22 Ootombre 1900
lievisfă Enciclopedică populară
^îpare în /ie-care Duminică
Abonamentul in ţară pe an Liei 5
Abonamentul în străin, pe an Del 8 G luni »	3 I Un număr............15 bani
Pentru
iovicearju 7a du Ies cu-JYio fru Q. Coşbuc J. O fes cu P. 2>u/Ju

SUMARUL: Albina, 10 Octombre. — C. C. Arian, Două circulărl — P. G., Regele Ca-rol I. — O faptă lăudabilă. — Constantin Bana, „Moş Dinu" — Ef, Cernea, Scrisori către redacţie — G. Coşbuc, Dracul în zicătdrele şi proverbiiie ndstre. — Virgil Broscărcscu, Patrie.— Gh. Adamcscu, Studiu asupra Pelagrei do dr. I. Neagoe.— P. S. Moga, Societăţile cooperative do lăptărie în Danemarca. — 11. Pantaci, Răia la sate. — D. Prlrăla, Pomii roditori — Căpitan S. Leonic, O scrisfiro — Din «Monitorul Oficial» — întâmplările săptămânii. — Poşta redacţiei.
Ilustratiunî: Isvorul Sf. Ion din Sucdva de lingă Akkerman. — Bolnavă de pclngră In gradul I. — Bolnavă de pelagră in gradul I. — Bolnav de pelagră în ultimul grad.

îţedacfia ţi jfidminisiraţia Str. J/iâqfulâsa JYo. 9, pucurescl.
www.dacoromanica.ro
nunei uri 1 leu linia. JVlica publieitate 5 bani euvîntul. anuscriptele nepublleate se ard.
Comitetul de redacţie: Ion 8Calindes*u
§‘. yîdamescu V. S- JYio ga Ji. J/ico/cescu Cogsf. C pop.-caşcă Qr. Ceodossiu.
Desluşiri pentru D~niî abonaţi.
Acesta e al IV-lea număr din anul al IV-lea. Atât acest număr, cât şi No. 1, 2 şi 3, conform hotărîrei luate de comitet, nu le-am trimis de cât abonaţilor cari au fost achitaţi pe anul al IlI-lea, celor ce au cerut a se înscrie pe anul al IV-lea şi la câţî-vâ din cei neachitaţi, cari au rugat cu insistenţă a nu li se suspendă trimiterea, făgăduind că vor achită cât mai grabnic.
Rugăm dar pe abonaţii noştri cari sînt achitaţi pe anul al IlI-lea şi au fost suprimaţi fără cererea lor, să ne comunice când au achitat abonamentul ca în cas de erore să putem îndreptă, iar de au încredinţat altor persdne costul, iarăşi să ne comunice, arătându-ne precis, numele, funcţia şi domiciliul acelor persdne.
Mai rugăm pe toţi d-ni! abonaţi cari şi-au schimbat sau îşi vor schimbă domiciliile să ne comunice noua lor adresă, arătând neapărat unde au primit revista în trecut.
Abonaţii ce ne trimit bani, să scrie pe dosul cotorului mandatului desluşit pe ce timp trimete abonamentul; iar dacă cere abonamentul din nou, să scrie desluşit numele şi comuna pe cotor. Cei ce trijnit şi pentru alţi abonaţi, să puie desluşit pe cotorul mandatului numele şi comuna în care locuesce fie-care abonat.
In cas când unui abonat nu i se aduce revista cel mult a treia cji după Duminică, să reclame oficiului poştal prin care primesce şi de nu e satisfăcut să ne reclame nouă. Acelaşi lucru să-l facă şi când li se aduce revista neregulat.
Numerile ce n’ar fi fost primite la apariţie şi nu ne vor fi reclamate cel mult în 15 <jhe de la data lor, sub nici un cuvînt nu se vor mai trimite.
Tirajul revistei fiind redus numai la numărul abonaţilor şi reservându-ne numai un număr forte restrâns de colecţii, rugăm cu insistenţă pe d-nii abonaţi a ţine socotelă de avi-sul nostru, în interesul d-niilor lor.
Abonaţii neachitaţi încă şi cari ar dori să continue abonamentul în anul al IV-lea, să se grăbăscă a achită cel mult pînă la 30 Octombre pentru a li se pute da No. 1, 2,3 şi 4 din anul al IV-lea.
Administraţia.
www.dacQFomanica.io
ALBINA
85
16 OCTOJVIBRE
In diua de 16 Octombre A. S. Regală Principesa Maria a împlinit 25 de anî.
Toţî Românii aQ salutat cu bucurie acestă sărbă-t6re, căci Principesei Maria îî va fi reservat în istoria nostră un loc însemnat prin partea ce a luat la întemeierea dinastiei naţionale.
Nepotă a Reginei Angliei şi a Ţarului Ruşilor, ea a dat mâna unul Hohenzollern. Din asemenea ilustre familii îşi pornesce începutul casa ndstră domnitore în România.
Mamă bună şi iubitore, fire veselă şi sglobie, Ea înveselesce totul în jurul seă.
Unind glasul nostru cu al ţării întregi, salutăm diua de 16 Octombre ca una din sărbătorile mari ale po. porului român.
«ALBINA.»
DOUĂ CIRCULĂRÎ
D-l Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice a adresat o circulară prefecţilor şi alta revisorilor şcolari. Iată acele circulari:
1.
D-le Prefect,
Studiind statistica şcolară a judeţului ce d-vostră îl conduceţi, am observat că multe din şcolele rurale au fost forte puţin fre-cuentate în anul trecut şcolar.
Căuşele cari au contribuit la acesta sunt numerose, însă ca cele mal însemnate se pot consideră lipsa de localuri proprii şi neglijenţa sau reua voinţă ce o arată autorităţile comunale faţă de şcolă.
De la d-vostră depinde pentru a îndreptă aceste rele. Statul nu s’a dat la o parte de a face tote sacrificiile pentru a înfiinţâ cât mal multe şcoli, însă şcole fără copil nu pot există
Am fost nevoiţi a transformă în şcole de cătun... de şcole mixte inferiore din acest judeţ, căcî numărul copiilor care a urmat regulat nu a întrecut ţifra de... Ara desfiinţat şi unele şcoli'unde erau copil preâ puţini şi se găseâ în apropiere vre-o altă şcolă unde să potă urmă. Tot pentru acest cuvînt am desfiinţat mal multe posturi de al II-lea şi al III-lea învăţător. Nu am făcut’o acesta cu scup de a produce economii bugetare, căci nu de la şcola rurală voim a aveâ economii, ci pentru ca să nu ne batem joc de banul statului aruncându-1 în vint. Din tabloul alăturat d-vostră puteţi vedeâ că acolo unde se simţeâ necesitate, nu ne-ain
www.dacoromanica.ro
86
ALBINA
dat la o parte de a înfiinţa al II-lea, al III-lea sau al IV-lea post sau chiar şi noul şcole.
Dorim luminarea poporului rural, însă noî nu putem face nimic fără un sprijin real din partea d-vostră. De aceea ve rugăm, d-le prefect, să luaţi măsuri ca în comunele fără local de şcolă să se construiască localuri bune şi higienice; să puneţi în vedere şi chiar să pedepsiţi cu totă asprimea pe primari cari nu vin în ajutorul învăţătorilor. Să-î faceţi responsabili de aplicarea obligativităţi'. Să’ luaţi măsuri ca localurile să fie reparate din vreme, ca şcola’ să aibă servitor, căruia să i se plătescă la timp salariul; să nu li se facă neajunsuri învăţătorilor cu plata cheltuelilor mărunte de cancelarie şi îndemnisaţie de locuinţă, după cum se întimplă în cele mai multe părţi.
Ve rugăm ca în bugetele comunelor rurale să stăruiţi ca să se puc câte o mică sumă cu care să se poiă veni în ajutorul copiilor săraci, curnpărăndu-li-se cărţi şi cele necesare pentru şcâlă, căci şi sărăcia părinţilor este o causă din cele însemnate pentru care copiii nu urmeză la şcolă.
Am pus in vedere d-lor revişorl să-şi dea tâte silinţele, să înfiinţeze cât mai multe cantine şcolare şi suntem convişi că le veţi da tot sprijinul din partea cl-vostrâ.
Sunteţi rugat să atrageţî în mod serios atenţiunea d-lor sub-pre-fecţi ca în inspecţiile ce le fac prin comune să se intereseze mai de aprope de şcolă şi să asculte cu bună voinţă plângerile învăţătorilor, satisfăcând cererile lor cele drepte. Credem că nu ar fi rău, dacă d-niî sub-prefecţî, în raportele ce vi le adreseză vor arătă şi starea şcolelor, precum şi măsurile ce le-au luat ca a-cestea să fie sprijinite de autorităţile comunale.
Când învăţătorii vor vede atîta îngrijire din partea d-vostră, nu ne îndoim că vor lucră cu mai multă tragere de inimă şi ast-fel vom ajunge cu o ţii mai înainte la ţinta dorită de noî toţi.
Ne încredem cu tot dinadinsul în patriotismul d-vostră şi suntem eonvinşi că anul viitor şcolele vor fi mai bine populate, şi noi nu vom mai fi siliţi a face şi alte desfiinţări.
II.
Domnule Ilevisor,
Aţi văţlut din ordinul No. 58835/900 că am fost siliţi a transformă mai multe şcole inferiore în şcolă de cătun, şi a desfiinţa unele posturi de învăţători, din cauză că numărul copiilor cari au urmat regulat eră neîndestulător. In cea mai mare parte vina •cade asupra d-vostră. Aţi inspectat, nu ne îndoim, tote şcolele •din judeţ şi aţî vădut căuşele pentru cari nu sînt frecventate în deajuns. D-v. eraţi’dator nu numai să înaintaţi ministerului formularul F, dar să arătaţi şi motivele pentru cari unele din şcole nu au populaţiunea îndestulătore. Trebuia să faceţi cunoscut d-luî prefect piedicile ce se pun învăţătorilor de către autorităţile comunale şi în cas când raportele d-v. nu erau luate în considerare sau erau date uitării, să însciinţaţi ministerul de acesta.
Sunt comune unde numărul copiilor în vîrstă de şcolă este îndestulător, unde se găsesc locale de şcole încăpătore şi cu tote acestea numărul copiilor ce urmeză regulat este forte mic. Aici trebuiâ să cercetaţi dacă învăţătorul a aplicat obligativitatea şi
www.dacaroimaiiica.ro
ALBINA
87
să propuneţi pedepse pentru cei negligenţi. Dacă în aceste comune se găsiau suplinitori să cereţi înlocuirea lor cu alţii mai destoinici.
Cunoscem că multe din şcole nu au fost bine populate din causa lipsei de localuri proprii, dar şi aici eră de datoria d-v. să însciinţaţî ministerul ca din vreme să le transformăm în şcole de cătun, sau să desfiinţăm posturile cari nu erau de trebuinţă, ■căci statul nu pote să cheltuiască banii în zadar. D-v. ocupaţi postul de revisor tocmai pentru a veni în ajutorul Statului, îm-plinindu-ve cu consciinţiositate îndatoririle, adică îngrijind de aprope de bunul mers al şcolelor şi la acesta ne şi aşteptăm de acum înainte.
Dacă am transformat unele şcole inferiore în şcole de cătun şi am desfiinţat câte-va posturi, acesta nu am făcut-o cu scop de a ave economii budgetare ci pentru ca să serve de exemplu învăţătorilor neglijenţi, precum şi autorităţilor comunale, cavi nu s’au îngrijit a ave locale în bună stare şi n’au dat sprijinul trebuincios şcolei. Ve rog să luaţi deci cunoscinţă şi de acesta şi să fiţi convinşi că tot în acest mod vom procedă şi la sfirşitul acestui an şcolar.
In inspecţiile ce le faceţi prin comune veţi căută să faceţi ca autorităţile comunale să pricepă mai bine importanţa şi folosele ce le aduce şcola; veţi căută să se înfiinţeze cât mai multe cantine şcolare şi învăţătorului să i se plătescă la timp cheltuelile mărunte şi de cancelarie, salariul servitorului şcolei, indemnizaţia -de locuinţă şi să aibă materialul trebuincios pentru încălzirea claselor. ÂtuncI când întâmpinaţi rea voinţă să nu pregetaţi a ve adresă d-luî prefect al judeţului.
Vă este de asemenea cunoscut că mulţi copii nu vin la şcolă din cauză că părinţii lor nu au cu ce să le cumpere cărţi şi cele necesarii pentru şcolă, şi aici le puteţi veni în ajutor, dacă veţi depune totă energia ca în budgetele comunelor să se pue câte o sumă cât de mică pentru acest scop, sau că acestă sumă să fie adăogată de comitetele judeţene, cînd iâ în discuţie budgetele comunelor rurale.
Vedeţi, Domnule Revisor, se pote face mult cînd cine-va caută a lucrâ cu tragere de inimă pentru şcolă şi cînd îşi înţelege importanţa funcţiunii ce o ocupă.
Nu iie îndoim că lucrând în deplin acord cu d-1 prefect al, judeţului, veţi răuşi să îndreptaţi multe din relele trecutului şi şcola rurală va pute dă rodele aşteptate.
Ministru: C. C. Arion.
Director: M. Popescu.
O dicetore bătrînă
j
Să luaţi obiceiul a nu vă gândi nici odată de cât la lucruri, de care întrebându-vă cine-vâ, să puteţi îndată răspunde pe faţă :
— Iată la ce mă gândesc.
www.dacQromanica.ro
Isvorul Sf. Ion din Suceva de lingă Akkerman.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
8V>
REGELE CAROL I
n 1866, când Regele Carol a pus piciorul pe pămîntul românesc la Severin, spune Românilor: <Am venit să creez un viitor. Credeţi în mine, precum eu cred în vot.» Iar despre serbarea intrării Sale în Bucurescî, despre 10 Maiu 1866, Regele Carol spune încă: «La 10 Maiu 1866 intram în Bucurescî chiemat de voinţa unanimă a unui popor, care cu aclamărî de bucurie re-mitea în mâinile Mele speranţele şi viitorul său, căruia Eu îî aduceam o inimă curată şi plină de credinţă, o voinţă fermă şi hotărâtă de a-mî consacră viaţa fericirii şi prosperităţii luî.»
A lucrat Regele Carol în tot timpul domniei Sale cu tot gândul şi inima, cu totă fiinţa, pentru binele şi fericirea ţării românesc!. Mărturisim cu totă convingerea, că dacă ţara nostră însemneză ceva în rîndul celor-l-alte state din Europa, apoi acesta nu se datoresce în primul loc de cât Regelui Carol.
Vecurî îndelungate poporul nostru n’a fost băgat în semă, vecurî îndelungate a fost umilit şi robit. Orî încotro îşî îndreptă privirea, nu găsiâ o inimă, care să simtă cu durerile luî. Turcul, Muscalul, Neamţul, Ungurul, n’aveâ inimă pentru poporul român!
Cu Regele Carol şi-a dobândit ţara românescă 'neatârnarea, a ajuns regat! Cu Regele Carol s’a întemeiat o dinastie puternică şi slăvită în ţara a-cesta. Cu Regele Carol s’a dovedit în lume că poporul român e înzestrat de Dumnezeu cu virtuţi, carî îl fac vrednic să trăiască şi să se bucure de cinste între popore.
Când în 8 Aprilie 1877, adică în preziua răsbo-iuluî, marele Ion Brătianu felicită în numele guvernului ţării pe Domnitorul Carol şi îî spuneă «că ţara privesce viitorul eî cu linisce şi încredere, căci pe tronul României se află Acela, care a răspuns
www.dacQFQmanica.io
90
ALBINA
la apelul său de acum un-spre-$ece am, cu atâta devotament şi cu atât curagiu, identificând în tote ocasiunile cele mari, dorinţele sale cu ale naţiunii,» Domnitorul Carol îî răspundea: «Am deplină încredere, că cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece peste aceste timpuri grele şi că ţara va fi cruţată în mijlocul furtunii care ameninţă Orientul. Astăzi circumstanţele sînt mai grele de cum erau înainte de un-spre-^ece ani, când m’am pus în capul naţiunii, care mă alesese domn.»
«Cu tote acestea nu me tem de nimica, căci sînt convins că Românii n’au uitat nici vitejia, nici prudenţa străbunilor lor, cu ajutorul cărora ţara a trecut pestea atâtea dificultăţi.»
Regele Carol a avut cea mai desăvîrşită credinţă în virtuţile răsboinice şi de cuminţie ale poporului român, şi întemeiat numai şi numai pe ele, a făcut El rSsboiîi Turcului şi a ieşit biruitor. De atunci s’a răspândit cu fală numele de Român, căci cine (,Iice Român, vitez t^ice, după vorba poietului. Iată de ce numele Regelui Carol va fi iubit şi pururea pomenit de totă suflarea românescă! Iată de ce Românii de pretutindeni se uită cu drag la Regele Carol şi văd în El pe trimisul lui Dumnerleu pentru binele neamului românesc!
Spun tote acestea, iubiţii mei, în urma citirii ordonanţei judecătorului de instrucţie de pe lîngă Tribunalul de Ilfov, prin care se dovedesce că o câtă de Bulgari complotaseră omorîrea iubitului nostru rege. Si de ce acesta? Voiu spune-o într’un număr viitor.
P. G.. .
6 faptă lăudabilă.
In urma stăruinţelor puse de d-1 Raţiu, medicul spitalului rural Cocioc şi al circumscripţiei Cocioc, farmacia comunei s’a încredinţat învăţătorului şcolei Cătunul Pisc.
Judecând serios, adevărata menire a farmaciei rurale este, să fie in mdinele învăţătorului care, orî-ce s’ar (,lice, tot scie mai multă medicină ca altul.
Fapta de mai sus, este un început sănătos.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
91
Din povestirile unu! unehxaş.
* 1
I.
M6Ş DINU *
râ un om şi jumătate bunicul Vintilescilor, Dinu Vrânceanu.
Tot roiul de copil, care, în fle-ce Duminică, umpleam de viaţă şi de veselie casa în dcobşfe aşa de liniştită a prietenilor noştri, tînjeam tdtă săptămâna de dorul lui «Moş Dinu», cum îl tjiceau aî casei şi cum îl Ziceam şi noi.
Primitori şi plini de dragoste erau părinţii Vintilescilor, dar numai buna lor primire şi dragostea lor nu ne-ar fi ispitit într’ajuns pentru ca să ne uităm de sburdălniciile şi de copilărescile petreceri, prin cari ne răzbunam de oste-nelele şcoleî. Eră alt-ceva care ne imboldea cu atâta putere într’acolo: erau poveştile minunate şi nesfîrşite, pe care Moş Dinu le torcea cu aşa de ademenitore vrajă din cacrul închipuire! şi al amintirilor Iul. Căci eră un povestitor, cum n’am mal aiujit altul de la dînsul şi nici nu cred că mî-o fi dat să mai aud.
Iată, par’că îl văd şi par’că îmi sună în urechi cuvintele lui, cu tdtâ dulceţa şi cu tot farmecul lor de odinidră. Nu eră Duminică şi nu eră sărbătdre de la Dumnecjeu, în care după-prîndurile să nu ni le petrecem în prâjma lipiciosului moşneag. Unii, rude mal de aprdpe ori mal de departe cu Vinti-lescil, alţii numai tovarăşi de şcblă şi de joc, cu toţii alergam să culegem mierea vrăjită ce curgea de pe buzele Iul...
—	Bine-aţi sosit, ştrengarilor, ne întîmpina Moş Dinu, mîngîindu-ne pe fie-care în parte şi cercetîn-elu-ne de sănătatea a lor noştri.
—	Fost-aţî de dimineţă la biserică, flăcăiaşiî tai-cliiî? Ia spuneţi-mî voî ce aţi înţeles din evanghelia de astă-^I?
Şi întreba mai pe unul, mal pe altul despre cele cetite la slujba dumnezeiască, pînă ce se încredinţa că nici unul din noi nu am lipsit de la datoria de creştini.
—	Să nu vă uitaţi de Dumnezeu, dragii moşului, ne grăia el în tot-deuna, ca să nu vă uite nici El pe voî. Rugaţi-ve pururea să vă sprijine, să vă întărească, să vă dea minte şi noroc. Să nu nesocotiţi
www.dacoromanica.ro
92
ALBINA
vre-odată lecui cel mântuitor al rugăciunii. Mari şi drepte sînt vorbele Sfîntuluî Ion Gură-de-aur, care a spus că rugăciunea e scăparea în potriva tristeţe!, că ea e temelia veseliei, şi pricină de bucurie statornică şi muma adevăratei înţelepciuni. Şi tot el a mai spus că rugăciunea e arma cea maî tare, visterie care nicî-o-dată nu se deşertă, bogăţie nesecată, liman fără valuri, temelia a totă odihna, rădăcina, isvorul, muma tuturor bunătăţilor, maî puternică de cât o împărăţie.
Băgaţi doră de semă să fiţi în tot-deuna cu inimele smerite şi neprihănite; să nu care cum-vâ să vă zacă rugăciunea numai pe buze ci din adîncul ini-meî vostre să ţişnească, limpede şi ferbinte.
Cu spuse de acestea şi cu multe altele, tot aşa de frumose şi de înţelepte, ne înveţi Moş Dinu maî înainte de a începe să-şi tdrcă firul povestirilor.
Dar şi în curgerea poveştilor, de câte ori nu se oprii el din şirul băsmuiriî, cind i se nimerii prilejul, ca să ne grăiască de Dumnezeu şi de credinţă! De câte ori apoi nu ne glăsuii el cu foc de moşia străbună, de pămîntul în care odihnesc osele strămoşilor noştri şi în care odihnesce acuma şi el, unchîaşul cu inima caldă şi românescă.
— Să vă iubiţi ţara maî presus de orî-ce, ne îndemnă dînsul în tot-deuna. S’o iubiţi, că fără de dînsa nu maî însemnaţi nimic. Ea, ca o mamă iu-bitore, vă încăl<,iesce la sînul eî şi vă nutresce şi vă dă putinţa de a fi mîndri de numele vostru. Şi s’o iubiţi nu numaî pentru bunătăţile eî, nu numai pentru ceea-ce vă pote da, dar şi pentru lipsurile eî, pentru ceea-ce nu vă pote da. Oă fiul bun şi înţelept nu-şî iubesce pe muma luî doră cînd e bogată şi-l pote îndestulă cu de tote, ci şi cînd e sărmană şi d’abiă îî potolesce fomea cu un codru de mămăligă. Ba încă, cu cât e maî în lipsă dînsa, cu atît e maî duiosă şi dragostea fiului bun, căcî îl dore sufletul de starea eî şi vreâ s’o facă prin iubire a-şî uită necazurile şi se străduesce s’o scotă din sărăcie la limanul belşugului.
Aşâ să faceţi şi voî cu ţara vostră. Oă de aţî iubi-o numaî pentru bunătăţile eî, întru ce aţî fi
www.dacaroimaiiica.ro
ALBINA
93
maî presus de străinii ce se hrănesc pe pămîntul nostru? Şi eî o iubesc cînd sînt vremurile bune dar nu maî vor să scie de ea, şi o hulesc şi cârtesc împotrivă-î, cînd Dumnezeu ne certă cu mânia luî şi ne trimete strîmtorarea.
îl ascultam cu ochii pironiţi pe buzele Iul, fermecaţi de glăsuirea luî dulce şi pătrumjătdre.
Domne, Ddmne! Câte lucruri frumdse, şi înţelepte, şi minunate nu ne-a grăit el în după prînzurile acelea neuitate! Cu câte poveşti, care de care maî minunate, nu ne-a legănat el copilăria ndstră! Făt-frumos şi drăgăstos, care cutreerâ lumea ca să se bată cu Smeil, Ileana Simziana, cosiţă de aur, câmpul învercjesce, florile înfloresce, telegarii fără splină, cari nu mâncau de cât jăratec şi orz fiert în lapte, balaurii cel cu şapte capete şi pasărea măiastră, — iată lumea năsdră-vană, în care, sub farmecul luî Moş Dinu, vlăstăriau naivele dorinţl ale sufletelor ndstre.
Când i se ură cu basmele, începeâ cu cântecele şi cântecele, prin voceâ luî stinsă de bătrâneţe, păreau ca nisce resunete pornite din timpuri depărtate, călătorind prin noianul vre-milor de sute de ani pînă să ajungă la urechile năstre. Colindele, oraţiile de nuntă, cântecele de lume şi maî ales cântecele vechi ne desmierdau auzul şi ne mângăiau inimile cu tătă maiestdsa lor naivitate.
Eroii populari începeau să trecă atunci pe din’aintea a-prinsei ndstre închipuiri, în tdtă măreţia lor epică şi în tătă neîntrecuta lor duioşie.
Iată-1 pe Toma Alimoş:
«haiduc din ţara de jos, nalt la stat, mare la sfat
şi vitez cum n’a maî stat.*
iată 1 — îi vedeam par’că aievea, — tolănit
«Şi cu murgul priponii în pripone de argint»;
iată-1 şi pe Corbea haiducul, care în temniţă la Opriş
«şede’n apă
pînă’n sapă
şi’n noroiu
pînă’n ţurloiu,
cu lacăte pe la uşe,
cu mâini dalbe în cătuşe,
iar la gât pecetluit
cu cinci litre de argint»
îată-î şi pe Golea, şi pe Iovan Iorgovan, şi pe Gealip Coslea, minunând lumea cu isprăvile lor vitejesc! şi haiducesc!, încolţind în inimele nbstre dorul înflăcărat de fapte mari.
www.dacoroiiiaiiica.io
94
ALBINA
Intr’o Duminică însă, Moş Dinu, după ce ne făcu întrebările obicinuite, după ce ne sfătui spre fapte bune, lăudând pe unii şi mustrând pe alţii, în loc să începă vre-o poveste ori vre-un cântec, numai ne pomenirăm că ne grăîesce cam în felul acesta:
— Aţî ajuns la o vîrstă mai răsărită, scumpii moşului. Mintea vostră prinde acum a se deschide spre gânduri maî înalte şi mai aşezate. Mâîne-poi-mâîne o să vă mijescă mustaţa pe buză şi voî tot numai basme şi cântece să ascultaţi de la mine? De astă-ţli o să încep a vă istorisi şi alte lucruri, adevărate nu-î vorbă, dar tot aşa de minunate şi de ademenitore. O să vă povestesc din întîm-plările prin care a trecut neamul nostru, o să vă-zugrăvesc chipul oamenilor mari, al vitejilor şi al cârmuitorilor după vremuri. Că multe sciu şi eu, din câte am citit şi din câte am au^it. în letopiseţele bâtrânescî multe am aflat, într’al lui Miron Logofătul şi al lui fecioru-său Neculaî, într’al lui Grigore Vornicul şi într’al sfătosului Neculce, într’al lui Constantin Căpitanul şi în cel fără de nume al ţârii românescî, şi în cărţile scrise în limbi streine, ce mi s’ati prilejit sub ochi şi ce am putut pricepe.
Pregătiţi-Vă dară, flăcăiaşiî moşului, să ascultaţi istoria ţăreî, care tot atît de sfîntă şi de iubită se cuvine să ne fio ca şi Evanghelia ce ascultaţi la slujba dumnezeiască.
Constantin Banu.
Profesor.
Scrisori către redacţie.
«Albina» ne dă o hrană plăcută noue, dascălilor; dar cu atît maî fo-lositore locuitorului de la ţară.
Pentru a îndestulă pe fie-care, trebue sâ-î sădim cât maî multe flori în cale-i.
Pentru «Albina» nostră, acele flori sunt preţiosele articole ce i se trimit, cât şi ajutorul bănesc, de care are absolută nevoe.
Aşa fiind, cu plăcere me grăbesc a ve trimite abonamentul pe anul al IV-lea. Dorind ca mierea intelectuală a «Albinei» să indulcescă cât maî neîntârziat moravurile şi graiul tuturor Românilor.
Ve salut cu stimă, Ef. Cernea.
Institut ore—Bîrlacl.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
95
Dracul în zicătorele şi proverbiile nbstre.
Y^.i ovreii şi creştinii să feresc să rostescă un nume: Ovreii pe aiul Dumnecjeu, creştinii pe al dracului. Ovreii numesc pe Iehova al lor Adonai, Elohim, şi chiar citind în sfintele lor cârti, cînd ajung la numele Jehova, îl rostesc alt-fel de cum e scris. Iar creştinii caută şi el fel de fel de nume pentru dracul, numai să nu-1 rostescă cu numele adevărat. Tote popărele creştine au acestă apucătură. Noi, îl <jicem: Necuratul, Ucigâ-1 t6ca, Ducă-se pe pustii, Mititelul, şi multe alte chipuri.
Causa de căpetenie, şi la creştini şi la ovrei, e frica. Cînd pomenesc! de lup, e lupul în curte. La creştini înţelegi noima lucrului: nu pomeni pe dracul, ca să nu te pomenesc! cu el în faţă. Dar de ce s’ar teme Ovreii, de venirea lui Dumnecjeu ? Frica de a numi pe Dumnezeu ori pe dracul, e pornită din superstiţiunea omului primitiv, că numele e o invocare. Un cas analog e credinţa, ca dacă-ţl aduci aminte, aşa din-tr’o-dată, de un om în cât te miri cum «ţi-a trăsnit prin cap» să te gândesc! tocmai acum la dînsul, asta e semn că acel om îţi face ori îţi plănuesce vr’un râu. Tot analog,e caşul cu sughiţul. Fie că un geniu rău ţi-a trimes sughiţul, fie că un geniu bun te păte scăpă de el menesce pe câţi omeni îl vin în minte, lie cel adevărat (în care, probabil, s’a lasă sughiţul. «Mă pomenesce cine-va» cjice ţăranul, cînd su ghiţă, şi apoi, la rîndul lui, începe el pomelnicul.
La Ovrei or fi fiind şi alte cauze, că nu pomenesc numele lui Jehova. Dar astea sînt alte socoteli şi nu ne privesc. Cine vrea, păte să-I caute explicarea.
Eu vrâu să mă ţin numai de dracul acum (ferescă Dumnecjeu, să nu fie cum înţelegeţi d-v<5stră vorba mea, ci cum o înţeleg eu!) şi să arăt cum înţelege românul pe Dracul în cjicătorile şi proverbiile lui.
<Nu e numai un drac în lume*, cjice poporul. EI, de ar fi numai un drac, lesne s’ar feri Românul de el, şi lesne ar trăi omul dacă năcazurile şi bălele ar fi numai de un fel! Dar ele sînt de 99 de feluri. Va să tjică, dracii sînt mulţi. De aceea cjice supăratul: am să te bag în draci! Dar atunci, mă mir, de ce dăm pe om «dracului» unul sigur, şi nu dracilor, căci mal mulţi i-ar face mal dragă viaţa. Se vede, că e destul şi unul singur.
V’aţI dat d-văstră cu socotelă vr'odată, cam ce face dracul cât e cjiua? Pice Românul că: Dracul nu face biserici. Fărte bine, dar eu aş vre să sciu ce face, nu ce nu face. E de mirat, că Românul nu scie ce face Dracul cînd are de lucru,
: cel ce sughiţă po-şi cînd pomenesce întrupat geniul), îl
www.dacaromamca.ro
96
ALBINA
dar scie ce face cînd n’are de lucru, căci atunci «îşi cântă-resce câda». Vetjî, că Dracul ţine mult la căda lui, maî mult de cât la cărne. Nu s’a maî auijit, că ar fi împuns Dracul cu cărnele pe cine-va, dar cu cdda el face multe neajunsuri. Unde îşi vîră dracul cdda, se nasc certuri şi bătăi. Se vede că asta e a lui, să umble prin lume şi să-şî vîre cdda în tdte.
Şi maî scie Românul «că Dracul nu şede la un loc de geba». Firesce, nu. El iese întru întâmpinarea dmenilor şi maî ales a beţivilor. «Beţivului şi dracul îi iese cu ocaua înainte». Iată dar, cu ce se ocupă dracul: să umble cu ocaua plină, de colo pînă colo, şi să ademenescă pe beţiv în cârciumă, cum ademenesc! pe câmpie calul cu căciula în care el crede că sunt grăunţe. Se vede, că dracul îndemnă pe om maî ales prin şdpte, să facă prostii. Câte rele se fac, prin el se fac, căci păcătosului «par’că-î şoptesce dracul la ureche» iar bietul Român cînd dă de pagubă, prin prostia lui sau prin întimplare, se scarpină ’n cap şi cjice cu jale: dracu m'a «pus să fac!»Dar par’că numai Românul e aşa? atîta rău ! «Rîde om de om şi dracul de toţi», căci el are o deosebită plăcere să-se jdce cu omul, ca un copil, bunidră aşa că «dacă te-a prins de-un deget, îţi cere mâna întregă» ori te lasă pdte prea des- să-l maî «tragi de cddă», ba te lasă bucuros să-l apuce câte-o seină de corne, căci sciţi vorba de omul «care 4^ua fuge de bivol şi nâptea apucă pe dracul de cârne». Tot dracii cei bătrâni fac acestea; cei tineri sînt maî fără experienţă. De-aceea: fă cruce mare că e dracul bătrân «şi apoi bătrân la bătrân trage, de aceea şi dracul» îşî bate joc de om la bătrâneţe»
E adevărat că «nici drac să vecjî, nici cruce de el să-ţî faci,* dar Românul nu-şî pierde firea pentru asta, scie el «că şi dracul are stăpân» şi că la urmă «îşi sparge şi dracul opincile», ceea ce dovedesce tot-d’odată că dracul pdrtă opinci. Cât o fi el de drac, rămâne de ruşine de multe orî, căci «Omul e dracul». Când cjice Românul către cel îndărătnic: «Am să scot cu pe dracul din tine» şi într’adevăr îl scdte prin frică şi bătae căcî astea două stau în acelaş raport ca teoria cu practica. Dar adevăratul stăpân al dracului e fe-meea; nu mă întind la multe argumente, gândesc că ajunge unul: «Femeea a îmbătrânit pe dracul». De alt-fel femeea şi dracul sînt prieteni buni şi tovarăşi: sciâ bietul mocan ce spunea cînd cântă:
Sub călcâiul cismeî mele
Şade dracul şi-o muiere
Şi mă’nvaţă a face rele.
Multă frică are dracul şi de popă. Cînd vrea Românul să arate că unul fuge de ce-va, cu spaimă, cjice că fuge ca de mărte, ca de foc, dar maî ales ca «dracul de tămâe» sau «ca dracul de popă». Unul dintre cele maî plastice tablouri
www.dacocomamca.ro
ALBINA
97
ale limbii poporale este ascuns în ojicătârea:	se uită ca
dracul la popă» aşa de urît şi cu mânie, încât îl sfâşie cu ochii!
Are dracul tată, mamă, copii ? Are de t<5te. Când ni se cere un preţ prea mare, dicem: cere cât dracul pe tală-seu; se vede că dracul ar li încercat sâ-şl vîndâ pe prea scumpul său tată cine scie cînd. Se cjice că l-ar li cumpărat un călugăr. Iar scumpa sa mamă e des pomenită. Cînd al spus cui-vâ să se ducă la mania dracului, apoi i-al spus de-a-juns. Iar că are copii, se vede din Vorba: «pe unde şi-a'n-ţărcat dracul copiii», căci de nu i-ar ave cum şi-i-ar înţărca ? Şi, e curiăsâ făptura dracului. Că are cdrne şi codă e lucru sciut. Dar că în loc de ochi are câte un ban în scăfârlie, e lucru mai puţin sciut:	banul e ochiul dracului». Dar ceea
ce e curios de tot, un gust special al dracului, e că el adună nepoţi şi I portă înşiraţi pe aţă, la gât. Asta e vorba cu nepotul e salba dracului». Moldovenii spun că dracul are pipă roşie şi că f umeză mereu, chiar tutunul e tămâia dracului. De obiceiu el e şchiop. Vorbim de «puiu do drac» de «drac bătrân», iar asta arată că dracul e ca omul, cresce şi îmbă-trânesce, dar nu more căci «drac mort aî vădut vr’o-datâ ?»
De alt-fel, dracul pote fi de folos omului, ><Fă-te frate cu dracu pină treci puntea» o fi ea vorbă înţeleptă, după cum o scil pricepe, dar păţit om a fost cine-a dis întîiu: «Bun e Dumnezeu, meşter e dracul». Cum e lumea reâ de tot «Nu mai cu dracul o scoţi la căpătîiu», şi ca să ieşi la liman «trebue să faci pe dracu ’n patru», că alt fel, vorba altora, nu a Românilor «tragi 'pe dracu de codă». Când pierd! un lucru, nu pe Dumnedeu îl chiemî într’ajutor, ci scuipi şi: «scâte, drace, cc-ai furat»; Iar ţăranul cînd nu pot boii să-î urnescă greul car, par’că se rogă lui Dumnedeu? Ba înjură pe Dumnedeu şi chiamă pe dracul, şi bate boii şi iară înjură, şi iacă-te că scdto carul! Nu-I aşa? Să fim noi sănătoşi, Românii, că Dumnedeu e departe în cer, iar dracul pe a-prope. Şi apoi nu scie dracul t6te? Cînd întrebi pe Român de ceva, ce el nu scie ori nu vrea să scie, îţi răspunde că a-tot sciitorul Dumnedeu scie? Nu, tot-d'auna: Dracul scie!» Va să dică dracul scie tote; atunci ce e contradicerea acăsta, că Românul dice despre un om cunoscut de tdtă lumea: «numai dracul nu-l cunosce» ?
Tot e meşter dracul! Şi rău şi bun. Tote virtuţile şi tdte viţiile sînt «ale dracului». Mal ales inteligenţa, iscusinţa, dibăcia, dintre virtuţi; răutatea de suflet, dintre viţii, sînt «date dracului». Vedeţi, că de omul răutăcios pesto măsură se diee tot aşa de bine că e «omul dracului», ca şi de cel inteligent. Cu ce fală naivă vorbim noi de un pişicher, care face, pote, chiar şi crime într’un chip inteligent, că: «e dat dracului» ori «e tăiat din dracul». Mărunţelu e tot aşâ de «datdraculul» cu crimele luî ca şi Eminescu şi Alexandri, căci şi de aceşti
www.dacoromanica.io
98
ALBINA
doî poeţi cînd voim să ne exprimăm admiraţia, <Jicem: «Eî, monşer.sîntdaţî dracului».Tot respectul unor asemenea draci!.
Şi nu e nimic pe lume mai de geaba făcut de cât «s’a-priiuji dracului luminări» ori să dai ceva «de sufletul dracului» că el nici suflet n’are nici lumina n’o iubesce. Şi totuşi la noi e un fel de desmierdare şi semn de iubire când <jicî unuia «fire-ai al dracului» sau «du-te dracului.» Dar par-că şi Dracul e cuminte, că de-ar veni de câte-ori îl chîe-măm, ne-ar stă tot în spinare, şi de-ar luă pe toţi câţi îi sînt trimeşl, n’ar mai remâne dmeni în lume.
Să vă mai spuiu două feluri de întrebuinţare curidsă a vorbei drac în limba ndstră: drac-gol şi tot un cirac. Cel mai urît şi mai slut om e dracul-gol—ca urîţenie, — iar cea mai frumdsă fată, isteţă şi veselă, e tot dracul gol. Cum se. explică acesta ?
Iar povestea cu baba şi cu vînătorul de icdne, o sciţi.
Câte parale sf. Gheorghe?» < Opt-cjecî de bani!» Babei i s’a părut cam scump şi s’a socotit să-şi cumpere pe sf. Dumitru. «Da sf. Dumitru câte parale?» Iar vîmjetorul: «sf. Dumitru ori sf. Gheorghe tot un drac.» Aici s’a potrivit reu vorba tot un drac; dar eră cea adevărată, căci e vorba Românului când vrea s’arate asemănarea ori identitatea a două lucruri.
______________ (*. Coşbuc.
m. m » n m.
>=^;Jrecuse mai multe cjile de cînd Vlad mergea cu regimentul în marşuri lungi şi ostenitore, mergeu către Dunăre. Stătuse în tabără chiar în câte-va rânduri în aproprierea Dunării, aşa că din cînd în cînd se aurise bubuitul în-Iricoşâtor al tunurilor duşmane ca un glas puternic care-î chemă... la luptă. Şi avea griji, muncă, oboselă, aşa că Vlad abia numai avea timp să fie trist. Câte-o dată în ore de repaus, cu drag îşi aducea aminte de I'ira cu chipul ei lrumos şi tînăr ; dor nesfîrşit i cuprindea inima şi viaţa i părea de o mie de ori mai tristă.
—	Dar ea gândesce la mine, ea m aşteptă, îşi (Jiceâ el, şi cu un surîs de amintire mai împăca amarul vieţii.
Intr’o sără sergentul le spuse :
—	Copii, gătiţi de marş pe mâine. Plecăm să trecem Dunărea. Vlad nu mai vătjuse nici o dată Dunărea. Sciâ numai că e un
rîu mare, şi că el desparte ţara nostră, de ţara duşmană.
S’aft dus a doua Şi sera sau oprit pe ţărmurile Dunării. In
www.dacaroimaiiica.ro
ALBINA
99
iaţă se începea un pod, ce abia se maî vedea sfirşindu-se în umbra malurilor din ţara duşmană.
—	Vedeţi, copil, le zise sergentul, pînă aici e ţara nostră, iar dincolo peste apă, este ţara duşmanilor.
A doua c]Li avea să trecă Dunărea. Căpitanul dedese ordin ca soldaţii eă-şl pregătescă muniţia pentru inspecţie. Către seră după apusul sorelul, tota compania eră la rând. După inspecţie, căpitanul adună pe soldaţi în jurul lui.
—	Copil! le vorbi căpitanul, auriţi voi de-o vreme încoce de cînd am plecat de la casele nostre bubuitul tunurilor inimice? Turcii voesc să intre în ţară şi să robescă mamele, femeile, copiii şi bunurile nostre. Copil! Patria este în primejdie. Cel ce luptă pentru Patrie, luptă pentru mama Iul, pentru femeea lui, pentru copiii şi bunurile ;lul ; cine din voi nu şi-ar dă viaţa pentru apărarea celor ce iubesce,? pentru apărarea Patriei? Sciu că fie care din voi are inimă şi iubire, că fericirea a lor săi — a Patriei—este dorinţa vie a fie-cărui. Dar acesta este şi datoria vostră de soldaţi.
Copil, mâine trecem Dunărea la luptă cu inimicii — dar fiţi cu curaj, a nostră va fi isbânda, căci datoria nostră este sfintâ şi Dumne4eu este cu noi. Cînd ne vom întorce biruitori, Patria ne va primi fericită; mamele nostre, femeile nostre, copiii noştri ne vor primi cu braţele deschise de iubire şi mândrie pe noi apărătorii lor. Aşa dar copil, mâine fără frică şi cu credinţă pentru Patrie—la răsboiu.
Vorbele căpitanului păreau rostite cu inimă, iar soldaţii erau atît de mişcaţi în cât cu inimă păreaţi că-1 ascultă.
—	Ura! Ura! strigară el de maî multe ori.
In uniforma lui de căpitan, cu barba lui rotundă şi negră, în mijlocul soldaţilor tineri, părea un om din altă lume venind cu focul sfînt al iubireî de Patrie, ca să-l aprindă în inimile tutulor.
Vlad mal mult ca toţi ascultase pe căpitan fără a perde nici o vorbă. Pentru prima Oră auzea el pe acel cărui trebuiau să se supue, vorbindu-î de cel ce iubea. — Noplea fu pus de gardă-
Stă pe marginea Dunării privind la întinsul neastâmpărat al apei ce se frângea în mii de chipe sclipitore sub lumina vie a lunii. Şi cum curgea ea din nestîrşit în nesfirşit, cu vuet vecinie îi părea Iul o stavilă vie lăsată de Dumnezeu pentru a se împotrivi la năvala duşmanilor.
Se gândea la diua de mâine. Mâine vor trece dincolo, mâine
www.dacoromanica.ro
100
ALBINA
vor întâlni pe inimic, mâine va cunosce necunoscutul răsboiu-lui şi cu cât se simţea maî aprope de desnodămîntul ce 1-aş-teptâ de când plecase de-a casă, de misteriosul ce-î cuprinsese inima — cu atât par-că se îngrijia maî mult, cu atât mal nerăbdător era de a şti odată: ce va fi ? Şi acelaşi pentru ce? al datoriei de soldat care-1 chinuise în prima nopte de nelinişte, acelaşi pentru-ce? rămas încă pînă a(jî fără răspuns, îî veni iarăşî în minte.
Pentru ce trebuia să se bată, pentru ce trebuia să mergă la răsboiâ ? Dar vorbele căpitanului: «Patria e în primejdie, Turcii vor să o robescă?» Acel om nu putea să se înşele: el era şi bun şi drept şi ştiutor, el a spus adevărul: răsboiul e născut dintr’o primejdie. Şi cum înţelege el cuvîntul Patrie? Patrie este mama, femea, copiii fie-cărul, al lui, cu carii a trăit şi pe carje-î iubesce. Dar el nare mamă, el n’are temee, nare copil — atunci n’are Patrie? Dar o iubesce pe mama Iona ca pe mama lui şi pe Fira— o iubesce mal mult ca orl-ce pe lume, el nu e deci singur pe lume, el are pe cine iubi, pentru cine trăi, pentru cine luptă— el are Patrie. Ş’apol Fira nu-1 aşteptă, Fira nu va fi ore a lui? Se vedea într’o clipă de gândire însurat, cu casă, cu Fira fe-meea lui, cu copil — şi atunci Patrie nu e numai un cuvînt zadarnic, numai aşa o vorbă de teorie neînţelesă. înţelegea că Patrie este tot ce un om iubesce maî mult şi deci căpitanul spunea o vorbă slîntă cînd cjiceâ că Patria trebue apărată. A muri pentru fericirea celor ce iubesc! nici vorbă e o datorie slîntă.—Şi ce mal spuneâ ^căpitanul? Turcii vor să ne robescă patria, să ne robescă mamele, copiii, femeile nostre... atunci şi pe mama Iona şi pe Fira?
—	A! mal bine mort! Strigă Vlad ca deşteptat dintr’un vis răii. Cu ochii plini de mânie, strnîgend cu putere arma ce ţinea în mână aruncă o privire ameninţătore spre malurile de peste apă, de unde aurise glasul îngrozitor al tunului.
—	Mal bine mort! repetă el, dar pînă atunci... vom vede.
(Va urma)	Virgil Broscărescu.
O povaţă pe săptămână.
Femeia frumosă dar fără de minte, este ca inelul în ritul porcului.
www.dacoroiiiaiiica.io
AT.IÎINA
101
BIBLIOGRAFIE
Studiu asupra Pelagrei de dr. I. Neagoe.
filele acestea a apărut lucrarea d-rulul Neagoe despre Pelagră. Ea a fost presentată Academiei Române în sesiunea trecută şi obţinând premiul «Adamachi,» a fost tipărită cu cheltuiala acelui institut cultural.
Cestiunea acesta a fost mult agitată la noi, căci ţara nostră e grosnic bântuită de acest flagel. Din harta ce însoţesce publicaţiunea, se vede că nu există nici un judeţ în care să nu se afle bolnavi de pelagră. Cele mal bântuite sînt: Botoşani, Ro-
Bolnavă de pelagră în gradul I.
man, Tutova, Tecuciu, Covurluiu, Prahova, Dâmboviţa şi Teleorman. Aci aflăm pînă la 20 de bolnavi la 1.000 de locuitori. Cele mal puţin bântuite sînt Tulcea şi Constanţa.
In studiul orî-cărei bole, trei sînt chestiunile fundamentale ce se presintă: căuşele bolel, modul de vindecare şi modul cum se previne boia.
In privinţa pelagrei, chestiunea cea mal grea este cea d’în-
www.dacoromanica.ro
102
ALBINA
tâiQ. Nefiind aceea pe deplin lămurită, negreşit că şi cele-l-alte, mal ales prevenirea, o să fie de asemenea nesigure.
Autorul cărţi! de care ne ocupăm, după ce studiază ce aâ scris alţi! cu privire la pelagră, arată şi părerea d-sale. Dr. Neagoe crede că hrănirea numai cu porumb (fie bun, fie stricat) produce bâla. In tot cursul scrieri!, acesta este ideia care-1 preocupă şi pe care voesce a o dovedi.
Numele de pelagră vine din limba italiană pella agria (pîele aspră). Acesta este cuvîntul cunoscut în genere. Ţăranii noştri î! cjiceau ma! nainte buba trânjilor; astăcjl î! dic jupuială sau pîrleală.
Bolnavă de pelagră în gradul I.
Boia începe cu dureri de cap, vîjîelî în urechi, nesomn sau somn prea mult, arsuri în gură, slăbiciunea piciorelor şi o întristare fără motiv.
Acestă stare ţine doî-treî ani.
De odată, mal ales primăvara, starea de slăbiciune devine mal rea, începe diaree (eşire afară) şi o mâncărime a pielei pe părţile pe cari le ating razele sorelul (mâini, faţă, piept). Cu timpul, se înroşesce pielea p6 unde îl mănâncă, se ridică apoi băşici pline cu un lichid alb-gălbiu şi pielea începe să se jupoîe. Numai când ajunge boia în starea acesta, ştie ţăranul că e bolnav şi se gândesce să se caute.
www.dacQFomanica.io
ALBINA
103
Sau luat bolnavi în starea acesta la spital, şi s’au vindecat— spune autorul — numai cu schimbarea felului de hrană (li s’au dat lapte, legume, ouă, carne pe lingă mămăligă), fără alt leac.
«Este o adevărată minune care <Jilnic ni se repetă, prin ce mijloce simple prevăzătorul şi priceputul îneonjui‘ă şi ştie scăpă de primejdii mari! Şi învăţătura acestui fel de prevedere şi de pricepere s’ar pute face cu niţică bună-voinţâ administrativă, precum şi din partea acelora cari, mai luminaţi ca ţăranii, trâesc în mijlocul lor, avend funcţiuni publice în alcătuirea lor socială, cum sînt preoţii şi învăţătorii sătesc!; ori avend proprietate şi afaceri de interese între ei, cum sînt proprietarii de moşii şi arendaşii, dacă şi-ar da puţină ostenelă ca în asemenea împrejurări să-i lumineze
Bolnav de pelagră în ultimul grad.
Jupuiala acesta, care pare o simplă bolă de piele, este primul grad al pelag'reî.
www.dacorcanaiiica.ro
104
ALBINA
Gradul al doilea nu se arată prin suferinţe sufletesc! altele, ci printr’o schimbare desăvîrşită a firii lor; ţi se pare că mintea li se întunecă. Unul se face supărăcios, din blând şi liniştit, cum eră mai nainte. Altul nu vrea să vorbescă; cei din prejusul lui cred că a pierdut graiul, că e mut.
Altul are vedenii urîte. Măcar că nu se îmbată, dar vorbesce «cu duşii de pe lume,» cum (jice ţăranul. Alţi bolnavi — mai ales femeile — vor să se arunce în apă şi mulţi se aruncă şi se îneacă. S’au văcjut pelagroşi cari nu vor să mănânce nimic. S’au văfiut alţii cari sînt apucaţi de frică aşâ din senin.
Gradul al treilea şi cel din urmă este ori slăbiciunea generală ori nebunia furiosă.
«Pelagrosul în acest grad, din om a ajuns neom. Slab în totă puterea cuvîntulin, într’adever că n’a rămas din el de cât pielea şi osul. Pielea şi-a pierdut cai’acterele ei: mai ales pe dosul mâinelor este lucie, subţire şi la pipăit aspră ca hârtia. Pe piciore este mai egală ca cec de pe mâini, Muşchii sînt slăbiţi cu totul.
Dacă nu e slăbit în gradul acesta, este nebun pelagrosul. Numerose caşuri de cele mai felurite şi mai grosnice manifestări ale nebuniei se văd la pelagroşi în gradul din urmă.
Mi-aduc aminte că acum vreo lună ţliarele au povestit cum o femeie pelagrdsă din Botoşani s’a sinucis, ducendu-se în pădure şi făcând o grămadă de lemne, dându-i foc şi aruncân-du-se în mijlocul flăcărilor.
(Sfîrşitul în No. viitor).	Gll. AdamesCU.
Societăţile cooperative de lăptărie în Danemarca.
imnul Grandeau, în mai multe articole publicate în Journal d'agrieulture pratique din Paris, se ocupă de crescerea vilelor şi de lăptăriile cooperative din Danemarca, arătând marele progres făcut de acestă ţară de 25 de ani.
D-l Grandeau, arată cum pe de oparte aplicaţiunea de metode experimentale au ridicat crescerea vitelor, iar pe de altă parte organisaţiunea şi desvoltarea de asociaţiune între cultivatori, pentru utilisarea produselor.
Cam pînă pe la 1850, în Danemarca, culturei cerealelor s’a dat cea mai mare importanţă, pe când crescerea vitelor era cu totul neglijată (bună oră cum se petrec lucrurile astăzi la noi în ţară). De la acestă dată cultura cerealelor începe a se împuţina, iar crescerea vitelor de lapte a luă o desvoltare din ce în ce mai mare. Ast-fel pe când în 1876, suprafaţa cul-
www.dacaroimaiiica.ro
ALBINA
10>
tivată cu cereale era de 62.000 de hectare, în 1896 cultura s’a redus la 34.000 hectare, aprope la jumătate.
Dar, în schimb? Cifrele vor vorbi mal bine.
In timp de 20 ani s’a putut socoti numărul vitelor la 1.000 hectare păsciune şi la o mie locuitori:
Le 1.000 hectare păsciune.
Ani	CaT	Vite cornute	OI
1876	154	588	756
1898	263	786	485
	La o mie	de locuitori.	
1876	279	1066	1359
1898	268	1424	879
Numărul rîmătorilor în acest timp, de la 504.000 au ajuns la 1.200.000 aprdpe de şapte ori 1898; singur numărul oilor s’a mai înpuţinat. Acăstă înmulţire a animalelor bovine şi a rîmătorilor, au avut ca punct de plecare întrebuinţarea laptelui şi a cărneî.
Rasa ele vite de cea cu părul roşu, care se găsesce în t<5tă Danemarca, este de origină din Finlanda şi Rusia; dar rău hrănite, ea da altă dată puţin bălegar şi puţin lapte, dar şi metodul de fabricaţiune a untului eră înapoiat, deci şi crescerea vitelor da un proGt slab.
Trebuinţa de a înmulţi producţiunea bălegarului trebuincios la cultura cerealelor, s’a potrivit cu înbunătăţirea adusă la fabricaţiunea untului, deci amândouă aceste trebuinţe, au silit pe agricultori a-şî înbunătăţi şi rasa de vite, mai cu seină printr’o mai bună hrană şi îngrijire.
Introducerea rasei de vaci din Schlcswig, şi cu deosebire de Angel, o rasă mică şi prea bună de lapte, sub imboldul şi cu concursul societăţilor agricole, au transformat rasa indigenă (locală) într’un mod ne aşteptat. Dintr’o crescere bine chibzuită, ţăranul danez a ajuns de şi-a format o rasă de vaci proprie a lui şi bună de lapte, fără ca astă(Jî să mai aibă trebuinţă de a-şi mai aduce vaci de lapte din alte ţări.
Astădî în Danemarca există 329 de societăţi de crescere, fondate şi susţinute de societăţi de agricultură şi ajutate şi de Stat.
Din produs 7/8 sînt obţinute de rase de vaci ameliorate, cu tauri de Iutland, cari astăcjî se vînd cu preţuri destul de mari. Societăţile de crescere, au vîndut 63 de tauri în 1899, cu un preţ mijlociu de 1.072 lei taurul.
O bună vacă de rasă roşie, dă pe an 3.500 litri de lapte, şi unele chiar pînă la 5.000 şi 6.000 litri de lapte.
Primele lăptării cooperative au fost înfiinţate în Iutland, în 1882, capitalul împrumutat a fost cu 4—5 lei la sută, amor-tisat în timp de 10 ani. Membrii societăţii au garantat acest
www.dacQromamca.ro
106 .
ALBINA
împrumut cu un număr 6re-cari din vacile de lapte de cari dispunea societatea.
Prima lăptărie cooperativă, a fost făcută în Iutland, de d-1 Stitling-Anderson.
In 1898 Danemarca avea:
1013 lăptării cooperative 260	»	comunale
27	»	de mari proprietari.
Astăcji sînt 11 societăţi de lăptărie răspîndite in tdtă Danemarca. Aceste societăţi publică o statistică săptămânală; în care se pdte citi preţurile aprdpe la 300 lăptării cooperative.
Unul din consiliile lăptărie! do stat, are misiunea de a dresă o statistică cu privire la exploataţiunea lăptăriilor, pentru care statul acordă o subvenţiune de 5.500 leî. După ra-pdrtele date de 195 lăptării în 1898, s’a constatat că capitalul pentru instalaţiune a fost de 4.691.635 de leî; pentru 157 de lăptării, sau aprdpe de 30.000 lei pentru fie-care lăptărie.
Instalaţiunile mai puţin scumpe a costat 11—14 mii de lei, şi cele mai scumpe 55.000 lei; 166 lăptării aveau în total 24.232 de participanţi, sau în mijlociu 146 de lăptării.
La 157 de lăptării, laptele a fost produs de 130.668 de vaci,' ceea-ce face în mijlociu 832 vaci de lăptărie.
Fie-care participant are 5—7 vaci, la 195 do lăptării s’au muls 350.665.117 kgr. de lapte, şi s’a întrebuinţat aprope 26 kgr. de lapte pentru a face 1 kgr. de unt.
Lăptăriile au pe toţi lucrătorii asiguraţi în contra accidentelor.
Acăstă asociaţiune de asigurat, coprind 990 lăptării cooperative, 92 lăptării comune şi 22 lăptării de mari proprietari.
1.104 lăptării, cari în 1898 au muls de la vaci 1.627.887.509 kgr. de lapte, au produs un total aprâpe de 61 661.500 de kgr. de unt. Dacă acum s’ar socoti şi alte lăptării cari nu fac parte din aceste asociaţiuni, şi cari în total s’ar ridică la 1.544 lăptării.
Laptele produs de aceste lăptarii în Danemarca, s’ar urcă jie an la 2.000 milidne kgr., iar fabricaţiunea untului s’ar ridică apr<5pe la 75 milione kgr.
După datele statistice de exploataţiune, instalaţiunea a 1.013 lăptării cooperative a costat30 milidne de lei; la aceste cifre trebue a se adăogâ mai puţin de 25 la sută pentru cheltuelile ce s’a făcut cu noui cumpărări de maşini şi instrumente trebuincidse la scdterea smântâneî: răcitore, căldări cu vapoi’î, etc. După acelaşi calcul 1.013 lăptării comp-tăză pe 148.000 de participanţi cu 842.000 vaci, cari au produs 1.820 milidne kgr. de lapte.
Aceia cari conduc aceste lăptării sînt nisce simpli arendaşi şi mici cultivatori, cari ţin şi socotelile fără ca vre-o
www.dacoromanica.ro
ALBINA
107
dată cine-vâ să se pdtă plânge în potriva lor. Lăptăriile ocupă aprdpe 6.000 de lucrători.
Lăptăriile îşi au societăţile lor particulare şi publicaţiile lor săptămânale. Un mare număr din aceste societăţi cooperative, formeză în acelaşi timp societăţi pentru a cumpără în comun nutreţuri şi seminţe etc.
La 1887 s’a fondat «Societatea de agricultură daneză pentru exportaţiunl de vite.» O altă societate pentru vîmjare, avend 84 do lăptării.
Untul este expediat în Copenhaga, de unde se trimete în totă ţara după calitatea sa.
Cifra de afacei;! în 1899 a fost de 12 milione 550 mi! de lei.
(Sfîrşitul în No. viitor).	y g Moga
RÂIA LA SATE.
din bolele cari bântue pe o scară întinsă po-ilaţia ndstră la sate este râia. Pricina de căpete-e a acestei boli este necurăţenia.
T6tă lumea cunbsce rostul cu desăvîrşire de soma, pe care îl]are funcţiunea activă şi regulată a pielei; din causa încetei şi relei sale funcţiuni urmăză turburărî mari în tot organismul, cari turburărl dau nascere mal târcjiu la b<51e, destui de grele. E de prisos a spune că curăţenia şi îngrijirea sînt singurele mijloce, cari pot face funcţiunea regulată şi activă a pielei.
Când (Jicem aceste vorbe, fără să vrem, ne gândim la baie.
Sciinţa întemeiată pe observaţiile de tote (Jilele no arată în deajuns foldsole ce se trag pe urma acestei instituţiunl. Nu e acjl om, care să nu fie pătruns de neapărata trebuinţă • a băilor.
Spălarea corpului a trebuit, să fie o nevoe, care s’a născut odată cu omul. Chiar astăcjl sînt triburi sălbatice în America, cari au cunoscinţă de bale, pe caro o fac de sigur servindu-se de mijldce cu totul primitive.
Cele d’întâl popore, cari au ridicat stabilimente publice pentru băl, se pare că au fost Perşii şi Egiptenii.
Din Asia obiceiul a trecut la Greci. La acest popor din timpurile cele mal vechi, gasda socotea ca o datorie de ospitalitate a da dspelul şi o bale. Mal pe urmă bala e strîns legată de exerciţiile corporale, fâcendu-se înaintea, sau în urma acestora.
Bala şi exerciţiile gimnastice, iată două lucruri cari au dat Greciei acele generaţiunî de o neîntrecută frumuseţe şi pu-
www.dacQramamca.ro
108
ALDINA
tere, pe cari dmeniî timpului nostru le admiră, fără a le pută întrece, sau egală măcar.
La Romani, în timpurile vechi, baia se făcea trecând Ti-brul în not; mai pe urmă vine obiceiul băilor particulare şi apoi se ridică băi publice.
Pînă astăzi încă băile la popdrele orientale sînt în mare cinste şi la Mahomedani, chiar religia poruncesce spălarea •corpului.
Chinezii din extremul Orient au stabilimente de băi.
Evreii, cari trăiesc în mijlocul nostru, au şi ei în t6te oraşele unde sînt în număr mai mare.
Dacă ne uităm la vecinii noştri! Ruşi, vom vede că obi ceiul băilor este răspândit chiar la sate, unde baia se face în chipul următor: se înferbîntă bolovani de pietră, se tdrnă apă peste ei şi ai baie de aburi; apoi te bagi în apă rece, iar erna te freci, dacă vrei, chiar cu zăpadă.
Să vedem cum stau lucrurile şi la noi. Fără multă vorbă, stăm rău.
Ţăranul nostru, am pute cjice, în afară de rare excepţii, nu cundsce baia; se scaldă în apă, când se boteză, după ce a murit şi dacă are parte, ca satul să fie aşezat pe marginea unui rîu, îl mai vedem jucându-se în apă doi, trei ani ai copilăriei cât nu e bun de nici o trebă.
Ori-cine, pdte, a băgat de semă, că chiar prin satele cari sînt aşezate lîngă ape mai mari, dmenii nu obicînuesc să se scalde şi întîmplător, de nevoe, în lipsă de pod, sau punte, se bagă în apă, peste care au a trece spre a-şî căută de trebi.
Cu părere de rău, dar aşâ stau lucrurile la noi. Nu e de mirare, când veiji sate întregi pline de râie şi de mulţime <le boli, cari împedică pe 6meni să-şi câştige cu suddrea feţei hrana de tăte cjilele, iar pe copii îndepărtaţi de la lumina şcdleî.
S’a spus şi se spune încă: biserica şi Ssc6la-, aşi fi de părere să se (jică: biserica, şcâla şi baia-, căci la ce mi-i bună mintea luminată, când corpul este bolnav.
S’au făcut mulţime de localuri minunate pentru şcdlă, bine ar fi fost, ca tot în corpul şcdlei să se facă şi o baie, iar învăţătorul să fie obligat a sili pe şcolari să se îmbăieze o dată pe săptămână. (1) S’ar fi făcut un obiceiu bun: tinerii ieşiţi de pe băncile şcdleî încredinţaţi de folosul acestui obi-ceîu, 1 ar fi ţinut şi ca gospodari.
Timpul nu este perdut. Nevoia se simte aşâ de mult, în cât acela, care ar întemeia-o bine într’un sat, ar merită recunoştinţa generaţiilor viitdre.
Se pot face de acum înainte băi în corpurile localurilor de şcdlă ce se clădesc, sati se vor clădi. In satele în cari s’au zidit dejâ localuri de şcolă, s’ar pute face băi din ini- 1
(1) In (filele când nu fac baie elevii, ar pute face bale sătenii.
www.dacocomamca.ro
AT.BINA
109
ţiativa comunelor, a particularilor cu stare, sau chiar a învăţătorilor, dând baluri, serbări, etc.
Fiind-că e vorba de băi la sate, apoi nu trebue să ne speriem : cu patru sau cinci sute de lei s’ar pute scbte la capăt, remânend ca funcţionarea şi întreţinerea să privescă pe săteni direct.
Arătând aceste lucruri, socotesc că îmi fac o datorie sfîntâ şi nu mă îndoesc, că mulţi bărbaţi vrednici, vătjend importanţa cestiunii, se vor pune pe lucru înaintea Statului, care, cel puţin pentru moment, e atât de strîmtorat.
H.	Pan ta zi
Profesor.
POMII RODITORI
Pomii roditori, se pot îmulţî: prin seminţe, butaşi, marcoţî şi prin pueţi eşiţî din rădăcină.
Prin seminţe.
»
Cei mai buni pomi, sunt aceia care-î crescem din seminţe; şi pînă se desvoltă ei ca să fie buni de plantat la locul lor statornic sau în grădina de pomi, trece un interval de 3—6 ani în care timp ei se cresc şi se îngrijesc pe un loc care-1 putem numi Şcolă de pomi. Şcdla de pomi, e bine ca să o facem la un loc deschis, spre a avă destulă lumină pomi-şorii tineri; să fie ferită de vînturile de Nord, iar pămîntul, să nu fie prea gras ci mijlociu.
Seminţele trebuincidse, le luăm de la fructele cari sînt bine cdpte ; ele se sâmănă tdmna sau primă-vara în straturi acoperindu-se cu pămînt de 3 sau 4 ori cât mărimea seminţei. Dacă din ore-carî împrejurări nu s’a făcut somănarea tdmna, ci a rămas pentru a se semăna în primă vara următdre, a-tuncî este bine a prepara seminţele în aşâ mod, ca să le grăbim germinaţiunea. Pentru acest scop, punem seminţele încă din tdmnă în nisce cutii cu nisip umed, şi le păstrăm într’un beciu. Aceasta, se face maî cu semă la seminţele a-cele cari au c<5ja tare precum: de pruni, zarzări, cireşi etc.
Dacă seminţele se semănă tdmna, atunci se va presăra peste strat nisce frunze uscate, sau gun6e, ca să nu degere seminţele în timpul ernei. După ce pomişorh au răsărit, trebue pliviţi de buruene şi udaţi de secită. In primăvara anului al doilea după semănare, se scot cu îngrijire pomişorii eşiţî din seminţe şi se sădesc în alte straturi, la o distanţă de două palme unul de altul. Cu ocasia acestei transplantări, pomişorii trebuesc curăţiţi de mugurii cari s’au ivit aprăpe de rădăcină, precum şi rădăcinele pivotante se scurtează cam pînă la 10 c. m., în scop de a se ramifica râdăcidre mai la suprafaţă, unde pământul e mai bun ca în adâncime. Cu
www.dacoromaQica.ro
110
ALBINA
cit un pom, va fi mutat maî de multe ori dintr’un loc în altul cînd e mic şi-i tot vom scurta din râdăcinele cele grdse, cu atît. îşi va înmulţi rădăcinele cele fibrdse şi pomul va Iun o desvoltare puternică. Scdterea pomişorilor trebue făcută cu mare îngrijire, ca atât trunchiul cât şi rădăcinele se fie ferite de lovituri sau sdreliturî, care ar pute causâ ne-răuşita pomilor. — La doî ani, pomişoril încep a se altoi.
I). Petrâla.
0 serisore.
Domnule Preşedinte,
Citesc cu drag tote bucăţile literare ale revistei populare Albina şi tote sunt un îndemn pentru redeşteptarea sătenilor noştri din starea de amorţelă în care au vieţuit pînă acuma.
Un vent al unei noul vieţi a început să sufle de la un capăt la altul al ţărel şi el a fost pornit numai de roiul de albine, din jurul acestei drăgălaşe reviste.
Pe calea acum binişor bătută, se vor îndrumă tot mai mult sfaturile de cari iubitul nostru săten are nevoie, pentru a-şi croi şi el o dată, o viaţă omenescă lipsită de nevoi, lipsită de dureri şi maî ales lipsită de prăpădenia beutureî, care sub cuvînt că-î înecă suferinţele vieţeî, ajunge să-î înece şi să i otrăvescă viaţa lui, a femeeî şi copilului! Dee Domnul ca munca ce roiul de Albine din casa revistei, pune la mântuirea de rele a poporului român, să fie încununată de cea mai repede isbândă.
Gustând mierea, din numărul 2 al Albinei, mi-a răsărit şi mie în minte o idee ! Ce bine ar fi ca acestă revistă să se citescă şi soldatului nostru în casarmă! Nepreţuită ar fi pentru hrana minţii şi sufletului seu.
Deci ocârmuitoriî cei mai cu vadă ai revistei, ar pute stărui la stăpânirea oştirii ca să încuviinţeze acest lucru şi pomenit le-ar li numele. Se face şcolă prin cazărmi, se citesc cărţi, dar ce păcat că sunt din acelea a căror limbă ei nu o înţeleg, nefiind scrise pe înţelesul tuturor. Dar nu numai oştenilor soldaţi le-ar fi de folos citirea Albinei, ci şi oştenilor oficeri, cari tot maî au de învăţat lucruri diu cele cu cari să îndeletnicesce Albina.
Aş mai ave o vorbă de dis; şi nu cred că-mi va fi luată în nume de rău: Ce bine ar fi ca tote scrierile ce să tipăresc în Albina să fie scrise numai pe- înţelesul tuturora, adică pe o ro-mânescă curată; căci mult e dulce şi drăgălaşe şi bate mai cu putere la porţile minţeî şi ale inimeî. Scrisul înalt cu vorbe prea alese, cum le elice sătenul, sunt numai pentru cărturarii cei de samă cari le pricep rostul, pe cînd sătenuluî îi place să audă limba curat strămoşescă.
Isprăvind acăstă scrisore, vă rog să mă socotiţi ca cel mai dornic al propăşire! şi al isbândei ideilor ce v’aţi luat pe umeri, spre fericirea poporului românesc.
Căpitan S. Leonte.
de la Ministerul de Resboiu.
www.dacocomanica.ro
algika
111
Din ,,Monitorul Oficial"
III,	Legea iinpositiilni băuturilor spirtose.
Băuturile spirtose fabricate din cereale, cartofi şi rădăcini, sînt supuse la o taxă de 10 bani de grad de tărie şi de decalitru.
Cele fabricate din fructe, vin, drojdii de vin şi de tescovină sunt supuse la o taxă de 5 bani de grad de tărie şi de decalitru. De-o cani-dată acestă taxă se înlocuesce cu o dare de 20 bani pe fie-care decalitru de borhot.
Fabricarea băuturilor spirtose se va face în destilăriî învoite de ministerul financelor. Destilatorii vor lua o taxă în bani sau în natură, ce se va hotărî între ei şi cei ce voesc a destila.
Destilările neînvoite sînt pedepsite cu o amendă de 400 lei şi cu luarea aparatelor, a băuturilor şi a materiilor din care s’au făcut şi a vaselor.
De-o cam dată fabricarea alcoolurilor din fructe rămâne liberă, până vor începe să funcţioneze acele destilăriî.
Licorurile de ori-ce fel sînt supuse la o taxă de 12 bani de decalitru. Sînt însă scutite cele fabricate din spirt care a fost odată taxat.
Constatarea drepturilor fiscului se va face în momentul fabricării, cu o scădere de 6% drept pierdere din deposit. Pentru câtimi mai mici de 10 decalitri se va face după trei luni de la fabricare.
E oprită ori-ce imitare a băuturilor spirtose din fructe, prin amestecarea celor din producte cu esenţă de prune.
Cei prinşi vor fi pedepsiţi cu luarea băuturilor falşificate şi cu amendă de 1000—2000 lei; iar dacă băutura spirtosă falşifieatâ a fost găsită în stare de transport, se vor pedepsi cu confiscarea băuturilor, a. vaselor, a mijlocelor de transport şi cu amendă de 25—C00 lei.
Băuturile aflate în fiinţă la proprietari, depositari şi comercianţi, mai mult de 30 decalitriî vor fi supuse taxei de 3 bani de grad de tărie şi de decalitru pentru producător şi dc 5 bani de grad şi decalitru pentru cele-lalte deposite.
Licorurile vor plăti taxa de 12 lei sau numai 6 lei, dacă se va dovedi că au plătit taxa actuală
Cei cari nu vor declară în termen de 30 de <jile, cu începere de la 8 Oct. 1900, borhoturile şi băuturile ce le au (la biuroul de percepere), vor fi supuşi la amendă şi la confiscarea materiilor şi a băuturilor.
Proprietarii cazanelor sunt datori să le declare în termen de 3 luni. Alt-fel vor fi confiscate şi vindute de sLat.
Cei ce denunţă contravenţiile au dreptul la un premiu de jumătate din preţul confiscării şi al amendei. Agentul constatator are drept la un sfert din aceeaşi valore.
Mnnit. oficial de la 8 Oct. 1900.
întâmplările Săptămânii.
—	La 12 Octombre c. s’a deschis prin mesagiu regal sesiunea de tâmnă a Sfintulu! Sinod al Bisericeî nostte.
—	Preotul I. Grigoriu, licenţiat în teologie s’a numit protoereu al jud. Vasluiu.
—	D-l I. E. Vasiliîi, institutor în Bârlad, a fost numit revisor şcolar al jud. Tutova.
—	Au sosit la Ministerul de Finanţe noile monete de nichel de 5 şi 10 bani, în valore de 500.000. Aceste monete vor fi date in circulaţie pe la 25 Noembre, după ce vor fi cântărite şi li se va constată composiţia lor metalică.
www.dacQFomamca.ro
112
ALlîINA
—	Pe lingă şcdla profesională No. 3 din Bucurescî, s’a instituit o secţie comercială de fete. Se admit eleve cu 3 clase secundare, având media 7, şi absolvente ale şcdlel profesionale cu media 8. Cursurile încep la 1 Noembre. Acăstă nouă secţiune, este fdrte însemnată, căci va da încă un mijloc de traiii femeilor române.
—	Bucăţile cari vor formă statuia «Gloria României,» ce se va ridică în Dălul Spirei din Bucurescî, în amintirea pompierilor că-duţl la 1848, aii fost terminate în atelierele şcdlel de meserii.
Gloria înaripată are mărimea de 4 metri. In mâna drăptă, ea ţine un pompier murind şi strîngend flamura stăgulul cu braţul, iar în stînga ţine o trîmbiţă.
—	Mareşalul Roberts, comandantul suprem al armatei engleze din Transvaal a proclamat cucerirea acestei ţări şi alipirea el de regatul Britanieî Mari.
Cu tote astea, luptele între Englezi şi Buri se urmeză. Trupe bure sub comanda generalului Devet au suferit mari pierderi din partea duşmanului. In alte locuri englezii au fost învinşi. Preşedintele republice! Orangeluî, anexată la Marea Britanie, şi-a mutat capitala ţării la Furiesburg. Acesta e o probă că nici în Orange, Englezii n’au isprăvit încă de luptat.
—	La New-York (America) a fost o grdsnică explosie într’o fabrică de produse chimice. Intrega clădire a fost asvîrlită în aer. Un tren aerian care treceă tocmai atunci, s’a prăbuşit, sînt peste 250 de morţi. Pagubele se urcă la 4 milione de lei. Nu se cundsce pricina focului, care a dat nascere exploziei.
—	Mişcarea Boxerilor din China nu e încă potolită. Trupele imperiale Chineze şi cele Europene se silesc să liniştescă pe răsculaţi. împăratul Chinei nu s’a reîntors încă în Peking, capitala sa. Se pare că el ar fi ţinut în prinsăre de prinţii chinezi amestecaţi în mişcare. Se crede că puterile europene vor cere ca principalii capi al boxerilor, care au pricinuit acele grozave turburărî, ce au costat atâtea vieţi, să fie omorîţî.
Din greşală s'a publicat în No. 2 al Albinei, cum că articolul Muica Metania e de Ion Popea. Acest articol se da-toresce, din contra, cunoscutului nostru bărbat de şcălă şi scriitor I. M. Riurcanu.
POŞTA REDACŢIE!.
Mai multor învetătorî: Am aflat că unele şcole rurale au fost transformate in şcâle de cătun pe motivul că aă avut o prea mică populaţiune şcolară Să se vadă circulârile pe care le pubicăm mal sus.
In acest caz învăţătorii titulari vor fi permutaţi la alte şoăle, căci şcola. de cătun e plătită numai cu 40 lei lunar. Disposiţiunea acăsta s’a pus in aplicare pe (J'ua 4e 1 Octombrc a. c.
www.dacoromanica.ro
MICA PUBLICITATE
Cu 5 bani cuvîntul, iar pentru anunciurile cu un număr mal mare de cuvinte, de la 50 în sus, preţul pentru ilc-care cuvînt este numai de 4 bani.
Textul pentru pregătirea lecţiunilor, de Eugen Tisescu învăţător, elegant lucrat.
Pentru institutor!. ... le! 3,50 » înveţ. pe cursuri. » 3,50 Adresaţi comandele însoţite de cost, plus 50 bani porto, domnului Eugenia Tisescu, liacilu.
GRĂDINA PREOTUL IUTE, Biserica Cotroceni, Bucuresci. —Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Brâ<JI. Pini austriac!,Tliuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Direcţiunea generala a poştelor, telegrafelor si teleMuclor. Se aduce la cunoscinţa generală că, cu începere de la 1 Octombre a intrat In vi-gore nouile taxe telefonice, cari sînt simţitor reduse faţă de cele actuale. Costul abonamentului anual, pen-
tru posturile instalate la domiciliu, este de lei 100 anual. In localurile unde abonaţii îşi exercită o profesiune, 150 lei anual. Pentru hotele, restaurante, cafenele şi localuri de consumaţiune, 200 lei anual. Taxa pentru instalare de 150 lei, care se plâ-tesce odată pentru tot-d’a-una, pote fi achitată şi în rate : 50 lei odată cu cererea de instalare, 50 lei după 3 luni, şi restul de 50 lei după alte 3 luni. Taxele de abonament pot fi plătite anual, semestrial şi chiar trimestrial, dacă acesta este dorinţa abonatului, care e rugat a o arătă în declaraţiunea de abonament, pe care o va adresa d-luî diriginte al oficiu lui telefonic. Formulare «Declaraţiuni de abonamet» se pun gratis la dis-posiţiunea celor interesaţi în tote oficiile telegraf o-poştale dinoraşeleunde există o reţea urbană.
DIRECŢIUNEA.
Cel mai mare şl cel mai vast msgasln din Ţară şl singurul care vinde eftln LA TOATE SEZOANELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 ^	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 »	»	facon Klappe, 15,95
»	>	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţuri, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 chevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 »	» High-Liffe, 15,95, 14,95
»	> extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95
5,95,	4.95.
Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tote sezonele se pote găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine.
Magasinul la tote Sesânele lingă Poliţiă. Bucuresci, Calea Victoriei 27, Bucuresci.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor av6un scâ<)3raint de 6% din preţurile însemnate, presentâiid cuponul.
www.dacoromanica.ro
Cereţi, prin o carte poştală adresată C. ^aiculescu 117, Victoriei, jjucurescî
NOUL CATALOG
Pentru tomna 1900 şi primăvara 1901 ce sc trimite franco şi gratis
AL
CELEI MAI MARI PEPINIERE DIN ŢARĂ DE ARBORI & ARBUŞTI
De la Slobozia*-Galbenu, jud. 1^.-Sărat, a luî C. C. DATCULESCU Proprietar-Cultii/ator.
Comendile de arbori altoit! si de umbrire
• • »
ce se transmit ferm din August beneficiază de un rabat însemnat. Avis per-sdnelor ce doresc mari cantităţi!
Vegetaţiunea imenselor cantităţi de arbori şi arbuşti de tot felul ce posedă Pepiniera Datculescu, anul acesta, e de o exuberanţă aşa de mare, cum nu s’a mal vficjut.
Mal multe persdne se pot asocia a lua de odată o mare cantitate de arbori spre a beneficia de preţul redus pe mie, şi de transportul eftin când se transportă vagone complecte.
80.000	Per! disponibili, altoiţi pe perl sălbatici şi pe gutui, adică 20.000 altoiţi de un an de la 1 m. Ia 1 m. 20 înălţime cu preţul de 80 bani bucata, suta 70 lei, iar mia cu lei 000,
40 000 altoiţi dc 3 şi 4 ani piramide formate şi desvoltate, înălţime de 1 m. 50 la 2 m. 50, bucata 1 leu 20, suta cu lei 90, iar mia cu cu lei 800, şi numai in ales şi etichetaţi.
60 000 Meri disponibili altoiţi pe meri selbatici, adică 10.000 altoiţi de un an de la 1 m. la 1 m. 20 înălţime, cu preţul de 80 bani bucata, suta 70 lei, iar mia cu lei 600.
50.000 altoiţi de 2 şi 3 ani, înălţime de 1 m. 60 la 2 m. 20 cu corona frumos desvoltată sus, bucata 1 leu 50 bani, suta cu lei 100, iar mia cu lei 900 şi numai în ales şi etichetaţi.
înălţime de 2 m. 50 la 3 metri, cor6na sus frumâsâ. Vigore fără semăn.
1.40	bucata. 120 Iei suta. 1000 lei mia.
15.000	Frasin! excelsior (înălţat)
înalţi de 2 m. 50 la 3 metri. Cor6na sus frumosă. Vigore mare.
1.40	bucata, 120 lei suta, 1000 lei mia.
nealtoiţi, de un an pentru gard viu etc. cu următdrele preţuri: l-a alegere de 1 m. la 1 m. 20, suta lei 5, iar mia lei 40.
II-a alegere de la 60 la 99 cent. suta lei 4, iar mia Iei 30.
10.000	Salcâm! nealtoiţ! pentru hotare
de 2 ani, înalţi de 1 m. 80 la 2 m., lei 12 suta, iar mia 200 lei.
OFERTE F6RTE AVANTAGlOSE
15 000 Arţar! American!
200.000	Salcâm! obicinuiţi
Institutul de Arte Grafic^^^;^^^.^ UDdmnel 16. -
Bucurescî.