăua cu 5 raze? Acăsta 1
(1) Bordura este o piesă onorabilă, o figură eraldică.
www.dacaFomanica.io
ALBINA
397
era maf importantă fiind-că orî-ce schimbări, adăogiri sau scăderi clin mobilele unui scut şi chiar înlocuiri de color! au o însemnătate în Eraldică: se schimbă fbriserj armele spre a se deosebi de alţii din aceiaşi familie.
Incheiăm acestă «periddă convenţională» cu constatarea lipse! de stabilitate a steguluî şi a armelor, nestabilitate provenită din necundscerea regulelor sciinţeî blasonulul,
Colonel Năsturel.
Dirţ povestirile lui M05 Dinu.
iii.
De-acum doue miî de ariî.
Iftjg» echiu este neamul nostru dar ma! vechiu pămîntul ce IpşL ne ţine. înainte de ce împăratul Traian, ziditorul po-vV- porului românesc, să fi aruncat sămînţa din care au încolţit Românii, multe şi felurite nordde cutrierat-au şi stăpânit-au văile şi câmpiile locuite astăc}! de a!
noştri.
Fost-au pe aci Agatirşiî ce! bogaţi şi cu trupurile văp-site, Sciţi! ce! pribegi şi setoş! de sânge omenesc, Siginiî ce! negustoroşî, Geţi! ce! iuţi la mânie şi iscusiţi în săgetare, Daci! apoi, ce! voinic! şi pururea netemătorî de mdrte. Timpuri înfricoşate erau pe-atuncî, dragi! moşului; timpuri de lupte nesfîrşite, de omor şi de grozăvi!. Pe-atuncî se vedea cine are vlagă într’însul iar nu astăcj! când trăim în tihnă şi n’avem altă grijă de cât să ne câştigăm pâinea cea de t<5te cjilele. Heî, de-ar fi să învieze ca prin farmec vr’unul din dmeni! aceia, vr’un Get ori vr’un Dac, s’ar crede, săracul, în lună or! ma! sciu eu unde, dar numai pe pămîntul pe care vieţuise nu s’ar socoti, odată cu capul.
Fost-aţî, de pildă, vr’unul din vo! dincolo de Dunăre, în Dobrogea ? Ve<Jut-aţ! cum se îndesă satele şi oraşele, cum se răsfaţă pe câmpii holdele şi verdeţa?
Credeţi ore că tot aşâ să fi fost şi în vremile de care vă grăiesc? Cum era, avem cine să ne-o spună: un urgisit de sdrtă, care tocmai de la Roma se trezise prin locurile astea, acolo unde e Constanţa nostră şi unde pe-atunc! se ridică o cetate ce se chema *.Tomis.» De bună-voe nu-ş! lăsase el, biet, strălucita luî cetate, şi prieteni!, şi petrecerile de-acolo, dar sciţi voi, că ursul nu jdcă numaî de voe. Se supărase foc împăratul de la Roma pe dînsul şi-l trimise surghiun, ca să-ş! ispăşescă păcatele de care s’o fi făcut el vinovat. Va! de sufletul luî, cum a trebuit să-ş! târască tjilele-î amâ-
www.dacaromamca.ro
398
ALBINA
rate pe pămîntul nostru. Dar avea şi el, sărăcuţul, o mân-gâere; îl dăruise Dumnezeu cu darul poeziei şi tot meşteşugind la fel de fel de cântece îşi maî vărsă focul şi îşi uşura inima. In cântecele astea, de jale şi de văetare, ne spune el cum eră ţara, în care nenorocul lui îl asvîrlise, şi ce traiu grozav ducea aci omul, învăţat aiurea numai cu binele şi cu dulceţile vieţeî.
Nu vecjî de cât pămînturî gole, — oftă bietul OvicLiii, că aşa-î (Jicea lui, — fără umbră, fără verdeţă; nu simţi vreodată primăvara încoronată cu flori; nu se vede nici seceriş, nici cules de vie; cântecul pasărilor nu s’aude printre ramuri, căci arbori nu sînt; o câmpie întinsă acoperită de pelin, sterpă şi bătută de vînturî, se desfăşâră atât cât ochiul p6te cuprinde.
Dar ce-1 speria mai mult pe dînsul eră iarna cea aspră, viforul cel sălbatec, troienile uriaşe de zăpadă, gheţurile vîr-tdse ce acopereau faţa apelor şi a Dunărei chiar. Vetji bine, unde maî întâlnise el d’al d’astea în dulcea luî Italie? Şi apoi, or li fost şi iernile maî grozave, că din ce merge par-că şi vremea prinde a se maî îmbuna.	, „
Intr’un cântec, pe care un mare cărturar d’aî noştri l-a turnat pe românesce, ascultaţi cum se tânguia bietul Ovidiu:
Când maî adie vîntul răcoritor al vereî,
Avem un zid de valuri, prin care ne scutesce De cruda năvălire, curgend la mijloc, Istrul;
Vai însă când sosesce posomorita iarnă Rinjind grozava-î buză, şi când începe gleba A cănunţi cu’ncetul sub marmora de ger! şi crivăţul pornesce, şi neaua umple nordul,
Şi cade, cade, cade, nicî sorele, nici ploia N’o mal topesce acuma, căci frigul o împietresce Şi pînă să dispară un strat, s’aşterne altul, ş’adesea ’n aste cuiburi de gheţuri îndesate Privesc! într’o grămadă zăpecjî de doue ernî!
Şi barbarul îmbracă nădragi şi piei informe,
Cât din a lui făptură d’abia se ved obrajii,
Dar pînă şi prin blană dă gerul în putere,
Şi pulberea de ghiaţă pe barbă scînteiază;
Şi te cuprinde groza când sloiuri cristaline Se ’ncliiagă printre plete şi se ciocnesc cu freamăt L’a capului mişcare; şi ’n vase ’nghiaţă vinul De-1 scoţi în bolovane păstrând figura oleî,
Şi ’n loc a sorbe spumă, mănânci bucăţi de vin!
Aci şi ’n timp de pace resboiul te ’ngrozesce,
De nu mal vetfi pe barbari, e spaima ce ţl-o lasă;
Şi nimeni nu cuteză, pe câmp să tragă brasde;
Şi ţelină uitată rămâne sterp pămîntul;
Un pom nu se zăresce, ţ>e care ca ’n vechime Să scrie un Aconţiu cuvinte de iubire,
Pelinul singur numai infirm îmbracă şesul,
Şi nu rodesce câmpul de cât amărăciuni!
www.dacoramanica.ro
albina
399
Greu de tot pentru necăjitul de Ovidiu, dar, de! la urma urmei se învaţă omul şi cu răul, că şi răul tot de la Ăl-de-sus este. Ba într’atâta se obişnui cântăreţul roman cu lumea în care trăia, că într’o bună dimineţă se pomeni că ştie de-a binele limba cea barbară a Geţilor, aşa de bine că făcu şi cântece în graiul acesta.
Geţii ăştia erau rude de-aprdpe cu Dacii, că tot dintr’un neam erau şi unii şi alţii, ca două ramuri dintr’aceiaşl tulpină. Numai că mal întâiu Geţii fură mal tari şi mal mari iar mal apoi Dacii ajunseră în frunte. De alt-fel, aceleaşi credinţe aveau, cam aceleaşi năravuri şi de-o potrivă de a-gerl la minte şi de sprinteni în luptă erau. Dumnecjeul căruia se închinau eî se numea Zamolxis. Un om ca toţi 6me-niî fusese acesta,'dar el îl învăţase cum să cre<jă, şi mal în urmă i se închinară lui ca unul Dumnezeu.
Povestea spune lucruri minunate despre acest Zamolxis; ci-că ar fi fost mal întâiu rob în ţara grecescă, dar slobo-zindu-1 stăpân’său, el nu s’a dat lenei ci s’a pus pe muncă şi pe negoţ, pînă ce şi-a agonisit bogăţii fdrte mari Gând s’a vă<Jut el în atâta belşug şi atâta bine, numai ce l-a co-prins dorul de-aî lui, de Geţi şi de Daci, şi s’a întors în pă-mîntul strămoşesc. Vă4endu-şl neamul în ce întunerec zace şi ce năravuri rele a deprins, se gândi la îndreptare şi iată cum făcu: chemă pe toţi cel mal de seină la ospeţe şi în timpul mesei le da învăţături şi sfaturi. Le spunea că el n’or să mdră nicl-odată, şi că numai or să fie strămutaţi în-tr’un loc unde s’or bucură pe vecie de t6te bunurile dorite. Mesenii îl ascultau şi-l sorbeau cuvintele cu lăcomie, căci graiul lui eră ademenitor şi vorba lui plină de înţelepciune.
Ca să-şî întărescă şi mai bine învăţăturile, el puse să i se sape în taină o ascuncjătdre sub pămînt şi, cum fu gata, el se piti într’însa, lăsând pe aî lui să cretjă că a murit. Mare jale şi mult vaet fu în urma lui, dar peste trei ani iată-1 că ieşi din ascuncjătdre şi se arătă tuturor, făcendu-I cu chipul ăsta să cretjă că omul nu mdre, ci numai se strămută aiurea.
Vedeţi voi, cu ce meşteşuguri şi amăgeli înţeleptul Zamolxis isbuti să dea poporului credinţa că sufletul nu piere prin morte. Şi de mare folos le-a fost credinţa asta, căci ne mal temându-se de mdrte el au ajuns mal viteji şi mal în-drăsneţî în răsbdie. Porneau la luptă ca la petrecere, ştiind că şi de-or pica, sufletele lor n’or să piară nicî-odată.
înţelept dară, şi prea nimerit, unul din cărturarii noştri a spus în graiul meşteşugit al poesiel:
« Credinţa ’n filele de-apoî «Ii singura tărie ’n noi,
«Că multe-s tari, mm credem noî,
«Şi mâine nu-s !»
www.dacQromanica.ro
400
ALBINA
Numai ceî încredinţaţi că sufletul va fi şi mâine, şi poî-mâne şi în veacul veacului, numai aceia pot să aibă dragostea şi putinţa isprăvilor mari şi frumăse. Iar de nu am mântuitărea asta încredinţare, ca un mişel şi ca un netrebnic îmi târăsc viaţa: ale mele folăse dără, le caut; în ce chip voiu isbuti să dobîndesc binele meu pe pămînt, — fie chipul ăsta şi cel mai nelegiuit, — nu-mi pasă, căci dacă dincolo de mormînt nimic nu mai este, cine şi ce ar pute să mă împiedice de a câştiga în lumea acesta tăte bunurile şi tătă mulţămirea? iar de mărte fug ca Diavolul de tămâie şi numai la gândul că mi s’a apropiat sfârşitul tremur ca varga.
Soldat Dac.
Soldat Roman.
Pricepuse adînc şi limpede Zamolxis tăte astea şi d’aia s’a străduit el să înfigă în sufletele a lor săi înălţătorea lui credinţă. Printr’însa Dacii au ajuns mari şi tari, cu un regat înflorit înlăuntru şi temut în afară, şi tot printr’însa, când împăratul Traian s’a svîrlit ca un fulger ucigător asu-pră-le, ei au sciut să se dovedescă vrednici de marele lor duşman şi, cu tăte că biruiţi, să-şi câştige prin vitejie cununa slavei neperitore.
C. Banu.
DE TINUT MINTE
»
Iată şese lucruri periculose omului: să vorbescă mult şi să scie puţin, să cheltuescă mult şi să aibă puţin, să se credă mult şi să preţuescă puţin.
www.dacoromiuiica.iD
ALBINA
401
Ce vor SttlgariiîC1)
orinţa nestrămutată a Bulgarilor e restabilirea tratatului de la San-Ştefano şi înlăturarea a tot ce s’a făcut prin tratatul de la Berlin. Lucrul a-cesta trebue să-l scie tote poporeledin Peninsula Balcanică Să-l scie Turcii, Grecii, Serbii şi Românii! Să-l scie şi să-l ia la inimă, căci Bulgarii nu lucreză tocmai omenesce, când e vorba de ajungerea unui ideal, ci lucreză şi curat bulgăresce! Şi pentru ca orî şi cine să potă vede în ceea-ce ne privesce, cam cu ce îndrăsneală lucreză Bulgarii în direcţiunea acesta, dau un exemplu. In cărţile de istorie şi geografie introduse în şcolele din principatul vecin, Dobrogea face parte din Bulgaria. Ea trebue luată cu orl-ce preţ de la Români, căci li s’a răpit pe nedrept! Maî mult încă: asemenea cărţi se răspândeau pînă acum câţî-vâ ani şi pote că se maî răspândesc încă şi în şcolile bulgăresc! din Dogro-gea. Şi atunci când un fost ministru de culte şi instrucţiune publică s’a dus în Tulcea şi a visitat între altele şi gimnasiul bulgăresc, aci s’a arborat în cinstea ministrului român drapelul bulgăresc! Şi unde acesta? In ţara românescă, la o şcoală unde învaţă copii de cetăţeni români! Să maî vorbesc de Macedonia?.. N’a îndrăsnit ore Mihăileanu să vorbescă şi el despre fraţii români din Macedonia, carî au aceleşî drepturi ca şi Bulgarî ? Cum a fost însă răsplătit pentru frumosele lui simţi-minte? Sciu toţi Românii, scie întrâga lume civi-lisată!..
Cât privesce Dobrogea, spun şi eu aicî o vorbă românescă. Dobrogea a fost pămînt românesc în vremea luî Mircea cel mare. A fost pămînt românesc în vremea fraţilor Petru şi As an. A ajuns iarăşi pământ românesc în vremea Regelui Carol I, cunducetorul oştirilor în faţa Plevneî. Românii n’au
Vecjlî No. 13—14.
www.dacaroimaiiica.ro
402
ALBINA
luat o palmă de pămînt de la Bulgari, ci de la Turci. Şi dacă Bulgarii se gândesc serios că ne vor luă vr’o dată Dobrogea, atunci se scie că nu vor pute face acesta de cât trecend peste trupurile Românilor.
Viaţă pentru România nu pote fi cu putinţă în lumea acesta fără Dobrogea, fără marea negră !
Dar n’am isprăvit!
P.	G...
FUNDAŢI UNEA ION OTETELEŞANU
DE LA
JVlĂGURELiE (IL.FOV)
ntre institutele nostre culturale clin ţară, un loc de Crunte îl ocupă fără îndoială Institutul Oteteleşanu de la Măgurele, înfiinţat de d-1 Ion Kalinderu după dorinţa neuitatului răposat Oteteleşanu.
La examenele din anul curent a asistat din partea Ministerului de culte d-1 Inspector Th. D. Speranţă, care a constatat că resultatul, în raport cu scopul ce se urmăresce, a fost lărte satisfăcător.
Se scie că scopul acestui institut este cle-a cresce fete românce•, cărora să li se dea eres cere şi educaţie de bune mame de familie fără pretenţii sau lux.
Instituţia acestă este o creaţiune nouă pentru ţara nostră, şi ideia care i-a dat fiinţă e din cele mal fericite.
Multe lucruri bune s’au adus din occident, şi s’au răsădit la noi, dar s’aii adus şi multe rele şi multe chiar din cele bune au dat loc la rele.
Invăţămîntul, de pildă, pe lângă rodele bine-fâcătore ale lumi-nel, a inlesnit şi crescerea neghinei cunoscută sub numele de lux.
Multe din absolventele şcolelor profesionale şi secundare în loc de a deveni econome şi încă din cele mal bune; de ore-ce e firesc că femeile cari aâ mai multă învăţătură să fie mal bune gospodine, au preferat slujbele şi alte ocupaţiunî în locul e-conomiel casnice, care e dătătore de viaţă şi fericire.
Resultatele acestui nenorocit curent sunt în deobşte cunoscute, iar mijlocele de combatere până acum neîndestulătore.—Numai sfaturile nu sunt de ajuns, cu atât mal puţin faţă de pornirile mai tari.
Institutul I6n Oteteleşanu e cea mal bună instituţiune, atât pentru combaterea curentelor nesănătose, cât şi pentru organisarea gospodăriei şi economiei casnice.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
403
învăţăturile cari se predau în acest institut sunt de două feluri:
1)	Un curs secundar, ca un fel de externat, cu program special, coprintjend ca obiecte de studiu: Religia, L. Română, Istoria, Geografia, Aritmetica, sciinţele naturale, morala, higiena etc.
2)	Un curs de menagiu, croitorie şi ruiărie.
Intr’un asemenea institut este de interes atât partea gospodăriei, cât şi acea a teoriei, pentru că o gospodină e cu atât mai la locul ei cu cât e mai luminată. Şi acesta s’a avut pe deplin în vedere, în «Institutul Oteteleşanu» unde elevele au lâcut lrumose progrese şi în studiile teoretice.
In ce privesce gospodăria, învăţarea ei se face începând de la iacerea curăţeniei localului, până la arta bucătăriei şi nu lasă nimic de dorit, de la început până la sfîrşit.
Totul se tace cu cea mai mare îngrijire şi după un sistem care ar fi bine să fie cunoscut şi adoptat şi în alte părţi.
Elevele sunt împărţite în trei secţii şi se schimbă cu serviciul în grupe de câte patru.
In secţia întâia încep de la curăţenia claselor, fac stagiul la bucătării, dormitor şi termină cu sufrageria. In secţiunea a doua îşi fac singure listă de mâncare şi gătesc bucatele, servesc la masă, portă grijă de cămara institutului şi de curtea de pasări, adună ouăle, pun closce şi îngrijesc de pui. Ele-şi confecţionezâ albiturile şi hainele în atelierul şcoleî, îşi spală şi cârpesc rufele şi-şi portă rânduiala schimburilor. Fac şi pâine şi portă şi socotela secţiei lor.
In secţiunea 3-a elevele îşi portă de asemenea singure gospodăria, ajutate de o rândăşiţă, o spălătorăsă şi o femee de casă la croitorie. Lucreză ca conducetore în atelier şi cu purtarea de grijă pentru pivniţă şi zarzavaturile institutului.
Timpul este împărţit în mod corăspumjător, şi nu le scapă un minut fără a fi folosit, pentru că o lemee cu adevărat gospodină găsesce timp şi pentru recreaţie.
Duminicile şi în (jilele de serbătore, merg la biserică şi Iac după aceea musică.
întregul sistem de educaţie, schiţat mai sus şi aplicat cu o deosebită atenţie e cel mai potrivit pentru a realisâ fericita idee a răposatului Oteteleşanu, şi acest lucru se datoresce neadormitei îngrijiri a d-lul Ion Kalinderu, care nu cruţă nici odată nici timp nici osteneli, pentru a cercetă în personă institutul.
Nu mal puţin se datoresce bunul mers al acestui Institut d-lul Dimitrie Sturdza, neobositul secretar al Academiei Române, care de asemenea nu cruţă nimic pentru a se interesă în personă de mersul acestei folositore InstituţiunI.
Prin acest institut se dovedesce că munca unei femei în gospodărie, preţuesce neasămuit mal mult de cât leafa pe care aceeaşi lemee o ar primi, dacă ar ocupă vr’o funcţie salariată. Socotim că ar fi o fericire pentru ţara nostră, dacă ar ajunge ore-cum la modă ca până şi familiile mal distinse să trimeată
www.dacocomanica.ro
404
ALBINA
fiicele lor să steâ — înainte de măritiş — câte un an ori măcar şease luni, în acest institut, pentru a învăţă buna orînduială a casei.
In cele de mal sus am reprodus punctele mal principale din raportul depus de d l Inspector şcolar Speranţă, şi spre mal bună cunoscinţă a cititorilor noştri, adăogăm că şi acum doi ani rezultatele au fost tot aşâ de favorabile. Domnul Inspector Meissner care a asistat atunci la examene s’a exprimat în termenii cel mai frumoşi şi a atras deosebita atenţie a d lui Ministru de culte asupra foloselor acestei instituţiunî, care adăpos-tesce anual câte 80 copile din tote părţile locuite de Români. Deşi încă la început, institutul a dat deja 30 absolvente.
Sub conducerea Academiei Române căreia domnul Ion Kalin-deru l-a cedat totă averea lăsată de regretatul Oteteleşanu, pus sub patronagiul M. Sale bunului nostru Rege şi dirigiat de meritoşil domna şi domnul I. Slavici, acest institut îşi va urmă calea de înflorire apucată spre binele iubitului nostru neam.
In ce privesce admiterile se publică de Academie în fie-care an în luna Maiu în «Monitorul oficial» condiţiunile ce se cer.
Trebue să mal menţionăm că domnul Ion Kalinderu, norocosul creator al acestei bine-făcâtore instituţiunî, pune o deosebită îngrijire pentru propăşirea el, se intereseză la tote recerinţele moderne şi nu lasă să treacă nici o ocasie fără a da elevelor câte un semn al iubirii şi generosităţil sale. La rjile mari, examene, şi altele îşi face o plăcere de a dărui elevelor câte un obiect care să le amintescă timpul petrecut spre fericirea lor sub acest acoperămînt bine-făcător.
Şi fiind că vorbim de ţlilele mari, iată descrierea sărbătorii ce s’a dat în acea scolă a doua (Ji de Crăciun, anul curent:
Cu tot gerul cel aspru şi cu totă zăpada cea mare, care troe-nise tote drumurile, d-1 Ion Kalinderu a ţinut să petreeă şi anul acesta de sfintele sărbători o ţii în mijlocul elevelor din’ Institutul Ion Oteteleşanu, creaţiunea sa, de care atât de mult se in-tereseză, şi a doua ţii de Crăciun a prânţlit împreună cu d-1 M. Boerescu, cu elevele din clasa V., care la sfîrşitul acestui an şcolar vor părăsi Institutul şi ast-fel ţineau la ’acestă distincţiune.
înainte de prânz s’a făcut în marea sală de întruniri exposi-ţiunea frumoselor daruri, pe care elevele le-au primit de Crăciun de la d-1 I. Kalinderu, aşâ că s’a putut da pentru fie-care din elevele din clasa V-a câte o bucată de pânză, ca să-şi lucreze din ea un mic trusou, iar pentru cele-l-alte, mal ales iconiţe şi serviete de brodat, care urmau să fie distribuite prin tragere la sorţi.
După masă elevele din clasa Vl-a, au jucat, sub conducerea uneia dintre pedagoge, păpuşele la Vicleim, — un Vicleim sui ge-neris.
De ore-ce ar fi lucru nepotrivit, ca fetele să se îmbrace ca Irod, Ofiţer, Craiu or Moş, aceste figuri tradiţionale au fost represen-tate şi ele tot de păpuşi întocmai ca cele-1 alte, care sînt obicinuite în Muntenia la Vicleim. Totul se petrece deci în Vicleim,
www.dacoramanica.ro
ALBINA
405
în care sînt jucate opt-spre-dece păpuşi, pentru care vorbesc ori cântă elevele ce le jocă. Textul e cu puţine corecturi ca cel obicinuit, corurile sînt composiţiunî ale d-lul Bănulescu, iar cântecele (turcescă, grecescă, bulgărescă, ungurescă şi doine românesc!, precum şi cântece ovreesci), sînt adunate dintre cele ştiute de eleve. Vicleimul frumos construit, e decorat în stil oriental, iar păpuşile cu capete cioplite din lemn de stejar şi zugrăvite în colori de uleiu au fost îmbrăcate de eleve cu mult gust. Corurile executate cu precisiune, textul bine recitat, cântecele şi maî ales jocul păpuşilor au produs un efect viu, atât asupra visitatorilor, cât şi asupra elevelor.
Mai viu încă a fost efectul produs asupra sătenilor şi asupra copiilor din sat, pentru care s’a dat în urmă o representaţiune.
După representaţiune, corul Institutului a executat câte-vâ cântări, apoi s’a pornit dansul, distracţiunea firească şi ast-fel şi obicinuită a fetelor. Dilele de iarnă sînt însă scurte, şi d-1 Ion Kalinderu a trebuit să părăsescă casa, în care e atât de mult iubit, căci iubirea iubire nasce.
X.
Taifasuri cu Moş Gheorghe (1)
Doctorul şi baba (doftoroia).
bîa ne aşezăm la vorbă—întrebasem pe moş Gheorghe cât maî are de făcut armată fiu-său Constantin şi el începuse să-mî spue ce are el de gând să facă după ce s-o întorce din oste «băiatul», cum are să-l însore şi ce noră are să-şî iâ—că ne tae vorba noră-sa Ilena, care intră şi se roşesce când mă vede pe mine. De sigur, ea nu se aşteptase c-o să găsescă în casă pe cine-va strein. -Adică vorba vine că-s strein: că mă scie de mic, dar tot... eu «boer» şi ea ţărancă şi încă plină de praf din creştet până jos!
—	Vai de mine, domnule S!.. d-ta escî ţlău! şi eu să sciţi, pace!., că de sciam, ţlău, nu intram aşâ ca o nebună .. plină de praf...
—	Da, ce cauţi acasă, pe vremea asta?.. par’că adineaore plecaşi... îar a stat pustia de maşină?
—	Iar a stat, taică!., s’a hodorogit de tot se vede... nu de alta... dar o să ne pue în socotelă tot numai o jumătate de ţii!., vaî de capul treera- 1
(1) Veţli No. 13—14.
www.dacoromamca.ro
406
ALBINA
tulul acestuia!.. când umblă maşina, când stă! Acum ne-a zis : «duceţi-ve acasă... să veniţi mâine de di-mineţă». Cum să stau eu acasă? me duc să smulg cânepa...
Firesce, dragul taîcăî! nu sta că-ţî stă norocul!.. destul stau eti de geba!..
Ilena plecă să smulgă cânepa ca să nu-î trecă <,liua degeba.
—	Da, cum îî istoria cu maşina de treer, moş Gheorghe, întreb eu.
—	Cum să fie?! răspunde el. «Unde nu-î cap. .» Adică maî bine se potrivesce vorba ceia «scump la tărîţe şi eftin la făină»* Aşa şi boerul nostru .. Avea un maşinistru meşter, Domne feresce. De câţi anî îl are, me rog? or fi ţlece ani de când îl ţinea... da, meşter... me rog, eră nemţ, ce maî vreî! Şi umblă maşina ceîa de ţî eră o minune!.. Da, cum socotescî ?... se culcă el până când nu-î făcea rivisie maşineî ? şi dacă vedeâ un şurup ceva că nu prea cântă bine, numai de cât îl scotea d’acolo din locul luî de unde eră şi-l meşteşugîa cum îî eră meşteşugul luî şi umblă maşina a doua $i de par’că nu i se întâmplase nimic de când îi ea! Ba, o dată, într’o ţii, când umblă, s’apucă maşina şi se opresce! Lumea, ca lumea ! numai se uită să vadă ce-o face nemţul. Se uitau toţî... ca vita la porta nouă... că de unde să pricepă românul drăciî nemţescî! Da, socotescî că nemţul a stat cu mâinele’n sân? s’a învârtit o dată împrejurul maşineî s’a uitat pe de-desupt, a pus umărul la rota care se’nvârtesce, a mişcat-o, cum o fi mişcat-o, s’a uitat la rotă când se mişcă şi numa ce-şî trântesce o dată şapca în pămînt!.. nemţul dracului şi găsise buba! căzuse o mutilcă de la un şurub şi eşise şurubul afară! să nu înjure nemţul?!.. că ce stă lumea şi cască gura... Când se uită lumea... maşina umblă! Să nu-ţî facî cruce? Umblă tu cât lumea pe lângă maşină şi să poftesc! să veţlî, cum a veţlut el unde-î şurubul cu pricina! Mare-î şi meşteşugul la român! Da omul nostru stă şi se uită ca o vită, Domne iartă-mS!..
www.dacQroiniaiiica.io
ALBINA
407
—	Eî? da astă-<jlî, întreb eu, de ce n’o maî face să umble?
—	Apoi nu-ţî spusei?., a dat drumul nemţuluî, îar pe focarul luî l-a făcut boerul nemţ!.. Şede ţiganul, chipurile maşinistru, şi n’are ce să-î facă maşineî. Ba, nu se domiresce măcar să gâcescă ce îî maşineî de nu umblă, dar cum să dregă când se strică un şurup ceva! S’a bucurat boerul la eftin, a crezut că are boerul nemţ eftin!.. nu perde el maî mult acuma dacă nu-î umblă maşina? Dacă dă o ploe şi-apucă snopii răscoliţi din giredă (şiră) care şi pe unde!?..
Moş Gheorghe n’apucă să-şî sfîrşescă vorba... ved că din galben se face alb..
—	Val de mine, nepote, spune el svârcolindu-se prin casă... îar m’a apucat pustia de vătămătură!.. vaî! ..
Şi numaî ce-1 văd că stă. Eu înlemnisem. Noroc că î-a trecut numaî de cât.
—	Am scăpat eftin rândul acesta, spune el silin-du-se să fie vesel. Une ori m’apucă rău de tot şi mă ţine mult!., de par’că mi se pune pe inimă.
—	Moş Gheorghe! eu cred că tot aî face mai bine să te ducî în spital... tot avea dreptate doctorul când te-’ndemnâ să te ducî...
—	La spital ?.. lasă-me, nepote în plata Domnului !.. doar n-o să moştenesc pămîntul!.. să mor eu la uşa mea, de morte creştinescă...
—	Cum, adică, moş Gheorghe, d-ta cre^î că în spitale bolnavii nu mor creştinesce?
—	D’apoî cum socotesc!! ?
—	Ş’aicî greşesc!, moş Gheorghe!.. la fie-care spital este rînduit un preot; îndată ce un bolnav se simte greu şi cere preot ca să-l grijescă, preotul îî acolea...
—	Dar luminarea cine-î ţine?!
—	Şi luminarea are cine s-o ţină, moşule.
—	Dar la cap cine să-ţî plîngă?! Cine să-ţî plîngă după sicriu!
—	Apoî, ve^î, că d-ta te gândesc! numaî la morte.
www.dacQFomamca.ro
408
ALBINA
Dacă spitalele ar fi numai pentru morte, apoi n’ar mai fi spitale şi doctori cari...
—	Cari să te tae cu qlile! întrerupe moş Gheorghe dând din cap... cine are Gile şi îî scris să trăiască se îndreptă el şi-acasă!..
—	Aici greşescî rău moş Gheorghe! spitalele îs făcute numai pentru lecuit. In ele se dă îngrijire şi-î pasă de mâncare şi-ţi spune ce să pote şi ce nu se pote. Acasă vrend nevrend, de multe orî faci lucruri cari nu s’ar căde şi le faci când eşti bolnav. Da de unde să scie românul? el ascultă ce-î spune unii şi alţiî... ca d-ta! asculţi ce-ţî spune baba Chiosoia şi asvîrlî prafurile doctorului!
—	Prafurile doctorului!., lasă c’am veţlut eu ce prafuri!
—	De ce n’aî cercat, moşule?
—	Am ve^ut eu!., n’aveau nici un iz! am luat eu alte lecurî tari, am luat mătrăgună în rachiu şi tot nimica!
—	Apoi veţlî, moş Gheorghe? dacă mureai?
—	Cum să mor? că doar scie ea, nu mi-a dat mie întâia dată!
—	Dar de unde scie ea câtă mătrăgună îî suferă coşului?
—	Cum să nu scie!
—	Spuneai c’m înebunit...
—	Aşa, zău! ţî-aî închipui?., om bătrân!., dar tot ea m’a scăpat! că-mî-a desfăcut de duhuri rele!
—	Dar pe Ion Crudu de ce nu l-a desfăcut? n’a murit românul tânăr din pricina eî? ţî-aducî a-minte ?
—	Cum să nu mî aduc! l-au îngropat în ţliua de Pascî, ferice de el! da se stricase reîi! l-au ţinut numai doue ţlile şi se topea carnea de pe el!., îî dase muerea prea mult argint viu de se făcuse pîrâii! par’că ploua sub sicriu cât a stat el în biserică de l-a prohodit preotul... n’am ve^ut minune ca aceîa să se topescă aşa de repede carnea de pe dînsul numaî într’o tfi şî-o nopte, că n’a fost chip să-l ţie, după rînduială, treî ţlile! mare lucru şi argintul viu! pe unii îl îndreptă, pe alţiî îî sparge!
www.dacoromamca.ro
ALBINA
409
—	Ei, moş Gheorghe, dacă Ion Crudu nu luă argint viu, murea el aşâ de grabă ?
—	De asta aşa-î! l-am veţiut singur cu ochii cum se svîrcoleâ! a murit românul într’o jumătate de Şi!.. aşâ i-â fost scris, se vede, să moră de argint viu!
—	Cum să-î fie scris, moşule ? nimănui nu îî scris, nimica... că Dumnezeu dă omului viaţa ca s-o trăiască întregă... şi el a murit tînăr şî-a lăsat după el o casă de copii!..
—	Aşa-î! sărmanul... vai de capul copiilor! aşâ le-a fost scris, se vede!..
—	Nu le-a fost scris aşâ, moş Gheorghe! că Dumnezeu a orânduit ca părinţii să-şî crescă copiii mari. Numai Turcii cred ca d-ta! ce, d-ta nu eşti creştin?
Moş Gheorghe întâîaşî dată zîmbesce, de când vorbesc cu el. Mie mi se pare că el tot nu crede că omului nu îî scrisă sorta luî maî de-nainte.
—	Moş Gheorghe, încep tot eu, am să-te întreb ceva! Dacă toţi omenii dintr’un sat s’ar legă de mânî şi s’ar aruncă în Dunăre... cum creţii? s’ar înecă cu toţii?
—	Cum să nu se’nece! dacă-s cu mâinele legate?
—	S’ar pute ca la tot satul să-î fio scris să moră de înec?
Şi dacă s’ar legă de mâini maî multe sate şi maî multe oraşe şi s’ar aruncă în Dunăre, nu s’ar înecă toţi?
—	Firesce că s’ar înecă!
—	S’ar pute ca la toţi să le fie scris să moră tot de-o morte, când noi vedem că nu toţi omenii mor de-o morte?
—	De asta aşa-î! nu s’ar pute, răspunde moş Gheorghe, rîţlend de-a binele.
—	Nici luî Ion Crudu nu î-â fost scris să moră de argint viu! el singur s’a dat pe mâna babei Cliio-soieî de î-a dat argintul viu.
—	Aşâ ţleu, că el ar fl maî trăit românul!., şi de ce, mă rog, unora le priesce argintul viu?
—	Tote lucrurile aii măsura şi rostul lor. D-ta sciî asta, moş Gheorghe. Dar babele nu sciţi şi nici
www.dacoromamca.ro
410
ALBINA
n’au de unde să scie rostul leacurilor! Sciu şi ele... cât îi negru supt unghie...
—	Las’că sciu doctorii!., şi, mă rog, te-aş întreba eu pe d-ta că văd că mă tot înăduşesci cu doctorul,—de unde scie doctorul? ce-î el? îi Dumnezeu?
—	Apoi dacă te superi, ce să-ţi mai spun?
—	Nu mă super, dar îmi vine nu sciţi cum, când tot îmi spui că doctorul scie mai mult de cât o babă.. .
—	Moş Gheorghe, eu ţi-oî spune una şi bună: trupul omului îi ca o maşină... când maşina boe-ruluî avea pe nemţ ea mergea, pentru că nemţul îi meşter şi-î scie rostul, dar de când îi numai ţiganul lângă ea... stă şi-î bună stată, pentru că ţiganul nu-î scie rostul! Cum eră nemţul pe lângă maşină aşa-î doctorul pe lângă bolnav şi cum îi ţiganul pe lângă maşina de treer aşa-î baba pe lângă un bolnav. Atâta se pricepe baba unde-î boia, cum se pricepe ţiganul din ce pricină nu-1 ascultă maşina de treer ca să umble!
—	înţeleg eu ce vreai să spui d-ta! dar tot nu-mi vine a crede că un doctor să pricepe la bole cum se pricepe nemţul la maşină. Că ve<JI, nemţul a învăţat meşteşugul maşincî, dar doctorul...
—	Şi doctorul a învăţat...
—	Ei, învăţat pe dracul!., de unde să scie el ce are omul în coş?! să-mi spue el mie că mi-î umflat maîuli
—	Eu ţi-oî spune, dacă ai vre să mă asculţi!
—	Să vedem!., sfîrşesce moş Gheorghe cu o îndoială vădită.
Spiridon Popescu.
ŢINEŢI MINTE
însemnătatea unui popor nu se măsoră după mulţime, după cum însemnătatea unui om nu se măsoră după statură. Unica măsură este cantitatea de inteligenţă şi de virtute.
www.dacQFomanica.io
ALBINA
411
Sfaturi contra angineî şi guşterului.
Primăria capitalei, publică următdrele poveţe cum să se apere poporul de angină şi de guşter:
Angina difterică şi Crupul (guşterul) sunt bole molipsitdre şi fdrte primejdiose.
Pentru a feri pe copil de asemenea bdle, părinţii trebue să urmeze următdrele sfaturi, mal ales în timp de epidemie:
1)	Să deprindă pe copiii mal mari de la 3 ani în sus, să facă gargară regulată în fie-care di cu apă fiartă şi răcită, în care se storce lămîe (o jumătate de lămîe la un pahar cu apă), sau cu acid boric topit în apă, în soluţiune de 4 la sută, o parte acid boric în 25 părţi apă şi care se găsesce la tote farmaciile.
2)	Să oprescă pe copil de a se duce prin case unde a zăcut sau a murit cine-va de Angină difterică sau Crup, şi să nu primdscă nici un lucru de pomană de la dmeniî cărora le-a murit vre-un copil de aceste bole.
3)	Să oprdscă pe ori-cine de a sărută pe copii, mal ales în gură.
4)	Să supravegheze ca toate lucrurile cu cari beau şi mănîncă copiii, precum şi batistele, şervetele, şi prosdpele lor, să le slujescă numai lor; iar dacă sunt întrebuinţate şi de cel-lalţî din casă, ele să fie bine spălate cu apă fiartă înainte de a fi date şi copiilor.
5)	Să oprdscă cu totul pe copil de a cumpără lucruri de mîn-care de la vîndătoril de pe strade.
6)	In timp de epidemie, părinţii să nu ducă pe copil la biserică spre a-î griji, ci să chieme pe preot acasă pentru ca părinţii să fie siguri ca linguriţa curată de acasă, cu care se va da copiilor sfinta Grijanie, nu-’î va molipsi de Angină difterică sau Crup.
7)	îndată ce un copil dă semne de bolâ, îşi pierde veselia, are puţină căldură sau gîlcî, părinţii să arate numai de cât pe copil la un doctor.
Babele de mahala nu pot să vindice Angina difterică şi Crupul. Numai doctorii au remediu (leac), anume Serul Antidifteric, cu care vindică repede aceste bole, dacă sunt chemaţi de la început. O întârdiere chiar de o di din partea părinţilor, pote să coste viaţa copilului bolnav.
8)	Când un copil se îmbolnăvesce de Angină difterică sau Crup, părinţii trebue sâ-1 despartă numai de cât de cel-lalţî copil sănătoşi.
9)	In odaia bolnavului să intre numai persbnele cari îngrijesc de bolnav.
10)	Aceste persdne nu trebue să trecă în odaia copiilor sănătoşi, până ce nu se vor spăla pe mâini cu săpun şi spirt, şi până ce nu vor face gargară. Când lucrul e cu putinţă, e mal bine ca persdnele cari îngrijesc de bolnav, să nu aibă a face de loc cu copiii sănătoşi.
11)	In tot timpul boleî, părinţii trebue să facă cea mal mare curăţenie împrejurul bolnavului, luând sdma ca orl-ce lucru pe
www.dacQFomanica.io
412
ALBINA
care îl atinge scuipatul, flegma, pieliţile din gât, mucii şi scurgerile din nasul bolnavului, să fie bine desinfectat e (curăţit de microbi).
Desinfectarea sau curăţirea lucrurilor de microbi, în timpul bdlei se face în chipul următor:
a)	Rufăria bolnavului, schimbată mal des, trebue fiartă în leşie şi spălată bine cu săpun şi apă ferbinte.
b)	Paharul, ceşca şi toate lucrurile cari slujesc bolnavului ca să bea şi să mănânce şi cari trebue să fie deosebite numai ■ pentru dânsul în tot timpul boleî şi cel puţin vre-o 4 săptămâni după a-ceea, să fie bine spălate în apă fiartă, după fie-care întrebuinţare.
c)	Lucrurile fără preţ (cârpe-pămătufurl, jucării şi altele) să fie arse îndată ce au fost murdărite de bolnav.
12)	După ce boia s’a isprăvit, părinţii să primdscă şi chiar să ceră ca omenii primăriei (serviciul sanitar) să desinfecteze odaia în care a zăcut bolnavul, precum şi tdte lucrurile de aşternut, hainele şi mobilierul din acestă odae, după instrucţiunile ce va da medicul comunal.
Dacă nu se vor urmă tdte aceste mdsurî, boia rămâne încuibată în casă, şi după cât-vâ timp pote să isbucnescă din nou.
jVIESTESUGULi
eşteşugul este o avere mai sigură de cât tote cele-l-alte averi materiale; el nu se pierde odată cu viaţa omului, cum spre pildă: înveţi cismă-ria sau rotăria, aceste meşteşuguri nu le pote desfiinţâ nici intemperiile nici alte accidente.
Un capital întrebuinţat în comerţ se pote pierde în parte sau în total: se pote ca un om harnic să ia o moşie în arendă, să depue munca sa cu multă energie şi fără preget şi în loc să-î fie munca folositore, îi produce pagubă, pierde chiar capitalul depus, ba pote să remâie şi dator.
Meşteşugul însă remâne brăţară de aur, cum se (Jice. Deci e bine ca fiii sătenilor să se aplice şi la meşteşug, mai ales aceia ai căror părinţi nu dispun de avere.
Nu e mai bine să aibă săteanul, cismarul, rotarul, tîm-plarul, zidarul etc., în sat, de cât să alerge la oraş după meşteşugar, care e deprins a lucră pe preţ mare şi adesea nu se găsesce tocmai când trebue ? In tot caşul meşteşu • garul local este la îndemână, îl cunosci, te cunosce şi astfel învoiala se face şi mai lesne şi mai eftină ba şi la timp.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
413
S’a vedut adese ori săteni alergând la oraş după zidari ca să le facă o sobiţă şi s’au întors în gura iernii fără zidar, remânendu-le copiii expuşi la frigul iernei şi cu totă grămada de lemne ce se ardeâ di şi nopte, soba cea veche, reu făcută, de zidarul de la oraş, nu aducea căldura trebuinciosă spaţiului odăieî în care eră clădită fiind în pripă lucrată.
Iată dar că cel mai bun prieten fiind meşteşugul, gră-biţi-ve fii de săteni a-1 învăţă, căci el vă va scăpă de multe neajunsuri ce aveţi să întâmpinaţi în lupta vieţeî vostre, şi tot odată veţi fi folositori şi consătenilor voştri.
C. Fusea
_______________ T6rgovi$te.
3n predtua renaseerel.
«pis-a cel nebun în inima, sa nu este Dumnedeu...» Cât adevăr în aceste puţine cuvinte! pis-a, cine? Cel nebun. Şi prin nebun, medicina înţelege pe omul, care şi-a pierdut minţile ; societatea, şi pe acesta şi pe cel care prin viaţa sa necumpătată şi svînturatecă se învrednicesce de numele: e un nebun, un nebunatec, un smintit; iar Sfînta Scriptură vor-besce de acei omeni cari atât de mult s’au înrăit şi atât de mult ş’au pustiit sufletul, în cât ca să-şi potă mulţumi patimile nemintdseî lor vieţi, dau afară din inimă pe cel ce aspru pedepsesce orî-ce abatere şi nelegiuire. Şi cât de greu este să întorci pe aceşti ămeni către mai bine! Cât de greu este să le vorbesci de virtute, de adevăr, de religiune, de Dumnedeu ! De ţî-ar răsună glasul în limbi îngerescî, de s’ar întrupa Christos a doua 6ră, sau iarăşi s’ar răstigni şi din nou minuni ar face, tot nu vor crede. Aşâ de greu este să stai de vorbă cu ei. In acestă stare sînt mulţi din fiii poporului nostru. încercă să le vorbesci de Sfînta Scriptură, că în ea este cuvîntul lui Dumnedeu şi că prin credinţa în acest cuvînt, capătă omul mântuirea veşnică şi binele în viaţă, că te rîd. Spune-le să respecte Biserica, căci ea este comdra, ce împarte darurile sfinţitore în viaţa omului şi că prin ea s’a păstrat şi s’a întreţinut puterea românismului, că te ia la vale. Indrăsnesce să le spui, că prin religie omul află mulţumire şi popărele se conduc ori sînt liniştite, nu prin legi de litere mărte, ci prin rînduiala pusă în sufletul omului de morala isvorîtă din acea religie, şi să privesci numai ce mişcări fac.
Ba ce dic!.. recunosc şi eî, că e bună religia numai atât, că dmenii proşti, de frica lu! Dumnedeu se supun orbesce.
www.dacaroimaiiica.io
414
ALBINA
Dar să ne lăsăm de acestea. Spune-le să respecte ordinea în stat, să se supună legilor, pentru-c-ă sînt legî; iar stăpânirilor, pentru-că de Dumnezeu sînt rînduite că-ţi vor Zice : Ce Dumnerjeu? «Glasul poporului e glasul luî Dumnezeii» — «Poporul e stăpân.» Şi-apoi sciţi: Eu mare, tu mare, cişmele cine le trage?! Iată unde ajunge cel nebun, care a Zis că nu e Dumnezeu! La anarhie, la ruinarea ordineî în stat, la dărâmarea temeliilor civilisaţiunei. Ajunge la crimă când poporul, pe care el l-a declarat suveran, condus de aceste ideî se revoltă la ori-ce nimica, ca ast fel glonţul să fie partea nebunilor, cart nu mal au Dumnezeu, nici lege, nici datorii de împlinit. Cam ast fel de ămenî, de la un cârd de vreme încoce, au povăţuit pe poporul nostru şi el simplu şi încrezător cum este, s’a lăsat de pe viţiuri, în cât rău am ajuns. Dacă ne gândim numai la fiii poporului, cari au făcut greşeli de acest fel, apoi putem să nădăjduim în îndreptarea răului, pentru-că în voia omului este să întindă mâna la foc sau la apă şi prin voinţă munţii să strămută în mare. Şi aşâ fiind, acum când sîntem aşa de prieteni cu răul, în cât îi cunoscem de-aprăpe şi când lingă prăpastie ne tredim, datori sîntem, ca renăscendu-ne inima, voinţa, moravurile şi traiul de pînâ aci, să ne reîntdrcem la religiune, la credinţa străbunilor, de care ne înstrăinarăm. Iar dacă vre-unii vor fi făcut greşeli şi vor fi predicat altă evange-lie de cât a lui Christos, este timp şi chiar aijî, ca să-şi is-păşescă greşalele, hotărându-se a nu mai fi piedica lui Dum-necjeu.
Şi acum când Sărbătorile Nascerei sale trupeşei au trecut, fiind însoţite de atâtea exemple de abnegaţiune, umilinţă, simplitate şi iubire pentru lume, să dăm şi noi dovetji că ne-am renăscut, să le întâmpinăm cu bucuria pe care o simte mielul lîngă sînul mamei sale, având hotărâre tare, că nu vom mai îngreoia ţărîna strămoşilor prin necredinţa şi şovăirile sufletelor ndstre.
Numai lîngă facla altarului se p6te întrebări o înfrăţire evan-gelică între aceşti 2 luminători atât de preţioşî poporului; numai atunci vom pute redă Românului vigărea credinţei în speranţele viitorului seu, numai atunci, biserica şi neamul, preotul şi religiunea, vor ave un înţeles şi vor fi factorii de regenerare a poporului; iar sărbătorile care încep cu Nascerea Domnului prin învăţăturile şi rostul aşeejăru lor, vor fi în măsură a mângâea sufletul pustiit şi îndurerat al poporului nostru, care ca ori şi ce alt popor, îndată ce i-ai luat credinţa în DumneZeu, nu-1 mai poţi mulţumi cu nimic.
Cât de umilit ne întâmpină pe noi Nascerea Domnului, care pecetlui cu sângele învăţăturile sale şi cât de trufaş e omul, care tocmai pentru-că nu jertfesce nimic din ale sale, nu vrea nici egal să fie cu Christos, care ne descoperi pe
www.dacoramanica.ro
albina
415
Dumnezeu, că mai pre sus de Christos vrea să fie, căci el rjice: minciuni t6te, nu e Dumnezeu. Dar arată-mî cine e muritorul, crre p<5te să se mes6re cu Christos, cu Dumnezeu V Şi de spune cine vă că mal bună învăţătură am de cât Christos, acela dicend că e înţelept s’a făcut nebun.
r:	■ fost o dată un om pe care sorta il dusese departe de ţara
\ ^ ! lui peste nouă mări şi nouă ţări,— şi cum eră el aşa de departe de ai lui, de satul în care îşi închegase atâlea visuri frutnose pline de farmecul copilăriei şi atîtor amintiri dulci, singura mângâiere o găsiâ în lacrămile ce de multe ori îl curgeâ potop din oclii şi care parcă îi mal răcorea inima arsă de dorul alor lui. — Audise de multe ori în sat femeile şi omenii cântând cântecul streinătăţeî, dar nu-î veniâ să creadă nici odată că i-o veni rîndul să-l cânte şi el cu atâta dor :
Foileană bob uscat Maică-mea când m’a scăldat Cu gura m’a blestemat Să umblu din sat în sat Tot scârbit şi supărat;
Să umblu din ţară ’n ţară Cu sumanu subsioră.
Nici o pomă nu i amară Ca străinătatea ’n ţară. Streinii se pun la cină,
Eu li-s sfeşnic de lumină Streinii se pun la masă,
Eu umblu plângând prin casă.
Strein strein, dar când mai ai cât de puţin noroc, ţi se pare viaţa alt-fel, dar el sărmanul eră plin de noroc ca brosca de per,—nici praf nu se alegea de munca şi de strădania lui şi el chipurile se dusese să-şi mai întremeze viaţa asta ce i se părea aşa de amară în satul lui. Nici o vorbă, nici un prieten din toată harmalaia de lume ce-o întâlnea, dar mal ales unde-I eră mama, singura fiinţă pentru care purtă în suflet iubirea aceea nemărginită, aşa de trainică şi pote singura atât de adevărată între atâtea simţăminte pe cari le întâlnim în viaţă. Lipsa de ceva cu care eram obişnuiţi, vorbe şi fapte de mică însemnătate ne aduc aminte de cei de acasă.
«Şi de multe ori par’că îl aud, picând : Mamă, mamă, de ce m’am dus eu aşâ departe de tine, ca acu să nu mal pot simţi resuflarea ta caldă şi sfintă, vorba ta dulce alinându-mî simţirile mele rătăcite, de ce’n’ain căutat fericirea în mijlocul satului şi tuturor alor noştri, de ce ain lăsat în urma mea atâtea şi atâtea amintiri dulci ce-nh sfâşie inima. De ce?»
Ce multă dreptate a avut cel care a rlis:
I). Popcscu-Moşdia.
IN STREINI
Fie pâinea cât de rea Tot mai bine ’n ţara mea
www.dacaromanica.ro
416
ALBINA
Fie pâinea cât de bună Tot se face cleiu în gură Dacă e ’n ţară streină.
Şi acum ca şi[în alte dăţî şî-a înecat durerea în lacrămi.
N.	Teodorescu.
___________________ GArlicI-Constanţa.
Conferinţă populară antialcoolică.
tn cjiua de 5 Noembrie a. c. d 1 dr. St. Lupescu, medicul firmei Gustav Eichler din GâinescI şi membru al «So-cietăţei culturale» din Mălini, a ţinut în localul şcdleî o interesantă conferinţă înaintea unul mare număr de săteni la care au asistat d l A. Candale, şeful silvicultor şi preşedintele onorific al Societăţeî culturale, d-1 silvicultor O. Ma-renzeller din localitate.
D-1 dr. Lupescu după ce aduce omagii onoratului d-n administrator al domeniilor coronei, d-1 I. Kalinderu care călăuzit de un sentiment de patriotism înalt, a făcut să se înfiinţeze societăţile culturale în comunele de pe domeniile coronei, societăţi cari au un scop aşă de mare, un s op aşa de înalt, acela de a împrăştiâ lumina în straturile adânci ale poporului român, aduce elogii d-luî A. Candale, preşedintele onorific al societăţeî din Mălini, pentru zelul, pentru activitatea ce desfăşoră ca societatea să progreseze să-şi ajungă scopul propus. Apoi exprimă admiraţia sa corpului didactic din corn. Mălini pentru căldura cu care a îmbrăţişat, pentru interesul ce dau educaţiunel poporului, indămnă apoi, prin cuvinte bine simţite pe săteni să le urmeze să nu se mulţumescâ numai a le ascultă şi apoi a le dă uitării, căci zice d sa, aceste sfaturi nu sunt de cât în interesul lor şi urmându-le el nu-şl fac de cât datoria, datoria faţă de el, faţă de copiii lor şi datoria către ţară.
Puterea, tăria unei ţări, zice conferenţiarul, nu se cunosce, nu se judecă numai după numărul de omeni, de locuitorii ce compun acea ţară. O ţară nu va fi puternică dacă va ave mulţi omeni însă aceşti fiind răi, leneşi, cu patimi rele, slabi, săraci, lihniţi de fome; o ţară pote fi mică, pote ave un numer mic de locuitori, însă dacă acel omeni vor fi deştepţi, harnici, fără patimi rele, sănătoşi, voinici, puternici, acea ţară va fi tare, duşmanul nu va îndrăzni s-o jăfuiască, s-o cucerdscă. Iată ca pildă: Chinezii, care de şi în numer colosal de mare, sunt nevoiţi să depuie armele, să o ieâ la fugă faţă de un duşman mult mal puţin numeros de cât el, din cauza stârci morale şi fizice decăzute a Chinejilor; apoi Burii, cari de şi un popor mic, însă deştepţi, harnici, fără patimi rele, sănătoşi, se luptă vitejesce de mal bine de un an de (Jile cu un duşman de cjece ori mal numeros de cât dânşii şi nici pînă în (j*ua d® astă-rjî, ţara lor n’a fost cucerită.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
417
îndemnă deci pe săteni să-şî ieâ pildă de la acest popor mic la număr, dar viteaz şi numai ast fel ţara românescă va fi tare, va fi puternică.
Dar pentru ca un om, care muncesce, să fie voinic, puternic se cere ca corpul lui să fie sănătos şi dacă corpul lui va li sănătos şi mintea lui va fi sănătosă, el va fi deştept căci proverbul (Jice «O minte sănătosă într’un corp sănătos.»
Dacă este aşa, ce se cere ca omul să fie sănătos, voinic?
Cel dintâi lucru ce se cere e o hrană bună.
După cum animalul, care muncesce din greu, are nevoie de o hrană bună, şi dacă nu e bine hrănit slăbesce pînă ce piere şi cu cât va fi mai bine hrănit, cu atît va munci mai mult cu atît hrana lui va trebui să fie mai bună, îndestulătore, şi cu cât va pute munci mai mult prin urmare va câştigă mai mult; tot asemenea omenii muncitori, sătenii, ar trebui ca să cheltuiască banii ce câştigă cu sudorea feţii lor întâi pentru o hrană bună, ceea-ce rămâne să puie la o parte pentru dile negre să nu se mulţumescă, cum fac unii, cu o bucată de mămăligă cu zemă de varză saă castrăveţi, să-şî caute hrană mai bună. Aşâ ar trebui să fie, dar ore fac sătenii noştri sau o mare parte din ei tot aşâ? Din păcate, nu.
Cea mai mare parte din ei îşi cheltuiesc banii câştigaţi timp de o săptămână, îi cheltuiesc într’o singură cjli, ,1a cârciumă pentru băutură. Duminicile şi sărbătorile, chiar în cjilele de lucru une ori, cârciumile sunt pline, sunt ticsite de lume, acea lume nu se mulţumesce să bea un păhăruţ sau două de rachiu şi să se ducă pe la casele lor, Nu! Ei nu se lasă până ce nu se îmbată, pînă ce nu ameţesc, pînă se clatină şi cad jos ca morţi; apoi ceea-ce e rău e că beau şi femeile aşâ că de multe ori se pot vede bărbatul cu femeea eşind din cârciumă clăti-nându-se apoi rostogolindu-se în noroi, în şanţuri. Ba unii dau şi copiilor de băut rachiu, femeilor lăuze, aşâ că băutura de la mare la mic ocupă locul cel dintâi, de hrană nici vorbă nu e căci de unde să se potă hrăni bine când toţi banii i-au cheltuit pe băutură.
Dacă ar fi numai atât, dacă omul care beâ, beţivul s’ar alege numai cu	punga	golă şi flămând,	ar fi cum ar mai	fi, dar e
ceva mai	rău, e	că băuturile mai	cu semă rachiul	otrăvesc
corpul omenesc. Cine-vâ pote să moră repede de rachiu în câte-vâ cesurî, în	câte vâ	cjile. Ca exemplu	este un cas întîmplat în
anul 1895	la Iaşi,	un băiat în vârstă de 19 ani care a	fost adus
în Clinica d-lui profesor dr. Rusu, lipsit de cunoscinţă din cauza băuturii şi la cari tote mijlocele întrebuinţate ca să-l readucă la viaţă au fost în zadar, băiatul a murit după 48 ore.
Apoi dacă omul nu more repede, el se otrăvesce încetul cu încetul şi more mai târziu de fel de fel de boli, căci rachiul arde, rode, strică tot ce întâlnesce în calea sa.
întâi produce o roşeţă, o arsură în gură, limba crapă şi ustură,
www.dacoromanica.ro
418
albina
în gât se produce o roşeţă, micî rănî cari fac ca beţivul să fie răguşit; ajuns în stomac îl aprinde, face răni mititele cari se strâng la un loc şi face o rană mal mare, omul capătă dureri straşnice la stomac, dimineţa când se scolă are greţuri, îl curg bale din gură şi un fel de spume, apoi are versâturî vercji a-mare, limba e amară, pierde pofta de mâncare şi slăbesce din <ji în <Ji. De obicei omenii nu sciu de unde vin aceste dureri şi cred că au viermi, limbrici, alţi cred că aii o piatră la stomac, eî cer ldcurî, când cel mal bun leac e să se lase de băutură.
Ficatul (Malul) se îmbolnăvesce la rîndul lui, se umflă, pe urmă devine tare ca piatra, produce dureri, apoi gâlbinare în fine face apă în pântece.
Rănichiî se îmbolnăvesc, devin tari, micî, îmbătrânesc înainte de vreme şi nu mal pot îndeplini funcţia lor.
La Inimă, aci rachiul face stricăciuni mari, inima devine mal mare se acoperă, cu o cămaşă de grăsime şi muşchiul ini-mei se preface şi el în grăsime, inima nu maî pote munci, nu mal pote împroşcâ sîngele în tote părţile corpului, omul capătă bătae de inimă şi înăduşă când muncesce mal greâ sau când urcă un deal, apoi i se umflă piciorele, capătă apă în pântece (Hydropsia); apoi tremurături în mâini şi piciore cari ajung la slăbirea mâinilor şi piciorelor şi apoi chiar la paralizia (damblaua), omul nu mai puteâ umblă, trebue să porte cârje.
Rachiul când a ajuns la creer îl face pe omul neom. Beţivul nu maî cunosce nici o stăpânire de sine, se simte liber, frîul pe care omul cu sânge rece scie să i opuie mişcărilor nefolosi-tore, nu mal există la beţiv; aşâ că el e împins la fel de fel de mişcări, la rîs, la vorbe sgomotose, ochii lui strălucesc, nu se mal pote reţine, devine vorbăreţ, povostesce tot ce are pe suflet, devine obrasnic, apoi ajunge la neruşinare, îl vine un fel de plăcere să facă sgomot, începe a strigă, a spune vorbe fără rost, el se înşală asupra sa însuşi cre<jendu-se treaz, slăbiciunea de judecată îl împinge la fapte nesocotite forte periculose, beţivul se înfurie repede, e harţăgos, pentru cel maî mic lucru şi caută certă şi s’apucă repede la bătae. Câte bătăi prin cârciumi, câte omoruri săvîrşite din cauza beţiei; căci beţivul nu mai e om în totă firea, e smintit, nu mal scie ce face, bărbatul îşi omoră nevasta, tatăl îşi omoră copiii, fratele pe frate şi uneori chiar copiii omoră părinţii. Criminalele sunt pline de ast fel de omeni cari aii făptuit omoruri în timpul beţiei. Unii beţivi capătă de-odată furii teribile, straşnice, ţipă, răcnesc, sblară, văd lucruri înfricoşătore, animale urîciose, fel de fel de dihănii, duşmani cari îl urmăresc. In acestă stare de furie care se chiamă «furia alcoolică» sau «delir alcoolic», beţivul e în stare să omore pe ori şi pe care îl întâlnesce în cale aşâ că eî devin periculoşi şi trebue ţinuţi la «Spitalele» de nebuni; une-orî într’o astfel de furie eî şi mor. Pe lângă că se otrăvesc părinţii, otrava trece şi la copil prin sângele ce primesce de la mama; aşâ că copiii
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
419
beţivilor mor repede, n’au viaţă lungă şi de obiceiu copiii sunt epileptici (boia numită de popor <ducă-se pe pustii»). Aceşti copil sunt înapoiaţi la minte, n’au pricepere la nimic, sunt nenorociţi în totă viaţa lor.
După o statistică făcută de d-1 dr. Felix a bolnavilor şi a morţilor de beţie în 5 ani se pote vede următorele:
Anul	1893	CilU't&ţY în spitale 344	Căut. în ospicii (le nebuni 66	Cllut. fărâ a sta în spital 3485	Suina bolnavilor 3895	Suma morţilor 196
))	1894	253	45	3540	3838	185
))	1895	248	78	3636	3962	145
»	1896	449	80	3268	3804	152
))	1897	462	104	4327	4893	208
In Rusia mor în fie-care an peste 5.000 inşi din causa beţiei. După socotăla profesorului Merjeevsky în Rusia, numărul sdrun-cinaţilor sufletesc! din cauza beţiei atinge cifra colosală de 42 la sută din numărul total al nebunilor. Din 300 copil isbiţl de epilepsie 145 au fost născuţi din părinţi beţivi.
Conferenţiarul mal arată că omenii muncitori pot trăi şi fără rachiu; dă ca pildă muncitorii mahomedani, hamalii de prin porturi cari muncesc mult şi nu beaii. Religia lor îl împedicâ de a bea. Apoi alte pilde cari dovedesc în deajuns că omul orl-cât de mult ar munci n’are nevoie de băutură, însă să se hrănescă bine. Apoi arată că tote bolele rele se agaţă mal mult de beţiv şi unele bole ca lingorea (tifosul) şi aprinderea de plămâni (pneumonia) cari sunt destul de periculose la acel cari nu beati, produc eu siguranţă mortea, fără scăpare la beţivi, citeză câte-vâ exemple.
Din cele spuse se pote vede unde duce beţia : la sărăcie, la pierderea puterilor, la tel de fel de boli, prin urmare la mortea venită prea din vreme, la puşcărie şi la spitalul de nebuni şi ceea-ce e mal rău, e că copiii beţivilor mor repede şi acei cari nu mor curînd, la ce mal pot folosi ţării, când zac în cea mal mare sărăcie, când slabi şi rău hrăniţi mor mal târziu de fel de fel de boli?
Omenii sunt ca şi plantele ca şi Ierburile ; nu produc nimic, nu dau rode dacă nu sunt bine cultivaţi, bine îngrijiţi. După cum dacă s’ar lăsă grăunţele de porumb la voia întâmplării în pămînt şi nimeni nu s’ar gândi să prăşâscă porumbul la timp, nu va dâ rode, sau va dâ rode proste, tot aşa şi omul care se dă băuturii şi-şi lasă casa şi gospodăria la voia întâmplării, nu va dâ rode, el va rămâneâ sărac, redus la sapa de lemn şi apoi ce va li de acea ţară în care locuitorii vor ajunge în acestă stare? «La popărele ajunse în sărăcie, nemul se pote prăpădi, nemţii se pâte perele» zice un mare om.
Unde va ajunge ţara românescă dacă numărul locuitorilor, numărul braţelor va scăde :
Pămînturile vor rămâne ne arate, satele vor rămâne pustii,
www.dacQFomanica.io
420
ALBINA
nemul românesc ajuns în prada celei mai mari sărăcii mic la numer şi sleit de puteri.	’
Vor lăsă omenii ca lucrurile să ajungă până acolo ? De sigur că nu. Omenii ar trebui deci să nu aştepte pînă ce guvernul va luă măsuri prin legi să I oprescă a bea, ci ei, de bună-voe ne siliţi de nimeni să înceteze de a beă; acel cari au obiceiul de mult să se desveţe încetul cu încetul, căci omul se deprinde la tote, sînt alte băuturi ca căiul, cafeua lorte bune, forte sână-tose pentru omul muncitor.
Conferenţiarul sfirşesce spunend sătenilor : .
Lăsaţi băutura, hrăniţi-ve bine, veţi fii sănătoşi, voinici, destoinici la lucru, femeile voslre vor dă nascere la copii sănătoşi, voi veţi dă pămîntului ţerei românesci braţe să-nătose, braţe vînjose, iar fiii voştri vor dă ţârei soldaţi viteji, a căror faimă va merge departe peste hotare.
TÂRGOVISTE
9
Vechea capitală a Munteniei.
ijoriitoriî contimporani aî diferitelor naţiuni s’au minunat de aceste frumuseţi, declarând demnă acestă cetate de capitala unei ţări şi de reşedinţă domnoscâ.
Curtea Domnescă în 1679 - -88, zice martorul ocular Pavel D’Aleppo, aveâ forma unei cetăţi închise cu un zid forte puternic şi care putea servi de apărare sigură. Ea eră imensă. Spre N. se vedeâ Turnul Chindia, zidit de Mircea şi care este încă şi atjî un admirabil monument istoric. Acest turn aveâ o basă de 44 m. p. şi serveâ pentru a se putea zări inimicii de la distanţă.
Chindia mal slujeâ şi pentru meterhane, un fel de musică Musulmană, care serveâ pentru a distrâ pe hospodarî şi care cântă în fie care <Ji pe la 4 ore p. m. Nu departe de acest însemnat Turn eră o subterană în care nimeni n’ar ave curajul să intre astă-t,lî; dar care atunci serveâ ca ascunţlătore şi spre a pute fugi din palat şi a eşi din zidurile cetăţeî.
Lângă palatul Domnesc începeâ uliţa Domnescă, locuită numai de familiile Dănescilor pe stânga şi Drăculescilor pe drepta. La răsărit eraţi grădinile, iar în partea d6 N-V băile, cari erau zidite după planurile băilor publice din Roma şi din Constanti-nopole, cum afirmă martorul ocular Pavel D’Aleppo. Alăturea de băl eră tipografia lui Matei Basarab şi în spre Apus se înalţă
www.dacoramanica.ro
Vederea palatului domnesc din Tîrgovişte (adî în ruină).
422
ALBINA
biserica Catolică zidită sub Radu-Negru la 1300. Acăstă biserică iu arsă de 8 ori de către Turci şi restaurată de unii din hos-podariî Români căsătoriţi cu femei catolice.
La aripa dreptă a Palatului era biserica Curtea Domnescă în frumosul stil bizantin, cu sculpturi şi obiecte forte bogate în aur, dăruite de Domni. Acestă biserică există încă şi astă-ţll, pe zidurile sale se văd portretele hospodarilor Matern Basarab, Constantin Brâncovenu, Petru Voevod, Mihaî Vitezul, Şerban Basarab*Const. Şerban Voevod, Şerban Cantacuzino şi Mih-nea Vodă. Aci se mal atlă şi mormîntul soţiei lui Mateiâ Basarab, Domna Elena, cu sculpturi şi inscripţiunî artistice.
Poporaţiunea acestui oraş eră atunci de 60.000 loc., numărul bisericilor erau 70 şi 4 monăstirî, aprope tote în stil bizantin. Aurul şi bogăţia obiectelor dăruite de Domni atrăgeau atenţiunea şi făceau să vorbescă pe visitatoril streini despre Târgovişte ca de unul din oraşele cele mal însemnate din Orient. In acest timp Pavel D’Aleppo ’l asemuiâ cu Damase şi Alep.
Comerţul eră forte înfloritor. T6te oraşele vecine veneaQ Vinerea la un târg, care se ţinea în fie-care săptămână şi chiar Patriarhul din Constantinopole ’şî făcea de aci târguelile. Intre hârtiile unei monăstirî din Argeş, s’a găsit registre, cari conţineau socotelile mărfurilor cumpărate de neguţătorii din Veneţia, Geneva şi Stambul. Lăna, mierea, sarea, grăsimea, vitele, cerealele şi brânzeturile eraţi vîndute la aceste provincii şi în schimb, Domnii, Mitropoliţiî şi Matronele nostre ’şî cumpărau bogatele şi pitorescele lor costume de la aceste oraşe. Bogăţia costumelor purtate de hospodaril din România şi de bogătaşii săi, este cunoscută de toţi cronicarii din timpul lor, şi în acest lux nu cred că a existat vr’un popor, care să se potâ făli a ne fi întrecut.
Costumele hospodarilor zugrăvite pe zidurile bisericelor, dovedesc încă şi până acjLI acesta.
Aci Vlad al V-lea învăţă pe boerl a se supune legilor ţăreî, trimeţend pe nesupuşi în (Jiua de Pasc! sâ lucreze la zidurile cetăţel PoenarI; cetăţeni răi, duşmanii ţării, Saşi, Secul, Unguri şi Musulmani căpătară spaima ţepeî.
In timpul domniei lui Ţepeş, totă lumea avea în suflet groza minciuneî, hoţiei şi trădării.
In timpul luăreî Plevneî, pe o iarnă aspră, 800 prisonierî Turci fură conduşi la Târgovişte. Sărmanii par’că îl văd încă acjî, toţi gemând obosiţi, flămânzi, aprope morţi de frică. îndată
www.dacaromamca.ro
Biserica domnescă din curtea palatului domnesc (adî în ruină).
www.dacQromanica.ro
424
ALBINA
ce aii trecut bariera, el s’aii îngenunchiat în zăpadă şi cu capul întors spre Mecca începură a strigă şi a se închină luî Allah. Noi vărsăm lacrămile victoriei, ei ale despărţire!, ale desesperăreî, ale frice! de ţepa lui Vlad Ţepeş pe care credeau că-1 vor mai regăsi la Târgovişte. D’ablă am reuşit a-i calmă, a-î convinge, a se sculă din zăpada, care aprope îi acopereă.
Aci Radu cel mare şi Neagoe Basarab s’aii ocupat de stabilimentele religiose, cari şi acjLî dovedesc credinţa, bogăţia şi gustul lor artistic. (Monăst. Argeş după cum se scie este un monument cunoscut în lumea întregă). Ei aduseră şi pe Patriarhul Nifon din Constantinopole spre a locui în Târgovişte. Aci fiul lui Pătraşcu luă numele de Vitez, după întorcerea învingătore de Ia Călugăreni. Aci Matei-Basarab, după cum aurirăm, aprinse flacără intelectualei lumini ale cărei raze puternice au luminat patria până în dlilele nostre.
In 1660 Grig. Ghica din ordinul Porţei Otomane şi mai ales împins de sălbaticul vizir Crapuli, dărâmă acestâ puternică cetate, care văzuse atâta glorie!
Mai târdiii corniţele Valic (1) comandantul Transilvaniei, intră cu armele în Târgovişte şi o arse cu desăvârşire. In 1710 fanariotul Mavrocordat, biciul Satanei pentru principatele Române şi pentru Târgovişte în parte, o dărâmă cu totul şi transportă Scaunul Domniei în Bucuresci, iar Târgoviştea rămase acoperită pe veci în cenuşa rece a gloriei apuse. Aţii Târgoviştea este un mic oraş de provincie, cu 7000 loc. şi tot atâtea ruine.
Smara.
Conducătorilor Albinei.
Inii permit, onoraţi stâlpi sprijinitori ai iubitei nostre «Albina», a vă aduce sincere urări cu ocasia sosireî anului nou, dorindu-ve ani mulţi şi buni; mulţi ca frunza-n codru şi buni ca ploia primăvereî, căci numai prin d-vostră Albina va trăi, numai prin d-vostră ea va resbate vremurile, ce vor veni, şi numai prin d-vostră ea îşi va păstră vecinie în inimile vostre sacru-î rol şi vecinie isvorul ei de bunătăţi va rămâne nesecat. Trăiţi, şi prin d-vostră să trăiască Albina.
Constantin Baltă
____________________ învăţ. jud. Neamţu. 1
(1) Ve^î Laurian, Historia Românilor, partea. IlI-a,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
425
SOCIETATEA „ALBIflA"
^miceam, într’un articol publicat în No. 8 al re-3j|b visteî nostre, că un mare ajutor s’ar aduce ^ statului dacă particularii ar înfiinţa ateliere sau şcoli de meserii. Făceam apel la toţi ceî ce se intereseză de binele public ca să lucreze în acestă direcţiune.
Mare ne a fost bucuria când am citit în «Universul^ de ţlilele trecute că la Focşani s’a pus bazele unei asemenea societăţi. Printr’o fericită coincidenţă, ea portă numele de «Albina».
Nu sciţi dacă articolul nostru a contribuit întru ceva la nobila iniţiativă a cetăţenilor focşenenî. Oricum să fie, ne pare bine că şi alţii au împărtăşit asemenea idei şi chiar le-au pus în practică.
Societatea «Albina» îşî propune să facă două grade de şcoli.
Primul grad va fi ucenicia; adică copiii vor fi daţi la neguţători şi la meseriaşi ca ucenici şi vor urma, în orele libere, nişte anumite cursuri teoretice.
Al doilea grad va fi şcola de calfă sau asistent.
Oeea-ce e mai îmbucurător, este faptul că societatea îşî propune a încercă şi la sate cu asemenea întreprinderi.
Nu cunoscem în amănunte întocmirea societăţii şi a şcolilor; ne credem daton însă a atrage atenţiunea cititorilor noştri asupra încercării din Focşani.
In oraşul acesta s’a mai făcut o operă care vă-desce puterea iniţiativei particulare. O sumă de domne au înfinţat acum câţî-vâ ani o şcolă profesională. Pre cât am au^it, ea face progrese vrednice de luat în semă.
Nădăjduim că şi «Albina» va merge bine, căci frumos şi folositor îi este scopul.
Pote mă înşel; dar mi se pare că începe a se simţi în societatea nostră un curent nou: dorinţa de a
www.dacoromanica.ro
albina
42fi
se răspândi învăţămîntul industrial şi comercial şi de a se îndrepta tineretul spre carierile acestea.
Dacă la acestă dorinţă, se va adăuga şi voinţă, isbînda va fi neîndoelnică.
GIi. Adamescii.
UN APEL PATRIOTIC
Sub semnaţii, consilieri al societăţeî «Curtea de Argeş», avfend în vedere cererea a 19 calfe meseriaşi români, foşti ucenici aî a-cesteî societăţi, de a li se dâ scule şi a fi reîntors! în comunele lor respective ca meşteri, am hotărît organisarea unul Mare Bal cu tombolă, în sala Băilor Eforiei, pentru diua de 17 Ianuarie 1901, din al cărui produs să se potă înzestra cu scule următorii ucenici deveniţi calfe, şi anume: Toma Vlăduţu, fierar, specialist timp de 6 ani in atelierul d-luî Benţia din strada Bateriilor, No. 20, Ion Moisescu, idem, specialisat în atelierul de construcţiunî de trăsuri al d-luî Andrei Corodi din calea Moşilor, No. 400, Dumitru Căli-noiu, N. Dobrescu şi Ilie Iordache idem, fierari, specialisaţl în arta d’a construi trăsuri în atelierul d lui Andrei Santa din calea Moşilor, No. 329, Petre Popescu, ţesător de lînurî de ciorapi, flanele şi pînză, fost timp de 13 ani în mal multe fabrici ca lucrător diriginte, actualmente aflat în fabrica de ţesătorie de lînurî a d-luî Nicolae Bă-zărea din comuna Breaza-de-sus, idem Ion Niţulescu, asemenea specialisat timp de 13 ani în arta ţesătoriel de flanele, postavuri, ciorapi şi pînză, tovarăşul celui dîntâiu în aceleaşi fabrici; Toma Petre Popescu, dogar, specialisat în atelierul de dogărie al d lui Nicolae Ştefănescu din strada Belvedere, No. 6, Gheorghe P. Stoica, croitor, specialisat în atelierul de croitorie al d-luî Nae Stănculescu din strada Puţu cu apă rece, No. 25, Gheorghe Toteanu, calfă tîmplar, specialisat 7 ani în atelierul de tîmplărie al d-luî Costache Dumitrescu din strada Polonă, No. 238, Mitică Stănescu idem, specialisat 6 ani în atelierul de tîmplărie al d-lul Niţă Dumitrescu din strada 13 Septembrie, No. 110, Ilie Florescu, calfă de tîmplărie la d-nul Pocorny, strada Dreptă, No. 12, Nicolae Petrescu, rotar de căruţe, poştalioane şi briscî, specialisat în atelierul de rotărie şi ferărie al d-luî Imbre Covaci din strada Telegrafului, No. 31, Ion Gheorghe, carelar şi şelar, eşit calfă din atelierul d-lul Gheorghe Dragnea, curelar şi şelar din calea Moşilor, No. 382, Nicolae Eftimie, fotograf, specialisat în atelierul d-luî Ion Niculescu, fotograf din şoseaua Jianu. No. 10 — acesta se va stabili cu meseria la localul său natal în Curtea de Argeş, — Filionică I. Vălsănescu, tinichigiu, specialisat timp de 14 ani în mal multe ateliere din capitală, precum la d nil Tremei, Kaiser şi actualmente la d-nu Alexandru Dumitriu, tinichigiu din strada Numa Pompiliu, No. 26 — acest elev al societăţii va deschide atelier de tinichigerie în Curtea de Argeş la locul
www.dacocomamca.ro
ALBINA
427
său natal, Ion Erfu specialisat 6 ani în arta zidăriei şi arhitecturel la d-nul Toma Georgescu str. Minotaruluî, No. 45.
Petre Mar ar eseu şi (xheorghe Rotez, calfe, tinichigii, elevi al societăţii nostre Curtea de Argeş, specialisaţî câte 6 ani în atelierul d lui maestru tinichigiu Alexandru Dumitriu, fost absolvent al şcdleî de meserii din Iaşi, care împreună cu aceste calfe au învelit între alte clădiri mari şi Palatul Prinţului Grigore Mihail Sturza din Bucurescî, şoseaua Jianu, No. 2. Aceşti doi elevi solicită de la so-sietate câte un ajutor de 200 lei fie-care pentru a merge în Germania, în ţinutul Rinului, spre a’şî complectă studiile în arta tini-chigerieî şi a ornamentelor metalice pentru învelitorî. — Asupra acestei cereri va decide adunarea generală în cea dîntâî întrunire.
Toate aceste 19 calfe, meseriaşi Români, posedă de la meşterii lor certificate de bună conduită. Eî se vor înzestra cu scule din produsul ce va realisâ societatea de la Bal, şi treptat-treptat, din produsul încasărilor ce se vor face din cotisaţiunile membrilor.— Pentru cumpărarea sculelor cu cari urmează a se înzestra aceste 19 calfe meseriaşi, se va alege o comisiune din sânul comitetului, asistată şi de alţi membri speciali, cari împreună cu cel dlntâiî, vor verifică preţurile şi vor semnă compturile de cumpărătorea acestor scule. Până astă dl societatea a înzestrat cu scule peste 80 calfe meseriaşi cari s’au instalat ca maeştri în comunele lor, unde dau bune rdde.
In consecinţă, comitetul mulţumesce cu recunoscinţă patronilor de ateliere, pentru zelul şi buna-voinţă cu care a lucrat pentru spe-cialisarea acestor tineri în diferite ramuri de meserii, şi face apel la patriotismul tuturor Românilor cari vor binele nemulul, să vină în ajutorul acestei opere mari naţionale şi patriotice cu obolul lor cât de mic, şi a ne trimite ori ce fel de obiecte pentru tombolă cari vor fi primite cu recunoscinţă.
COMITETUL : I. Nicalescu, Andrei Ion, Dnmitrn Kiculau, Glieorglie Io-nescu, C. Cernâţeauu, Toma Constantin eseu, Ion Pnmlelescii, Ion Lupeseu, Ciheorglie Oprescn, N. Cliristescn.
0 Yisită în satul Crucea de pe domeniul Regal.
Dumineca a doua din Decembre, cu afaceri am mers in satul Crucea de pe Domeniul M. S. Regelui, din judeţul Suceava.
Fiind slujbă la biserică, am asistat la serviciul divin oficiat de preotul paroh Sinii on Ortoanu.
Mulţumirea mea sufletescă a fost peste margini. Eră, în adevăr, peste aşteptările mele ca într’un sat isolat în fundul munţilor Sucevei, departe de orî-ce centru civilizator, să văd lucruri atât de frumdse şi încercări atât de lăudabile pentru progres.
învăţătorul d-1 Leon Mrejeriu cu corul copiilor şcoleî a încântat pe săteni în tot timpul sfinlel slujbe prin bucăţile religidse esecu-tate’de vocile îngeresc! ale copiilor. La sfirşit, dînsul a vorbit să-
www.dacoromanica.ro
428
ALBINA
tenilor despre mai multe chestiuni de mare folos pentru ei îndem-nându î la lucruri bune şi frumdse.
Preotul asemenea a vorbit sătenilor despre iubirea bisericei.
Frumosul local al şcdlei, clădit cu cheltuiala M. S. Regelui, e perfect întreţinut şi învăţătorul, din spusele sătenilor, îşi pune tot zelul pentru luminarea copiilor şi a locuitorilor din sat, s’a făcut un frumos îăceput de grădinărie. Ar fi de dorit ca toţi acei cu i-nimă şi simţire românesc?!, să lupte pentru luminarea satelor, temelia tării.
Costicsl Vasiliu,
„Dorna“
O POVESTE fl ERNEI
ntr’o ţară depărtată, la capătul pămîntului, sînt nisce munţi înalţi pînă la cer, numai de sloiuri; iar la po-lele lor se face un câmp numai de ghiaţâ.
Nu scii pe-acolo când este nopte, când este di, că dacă ceru î senin, sorele par-c’ar fi lună şi luna par-c’ar fi sore; vorba ceea: tot ca una, fata mea.
Şi sore, şi lună, stau în tundul înălţimeî ca nisce mingi de lumină albăstrie; de-aceea în albăstriu bat munţii de sloiuri şi câmpul de ghiaţă.
Pasă-mi-te pe-acolo este ţara Ernei, a Crivăţului şi a Gerului.
Când se face să pomescă încdce, spre ţările bine-cuvîn-tate să aibă şi vară, de-acolo pornesc, cu gândul ori cu tăptura lor cu tot.
Când pornesc numai cu gândul, începe să se simtă a iarnă: copacii îşi lepădă frunza, bruma se prinde ca o pînză subţire de borangic; câmpul se strânge, glodurile se strâng.
Când pornesc şi cu făptura, iarna îşi aşedă toiul şi mândru lucru este să vedi din zare în zare numai albul omătului. . .
*
In dosul unei coline de ghiaţă, stau pe câte un bolovan de sloiu, — în cea ţară depărtată de la Mezâ-Nopte, — un moşneag, de vecurî tot moşneag, şi un tînăr chipeş.
Unul nu mai pote întineri şi cel-l-alt nu mai ajunge la bătrâneţe.
Moşneagul, — cu plete şi cu barbă de ţurţuri de ghiaţâ învălite cu promorocă, — când grăesce flueră, şi cum flueră
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
429
vînt se făce înaintea lui pînă departe; iar când suflă şi răsuflă, tot pămîntul se face covrig, de frig.
Tînărul, nâlticel şi subţiratec, cu cojocel de blană de urs, se uită la om şi par’că nu-1 vede, ascultă şi par’că n’aude, grăesce şi vorbele lui te înghiaţă, răsuflă şi răsuflarea lui te degeră, te atinge şi par-că te frige de rece ce este;— umblă, se mişcă, şi par-că nu trăesce.
—	Ian ascultă moş Crivăţ, prinde a grăi cel tînăr, vara a verit, tomna a tomnit pe unde scris este să fie vară şi tomnă. . . Nu purcedem la drum spre cele ţări felurite?
—	Am porni, răspunde moşneagul, dar vedi-că nu mai ese din palat cea fără care iarna nu pote fi iarnă, ori-cât aş bate eu şi ori-cât ai strânge tu. . .
—	Drept, aşâ e. Numai, ce-a fi făcend ore Măria-Sa de nu se mai arată ?
—	Mult aş da să-ţi pot răspunde, dar mai mult aş da să pot şti ce face la vremea asta. Ia hai într’acolo, Gerule, fătul meu. ..
Şi unde mi se opinti moşnegul de se isvorî încet încet, ca un muntişor din adîncul pâmîntului, că tare mult se mai punea de măsură înaintea ochilor, cu cât se îndreptă mai mult de mijloc.
îşi potrivi din umăr, mulţimea de cojoce strânse unul de altul ca toile de cepă; îşi netedi barba odată şi porni înainte, iar cogeamite umbră se luă după el.
Gerul, cât pe ici, cât pe colea i se ţineâ de paşi; iar când se făceâ că-i călcâ pe umbră, moşnegul, — par că i-ar fi călcat pe inimă, — aşâ simţia că-1 dore
Se întorcea atunci şi numai c’o suflare îl da de-o parte.
Cum s’ar închipui cam după o cotitură de munte, aşâ de-odată se ivi un palat cu totul şi cu totul din bucăţi de cristal, încheiate cu legături de aur, cu brâe de mărgean şi presărat cu steluţe de ninsore mai să le dici berlanturi.
La uşă, turnată dintr’un sloiu, păziau doi urşi albi, cari gemeau la totă clipa.
—	Da ce vi-î, bre? ii întrebă Crivăţul.
—	Ni-Î prea cald, moşule, răspunse unul...
—	Nu sciu de ce, grăi şi celă-l-alt, par-că s’a mai potolit frigul, de-o vreme, în împărăţia nostră. ..
—	Măria-Sa e de vină, pare-mi se, dise Crivăţul.
—	Prea şade mult ascunsă în palat. . . spuse şi gerul...
www.dacoTomanica.ro
430
ALBINA
—	Nu-ş’ce face cu baba Dokia, grăi unul din urşi...
—	Stă baba cu Măria-Sa, de-or fi acum vr’o câte-vâ luni...
—	Ia taci? se miră Crivăţul, şi intră.
Pe dinăuntru, palatul este numai o singură încăpere. De zugrăvită nu-i zugrăvită, şi strălucesce în mii de feţe, cănd sorele orî luna este pe cer; când nu, e în întuneric ca de ocnă.
Scaunul de odihnă al Măriei-Sale e de ghiaţă, cu fel de fel de săpături măestrite aduse ca din daltă; şi afară de scaun, nimic alt-cevâ în marea încăpere scânteietore.
Crivăţul şi gerul se opresc uimiţi şi nu le vine să-şi credă ochilor de ceea-ce văd.
Măria-Sa, bătrână de când vecurile, li se ivesce c’un o-braz întinerit; iar baba Dokia nu ştiu ce tot face pe lîngă Măria-Sa, — mai să clici că par-că s’ar trudi şi-ar căută să-i întineriască şi cel-l-alt obraz.
Cu ochiul drept Măria-Sa se uită dulce şi nevinovat ca o fecioră neprihănită; cu cel stîng se uită încruntat şi par-că cu pizmă. . .
De pe partea obrazului drept purcede ca un fel de căldură de primăvară şi din colţul drept al gurii închipuirea unui rîs după care doresci. . .
De pe partea obrazului stâng brăzdat de sbîrciturî, purcede o răcelă care te cutremură, iar colţul stâng al gurii e întunecat ca un cer de ninsore.
—	Ce faci, Măria-Ta? grăesce Crivăţul cu adevărată spaimă. . .
—	Voiu tinereţea Primăvereî, fiind-că ea e mai dragă lu mei.. .
—	Şi să te desparţi de noi! strigă Gerul, înfricoşat că o să-i scadă puterea.
—	Măria-Ta, ori cât de tînără te vei face, va fi prefacere dar nu şi firea lucrului. Primăvara va rămânea ce este şi tot dragă tuturor; Primăvara va fi tot Domnă pe partea ei de vreme. . .
Măria-Ta n’o vei întrece, dar mai prejos vei rămânea fără doar şi pote: că nici Earnă ca lumea nu vei mai fi, nici Primăvară ca Primăvara nu vei pute ajunge. Şi-apoi, i-a stai să aşternem drept adevărul fireî: de unde socotela că nu eşti şi Măria-Ta o puternică ? Dacă nu eşti dragă, eşti
www.dacocomanica.ro
AL RIN A
431
de folos.. . şi mai bine de folos, de cât dragă. .. Ba nu zău, ia gândesce-te la vorbele moşului.. .
—	Unde mai pui, grăi Gerul, că de nu vei mai fi Earnă cum trebue, tote bogăţiile nostre de ghiaţă, de ninsori, de măzărică, se vor pierde? Palatul Mâriei-Tale se va dărîmâ; munţii Măriei-Tale se vor topi, totă mândreţea împărăţiei se va schimba şi n’o vei mai cunosce, nici n’o vei mai putea găsi iarăşi ?
—	Măria-Ta, mai grăi moşnegul, ia numai fă-te a te duce o clipă în ţările deprinse să te vadă, şi te vei încredinţa că lumea nu-i mulţămită; vei întâmpina mirarea tuturora că timp de iarnă este şi nu te mai arăţi, că de folos le eşti şi le zădărnicesc! tote aşteptările de-o bună rodire a ţarinilor. . . De n’a fi cum spune moşneagul de mine, rămânevei după voea Măriei-Tale şi cu noî ce va fi, la în- . durarea lui Dumnedeu va fi. . .
Earna prinse a se ridica, naltă la statură şi trufaşă la înfăţişare. Eşi din palat, fără să grăiască o vorbă şi, când se arătă, cerul se înuoră. . .
Porunci să se înhame armăsarii la sanie, şi fie-care vorbă i se ridică în înaltul cerului ca nisce nouraşî, iar de acolo începură a se scutură în chip de fulgi de ninsore. ..
—	Rămâiu tot ce-a vrut înţelepciunea Dumnedeiască să fiu, grăi dinsa, şi, împreună cu Crivăţul şi cu gerul porniră în lume vifor. . .
De-atuncî însă, Măria-Sa a rămas cu un obraz tînăr; şi, ori-cât se încercă să mai fie în întregimea ei, ca odinioră, nu mai isbutesce. . .
Aşâ se face adese-ori că-î vine vremea de viforit, şi totuşi dile frumose aprope ca de primăvară, îi împodobesc începutul. . .
Dar se desdănueză Măria-Sa, nu-i vorbă de vorbit, că «earnă mâncată de lupi» nu se pomenesce de când e lumea, lume.
N.	Rădulescu-Niger.
Din Bătrâni.
Nu face nimic în mânie! AI cla tu drumul unei bărci pe vreme furtunosă?
www.dacaroinaiiica.ro
432
ALBINA
Trei tovarăşi.
»
6 nouă societate rurală.
In comuna Buhociu judeţul Bacău, după stăruinţa şi îndemnul d-lui O. Tudoriţa, învăţător, ajutat de d-nii I. Dimitrescu şi C. Arghire şi de către Preotul N. Ghervescu, s’a înfiinţat o societate de economie şi Credit, între săteni cu numele «Prevedere» care a şi început a funcţiona de la 1 Septemvrie a. c.
Scopul societăţii este următorul:
1.	A aduna cotisaţii pe timp de 5 ani, de cel puţin 2 lei lunar, asupra căror se pote face împrumut de cel mult 70%.
2.	A aduna depuneri de la membrii fondatori, ce plătesc şi cotisaţii, precum şi de la alte persdne, cu dreptul de a se restitui la cerere, cu ua folos de 6% membrilor fondatori şi 5% celor-1-alţi, pe timpul de la 1 a lunei ce urmeză după depuneri pănă la 1 a lunei ce precedeză ridicarea sumelor.
3.	A împrumuta cu 10% pe solvabile membrii fondatori şi cu 12% pe persone străine, dar cu acte in regulă.
4.	A procura unelte agricole şi industriale precum şi seminţe membrilor societăţii, care vor contracta cu societatea spre ’a plăti ratele prin intermediul societăţii.
www.dacQramamca.ro
ALBINA
433
5.	A realisa un fond de reservă din 10°/o din totalul procentelor realisate de societate, plus prin donaţiunî şi prin alte mij-loce morale, din care să se înfiinţeze cursuri de adulţi pentru perfecţionarea şi instruirea populaţiuneî de naţionalitate română şi de religie creştină şi formarea unei biblioteci la şcola din Buhociu-Mare comuna Buhociu judeţul Bacău, din scrieri absolut necesare sătenilor.
6.	A forma o ramură de asigurarea vitelor de muncă şi de prăsilă de-ale locuitorilor în cas de morte şi de infirmitate, cu o anume organisaţiune.
7). De a desface în comun prisosul productelor agricole şi industriale, ale membrilor societăţii, ce vor vroi.
8. A forma o ramură de ajutor mutual pentru cas de boli şi alte nenorociri, între membrii societăţii.
II)	. Societatea nu primesce ca membri, de cit români de religie Creştină.
III)	. Societatea îşi estinde operaţiunele în totă ţara.
Membrii pot să domicilieze în orl-ce comună din ţară.
Sediul însă al societăţii e în comuna Buliociu.
IV)	. Societarii pe lîngâ 6%, mal beneficiază şi de dividende, dacă societatea a mers bine. După ce se scade fondul de reservă, cheltuelele de administraţie şi procentul capitalului din totalul procentelor. Restul se împarte ca dividende.
N. B. Societatea în curînd va tipări statutele eî şi va trimite şi mult apreciatei reviste «Albina» un exemplar, spre a se vede pe deplin organisaţia eî.
Convingerea că societăţile sincer şi înţelepteşte conduse, sunt chezăşia şi ridicarea nemuluî româesc în viitor, m’a îndemnat să muncesc pentru înfiinţatea acestei societăţi.
jlrana pasărilor.
m citit unde-vâ că într’un mic sat din Fran-cia, locuia o bătrână în vîrstă de 80 de ani. Ea locuia singură, într’o căsuţă acoperită cu paie şi depărtată de sat.
Buna bătrână se afla aprope mereu în mijlocul curţi! (ogrăzi!) sale, în care petrec o mulţime de pasări, ce par a fi singura eî preocupaţiune şi for-meză întru cât-vâ familia sa.
Un lucru eră de mirare pentru locuitori! satuluî. Fie-care se întrebă cum acestă femee putea să-ş! procure hrana atâtor pasări, căcî lumea spuneâ că ea nu cumpăra nici odată nici grăunţe, nicî orz; dar se scia de altă parte că eră şi forte cinstită.
Nerăbdarea împingendu-mă, intra! într’o ţii, —
www.dacQromanica.ro
434
ALBINA
<,lice povestitorul — în locuinţa bunei bătrâne, sub cuvînt de a-î cere ouă prospete, în timpul şedere! mele la ţară.
După câte-vâ minute de vorbire despre lucruri neînsemnate, îî ţliseiii:
—	Ograda d-tale plină de atâtea pasări este vrednică de invidie. Aş! dori şi eu să am una aşa, dar când mă gândesc la atâtea îngrijiri şi maî cu sămă la baniţele de grăunţe şi de orz, ce-ar trebui să dau la atâtea pasări, mă opresc pe loc.
—	La baniţele de grăunţe şi de orz ?
—	Firesce! Cu ce alta le-aş! hrăni eu?
—	Găinele mele n’aîi gustat nici odată aşa plăcinte menite numaî pentru pasările bogătaşilor.
—	D-ta glumesc!!
—	Ba nici de cum!
—	Explică-mî dar taîna acesta.
—	Cu totă plăcerea, dar mi-î temă să nu vă supun la prea multă răbdare, domnule. Trebue să intru în ore-carî amănunte asupra hranei, care se deosebesce după anotimpuri şi pe care mi-o procur singură, fără nici o cheltuială.
—	Vorbesce, te ascult.
—	Primăvara mă duc pe urma plugurilor, la câmp. Rimele şi viermi! albi, car! es din pămînt în număr forte mare sînt o hrană alesă pentru pasărî. Eu pun puţin pămînt în coş pentru ca viermii să nu iasă din el.
—	Şi găsesc! tot-d’a-una destul viermi? Lumea nu ară fără încetare câmpiile, nici chiar primăvara!
—	Pentru a face să iasă din pămînt, rimele, eu ud pămîntul cu o fiertură destul de tare, de foî de nuc. Rîmele eşind îndată, caută să fugă. Atunci eu fac din ele o bogată recoltă.
—	Asta-î tare minunat. Dar ce fac! vara ?
—	Maî nainte trebue să vă spun, bunul meu domn, că în luna Maiu, când este epoca gândacilor roşi! (numiţi asemenea şi găinuşî), fac din aceştia o bogată provisie: în câte-vâ ţiile, adun hrană pentru o lună.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
435
Ajung ast-fel uşor în vară, în timpul căreia ve-nez tot felul de melci (culbelcî), de pe câmpii şi de prin livezi.
—	Dar iarna ?
—	Stejarii îmi dau o mare cantitate de ghindă, le curăţ de coja cea grosă, le usuc în cuptor şi capăt ast-fel o minunată hrană şi provisii cu cari pot să aştept fără frică, îngheţurile ierneî.
La întorcerea primăvereî mă apuc iarăşi de micile mele meşteşuguri.
Iată o bună bătrână pe care nevoile ah învăţat-o cum să trăiască.
Locuitorii noştri de pe la sate ar trebui să ia pildă.
P. G. Salviu
învăţător, Srnulţl-Covurluiu.
Pădure în timpul erniî.
Am intrat deja în a 4-a lună din unul al IV-Iea, rugăm eu insistenţă j>e d-nii abonaţi ce [n'au trimis încă abonamentul, a-1 trimite de urgenţă, altfel vom fi siliţi a le suspenda trimiterea.
www.dacaroinaiiica.ro
436
ALBIXA
Cronica Săptămânii.
—	La 1 Ianuarie, întâii $i a anului noii, s’a săvîrşit la Mitropolia din Capitală un Te-Deum pentru sărbătorirea anului 1901. La orele 10 şi jumătate sosesc la biserică M. S. Regele şi A. S. Principele Ferdinand, în trăsură închisă, avend de gardă un es-cadron de jandarmi călări. Sînt întâmpinaţi de către domnii o-ficeri din tote gradele, de domnii miniştri şi apoi la intrare de
I.	P. S. Mitropolitul Primat, înconjurat' de înaltul cler. M. S. Regele şi A. S. R. Principele Ferdinand, după ce sărută Sfînta E-vanglielie, păşesc în năuntrul locaşului dumneţleesc.
Slujba religiosă e oficiată de I. P. S. Mitropolitul Primat, înconjurat de înaltul cler. După sfîrşirea slujbei, M. Sa Regele însoţit de A. S. Principele Ferdinant, primesc defilarea trupelor înşirate în curtea Mitropoliei şi apoi intră în locuinţa I. P. S. Mitropolitului Primat, unde primesc felicitările personelor cari au luat parte la ceremonie. La orele 12 Suveranul şi Principele se intronă la palat.
—	Cu prilejul (Jileî de 1 Ianuarie, M. Sa Regele a dat armatei un înalt ordin de qli, cu următorul frumos coprins:
Ostaşi,
«Astă-cli începe un nou an. Ca în tot-d’auna Mă folosesc de acest prilej spre a vă trimite căldurosele mele felicitări.
«In cursul anului ce se sfîrşesce aţi urmat a dovedi Ţării şi Mie că jertfele făcute pentru armată nu sînt zadarnice şi ca sînteţî pătrunşi de mândra devisă «Onor şi Patrie» carejstrălu-cesce îp vârful stegurilor nostre.
«Am totă încrederea că iubita Mea armată se va sili şi în viitor şă-şi atragă mulţumirea Mea şi că va fi vrednică de înalta sa menire.
«Oficeri, sub-oficeri şi soldaţi, vă urez din adâncul inimeî, ani mulţi şi fericiţi.»
—	A.A. L.L. Regale Principele Ferdinand şi Principesa Maria au asistat la 30 Decembre trecut la pomii' de Crăciun aî Regim. 4 Roşiori din Bârlad, al cărui şef este A. S. R. Principesa Maria. Ajutată de domnii oficeri, A. S. R. Principesa Maria aşeză pe cei doi pomi lucrurile aduse anume pentru serbare. Soldaţii venind unul câte unul primeau câte un dar ca amintire, precum şi tutun, ţigări şi lucruri de mâncare. Câtă mulţumire trebue să fi simţit aceşti apărători ai patriei la părintesca şi bine-voitorea atenţiune a şefului lor.
Mai târziu a avut loc împărţirea darurilor de pe pomul ofice-rilor. Şi dînşiî au primit câte un dar ca amintire.
—	De sfintele sărbători ale Crăciunului s’au împărţit din partea M.M. L.L. Regelui şi Reginei, a A.A. L.L. Principelui şi Principesei României, pe la săracii din Bucuresci, Iaşi, Craiovâ, Berlad, etc. 35.000 lei în bani, lemne şi îmbrăcăminte.
—	Au sosit în Bucuresci doi representaţi aî unor societăţi din Viena, cari se îndeletnicesc cu importul de carne în Austria.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
437
Dinşii vor încheia contracte în România pentru exportul de râ-mătorî pe o scară întinsă. Vor cumpără pînă la 500 de rîmătorî pe săptămână, cari vor fi trimişi pe la Iţeam şi Burdujenî.
—	In urma ivireî Ciumei la Constantinopole şi Smirna (din Asia Mică), Consiliul sanitar superior a luat măsurile trebuitore, spre a se împedecâ pătrunderea în ţară a grozavei molime. Au luat asemenea măsuri şi statele învecinate cu Turcia. Se spune că în Asia mică, ciuma bântue cu furie printre locuitori. Credem însă că, mulţumită pazei bune, vom scăpă teferi de prăpădul ce ne ameninţă.
—	Trupele turcesc! din Macedonia urmăresce cu putere pe Bulgarii revoluţionari. S’au dat lupte sângerose între jandarmi şi Bulgari. La aceştia s’au găsit numerose arme şi hârtii com-promiţătore.
—	Regina Victoria a Angliei, în vîrstă de 83 ani, a murit-Se zice că resboiul din Transvaal, pe care voiâ să-l împedice, ar fi adus boia de care a murit.
—	Resbelul din Transvaal nu se mal sfirşesce. Burii se năpustesc acum în Colonia Capului a Englezilor şi caută să atragă în partea lor pe locuiteril Olandezi. Burii fac încercarea de a pătrunde şi în ţara Natalului.
După socotela ministerului englez din Londra, Burii numără a$I vr-o [20.000 soldaţi ,iar Englezii 220.000, ceea-ce vine câte 11 Englezi pentru un Bur.
Scrisore către Redacţie.
s
Găsesc în revista acesta lucruri mult folosilore şi practice, căci ea ne-a pus în curent cu viaţa tuturor bărbaţilor mari ai ţârei, ne învaţă agricultură, industrie, ne deşteptă iubirea de ţară, iubirea pentru asupritul nostru frate — ţăranul, — întăresce şi ne inspiră la <^ile mari iubirea de Dumnezeu, de apropele nostru şi de conducătorii ţărel.
Printre ocupaţiunile ce ne cere viaţa de student şi funcţionar, citesc-cu multă bucurie şi mulţumire acestă revistă, cu adevărat populară, şi ca format şi ca nume şi ca cuprins, scrisă într’o limbă cât se pote mai românescă şi mal curată, revistă care se adreseză ţăranului şi luminătorilor lui: preoţilor şi învăţătorilor, şi m’am simţit fericit când am zărit pe harnica «Albină» atât pe laviţă la ţară, cât şi in galantarele luxo-seî biblioteci a «Fundaţiuneî Carol I» din Bucurescî.
Doresc «Albinei» o viaţă îndelungată, iar conducătorilor ei le urez curaj românesc şi putere părintăscă spre a contribui cât mai simţitor la fericirea şi binele poporului român.
Mulţumindu-vă din nainte pentru rugăciunea ce v’am făcut şi expri-mându-vă admiraţtunea şi modesta mea laudă pentru munca neîntrecută ce depuneţi pentru luminarea şi binele ţăranului nostru, vigorea şi temelia statului românesc, vă rog a primi salutările mele.
Gogu Mihăilescn
Student la Facultatea de Drept.
www.dacoromanica.ro
438
ALBINA
INFORMAŢII
T
M. S. Regina a bine-voit, a trimite spitalului dc copii din Bucuresci cu ocasia sărbătorilor, vestminte pentru 140 de copii, precum şi un bogat pom de Crăciun, împodobit cu jucării şi bombone.
*
* *
In ultima şedinţă a Academiei Române dinaintea sărbătorilor, d-1 Ion Kalinderu a dăruit acestei instituţiunî trei vechi documente istorice. Sunt'trei preţiose clirisove domnesc! scrise înslavonesce pe pergament.
Aceste documente sunt de la următorii domnitori:
1.	Alexandru Lăpuşneanu. 1654 Maiu 5, cu pecete atârnată.
2.	Eremia Moghilă, 1598 Martie 7, cu semnătura domnescă şi cu pecete atârnată.
3.	Radu Yoevod al Ţârei Românescî, 1621, Iunie G.
Academia a primit cu vii mulţumiri preţiosa donaţiune a d-luî Ioan Kalinderu.
Piua de 17 Ianuarie, aniversarea bătăliei de la Rahova, va fi serbată de către Liga Culturală, la Ateneu, printr’o conferinţă ocasională şi diferite cuvîntărî.
*
* *
In fjilele de 3 şi 4 Ianuarie, 1901, Societatea Corpului didactic primar din România», şî-a ţinut adunarea generală anuală, în localul şco-lei de băeţî No. 20 «General Goleseu» de pe cheiul Dâmboviţei, strada A silul de Nopte.
Conform statutelor, s’a ales comisia de inspecţie şi control pentru anul 1901, compusă din d-nii Paul E. Ghenea, G. Ioaniţescu, Pr. Dumi-trescu C.
Asemenea şi jumătate din membrii comitetului cari eşise sorţi au fost realeşi.
*
* *
Ministerul de instrucţiune publică a însărcinat pe trei dintre cei mai vechi inspectori şcolari, ca să îndeplinescă atribuţiunile inspectorului general al şcolelor din Macedonia — acest post fiind desfiinţat.
* *
rul instrucţiune! a aprobat ca d-1 profesor Paul Coculescu să facă la facultatea de ştiinţe cursuri libere de ecuaţiuni diferenţiale, iar d-1 dr. Proca, la facultatea de medicină despre epidemii.
Societatea Curtea de Argeş va da Miercuri la 17 Ianuarie, sub patronagiul d-nei Zoe Gr. Păucescu, în Sala Băilor Eforiei, un Mare Bal deschis cu tombolă, avend tote numerile câştigătore. Din produsul acestui bal se vor înzestra cu scule 18 calfe de meseriaşi români, conform Procesulul-verbal al Consiliului acelei Societăţi, din 3 Decembre 1900.
Preţurile intrare! în bal sînt: 8 lei loja de sus; 10 lei lojă de jos ; 2 lei un bilet de familie şi 1 leii un bilet de personă.
Sîntem fericiţi a constata că acestă societate, fără mult sgo-mot, lucreză temeinic la causa românismului.
www.dacQromanica.io
ALBINA
439
MULŢUMIRI
i
Citind cu atenţiune multe din sfaturile ce ni se dau prin Revista «Albina,» m’am gândit că ar fi bine să fie în mâinile tuturor sătenilor din comună spre a se folosi de sfaturile ei înţelepte. M’am adresat la diferite persone, spre a veni în ajutor pentru a abona şcola ce dirigez din comuna Pângălescî, plasa Câlniscea jud. Vlaşca la acestă revistă şi cu chipul acesta să vie ori-cine va voi să o ea pentru a o citi.
La apelul meu a răspuns: Stan V. Iubitu 1 leu, Pr. N. Popescu 50 bani, Stanciu V. Burcea 20 banî, V. Vlădescu 1 leu, G. Dlmitriu 1 leu, P. Negulescu 20 banî, Ilie D. Gogu 30 banî, Ion C- Mihalcea 1 leu.
Pentru acestă lăudabilă faptă, în numele şcoleî, le aduc viile mele mulţumiri, iar revistei «Albina» îi urez viaţă nesfârşită.
Ion C. Mihalcea
Invf'ţ. dirig. PtLnţirftlcscI-Ylnşca.
» *
Aduc viile mele mulţumiri d-luî Ion Kalinderu, pentru-că a dăruit cărţi copiilor săraci în valore de 40 lei, aseminea a mai dat cărţi pentru biblioteca şcoleî, un clopot pentru anunţarea intrărei şi eşirei din şcolă, o putinică cu cana, lanţ şi cană pentru beut apă, 6 sape, G cas-male, 2 lopeţî şi 4 greble de fier pentru grădina şcolară şi 2 perechi perdele pentru cancelaria şcoleî.
Pr. I). Popescu
InvC'ţ. Balta DâmneT. Prahova.
«
* *
D-l proprietar Alexandru Marghiloman, prin administratorul domnieî-sale d-l Radu Constantinescu, a oferit anii trecuţi o clădire splendidă, ca local de şcolă, în toţi anii dă cărţi pentru copiii săraci, iar anul a-cesta a oferit o porţiune de pămînt, bine împrejmuită pentru a lucră copii grădinăria, şi lei patruzeci şi cinci, spre a se face un dulap pentru păstrarea avereî şcoleî.
Asemenea d-na Neaga R. Constantinescu, a oferit o iconă de mare preţ, tot pentru şcolă.
Pentru tote acestea, în numele copiilor de şcolă, le aduc viile mele mulţumiri.
Radu Spălăţcscu
DiriţŢ. şcoleî cum. Pntineiu, Vlaşca.
BIBLIOGRAFIE
. A apărut «Aurora» revistă, care ese de două ori pe lună în comuna Horezanil-de-sus, jud. Gorjiu, sub direcţiunea d-luî Marius de la Stroia. D-l Const. Brădiţenu, înveţ. în Topana-Olt ne rogă să anunţăm acesta.
-A. "V I S
Primim di Inie numerose cereri (le abonamente, fără însă să fie însoţite de cost. Rugăm pe iubiţii noştri abonaţi să comunice tuturor cunoscuţilor lor, ce doresc a se abona, că sul» nici nn cuvînt nu trimetem revista dacă o dată cu cererea nu se trimete şi costul abonamentului.
www.dacQromanica.ro
440
ALBINA
£_
P0ŞT4 ADMINISTRAŢIEI
S.-Sale Păr. V. Hanganu, Parohul Bisericel Frumosa, Iaşi.—Ve mul-ţămim de frăţescul sprijin ce ne daţi. Am trimis revista abonaţilor pentru cari ne-aţî trimis banii. In curând ve vom trimite desluşirile cerute în privinţa abonaţilor pentru încasare.
—	D-rel M. lliescu, Com. Grăjdana, jud. Buzău: — Sunteţi achitată şi pe anul curent cu chit. No. 441. Tabloul vi se va trimite odată cu ceî-lalţi abonaţi.
—	D-lui Em. LeOnescu, Botoşani. — Idem No. 377, idem.
—	Pr. Fior ea Constantinescu, Vaţa.—Pe anul II sunteţi achitat cu chit. 13191 şi pe anul III cu chitanţa No. 17.624. Pentru numerile ce n’aţî primit am reclamat oficiului Spinenî să vi le dea, dacă nu le veţi primi comunicaţi-ne.
—	Mih. Popescu, învăţ, Făurescî, Vâlcea. — Biblioteca şcoleî aţi achitat-o pe anul trecut al III-lea cu chit. 18.366 pe care v’am trimis-o de atunci, e de mirare că n’aţi primit-o.
—	Păr. Sachel. Ion Nuţa, Gura Aninosei, Buzău.— Pe anul curent al IV v’am achitat cu chit. 431.
—	D-lui 1. Maxim, Câmpina. — Abonamentul d-vostră pe anul curent al IV-lea este achitat cu chit. 342.
—	D-lui M. Poppesnu. Com. Grossu, Vlaşca.*— Idem chit. 378 pe care v’am trimis-o când v’am expediat la început revista, căutaţi-o în reviste.
CAILE ZFERA.TE ROMANE
PUBLICA TIUNE
Se aduce la cunoştinţa generală că în urma măsurilor prescrise de consiliul sanitar superior
TRAFICUL de CALATORI şi MĂRFURI
cu CONSTANŢIN0P0LE
SE SUSPENDĂ
până la nouî disposiţiunî suprimându-se trenurile Orient-Express şi Ostenda-Express între Bucurescî şi Constanţa, trenul Berlin-Express între Buzău şi Constanţa precum şi cursele vaporelor Române dintre Constanţa şi Constantinopole.
Bucurescî, în Ianuarie 1901.	Direcţiunea Generală.
www.dacQFomanica.ro
STEAUA

*Q
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedeca -<!	' \j	rea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de .
^ scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe con- ■ trarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Spiru C. Haret, în Bucurescî, strada Verde No. 7.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalindcru, membru al Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sava Şomăncscu, mare proprietar, senator. — Administrator şi casier, Spiru C. Harct,
. fost Ministru, profesor Universitar. — Secretar, Const. IJanu, v profesor secundar. — Membri, I. Diniitrescu l’rocop., fost se-7 nator şi locţiitor de Primar al Capitalei; M. Vlădescu, deputat, /«profesor universitar; Cristu S. Ncgoescu, profesor secundar, ad-- ministrator al Casei Şcdlelor; Petru Grârboviccanu, fost deputat, director al Şcdleî Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; Diin. Cccropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censorî, Const. Alimăneş-i teanu, inginer de mine; preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alcxandrescu, institutor, fost revisor şcolar.
Membri înscrişi şi cotisuţiunl plătite.
I. Kalinderu, 100 lei; S. Şomănescu 100 1.; S. C. Haret 60 1.; căpitan1 , State Leonte, b lei; Zlotescu N N., 10 lei; Beiu I., institutor, 5 lei; Ştefan Ion, profesor, 5 lei; Filon Mitrescu, profesor, 2 lei; Georgescu C.,
1 2 lei; Toma Slăvcescu, profesor, 6 lei; C. Popovici-Taşcă, institutor, 2 lei; pr. Simion Popescu, profesor, 2 lei; G. Stoenescu, institutor, bici;
, G. Ţiţeică, profesor universitar, b lei; pr. econom C. Ionescu, profesor,
1 , 4 lei; G. Popa, profesor, 20 lei; I. Clinciu, profesor, 20 lei; C. Mircea,1 inginer, 20 lei; Boniface Hetrat, profesor, 6 lei; I. S. Petrescu, profe- ■ sor, 5 lei; G. Munteanu-Murgoci, licenţiat în sciinţe, 5 lei; Remus Ca-, racas, 2 lei; D. Constantinescu, profesor, b lei; N. Nicolaescu, profesor,
2 lei; P. Dulfu, profesor, 4 lei; M. Niculescu-Băneasa, institutor, 4 lei;
N. Bănulescu, maestru de musică, 4 lei; I. Ciocan, institutor, 2 lei ; L>. Cecropid, institutor, 2 lei ; A. Sinişteanu, institutor, 4 lei.
(Va urma- în No. viitor).	DonaţiuilI.
D-l I. Proeop Diniitrescu, membru în Comitet, a oferit gratuit hârtia necesară pentru imprimarea statutelor societăţii, în 5.000 exemplare,
D-l Dim. Constantinescu, revisor şcolar al judeţului Romanaţi, a dăruit Societăţii jumătate din partea de beneficiu ce i se cuvine de la căr-i ţile de lectură pentru şcolele primare, rurale şi urbane, pe cari le-a lucrat în colaborare cu d-nii Gr. Tocilescu, Sava Stefănescu, G. Pianu, Ste-Chiriţescu şi Ion Teodoru


sâ
www.dacQramanica.ro

-
fi apărut cunoscutul şi elegantul:
yui
TI
Calendar al jttinervei
pe anul 1901
Acest calendar e o adevărată lucrare artistică'de o valore nepreţuită la noi în ţară.
Volufminos, bogat în cuprins, variat în ilustraţii şi suplifnente artistice, elegant în exterior, el se presintă în fîe-care an şi MAI CU SEAMĂ ÎN ANUL ACESTA, fără pereche şi fără concurenţă pe acest teren.
Preţul I leu. Pentru abonaţii revistei „Albina** preţul 90 bani.
Cei mai mare şi cel mai vast magasin din Ţară şl singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOANELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de	lack	întregi, 14,95 13,95
»	>	facon Klappe, 15,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţuri, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 onevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 piele rusesoă, 12,95, 11,95
Ghete-pentru dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95
chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » High-Liffe, 16,95 color. 12,95, 11,95, 10,95 » High-Liffe, 15,95, 14,95 » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru danie Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95
5,95,	4.95.
Ghete pentru băeţî, fete şi copil Pentru băeţî, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tdte sezonele se pote găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulâse de eftine.
Magasinul la t6te Sesdnele lingă Poliţiă. Bucuresci, Calea Victoriei 27, Bucuresoi.
0
O
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avdun scăiJSmlntde 6% din preturile însemnate, presentSnd euponul



le 6%	\
v m
Institutul de Arte GraiiciwW^iaiad&BMaaModinPomneT 16. — Bucuresci.