3 Decembre 1900
ANUL IV.
Hevisîă Enciclopedică popular
^îpare în /îe-care duminică
bonamentul în ţară pe an L»ei 5 I Abonamentul în străin, pc on Lxeî
■»	*	» 6 luni » 3 I Un număr..............15 bai
Pentru anuneiurl 1 leu linia, jviiea publicitate 5 bani cuvîntul. Manuscriptele nepublieate se ard.
Colonel p. V. J/âsturel eseu
poviceaqu
}ulescu~jtfotru
Q. jfîdam V. S- jVoga jV. J/ico/aescu Qr. Ceodossiu Const. C Popovicî-Verscâ.
Coşbuc J. 0teseu p. Qulfu
SUMARUL: Colonel Năsturel, Stogul şi Stema României.—O circulară.—Toma Diceaeu, Pustnicul.—Chri8lea N. Ţapn, Cântec clin bătrâni.—Ar. C. Murgcscu. Obiceiuri rele.—Mulţumire.— Gh..Adameaou, Regenerarea poporului român. — N. C.t O serbare şcolară.—P. (?..., P. S. Silvestru, Episcop de Huşi. — Iloria Petra Petre seu. Ocuparea Berlinului. — Irimia l’opcscu, Calul şchiop pus în treaput.—I. Costin, Industria Casnică.—Georgc X. Bdncescu, Beţia la sale.—Moş-Ndgu, Epurele de câmp.—Cronica Săptămânii.—Poşta redacţiei.—Poşta administraţiei.
Iluetraţiuni: Medalia comemorativă dată la 18G0 ostaşilor cari au luat parte la lupta din Ddlul Spirei în anul 1843. — P. S. Silvestru, Episcopul de IIuşl — Ţărance ţesâncl la răsboiu.—Port ţărănesc din regiunea şesului—Epure de câmp.
^ojooiiOooo.oaooiOOQOOOioooOOoeooeooooooooooooooooooioosioo oSî
Redacţia ţi Administraţia Ştţ. jYîâqtu/esjJ JVo. 9, Ţjucuresci.
www.dacoroniaiiica.ro
MisEIIBsE

FURNISORUL CURŢII
FABRICA DE CONSERVE STAICOVICÎ
Ca şi în anii trecuţi ve oferă anul acesta pro-) dusele sale de legume, precumMazăre, Fascie,< Bame, Ghiveci, Pătlăgele vinete, Fasole ţn-< oară şi Ardei copţi în cutie de */a kilo cu pre ţul de Lei 5,75, colecţia de 10 cutii, din care< voiţi să alegeţi. Transportul gratis pînă la gara^ sau comuna D-v6stră. Plata în ramburs. <
Fiind siguri că în tot-d'a-una aţi fost mulţu-/ miji de calitate şi preţ, avem speranţa că şi anul/ acesta ne veţi onora cu comandele D-vostre, mai^ cu semă că anul acesta am redus preţurile cu< l2°/a în raport cu Unul trecut.
Comandele se adreseză
RECOMPENSE OBŢINUTE:
4	Diplome de onâre 19 Medalii de aur 1 Grand Prix 1 Afară de concurs MEMBRU JURIULUI ►Medalie de argint la Exp Univers. Paris 1900.
Cea mal mare recompensă decernată conservelor strfiine
D.
STAICOVICÎ
Strada l^egalâ, 11.
Desluşiri pentru D~nii abonaţi.
Rugăm pe abonaţii noştri cari sînt achitaţi pe anul al IlI-lea şi au fost suprimaţi fără cererea lor, să ne comunice când au achitat abonamentul ca în cas de erăre să putem îndreptă, iar de au încredinţat altor persăne costul, iarăşi să ne comunice, arătându-ne precis, numele, funcţia şi domiciliul acelor persăne.
Mai rugăm pe toţi d-niî abonaţi cari şî-au schimbat sau îşî vor schimbă domiciliile să ne comunice noua lor adresă, arătând neapărat unde au primit revista în trecut.
Abonaţii ce ne trimit bani, să scrie pe dosul cotorului mandatului desluşit pe ce timp trimete abonamentul; iar dacă cere abonamentul din nou, să scrie desluşit numele şi comuna pe cotor. Ceî ce trimit şi pentru alţi abonaţi, să puie desluşit pe cotorul mandatului numele şi comuna în care locuesce tie-care abonat.
In cas când unul abonat nu i se aduce revista cel mult a treia <Ji după Duminică, să reclame oficiului poştal prin care primesce şi de nu e satisfăcut să ne reclame nouă. Acelaşi lucru să-l facă şi când li se aduce revista neregulat
Numerile ce n’ar fi fost primite la apariţie şi nu ne vor fi reclamate cel mult în 15 tjile de la data lor, sub nici un cuvînt nu se vor mal trimite.
Tirajul revistei fiind redus numai la numărul abonaţilor şi reservându-ne numai un număr fărte restrâns de colecţii, rugăm cu insistenţă pe d-nil abonaţi a ţine socotelă de avi-sul nostru, în interesul d-niilor lor.
Abonaţii neachitaţi încă şi cari ar dori să continue abonamentul în anul al IV-lea, să se grăbescă a achită pentru a li se pută da şi numerile din urmă, să scrie însă pe cotorul mandatului că voesc a continuă abonamentul. Asemenea şi cel-ce au achitat pe anii din urmă, să ne încunosciin-ţeze dacă doresc a li se trimite revista şi pe anul curent.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
253
STOGUL Şl 5TEMA R6MÂNIEÎ
Perioda Convenţională
onvenţiunea de la Paris închieâtă la 7/19 August 1858 (9 muharrem 1275) la articulul 45 ^ice : «Oştirile ambelor Ţări vor păstră stegurile lor ac-«tuale; dar aceste stăgurî vor purtă, în viitor, o «banderolă de coldre albastră, conform cu modelul alăturat «la presenta Convenţiune» (2).
Ce fel erau «stegurile actuale» despre care vorbesce sus numita Convenţiune ? Cu alte cuvinte: care erau colorile naţionale-ale Valachieî şi care ale Moldovei la 1858?
Este probabil, — aşi pute (jice chiar este sicur, — că Con-venţiunea se referă la colorile stabilite la 1832 prin Regulamentele organice ale Principatelor, pentru steguleţele lăncilor călărimiî, adică albastru şi galben pentru Valachia şi albastru şi roşiu pentru Moldova. Aceste colori nu sunt arătate a fi ale stegurilor ostăşesc!.
Ce Ţel erau acele stegur! ostăsescî?
Din studiul ce am întreprins, resultă că, până acum, nu putem spune cu sicuranţă care să fi fost, înainte de 1834, colorile naţionale ale ambelor Principate; der, în altă parte, am demonstrat că stemele au fost continuu:
Capul de bour pentru Moldova şi Aquila negră pentru Valachia.
De la 1834 pînă la 1859 colorile par a fi fost: albastru şi roşiu pentru Moldova albastru şi galben pentru Valachia, ba şi tricolor.
Sub Domnia Iul Cuza, Principatele Unite adoptară tricolo-rul:albastru, galben şi roşiu. La acesta nu ar fi nimic de <Jis, deca n’ar fi lipsa de indicaţiunl cu privire la ordinea sau disposiţiunea acestor colori. Nimepi nu s’a gândit din vreme la acest lucru de căpetenie, dar când sosi momentul să se comande fabricantului drapelele pentru armată, a trebuit să i se spună cam ast-fel: — pune colorile orisontale cu roşiu sus, galben la mijloc şi albastru jos...
In schimb însă a-tot-sciutoril, din nesciinţă sau cu pre-cugetare, au făurit legenda contopirii colorilor Principatelor întocmai cum la 1872 tot el descoperiră şi isbutiră a introduce chiar în lege că: în semn de vasalitate, leii susţinători, ai scutului României, trebue să aibă cddele băgate 1
(1) Modelul despre care este vorba, nu esistă în lucrarea baronului de Testa : Recueil des Traites de la Porte Ottomane avec Ies Puissances etrangeres. Tome V. pag 300. Paris 1882; el însă se vede pe vechile ste-guri versate la Museul Arsenalului Armatei.
www.dacQFomanica.io
254
ALDINA
pe după piciore ! ? Şi când demonstrezi că acesta este o erezie sciinţiflcă şi o înjosire gratuită, ţi-se răspunde: — Ce? eu sunt specialist? Aşa am audit, aşâ o spun şi eu! sau : — O dau cum am cumpărat-o! Recunăscem că legenda celor cu «contopirea colorilor» are mai multe şanse favorabile de cât aceia a celor cu cădelc leilor care este absolut ridicolă (1). Vorba este: legende sunt şi una şi alta şi cată să fie dărâmate.
Pentru a judecă omenii şi faptele lor trebue, a (Us un mare cugătător (Montesquieu), să ţinem semâ de prejudecăţile timpului lor.
Drapelul Libertăţeî, — tricolorul,—fâlfăia încă înaintea o-cliilor minţii celor ce reuşise să realiseze dorinţa românilor: Unirea. Acestă unire erâ de fapt efectuată. Colorile de la 1834 veniră, ca nisce şanse favorabile, să confirme că tricolorul =Unirea, sub umbra aripelor Libertăţeî. Toţi au fost mul-ţămiţi!
Intr’o ţară ca şi într’o societate puţin cultă, nimic nu prinde mai lesne şi mai iute rădăcină ca legenda, fiind-că din lipsa de cultură resultă lipsa controlului: toţi iau drept «pâine caldă» ceia-ce li se povestesce, căci nu de geba a (jis Românul: iln ţara orbilor chiorul este împerat». Neputend der deosebi caprele de oi, sau presumpţiunea de sciinţă, nu se putea luptă incultul în potriva legendei. Şi cu atât mai mult el credea cu cât, mai ales, se întâmplă «să se cam potrivescă», adică să aibă şi şanse favorabile. A4b sciinţa dărâmă legendele, servindu-se de arma puternică a criticei.
Destul cu presumpţiunile, cu banalităţile şi cu erorile, căci acestea nu pot probă de cât pasiune, ignoranţă sau rea-cre-dinţă. Adevărului să-i lăsăm calea, iar preferinţelor sau antipatiilor să le punem piedici.
Până atjî, cestiunea nu a fost pusă în mod limpede; a lăsă legendele să-şi facă drumul ar li a dâ urmaşilor noştri pre mult de muncă, ar fi pdte a-i pune în imposibilitate să afle realitatea. Abiâ trecu o jumătate de secul peste cestiune şi iată că greu mai putem abiâ găsi printre contimporani, nu ca să ne lumineze, nu au dat ei atenţiune la asemenea lucruri, dar măcar să ne călăuzescă!
Cestiunea este der următdrea:
a)	Ce colori şi ce steme au avut ţările înainte de Unire?
b)	Tricolorul represintă el întrunirea sau contopirea colorilor Principatelor?
c)	Care este stema României ?
In «Albina» nu vom răspunde de cât la aceste din urmă două puncte.
Afirmăm din capul locului, pînă vom pute demonstra, că legenda contopire! colorilor este puţin plausibilă. 1
(1) Am demonstrat acesta în a nostră Stema României»
www.dacQFQmanica.ro
ALBINA
255
In adevăr, nu se demonstreză că înainte de «Regulamentul organic» Moldova ar fi purtat albastru şi roşiii, iar Muntenia albastru şi galben; apoi ca să fie stabilit că tricolorul ar simbolisâ contopirea colorilor trebue să implicăm necesarmente ideia făptuirii Unirii.
Apoi noî seim că, Unirea, fie numai personală, se reali-seză la 5 şi 24 Ianuarie 1859. Atunci, cum «în diminâţa «dileî de 14 Iunie 1848 se adunară boeriî cei bătrâni la «prea sfinţia Sa părintele Mitropolitul .... Atunci pre «sfinţia Sa ieşi la balcon cu crucea în mână, bine-cuvîntă po-«porul şi sărută stindardul tricolor...? (1).»
In (Jiua sfinţire! stegurilor, Marţi 15 Iunie 1848, pe câmpul Libertăţeî, după discursul rostit de representantul «guvernului vremelnicesc» (provisoriu) urmă «sfînta slujbă şi sfinţirea «stogurilor tricolore {2), care purtau devisa: dreptate, frăţie».
Stegurile ereu destinate Gvardiei naţionale al cărui şef, la Bucurescî, fusese ales Scarlat Kretzulescu.
Aceste drapele tricolore esistă şi a<JI în Museul Arsenalului Armatei din Delul Spirei, ele mărturisesc deci că legenda este neîntemeiată.
Adoptarea tricolorului, la 1848, nu se pdte esplicâ de cât numai prin prejudecăţile care stăpâniau capetele revoluţionarilor: adăpaţi la isvorele dătătdre de lumină şi de viaţă ale incomparabilului oraş, — Paris, — ei adoptară drapelul Francieî ca fiind talismanul sau simbolul Liberalismului. Insă, fiind-că nu putem luă chiar colorile Francieî, orî şi cât de «soră mare» ne eră şi ne este, au înlocuit albul prin galben, sciut fiind că atât unul cât şi cel-l’alt sunt, în Eraldică, metale iar nu smalţuri (emaux) seu colori.
După 1848, adică după guvernul vremelnicesc, urmeză în Muntenia Barbu Ştirbei ,iar în Moldova Gr. Al. Ghika de la 1849—1856. După aceştia vine «Căimăcămia» şi, în fine, la 1859, Colonelul Alexandru Ion Cuza fii ales Domn în ambele Principate (5 Ianuarie în Moldova, 24 Ianuarie în Muntenia).
Un decret domnesc, dat din Bucurescî la 24 Mai 1860, sanc-ţioneză proiectul de lege relativ la recompensa ostaşilor care au luat parte la lupta din 13 Septembre 1848. Acest proiect de lege la art. 3 (jhee:
«Ostaşilor de ori-ce grad, care au participat în <Jisa luptă, «să li se deâ câte o medalie comemorativă spre a o purtă «ataşată printr’o cordelă tricoloră (3).
«Medalia să fie de bronz de 2 c. m. în diametru, pe o parte «să aibă data în relief: 13 Septembre 1848. Delul Spirei; «iar pe de alta să fie gravată tot în relief, Aquila (este scris
(1)	Pruncul român, No. 2, Joi la 17 Iunie 1848. pag. 7.
(2)	ibid. pag, 12.
<3) Monitorul Osiei 1860. Anul I. No, 20. pag. 305.
www.dacQFomanica.io
256
ALBINA
« Vulturul) cu capul de Bour (este scris zimbru) pe piept iu <un scut deosebit cu inscripţiunea: Pro virtute militari»^
Ce-a împins pe Alesul naţiuneî, abia un an de la suirea Lui pe tron, să se gândescă la cordela tricoloră ? Unirea eră numai personală, deci ţările erau tot despărţite avend flecare drapelul şi guvernul ei. De alt-fel «capul de bour gravat pe piepul Aquileî» arată că acel *scut deosebit» eră un peste-tot care conţineâ armele Domnitorului intocmaî ca pesle totul din Stema României de a(JÎ, care arată armele Casei de Hohenzollern.
Ce colori contopesce der Domnitorul Cuza în tricolorul cordelei medaliei?
www.dacoromanica.ro
albina
257
Când, în 1860, veni la ordinea cjileî cestiunea drapelului Principatelor-Unite, n’aveau eî 6r6, Domnitor şi sfetnici, idei preconcepute, preferinţe pentru tricolor? Apoi Moldova, ar li admis ea numai stegul Munteniei de la 1848 ca să simbo-liseze Unirea?
Se găsi un mijloc de a mulţămi pe tdtă lumea şi acel mijloc fu interpretarea sau mai bine (jis legenda contopire! colorilor, legendă înlesnită şi de împrejurarea potrivire! colorilor admise atunci a fi ale ţărilor ce se luptau pentru unire !
Cum-că tricolorul nu resultă din contopirea colorilor Principatelor acesta ne-o afirmă şi răposatul Mihail Kogălnicânu, şi împreună cu el toţi delegaţii secţiunilor Adunării deputaţilor, în şedinţa de la 26 Martie 1867.
In adevăr, d nil Cesar Boliac, Dimitrie Brătianu, Constantin Grigorescu, Ion Leca, Nic. Golescu şi George Cantacuzino, prin graiul lui Mih. Kogălniceanu, raportor, tjic: drapelul «tricolor cum este astăzi nu este (precum pretinde ministerul) drapelul Unirii principatelor. El este un ce mai mult: «ol este însuşi drapelul naţionalităţii române din tdte ţările «locuite de Komânî».
Da, evident, după 1867 tricolorul: albastru la rădăcină (lângă prăjină) galbenul la mijloc şi roşiul fâlfâind, represintă şi va represintâ drapelul naţionalităţeî române din t<5te ţările locuite de Români; dar vorba este: de la 1859 pînă la 1866 el nu a represintat de cât ceia-ce represintâ la 1848: libertate, dreptate, frăţie. Şi, ca o şansă favorabilă în mal mult este, Nicolae Golescu. delegatul secţiune! a Vl-a, care de şi [cade de acord cu ceî-l-alţî, totuşi nu se îndură de ceia-ce îl eră atât de scump: el propune amendamentul ca colorile să fie aşezate cum eră în anul 1848!
Dar, despre drapelul «constituţional» ne vom ocupă mal departe.
(Va urma).	Colonel Năsturel.
O circulară.
D-l Ministru al cultelor şi instrucţiunii publice a adresat învăţătorilor •din întiăga ţară o circulară in care se spune despre revista nbstră ur-mătdrele:
In revista «Albina» No. 5 din 29 Octombre, s'a publicat o predică bine simţită şi fdrte instructivă de un d n teolog Victor Puiu. Vă facem atent asupra predicilor de acest gen, ce se publică în revista «Albina» şi vă rugăm ca, după ce veţi luă înţelegere cu preotul comunei, să le citiţi înaintea sătenilor.
Suntem siguri că d-vdstră, care împreună cu preotul, sînteţl chemaţi să contribuiţi la luminarea poporului şi la îndrumarea lui spre
www.dacaromanica.ro
258
ALBINA
bine, veţi profită şi de acdstă ocasiune ca să aduceţi un serviciu ţărel.
Seim că revista «Albina» e forte respândită printre învăţători şi se află si la t<5te bibliotecile rurale, asâ că dacă d-v6stră nu suntetî printre abonaţii eî, vă puteţi servi cu exemplarele ce se găsesc la bibliotecă.
PUSTNICUL
înt mulţi, mulţi anî de când trăia pe un plaiu singuratec un venerabil bătrân pustnic.
Mult încercat de sdrtă, după perderl durerdse se retrăsese în acestă singurătate să-şî petrecă restul vieţel în post şi’n închinăciune. Dar dinenil îl găsiră şi aci, căci nu voiau să fie lipsiţi de înţelepciunea lui, şi nici unul să-I fi fost sufletul cât de mâhnit sau turburat, nu se întorcea de la pustnic fără sfat şi mângâere.
Toţi din prejur îl iubiau şi-l socotlau ca pe un sfînt. De şi se lipsise de tot ce-î fusese mal scump pe lume, totuşi iubirea către o fiinţă pămîntescâ îl eră o nevoe dulce inimeî sale, şi de aceea obiclnuiâ să dică adesea-orl: «Aci în singurătatea mea am doi copil: unul, care vorbesce, şi altul mut.» Copila care vorbiâ eră Maria, mica fată a unul vier bogat din vecinătate, care cu gingăşia copilărâscă ţineâ la bătrân şi veniâ adesea alergând pe potecuţa singuratecă a pădure!, să vadă pe evlaviosul părinte şi să se jdee pe lîngă el. Copilul mut oră un stejar înalt şi frumos, care cu crăn-gile sale acoperiâ şi apără coliba pustnicului. Mult îşi iubiâ el copilaşii, cari erau o dulce mângâere pentru el. Vorbele naive ale fetei îl înveseliau, el semăna cuvinte bune în i-nima el, înveţând-o şi făcendu-I cunoscută bunătatea şi înţelepciunea lui Dumnedeu, prin totul ce o înconjura. Cu îngrijirea părintescă cătâ şi de stejar: în timpul secetos al verii aducea cu greutate apa din vale să-I răcorescă rădă-cinele, hrănea şi proteja păsările ce cloceau în crengile lui şi prin rugăciunile sale oprea securea ce voia să răpescă viaţa frumosului copac.
«Inverdesce mereu, fiul meu, şi cresce voinic, diceâ atunci bătrânul, înconjurând duios cu braţele pe iubitul seu fiu.
«Eu pricep fremătul ramurilor şi frundelor tale, tu preă-măresc! şi laudî de bucurie pe Domnul, şi eu te voiu aperâ pînă îmi vel umbri mormîntul meu».
L*V i	*	-	' V ..	•• . i •/
*	:	v -	, -	• *	*	*...	1 \
• * • , ■ :	<(. . •	*4 ;
După o iarnă lungă şi . aspră care acoperise munţii cu zăpadă, se ivi de-odatâ o moină mare în cât curenţi năpraz-nici de apă vîjiau spre vale fâcend multe stricăciuni.. .
www.dacoroimaiiica.ro
Albina
259
«Ah, bietul pustnic, (jiceâ într’o diminăţă tatăl Măriei, n’o să-l mai vedem nici odată. Din via mea văd şi acum cum curg apele spre locuinţa lui şi cum copacii stau în apă pînă în vîrful crăcilor !>
Maria plângea şi rugă fierbinte pe tatăl ei să vie în ajutorul bătrânului; dar eră cu neputinţă şi pdte chiar eră prea târziu, căci valurile spumegbse trecuseră peste coliba lui.
Dar ca^prin minune pustnicul scăpase! Nu însă prin ajutorul omului, nu!
Fiul seu voinic îl ţinuse în braţele sale d’asupra valurilor. Când a început apa să crescâ, pustnicul se urcase pe acoperişul colibei, luând cu sine merindele ce le mai avea. Şi când apa ajunsese şi aci, se refugiase în crăngile de sus ale stejarului, caro de şi sguduit de puterea apei, resista puternic, pe când alţi arbori vecini erau desrădăcinaţi şi luaţi de curentul apei.
Trecură trei cjLile pînă se scurse apa; trei (jile bătrânul trebuia să stea printre crăngi, hrănindu-se cu puţinele merinde ce le luase cu sine în grabă. Aprdpe fără viaţă se coborî a patra cji şi căfiu pe pămîntul umed, aşteptându-şi mdrtea. Dar îngerul mântuitor sburâ în ajutorul lui. Mica Maria neavend odihnă acasă, alergă în fuga maro prin pădurea încă udă şi noroiăsă să vadă ce s’a întâmplat iubitului bătrân. De şi tatăl ei îi spusese că n’o să-l mai gă-sescâ, ea tot luase într’un coşuleţ de-ale mâncăreî şi-l scăpă ast-fel de mortea ce-1 ameninţa.
Pustnicul într’o rugăciune fierbinte mulţumi lui Dumne-cjeu pentru salvarea vieţei sale şi cu sufletul înduioşat pronunţă bine-cuvîntarea sa asupra copiilor săi, pe cari Domnul i-a ales să-l scape de o peire sigură.
întărit prin mâncare şi băutură şi condus de Maria merse la casa vierului unde rămase pînă putea să locuiască iarăşi în locuinţa luî singuratică.
(Va urma).	Toma Dicescu.
__________ Profesor.
Din popor.
CÂNTEC DIN BĂTRÂNI
F<5e verde sălcidrâ,
Rămâi pustie de ţară Căci eu es din tine-afară.
Es afară ’ncep a plânge, Jalea de codru m’ajunge.
— Cine-î streinei ca mine?! Numai mierla din pădure. Nici aceea nu-î streină,
Căci are de-o soţidră,
Pe negra privighetdre, Cântă sera pe răcdre Şi deşteptă trecătdre.
Şi nici asta nu-î streină Că-şi are de-un frăţior,
Pe cucul cel gălbior,
Cântă dimineţa’n zori,
Şi deşteptă călători.
_______ Chrlstea N. Ţapu.
www.dacoromanica.ro
260
ALBINA
OBICEIURI RELE
(Note din viaţa ţerănăscă).
Bri cine a petrecut cât-va timp la ţară, în mijlocul şatenului, chiar fără să vre i-s’a presentat dese-orî ocasiu-nea de a observă, obiceiul ce 1 au ţăranii de a lăsă să beâ, din cofele cu apă, pe orî-cine ar întâlni în cale: cunoscut sau necunoscut, din satul lui sau de aiurea. Si mai ales când stăpâna cofelor e «juna Rodică», fără sete chiar mulţi vor dori să beâ, şi liberi sînt.	te»» *1
Faptul acesta deşi arată un sentiment de bună-voinţă,deşi pare a reflectă o notă distinctă în caracterul ţăranului român; totuşi după spusele igieniştilor, bine ar fi dacă ari fi maipuţin binevoitor, când e vorba de a-şî face rău ori să facă rău altuia.
In adevăr cine pote să-l asigure că cel care a băut din cofă — drept mulţămire — n’a lăsat în apă, — care e un mediu favorabil transmitereî bacteriilor — microbii vr’unei grosnice bole, sau din contră, odată cu satisfacerea acestei trebuinţe naturale, n’a căpătat «o moşie», care mai curînd sau mai târziu, să-l aducă în aşâ stare, în cât ultimul lec, să-l prevadă într’o «sapă şi-o lopată». Iată un cas, care mî-a atras atenţiunea de a observa mai de-aprope viaţa ţărănescă:
Intr’un sat, copiii erau bolnavi de angină difterică.
O femee, mamă a trei copii, tustrei bolnavi, veniâ cu cofele pline cu apă. Pe drum e întâmpinată de un om cam in vîrstă şi un copilaş, care cere să beâ şi ea le dă. Orî-cine-şi pote închipui că copilul acesta a căpătat şi el angină.
Fără a mai intră în amănunte, voiu trece la nunta ţărănescă, unde pe lîngă cânt şi joc, plosca nu lipsesce. De datoria nunului mare, se scie că este să umble printre nuntaşi îmbiindu-i, ca să ureze viaţă lungă şi fericită tinerilor, numai când are «drăgălaşa ploscă» în mână, Şi dacă ne închipuim că la o nuntă ţă-rănăscă, ar veni, nu după cum rlice poetul:
«Din munţi şi văi, de peste ţări Din larg cuprins de multe mări Nuntaşi din noue-<jecî de ţări»
ci numai din câte-va sate din împrejurimi şi totuşi ar trebui să ne înspăimîntăm!
Cine pote tăgădui ore, că printre nuntaşi nu se găsesc mulţi ftisicî, sifilitici, etc!
Halal cinste!
Fie-căruia, cred că îi este prea cunoscut faptul, că la masa ţăranului nu se găsesce de cât o singură strachină, pusă la mijlocul mesei, din care mănâncă toţi cu lingurele, cari adesea-s mai puţine de cât numărul mesenilor.
Lucrul e rău, căci multe bole rele se pot trece de la unul la altul.
Rău este şi obiceiul de şe săruta în gură, căci gura e un fel de magazie de microbi, unde se găsesc microbii tutulor bălelor ! In legătură cu acăsta, obiceiul de a sărută mâna chiar, nu e
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
261
bun. Un d-n dr. vorbesce pe larg despre urmările acestui obi-ceiu, conchiţlend că ar fi bine numai să <Jicem, nu însă să făptuim fisele.
E de observat apoi obiceiul ce-1 au mamele de a mestecă alimentele micului copilaş, care în lipsa dinţilor n’ar trebui hrănit de cât cu lapte, primul aliment pentru noul născut. Că faptul hrănirii copilului cu alte alimente, în afară de lapte, mat’nainte de vremea anumită, e dăunător sănătăţii copilului, las celor în drept să vorbescă, căci vor fi ascultaţi mai cu credinţă şi credinţa dă puterea.
In trecăt pot spune numai că, odată cu alimentele mestecate, mama introduce în organismul fraged al micului ei copil, o sumă de microbi de care gura sa abundă, cari nu pot de cât să dobore mica fiinţă.
Obiceiul de a scuipă pe jos, cât şi contrarul de a nghiţi saliva destul de frequent mai ales la oraş — sunt de natură vrednică de criticat.
In caşul întâiu scuipând pe jos microbii diferitelor bole, în special ai tuberculosei, fiind daţi afară, nu după mult timp se ridică plutind în aerul pe care-1 respirăm.
In caşul al doilea, după cât ne asigură doctorii, saliva şi alte materii stricate ala gureî, înghiţite vatămă stomacul, care nu ne mai pote hrăni bine şi deci slăbim; fiind slabi, bolele uşor se pot împrieteni cu noi.
S’a întâmplat, că o «jigodie» sau «turbare de câine» — ca să me servesc de propria-î expresie — să beâ din cofa cu apă a să-tenului nostru. In acest caz, ce face el? cred că sciţi: varsă puţină jos şi apoi beâ
Ce obiceiu pote fi ore mai periculos ca acesta, când e bine constatat faptul, că multe bole le contracteză omul de la animalele înconjurătore şi în special de la câini şi pisici! E destul să fi cădut în apă numai câte-va picături din balele unui câne turbat—atâta numai că bolnavii de turbare au orore de apă—pentru ca să fie în stare a infectă pe cel care băuse.
Caşuri se întâmplă adesea: i-a venit aşâ... din apă... d-le, vai de noi, $ice ţăranul ridicând din umeri.
Obiceiul de’-a-şi depune materiile devenite în urmă vătămătore corpului, pe la spatele casei, prin grădini sau prin şanţuri, e dăunător sănătăţii.
Aceste materii, cari conţin adesea germenele unei fiinţe vii, pulverizându-se sunt luate de vent şi depuse pe legumele cu cari se hrănesc sau sunt luate de curentul apelor, cari de multe ori câte puţin se scurg în fîntânile de unde iau ei apă.
Chiar şi din punctul de vedere moral lipsa latrinelor, însemnă un regres.
Me opresc, de-ocamdată, la aceste câte-vâ pilde de obiceiuri rele, cari au — consecinţe funeste pentru vigorea şi vitalitatea claselor muncitore.
In vederea desrădăcinăreî obiceiurilor de felul celor deja expuse, de datoria omului luminat, înarmat de iubirea de neam, este să semnaleze relele urmări ale obiceiurilor, unele inofensive la prima vedere.
Pentru acesta, învăţătorii, au şi dat semnalul luptei; dar
www.dacoromaiiica.ro
262
ALBINA
din nefericire, resultatele n’aîi corespuns aşteptărilor: o oposiţie îndârjită au întâmpinat maî ales din partea ţărancei române, care cu sfinţenie păstreză ceea-ce a apucat din moşi-strămoşi.
In acest punct e curios faptul, că tocmai în acest instinct de a conserva atât de pronunţat la mama din popor, residă pe lângă partea rea şi cea bună.
In adevăr, dacă şi pătura ţărănescă s’ar fi lepădat de filosofia, poesia, datinele, obiceiurile şi chiar limba, cu aceiaşi uşurinţă cu care au renunţat straturile de sus ale societăţei nostre, cine scie dacă astăzi am fi mai sciut: ce am fost, ce suntem, unde mergem, care este chemarea nostră ca popor!
Dar dacă de admirat este acest instinct în partea lui cea bună, câtuşi de puţin nu trebuie întârdiată lupta îndreptată în potriva conservăreî obiceiurilor, deprinderilor vătămătore din orî-ce punt de vedere şi sub orî-ce formă.
La început succesul va fi îndoelnic; totuşi în cele din urmă convingendu-se că lupta n’are în vedere de cât numai binele lui, ţăranul va cedă; căci dacă ţăranul a devenit sceptic, neîncrezător, se datoresce acesta şi diferitelor tipuri de speculanţi ai consciinţeî şi ai pungeî chiar.
In vederea realisăreî scopului acestui, un eficace mijloc ar fi: tipărirea de mici broşure, în care în colori cât maî vii dar totu.fi intr’un limbaj—în totă accepţia cuvîntuluî — popular, să se descrie relele urmări ale practicărei obiceiurilor de felul celor expuse.
Aceste broşuri alcătuite de învăţători, să fie împărţite gratis pe la săteni, elevilor din şcola de adulţi, etc.
Cât privesce cheltuelele ce ar reclamă acestă modestă întreprindere, cred că lucrul n’ar fi tocmai imposibil de făcut, dacă s’ar presenţă lucrări complete şi seriose.
Nu cred a încheâ mai bine articolul meu de cât cu aceste cuvinte, scrise de D-l Spiru Haret: «învăţătorii vor aduce cele maî mari servicii sătenilor, propagând şi’ popularisând printre ei regulile cele mai simple de higienă» şi tot odată «să desră-dăcinăin din mintea lui unele prejudiţiî (pot Zice şi obiceiuri) absurde», care’-î sdruncină sănătatea. Căci «dacă chestia economică trebuie să fie obiect de principală preocupare pentru noi, n.u mai puţin trebue să ne îngrijim şi de starea lui fisică, de sănătatea şi de traiul lui».
Ar. C. Murgescu
învăţător, Slobozia R-Sftrat.
MULŢUMIRE
D-l Răducanu Popescu învăţător, aduce atît în numele seu cit şi al sătenilor din cătunul Ferbinţi-de-sus, căldurose mulţămirî d-neî General Arion care a dăruit bibliotecii şcolei din acel cătun următorele 9 cărţi şi anume:
1)	înfiinţarea Albinărituluî de I. Ivalinderu.
2)	Două exemplare «Noţiuni din Economia Vitelor. — V. S. Brezenu.
3)	Moştenirea Tronului României.
4)	Raport asupra escursiunii silvice în Bucovina. — FI. Davidescu.
6)	Raport asupra exposiţiunii jubilare din Viena. — «	«
(>) Cultura arborilor roditori. — D. G. Ionescu.
7)	Cultura albinelor — Marin Petrescu.
8)	Noţiuni populare asupra grădinelor de legume — I. Păsărenu.
9)	Trei tablouri în mic represintând familia regală.
www.dacaromanica.ix)
ALBINA
263
Stegenerarea poporului român.
c/o
ţ^\\omnul doctor V. Babeş, directorul institutului r]\j\ de bacteriologie, a ţinut Duminică 26 Noem-<T*v bre o conferenţă la Ateneu despre regenerarea poporului român, în care a spus şi multe lucruri interesante.
Poporul român cu greu dă înainte din multe pricini. E adevărat că, dacă te uîţî numai la numărul născuţilor, îţî vine să <,licî că nu stăm maî rău de cât multe state ale Europei. Observând maî de aprăpe lucrurile, veţlî însă că nascerile cele multe sînt cu deosebire ale Ovreilor. Românii noştri se îmulţesc maî puţin. Pînă aci n’ar fi încă răul cel mare, dar este că din numărul copiilor mor forte mulţî. Este şi alt-cevâ: că multe băle decimeză sau chinuesc poporaţia năstră.
Acesta se vede cu deosebire la sate. Aci avem şi bălele ţărilor sărace şi necivilisate, precum pelagra şi malaria (frigurile de baltă); avem şi bălele ţărilor bogate şi prea civilisate, precum sifilisul şi tu-berculosa. La acestea se maî adaogă şi alcoolismul.
Sciinţa modernă medicală are de ţintă nu numaî să vindece bălele; dar şi să le oprescă a se ivi şi a se întinde. Este o ramură a medicineî numită de obiceiu sciinţa sanitară, care are în special acest scop.
Pentru ca să isbutescă însă sciinţa sanitară tre-bue să fie aplicată de medicî mulţî şi instruiţi Şi tocmaî acesta lipsesce ţărănimii năstre. Lipsind ajutorul medicului, lipsind sătenuluî cunoscinţele igienice necesare, poporaţia de la ţară se ţine cu îngrijirea câtor-vâ babe sau moşnegi, în mare parte şarlatani.
Ast-fel fiind, e natural ca sătenul să se descurajeze, să se slăbescă, să se ruineze.
Şi acolo unde ţăranul nu e sdravăn şi sănătos la corp şi la minte, acolo nu se păte face progres, orî-cât s’ar civiliza oraşele.
www.dacQFomanica.ro
2B4
ALBINA
Nouă ne pare bine că au^im un glas cu autoritate ca al d-ruluî Babeş, vorbind în favorea ţăranilor. Noi am început prin «Albina» lupta nostră cu acest crez: ridicarea ţărănimii. Am făcut puţin lucru, căci ne-au lipsit mijlocele; dar ne bucurăm că şi alţi omeni pornesc luptă în aceiaşi direcţie ca noi.
Sfîntă este cauza şi vrednică de cât maî multe sacrificii.
Gh. Adamcscu.
0 serbare şcolară.
La Ateneul Român s’a dat o serbare şcolară de Gimnasiul «Sinea!» la 12 Noembrie.
Serbarea se deschide cu imnul regal cântat de corul Gimnasiuluî, sub conducerea distinsului maestru N. Bănulescu.
După aceea d-1 profesor Gh. Adamescu îşî desvoltă conferinţa sa: «Femeile din teatrul lui Alexandri».
Elevul Gheorghe Leca din cl. Vl-a a executat pe vidră cu mult simţimînt artistic Concert de Maurer şi Cadenţe de David.
Apoî corul maî execută «Marş regal» «Buciumul» şi «Drapelul».
Elevul Manea Ion din cl. VI a recetat «Cântec» de Coşbuc.
Elevul C. Popescu din cl. VI a recitat «Die Grenadiere» de Heine; precum şi elevul Spirescu G. din cl. V a recitat «La Charitd» de Victor Plugo şi «Les Paysans» de Andre Theuriet.
Cunoscuţii artişti Theodorescu şi Bărcănescu au executat «Duo ■de Mendelshon».
Drăguţa comedie a lui Alexandri «Arvinte şi Pepelea» a fost jucată bine de elevii V. Enescu şi I Stănescu din cl. VI.
Dialogul lui Boursault «La Rissole et Merlin» a fost recitată cu pricepere de elevii C. Popescu şi A. Garoescu din cl. VI.
Asaltul de scrimă dat de prea cunoscutul profesor de scrimă N. Bădescu cu un elev al său, a ţinut destul de încordată atenţia publicului.
Serbarea s’a încheiat cu «Floricica» cântec popular executat de cunoscuţii artişti Theodorescu, Bărcănescu, Tănăsescu, Nicolescu, Ghimpeţeanu, I. Georgescu, Havrileţ, N. Popescu şi I. Petrişor.
N. C.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
265
p. S. Silvestru, Episcop de }(uş!.
nunţăm cu cea maî mare durere încetarea din viaţă a P. S. Silvestru, episcop de Huşi. Răposatul a fost unul din cei maî buni episcop! aî noştri. Eră un bărbat cult, muncitor, blând şi devotat bisericii. Avea însuşiri sufle-tescî adevărat apostolice. Pierderea acestui episcop e cu atât maî simţită cu cât ţara nostră cam suferă de bărbaţî devotaţî bineluî obştesc.
Revista nostră regretă în deosebi mortea aşa de timpurie a acestui bun Episcop căcî era unul din colaboratoriî eî.
Aceî cari au citit neîntrerupt «Albina » îşî aduc aminte de frumosa scrisore adresată unuî învăţător, care s’a publicat în anul I, cum şi de predica populară publicată în anul al III-lea. Pe lîngă acesta câte cuvinte frumose nu ne adresă P. Sf. Sa şi câte îndemnuri pline de foc patriotic. Să-î fie amintirea nepieritore!
Publicăm aici şi câte-vâ date din viaţa P. Sf. Sale* S’a născut în anul 1838, luna Iulie în 16, în. cătunul Păngărăcior, comuna Păngăraţî, judeţul Neamţu, din omeni cu totul săraci. Studiile elementare le-a făcut în satul său şi în oraşul Piatra. Le-a continuat în urmă în mănăstirea Bisericanî sub privigherea călugărului Chesarie. în 1854, luna lui Aprilie în 4 a intrat în monachism primind numele de Silvestru. La data acesta plecă la Iaşi şi intră în seminarul de la Socola, ale cărui cursuri le urmeză între anii 1854 —1862. Mal în urmă e trimis la Kiev spre a-şl completă studiile teologice. Timp de 5 ani urmeză cursurile Academice de aci şi se întorce în ţară cu titlul de licenţiat în teologie. Ajunge profesor şi director al seminarului Central din BucurescI, profesor şi decan al facultăţii de teologie.
In 10 Decembre 1886 e ales Episcop do Huşi.
Bun a fost ca profesor şi director, bun a fost ca Episcop! El a umblat prin tote comunele Eparhiei
www.dacQFomanica.ro
j$. jSilvesfini, Episcopul de Huşi.
P.
268 •
ALBINA
sale propovăduind adevărurile evangelice, care duc la fericire. Pretutindeni învăţa, pretutindeni da sfaturi folositore.
P. S. Silvestru a lucrat şi pe terenul literar. Din 1877 — 1885 a fost preşedintele redactor al revistei sf. Sinod «Biserica ortodoxă română,» în care a publicat studii religiose de o mare importanţă. In ultimul moment al vieţeî chiar a lăsat prin viii graiu peste 4.000 lei ca să se termine tipărirea unei lucrări religiose pe care o tradusese dintr’o limbă străină.
Pe lîngă tote acestea răposatul a fost şi o inimă caritabilă. Multă lume s’a învrednicit de bunătăţile sufletului seu, dar mai cu semă şcolarii şi studenţii teologici. A întreţinut studenţi cu cheltuiala sa chiar la facultăţile teologice streine.
Făcea tote acestea pentru că doria, ca biserica română să aibă cât mai mulţi bărbaţi devotaţi şi luminaţi; cât mai mulţi bine-făcătorî ai poporului român. Şi ca să se va$ă mai luminos sufletul său cel bun şi caritabil, amintesc că întrăga sa avere a lăsat-o facultăţii de teologie din Bucurescî.
Iată un păstor vrednic al bisericii nostre a cărui viaţă trebue să serviască tutulor ca pildă. A trăit pentru biserica şi ţara luî!
P. Sf. Silvestru a încetat din viaţă în ţliua de 25 Noembre ora 9 Va sera.
Dăm aici şi chipul acestui bun păstor al bisericii române.
P. G...
CUGETĂRI
Faceţi fericiţi pe cei din jurul vostru, şi-aţi făcut prea mult pentru ei.
Dacă simţesci o tainică plăcere văţlend pe semenul tăîi că greşesce, nu eşti mai bun de cât el.
Nu putem face bine la totă lumea, dar putem tot-d’a-una să fim buni cu toţi.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
269
OCUPAREA BERLINULUI
DE
ALPHONSE DAUDET.
(JaSşiră în anul 1871.
Împreună cu doctorul Vauban înaintam pe la Champs Elisee. Zidurile găurite de granate, trotuarele de asfalt strici' cate, ne povesteai! trista întâmplare a ocupării Parisului, înaintea pieţiî rotunde de l’Etoile, doctorul stătu pe loc şi arătă una dintre casele cari apar atât de pompose de a dropta şi de-a stânga arcului de triumf.
«Observi cele patru terestre închise, colo sus la balcon?» mă întrebă. «In primele (Jile ale lui August, ale teribilului August din anul trecut, care aduse atâta lipsă şi nenorocire, ful chemat acolo din causa unul acces de dambla, întâmplat colonelului Jouvre.
Eră un quirasier de pe timpul imperiului, un om ţîfnos, plin de ambiţiune şi patriotism, care-şl închirie la începutul răsboiu-lul acest apartament cu balcon, ştii pentru ce? Ca să potă privi mal bine intrarea triumfală a armatei nostre! Sărmanul bătrân aurise despre pierderea de la Weissenburg tocmai când se ridică de la masă. îndată ce cjări numele «Napoleon» sub buletinul unei lupte pierdute, îl lovi damblaua.
Aflaiu pe fostul quirasier lără mişcare, ca lovit de măciucă, lungit pe covorul odăii de mâncare. In piciore putea să fie înalt, dar aşa, lungit, îmi păru un uriaş. Trăsături nobile, dinţi admirabili, păr mult, alb, buclat. De opt-cjecl de ani de bătrân, pă-reâ abia de 60. Lîngă el îngenunchia plângând, nepoţica lui. ÎI semăna. Dacă priveai pe amândoi, fără de voie îţi aduceai aminte de două medalii grecescl preţiose, cu acelaşi cap: una străveche, trăită şi aspră; cea-l-altă în prospătatea lucitore a banului bătut de curînd, strălucitor şi curat.
Durerea acestui copil mă atinse adine. Tatăl şi moşul el fură soldaţi. Tatăl el eră în răsboiu, în statul major al lui Mac-Mahon. Am liniştit-o cât am putut, dar în realitate aveam puţină speranţă. Eră vorba aci de o dambla parţială, ceea-ce la o etate de 80 de ani însemneză ceva. Timp de trei cjile bolnavul rămase nemişcat şi fără consciinţă. Intr’aceea veni şi la Paris vestea despre lupta de la Worts,—scil d-ta cu ce schimbare grozavă,— şi timp de mal multe ore crecjurăm cu toţii într’o victorie strălucită. 20.000 de Prusienî morţi, principele moştenitor prins. Dum-nedeu scie prin ce minune sau fluid magnetic al acelui entu-siasm naţional, vestea pătrunsese şi pînă la sărmanul surdomut, în întunecimea nesciinţeî sale; atâta este sigur că, mergând în sera aceea la patul lui, nu mal regăsii pe acelaşi om. Ochiul îl eră limpede, limba mal uşoră. Putu să ml zîmbâscâ şi gângăvi de 2 ori:
www.dacoromanica.ro
270
ALBINA
«In-vin-ge-re!»
«Da, colonele, învingere mare.»
Şi pe când îl dădeam informaţii mai de aprope despre rău-şita lui Mac Mahon, observaiîi cum se învioreză şi-î înviază faţa.
Când îl părăsii, nepota-I sta suspinând la uşe.
«E scăpat! i-am spus, şi i-am strâns mâna. Nenorocita copilă abia cuteză să răspundă. Se aflase tocmai adevărul despre lupta de la Worts: Mac-Maho» pus pe fugă, armata nimicită! Plângea gândind la tatăl ei. M’am temut de bătrân, căci o nouă sgudui-tură nu putea să suporte constituţia luî. Ce eră de făcut?— să i lăsăm bucuria, ilusiunea, cari îi scăpase viaţa? — Atunci trebue să minţim.
«Deci mint eu,» <)ise fala, şi-şi şterse ochii.
Strălucind de bucurie, păşi apoi în odaia moşului său.
Ea luâ asupră-şi o sarcină grea. In (Jilele prime, se înţelege, era încă uşor. Bunul bătrân se lăsă înşelat ca un copil. Dar cu sănătatea crescendă spiritul său se făceâ tot mai sprinten. Trebuia să-l întreţii în continuu cu mişcarea armatei şi să născocesc! scirî de răsboiu pentru el. pi şi nopte, sta frumosa fată lîngă o hartă a Germaniei, punea ici şi colea steguleţe mici şi tot de-odată-i făceâ o campanie strălucită. Bazaine în marş spre Berlin, Trossard în Bavaria, Mac-Mahon la Marea Ostică. Se înţelege că am fost consultat şi eu şi că am ajutat după puteri. Mai mult susţinea invasiunea închipuită însuşi bunicul. Fusese cu Napoleon în Germania şi putea deja să ne spună înainte tote: «Acuma vor merge în cutare loc, acuma se va întâmplă cutare lucru». Şi în sfîrşit eră forte mândru că profeţiile sale se împlinesc.
Puteam noi însă să i cucerim ori-câte oraşe, ori în câte bătălii să învingem — nici odată pentru el nu eră destul de iute. Bătrânul nu se mai sătura. — Tot-d’a-una, când veniam la el, aflam despre o nouă învingere.
«Doctore, am ocupat Mainzul, îmî <]fise într’o c,U fata cu un suris amar, iar înăuntru auriii un glas voios.
—	Aşâ-Î! Aşâî! In opt dile sîntem în Berlin!
Atunci Prusieniî erau îndepărtaţi de Paris numai cu 8 de marş. Ne puserăm întrebarea, dacă nu ar fi mai bine, să-l ducem în provincie; dar în decursul călătoriei aspectul ţârei i-ar fi trădat totul, iar el îmi păreâ prea slab pentru ca să potă suportă adevărul. Am hotărât deci să rămână.
In (Jiua primă a asediului am mers forte agitat la dînşii. Ca inima tuturora, aşâ şi inima mea eră sdrobită, la ideia că porţile Parisului ar fi de-acum înainte închise, că lupta e dejâ înaintea porţilor şi că şanţurile nostre ne-ar forma tot odată graniţa Aflaiu pe bătrân în disposiţiunea cea mai bună, şe<Jend pe pat
—	IIe hei! îmi strigă, acum a început asediul!
Speriat mă uitaiu în ochii lui:
—	Cum, colonele, scii acesta ?
Nepotă-sa se întorse spre mine:
www.dacocomanica.ro
ALDJNA
271
— De sigur, d le doctor—asta este dorâ noutatea—s’a început asediu] Berlinului.
Ea spuneâ lucrul acesta cosend, cu un aer atât de nevinovat, atât de liniştit, în cât el nu bănui câtuşi de puţin.
Bătrânul nu putea amji tunurile tortului; nu putea vede Paris plin de mizerie, posomorât, fioros. De la ferestrâ nu putea zări de cât o parte din arcul de triumf.
Atmostera acesta întregă de învingere şi ocupare îl întărea cu mult mal mult, de cât înşelăciunea nostră blândă în credinţa lui despre ocuparea Berlinului.
(Sfîrşitul în No. viitor).	Horia Petra Petrescu
Braşov.
Calul şchiop pus în treapăt.
ipă cum un cal schibpătă de dinainte sau de dindărăt, capul şi crupa lui,ta.c, bre cari mişcări, cari ne îndrituesc a spune de ce picior schibpătă acel cal.
Să 4icem, de exemplu, că animalul ar şchiopăta de piciorul drept de dinainte, atunci se va observa că ori de câte ori se va sprijini pe piciorul bolnav, el va ridică capul şi gâtul scoborându-le la momentul rezemăreî pe cel sănătos, stângul.
Daca animalul schibpătă de un picior de dândărăt, de dreptul de exemplu, se va observa că capul şi gâtul se sco-boră de câte ori se va sprijitii pe piciorul stâng de dinainte, şi că dacă şchiopăta dc stîngul dindărăt, capul şi gâtul se vor scoborî la sprijinirea pe dreptul dinainte.
La schiopătura de dindărăt, crupa face şi ea bre-carî mişcări, ast-fel de regulă se va observa că la momentul spri-jinirei pe piciorul şchiop nu se va scoborî, cum se face în stare normală, de cât prea puţin, şi din contră, scoborârea ei va fi forte pronunţată, la sprijinirea pe piciorul sănătos.
Calul şchiop, se maî cunbsce că schibpătă de dinainte sau de dindărăt, punendu-1 să mergă pe un loc înclinat. Daca el schibpătă de dinainte, schiopătura se va mări când animalul scoboră; dacă schibpătă de dindărăt schiopătura se măresce din contră când animalul urcă.
Când punem animalul şchiop să mergă în cerc, la cdrdă, se va vede, că schiopătura se declară mai bine când piciorul şchiop se găsesce înăuntrul cercului, şi devine mal puţin pronunţată, când acel picior se găsesce în afară.
In fine când un cal schibpătă de două picibre de-odată, de dreptul de dinainte şi tot din aceiaşi parte de cel de din-
www.dacoFQinaiiica.ro
272
AL15INA
dărăt de exemplu, acel cal pus să mărgă, şi lăsat 6re-cum liber, se va vede ca în mersul lui, nu va urmă o linie dreptă, ci va căută într’o parte adică către partea sănătdsă, către stânga.
Irimia Popescu
Medic-vetcrinar.
industria Casnică.
frâ vremuri când femeia română, începând de la clasa cea mal înaltă, pînă la pătura de jos, cum s’ar <Jice, de la palat pînă la colibă, întrebuinţa vremea lucrând pînza. Astăiji vedem că obiceiul străbun de clasa mai înaltă este total părăsit, iar la clasa de jos abia se menţine ici colea ca o datină Trebue să recunoscem că industria casnică este de mare preţ pentru ţăranca română. Ea îi dă ocasiunea a întrebuinţa vremea de iarnă când înceteză munca câmpului; deprinde copilele de mic! la lucru; prin întrebuinţarea timpului spo-resce câştigul casei şi stăpânul casei dă mai puţini bani afară. Rufăria lucrată în casă este mult mai frumăsă şi conservă portul naţional, pe când cea cumpărată din fabrici, pe lîngă că nu ţine mult, mai contribue a poci şi împestriţa portul ţărănesc; prin întrebuinţarea timpului sporesce morala ţărăncelor care le ţine departe de multe păcate.
Intrând în timpul de iarnă într’o casă, unde fusul şi furca stau părăsite, unde nici bărbatul n’are vr’o industrie, ci cu toţii consumă ca trântorii comdra adunată în timpul verei, ni se înfăţişază o privelişte tristă şi chiar durerăsă. Cu totul alt-fel ni se înfăţişază casa unde, pe lîngă totă concurenţa lucrurilor fabricate, s’a putut păstra prin vrednicia româncelor năstre industria casnică. In asemenea casă mama şi copilele se culcă târziu, se scdla dimineţa; una cu fusul alta cu depănatul, a treia cu ţesutul, formeză o privelişte frumăsă prin sîrguinţa şi veselia ce se î’ăspândesce în locuinţă. Aci muerea este săţă adevărată bărbatului prin muncă şi păstrare. Familia fără industria casnică se îmbracă prost, fără gust şi adese-orî sdrenţdsă şi murdară, pe când mama cu industria în casă se îmbracă atât dînsa cât şi familia bine şi curat, căci ajung parale şi pe săpun. Mare greşală s’a făcut în acele ţinuturi, unde cultura inului şi cânepei s’a neglijat căci în asemenea localităţi s’a încuibat lenea şi trândăvia, surori dulci cu sărăcia.
In localităţile fără industrie casnică se cheltuesc sume fărte mari pentru îmbrăcămintele femeilor şi totuşi nu pot atinge trăinicia şi frumuseţea portului naţional. Tot în asemenea localităţi se încuîbă luxul risipitor prin care ţăran-
www.dacQFomanica.ro
AI.BIX A
273
cele române abătându-se de la obiceiul străbun se fac7 de rîs şi glumă prin rochiile şi pălăriile străine şi pe cari nici nu le sciu îmbrăcă nici conservă. Vădind asemenea ţărance, fără voe ne vine în minte fabula, când cidra încercă să se
nfrumuseţeze cu penele păunului. înţelept şi preţios sprijin dau preoţii şi învăţătorii localităţilor unde prin sfat şi esem-ple menţin industria casnică. Nu este lucru neînsemnat când un tată de familie este scutit a cumpără întrăga rufărie din piaţă. In termen mijlociu un ţăran ca tată de familie care are numai 4 copil, deci trebue să îngrijiască de 6 membri ca să le cumpere rufăria, să zicem că ar dă pe an numai 10 lei pentru unul; iată un capital de 60 lei care s’ar fi putut economisi pentru alte trebuinţe în tot anul. Acăstă cheltuială repeţindu-se an de an consumă o parte din câştig, care în 10 — 20 ani ar fi o zestre destul de însemnată pentru copil.
www.dacQromanica.ro
274
ALBINA
•	,	1	f • , -	|
Industria este o bine-facere atât din punct de vedere material cât şi moral pentru ţăranii noştri. Femeile ndstre cari în tot-d’â-una sciţi întrebuinţa vremea nu au ocasiune şi prilej a se gândi la desfrâu şi alte viţii, ci din contră caută a folosi tot timpul ca să facă plăcere bărbatului şi copiilor
prin munca şi sîrguinţa lor. Asemenea muere casnică prive-ghiază ca un înger păzitor asupra familiei, ca fie-care să p6tă fi îndestulat. Mai mult, îmbărbătâză la muncă şi sîr-guinţă pe toţi ai sei.
Sătencele fără industrie casnică, obosite de lene, trândăvie, caută fel de fel de distracţii, cresc copiii leneşi cari toţi tind la traiu uşor, şi dacă pot, îşi acoperă neajunsurile prin furtişag. De o parte nu muncesc, de alta ar ave.
www.dacQromanica.io
275
ALBINA
dorul să trăiască bine; dar neavend din ce, se fac pungaşi, In localităţile lipsite de industria casnică, cu statistica în mână, se p<5te dovedi că sînt dese faptele imorale şi hoţiile.
Persdnele însărcinate cu crescerea şi educarea ţăranilor tre-bue să aibă în vedere crescerea: sufletescâ şi trupescă. Acest scop se p6te ajunge mal uşor atunci când poporul este sprijinit şi povăţuit la întemeierea unei bune stări, căci atunci ajuns la îndestulare, nu este lacom la câştigul altuia, nici invidios de-aprdpele lui.
Este fdrte greu a conduce şi poveţuî un popor la fapte bune, jerfire pentru interesele publice, când abia are pânea de tdte cjilele. Deci prima cerinţă care îndrumâză ţăranul ca să fie ascultător şi primitor de sfaturi bune, este să i se deschidă teren de muncă şi câştig. Omului flămând nu-I vorbi de cele ceresc! şi pămîntescî, ci dă-I pâne şi lucru; după ce i s’a dat acestea, îl poţi îndreptă cum voescl.
Industria casnică este temelia puternică pe care se pdte clădi îndestularea şi fericirea poporului. In părţile Transilvaniei, unde se menţine acestă industrie, poporul este în bună . stare şi este fdrte uşor a-1 sfătui şi a-1 face să îmbrăţişeze şi alte industrii.
Din tdte cele pînâ aci, se vede importanţa industriei casnice, isvorul de câştig ce se pdte obţine pentru ţăran, mijlocul de a lăţi moralitatea. In faţa acestor dove<JI, cei chemaţi ar îndeplini o faptă patriotică, punendu-se la muncă, arătând prin faptă ce dobendă resultă pentru familie lucrân-du-şl pînza din inul şi cânepa cultivată pe propria moşie. Acesta este terenul cel mal propriu a spori noua resursă în economia naţională şi a duce ţăranul la bună stare.
I. Costin.
BEŢIA LA SATE
’a scris mult în preţiosa revistă «Albina,» aseminea prin alte reviste şi jurnale, despre viţiul beţiei şi efectele ei grozave.,
Acestă importantă chestiune s’a tratat prin diferite articole de. către diferite persone, demonstrându-se pînă la evidenţă tristele consecinţi ale beţiei, care a ajuns în multe sate, o adevărată nenorocire socială!
S’a făcut şi se face.necontenit propagandă atât prin scris, predici şi conferinţe de către învăţători şi preoţi, pentru combaterea acestui viţiu; putem afirmă cu siguranţă însă, .că lucrurile stau. tot ca şi în trecut!	-j.	,
Cuvintele nostre, de şi ascultate, nu au influenţat asupra
www.dacQromanica.ro
27f>
ALBINA
acelora ce sînt deprinşi cu consumarea rachiului, ei nu s’au abătut de loc de la dieta lor ci pote cu mai mult gust îl cinstesc astădi!
începusem a ne bucură puţin anul trecut, că cârciumile au fost pentr’un moment mai puţin frecuentate; causa a fost nu efectul propoveduirilor nâstre, ci lipsa sătenuluî; imposibilitatea de a-şî face chefuri!
Astădi încă — dacă observăm cârciumile de prin sate — mai ales în acelea din susul Moldovei, unde locuitorii lor sînt pasionaţi pentru beţie, putem vede cu mâhnire că ele încep a-şi reluă aspectul lor din trecut! Duminica şi sărbătorile, aceste localuri sînt ticsite de bărbaţi şi ce e mai trist încă, de femei, care-şî pierd sănătatea, punga, ba chiar • şi cinstea!.. Cârciumile la sate sînt nisce localuri de con-demnat! Aci numai şi sub influenţa rachiului se comit cele mai multe fapte condemnabile! Ete sînt sorgintea celor mai multe imoralităţi!..
Lunea — care ar trebui să fie di de lucru pentru fie-care sătean—cârciumile încă sînt pline; femeile spre a dovedi lumei că într’adevăr sînt bune mume şi muncitore, stau totă diua în aceste cuiburi de infecţiune: unele cu copiii lor în braţe chinuind aceste fiinţi inocente; altele, de mărturie şi spre ruşinea lor, cu furcile în brâu, când peste puţin timp, o rătăcesc prin colţurile şi sub mesele cârciumei!..
De câte ori eu învăţător, eşind cu copiii din biserică, unde de multe ori găsîam 2 — 3 femei şi câte-vâ babe, trecând pe lingă cârciumă, nu vedeam cârd de omeni, stând pe prispele ei?!.. Mai aveau încă îndrăsnela de a mă salută! Cuprins de amărăciune şi ciudă, văzând efectele predicilor şi conferinţelor mele, cari de alt-fel erau ascultate cu multă smerenie, îi întâmpinam în schimb, ca mulţumită, cu cuvintele: «Să vă fie ruşine! In loc ca acji să fiţi în biserică, rezemaţi păreţii cârciumilor!» Tăceau şi ei înghiţind noduri şi uitându-se chiorîş la mine, aşteptau cu nerăbdare să li se deschide... porţile raiului!..
Iată-te tu, luminător al poporului, devenit duşmanul consătenilor tăi, pentru-că lupţi a-i desvăţâ de răul ce au deprins !
De câte ori, tu învăţător rural, nu te descurajezi, şi prinzi pentr’un moment ciudă pe săteni, vădend că tu cauţi a-i
www.dacaromanica.ro
ALBINA
277
lumină, îî înveţi spre binele lor şi vorbele tale nu sînt ascultate? !
De câte ori tu, discipol al lumineî, nu te-aî cufundat în gânduri triste, hotărându-te a nu te mai presentâ nici odată în mijlocul sătenilor tei şi a nu le mai vorbi nimic?! Ai revenit însă în urmă, dicendu-ţî: «Nu trebue pierdut curajul; ci să luptăm atât cât forţele ne vor permite.»
O judecată sigură ţi-a remas în minte: Ţăranul nostru, când e vorba de rachiu, nu-1 poţi opri numai prin sfaturi!
Trebue alte mijloce.
George N. Băncescu
Dirig. şc61. «Un com. TodircnI, BotoşanT.
Din poveştile lui Moş-Neagu
EPURELE DE CÂMP
ată, dragii moşului, prinseiu un epuraş. Am să vi-1 dăruesc ca să vă jucaţi cu el. Să băgaţi însă de semă să nu fie slobod să pornescă pe portă, căci, cum s’o vede afară, o sbughesce la câmp.
— Dar o să-l îngrijim bine, o să-î dăm de mâncare...
— Degeaba, feţii meî! Chiar de mititel, de cum se nasce, să-l iei, şi tot nu-1 poţi face domestic. E adevărat că e forte blând, se lasă să-l mângâi, se deprinde chiar cu unele învăţături. S’aîi vă^ut epuri învăţaţi să bată toba cu labele din nainte. Dar, când o pute, tot fuge la câmp. Iî place libertatea, şi pace bună!
Epuraşul stă lîngă mă-sa vre-o 20 de <Ţile; apoi plăcă singur de-şî caută hrană. Intr’un an se is-prăvesce crescerea lui pe deplin; dar viaţa îî este scurtă: cel mult şapte, opt anî o duce, dacă îî dă răgaz vînătorul şi nu-1 prăpădesce cu câînele şi cu glonţul.
Sărmanul animal! Tare mî-e milă când îl văd împuşcat; dar nu ţlic ba... îmi place să-l văd, colea, gătit cu măsline.
www.dacoromamca.ro
278
ALBINA
Eî trăesc tot-d’a-una maî mulţi la un loc. ţ)iua stau ascunşi şi dorm; iar noptea es de-şi caută mâncare: iarbă, rădăcini, fo! şi chiar coji de copac. Dorm cu ochii deschişi; de aceea se (^ice de unii omeni cari se deşteptă lesne din somn că dorm epuresce.
De apărat n’au cu ce să se apere. Multe animale mici, mici de tot, cum e bunăoră albina, nu lepote prinde sau stăpâni omul de cât cu greutate. Epu-
Epure de câmp.
rele, de şi este mărişor, cum îl vedeţi, e lipsit de orî-ce fel de armă: n’are corne, n’are dinţi, n’are unghii. Scăparea lui, când se vede atacat, este fuga.
Intr’atâta i-a dat şi lui firea ore-care superioritate, căci alergă aşa de iute în cât adesea scapă. Alergă maî bine la deal de cât la vale, căci picio-rele din nainte sînt maî scurte şi cele din napoî mai lungi.
Yoî, copii, cunosceţî epurele din o sumă de fabule. Peste tot este arătat ca fricos. Aşâ şi este în-tr’adevăr. Când stau ori se jocă maî mulţi la un loc, e destul să auţlă că se mişcă o frunză şi o rup toţi la fugă şi fie-care pe alt drum. Bine a spus un fabulist când a qlis despre el:
Un vînt, o umbră, un nimic de teamă-1 fac să ’ngheţe...
Moş-Neagu.
Revista ilustră ne fiiml oficială, rugăm pe tute autorităţile să pue mărci pe plicurile ce ne trimit, de «îre ce direcţia poştelor ne încarcă cu porto şi noi refusăm primirea ori-cărei corespondenţe cu taxă de plată.
Aceeaşi rugăminte o facem tuturor abonaţilor cari ne scriu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
279
Cronica Săptămânii.
—	P. S. Episcop al Eparchiei Huşilor, Silvestru Bălănescu, a încetat din vieţă în Bucuresci Prin mortea sa pierdem pe unul din înalţii prelaţi, care nu puţin a contribuit pentru ridicarea bisericeî ndstre naţionale. Pentru scrierile sale morale şi religiose, pentru faptele sale creştinesc!, penrtu necurmata sa stăruinţă pentru ridicarea bisericeî, episcopul Silvestru va ave un loc de frunte între figurile mari ale bisericeî nostre naţionale. La înmormîntarea înaltului prelat s'au ţinut cuvîntărî de către d-niî Erbicănu, profesor la Facultatea de Teologie, P. Garbovicănu, profesor la seminar, şi de studentul în teologie B. Stănescu, carî au arătat meritele defunctului.
—	Cu girarea Episcopiei de Huşi a fost însărcinat S. S. archi-ereul Calistrat Bârlădenul.
—	La Academia de musică şi artă dramatică (str. Vestei No. 15 Bucurescî), s’a înfiinţat şi un curs gratuit de Musică orientală (bi-sericescă) pentru preoţi, cântăreţi şi seminarişti.
Pentru predarea acestui curs, a fost numit Prea Cucernicul Econom Stavrofor Const. I. Popescu, doctor în teologie.
înscrierile se fac chiar de acum şi vor urmă până la finele lui Noembre, când va începe cursul.
—	Examenul pentru obţinerea titlului definitiv de către institutorii şi institutorele din ţară se va ţine la 1 Februarie.
—	După noua organisaţiune a serviciului de inspecţiune al şcd-lelor, se vor dâ câte două judeţe în sarcina unui revisor. Acolo unde judeţele sunt micî; iar numărul şcdlelor mai restrîns, vor cădă şi câte trei judeţe.
—	Conform art. 23 din convenţia regulărei conflictelor internaţionale, s’au numit de către guvernul român în comisiunea de ar-bitragiu internaţional ,care se va ţine la Haga, d-niî: I. Kalinderu, administratorul domeniilor Coronei, d-1 Teodor Rosetti, fost ministru şi senator, d-1 Eugeniu Stătescu. fost ministru de justiţie, şi d-1 I. Lahovary, fost ministru de externe.
D-1 Papiniîî, ministrul ţărei la Haga, a fost însărcinat de minis-strul de externe să aducă la cunoscinţa guvernului olandez aceste numiri.
—	Cu începere de la 1 Decembre se vor dâ câte 30 dile libere soldaţilor din tdte armele.
Congediile se vor dâ pe serii de câte 100 soldaţi de fie-care regiment.
—	Direcţiunea serviciului maritim a luat disposiţiunea ca toţi lucrătorii străini din arsenalul marinei, să fie înlocuiţi treptat cu lucrători români.
—	La Palatul de la Cotroceni, al A. Sale Regale Principele Fer-dinand, s'au întrunit sub preşedenţia A. S R. Principesa Maria, ddm-
www.dacoromanica.ro
280
ALBINA
nele membre ale Societăţii Principesa Maria. A. S. R. Principesa Maria a bine voit a propune să se dea o representaţie pentru sporirea fondului Societăţii, la circul regal, sub patronagiul A.A. L.L. principii Carol şi Elisabeta. Se scie că Soc. Principesa Maria, are scopuri filantropice.
—	Dilele trecute o sondă de petrol din comuna Gura Ocniţeî, jud. Dâmboviţa, a produs erupţie.
Ţiţeiul ţîşnesce din acăstă sondă pînă la 30 metri înălţime; sonda s’a astupat cu nisip, dar îndată ce a fost destupată, ţîşnirea ţiţeiului a reînceput.
—	In judeţul Vlaşca s’a înfiinţat o societate a preoţilor şi învăţătorilor, cu scop de a luptă contra alcoolismului. Ii urăm deplină reuşită în ajungerea scopului sfint, ce urmăresce.
—	Se pare că venirea în Europa a preşedintelui Transvaalului nu a fost încoronată de reuşită, în ce privesce pe regii şi împăraţii diferitelor state. Cât de căldurosă a fost şi este primirea tuturor pentru căpetenia micului dar valorosului popor boer, şi cât de mic a fost re-sultatul căpătat! Acum bătrânul Krueger se află la Haga. Se spune că regina Wilhelmina a Olandei a declarat că în aceste momente e cu neputinţă ori-ce mijlocire pentru Transvaal. Cine scie însă ce va aduce diua de mâne!
POŞTA REDACŢIEI.
D-l I. Crăciunescu, Craiova.—Ca resultat al cărţeî poştale, ce ne-aţî adresat pentru d-l M. Popovicî sau N. O. Popovicî-Lupa, în chestia în-fiinţăreî unei uscătorî de fruncte, acest din urmă domn, v’a trimes broşura «Industrialisarea fructelor,» care conţine desluşirile trebuitore pentru a pute clădi o uscătorie după tipul bosniac. Dr. Popovici-Lupa v’a scris, că ve dă cu plăcere şi alte lămuriri dacă aveţi nevoe de ele.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
D-luî P. Petrăia, Vălenii Roman.—Abonamentul d-v. pe anul al IV-lea e achitat cu chitanţa 18 120, câutaţi-o in cartea ce v’am trimis.
D-luî Oh. Todiriţă, Buhociu, Bacău.—Pe anul al IV-lea d-v. sînteţî achitat cu chitanţa 224, C. Arghire cu chitanţa 225, Melic Avram cu No 226, şi Ion cel Mare cu chitanţa 227; tote chitanţele s’au trimis lui I. cel Mare în colecţie, să le caute şi să vi le dea.
Păr. V. Ohiudoc, Băltanele. Am primit. Pe Sf. V. v’am achitat pe anul al IlI-lea cu chit. 18.373, descuicaţi-ve Sf. V. cu d-l Bungheţianu; Iul St. C. Marin, i-am scos chitanţa 352 pe anul al Vl-lea şi lui M. Popescu. chitanţa 353 tot pe anul al IV-lea.
.A "V I S
Rugăm pe d-niî abonaţi să bine voiască a grăbi achitarea abonamentelor pe anul al IV-lea, început deja de la 1 Octombre trecut, pentru a nu li se suspenda trimiterea.
www.dacoromanica.ro
MICA PUBLICITATE
Cn 5 bani cnvintul, iar pentru auunciurile cu un număr mal mare de cuvinte, de la 50 In sus, preţul pentru lle-care cuvînt este numai de 4 bani.
Textul pentru pregătirea lecţiunilor,
de Eugen Tisescu învăţător, elegant lucrat.
Pentru institutori. ... lei 3,50 » înveţ. pe cursuri. » 3,50 Adresaţi comandele însoţite de cost, plus 50 bani porto, domnului Engeniă Tisescu, Bacău.
GRĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotroceni, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bratji.Pini austriaci,Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
ROMÂNIEI
Capital social de 25.000.000 fr. îmi părţit în 50.000 acţiuni de 500 fr. din cari 150 fr. versaţi.
Comitetul central:
la Londra
Lachlan Mackiustosh Rate,
Esquire...............
CI. I. Goschen..........
Viscount Duncannon . Hun. H. A. Larvrence M. Adolphe Vernes. . M. Charles Mallet . .
r>
n
r>
n
â Paris »
Director general la Bucuresci,
M. Dimitrie de Frank. Director: M. C. A. Stolz.
» ajutor: M. E. E. Goodtvin
Censori: Ioan Kalindern, Principele Demetru Ioan Ghika şi Arthur Green. Sediul social
Piaţa sf. Gheorghe, Bucuresci Sucursala la Brăila, Agenţia la Londra.
A apărut ■ Teatru Popular de
Th. Speranţă.
De necas..................0,50
Ce face dracu.............0,50
Ce face beţia............ 0,50
Câte trele se expediază franco contra Lei 1,50 în mărci poştale, trimise Librăriei Leon Alcalay la Bucuresci.
Ministerul lucrărilor publice a pus în vintjlare la librăriile Socecu, Alcalay şi Miiller (pasagiul Român) următorele publicaţiunî cu preţurile însemnate în dreptul fie-căreia: Expunerea situaţiei Ministerului de lucrări publice la finele anului 1897, două volume â lei . . .	18,75
Harta murală a drumurilor
ţărei (în 4 foi) lei.......12 50
Les routes cu Roumanie, un
volum lei.................. 2.50
Harta drumurilor ţărei îm-părţită pe judeţe.......... 0,50
„NAŢIONALA”
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCURESC
Capital în acţiuni întreg versat în
aur.................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune............» 3.955.688.76
Idem format din capital şi alte reserve . » 1075.842,60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Bâicoiauu.
Dir. general E. GrUnwald.
Naţionala» asigură contra incendiului, a grindinel, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sînt primite în tote combi-naţiunile obicinuite ca: cos de morte, supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str. Domnei No. 12, Bucuresci. Repre-sentanţă generală în Bucuresci, str. Smârdan No. 4. Agenţii în tote oraşele din ţară.
Societatea de Basalt Artificial şi de Ceramică de la Cotroceni.
Capital social Lei 2 500.000 deplin vărsaţi
Sobe de porţelan albe si colorate
Representanţa generală pentru tătă tara
{Bucur. Calea Moşilor No. 81. Iaşi, str. Mitropoliei No. a. Galaţi, str.Egalitiţil No. 48.
www.dacoromanica.ro

nr\
^ fi apărut cunoscutul şi elegantul:
Calendar al JVfinervei
Pe anul 1901
Acest calendar e o adevărată lucrare artistică de o valore nepreţuită la noî în ţară.
Voluminos, bogat în cuprins, variat în ilustraţii şi suplimente artistice, elegant în exterior, el se presintă în fie-care an şi MAI CU SEAMĂ ÎN ANUL ACESTA, fără pereche şi fără concurenţă pe acest teren.
Preţul 1 leu.
Cel mai mare ţi cel mai vast magasln din Ţară şl singurul care vinde eftln LA TOATE SEZOANELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95
chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,95 » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95
Ghete pentru bărbat!
De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de	lack întregi, 14,95 13,95
»	>	facon Klappe, 15,95
»	»	pentru d-niîofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95*13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţurî, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 chevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
High-Liffe, 16,95 color. 12,95, 11,95, 10,95 » High-Liffe, 15,95, 14,95 » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95
5,95,	4.95.
Ghete pentru băeţ!, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la t6te sezdnele se p6te găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine.
Magasinul la t6te Sesdnele lingă Poliţiă. Bucuresci, Calea Victoriei 27, Bucuresci.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor dvâun 6că<J6mintde 6% din preţurile însemnate, presentund cuponul.

Institutul de Arte Grafice CAROL GOBL, Stţada Domneî 16. — Bucuresci.
www.dacoroimaiuca.ro