No 12
ANUL IV
101
- (•>
S O © o
o
o
I ©ţ
li
0
' $
0
I ©
O
o
î O'
o
i j I
|ij fi
M
©
©
o
Q
O
o
G
•;
O
& 0 O 0 3îrJ o o / O <3 ©
0
1 >©
0
:g <5 0 0 0 : o i -o:
o 0 : G O
t©
m
& ] 0 0 m
&
i © o1

gaWMollja.«jlJ°lo»oilJ!.i».i.i.t^aâE
o:ooo og.p
17 Decembre 1900.
şmsroaEmsEmaE
licvislă Enciclopedică populară
are în fîe-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an L*ei G I Abonamentul în străin, pe an Uei 8
»	s » 6 luni * 3 | Un număr................15 bani
ineiuri 1 leu linia Mica publicitate 5 bani cuvîntul. Manuscriptele nepublieatc 3e ard.
Comitetul de redacţie: lâvt Kalinderu
ovicearju
_ ’adulescu- JYIo tru 6". Coşbuc 3. Oteseu p. 2>ulfu
db
Colonel P. V. Jfăsturel Q. J/idamescu V. S- jfioga jl. JVico/aescu S“r. Ceodossiu
Corjsl. C. popovic’-Z'aşcă.
i ►.
SUMARUL: O cuvintare a M. S. Regelui.— G. Coşbuc, Cum înţelege Românul culorile.—începuturi fericite. — Victor Puiu, Despre lucru şi cliivernisialâ.— G. C. A., Despre păcură. —N. Nicolaescu, Liga înveţâmintulul în Franţa. — Horia Petra Petrescu, Ocuparea Berlinului—2V. Teodore seu, Femeia cea leu 6 să.— V. S. Moga, Ingrăşarea Giştelor. — Gh. Adamescu, Lupta în contra beţiei.—Cea mal simplă apă do Colonia.—Povaţă pentru exerciţiul corporal.—Cronica Săptămânii.—Mulţumiri.
Ilustra/iutii: Boii la păşune. - Instala) iunl pentru extragerea păcuril — Privelişte de
O
0
©
o
o
o
1?
©
o
O
o
o
Q
o
o o 0 o o © , o
G
0 |
o
o
o I
o
0
©
©
©
O
G
©
©
o
o
o
o
o
o
G
o
©
r©i)
©
p
o
o
0
0
0
w
o
o
©
©
Tţedacfra şi Administraţia jYr. Jrfâ/jtulesft JYo. 9, 2ucurescî,
www.dacoromamca.ro
PURNISORUL CURŢII
RECOMPENSE OBŢINUTE:
4 Diplome de onâre 19 Medalii de aur 1 Grand Prix 1 Afară de concurs MEMBRU JURIULUI ^Medalie de argint la Exp. Univers. Paris 1900.
Cea mi! mare recompensă .decernaţii conservelor streine.
FABRICA DE CONSERVE STAICOVlCl
Ca şi în anii trecuţi ve oferă anul acesta pro-) dusele sale de legume, precum]: Mazăre, Fasole,< Bame, Ghiveci, Pătlăgele vinete, Fasole ţu-oără şi Ardei copţi în cutie de '/, kilo cu pre) ţul de tel 5,75, colecţia de 10 cutii, din care) voiţi să alegeţi. Transportul gratis pînâ la gara> ♦ sa ii comuna D-vdstră. Plata în ramburs.
; Fiind siguri că în tot-d'a-una aţi fost mulţu-) miţi de calitate şi preţ, avem speranţa că şi anul> acesta ne veţi onora cu comandele D-vdstre, mai) cu semă că anul acesta am redus preţurile cu) 12°/0 în raport cu anul trecut.
Comandele se adreseză
D, STAICOVlCl
Strada Regală, 11.
Desluşiri pentru D~nil abonaţi.
Rugăm pe abonaţii noştri cari sînt achitaţi pe anul al III-lea şi au fost suprimaţi fără cererea lor, să ne comunice când au achitat abonamentul ca în cas de er<5re să putem îndreptă, iar de au încredinţat altor persdne costul, iarăşi să ne comunice, arătându-ne precis, numele, funcţia şi domiciliul acelor persdne.
Mai rugăm pe toţi d-niî abonaţi cari şî-au schimbat sad îşi vor schimbă domiciliile să ne comunice noua lor adresă, arătând neapărat unde au primit revista în trecut.
Abonaţii ce ne trimit bani, să scrie pe dosul cotorului mandatului desluşit pe ce timp trimete abonamentul; iar dacă cere abonamentul din nou, să scrie desluşit numele şi comuna pe cotor. Cel ce trimit şi pentru alţi abonaţi, să puie desluşit pe cotorul mandatului numele şi comuna în care locuesce fie-care abonat.
In cas când unul abonat nu i se aduce revista cel mult a treia <Ji după Duminică, să reclame oficiului poştal prin care primesce şi de nu e satisfăcut să ne reclame nouă. Acelaşi lucru să-l facă şi când li se aduce revista neregulat.
Numerile ce n’ar fi fost primite la apariţie şi nu ne vor fi reclamate cel mult în 15 <Jil0 de Ta data lor, sub nici un cuvînt nu se vor mal trimite.
Tirajul revistei fiind redus numai la numărul abonaţilor şi reservându-ne numai un număr fdrte restrâns de colecţii, rugăm cu insistenţă pe d-nii abonaţi a ţine socotelă de avi-sul nostru, în interesul d-niilor lor.
Abonaţii neachitaţi încă şi cari ar dori să continue abonamentul în anul al IV-lea, să se grăbescă a achită pentru a li se pută da şi numerile din urmă, să scrie însă pe cotorul mandatului că voesc a continuă abonamentul. Asemenea şi ceî-ce au achitat pe anii din urmă, să ne încunosciin-e dacă doresc a li se trimite revistaşi pe anul curent.
www.dacoroiiiaiiica.io
ALBINA
309
6 cuvîntare a M. 5- "Recelui.
Serbarea de 25 de ani a societăţii georgrafice române a răuşit pe deplin. Cu ac<?st prilej Majestatea Sa Regele Carol a ţinut o prea frumdsă cuvîntare pe care no simţim datori să o publicăm aici. Iată acea cuvîntare:
«Cu un simţîmînt de mândrie şi cu deosebită satisfacţiune, iau «cuvîntul pentru a salută astă-eţi Societatea Geografică Română, «cu prilejul aniversării a 25-a a întemeeriî sale.
« Un sfert de veac a trecut de când, tot în acest loc, am întrunit «un mic numer de bărbaţi devotaţi binelui public, spre a aşterne «programul acestei societăţi, care, după convingerea Mea, eră me-«nită a aduce însemnate folâse scumpei nâstre feri. Mulţi dintre «acei cari s’au grăbit a da bucuros sprijinul lor acestei instituţi-«uni nu mai sînt printre noi; numele lor însă remân neşterse «în amintirea nâstră.
«Munca desfăşurată de Societatea Geografică, în acest şir de «ani, a resplătit pe deplin necurmatul interes ce î-am purtat. La «înfiinţarea ei, România eră la începutul desvoltâreî sale politice «şi economice, puterile şi bogăţiile sale erau aprâpe necunoscute • de noi înşine. Dorinţa ce am exprimat la 1875, cu ocasia înau-«gurăriî Societăţei, de a îndreptă silinţele nâstre, mai întâiu spre «studiul pămîntuluî strămoşesc şi al resurselor cu cari natura l-a «înzestrat, s’a îndeplinit în mare parte. Intr’adever, dicţionarele «judeţelor şi marele dicţionar geografic al României, datorite So-«cietâţei nâstre; harta ţăreî începută tot la 1875, şi ostă-jî a-«prâpe terminată, după o muncă statornică şi vrednică de laudă «a institutului geografic al armatei; lucrările institutului meteo-«rologic atât de folositâre agricullurei; descoperirile arheologice, «mai cu semă acea de la Adam-Klissi, cari aii atras atenţiunea «învăţaţilor; în fine, diferitele cercetări geologice, ne îndreptăţesc «a privi cu o âre-care satisfacţiune asupra resultatelor dobândite.
«Ori-cât de îmbucurătârc sînt aceste resultate, totuşi, privind «întinsul câmp încă neogorît, nu Me indoesc că Societatea nâstră «va vede în munca săvîrşită până acum, mai mult un îndemn «pentru a păşi înainte cu stăruinţă, contribuind ast-fel, prin lu-«crări rodnice şi practice, la propăşirea seiinţei şi la întărirea «nâstră economică.
«Acum 25 de ani, în cuvîntarea Mea de inaugurare a Societă-«ţeă, rosteam convingerea că petrolul nostru se pâte mesură cu «acel din Pennsylvania; astă-dî cercetările âmenilor de sciinţă «şi exploatările deja in fiinţă, dovedesc că 'nu Me înşelasem, şi că «bogatele nâstre terenuri petrolifere nu aşteptă de cât capitalurile «trebuinciâse spre a dă, în puţin timp, nu numai industriei, dar şi «Statului un avent puternic.
www.dacQFQmanica.ro
310
ALBINA
«După cruda încercare ce a suferit agricultura în amil trecut, «nu mal este îndoială că trebuc să îndreptăm silinţele noslrc spre •utilisarea acestor noul isvore cari sint menite a. transformă sta--rea economică a ţării prin înmulţirea resurselor sale.
«Cu bucurie constat că Societatea Geografică Română n’a re-«mas mai pre jos de aşteptările Mele; este dar o plăcută datorie «pentru Mine de a arătă căldurosele Mele mulţumiri întregului «comitet şi maî ales neobositului seu secretar-general, pentru rîvna «şi devotamentul ce au închinat propăşireî ei
"Lucrând fără preget întru îndeplinirea misiunei sale şi neui-«tund că este chemată a fi un factor însemnat in mişcarea sciin-«ţifică, care ne va. întări şi înălţă, Societatea Geografică îşi va «dobândi un titlu netăgăduit la recunoscinţa Ţârei. Munca săvîr-<şilă de dînsa, până astă-ejă, este cea maî frumâsă răsplată a «silinţelor sale şi o chezăşie sigură că munca de mâine va fi tot « aşă de îmbucurătore.
«Din tot sufletul urez Societăţeî Geografice Române o viaţă «lungă, rodnică şi isbânde numerâse, pe câmpul de luptă, pentru cultura şi mărirea scumpei şi frumosei nostre Românii».
Cum înţelege Românul colorile O-
•; |®recum prin alb arătăm frumuseţa, aşa prin roşu arătăm sănătatea; prin negru arătăm urîţenia, iar prin galben boia. In ironie elice ţăranul: E galben de gras. Faţa roşie şi buzele roşii sînt frumuseţe, pentru că nimic nu-î maî frumos de cât sănătatea. E o expresiune tipică roşie ca meiul, când maî vorbim maî ales de o fată cu obrajii plini, rotunji şi rumeni. Şi nu numai fetelor, dar tuturor omenilor nu le stă nimic mai bine pe lume de cât roşeţa feţii, căci ruşinea îţi înflo-resce obrajii şi ţi-î face roşii. Cine şi-a perdut ruşinea nu maî înroşesce. Ciuda te face vînet, spaima de face galben, supărarea te face negru ori alb, pisma te face verde, ruşinea şi mânia te fac roşiu, iar omul prins cu ocaua mică, se face în tote felurile, căci schimbă feţe-feţe.
Românul dice : s’a înroşit până’n vîrful urechilor. Mai plastic, însă, <Jice: s’a înroşit pînă în albul ochilor. E adevărat că urechile înroşesc forte tare la tinerii sfiicioşî, când se ruşineză, dar ochii ? Ochii nu se înroşesc de ruşine, şi tocmai acesta e tabloul Românului: totă faţa e roşie aprinsă, singuri ochii sînt albi. Şi 1
(1) Ve^î No. II.
www.dacoramaiiica.ro
ALBINA
311
ochii pot să fie roşii, de nesomn. O, d’apoi nasul roşu! El arată vitejia beţivilor, precum barba roşie arată răutatea de inimă a celui ce o are. Să te ferescî de omeni însemnaţi de Dumnerleu, Române; dar mai ales de cei ce au nasul roşu şi barba roşie!
Verdele e colorea trăinicieî, a puterii. Românul iubesce natura. Mai ales când se renasce, «Primă-vară, mama nostră» cântă el. Cât de mult iubesce el natura, cu verdele cel mult al eî, ne-o dovedesce vecînicul început al doinelor cu «frunză verde». De alt-fel, în portul seu, în ţesături, în mobilierul casei sale, Românul nu iubesce verdele. Lucru curios!
Fiind-că verdele arată trăinicie şi putere de viaţă, Românul ţlice şi despre omul voinic că e verde şi mai ales despre însuşi nemul seu «Român verde». Un om pote să fie, într’acest înţeles «bătrân, dar încă verde».
Frunzele şi semănăturile, până sînt tinere sînt veriji; când sînt îmbătrânite, sînt galbene. De-aceea verde mai însemneză şi necopt. Vorbim de «pome vergii», nu pentru că le e colorea verde, ci pentru că sînt necopte. Metaforic, ţlicem despre un om că e verde, când e încă necopt la minte, deci «e bătrân, dar verde» va să ţlică, că încă n’a ajuns la mintea câtă ar trebui s’o aibă. «E verde încă» ţlicem despre tinerii cari s’ar ţine bătrâni la minte. Dar şi alt-fel: un lemn pote să fie ori cât de alb, şi totuşi e verde. Avem deci lemn uscat, şi lemn verde, care e de curând tăiat şi nesventat.
Un om verde e însă şi răutăciosul. «E verde de fiere.» Cel a-pucat de ciudă «se face verde».
Frumos e felul Românului de-a exprimă sinceritatea. «A vorbi verde», «mî-a spus-o verde». Sinceritatea prea multă pote să fie şi obrăznicie. De-aceea şi obraznicul «ţi-o spune verde» şi nu alt-fel «ci în faţă» sau «în nas».
Despre albastru n’am ce vă spune multe. Vorba «inimă albastră» nu e a Românului; e adusă de prin ţările Apusului de cio coi, a ajuns prin mahalale şi de-aicî s’a răspândit prin satele de pe lîngă oraşe. E a românului însă vorba haine albastre, când A'orbesce de orăşeni, mai ales de funcţionari, de «surtucari», de «guler aţi».
Latră, ciocoiu blestemat,
Că sînt prost şî că sînt beat —
De treî cjlile n’am mâncat!
Românul n’are vorbă pentru colore. El ţlice faţă. Vorbesce de feţele curcubeului. Un om supărat e în faţa pămîntului. Purpura e în faţa focului, şi aşa mai departe. Ironic, pentru o colore pe care nu o pote specifică : e în faţa trăsnetului.
Numele colorilor se iau-ca nume ale unor anumite lucruri.
www.dacQFomanica.ro
312
ALBINA
Am arătat mai sus, că prin culori se arată mai ales caii. Nu tote poporele au acelaş calapod de-a arătă prin culori anumite lucruri. Iată câte-vâ de-ale nostre: din alb am făcut cuvîntul albeţâ, care nu însemneză ori-ce lucru alb, ci numai o anumită bolă a bchi-lor. Albitură nu e ori-ce lucru albit, ci numai hainele de pânză. In limba veche am avut frumosul cuvînt albâre, însemnând Zorile cjilei. Prin verdefă înţelegem frunza şi iarba câmpiilor; • prin verdeţuri numai legumele, nu ori-ce îngrămădiri de lucruri. Gălbenare nu e ori-ce lucru galben, nici măcar îngălbenela feţii celor bolnavi ori speriaţi, ci o anumită bolă de ficat. Multe sînt galbene în lume, dar numai unul e galben şi acela se întâlnesce rar cu noi, căci e ban de aur. Tot aşa sînt cuvintele: roşeţă, vî-nătăi, roşior (călăreţ în haine roşii), albăstrime (lume de oraş), negrelă (în Ardeal şi Bucovina: cernela) etc.
Şi ca nume se întrebuinţeză unele culori, ca nume de botez: Negru — avem pe vestitul Negru-Vodă—,ca nume de familie Albu, Albişoru, Albeneţ, Roşu, Roşculeţ, Suru, Negru, Negruţ, Negrilă. Cele terminate în eanu şi eseu (Negreanu, Albeanu, Albescu, Ro-şescu), nu sînt românescî de baştină, sînt făcute, nu născute. Ca nume sînt întrebuinţate culorile mai ales în basm: împăratul Verde, împăratul Roşu, Alb, Negru etc.
___________ Gr. Coşbuc.
ÎNCEPUTURI FERICITE
s’a înfiinţat revista n<5stră Albina, scopul ei a fost a contribui la îmbunătăţirea sbrtei materiale şi mo-e a sătânuluî, în tdte modurile şi pe tdte căile. De a-a suntem fericiţi de câte ori putem constată că, fie prin munca ndstră, fie prin iniţiativa altora, sătenii încep a se mişcă, pentru a realisâ prin propriile lor mijldce dorinţele nbstre cele mai scumpe.
In Septembre trecut, am dat deja câte-vâ doverji de mişcarea care începe, prin înfiinţare de societăţi economice la sate, prin lupta contra alcoolismului, prin conferinţele culturale. Atji avem cunoscinţă de alte întreprinderi de acest fel, şi cu cea mai mare bucurie împărtăşim şi cititorilor noştri relaţii asupra lor.
In judeţul Romanaţi, mulţumită iniţiativei, priceperii şi energiei d-lui revisor şcolar, Dim. Constantinescu, precum şi sprijinului inteligent dat de d-1 Brabeţenu, prefect al judeţului, sătenii au reuşit în mai multe locuri să se asocieze pentru a fundă instituţii cari le fac ondre, pe lângă că vor fi pentru dînşii puternice mijldce de inavuţire şi de înălţare a nivelului lor cultural.
Dăm de o cam dată loc aici statutelor Asociaţiei din comuna
www.dacoromanica.ro
AI.UIXA
313
Piatra, peiitru fabricarea pâineî, cultura zarzavaturilor, înfiinţarea de ateliere pentru lucrul manual şi a zmei bănci populare.
Publicăm statutele acestei asociaţii, ca să servăscă de model şi pentru alţii.
§ I.
Numele, sediul, scopul şl durata asociaţiei.
Art. 1 Se înfiinţeză în comuna Piatra sub numele de „Piatra" . . .
...........o asociaţie pentru fabricarea pâinii, cultura zarzavaturilor,
înfiinţarea de ateliere pentru deprinderea la lucrări manuale a copiilor şi a tuturor locuitorilor, mai ales ca ocupaţie pe timpul când munca câmpului inceteză, în fine pentru înfiinţarea unei bănci populare pentru trebuinţele locuitorilor din Piatra.
Acestă asociaţie va ave locuri, gherete sau magasil pentru desfacerea produselor din brutării, grădini şi ateliere în Piatra, gara Piatra, ospiciul Brancovenî, Slatina şi ori unde se va mai găsi de cuviinţă.
Art. 2. Scopul asociaţiei este d’a trece în mâinile Românilor trei din cele mai productive mijloce ale îmbunătăţirii traiului lor, cum sunt: fabricarea pâinii, cultura zarzavaturilor şi producerea de lucruri manuale, în fine de a scăpă pe ori şi care săten de camăta celor ce-i spe-culeză la nevoe, înlesnindu-le calea împrumuturilor prin înfiinţarea unei bănci populare din chiar micele lor economii.
Art. 3. Durata asociaţiei se ficseză la doue-^ecî şi cinci de ani, începând de la 1 Ianuarie 1901 şi cu dreptul de a se reduce sau prelungi acest termen.
§ II-
Xembril Asociaţiei.
»
Art. 4. Sunt membri ai acestei asociaţii toţi aceia cari se vor angaja a lucră în fabrica de pâine, în 'grădina de zarzavaturi a asociaţiei ori în atelierele ce se vor înfiinţâ de asociaţie lăsând cel puţin (‘/s) jumătate din preţul muncii în deposit sau ca fond asociaţiei.
Art. 5. Afară de cei ce se consideră ca membri odată cu semnarea acestor statute, se mai pot primi în asociaţie cu titlul de coasociaţi şi cu t6te drepturile asociaţilor ori câţi locuitori din Piatra vor face mai în urmă o cerere de înscriere către consiliul de administraţie.
Art. 6. Aceia dintre asociaţi sau coasociaţi, cari vor pune un capital de la 100 lei în sus primesc titlul de membri fondatori şi au dreptul de precădere faţă cu ceî-lalţî în tote afacerile asociaţiei, afară de caşurile în cari se cere votul adunării, când toţi sînt egali.
Art. 7. Nimeni nu se pote retrage din asociaţie de cât prin transmiterea dreptului seu către un alt consătean legal admis de consiliul de administraţie.
Art. 8. Cei ce se fac capabili de acte imorale sau vor fi pedepsiţi pentru fapte infamante, cum şi aceia pe cari asociaţia i-ar crede că lu-creză contra intereselor ei, vor fi excluşi din asociaţie în mod provisoriu de consiliul de administraţie şi în mod definitiv de către adunarea ei.
Art. 9. Membrilor excluşi li se restitue capitalul nominal ce-1 au depus sau format, însă ‘fără drept la dividendul anului în care se face escluderea şi fără nici un drept asupra fondului de reservâ sau al oricărui avut al asociaţiei.
§ IU-
Operaţiile societăţii.
Art. 10. Potrivit cu scopul arătat prin aceste statute, asociaţia prin consiliul ei de administraţie face închirieri de case pentru fabricarea şi vinderea pâinii, cumpărări de unelte trebuinciose fabricării şi materialul din care să se fabrice pâinea; va angaja personalul de care se va simţi nevoie : în cas de nu s’ar găsi un Român cunoscător a fabrică
www.dacaromanica.ro
314
ALBINA
pâinea, se va angaja un străin, după cum consiliul va găsi de cuviinţă. Acesta va fi angajat pînă când una din personele asociaţiei va căpătă desteritatea in fabricarea pâine! sau pînă la ivirea unui Român care să cunoscă acestă fabricare. Va cumpără căi;uţele şi animalele trebuin-ciose pentru vinderea pâinii pe pieţele arătate şi prin comune.
Art. 11. Pentru cultura zarzavaturilor, asociaţia, tot prin consiliul ei de administraţie, va face închirieri de pămînturî pentru cultura zarzavaturilor, cumpărări de seminţe, căruţe şi animale necesare vinderii pe pieţele arătate şi prin comune din produsul grădinilor cu zai’zavate, închirieri de locuri sau magasii pentru desfaceri. In fine consiliul de administraţie va face orî-ce operaţie pentru realisarea acestor ambe scopuri.
Art. 12. In ceea-ce privesce atelierele pentru lucrul manual, ele se vor înfiinţâ pe lingă şcola primară a comunei Piatra şi vor fi sub conducerea dirigintelui şcoleî.
Art. 13. Când fondul de reservă al asociaţiei va atinge ţifra de cel puţin 5.000 lei, consiliul e dator să declare înfiinţată îndată şi banca populară, făcend cuvenitul regulament pentru funcţionarea ei.
Acestă bancă va servi pentru a se ajută prin împrumuturi cu procentul de maximum IO»/, toţi sătenii locali, preferindu-se însă fondatorii, apoi asociaţii şi coasociaţiî. Forma împrumutului va fi tot-d’a-una poliţa cu gir. De solvabilitatea girantului, va răspunde consiliul de administraţie cu averea lui propie.
§ IV.
Capitalul asociaţiei şi repartisarca beneficiilor.
Art. 14. Capitalul asociaţiei este de 6.000 lei acoperiţi cu depunerile făcute de asociaţi, odată cu semnarea acestor statute. In dreptul numelui, fie-care notezâ şi capitalul ce a depus. Acest capital va cresce continuu prin adaosul din reţinerile de 10%. ce se vor face asupra divi-dentului fie-căruia.
Art. 15. Capitalul fie-câruî asociat, mărit cu partea reţinută din beneficiul său este indivisibil.
Erecjii sau representanţii lor, cum şi creditorii, nu pot sub nici un motiv ca să provoce punere de sigilii pe averea asociaţilor.
De aseminea nu se pote cere partagiul sau vinderea avutului social şi nici a se amesteca cine-vâ sub formă de sequestru judiciar sau sub vre-o altă formă în administraţie ori în afacerile asociaţiei; ei trebue, pentru executarea dreptului lor, să se mulţumescă numai cu inventa-riile asociaţiei şi cu deliberările consiliului de administraţie şi al adu-nărei generale
Art. 16. Beneficiile realisate de asociaţie se vor distribuiîn modul următor:
a)	50% Membrilor fondatori, asociaţi sau coasociaţî.
b)	10% Se reţin în casa asociaţiei pentru mărirea din an în an a capitalului fie-căruia.
c)	15% Pentru formarea unui fond de reservă al asociaţiei, din care se va alimenta banca.
d)	10% Pentru perfecţionarea fabricii de pâine.
e)	10% Pentru perfecţionarea de ateliere şi câmpuri de experienţe cu ferme.
f)	5% Se vor vărsă în folosul ligeî pentru propăşirea culturală din judeţul Romanaţî.
g)	10% Pentru membrii consiliului de administraţie şi censoiu.
Art. 17. Dividendele neridicate pe timp de un an se adaogă la fondul de reservă al asociaţiei.
Art. 18. Când fondurile asociaţiei vor cresce aşâ în cât să fie o sumă de prisos care să trecă peste trebuinţele prevăzute în aceste statute, acest prisos se va pute întrebuinţâ pentru arendarea sau chiar cumpărarea unei mai mari întinderi din localitate sau din jur, pe care membrii asociaţiei să potă face cu timpul cultura raţională a pămîntuluî pe o scară mai întinsă. In acest cas consiliul de administraţie va trebui să ceră şi să obţie aprobarea adunârei, făcend şi un regulament special.
(Va urma).
www.dacoramaiuca.ro
Boî la păşune.
Tablou de pictorul Basarab.
316
ALBINA
Despre lucru şi chiverpiselă
— Guvîntare populară —
Cmenî buni,
«Când eşti sănătos, a du-ţl aminte de bălă; «iar când estî sătul, adu-ţl aminte de fonie».
(Un proverb din bătrâni).
>ată a sosit şi tomna, timpul când omul îngrijat de iarnă ce de multe ori vine înainte de vreme, cată cu dor în urmă la ceia ce a făcut în frumosele dile ale verii. A venit şi timpul când — după cum spune o dicătore — trebue să ne numărăm bobociî, adecă să vedem care-î rodul muncii nostre de peste an.
A vrut Bunul Dumnedeu ca să nu ne maî deâ şi anul acesta lipsa din anul trecut. A fost de ajuns învăţătura ce ne-a	dat an, ca să ne	slujim bine de	ea de acum	înainte,	şi a lăcut ca anul	acesta să ne fie	întru cât-va	mai
bun. Seim că cu toţii am dori mereu numai bine, numai belşug, numai sănătate şi fericiri, şi numai atunci am cjice că Dumnedeu e bun; dar tot cu mulţumire trebue să primim şi cercările ce ne trimite fără a cârti, ci precum unui doctor trupesc îi dicem bun când vindecă suferinţele nu numai cu doctorii dulci ci şi cu cele amare şi cu cuţitul, asemenea şi despre Dumnedeu când ne trimite îndurări şi nevoi, căci tote ni se dau spre binele şi spre folosul nostru, spre îndemnarea de a ne lumină şi a căută mijloce maî bune	pentru o viaţă bună. «Dreptul prin nevoi se mân-
tue>,	ne dice într’un loc	Sf. Scriptură; şi	aiurea dice	că:
«In multă cercare de suferinţă a fost prisosirea bucuriei lor şi sărăcia lor adîncă a prisosit spre bogăţia lămuririi (în-văţăturei) lor».
Şi ore cam ce învăţătură să ne fi dat nouă Dumnedeu prin anul de lipsă trecut? Cari să fie folosele lui, când cu toţii seim că pentru întrăga ţară a adus numai nevoi?
Se înţelege că vom arăta ore-care ne-încredere, chiar nedumerire, audind de folose la un an ce e sciut că ne-a adus nevoi. Şi vom fi neîncrezători, pentru că în diua de astădî când audim de folos, ne-am deprins a-1 căuta cu vederea, a-1 dobândi cât de curend, a-1 simţi, dacă se pote, punend mîna pe el; nu vrem să ne aducem aminte că fo-
www.dacoromanica.ro
•ALBINA
317
losele de multe ori nu-s lucruri cari să se vadă, sau nu se văd curând, sau — cum se întâmplă de multe ori — nu le pricepem. Dar cu tote acestea anul trecut, ca şi toţi anii de lipsă, ne-a adus folose.
Două mari lolose ne aduc anii de lipsă, traţî creştini, cari s’ar pără că nu se văd. Intâiu, ei ne învaţă a lucră şi al doilea a chivernisi rodul lucrului nostru. Ne învaţă a lucră, pentru-câ noi sătenii din totă ţara românăscă nu seim a lucră, ci muncim, şi munca nu e tot una cu lucrarea; şi ne învaţă a chivernisi, pentru-că noi nu seim ce-i chi-vernisăla.
A munci, mai ales pămîntul, singurul mijloc de traiu pentru noi sătenii, însămnă a ne sluji de unelte vechi, bune pentru alte timpuri, cu sute de ani în urmă, dar nu pentru timpul de acum, însămnă a-1 lucră rău aşa cum ne-am deprins din vechi, şi nu mai e bine acum, însemnă a ne chinui şi a ne slei sănătatea, a avă trebuinţă de multe braţe, de mult timp şi de lorte multă putere, — şi când la urmă, dobîndim puţin, sau de mai e vr’un an de lipsă, ne alegem cu nimic, cum de regulă păţim. Pe câtă vreme a lucră pămîntul, însămnă ceva cu totul din potrivă. însămnă că, la tote treburile nostre, să ne slujim cu unelte noi şi mai bune, să îngrăşăm pămîntul la timp, să-l lăsăm să se odihnăscă la timp, în sfîrşit însămnă a-1 lucră aşâ cum trebue, cum audim că e bine astădî şi atunci am vedă că pe viitor nu ne-ar mai trebui, aşâ multe puteri, nu ne-am mai chinui aşâ mult şi în schimb şi rodul lucrului nostru va fi îmbelşugat. Aşâ fac alte naţii şi de aceia dînsele nu simt aşâ mult anii de lipsă cum îi simţim noi Românii. In alte ţări se lucrăză aşâ fel pămîntul în cât şi în anii de cea mai mare secetă strîng omenii ceva. Dar pe acolo se lucrăză pămîntul, nu se muncesce ca la noi; şi lucrarea e mai uşoră şi mai bună ca munca. Multora le vor fi pote spre mirare cele spuse aci, dar nu sînt de cât adevăruri.
Al doilea: anii de lipsă ne mai învaţă ceva. Ne învaţă — precum am mai spus — a sci cum să ne chivernisim mult puţinul ce-1 avem. Mai ales noi sătenii nu seim de loc ce-î chivernisala. De aceia, şi când se fac şi când nu se fac pâinile, noî tot în suferind sîntem. Şi când avem .şi când nu avem, tot aşâ trăim şi ne hrănim. Şi acăsta se întîmplă tocmai din pricină că nu seim să ne chivernisim cum trebue
www.dacoromamca.ro
318
ALBINA
puţinul cât putem ave. O dicătore din bătrâni ne dice: «Când eşti sănătos adu-ţi aminte de bolă, iar când eşti sătul adu-ţi aminte de fome». Iar o alta ne dice şi mai lămurit: «Să strângem bani albi pentru dile negre.» Ce însemnă ele, omeni buni? Ele ne dic lămurit că sîntem datori ca rodurile aduse de un an sau mai mulţi ani buni, să seim cum să le întrebuinţăm şi să căutăm a face aşâ ca în anii de lipsă tot să putem ave ceva. Dar asta-i ceva strein de noi !
Iată, a dat Dumnedeu ca anul acesta să fie ceva mai bun ca cel trecut şi să nădăjduim că mai buni vor fi şi cei ce vin. Ce bine ar fi dacă am prinde minte măcar acum şi ne-am gândi că cercări ca cea din anul trecut ni s’ar mai pute trimite! Şi doar pilde cari să ne arăte ce trebue să facem pentru a nu mai suferi ani grei ne dă Dumnedeu destule. Să ne aducem aminte bunioră de albină cum îşi agonisesce totă vara ce-i trebue pe iarnă şi mai are de unde da şi omului. Mai mult încă, să ne aducem aminte de furnică — icona hărniciei — cum alergă şi strânge totă vara ce i trebue pe iarnă şi-i ajunge cu prisosinţă. Amîndouă, şi albina şi furnica nu-s de cât nisce gângănii mici pe cari dacă le-am luă mai mult în samă, multe am învăţă de la ele, măcar că sîntem făpturi mai alese ca dînsele. Dar mai bună învăţătură de cât anii de lipsă nici că se pote! Mai (jice o dicetore că omul pînă nu păţesce, minte nu se învaţă. Iată am păţit şi păţania din anul trecut să deâ Dumnedeu să fie cea din urmă, dar învăţătura ce ne-a dat să ne fie pentru totdăuna! Vor dice pote mulţi dintre noi că am sci să ne chivernisim dacă am ave cu ce. Prea adevărat. Dar ca să avem ce chivernisi trebue să învăţăm a lucră, ca apoi să putem dobândi ceva, şi tocmai a lucră am vădut că nu seim.
De ne-om da silinţă să ne deprindem a lucră pămîntul cum trebue, adecă cum ni se spune că e mai bine, de ne vom da silinţa a învăţă şi alte chipuri cinstite de a trăi şi să nu aşteptăm ca numai pămîntul să ne hrănescă şi mai ales de vom învăţă cum să chivernisim ceea ce avem, atunci să nădăjduim că vom trăi o viaţă mai bună; iar de nu vom face aşâ, ba încă dacă tot vom mai ave pe capul nostru păcate nenorocite ca băutura, lenea şi îndărătnicia de a nu primi sfaturile bune, atunci noi siguri sîntem de vină.
Sfaturi ni se dau şi ni se vor tot da; rămâne ca noi să
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
319
le urmăm şi ne va fi bine. Căci: «Cel ce lepădă înveţătura, urăsce sufletul seu; iar cel ce ascultă sfaturi, capătă minte». Şi iarăşi: «Cel ce păzesce înveţătura bună, pe căile vieţei umblă; iar cel ce nesocotesce mustrarea drdptă, rătăcit umblă».
A înveţâ cum să lucrăm şi cum să chivernisim, să ne fie grija care nu trebue să ne pârăsescă nici o clipă, şi să credem că ne va fi bine
Iată înveţătura ce ne dă St. Biserică pentru diua de astăzi. Să o înţelegem şi atunci şi Dumnedeu ne va înţelege. Să ne-o săpăm în minte şi să o urmăm, şi atunci şi dragostea lui Dumnedeu va fi cu noi şi atunci vom dobândi hinele ce dorim şi ne trebue. Amin.
Victor Ifiiiu.
DESPRE PĂCURĂ
n locurile unde se află numai păcura supţire, în vechime să tăceau gropi în pămînt, se umpleaîi cu ţiţeiu şi se ardeau pînă ce se îngroşâ ca păt ura grosă şi apoi se întrebuinţa la unsul carelor.
De când ţiţeiul se întrebuinţeză pentru facerea gazului de lampă, remâne ca rămăşiţă un soiu de păcură grosă — zaţ, păcură — care se asemănă cu păcura grosă, găsită în pămînt, ce nu se mal scote astă-cjl de cât în rare locuri, şi care se întrebuinţeză în locul păcuriî grose naturale.
Localităţile cele mal însemnate din ţara nostră, de unde se scote păcura sînt la Bâicenî (Jud. Prahova), Cîmpina (Prahova), Sărata (Monteor), Gloduri (Dâmboviţa), Solonţ, Măinesci, Monâs-tirea Caşinulul (Bacău).
Păcura se întrebuinţeză ast-fel cum se scote din pămînt pentru ars in lămpi, uns căruţele, pentru smolitul pînzelor şi a funiilor, pentru unsul lemnelor ca să nu putrecjescă. In locurile unde se allâ în mari cantităţi, se întrebuinţeză ca materie de ars, sau pentru luminat. In unele locuri şi din vremea veche se întrebuinţeză păcura ca medicament la omeni şi cu deosebire pentru vite la răni, sgărieturî sau înţepături precum şi în boli de piele şi chiar ca beutură în cazuri de boli anumite.
Astă di însă în rare caşuri se întrebuinţeză păcura (petrolul brut) aşâ cum se scote din pămînt. Pentru a se îndestula tote nevoile tjilnice ale industriei, mal ales de la 1860 încoce când s’a descoperit puţuri forte bogate de păcură în America de Nord, aflându-se că din păcură se pot scote o mulţime de alte materii forte principale, păcura scosă din pămînt se rafineză adecă este
www.dacoramanica.ro
320
ALBINA
I
despărţită în mal multe corpurî carî pe lîngă petrolul sorocit a fi ars în lămpi, se mal separă şi alte corpuri forte căutate în industrie, precum este Benzina, Gazolina, Esenţa de terebentină, Oleul de uns, Parafina şi Vaselina.
Instalaţiunî pentru extragerea păcuriî
Rafinarea păcuriî se face în cazane speciale cu ajutorul căl-dureî ridicată treptat pînă la 450 grade.
Faţă cu cantităţile cele mari de petrol cari se scot din puţurile nostre, noi avem puţine fabrici de rafinărie; în totă ţara avem vr’o 18 dintre cari una la MoinescI, alta la Monăstirea Caşinuluî, şi cele-lalte răspândite prin Ploescl, Câmpina, Târgo-vişte, BucurescI etc.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
321
In aceste fabrici, păcura este destilată în cazane mari de unde trece în nisce vase recitore, unde se despart, după greutăţile şi gradul lor de încălcjire, mal multe producte. Cele mal însemnate producte cari se scot din păcură în ţara nostă sînt: petrolul, gazul şi păcura de uns.
Petrolul numit şi gazul alb este un lichid limpede, fără colore şi care nu trebue să se aprindă la o temperatură mal josă de 23°. In acest cas el se întrebuinţeză fără primejdie la arderea in lămpi şi dă o lumină albă şi plăcută.
Petrolul de la găzari are mal tot-d’a una un miros displăcut, arde cu flacără gălbue şi lampa fumegă dese ori; acesta din causă că acest petrol nu-î bine destilat şi spălat, ast-fel că el remâne amestecat şi cu alte materii din păcura din caro s’a scos.
Pentru a ave fîe-care la îndemână un mijloc prin care să potă constată singur dacă un petrol este periculos sau nu, ca să nu fie întrebuinţat în lămpi pentru ardere, să dăm aici un mijloc forte uşor şi simplu.
Se iâ o căşcă de cafea negră şi o larlurie adâncă sau mal bine o altă ceşcă mal mare. In farfurie se pune apă ferbinte, în cdşcă se pune cam pe jumătate petrol şi se vîră ceşcă în farfuria cu apă. Atunci eăşca cu petrol, cufundat în apă ferbinte, se va încălzi. Acum se va aşe<Jâ un termometru în ceşca cu petrol şi se aşteptă pînă ce temperatura se ridică la 23° sau 24 grade; atunci se apropie de suprafaţa petrolului un chibrit aprins. Dacă petrolul se aprinde, atunci e primejdios şi trebue îndepărtat; dar dacă petrolul nu se aprinde şi chibritul se stinge când se vâră în el, atunci petrolul e de bună calitate.
Dacă însă nu se găsesce termometru la îndemână, tot se pote face încercare, punend ceşca cu petrol în o farfurie cu apă călduţă, se aşteptă puţin până se încălcjesce petrolul şi apoi se apropie un chibrit aprins care trebue să nu aprindă petrolul, ci să se stingă când se vâră în el dacă petrolul e bun.
Gazul este un corp forte primejdios căci se aprinde cu fdrte mare uşurinţă la orl-ce temperatură. Din causa întrebuinţăm lui de populaţia nostrâ săracă se întâmplă nenorociri aşâ de dese cu lămpile. El cuprinde, ca şi petrolul rSQ fabricat, materii de acelea cari se aprind mult mal uşor de cât petrolul, bun, care am spus că trebue să se aprindă de la 23 grade în sus.
Din destilarea petrolului brut, pe lîngă petrolul de lampă se mai scot şi alte producte cari au numerose întrebuinţări în viaţa cjLilnică. şi aduc omului mari folose.
Gazolina este o materie lichidă, limpede care se evapo-reză cu forte mare uşurinţă când se trece prin ea un curent de aer, dacă aceşti vapori se conduc prin tuburi la nisce robinete şi se aprind, el ard cu o flacără luminosă. Acest mijloc de iluminare este puţin costisitor, fără primejdii, are şi o lumină plăcută.
Benzina este un alt product lichid, care se scote tot din păcură şi ca şi gazolina, se aprinde cu mare uşurinţă, armând cu
www.dacoromanica.ro
322
ALBINA
o flacără fumegosâ. Deci trebue luată multă băgare de semă când se umblă cu benzina. Ea se întrebuinţeză pentru scoterea petelor de grăsime de pe haine.
Parafina şi Vaselina sînt alte două materii solide albe cari se scot din păcură.
Parafina se întrebuinţeză pentru a face lumînărî frumose străvezii. Ele ard fără fum când fitilul este bine făcut; însă fiind-că prin arderea luminării parafina se încăcjesce şi se moie, ea se amestecă de obiceiti cu puţină stearină pentru a face luminarea mai tare. Pe lîngă acesta, amestecată în mare cantitate cu ceră, se întrebuinţeză la falşificarea luminărilor zise de ceră la noi; se mal întrebuinţeză pentru ceruit in locul cere! albe şi pentru astupatul sticlelor.
Vaselina este o substanţă albă ca grăsimea de porc când e curată şi se întrebuinţeză ca unsore în locul altor unsori vegetale sau animale asupra cărora are avantajul că nu râncecjeşce.
G. C. A.
liga învăţămîntulul, în franţa.
|n Iulie trecut, învăţătorii şi institutorii, întruniţi în Corn li' greş, au hotărît să intemeeze şi la noi o ligă a învăţă-mintalul pentru a răspândi în popor, mai ales printre săteni, cunoscinţe folositore. Ce cunoscinţe anume le sînt mai trebuinciose sătenilor, a arătat forte amănunţit d-1 Spiru Haret într’un important articol din ( Convorbiri didactice». Cum se va organisâ însă liga şi mai ales cum îşi va începe lucrarea o cliib-zuesce comisiunea însărcinată cu acesta de congres şi o vom a-aflâ în Ianuarie la viitorea întrunire. Pînă atunci voiu să arăt cum s’a întemeeat şi ce rode a dat liga francesă a învăţământului.
In 1866, Jean Mace, profesor în Alsacia şi republican de la 1848, împrăştie în totă Franţa un apel cerend sprijinul bănesc şi moral al tuturor acelora cari doriau înaintarea poporului şi deşteptarea liberalismului. El îşi dă bine sema că pentru a luptă, în numele libertăţeî, pentru cultura poporului, trebuesc întemeiate pretutindeni un mănuchiu de societăţi şi asociaţii, al cărui focar să fie liga. Acesta să le unescă, să constitue legătura dintre tote. Jean Mace îşi definia ast-fel societatea căreia vrea să-i dea fiinţă: «Liga e o federaţie de societăţi, cari, prin iniţiativa privată, pregătesce şi precedă acţiunea Statului».
Pentru un asemenea scop, vă aşteptaţi ca toţi să fi sărit în sprijinul său, mai ales într’o ţară înaintată ca Franţa.
Amară înşelăciune! Trei inşi, dar numai trei, au răspuns la întâia chemare a îndrăsneţului Mace: un pietrar, un conductor de tren şi un gardist. Dar Macă nu eră omul care să deâ îndărăt. Sub o înfăţişare blajină, se ascundea o hotărîre şi o stăruinţă îndărătnică. «Dacă nu vreţi să veniţi voi la mine, voiu veni eu la voi», îşi clise el. Atunci porni din oraş în oraş; pretutindeni chemă lumea la întruniri; îşi desfăşură planul, înfiinţă cercuri,
www.dacoromamca.ro
ALBINA
323
organisă biblioteci. In 1868 număra 4818 aderenţi; până în 1870 ntemeiă 59 cercuri şi se bucură de 18.000 de proseliţi.
Când isbucni răsboiul, Mace strânsese 35.000 iscălituri pentru a cere obligativitatea şi gratuitatea învăţămîntuluî; iar în 1872 presintă Camerei Deputaţilor liste cu un milion două sute şese-decî şi şepte de mii de semnături.
Activitatea de peste 30 de ani a ligeî coprinde 2 periode : a călătoriilor pentru câştigarea aderenţilor, şi a Congreselor. In prima periodă se ereieză şcoli şi biblioteci pe la regimente, biblioteci în spitale şi pe lângă şcoli, cercul parisian. De la 1881, mem.br ■ se întrunesc în congrese anuale în oraşele principale ale Fra ei. Aci vin în atingere cu publicul, îi află părerile, nevoile, di ută cestiuni de educaţie, cerceteză neajunsurile acesteia şi in fie- re an liga adaogă câte ce-vâ la edificiul educaţiunii populare. Fie-care congres e încununat de biruinţă: aderenţii se înmulţesc, se organiseză pe rînd lucrul manual, musee canto-nale, societăţi de tir, de gimnastică, cantine şcolare şi înveţămînt profesional. Cu încetul, liga îşi formeză o bogată colecţie ele chipuri pe sticlă, cari, prin ajutorul aparatelor de proecţie, să deâ viaţă lecţiunilor şi conferinţelor populare, să le facă atrăgătore şi mai uşor de priceput; îşi întocmesce un catalog pe care îl completeză in fie-care an, de cărţile cele mai folositore poporului. Acesta e o călăuză nepreţuită celor cari vor să înfiinţeze biblioteci populare, ori să alegă cărţi de premii. Liga se mai face apoi, fără a pretinde vr’o plată, mijlocităre la cumpărarea cărţilor pentru biblioteci cu preţ redus de la editor. Particularii ca şi învăţătorii pot ave de la eâ orî-ce fel de desluşiri despre societăţi culturale şi a împrumută cataloge, şi chipuri despre ces-tiunile cele mai felurite, împreună cu aparate de proecţii.
In 1894, măre Jean Mace. A fost un moment de îngrijire pentru toţi. Se va mai găsi cine-vâ care să continue opera ligii cu a-ceeaşi tragere de inimă şi pricepere? Atunci a fost ales preşedinte d-1 Leon Bourgeois, fruntaş politic şi fost Ministru al Instrucţiunii publice, care fusese desemnat de însuşi Mace. D-sa a dovedit că e vrednic urmaş al maestrului. Sub noua conducere, liga îşi primenesce programul şi îşi lărgesce câmpul de activitate. Educaţiunea copiilor, de la eşirea din şcolă pînă la intrarea în armată, nu fusese luată în seină pînă atunci, de ligă. Acum se organiseză cursuri complimentare şi conferinţe pentru tinerime, se măresce colecţia de chipuri şi de aparate de proecţie şi se creează «Patronagiul democratic al tinerimei francese» pentru a sprijini şi ajută pe copii în şcolă, a-I îndemnă să iâ calea negoţului şi a meseriilor şi a le servi de protector pe timpul uceniciei. Astă-di programul pe scurt al ligeî e acesta: să sfirşescă bine organisarea patronagiuluî tinerimei la oraşe şi să înfiinţeze societăţi cantonate, biblioteci ambulante şi să adune tinerimea la şedetori instructive şi la cursuri de adulţi, la sate.
Dar continuă a îndemnă, a sfătui şi a sprijini pe învăţători şi particulari a întemeiâ societăţi pentru cultura poporului. Te-aî hotărît să întemeezl o societate, dar nu te pricepi cum să începi ca să iesă lucrul bine, te adresezi ligeî care te îndrumeză. Dacă autoritatea comunală se arată nepăsătore, ori îţi pune pedici, liga prin puterea ei, prin legăturile ce le are, va sci să înlăture piedicile şi să schimbe nepăsarea în sprijin. Nu vrei să-ţi baţi
www.dacoromanica.ro
324
ALBINA
capul cu înjghebarea unui statut: liga a avut grije şi de aceasta. Ea îţi trimite un statut tipărit gata, întocmit cu destulă chibzuinţă ca să se potă potrivi tuturor localităţilor şi împrejurărilor. Ai nevoe de o serie de conferinţe atingătore şi instructive, ceri de la ligă, cari are pregătite liste cu subiectele cele folositore. Tot liga îţi trimite, dacă voescî, conferinţele tipărite gata, ba îţi împrumută şi chipurile trebuinciose, cu aparate de proecţie. De vrei să-ţi procuri un asemenea aparat, liga va mijloci pe lîngă vîndător ca să-ţi-1 dea cu preţ mai mic, ori să-l achiţi în rate. Yoe’sci să organisezi o bibliotecă populară ? Şi pentru acesta tot liga îţi va face înlesniri, îţi trimite statute şi cataloge; iar dacă te înscrii cu o mică cotisaţie pe an îţi procură cărţile cu preţul cu care le obţine ea de la editor. Liga dar te sfătuesce, te îndrumeză, te ajută şi-ţi face tote înlesnirile. Ast-fel ea a devenit focarul unei activităţi uriaşe a 400 societăţi pentru răspândirea învăţăturii în masele poporului. Mulţumită indemnuluî ei, aţii Franţa e în fruntea naţiunilor cari îşi dau maîmult silinţa să îmbunătăţescă starea poporului prin învăţătură în afară de şcolă.
N. Nicolaescu.
Privelişte de iarnă.
»
www.dacoramanica.ro
ALBINA
325
OCUPAREA BERLINULUI (i)
DE
ALPHONSE DAUDET.
f: Acum se simplificase binişor operaţiunile nostre militare. La ocuparea Berlinului trebuiâ răbdare. Dacă bătrânului îl erâ urît, i se cetea câte o scrisăre a fiului său, o scrisore mincinosă se înţelege, de 6re-ce în Paris nu mai ajungeâ nimic, iar adjutantul mareşalului Mac-Mahon stătea ca prisonier, de la lupta de la Sedan, într’o cetate germană. Inchipuesce-ţl numai starea sărmanei Iote; fără scire de la tatăl el, carele erâ prins, în lipsă, pote chiar bolnav, ea se simţiâ silită a-1 face să vorbescă în scrisori glumeţe şi scurte, precum le scrie un soldat pe câmp. Câte o dată însă îl lipseâ puterea, atunci remânsaQ săpămânî întregi fără veste. Bătrânul deveniâ neliniştit şi nu mal dormiâ. Atunci sosiâ repede o scrisore din Germania, pe care o citea cu sughiţ înecat, dar cu faţă veselă. Cu luare aminte ascultă colonelul, surîdeâ plin de inteligenţă, dădea din cap aprobând, critică, ne lămuriâ unele părţi întunecate. In răspunsurile pe cari le dictă apoi fiului său, se arătă ca un adevărat cavaler:
«Adu-ţî pururi aminte că eşti francez—AI milă de sărmanii omeni. Nu le face invasiunea prea amară».—Şi apoi urmau nenumărate sfaturi în privinţa atenţiunii faţă de bunurile streine; a curteniel faţă de dame, pe scurt un complet codice militar de onore privitor la tratarea celor supuşi.
Intr’aceea asediul făceâ înaintări continue, dar val, nu asediul Berlinului. Veni vremea lrigulul mare, a bombardamentului, a epidemiei, a fometel. Totuşi disposiţiunea veselă a bătrânului, mulţumită îngrijirel nostre zelose, n’a fost nici un moment îno-rată. Pâne albă şi carne prospătă i-am putut da până la sfîrşit, se înţelege că numai pentru el. Nu ţi poţi închipui ceva mal mişcător de cât un dejun al bunicului, atât de egoist iărâ să scie : bătrânul, sprinten şi vesel, şetjend în pat, cu şervetul sub bărbie ; lîngă dînsul nepoţica lui, care în urma suferinţelor devenise puţin palidă şi care I tăia carnea, îl întindea băutura şi priveâ în timpul mâncării la lucrurile el Irumose şi rare. Excitat de mâncare, bătrânul quirasier deveniâ vioîu şi vorbăreţ, în odaia sa bine încălzită; afară urlă un vent îngheţat şi înaintea ferestriî lor jucâ ninsorea. Acum povestea el despre campaniile din Nord şi expuneâ deja pentru a o suta oră retragerea îngro-zitore din Rusia, unde se capătă numai pesmet îngheţat şi carne de cal.
«Poţi să-ţî închipuescî asta, micuţo? Noi mâneam carne de cal!»
Prea bine şi-o putea ea închipui; de 2 luni ea nu mâncâ alt ceva.
Cu reinsănătoşarea treptată şi misiunea nostră faţă de bolnav 1
(1) Ve<JI No. 10.
www.dacQFomanica.io
32fi
ALBINA
deveniâ clin <Ji în r,li mal grea. înţepenirea piciorelor, slăbiciunea minţii, cari ne făcură până aci totul atît de uşor, îl părăsiau tot mal mult. Deja de mal multe ori sări în sus la bubuitul tunurilor de dinaintea Porţii Mailot şi ascultă ca un câne de vânat. I se povesti despre un ultim triumf al lui Bazaine, pe care acesta-1 repurtă la Berlin şi care este serbat înaintea hotelului Invalizilor prin salve de bucurie. Intr’altă <Jb aflânduse cu patul la terestră, mi se pare că eră Joia de Buzeval, vecju mase de gardă naţională adunându se în stradă.
«Ce vreau să însemneze trupele acestea?» întrebă bunul bătrân şi murmură întru sine: «Ţinută prostă! Ţinută prostă!»
Nu avu urmări, dar noi înţeleserăm că de aci înainte va trebui să fim mal băgători de semâ, pe cât nu am fost indeajuns.
Intraiu într’o seră în anti-cameră, când îmi eşi nainte copila forte agitată: «Mâine este intrarea,» Zise.
Fuse cam ra bunicului deschisă? Acuma, când mă gândesc la acesta, îmi vine în minte, că bătrânul părea în sera aceea nespus de voios. Posibil că ne a au(Jit. Noi înţelegem pe Prusi-enî; iar el credeâ, că am vorbit de Francezi, despre intrarea lor triumfală, la ceea-ce se aşteptă el atât de mult: Mac-Mahon călare, strada sărbătoresce împodobită, musica cântând, lîngă mareşal tînărul Jouvre, iar el, tatăl, stă pe balcon, în plină uniformă şi salută drapelele sdrănţuite, vulturii înegriţî de pulbere.
Sărmanul tată Jouvre! S’a temut, că din causa iritaţiunil prea mari nu vrem să fie martor la intrarea trupelor nostre. Pentru aceea nu vorbi despre acesta nici o vorbă; dar în dimineţa ur-mătore, tocmai pe timpul, când batalionele prusiene căinară pe strada lungă, care conduce de la Porte Maillot până la Tuilerit, acolo sus se deschise încetinel uşa de sticlă şi pe balcon apăru colonelul cu coiful seu, cu marele I paloş, în uniforma ! veche, pusă de mult la o parte, încărcată de glorie, a tostuluî quira-sier Milhaud. Eu i-am admirat colosala voinţă şi putere de viaţă care i-a permis să îndeplinăscă acestea. El năvăli la gratii şi eră forte uimit, verjeud strada atât de golă, atât de liniştită, tote prăvăliile închise, tot Parisul atât de posomorât ca un lazaret. Peste tot erau puse stindarde dar stindarde atât de ciudate albe cu cruceroşie şi nici un om nu mergea înaintea trupelor nostre.
Intr’un moment crezuse că s’a înşelat. Dar nu! de acolo de jos, din jos de Arcul de triumf, răsună un vâjâit încurcat, o linie negră venea tot maî aprope şi maî aprope—apoi străluciră raze ca de pe vîrlurl de coif, micile tobe prusiane sunară şi pe sub Arc răsună, pe lângă tropăitorul, măsuratul pas al batalidnelor şi al cailor, un limpede marş de biruinţă german.
Tăcerea surdă a locului lu străbătută atunci de un ţipăt, de un ţipăt înfiorător: «La arme!—La arme!—Prusieniî!» Iar cel patru ulanl al avant gardel văZură bine, cum se clătină acolosus pe balcon, un om bătrân, cum îşi agită mâinile prin aer şiapoî cum cade.
Acuma însă colonelul Jouvre eră într’adevăr mort.
Horia Petra Petrescu.
www.dacQFomanica.ro
ALBTNa
327
Femeia eea lenosă.
f cu, a fost odată o femeie lenosă de n’aveă margine — nu s’ar fi apucat ca să facă un lucruşor pentru casa eî. Domne fe-resce, aşa că de la o vreme să părăginise tdte de-ţl veniă să dai şi să fugi. — Pină şi hainele i se hărtanise pe dînsa, dar să puie mâna să dregă ori să croiască ca mal ba — şi când îşi aducea aminte câte odată că nu s’a spălat cu anii şi că-I poni-hdsă rău, ajungea tocmai ca în povestea cântecului:
Săraca femeia mea A pus ăla să se lea Şi-a crescut iarba subt ea.
Odată bărbatu-său o îndemna să-şî facă măcar o cămaşă că întră alt-fel în iarnă şi îl îmbrăcată puşcă.
— Oîu face, bărbate, da numai să te reped! pînă la pădure şi să-ml caţî un răşchitor să depăn cel tort din pod, că-I cam multişor bată-1 pustiu.
— Da dău, nevastă, arătă-1 să-l văd şi eu, dise bietu om când audi pe nevasta lui grăind a hărnicie.
Femeia lendsă, lendsă, da de şirătă şi de poznaşă, întrecea şi pe tartorul dracilor,—cum se suie în pod, ia fusu cu tort singurul pe care 1 avea şi ea uitat acolo, şi cum şedea în gura podului, începe a-I arătă lui bărbatu-său şi când s’arăte pe al doilea, se face că se întdrce să-l ieie, şi se invărtesce cu atâta meşteşug că bietu bărbatu-său, s'a speriat de atâta tort ş’a rugat-o pe harnica lui femeie să nu să mal ostenescă să I mai arăte, că se duce numai de cât la pădure să-l aducă răşchitor.
Aşâ plăcă el la pădure, — dar nevasta pe de altă parte să duce şi ea la pădure şi când bărbatu-său, a început să ciocănăscă că tocmai găsise răşchitorea, — ea de colo din gura pădurii a început a strigă:
Cine taie răşchitbre De sără femeia-î măre.
Când aude bietul om aşâ, lasă şi răşchitore şi tot — c’apol ce — să-î moră lui bunătate de femeie tocmai acum?
Sera când ajunge bietul om acasă, femeia îl întrebă dacă i-a adus răşchitbre. Păi n’am adus, femeie, că mama pădurii a început a sbierâ că:
Cine taie răşchitbre Diseră femeia-î măre.
Ia o fi, bărbate, mai ştii păcatul ?...
Dar de la o vreme, a priceput bietul om comedia asta şi unde nu s’a supărat foc şi s’a hotărit să-I facă şi el un frumos, — de să 1 pominescă şi pe lumea cea l-altă.
— Ştii ceva, nevastă, aci a cincea casă de la noi poimâine e nuntă
www.dacaromanica.ro
328
ALBINA
şi eu m’am gândit să mergem şi noi o ţîră, că tare mi-ar fi drag să te maî văd jucând odată ca în vremurile cele bune — ce dici tu?
—	Păî de eu ce să dic, aş! merge cu dragă inimă bărbate, dar n'am pe mine de cât cămaşa asta care o vedi şi de, — la nuntă ca la nuntă.
—	Nu-ţi pasă, nevastă, de asta numaî să faci cum ţi-oiii dice eu. — Eu oiu umplă caru cu paie aşă ca tu să poţî să sta! în paie pîn la gât, — eu oiu trece cu caru aşâ pe lîngă nuntă, oiîi opri o lecă maî depărtişi şi tu cum îi fi cu capul afară din paie, îi vedă tot;—de jucat acu, dacă nu se pdte, nu se pdte.
Bărbatu pe de altă parte însă, vorbesce cu nisce mehenchi de flăcăi că îndată ce s’o opri el cu carul lîngă horă, ei să se ducă binişor şi să dea foc pailor din car.
Când tocmai privea biata nevastă de colo din paie mal cu drag la nuntă, numai ce-o coprind flăcările de tdte părţile şi ţiştl din car băete, şi unde o ia la gdnă cum eră aşâ în cămaşă şi fugi, şi fugi de-i sfărâia călcăile.
Atâta a trebuit — lumea de la nuntă a început a rîde şi-a chiot!, de ar fi fost bucurdsă biata femeie să se prăbuşdscă pămîntul maî de grabă cu dînsa să nu mai audă nimic, că par’că o ardea nisce fiare înroşite pe inimă, — şi de atunci înainte femeia ndstră a lăsat lenea la o parte, s’a dat pe brasdă, şi ţi-e mai mare dragu să-I vedi gospodăria şi tdtă rânduiala casei.
Audită de la maică mea.
N. Teodorescu.
învăţător, Gărlicl-Constanţa.
Jngrăşarea gâscelor.
cest lucru este prea de mare folos a fi cunoscut în mod maî amănunţit de către cititorii «Albinei.» La noî în ţară mulţi cres-de pasări de curte, între car! se pote prenumăra şi gâscă, cresc aceste pasări, nu pentru ca să le vîn^ă îngrăşate ci neîngrăşate, de aceia şi câştigul în caşul acesta este maî mic. Sau daca se ocupă cu îngrăşarea gâştelor, aprope toţi nu cunosc tote mijlocele, la care gâscă trebue pusă ca să se îngraşă cât maî iute şi să dea carnea cea maî gustosă.
Este uşor a cumpără o gâscă, însă este maî greu de a o îngrăşâ.
Oa gâscă să ne dea carnea cea maî gustosă şi fragedă, uşor de mistuit, trebue s’o ţinem închisă
cătorî
www.dacoromanica.ro
ALBINA
329
la întuneric şi să nu se misce, căci dacă s’ar mişcă îşi pierde o parte din grăsime; lumina de asemenea are aceiaşi influenţă, fiind-că lumina iuţesce ore-care schimbări la funcţiunile vieţeî, în ţesăturile cele mai adîncî.
Gâscele trebue hrănite bine cu o hrană zaharosă, făinosă sau grasă, care tote produc grăsime, sau maî bine să se prefere hrana făinosă ca cea mai bună, fiind-că dă o carne maî gustosă şi maî plăcută.
Odaia în care se îngraşă gâscele trebue să fie întunecosă, şi aerul din ea să fie umed şi cald. In odaie se fac maî multe coliviî sau coteţe mici în cari se închide fie-care gâscă, aşa că ea să nu se potă mişca; îos i se aşterne un strat de paie ori de nisip, care trebue premenit în fie-care qli.
Ca premenirea paielor orî a nisipului să se potă face cu maî multă înlesnire, podela coteţului se face din scânduri prinse cu nisce stinghiî, ca să se potă scote maî uşor din coteţ, şi după ce s’ a curăţat de murdărie se pune iarăşî la locul eî, numai cu chipul acesta gâscă va fi ferită de a se umple de murdărie pe pene şi fulgî.
Păretele din faţa coteţuluî se face din laţ de brad aşa ca gâscă să-şî scotă gâtul afară. De treî orî pe ţii se pune înaintea coteţuluî o albiuţă mică sau un castron cu seminţe de ovăs, şi când gâscă a mâncat ovăsul, i se pune un alt castron cu apă amestecată cu făină de orz, sau de malaiu sau de hrişcă. In timp de 15 — 20 ţlile, în care tinîp gâscă a mâncat 20 litri de oves, este pe jumătate îngrăşate.
Tomna este timpul cel maî potrivit pentru îngră-şarea gâştelor şi se preferă gâştele tinere carî aii vîrsta de 6 — 8 lunî pentru că ele se îngraşă mai
www.dacQromanica.ix>
330
ALBINA
curînd şi carnea lor este mai fragedă şi mai gus-tosă.
Când voim ca îngrăşarea să se facă cât se pote maî iute, atunci trebue să dăm gâscelor, o hrană cât se pote de bună. Ast-fel se fierbe făină de orz sau de porumb or de hrişcă; cu astea se face un fel de mămăligă mole, aşa ca să fie mai multă apă de cât făină, apoi se amestecă cu lapte smântânit. După 5 — 6 <^ile, pe lingă acestă hrană, li se mai dă gâscelor de mâncare rădăcini de morcovi etc., fierte; iar de băut lapte dulce. Tote legumele făinose şi tote seminţele de cereale sînt bune pentru îngrăşarea gâscelor. Bobul, fasolea şi mazărea, sdrobite, daţi resultate minunate. Dacă voim să iuţim îngrăşarea gâscelor, se face o combinare între îngrăşarea naturală, când gâscele mănâncă după voia lor, şi între îngrăşarea artificială, când gâscele sînt îndopate cu mâna. In caşul acesta gâscele se în-dopă cu nisce gălusce făcute din făină amestecată cu ouă, lapte, untură de porc şi cu uleiîi de in sau de cânepă sau cu unt de lemn. Aceste gălusce trebue să fie moi şi de grosimea degetului, ca să potă să fie maî uşor înghiţite de gâsce. Acel însărcinat cu îndoparea gâscelor trebue să a-pese binişor cu degetul pe gât, ca găluscele să alunece maî repede în guşă.
Străbuniî noştri romani întrebuinţau acelaşî metod pentru îngrăşarea gâscelor, pe care-1 întrebuinţau la îngrăşatul puilor de găină.
întrebuinţarea metoduluî de a îngrăşâ gâscele cu gălusce, s’a făcut pentru prima dată de locuitorlî din Insula Delos, aceştia maî întrebuinţau şi smochinele.
îngrăşatul gâscelor se făcea pînă aprope la în-bolnăvire, ca ast-fel ficatul să crescâ cât se pote maî mult, pe care-1 mâncau în stare prospătă. Cel d’întâiiî care a întrebuinţat ficatul gâscelor la facerea de gălusce carî se pun în fiertura (supa) de carne, a fost un Normand, cu numele de Close, care eră bucătarul mareşalului Coutades, pe când acesta eră comandantul Strasburguluî (la 1776—1788). Close
www.dacoramanica.ro
ALBINA
331
mai târziu şi-a deschis o băcănie, făcend un comer-ciii însemnat cu găluscî făcute din ficat gras de gâscă, din care s’a îmbogăţit forte repede. La 1792, un anume Dejeux, a mai perfecţionat găluscele de ficat gras de gâscă, amestecându-1 cu trufe (un fel de ciuperci ce cresc prin pădurile de stejar din Franţa). Se ţlice că din acestă causă «Close,» a murit de supărare. In tot caşul, Strasburgul a rămas centrul unei însemnate producţiunî de gâsce grase pentru a li se întrebuinţa ficatul lor la facerea de gălusce, şi în nordul Franţei, oraşul Tulos (Toulouse), este de aseminea socotit în primul loc pentru cres-cerea şi îngrăşarea gâscelor.
(Sfîrşitul în No. viitor).	V. S. Moga.
Convorbiri cu vecinul inieu Niţă.
LUPTA ÎN CONTRA BEŢIEI
—	Pe unde te-aî maî plimbat a$î, vecine Niţă?
—	Iacă, fuseiîi cu băiatul cel mic pe Podul Mo-goşoieî ca să mă folosesc şi eu că e duminică di-mineţă, să maî tîrguesc câte-cevâ şi să maî văz lumea, cum se ţlice.
—	Eî şi ce-aî maî văţlut?
—	Multe şi de tote; dar un lucru m’a făcut să stau mult în loc.
—	Ce lucru ?
—	Am văi^ut la ferăstra unei librării o poză mare zugrăvită frumos.
—	Şi ce eră zugrăvit?
—	Felurite chipuri de beţivî. De ce le-o fi pus pe la ferestre? că zău, tare-s urîţî beţivii ăia!...
—	înadins, tocmai fiind-că sînt urîţî.
—	Si de ce ore?
—	Ţi-aducî aminte că vorbiam odată amîndoî despre beţie?
—	Da... şi spuneai că cei de la «Albina» şi cu nu maî sciţi cine o să v’apucaţî să desvăţaţî pe omenî de beţie.
www.dacoroinaiiica.ro
332
ALE IX A
—	Tocmai aşa. ŢI-am făgăduit atunci că ţî-oiii spune care este planul de răsboiu?
—	Ce răsboiu? Cu cine e răsboiu?
—	Cu spirtul, cu alcoolul... Acesta e un mare duşman al omului şi în potriva luî ne pregătim cu toţii ca să-l doborîm.
—	Eî, şi ce plan aţî făcut?
—	Iacă, un soiii de bătălie, vă^uşl singur.
—	Care?
—	Chipurile acelea de beţivi.
—	Cum?
—	Chipurile acelea, cari se chiamă tablouri contra alcoolismului, arată lămurit tote relele pe cari le-a-duce beţia. Aî văţlut cum cade jos pe stradă beţivul? Cum îl duce la poliţie? Cum altul se duce acasă şi-şî bate nevasta? Cum copilul unui beţiv cade jos apucat de boia copiilor?... Tote acestea a-rată pe beţiv ca într’o oglindă. Beţivul care vede un tablou de acestea, se îngro-zesce şi cugetă că şi el a făcut ca omul cel zugrăvit pe hârtie şi a păţit şi el unele păţăniî ale aceluia.
—	De asta cam aşa e, că beţivul, după ce i s’a risipit fumul, e om ca toţi omenii şi mulţi sînt forte de trebă.
—	Ei! Pe aceştia cari sînt de trebă alt-fel — când adică nu sînt beţi — nădăjduim noi să-î desbărăm. Dacă poţi să smulgi din ghiarele beţiei pe doi sau trei dintr’o sută cu un tablou, tot aî câştigat ceva.
—	Aşa e; dacă nu curge, pică.
—	Iată dar un chip de luptă în potriva beţiei: tablourile.
—	Numai atât ?
—	Şi altele mal sînt. Se fac cărticele cari se răspândesc prin sate la cel cari sciu carte în cari ome-

Tip de beţiv.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
333
niî învăţaţi arată negru pe alb ce rele face beţia. Iacă al doilea mijloc de luptă. Pe urmă învăţătorii prin sate ţin cuvîntărî duminica, în cari spun şi eî ce citesc prin cărţi, pentru omenii necărturari. Pe lîngă sfat, vine şi pilda. Dacă într’un sat poţi avă 5 — 6 omeni cari să nu bea şi cari, împreună cu preotul şi învăţătorul, să se ţie de capul celor beţivi, tot mai smulgi câţi-vâ din ghiarele duşmanului.
—	Adevărat!..
—	Noi nu ne gândim să isbândim aşa lesne; nu e vorba de o lună ori de un an, ci de vreme îndelungată. Şi mai avem încă ceva?
—	Ce?
—	Să facem pe copii din şcolă să prindă groză de băutură şi aşa nădăjduim că făcendu-se mari, n’au să se apuce de băutură.
—	Mijlocul e bun, căci ce se învaţă din copilărie, se păstreză mai bine.
—	Iată, vecine Niţă, gândul nostru. Dă-ne şi d-ta ajutor.
—	Cum ?
—	Hai să facem aci în mahala o societate în potriva beţiei?
—	Pla! Ha! Ha! Să m’apuc eu de societăţi?... De! mai sciu şi eu ? Te pomenescî că mă-i scote din minţi!
—	Aşâ nădăjduesc, vecine Niţă.
—	Să ne vedem cu bine.
Gh. Adamcscu.
Cea mai simplă apă de Colonia.
Se face în modul următor: la un litru de alcool de 90 la sută se pune 20 gr. esenţă de bergamot; 3 gr. esenţă de melisă; 3 grame esenţă de lămâe; 2 gr. esenţă de portocale şi 2 gr. esenţă de levantă.
www.dacoromaiiica.ro
•334	ALBINA
Povaţă pentru exerciţiul corporal.
Trebue să ne exercităm corpul, căci, prin acesta, organismul nostru se perfecţionăză, căpătând putere, adresă şi sănătate. Fără exerciţiu, fără mişcare, corpul se trăndăvesce, sănătatea se pierde.
Orî-ce exerciţiu se compune din o sumă de mişcări, de contrac-ţiunl a muşchilor, şi aceste mişcări şi contracţiunl se însoţesc de alte fenomene locale şi generale.
Ast-fel, orî-ce contracţiune sporesce combustiunea muşchiului, de unde urmeză ridicare de temperatură, grămădire de sânge care, din causa activităţii mari se desoxigenăză, devine sânge negru. Resul-tatul schimburilor ce se produc în ţesutul muscular este formarea de acid sarcolactic care schimbă reacţiunea alcalină în acidă.
Repetarea adese-orî a acestor contracţiunl aduce o irigare şi o nutriţiune mal activă a ţesutului şi consecutiv o sporire a organului. Aşa se explică desvoltarea pulpelor la cel cari merg mult, a mus chilor pectorali la brutari şi alţi meseriaşi cari lucrezâ cu braţele.
De alt-fel cea mal mică mişcare pune în contracţiune nu numai un grup de muşchi, ci întregul sistem muscular. Când omul face o opintelă cât de mică, păreţi! pieptului se mobilisăză pentru a servi ca punct de sprijin numeroşilor muşchi ce plecă de la el, iar respiraţia şi circulaţia se grăbesc pe măsură ce organismul face mal multe silinţî.
Ori-ce contracţiune fiind resultanta combustiunilor din năuntrul
i
muşchilor, producerea acidului carbonic se sporesce, de unde şi trebuinţa unei mal mari activiţăţî de asigurare. Pentru a face faţă Ia sporul lucrului, şi în scopul de a face să trăcă cât mal mult sânge posibil în capilarele pulmonare, de a face să străbată cât mai mult aer în căile respiratorii, inima-şi grâbesce bătăile el, peptul tinde să ajungă la lărgirea maximală, mişcările respiraţiei devin mal repedî.
In resumat ventilarea plămânilor cresce mult şi prin urmare organismul capătă puteri noi pe t<5tă linia.
Premii abonaţilor noştri.
In vederea scopului ee revista nostn! urmăresee, pentru anul curent al IV-lea, toţi abonaţii noştri ce vor achita abonamentele, vor primi gratuit un tablou în mărime <le 54 cent. pe 42 cent., în negru, representând familia Regală şi eâte-vâ instalaţiunî de pe Domeniul Coronei Bicaz.
Acest premiu se va acorda atât vechilor abonaţi cari vor achită şi pe anul al IVlea, cât şi celor-ce s’ar abona din nou.
www.dacaromanica.ro
albina
235
Cronica Săptămânii.
Duminică, 10 Decembre c., s'a ţinut la Ateneul Român din Bucureştii congresul societăţii macedo-române, sub preşedenţia I. P. S. S. Mitropolitului primat. Cu prilejul acestui congres s’a serbat şi jubileul de 50 de ani de muncă intelectuală al veneratului luptător naţional V. A. Urechiă. Macedonenii au dat marelui patriot un act de omagiu scris pe pergament, un mare câsornic, artistic lucrat, un tablou înfăţişând un păstor din Pind, o carte Macedo-Română şi o cortină de lauri. S’au ţinut cuvîntărî entusiaste de d-niî: dr. Leonte, Obedenaru, Misail, Hima şi d-na Smara. Răs pundend, d l Urechiă face istoricul societăţii macedo-române, care are în vedere cultura Românilor din Macedonia, provincie de care sîntem legaţi prin fraţii noştri de-acolo, pe cari voim să-î seim cugetând şi simţind românesce.
—	Şctila de băeţî No. 1 din Călăraşi, va purtă pe viitor numele de «August Treb. Lauri an.»
—	Direcţiunea liceului Mihaiu-Vittizu din capitală, a adus instrumentele musicale pentru fanfara elevilor acelui liceu.
—	Pe lângă Casa Şctilelor se va înfiinţa o nouă administraţiune, cu numele de Casa Bisericilor, cari va administra fondurile acestor locaşuri.
t
—	Elevii liceului «I. C. Brătianu« din Pitesc!, au fondat o societate, intitulată «Junimea,» al cărei scop este desvoltarea culturală a membrilor el pe tărâmul naţional.
—	D-l dr. Obreja, în raportul său către d-1 ministru de interne, asupra salubrităţii ţăreî, a arătat că, de tire-ce desvoltarea pelagrei cât şi a tuberculoseî la noi, şi chiar a paludismuluî şi a sifilisului din ţară atârnă de lăţirea alcoolismului, statul, spre a combate ttite aceste btile, n’are alt-cevâ de făcut de cât să ieâ măsuri în contra alcoolismului, făcend să se distribue «antibetina» (lec în potriva beţiei), pe scara cea mal întinsă.
—	După ultimele scirî primite la ministerul de domenii, starea semănăturilor continuă a fi din cele mal excelente.
—	Din Petersburg se telegrafiază că în Rusia de Sud, bântue cu furie vărsatul negru, făcând mari pustiiri.
In Crimea scarlatina ia proporţii întinse, secerând numertise victime.
—	După socotelile făcute, lichidarea financiară a exposiţiunei din Paris, a lăsat un deficit de 6 militine.
Camerile franceze vor vota în curînd un credit pentru acoperirea acestui deficit.
—	John Rockfeller, regele petrolului, a cărui avere se urcă la un miliard şi jumătate, a făcut universităţii din Chicago un frumos cadou de Crăciun, în valtire de şepte militine şi jumătate lei.
Bun darl
—	De mal multe dile, oraşul Londra este în fierbere din causa
www.dacQFomanica.io
336
ALBINA
ştirilor fdrte grave ce sosesc din Africa de Sud. Intrâga colonie a Capului este In plină revoluţie.
Boeril din Transvaal şi Orange, trec în acesta ţară şi se unesc cu Olandezii de-acolo.
—	Numărul boerilor invadaţi în patru comande în Capland, sub conducerea lui Herzog, Louis Botha si Haasbrock, se urcă la vr’o 6.000.
—	Pînă acum dece mii de africanderl, bine înarmaţi, s’au unit cu comandele boere şi înaintâză spre sudul Caplandului, ameninţând să nimicâscă linia ferată care unesce Capetown cu Bloemfontein şi Kimberley.
—	In Capetown şi în Capland domnesce o frică straşnică. Credinţa este că cel puţin 30.000 soldaţi ar trebui, ca să oprâscă înaintarea boerilor şi a africanderilor spre Capetown.
—	Numerdse trupe engleze din Orange şi Transvaal înainteză spre nordul Caplandului pentru a împiedică înaintarea boerilor.
—	Englezii fruntaşi din Capetown au telegrafiat guvernului din Londra, cerând de urgenţă întăriri puternice.
—	In curînd Englezii vor proclama starea de asediu în întrdga colonie a Capului, spre a pută pune capăt revoluţiei.
MULŢUMIRI
Domnul general G. Mânu, proprietarul moşiei Măldăeni din jud. Teleorman, în toţi anii ajută şcola din acea comună cu câte ce vă. Anula-cesta, cu totă crisa ce se simte, nu a lăsat să trecă fără ca să facă în-bunătăţiri localului ; aşa prin luna Octombre venind pe la moşie şi vexând că împrejmuirea curţei e ruinată, a dăruit 100 lei cu cari s’a reparat împrejmuirea curţei.
Pentru aceste îmbunătăţiri aduse localului, dirigintele şcoleî de băeţi îi aduce vii mulţumiri.
Părintele I. Constantinescn din comuna Brănescî, Gorjiu, aduce vii mulţumiri d-luî Vasile Vlădoianu, dirigintele şcoleî din acea comună, pentru că a format un cor din elevii şcoleî, cu care cântă sf. liturgie în tote duminicile şi sărbătorile.
*
• *
Părintele I. Danubiana din comuna Bistriţa, Mehedinţi, aduce cele mal vii mulţumurî d-lui Grigore Dan, negustor din comuna Strehaia, care în fie-care an ajută biserica din acea comună.
A "V X S
Rugăm pe d-niî abonaţi să bine-voiască a grăbi achitarea abonamentelor pe anul al IV-lea, început deja de la 1 Octombre trecut, pentru a nu li se suspenda trimiterea.
www.dacaromanica.ro
MICA PUBLICITATE
Cu 5 buni cnvîntul, Iar pentru anunciurile cu un număr mal înnre de cuvinte, de la 60 în sus, preţul pentru fle-care cuvînt este numai de 4 bani.
Textul pentru pregătirea Iecţiunilor, de Eugen Tisescu învăţător, elegant lucrat.
Pentru institutori. . . lei 3,50 » învăţ, pe cursuri. » 3,60 Adresaţi comandele însoţite de cost, plus 60 bani porto, domnului Eugenifl Tisescu, Bacău.
GRĂDINA PREOTUL ILIEp Biserica CotrocenI, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, BraiJI, Pini austriaci,Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
BANCA ROMÂNIEI
Capital social de 25.000 000 fr. îmi părţit în 50.000 acţiuni de 500 fr. din cari 150 fr. versaţi.
Comitetul central:
la Londra
Laclilan Mackinstosh Rate,
Esquire .............
H. 1. Goschen............
â Paris
Viscount Duncannon .
Hon. H. A. Larvrence M. Adolplie Verncs. .
M. Charles Mallet . .
Director general la Bucuresci,
M. Dimitrie de Frank.
Director: M. C. A. Stolz.
» ajutor: M. E. E. Goodwin Censorî: [oan Kalindern, Principele Deuietru loan Gliika şi Artliur Green. Sediul social
Piaţa sf. Glieorghe, Bucuresci
Sucursala la Brăila, Agenţia la Londra.
A apărut: Teatru Popular de Th. Speranţă.
De necas...................0,50
Ce face dracu..............0,50
Ce face beţia..............0,50
Câte trele se expediază franco contra Lei 1,50 în mărci poştale, trimise Librăriei Leon Alcalay la Bucuresci.
Ministerul lucrărilor publice a pus în vimjare la librăriile Socecu, Alcalaţ şi Miiller (pasagiul Român) următorelc publicaţiunî cu preţurile însemnate în dreptul fie-căreia: Expunerea situaţiei Ministerului de lucrări publice la finele anului 1837. două volume â lei . . .	18,75
Harta murală a drumurilor
ţărei (în 4 foi) lei........12,60
Les routes cu Roumanie, un volum lei................... 2.50
Harta drumurilor ţărei îm-pârţitâ pe judeţe............. 0,50
Caete speciale pentru lucrări lunare, de Const. C. Pop.-Taşcă şi N. D. Spineanu institutori. Pentru div. I rur. şi cl. I urb. 15 bani broşat « II »	• II i 30 >	»
n III o a III »	50 » carton.
De clasele III şi IV-a lei 1	>
Depositul la Tipografia «Carol Gobl» str. Domnei No. 10, care le espediazâ în totă ţara contra ram-burs. Rabat 25% comandelor de la 10 lei în sus,
Theodora Pavelescu furnisoră brevetată a curţii regale Câmpu-Lung. str. Gimnasiului, 3. (vis-a-vis de Monastirea Negru-Vodă) Furnisore de Odăjdii bisericescî a Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. 4 medalii de aur, 4 de argint, 2 diplome de onore şi o medalie de bronz.
Cenfecţiuni de Odăjdii bisericescî pentru Archierei, Preoţi, Diaconi şi Anagnoştî, Naţionale, Stofe de Mobile, Chilimuri, Perdele, Cusături şi Costume Naţionale Se primesce comande de pe modele vechi şi nouî, şi se esecută în condiţiunile cele mai bune de acurateţa, artistic şi de rapiditate.
Atât onor mea clientelă, cât şi doritorii d’a avea obiecte d’ale a-telierului ;meu, şi le pot procura de la depositul meu, str. Gimnasiul No 3, C.-Lung, sau la cerere le voiu expedia la adresa indicată prin scrisore.
www.dacaramanica.ro
c
i
e
%
99
Universala"
Societate gencralâ de asigurare în Bueuresei.
Autorisatâ de Onor. Trib. Comercial Ilfov prin jurnalul No. 3239/99 şi 11798/900
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
Pr3?ţdhiti	Vice-Preşedinto
SI. C. Neininn	Nlcolae Flem
Mare propr. prof! şi fost Ministru	Mare propr. Deputat şi fost Ministru
MEMBRII:
C. O. Yernescn, mare propr., deput. Gr. Mncri, mare propr., dep., adv. Ad. Stern, proprietar, advocat.
1). A. Taurinii, proprietar, profesor. I. Zahnreann, proprietar, bancher. 1). Iancovici, proprietar, advocat. Lt.-C-ncl I). Angelescu, mare propr.
G. Seorţescu, mare propr., advoc. l-uca P. Niculcscu m. propr., coinerc. e. Miile, proprietar, advocat. Ştefan Pleşea, mare propr., deputat. F. CorlAtescu, m. propr., deput., adv. li. Păltinennu, «	«	«	«
N. Cucn-Starostescu, inginer, propr.
Director General G. I). DIAMANDOPOL, inginer.
„UNIYESALA44 asigură în contra daunelor de Incendiu, Grindină şi Transport.
. Primesce asigurări de Viaţă, de Cas de morte şi Rente.
In tote combinaţiunile după tarife reduse şi în condiţiunile cele maî liberale şi avantagiose.
Pentru orî-ce informaţiunl a se adresa: Direeţiiinel Generale în Diicnrcsef, Strada Doninoî 23, sau agenţiilor din tdtiî ţara.
De
Cel mal mare şl cel mal vast magasln din Ţară şi singurul care vinde ettin LA TOATE SEZOANELE
Bueuresei, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru dame
De gems, 9,95, 8,95, 7,95
chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,95 » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95
Ghete pentru bărbaţi vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,1*5
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95, 11,95 de	lack întregi, 14,95 13,95
»	»	facon Klappe, 15,95
•	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
*	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţurî, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
*	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 chevreaux american, 9,95
*	» franţuzesc, 12,95
*	oolor. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95
» piele rusescă, 12,95, 11,95
High-Liffe, 16,95 color. 12,95, 11,95, 10,95 » High-Liffe, 15,95, 14,95 » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95.
Ghete pentru băeţl, fete şi copii Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 *	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la t6te sezânele se pbte găsi Încălţăminte bună şi cu preţuri fabulbse de eftine.
Magasinul la t6te Sesânele lingă Poliţiă Bueuresei, Calea Victoriei 27, Bueuresei.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avâun soăŞSmintde 6% din preturile Însemnate, presentând cuponul
Institutul de Arte
Granc°v^W?aaââ<ăbiâUiderB
omnei 16.
Buourescî.