No 3.
ANUL IV.
15 Ootombre 1900.
o
Q
0
0
O
O
0
<3-,
O
o

IWistă Enciclopedică populară
yîpare în Jie-care Duminică
Abonamentul in ţară pe an Uei 5 I Abonamentul în străin, pe an Liei 8
»	»	» 6 luni > 3 | Un număr..............15 bani
Pentru anuneiuri 1 leu linia ]Vlica publicitate 5 bani oui/întul. Manuscriptele nepublieate se ard.

Comitetul de redacţie,-Ion Kalinderu
vicearju ’dulescu-jVfotru ff. Coşbuc J. O teseu P. 3>u//u


Q. jfdamescu V. S■ jv°ga
Jf. Jfico/aescu Corist. C pop.-Ceaşcă Qr. Veodossiu.
N, I. Basilcscu, Sentimentul naţional. — G. Coşbuc, Iscăliturile autorilor. — Mişcarea poporoţiunil ţării In 1899. — P. G.t Biserica la ţară. — Gh. Âdamcscu, Să dăm ajutor statului — Povestitorul, înfrângerea lui Carol Robert. — D. Petrâla, Crescerea pomilor roditori. — Moş-Negu, Renul —Scrisori către redacţie—Virgil Broscărcscu, Patrie.—Cititorul, Dintr'o carte veche. — O boia a strugurilor. — Industria fructelor uscate — Dr. Bcla, Somnambulii. — Bibliografie. — Radu, Pentru ce bem apă?. — Din «Monitorul oficial» — Cronica săptămânii. — Loteria casei naţionale din Sibiu. — Informaţiunî — Mulţumiri — Ilustraţiuni: Din frumuseţile ţării: Vîrful Omului plin jud. Prahova. — înfrângerea lui Carol Robert. — Ren.
£

pedacfia ţi JJdministrafia S?r. J/!âqtulesa Jfo. 9, pucurescl.
www.dacoromanica.ro
Desluşiri pentru D-nil abonaţi.
Acesta e al III-lea numer din anul al IV-lea. Atât acest număr, cât şi No. 1 şi 2, conform hotărîreî luate de comitet, nu le-am trimis de cât abonaţilor cari au fost achitaţi pe anul al III-lea, celor ce au cerut a se înscrie pe anul al IV-lea şi la câţî-vâ din cei neachitaţi, cari au rugat cu insistenţă a nu li se suspendă trimiterea, făgăduind că vor achită cât mai grabnic.
Rugăm dar pe abonaţii noştri cari sînt achitaţi pe anul al III-lea şi au fost suprimaţi fără cererea lor, să ne comunice când au achitat abonamentul ca în cas de erdre să putem îndrepta, iar de au încredinţat altor persdne costul, iarăşi să ne comunice, arătându-ne precis, numele, funcţia şi domiciliul acelor persdne.
Mal rugăm pe toţi d-nii abonaţi cari şi-au schimbat sau îşi vor schimbă domiciliile să ne comunice noua lor adresă, arătând neapărat unde au primit revista în trecut.
Abonaţii ce ne trimit bani, să scrie pe dosul cotorului mandatului desluşit pe ce timp trimete abonamentul; iar dacă cere abonamentul din nou, să scrie desluşit numele şi comuna pe cotor. Cel ce trimit şi pentru alţi abonaţi, să puie desluşit pe cotorul mandatului numele şi comuna în. care locuesce fle-care abonat.
In cas când unul abonat nu i se aduce revista cel mult a treia (Ji după Duminică, să reclame oficiului poştal prin care primesce şi de nu e satisfăcut să ne reclame nouă. Acelaşi lucru să-l facă şi când li se aduce revista neregulat.
Numerile ce n’ar fi fost primite la apariţie şi nu ne vor fi reclamate cel mult în 15 cjile de la data lor, sub nici un cuvînt nu se vor mal trimite.
Tirajul revistei fiind redus numai la numărul abonaţilor şi reservându-ne numai un numer forte restrâns de colecţii, rugăm cu insistenţă pe d-nil abonaţi a ţine socotdlă de avi-sul nostru, în interesul d-niilor lor.
Abonaţii neachitaţi încă şi cari ar dori să continue abonamentul în anul al IV-lea, să se grăbescă a achită cel mult pînă la 30 Octombre pentru a li se pute da No. 1, 2 şi 3 din anul al IV-lea.
Administraţia.
www.dacQramanica.io
ALBINA
57
Sentimentul naţional.
t/S£,p.
tffb'1 evista «Albina» este menită să fie un adevărat interpret între sufletul Românului de la oraş şi sufletul Românului de la sate. Ea trebue dar să întreţie viu focul sentimentelor şi gândurilor cari intereseză de o potrivă viaţa tuturor Românilor. Dar care dintre sentimentele, ce ard cu o flacără curată în inimile tuturor celor cari vorbesc dulcea limbă românescă, trebue să fie mai bine îngrijit, mai bine şi mai cu dragoste interpretat de cât sentimentul naţional?
Sentimentul naţional ? Pentru unii aceste două cuvinte îm-părechiate dau un sentiment vag de aspiraţiune spre viaţă, spre viaţa sa proprie şi a familiei sale, spre viaţa tuturor celor care-i sînt iubiţi; pentru alţii sensul acestor două cuvinte însemneză amor exclusiv de neam, dar şi ura neîmpăcată împotriva tuturor elementelor cari nu sînt de o viţă cu el, însemneză ceia-ce se chiamă în limbagiul modern
şovinism.
>
Din ceste două înţelesuri, cel d’intâiu este prea mărginit, cel din urmă prea exclusiv, prea exagerat.
Intre sarcinile pe cari trebue să şi le ia Albina,» cea mai nobilă să fie sădirea sentimentului naţional în inimile în care ca în pămînturile sălbatice n’a fost încă acestă sămînţâ a-runcată; să fie curăţirea, plivirea, îngrijirea caldă şi iubitore pentru acele suflete, în care acest vlăstar cresce mai mult la voia întâmplării, înăbuşit une-ori de burueni streine, alteori firos şi galben din causa lipsei de îngrijire. înţelesul clar al aspiraţiilor naţionale este consciinţa limpede despre menirea unui neam în viitor, şi nimic nu dă mai mult avânt sufletului, mai multă răbdare inimii, chiar când sufletul este oprit în cale de puternice obstacole, chiar când inima este încercată de grele suferinţe, ca strălucirea luminosă a unui liman frumos şi sigur, vădut în depărtare prin zările limpezi.
Naţiunea nostră nu trebue iubită orbesce, cum iubesc unii părinţi pe copiii lor, pe nenorociţii copii răsfăţaţi, pe care-i pierde tocma acâstă iubire orbă şi nebună. Iubirea nostră, mai ales a elementului menit să facă educaţi unea poporului — şi Albina în deosebi la învăţători se adresâză —
www.dacoromanica.ro
58
ALBINA
iubirea nostră să fie ca iubirea cultivatorului prevădător, care mai nainte de tote smulge din câmpul lui tote buruenile rele. Aşâ să facă educatorii neamului, învăţătorii, institutorii şi profesorii, să smulgă mai întâiu buruenile din ţarinile tinere cari lor le sînt încredinţate şi numai ast-iel învăţăturile lor vor da rode dulci şi frumose întocmai ca viile cele lucrate. Iar dacă vor lăsă inimile ca viile cele părăsite, pot fi în ele viţele de strugure cele mai alese, fructul va eşi firav, rar în bobe şi trenţuit din firul înalt pînă la brâu.
Să ştiţi voi, cei chemaţi a educa poporul român şi toţi Românii să o ştie că neamul nostru nu va trăi şi nu va merită să trăiască de cât dacă va aduce cu el în viaţă acele virtuţi ale inimii, în care stă adevăratul progres al omenirii. Să învăţaţi dar voi, părinţi spirituali, pe copiii voştri su-fletescî, să-şi iubăscâ patria, să învăţaţi voi profesori pe elevii voştri să-şi iubescă neamul; dar cuvîntul iubire de patrie, să faceţi pe copii să înţelegă că sinonim este cu cuvîntul cinste, cu cuvîntul datorie, cu cuvîntul curaj, cu cuvîntul supunere şi disciplină; să înţelegă şi să simţă adînc în inima lor tinerii neamului nostru, că nu există patriotism fără virtute şi că totă raţiunea existenţei neamului nostru stă în calităţile de inimă şi de spirit pe care le are rasa nostră. Căci dacă nu ne vom ţine de cuvîntul dat, dacă vom fi lipsiţi de lealitate, dacă vom fi fricoşi, dacă vom înşela şi dacă vom fură pe semenii noştri, dacă nu ne vom face datoria, dacă vom fi omeni de desordine, corupţi în moravuri rele, la ce am mai propagă noi iubirea de un ast fel de neam ?
Să fie dar iubirea nostră de neam, ca inelul credinţei, să fie semnul vizibil al tuturor virtuţilor. Să fie virtutea nostră ca o puternică corabie, în care să plutescă iubirea nostră de neam.
Noi, învăţătorilor poporului român ne adresăm, lor, cari prin cultura lor spirituală ţin ca un sghiab cu un capăt de oraş, iar cu inima şi cu traiul lor cu celă-l-alt capăt de locuitorii satelor, lor ne adresăm, care prin virtuţile sufletesc!, trebue să stea d’asupra tuturor, căci prin sghiabul lor curge apa cea limpede a generaţiilor ce le sînt încredinţate spre crescere. Să cultive cu sîrguinţă inimile şi sufletele Românilor, să cultive virtuţile şi ast-fel vor sădi iubirea de neam asigurând Românilor un viitor strălucit în mijlocul popore-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
59
lor civilisate. Căci civilisaţiunea nu stă numai în învăţarea canonelor sciinţei, ci în calităţile de inimă ale unei rase ; iar sciinţa, podoba inimii, va cresce mai din plin intr’un pămînt ast fel curăţat, ast-fel pregătit.
N. I. Basilescu.
Iscăliturile autorilor.
ând scrie un Domnitor către alt Domnitor, în chip oficial, sau către supuşii sfii, el îşi spune numele tot-d’a-una de la început şi de obi-<yi	ceiti are 0 frasă anumită, nesehimbătore. Re-
CVv	gelc nostru introduce decretele şi legile —
c^cţ gţnţ privite ea nisce scrisori către unul, sau către toţi supuşii sfii — cu frasa acesta: a Noi Carol I, prin grafia lut Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României, (urăm) la toţi (cel) de faţă şi (cel) viitori sănătate,» şi apoi urmeză textul. Tot aşă fac şi autorităţile cari vorbesc în numele Domnitorului sau
ale obştel.
Particularii însă, când scriu fie particularilor fie autorităţilor, îşi pun tot-d'a una numele la slârşitul scrisorii, de orl-ce natură ar fi scrisorea. Obiceiul e general la t6le poporele moderne ale Iiuropeî. Dar e ob ceiti nou. Grecii şi Romanii îşi spuneau numele de la început, în scrisore, cam aşa: «Atilius scrie lui Cajus, dorindu-î multă sănătate şi încunosciinţându-1 că. ..» şi urma textul, sau «Atilius doresce ca acfistă scrisdre pe care o trimete lui Cajus, să 1 găsescă în pace şi în sănătate... » Şi e cu mult mal firesc aşa, cu mult mal poetic, să începi cu ceea-ce e mal scump omului, de cât cum lacem noi care începem cu scuse că supărăm pe acel cui îl scriem ori cu alte banalităţi căutate. Şi astâijll omenii mal de rînd au o l'rasâ tipică în scrisorile lor, cam aşa: «Dragă mamă, eă sînt sănătos şi doresc ca scrisorea mea să te afle şi pe d ta sănătosă.»
Scrierile, literare ori sciinţifice, au avut şi aii tot aceiaşi sortă, ca şi scrisorile — fiind-câ ele sînt, la urma urmei, scrisori către public. Noi, astăzi ne punem numele ori la începutul scrierii, ori la sfârşit. La început, ni l punem ori înainte ori după titlul scrierii: «Vasile Alexandri. Dan căpitan de plaiii» sau «Dan căpitan de plaitk de Vasile Alexandri.» Acest obiceiii e cel mal vechili şi mal practic. Mal ales scriitorii greci şi romani aveaţi obiceiul să arate de la început cine sînt şi ce subiect trateză. Aşa (Jiceati: «Aristotele din Stagira. Despre cer,» şi apoi urma scrierea.
La Iudei eră tot acelaşi obiceiii, dar pe când Romanul şi Gre-
www.dacaramamca.ro
60
ALBINA
cui îşi arăta numele şi titlul cărţii, ori a scrierii, deosebit şi din capul locului, fără a face vr’o legătură logică între numele său şi textul scrierii, Iudeii îşi amestecaţi numele în text. Aşa, el începeau scrierea:
«Fost-au după mortea lui Moisi, şerbul lui Iehova, că a vorbit Iehova către Iosua, fiul lui Nun, şerbul lui Moisi, ţlicend:...» şi apoi urmă scrierea.
Toţi prorocii îşi încep scrierile lor aşa.
«Vedenia lui Isaia fiul lui Amos pe care-a văcjut-o despre Iuda şi despre Ierusalim în cjfilel® lui Uzia...»
«Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul dintre preoţii cari erau în Anatot în pămîntul lui Veniamin, către care veni cuvîntul lui Iehova în <jfie'e lui Iosie fiul lui Amon regele lui Iuda, în anul al trei-spre-cjecilea al domniei lui...»
După cum se vede din începutul scrierii lui Ieremia, scriitorii judaici arătau şi timpul când au scris.
«S’au întâmplat în anul al treizecilea în luna a patra, la cinci a lunel, în ceasul ce eram între robiţi, aprope de rîul Chebar, că s’au deschis cerul şi am vS<Jut vedeniile de la Dumnezeu. Şi veni cuvîntul lui Iehova către Ezecliiel profetul, fiul lui Buzi... *
Aşâ îşi începe Esechiel cartea sa arătând anul, luna, (Jiua şi chiar ceasul când a început să scrie.
Aceste începuturi nu se pot deslipi de text, fiind că ele sînt versuri ale textului, şi sînt însemnate cu verset 1, 2, 3. etc. Rar se întâmplă că începutul — în care autorul îşi spune numele— să fie un singur vers, care s’ar pute deslipi de text. Acest lucru l-a făcut pretutindeni David în psalmi, Solomon în scrierile sale, şi rar câte un profet (d. e. Obadia).
Dintre evangeliştil Mateiu, Marcu şi Ion au urmat obiceiul Grecilor: şi-au spus numele şi lucrarea, şi-apol au continuat textul, absolut fără nici o legătură cu numele autorului. Luca urmeză obiceiul Iudeilor, pote aici o fi causa că el scrie evanghelia în chip de epistole către Teofil.
Pavel însă urmeză obiceiul greco-roman: Işî spune numele şi cine e, şi urmeză scrisorea. El are uneori o frasă stereotipă cu care începe: «Pavel, şerbul lui Dumnezeu, chemat a fi apostol lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu şi prin...» după acest şi prin urmeză un nume de bărbat vrednic creştin ca: şi prin fratele Sosten, prin fratele Timoteiu etc. Dar tot-d’a-una scrie la sfârşitul epistolei prin cine sa trimis epistola, şi mal iscă-lesce odată.
Cu totul alt fel e obiceiul poporelor asiatice: a Chinezilor, Perşilor, Arabilor, a Turcilor. Scriitorii acestor popore nu-şl spun la început numele, ci la sfârşit, dar ca şi Iudeii tot-d’a-una în text. De multe ori e forte ridicol felul acesta de a arătă pe autor. Ca exemplu, un scriitor persan ar încheia ast-fel Cântecul gintel latine:
Ea va răspunde sus şi tare:
O Dămne ’n lume cât am stat
www.dacQramanica.io
ALBINA
fii
In ochii EF plini de-admirare I’e tine te-am representat —
Căci ast-fel vă vestesce vouă Alexandri, caie-a cântat.
Sau: Deşteptăte Române:
Murim mai bine ’n luptă cu glorie deplină De cât să fim sclavi iarăşi pe vechiu-ne pămînt,
Şi eu sînt, Murăşanu, acel care vă cânt.
La poporele din Europa, astătjl, numele scriitorului se arată ori la începutul scrierii (vorbim numai de scrierile de prin reviste şi cjiare) ori la sfârşit, lără să albă vr’o legătură cu textul.
Punerea numelui în capul ori în coda scrierii are şi o poveste. Anume în Anglia, ducii şi lorcjiiî când scriaţi prin reviste cereau să li se pună numele în fruntea articolului ca să se deo-sebescă de alţi muritori de rind, cari trebuia să-şî sub-scrie numele la sfârşitul articolului. Acesta a fost începutul. O vanitate a boierilor. Ast fel după locul numelui, la sfârşit ori la începutul articolului, se putea distinge de la început care scriitor eră de familie nobilă şi care eră burghez. Dar fiind că mal tote articolele bune eraţi iscălite la sfârşit, iar cele proste la început—căci nobilii nu prea se distingeau în ce privesce talentul — lumea a început să-şi bată joc de acestă deosebire de iscâlire, şi aşâ sau amestecat lucrurile.
De alt fel punerea numelui la sfârşitul scrierii mal are şi altă poveste care va fi vecinie nouă. Se întâmplă multe caraghios-lîcurî cu numele autorului, când frasa din urmă se pole legă ore cum-vâ de numele iscălit, mal ales când vin ,în ajutor şi greşelile de tipar în ce privesce interpuncţia.
îmi aduc aminte de când eram student, că profesorul nostru de românesce ne cerea să citim şi numele autorului, când citeam vr’o poesie — ca să ne deprindă a fi băgători de semă la autori, căci, de obioeiu, lumea citesce o nuvelă, o poesie şi nici nu gândesce să scie cine-a scris-o. Sînt omeni, cari citesc ani de arîndul scrieri de-ale unul autor iscălit, şi când le pomenescl numele autorului, el îţi spun spre mal marea ta mirare, că în viaţa lor n'au aucjit de el!
Şi aşâ citind cu profesorul nostru poesil, ne-aii rămas proverbiale câte-vâ nume de autori, d. e. «Pe calea mântuirii ducea pe Israil Grigorc Alexandrescu.» Aşâ se termină poesia Trecutul, La mănăstirea Dealului; şi frasa ne-a rămas de pomină fiind-că, avend să învăţăm poesia pe din afară, nici unul n’am ştiut-o la lecţie afară de un coleg evreii, căruia însuşi profesorul i a adresat ca laudă acest vers.
Poesia Ruinele Tîrgoviştei se termină: «Iar la vederea vostră se simte ’nspăimîntat Vasile Cârlovă.» De numele lui Alexandri legasem ultimul vers din Garda Saraiulul; «Pe palida lui frunte depune-o sărutare Vasile-Alexandri.» Dar sciu două exemple mal cu haz, pe care le-am citit.
www.dacQromanica.ro
ALBINA
62
Gr. Alexandrescu publicase fabula Cotoiul Călugărit. Din gre-şală, culegătorul tipograf, în loc de punct a pus două puncte la sfârşitul fabulei. Eliade Rădulescu citesce fabula şi întrebă odată pe Alexandrescu cu care eră certat, pe atunci «Iscălesc! fabula asta?»— «De ce? 0 iscălesc, se înţelege.» — «Şi mal ales versurile din urmă?» — «Da, da. Le iscălesc!» — «Şi eu cu amândouă mânile» răspunse Eliade, arătându-I tipăritura.
Versurile erau:
Cotoiul Călugărit Este omul ipocrit:
Gr. Alexandrescu.
Iar Eliade tocmai ipocrisia i-o impută lui Alexandrescu.
Mal ridicol e caşul lui George Asachi. El publicase fabula sa «Asinul şi furii,» şi s’a potrivit că după ultimul vers nu se pusese punct. Un prieten al lui Asachi, într’o adunare de cunoscuţi, face gluma şi citesce cu glas tare fabula lui Asache, legând ultimul vers de numele iscălit sub el. Sfîrşitul poesieî e:
Dar pe când dînşiî se cârtă Nesciind cum să-l împartă Vine al treilea tâlhar Şi le fură pe măgar
George Asachi.
Foiletonele gazetelor sînt mal ales, un vecinie isvor de cara-ghioslîcurl. Forte des vecii câte un foileton sfîrşinduse: «Atunci contele se ridică grav şi zise: Va urma.»
G. Cosbuc.
»
Mişcarea poparaţiuniî ţării în 1899.
Totalul căsătoriilor în ţara întregă a fost de 50.003 din cari 42.914 în comunele rurale. Nascerile au atins cifra de 250.318 suflete, din cari 128.559 băeţî şi 121.759 fete; comunele rurale fîgureză în aceste cifre cu 210.887 suflete, din cari 108.285 băeţî şi 102602 fete.
Morţi în ţara întregă au fost 164.900, din cari 86.509 bărbaţi şi 78.391 femei. Comunele rurale figurăză în aceste cifre cu 133,979 morţi, din cari 69.473 bărbaţi şi 64 506 femei.
Dacă comparăm numărul născuţilor cu al morţilor, excedentul de născuţi'în ţara întregă a fost de 85.418 suflete, în cari comunele rurale figureză cu 76.908.
www.dacoramanica.ro
DIN FRUMUSEŢILE ŢĂRII
Vîrfurile Omului din jud. Prahova.
www.dacQFomanica.ro
64
ALBINA
BISERICA LA ŢARĂ
^g^>iserica a fost pentru sătenii noştri, înde-
ZŞrjj, lungată vreme singurul isvor de lumină şi viaţă. De la biserică învăţau eî cum tă se însufleţescă în vremuri grele pen-
^ tru apărarea legii şi a moşiei. Nimic mai N de semă nu făceau fără să nu porte pe-
cetea aprobării bisericii. Când vre-o nevoe apăsă pe capul sătenului singurul Iul duhovnic şi povă-ţuitor nu eră de cât preotul. Când ţăranca la rîn-dul eî avea şi ea vre un necaz, cum de pildă: bolă în casă, neînţelegere cu bărbatul, vre-o greutate în ale căsniciei, alergă de îndată la maica preotesa spre a o sfătui spre cele de cuviinţă.
Preotul eră adevăratul păstor în mijlocul turmei sale credinciose şi ascultătore. De aceea pînă în ţliua de astăzi, când sătenul sau sătenca se adreseză preotului îî ţlic părinte, iar preotesei îî (,lic maică preotesă. Preotul şi preotesa erau părinţii satului!
Sătenul nostru ţinea la biserică şi la feţele bisericesc! ca şi la sufletul său. El eră gata să facă ori şi ce jertfă pentru podoba Case! Domnului şi pentru întreţinerea slujitorilor eî. Pătrunsese adînc în sângele şi sufletul lui cuvintele Mântuitorului lumii, «Că cel-ce vă primesce pe voi, pe mine mă pri-mesce...; iar ceî-ce vă nesocotesc pe voî, pe mine mă nesocotesc.» Cu un cuvînt, pătrunsese adînc în sângele şi sufletul sătenului nostru, că tot darul de-săvîrşit de sus este pogorât prin biserică şi prin servitori! eî.
De aci se explică faptul că nu eră sat pe pă-mîntul ţări! românesc! ca să nu aîbă două sau maî multe bisericî cu un numeros personal; de aci se explică, de ce bisericile erau pline de credincioşi Dumineca şi în alte ţlile de sărbătore; de aci se explică pentru ce voia biserici! erâ îndeplinită cu cea maî mare sfinţenie!
Şi, Domne, ce bine erâ aşa! Ţărani! noştri erau
www.dacaromanica.ro
ALBINA
()fj
plini de inimă, plini de viaţă, cu tote nevoile ce a-păsaă asupra capului lui. Erau de o bunătate de suflet şi de o cinste în purtarea lor, cum numai în poveste ni-e dat să auţlim şi să citim!
Cum stăm astăzi, iubiţi cititori ?...
P. G...
5ă dăm ajutor statului.
tna din bălele de cari pătimesce ţara nostră, este şi acesta că ne-am deprins să aşteptăm totul de la stat. Pentru mulţi, statul este ceva io în afară de noi, este o personă bogată şi puternică, menită să ne dea ce ne trebue şi pentru care noî nu sîntem datori să facem nimic.
Spiritualul scriitor Caragiale a luat în rîs acestă credinţă într’o piesă «Conu Leonida.» Aci vedem pe acest bătrîn doritor de a schimbă felul de guvern din ţara nostră în republică şi când îl întrebă nevastă-sa ce folos are să iasă din acesta, răspunde, între altele: «N’o să mai plătescă nimeni bir şi toţi cetăţenii vor primi o lefă bună de la budget.- Biata nevastă se gândesce, se răsgândesce şi-l întrebă din nou cu ore-care frică: «Dar dacă nu mal plătesce nimeni bir, de unde au să se plătescă lefile?»— «Iaca vorbă! răspunde Leonida.	ce trebă are?
Asta e grija statului: să plătescă lefile la vreme!...»
Ceea-ce spunem aci în glumă se aude de multe ori ca lucru serios, ba putem fi siguri că mulţi dintre noî, chiar din cel ce au învăţat la şcolă, gândesc că aşa merge treba.
La orî-ce nevoie, la stat alergăm. Vrem şcolă ? Să ne-o facă statul. Vrem şosea? Statul. Vrem spital? Statul. Avem copil cari n’au cu ce să înveţe la şcolă ? Statul să ne dea burse. Avem vre-un băiat care n’a învăţat carte şi n’are ce face? Statul să-î dea slujbă.
Am vă^ut mulţi omeni cari sînt forte bucuroşi când pot să înşele statul. Li se pare că au câştigat ceva de la un duşman. Nu se pote mal mare
www.dacoromanica.ro
66
ALBINA
greşală. Statul o o personă închipuită care înfăţi-şază interesele tuturor locuitorilor clintr’o ţară. Cine înşală statul, pe el se înşald, luî îşî face rău. Să luăm o pildă pe înţelesul tuturor. Să ne închipuim că toţi cari plătesc contribuţie pentru case ar face aşă ca să plătescă maî puţin de cât se cuvine; că ceî cari plătesc taxa pentru diferite fabricaţiunî ar înşelă pe ceî car! controleză din partea statului; că tot asemenea ar face proprietarii do moşii şi atâtea alto soiuri de omeni cari dau bani statului. .. Ce s’ar întâmpla? Statul ar sărăci şi toţi ceî carî l-au înşelat maî nainto s’ar vede păcăliţi : n’ar maî ave pază a averii lor, n’ar maî ave şcole, n’ar maî ave luminate uliţele, n’ar maî ave drumuri de fior, etc...
Do aceia cu toţii să iubim statul, să-î dăm cu sfinţenie ce ne cere el, căcî la urmă tot pentru folosul nostru dăm. Maî mult încă... să-l ajutăm şi noi ca particulari cu toto puterile nostre.
In ce chip să facem acesta? Avem să cercetăm în alt număr.
Gh. Adamescu.
Din eartea treeutuluî.
Nu *eştî frumosă, o! ţara mea, nu eşti bogată? N'aî copil mulţi la număr carî te iubesc? N'al cartea de vitejie a treeutuluî?.* Cântarea României.
ÎNFRÂNGEREA luî carol robert
Plăcut este să deschid! cartea trecutului, să citesc! acolo din viaţa moşilor şi strămoşilor; să ved! cum au hălăduit în vremilo acelea, cum s’au răsboit cu duşmani!... Este în firea nâstră aşă: trăim par’că şi no! ce-va din viaţa lor, suferim cu suferinţele lor, no bucurăm cu bucuria lor.
Să citim astă-d! din cele vechi do tot ale neamului, de acum aprdpo 600 de ani.
Pe vremea aceea principatul Ţăriî-Romănese! eră la început: d’abiă de cîţ!-va ani se întemeiase şi căută şă capete puteri spro a-şl asigură viaţa. Se vede însă că sc^is eră ca de a-tuncî încă să începă greutăţile şi ne.voilo.
Spun cronicilo vechi că pe la 1330 domnea un Basarab numit Alexandru. In Ungaria stă pe tron Napolitanul Carol
www.dacQromanica.io
ALBINA
«7
Robert. Pe vremea aceea principi! noştri aveau legătură de supunere faţă cu regii unguresc!. Se vede că Basarabul nostru a cam cercat să scape de aceste îndatoriri. Acăsta a stîrnit furia regelui unguresc. Şi iată-1 pe Carol Robert intrând pe la Orşova în ţara românescă şi înaintând pînă la Olt. Domnitorul, nesimţindu-se în stare să se împotrivescă cu <5stea, a încheiat pace; dar acest lucru n’a plăcut norodului, care s’a hotărît să-şi răsbune.
înfrângerea lui Carol Robert.
Se scia că acum regele Ungur va trece cu 6stea prin strîmtorile munţilor, ac! se hotărîră Românii să-l aştepte. Cînd dstea lu! trecu — cjice un istoric — Români! aruncă peste ea arbori tăeţ! şi stîncî rostogolite şi fac apoi un grdznic măcel în oştea duşmană. O sumă de nobil! pieriră; ba chiar regele eră aprdpe să fie ucis.
Aşa erau vremile de atunci: crude, dar vitejesc!.
Poetul Grigore Alexandrescu povestesce ast-fel întîmplarea lu! Carol Robert:
Cu trufie riga Ungur către ţară’nainteză:
Sînt plin! munţi! de oştire, sună zalele de fier;
Pinteni! lucesc; la lună săbiile scînteiază;
Basarab închee pacea cum vrăşmaşi! lui o cer.
Dar Românii nu vor pacea, nu vor trista umilinţă Ce asupră-le aduce un necinstitor tractat;
Ura lor e ne’mpăcată; în a lor crudă dorinţă Cuprind munţii, închid drumul Ungurului spăîmîntat.
www.dacQromanica.ro
68
ALBINA
Ast-fel e atunci omorul, cînd ostaşul înceteză Obosit, şi riga singur cu puţini scăpă fugind ;
Strălucitele-î veştminte le aruncă el de groză,
Plânge, şi în a sa ţară se întorce blestemând.
Nici-odată astă lună ce înotă în tărie Ca fanai purtat de valuri pe a mărilor câmpie Mai mult numer de cadavre de atunci n’a luminat. Nici-odată mîndrul vultur ce’n văzduh se cumpănesce,
Acel domn al atmosferii ce un vec întreg trăesce,
De o pradă aşa bogată încă nu s’a’ndestulat.
Se găsesc şi-acum pe rîpe bucăţi de armuri sdrobite;
Am verlut înşine pinteni de rugină putrediţi Şi pe al resboiuluî munte monstrudsele morminte,
Unde şefii ungurimii zac cu toţii grămădiţi.
Aşâ a fost; aşa citim în cartea trecutului. Paginole ei silit adesea înroşite de sânge, figurile ce ne trezesce istoria sînt une-ori provocătdre de spaimă; dar lumea întregă eră aşâ: dreptul pumnului, dreptul celui mâi tare erâsfînt...
Dar acjî ore nu sînt destule exemple de criujime? Nu vedem sub ochii noştriî cum vitdza naţie a Burilor e isbită de colosul Engliterii, şi cu tote că a făcut minuni de eroism, nimeni nu le-a venit în ajutor.?
Au făcut şi ei 'ce au putut; aşâ şi părinţii noştri au făcut cum au sciut ca să-şi apere ţara.
________________ Povestitorul.
S'uyfr'i,
Grescerea pomilor roditori.
rumos şi folositor lucru este de a ave icine-va lângă VV? casa sa, o livadă cu pomi roditori; căci pomii, pe lângă că dau în fie care an fructe plăcute şi folositore, apoi aduc poddba grădinei, prin faptul că înfrumuseţeză 'o locul, unde ei sunt plantaţi. — In adever, folosele pomilor sunt destul de mari, prin aceia că fructele lor se consumă în stare prdspetă sau uscate, ori în fine se fac din unele şi diferite produse precum: din mere şi pere se pdte face o băutură plăcută numită cidru; asemenea se face şi oţet; din vişine, cireşe şi altele se prepară diferite dulceţuri; din prune, se pdte face magiunul sau povidla şi ţuică. — Dar din nefericire, mulţi nedându-şi semă de aceste mari folbse, nu se intereseză de cultura pomilor roditori, nici cel puţin pe acele locuri, unde alte producte nu se fac. De multe ori, chiar interesul ne impune a plantă unele locuri cu pomi, spre exemplu: avend un del fdrte înclinat sau nisce
www.dacQromanica.ro
ALBINA
69
locuri rîpdse, nepotrivite pentru alte culturi, acolo trebue să plantăm pomi roditori, căci numai prin eî ne vom folosi de acele locuri.
De aceea este bine, a nu neglija cultura pomilor, ci din contra a căuta pe tote căile mijl6cele cele mal economice pentru îmultirea lor, căci este o ocupaţiune plăcută şi folo-sitdre tot odată după cum am arătat mai sus. Ace! car! ar vroi să cultive pom! roditor! şi nu au însă mijldce de a şi-! procură din altă localitate, sau din causa unor împrejurări le vine peste mână de a-î aduce din depărtare, atunci cu puţină osteneală şi cu puţine îngrijiri şi-! pot cresce eî singuri din seminţe, sau prin alte moduri după cum vom vedă ma! departe. Aceşti din urmă pom!, crescuţi pe loc, de multe ori reuşesc ma! bine de cît ce! aduşi din altă localitate; căci s’a dovedit, că pomi! aduşi din altă parte, din causa con-diţiunilor climatice şi a împrejurărilor în car! au crescut, devin ma! puţin viguroşî.
O să cercetăm în No. viitor chipurile cum se îmulţesc pomi! roditori.
1)	Petroîa.
Din poveştile lui Moş-Neagu RENUL
—	Ce frumosă ţii este astăţlî, moşule! ..
—	Da, feţii mei, e frumosă şi căldurosă; nu-ţî vine să creţii că e o ţii de Octombre. E adevărat că avem în ţara nostră o tbmnă forte frumosă. Vedeţi voî ce plină de variaţii este natura! Câte feluri de clime se întâlnesc pe faţa pămîntuluf! Ce-or fi făcend, cum or fi ducând-o locuitorii din ţinuturile frigurose! Nu-ţî vine să creţii că pot trăi omeni prin acele locuri unde zăpada stă aprope tot anul pe pămînt şi unde întunericul domnesce mai multe luni.
Cu tote acestea Dumneţleu a îngrijit de toţi copiii lui. Pe acolo nu pot vieţui animalele de pe la noi. Ei n’au boi, n’au cai, n’au oi, n’ati capre; dar li s’a dat în schimb un animal care preţuesce cât tote celea de cari ne slujim noi. Aţi auţiit voî de ren ?
Renul e animalul ţinuturilor îngheţate, e tovarăşul, e hrănitorul locuitorilor de pe acolo. Ia privi-
www.dacQromanica.ro
70
ALBINA
ţi-î chipul! Sem6nă cu un cerb; dar are cornele mari şi rămurose. Perul î-e lung, coda scurtă şi copitele late. E plăcut la privire, are ochi blânzi şi e forte prietenos.
Ştiţi ce face renul? Trage la căruţă cu puterea
boului, fuge cu iuţela calului, femeia luî dă lapte maî bun ca al vacii, din perul lui se fac blănT, din piele se fac haine, carnea luî e excelentă.
E un adevărat dar al luî Dumnezeu.
Şi, ca să dea tote a-ceste înlesniri omului, se lirănesce cu te miri ce.Vara mănâncă frunze de pe copacî; iar iarna găsesce sub zăpadă un muschiuleţ care-î ajunge. Va să ţlică nu dă pe om de nici o casnă ca să-l hrănescă.
Iacă de ce, dragii moşului, trebue omul în tot minutul să se gândescă la Dumnezeu şi să-î înde-plinescă poruncile luî, căci marî şi felurite sînt bunătăţile ce trimite asupra neamului omenesc.
Moş-Negu.
Scrisori către Redacţie.
Domnule Gărbouiceanu,
Revista «Albina» — al cărei redactor sînteţi — care coprinde atâtea serii de articole pentru moralisarea şi cultura poporului, netăgăduit e o revistă de prima necesitate. Cel care-nu se vn fi deşteptat la bâzîitul melodic şi plin de învăţături folositore, apoi acela pe lingă că va dormi pe vecie, apoi nu pote fi un adevărat Român. Dascălul rural şi urban a îmbrăţişat o, el o consideră ca un ce sfînt şi nu va cruţă nimic pentru a face ca ea să mergâ falnic înainte!
Eu, de aici de la polele Bujoresculuî, apreciind însemnătatea «Albinei,» vă felicit pe toţi d-niî redactori.
Insă nu voiu uită nici odată pe cel ce a dat viaţă «Albinei» când şi-a făcut apariţia E nume scump, e cunoscut, e apreciat şi iubit de totă suflarea dăscălăscă din ţară.
Păşind cu fală în al IV-lea an, rog Cerul să ve dea mulţi ani şi să vă îmbărbăteze şi maî mult la lucru, pentru a duce departe, departe, acesta măreţă operă !
Cu totă stima, I. I). Băceseu.
_________________ Roşiuţn, Mehedinţi.
Ren.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
71
—	Bate toba! bate toba! strigară copiii din mijlocul uliţei, unde se jucau în ţărînă şi începură să alerge nebunatic! la au<Jul sunetului de tobă.
—	Aut}!, bate toba în sat, mamă Idnă, <jise Fldrea do unde sta la vorbă cu mama Ioana şi cu Fira, sub un dafin umbros.
—	Ce-o maî fi şi asta Fldreo? întrebă mama I6na.
—	Ce e, nu e bine, mamă Ioană, că de la un timp încdce nu vecjî că nu maî merg treburile calea lor? Când un subprefect, când un căpitan, când un om de-aî stăpâniri! trec
mereu prin sat cu biruri noî, cu rînduir! de tot felul.......
Mamă Ioană, iacă o să vecji! că n’a fost numai vorbă din lume, ce-am aiujit eu alaltă-erî.
—	Şi ce-a! auijit, Fldreo? .
—	Am aiujit, mamă I6nă, că are să fie răsboiu şi că au de gând să! ia pe toţ! pe-a! noştri, câţi sînt la oştire.
—	Tac! Floreo, să _nu vorbesc! într’„un căs rău.
—	Ddmne, mamă Idnă, vorbesc şi eu ce-am autjit. Ba maî de ună-fji vizitiul boeruluî mî-a spus că a veijut cu ochi! Iu! armată muscălăscă, când au fost la oraş. Se spuneâ că Muscali! au de gând să trecă Dunărea pentru ca să se bată cu Turcii, că vor să ia şi pe a! noştri cu eî, că de nu se vor duce a! noştri la Turci, vor veni Turci! la no! şi că în curînd va fi răsboiu, că nu-î glumă—... Dar n’auc}! mamă Ioană, cum bate toba par’că-ar veni mal spre noi.
Nu trecu mult şi veijură venind pe uliţă pe şeful de gar-nizdnă cu un sergent şi cu un toboşar.
—	Bună (jiua, (jise şeful de garnizdnă, venind spre ele.
—	Bună dina» răspunseră femeile sculându-se.
—	Aci e Vlad?
—	Nu e aci, răspunse mama Ioana. S’a dus de-a(J! dimi-neţă cu vitele la câmp.
—	Şi când vine?
—	De seră.
—	Atunci să fac! bunătate să-î da! ordinul ăsta şi să-î spui să vie mâine la companie. Domnu sergent a venit în-tr’adins să le dea de scire, dar pentru că nu e aci, atunci nu face nimic, jiuniaî_mâuie_să_nu lipsâscă.
—	Bine, maică, o să-î spui — dar de ce bo fi chemând?
—	De! sciu şi eu, mama Ioană. Aud şi eu prin a lume că are să fie răsboiu. Şi luându-ş! cjiua bună, plecară câte trei pe uliţă înainte pe la case do soldaţi.
Femeile îngrijate tăcuseră. Fldrea ma! vorbărăţă vorbi cea d’întâiu.
www.dacQromanica.io
72
ALBINA
—	Ai să ve(JÎ, mamă I6nă, că tot o să fie ce spuneam eu, o să se facă răsboiu; nu de geba îî chiamă pe eî la companie cu ordin într’adins.
—	O fi, maică, (jise mama I6na. Se vede că nu mai vrea Dumnezeu cu noî şi oftă din adânc biata femee.
Dar cum să nu ofteze când avea pe Vlad soldat?
El eră singurul eî ajutor, căci mama Iona eră văduvă. Vlad era copilul unui vecin, rămas orfan de părinţi încă de mic Tot cam pe atunci rămăsese văduvă şi mama Iăna şi fiind-că nu avea copil de cât o fetiţă, pe Fira, l-a crescut aci la ea. Nu l-a fost bunătatea ne răsplătită. Vlad erâ bun şi harnic. El îngrijiâ de casă, de grădină, munciâ pămîntul, aşa că, nici el nu se simţise orfan pe lume, nici mama I6na nu simţise nevoile de femee rămasă văduvă cu fată de crescut şi fără ajutor. II iubiâ mama I6na — ca pe copilul eî; iar el ţinea cu casa mamei Iăneî, ca cu a lui.
—	Bună săra, Firo, (jise Vlad, venind pe părtă cu vitele de la câmp.
—	Bună săra, Vlade, răspunse Fira, dar faţa-î erâ îngrijată.
—	De ce eşti tristă, Firo ? Ce veste ?
—	Rea, Vlade.
—	Rea! Ce iar mai cântă vre-o găină ca cocoşii ca alaltă-erî ? Orî s’a înecat vre-o raţă, ori Fira a cusut rîuriî pe dos şi acum trebue să-î descăsă?
—	Vlade, Vlade, nu rîde că nu-î do rîs.
—	Dar atunci ce e, Firo?
—	E că mâine trebue să te duci la companie, uite chiar ordinul.
—	Au(jî dumneata năpaste ! Ce numai atât? Apoi de când bat eu cărările către companie, de un an de când sînt militar — atâta lucru, Firo — e flore la ureche.
—	Flăre la ureche! (jicî tu, dar alta nu sciî. Tu nu sciî că vă chiamă ca să vă ducă la răsboiu.
—	La răsboiu ?
—	Da, la răsboiu...!
... — Eî! şi atunci... ce-ar fi dacă ar fi la răsboiu?
—	Dar vecji... Spune lumea că la răsboiu e rău pentru câţi se duc... Dămne ! Vlade, tu par’că nu scii că răsboiu e vorbă rea, (Jise ea şi faţa-î erâ îngrijată.
Vlad stătu pe gânduri.
—	Dar lasă, Firo, că de e să mă duc la răsboiu, apoi n’am de ce mă plânge. La teorie ne spune că «datoria soldatului este să mergă la răsboiu»; apoi nu de geba sînt eu. soldat. Mâine aşâ dar trebue să plec? Ia să văd şi eu ordinul.
—	Lasă că nu e nimic, (Jise el după ce citi. Ne chiamă ca să ne dea în primire muniţia de serviciu. Fii pe pace, Firo, că şi asta nu-î de cât vorbă din lumea ce n’are alt nimic de făcut.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
73
A doua di Vlad încălecă de diminăţă şi plecă la companie.
Se întdrse după trecutul serii. Mama Idna şi Fira-1 aşteptau de mult cu masa.
Bună sera, mamă Idilă, bună sera Firo.
—	Bine-ai venit, răspunseră ele. Urmă o tăcere.
—	Ce veste, Vlade? întrebă mama Idna.
—	Veste... bună, mamă Idnă.
—	Şi de ce v’au chemat adî la companie ?
—	Pentru ca să ne pregătim de ducă.
—	Atunci, va să dică. tot n’a fost numai vorbă ce s’a audit, că au de gând să vă ia.
—	Ba a fost chiar adevărat.
După acea Vlad le spuse cum, adunându-i la companie, i-au pus pe toţi la rînd şi căpitanul a venit şi le-a spus că fiiind ţara în primejdie, Domnitorul a dat ordin ca tdtă armata să mergă să o apere. «Acesta este datoria ndstră» a dis atunci căpitanul. De adi în trei cjile aveau să se adune din nou la companie şi gata pentru drum. Restul dileî l-au petrecut regulând fie-care muniţia lui de serviciu.
—	Ne-a dat în urmă drumul să mergem la casele ndstro şi să venim peste trei dile-
Vlad eră gânditor.
—	Fă ţi inimă bună, Vlade, îi dise mama Idna, că bun e Dumnedeu. Pdte s’or astâmpără lucrurile, pote nu vă veţi duce — pdte n’o mai fi resboiu.
După masă, Vlad ca în tot-d’a-una încălecă şi plecă cu vitele la câmp. După ce ajunse la păşiune, descălecă, dete drumul boilor şi priponi caii.
In alte nopţi după ce rînduiâ vitele la păscut, fluerâ o dată, de două ori, pînă ce-î răspundea vre-un prieten venit tot ca el pe câmp cu vitele. Se adunau aşa mai mulţi flăcăi şi în jurul unui foc făcut din coceni uscaţi şi adunaţi după câmp, stau o parte din ndpte de vorbă, de glume, de poveşti. .. Dar în sera asta Vlad nu era în voia lui, se simţiâ obosit — caută loc să se culce, găsi o clae de fin cosit, îndesi finul în partea unde voia să-şi pue capul, se ’nvăli în epângeua lui negră, se culcă şi încercă — să dormă.
Ndptea eră blândă, liniştită! Nici un vuet, nici o şoptă. Singur Vlad eră deştept, singur eră neliniştit.
Şi în acea ndpte se oglindea viaţa lui tdtă, o viaţă paci-nică şi neturburată.
Negreşit că nu trăia fără griji! Muncea, dar muncea cu drag, căci era pentru mama Idna şi pentru Fira — pe care le iubea el atât de mult! Bucuria şi fericirea lor erau culmea bucuriei şi fericirii lui. — Un neajuns avusese şi el: miliţia, dar şi acela era într’o vreme numai, că ddr nu ţine cât viaţa, ş’apoi toţi trec pe aci; iacă o datorie trecătoare.
Bietul Vlad nu mai avusese pînă atunci alte nevoi. Cu gândul curat, cu inima voidsă, viaţa lui trecea în muncă, în
www.dacoramanica.ro
74
ALBINA
iubire şi în linişte.—Dar în acea nopte era neliniştit cum nu mai fusese vre-o dată ; aveâ un chin în inimă şi un neastîmpăr în gând.
—	«Răsboiu» îşî ziceâ el cu nelinişte. Nu mai eră îndoială, îî spusese chiar căpitanul. Resboiu ! Dar pentru ce să fie atît de chinuitor acest cuvînt? Abia de auzise c’a fost vre-o dată ca de-un basmu şi abia de şî putea închipui ce e. Cea ce-i turbura gîndul eră frica că s’a dus liniştea vieţii. Şi aducea aminte de vorbele Firii: «la resboiu e rău pentru câţi se duc, răsboiul e vorbă rea.»
«Pentru câţi se duc» deci el o să se ducă şi idea de plecare fu cea d’ântîiu, care-î turbură gândul. Aşa dar o să părăsescă casa, pe mama Iona, pe Fira — pe Fira, pe care o iubeâ el atât de mult — ea, tătă nădejdea vieţii şi fericirii lui.
Va pleca, şi mult timp —... cât timp nu va mai vedă el pe Fira ? Că de ! le-a spus că plăcă, nu le-a spus nimeni cînd se vor întoarce şi va stâ departe... pote o lună... p<5te două... de ce nu şi un an? Ş’apoi resboiul e rău pentru câţi se duc, adică nu tot aţâţi se întorc...
Ah! aveâ dreptate Fira, resboiul e vorbă rea. Va pleca, va trăi departe de Fira, va muri păte fără a o mai revedă...
Dar, pentru ce e resboiu? Pentru ce trebue să se bată? Căpitanul spunea că inimicii vor să robescă ţara, dar unde sînt inimicii? Ore lumea nu trăesce tot neturburată ca nainte? Nici nu s’a auzit de vre o ameninţare măcar.
Dar ce putea înţelege bietul Vlad din interesele atât de greu de nemerit ale unei ţări? Cum eră să vadă prin el însu-şî unde-î fericirea Patriei? Abia de sciâ să citescă şi să scrie, de la un dascăl de biserică şi cuvîntul Patrie l-aucjise la teorie — îi rămăsese neînţeles cuvîntul de la teorie. Cu tote astea — nu era fără inimă, iubiâ atît de mult pe ai lui cu cari trăise. Cum eră el să înţelegă nevoile Patriei înafară de nevoile celor ce iubiâ, cum erâ el să iubescă o fiinţă pe care n’o cunosceâ: Patria?
Iar lumea dormeâ în linişte învălită în lumina blândă a lunii, greerele, vecinie deştept, scârţiâ un cânt abia de a-injit, mereu acelaşi — ca un murmur de mulţumire, pe cînd bietul Vlad, bietul copil, stâ deştept, cu inima sbuciumată, cu gândul trudit de nehotărîrea sorţii şi de nevoile ce de aci înainte aveau să-î turbure seninul trăit şi dorit al vieţii.
Trecuseră cele trei cjile; a doua cji trebuea să plece.
—	Firo, zise Vlad, nu-mi e atît că plec, de n’ar fi că mă despart de tine şi nici nu m’aşî gândi că în răsboiu din cîţî se duc, nu se întorc toţi, de nu m’ar chinui amarul că de-oiu muri, nu te voiu mai vede şi veţi rămâne singure pe lume tu numai cu mama Iăna. — Veijf, tu, Firo, e bună mama Iăna şi nu sciu ce aşi face să-o văd mulţumită,dar — Firo, eu pe tine te iubesc cu tătă nădejdea.
Eu n’am alt pe lume do cît pe tine. Mâine mă duc.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
75
Nu sciu cînd voîu veni — de voîu veni, dar să sciî, Firo, că eu cît voîu fi pe lume mă voîu gândi la tine.
Am un gând... un gând neclintit, nu ţi l-am spus nici o
dată — da’ a(JÎ... Firo, de-o vreâ Dumnezeu să mS întorc
am gând să te fac mireasa mea....... vrei tu, Firo ?
—	Da, Ylade, vreau.
—	Vrei? A! Cit ’mî pare de bine. Atunci fiind-că şi tu vrei,
vorba ndstră să fie sfîntă. Firo, juri tu să rămâi nemăritatâ pînă voîu veni eu.... ori pînă veî ave scire că am murit?
—	Jur, Vlade.
—	Dacă-î aşâ, jur şi eu că de mi-e scris să mă însor, alta jie lume nu voîu avă de cît pe tine.
O licărire trecu în inima întunecată a lui Vlad, ca un surîs de alinare pe-o faţă suferindă.
Cînd va veni, gândea el, Fira va fi miresa lui, a lui pentru tot-deuna. Ea a voit, ea a jurat, ea iubita lui, că 1 va aştepâ pînă ce va veni — şi de ce să nu vie? Ddr nu e aşa de crud rSsboiul, mulţi se reîntorc — dar pdte, cum zicea mama Idna, s’or astîmpărâ lucrurile şi n’o maî fi rSsboîu. O! da, va veni, va'.venî, nădăjduia el; Fira-1 aşteptă, Fira-1 iubesce şi cînd va fi reîntors a casă, atunci — o! atunci... Cât de fericit fu Vlad într’o clipă de gândire.
(Va urma)	Virgil Broscărescu.
Dintr’o carte veche.
Dorinţa de a cimtisce adeyerul e o însuşire a spiritului omenesc.
«ăutarea şi descoperirea adevărului sînt lucrări ale înţelepciunii. Omul care pătrunde maî bine acea-ce este maî adevărat în fiecare obiect, are reputaţie de cel maî înţelept.
Este dat de natură la tot felul de vieţuitore a ţinti spre păstrarea de sine adică a vieţii şi a trupului său, a se scârbi de orî-co semănă a fi rău, şi a căută şi a se căpătui de or-ce este trebuincios la ţinerea vieţii sale; căutarea însă şi meditaţia adevărului este partea omuluî numai, care singur se bucură de averea minţiiy numai în natura sufletelor nostre se află nemărginita dorinţă de a cunosco adevărul. De aceia, când sîntem slobocjî de trebî împovărătore, şi do orî-co grijă, ne dăm la dorinţa de a ascultă şi a învăţă ccvă nou.
www.dacaromanica.ro
7fi
AT.BINA
Noi credem, că cunoştinţa misterelor şi minunilor natureî este trebuinciosă la fericirea nostră.
Privim în sine-ne ca un mare merit a fi deosebit prin sciinţă, şi dinpotrivă ca un rău şi de ruşine a nu scî, a ne amăgi, şi a fi împinşi în rătăcire.
Cititorul.
O boia a strugurilor.
fiV pn profesor de la o şcolă de cultura viţei, a studiat o ) ip jf, bolă ce s’a dovedit acum că bântue strugurii.
Acestă boia s’a observat intâiu în 1895. Primele
(o semne ale bolei sînt nisce pete forte neregulate, cari
se ivesc pe peliţa strugurilor.
(& In general la început nu se observă de cât o singură pată, pe o mică parte a bobului; apoi apar mai multcpete, uneori unite între ele, alte ori răspândite; în fine peliţa bobului se turtesce în dreptul petelor şi la pipăit bobul nu mai Ir este rotund, aceste pete sînt q£ datorite stricărei miezului bobului, lucru ce se pote uşor constată deschidend petele cu unghia. Peliţa rămâne în generat netedă; câte odată însă ea se încreţesce şi se usucă în dreptul petelor.
Bobele bolnave adese ori cad de vreme, însă ele pot să rămâe şi atârnate la ciorchin. Ori cum ar fi însă, ele tre-buesc considerate ca pierdute. Adese ori într’un ciorchin nu sînt de cât 4 — 5 bobe atacate, însă une-ori se pot găsi mai multe şi în caşurile cele mai grele tote bobele sînt stricate. Intr’un ciorchin în cari sint o parte din bobe stricate, cele sănătose continuă a se desvoltâ în mod normal.
E rar ca toţi strugurii de pe butuc să fie atacaţi şi încă mai rar de a găsi mulţi butuci vecini aî căror struguri să fie atacaţi.
Atară de sbârceala bobului, semnul cel mai caracteristic al bolei este culorea de plumb a bobelor atacate.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
77
industria fructelor uscate.
âipre a asigură întemeierea şi în ţara nostră a industriei fructelor uscate, d-1 ministru de domenii a depus în Camera am deputaţilor următorul proiect de lege însoţit de o scurtă ■y expunere de motive :
In momentul cînd se cere un sacrificiu de la proprietarii de livecjî prin înfiinţarea impositulul pe ţuică, am crezut că este oportun a se da unei alte industrii isvorîte tot din cultura livezilor, — o încurajare cum în alte ţări, independent de împrejurări fiscale ca acele de la noi, s’a crezut nimerit a se da.
Industria fructelor uscate e de natură a da cultivatorilor beneficii însemnate. După cum se întîmplă şi aiurea, ţăranii cari s’ar dedă la acestă industrie, ar pute şi la noi obţine un beneficii! net la hectar, adesea-orl mal mare de cît cel procurat prin fa-bricaţiunea ţuicel.
In atară de acesta, experienţa a dovedit aiurea că o asemenea industrie se pote crea uşor, şi s’a putut desvoltâ în unele ţări prin mijlocie analoge cu cele propuse în alăturatul proiect de lege pe care 1 supun aprobării domniilor-vostre.
Proiect de lege.
Art. 1. — Pentru încurajarea industriei de fructe uscate, ministerul agricultureî, industriei şi comerţului este autorisat a face comunelor şi particularilor avansuri de bani în condiţiunile specificate în presenta lege şi pînă la limita sumei înscrisă în budgetul anual al Statului.
Art. 3. - Aceste avansuri se vor da acelor cari, de la data promulgării lege! de ţaţă, vor instala şi pune în funcţiune cuptore pentru uscarea fructelor. Avansurile vor pute atrage pînă la 60 la sută din valorea cuptorelor instalate.
Art. 3. — Materiile aduse din străinătate pentru facerea cuptorelor sînt scutite de taxe vamale.
Art. 4. — Restituirea către Stat a avansurilor se va face fără dobândă, în 7 rate anuale egale, — cu începere din momentul expirării celui dintâi an de la data acordării lor, — socotindu-se, însă, o dobândă de 5 la sută pe an pentru timpul de întârziere.
Art. o. — Condiţiunile prin cari se vor face avansurile, se vor stabili printr’un regulament special, alcătuit de ministerul agriculturii, industriei şi comerţului şi sancţionat prin înalt decret regal.	_________________
UN CUVÎNT
Legea remâne lege. Nimic nu pote fi mal pre sus de ea
www.dacQroimamca.ro
78
ALBINA
SOMNAMBULII
Sînt omeni bolnavi de nervi cari dacă îşi fixezătimp maî îndelungat privirea la un obiect strălucitor, cad în somn hipnotic. Am cunoscut nu un singur om, care în mod spontan a primit a-cestă înclinare. S’a uitat în sore, a admirat luna, sau privind timp mai lung un obiect strălucitor, de exemplu un orologiQ de aur, lingură de argint, o lumină aprinsă, îndată l-a cuprins o ame-ţelă particulară, ast-fel că in urmă a adormit. Am dat şi de alţii cari în acăstă stare de somn, umblau în drepta şi stânga, ba au fost şi de aceia, pe cari cu o lumină aprinsă, ţinută înaintea lor, îi puteam conduce în ori ce direcţiune—ei urmau or-besce amăgitorea învitare a razelor luminei.
Am cjis că urmau orbesce. Asta o înţeleg aşa, că au urmat pe omul care ţinea luminarea, pînă ce li se puneâ în cale o piedică esenţială.
Un om care se află în stare hipnotică, pote să umble în drăpta şi stânga cu mai multă siguranţă, de cât omul trăz şi e capabil a-şî ţine echilibrul corpului mai bine de cât cel maî dibaciu jucător pe funii.
Care pote fi explicarea acestui fenomen ?
Omul care dorme nu e expus la diferitele înrîurinţe din a-fară ca omul trez, pentru-că numai acel organ al său lucreză care e suggerat. Cine umblă pe vîrful casei — ca somnambulul — n’aude, nu simte şi nu şi îndreptă atenţiunea spre alt-cevâ, de cât să-şi păstreze echilibrul corpului, ca să observe şi să vadă acele puncte proeminente, cu al căror ajutor se pote ţine în echilibru. Firesce că în aparenţă îndeplinesce o producţiune ce-ţi ridică perii în cap, în realitate însă face toţi paşii săi cu o mi-raculosă prevedere şi precugetare, neinteresându-se de acele influenţe exteriore, cari în stare de trezie i-ar abate atenţiunea şi i ar turbură concentrarea simţului şi cugetului său într'o sin gură lucrare. Aşâ de exemplu somnambulul pe care îl amâ-gesce strălucirea unei lumini, nu vede, nu simte alt-ceva, de cât strălucirea care îl atrage şi 1 captivâză.
Ce se (Jice despre omenii hipnotisaţi, se pote susţine şi despre somnambuli, cari fac excursii în nopţile cu lună. Lunaticul nu o alt-cevâ, de cât un bolnav comun de nervi, care sub influenţa luminei şi a razelor lunel cade în hipnosă. Iar dacă a ajuns în asemenea stare, tot ast-fel pote umblă încoce şi încolo ca şi omul pe care l-am adormit în mod artificial.
E pe deplin adeverită credinţa poporului că nu este iertat a strigă către un somnambul şi e periculos a-1 chemă pe nume. Somnambulul care se deşteptă fără veste, e atât de ameţit, încurcat şi inconscient ca şi unul ce se deşteptă din hipnosă, fără a fi fost sugerat în deajuns. In asemenea situaţiune firesce că uşor îşi pierde echilibrul şi se prăvâlesce din înălţimea ameţitore.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
79
Se p6te întâmplă şi aceea că somnambulul după cât-vâ timp — dacă nu pote urmă luna, care înainteză mereâ pe bolta ee-resră — se coboră de sine din înălţime şi reîntorcându se în odaia sa de dormit, se desbracă din nou, se culcă şi adorme, ast-lel că a doua <Ji nu scie nimic despre cele ce s’aii întâmplat cu sine. Dar ar fi o exagerare a afirmă că somnambulii îşi aleg cu predilecţie ca scenă a excursiunilor lor vîrfurile caselor. El se preumblă mal adese-orl pe caldarâmul neted al stradelor.
Acum e întrebarea, cum se explică particularităţile soiului al doilea de somnambuli? Pentru ce scriu, vorbesc şi lucreză în somn ?
Răspunsul nu e greii nici la acestă întrebare. Sînt omeni—să, adăogăm : omeni nervoşi — cari privind fix înainte-le ore întregi mediteză asupra unei teme, o pun înaintea mesei lor de scris, o fac şi în pat, înainte de a dormi. In vreme ce-şl fixeză ast fel privirile, în aparenţă dormiteză, în faptă însă se hipnotisăză eî pe sine. Şi în acesta stare, care nu se pote numi dormire normală, îşi ţes mal departe cugetarea, pe care de alt-fel el înşişi şî-au suggerat o. Scriu, citesc, lucreză, însă mal perfect şi mal punctual ca în starea da trezie. Pentru ce? Pentru-că în linişte perfectă şi neturburată prin nimic facultatea lor se concentrezi într’o singură lucrare, pe care o săvîrşesc, şi de aci provine că. lucrul unul om cufundat într’o ast-fel de autohipnosă, adese-orl e atât de perfect.
Când ast-tel de omeni bolnavi de nervi — pentru că cel ce lucreză ast fel sînt fără îndoială bolnavi — îşi isprăvesc lucrurile sugerate, atunci fără nici o deosebită emoţiune trupescă sau su-fletescă cad în somn natural şi a doua cji nu sciu nimic despre cele întâmplate sad — şi acest cas e mal des — se deşteptă după autosuggestiunea isprăvită şi adorm numai mal târziu. Dar nici aceştia nu sciu despre cele întâmplate, pentru-că în timpul deşteptării consciinţa lor nu e pe deplin clară, ci turburată, sau îi> caşul cel mal bun întunecată.
(Telegraful Român)
BIBLIOGRAFIE
A apărut Luxul din punctul de vedere al economiei rurale de V. S. Moga. E o cuvîntare ţinută In <jfiua de 25 Martie a. c. la şcola normală a societăţii pentru învăţătura Poporului Român cu ocasia serbării patronului eî.
* *
Morala creştină pentru trebuinţa şcolelor secundare de Haralambie-Dumitrescu, profesor la gimnasiul din Câmpu-Lung.
*
* *
Mai multor seminarişti: Apostolul apare o dată pe săptămână. Costul e de 6 lei anual şi 4 lei pentru 6 luni. Redacţia şi Administraţia str. Teilor No. 124.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
sn
Sfaturi pentru sănătate.
V.
PENTRU CE BEM APĂ?
mul nu pdte trăi fără apă. Acesta este convingerea /]; omului după cîte învaţă din observarea vieţii Iul, fără să fi citit în vre-o carte. Cel mal de căpetenie folos al apel este că ne potoleşte setea. Şi cât preţ pune sătenul pe o apă bună de băut! El socotesce că cel mal mare bine ce pdte face omul pentru pomenirea sufletului este să sape o fântînă. Care trecător o be, o să zică: dumnezeu să-l erte şi să 1 fie ţărîna uşdră cui a lăsat fîntîna acesta!
De ce are omul nevoe să beâ apă? Pentru-că în sângele Iul este apă ; în măruntaele lui apa se mişcă şi îmoie materiile cari hrănesc corpul. In fie-care tji însă se dă afară o bună parte din apa ce se află în om. Cum o dăm afară ? Cînd răsuflăm, în aerul care ese din plămâni se cuprinde apă în formă de aburi. Cînd asudăm, ese prin pori apă. Tot asemenea cînd scuipăm, cînd vărsăm lacrimi, cînd urinăm. Va să zică, prin tbte aceste chipuri, apa care a fost în noi se duce.
Trebue deci s’o înlocuim. Iată dar că nevoia ne silesce să bem.
O să mă întrebaţi: cîtă apă trebue să beâ cino-va? Răspunsul este uşor: Nici multă, nici puţină. S’a socotit că omul dă afară pe c]i cam 3600 de grame; ar urma deci că tot a-tîta apă trebue să şi beâ. Cantitatea variază însă după împrejurări, căci vara este sciut că bel mal multă apă de cît iarna, pentru că asuijl mal mult; cînd stal tbtă cjiua şi nu lucrezi nimic, piercjî mal puţină apă; dacă te afli într’un loc uscat, bel mal mult de cît dacă te afli într’un loc umed. A-fară de acesta, bel mal multă sau mal puţină apă după felul de hrană: dacă te-veî îndopâ cu pastramă ori cu pesce sărat, negreşit că o să bel mult.
In termen mijlociu, se recomandă cam doue chilograme de apă pe <ji (în 24 de cesurî).
Să vedem acum ce fel trebue să fie apa bună de beut.
Radu.
ŢINEŢI MINTE
Orî-ce om are în el ceva bun, care pote să ajungă minunat prin învăţ şi prin bune obiceiuri.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
81
Din ,,Monitorul Oficial"
Toţi cetăţenii datori sîntem să ne supunem legilor ţării. Aceste legi se fac de deputaţi şi de senatori, aleşi de noi, şi se pun în aplicare de către miniştri.
0 lege nu capătă putere ca să fie ascultată de omenipînă nu se publică în «Monitorul oficial,» dupe ce M. S. Regele a iscălit-o. Punerea iscăliturii capului statului se numesce sancţionare; iar publicarea în «Monitor» se numesce promulgare.
Fiind-că mulţi cititori ne-au cerut să dăm şi noi cele-ce se discută în Adunările făcătore de legi, am socotit că cel mai nemerit lucru este să resumăm după legile votate, căci acestea intereseză mai mult.
In sesiunea extra-ordinară ce s’a sfârşit acum s’aîi votat mai multe legi.
I.	Legea Salinelor.
Cu începere de la 1 Aprilie 1901, statul nu va mai scote sare din salinele (ocnele) de la Doftana (jud. Prahova) şi Ocnele-Murl (jud. Vâlcea).
Aceste saline vor putea fi întrebuinţate la exploatări industriale. Regia Monopolurilor Statului va pute să le dea la particulari cu chirie,— însă cu încuviinţarea consiliului de miniştri.
II. Legea pentru hârtia de ţigară.
Se scie că prin legea de la 17 Martie a. c. s’a stabilit monopolul statului pentru hârtia de ţigară.
Acum, pentru nevoile statului, guvernul a căpătat autorisarea de la Parlament să cedeze unui sindicat (asociaţie, tovărăşie) de bancheri produsul monopolului hârtiei de ţigară pe timp de 12 ani şi 7 luni.
Bancherii dau 12.150.000 mărci (o marcă e ceva mai mult ca un franc) în trei rate, pînă la finele anului 1901.
Bancherii vor luă pe an 2.128 600 lei; iar dacă va eşl câştig mai mare, atunci se va împărţi pe din doue între stat şi bancheri.
(Va urma).
Cronica Săptămânii.
—	Sesiunea adunărilor legiuitdre, deschisă la 25 Septembre, s’a închis la 7 Octombre 1900 printr’un mesagiu regal. In acostă vreme, ele au lucrat pentru îmbunătăţirea financelor statului.
—	S’a publicat în «Monitorul oficial de la 7 Octombre: regulamentele casei de asigurare în potriva daunelor de grindină, incendii! şi inundaţii şi al casei pentru premii şi pentru avansuri cultivatorilor de tutun.
—	D 1 C. Arion, ministrul instrucţiune! publice, luând un congediu de 4 săptămâni, îî va ţine locul d-1 Carp, preşedintele consiliului de miniştri. De asemenea d 1 Marghiloman, ministru de ex-
www.dacaromamca.ro
82
ALBINA
terne, luând un congediu de 15 dile, va fi suplinit de d-1 T. Ma-iorescu, ministru de justiţie.
—	Cinci sute de şcdle rurale, frecuentate de un număr mic de elevi, vor fi preschimbate în şc<51e de cătun. Economiile realisate se vor ridică la 300 000 lei.
—	Sondagiile făcute pentru păcură în jud. Bacău, au dat resul tate minunate. S’a constatat că producţia de-acolo va fi mal supe-ridră chiar celei din Muntenia.
—	D-1 Ministru al Instrucţiune! a liotărît înfiinţarea unul mare atelier de croitorie, lingerie, etc., în care să lucreze absolventele şcdlelor profesionale. Plata lucrătdrelor se face din preţul lucrurilor vîndute sau lucrate. Ar fi de dorit ca asemenea ateliere să se înfiinţeze în tdte oraşele mari ale ţării.
—	S’a comunicat directorilor şcdlelor secundare, să percepă taxele şcolare ast fel: 42 lei anual pentru elevii din cele 4 clase inferidre şi 72 lei pentru cel din cursul superior. Se va scuti însă elevii lipsiţi de mijldce. Din acel bani se vor angaja repetitor! pentru partea literară şi sciinţifică.
—	Consiliele judeţene convocate pe diua de 15 Octombre se vor ocupă între alte chestiuni şi cu cea privitore la mijldcele pentru combaterea pelagrei, bolă grozavă care s’a întins atât.
—	A fost adusă în tară statuia lui Mircea-cel-Bătrân, care e o parte din monumentul de la Tulcea.
—	Ţarul Rusiei eră să fie dilele trecute prada unei urzeli anarhiste. Intr’un tub, care treceă printr'un tunel, pe unde aveâ să trecă trenul cu ţarul, anarhiştii puseseră dinamită. S'a descoperit însă la vreme si asâ viata tarului a fost scăpată. Unul din anarhist! a fost prins.
—	La Roma a fost în noptea de 10 Octombre o furtună teribilă. A cădut o grindină de mărimea portocalei.
—	Intre Anglia şi Germania s'a încheiat un tratat cu privire la chestiunea împărţire! Chinei. Cele 2 puteri vor lucră în înţelegere, căutând a se păstră neatinsă întregimea teritorială a Chinei. Vor lucră pentru deschiderea porturilor de la fluvii şi de pe cdste pentru tdte naţiunile. Tratatul s’a comunicat tuturor puterilor mari şi are mal ales de scop de a împiedecă pe vre-o putere de a se gândi la împărţirea Chinei. De alt-fel împăratul Chinei a şi comunicat că primesce să încheie pace cu puterile europene.
—	In Transvaal se urmeză lupta Englezilor pentru cucerirea acelei ţări. Căpeteniile burilor, cu tdte succesele englezilor nu şovăesc ca să continue lupta pentru neatârnare. Burii taie comunicaţiile duşmanilor cu teritoriul portugez şi cu Natalul, pe când un alt şef bur s’a aşedat lingă Kimberley, ameninţând cu o nouă înconjurare.
Preşedintele Transvaaluluî şi-a părăsit ţara şi vine în Europa să stâruiască pentru pace împreună cu comisiunea anume trimisă.
www.dacaroinaiiica.io
ALBINA
83
Loteria Ga5eî naţionale din Sibiu.
Duminică 8 Octombre la orele 10 a. m. în faţa unei comisiunî oficiale s’au tras câştigurile losurilor «Cosei naţionale*.
Principalul câştig în valore de 10.000 corone ’l-a câştigat „Asocinţiunen pentru literatura şi cultura poporului romftn“ cu Insul No. 28.021.
Cele-lalte câştiguri au fost conform listei ce urmeză:
Câştigul în valore de 3000 ’l-a câştigat losul No. 2558.
Câştigurile în valore de câte 1000 cor. le-au câştigat losurile N-riî 13.705 şi 93.605.
Câştigurile în valore de 500 cor. le-au câştigat losurile N-rii 15.236, 35,321, 67.693, 3.38L şi 60.578.
Câştigurile în valore de 200 cor le-au câştigat losurile N-riî 66.283, 43.617, 5.798, 41.385, 44.147, 27.760, 86.509, 87,983, 11.819 şi 8.645.
Câştigurile în valore de 100 cor. le-au câştigat losurile N-riî 97.023, 4.929,-64.713, 9.868, 4 386,-46.851, 95,542, 40.744, 23.790 şi 30.586,
Câştigurile în valore de 75 cor. le-au câştigat losurile N-rii 62.146, 66 750, 59.016, 92.543, 46.350. 65 354, 21.741, 43.474, 66 971, 99.150, 85 055, 53.185, 59.396, 52.206. 23 188, 82.361, 94.478, 74 148, 62.966 şi 64.660.
Câştigurile în valore de 50 coi’, le-au câştigat losurile N-riî 36 780, 33 488, 17.658, 93.732, 76.252, 46.959, 12.079, 17.339, 85.996, 79.079, 37.560. 57.986, 14.482, 7.334. 12.203, 11651, 42.430, 30667, 90.044 şi 99.376.
Câştigurile în valore de câte 20 cor le-au câştigat losurile N-riî. 32.690, ■89.357,	25.001,	89 735, 92.106,	61.111,	91.222,	91.530,	69009,	43.064,	23867,
22.820,	6 411, 83.757, 99.730,	94.811,	72.351,	54 593,	13.952,	52.285,	60.371,
14.097, 43.178, 429, 98.611, 99.461, 58.755,59.114 28 993,55 388, 60,899 28.877, 86.061, 5 278, 15 361, 87.375, 26 027, 93.026, 65.217, 67.854, 86.103, 73 768, «8.035, 7.183, 2.439, 2.879. 90.399, 39.516, 78.683 şi 67 817.
Câştigurile în valore de cîte 10 cor. le-a câştigat losurile N-riî 8.383, 7.046, 48.661, 26 015, 69.332, 90.869, 97.290, 81.566, 49.671, 43.118, 8 970, 88.040, 6 463, 2 010, 64.039, 44 443, 55 978. 82.535, 55.456, 44.541, 47.677, 82.087, 15.816, 76.362,	13.931.	12.743, 12.735,	97 391,	70 675,	32.901,	60.143,	25 084,	73 491,
97.203,	32 519,	74,804,26 808,76 498,	14.108,	42.186,	66.397,	79.238,93.701,
27.662, 11,012, 23.882, 80.793, 25.522, 94 006, 9 680, 97 314, 12, 42 458, 38.673, 2.102, 5.394, 83.395, 67.528, 99 310, 28.926,43.313,65.736,97.923,7.118, 13 579, 58.589, 64.895, 9.420. 39.828, 23 599, 94 762, 36.556, 69.769, 39.490, 22.277, 28.316, 78.131, 14 307, 23,918 24.554, 7.132, 82.203, 84 631, 2.913, 24 563, 79.525, 85.848, 77.741, 42.970, 45.900, 75.182, 73.693, 36.241, 82.045, 50.484, 42.681, 50.068, 63.973, 5.318 şi 42.917.
INFORMATIUNÎ
Societatea Geografică Română a obţinut la Exposiţia de la Paris medalia de aur pentru lucrările ei geografice.
* *
D l I. Floru, profesor de istorie la liceul sf. Sava, a fost nujnit inspector şcolar al înveţămîntuluî primar circomscripţia Bucurescî în locul d-luî T. Speranţă, demisionat.
*
* *
Tragerea loteriei Societăţeî corpului didactic din jud. Bacău s’a amânat pentru ijiua de 27 Decembre 1900.
*
* *
D-l Ion Teodoru institutor în Bucurescî a fost numit Revisor şcolar
www.dacQFomanica.ro
84
ALBINA
al Juduţului Tecuci. Cunoscută fiind activitatea cl-lui Teodoru ca şi com-petinţa sa în ale şcoleî, alegerea a fost din cele mai nemerite.
*
* *
Intre 25 Octombre şi 1 Noembre va. apare «Străin in ţara lui,» roman de d-1 N. R. Niger, în care se studiază cestiunea ţărănescă în Moldova şi chipul cum s ar pute îmbunătăţi traiul sătenilor.
MULŢUMIRI
D-l Ion Cruceanu, dirigintele şcoleî din Şerbănesci, Comuna Liescî, plasa Berlad Nicorescî, judeţul Tecuci, aduce mulţumiri prin publicitate d-lor^ Atanase Philipide şi Eane Varduca administratorii proprietăţii Şerbănesci, pentru că a bine-voit a dărui şcoleî, primul 8 lei şi secundul 5 lei, spre a se pune în rame tablourile «Familia Regale». Fapta d-lor merită totă lauda.
Primăria oraşului BucurescT.
PUBLICAŢIUNE.
Pentru ca listele electorale ale Capiteleî pe anul viitor 1901 să fie cit se pote mai exacte, Primăria a hotărît să începă mai de timpuriu lucrările pentru alcătuirea acelor liste.
Tot de-odată aduce la cunoscinţa tuturor că orî-ce cereri referitore la înscrieri ştergeri şi rectificări în liste se pot adresă chiar de acum.
Cererile sînt scutite de timbru, pe baza legeî electorale; ele vor fi însoţite de actele pe baza cărora se motiveză cererea.
Primar (ss). I. Bărbătcscu
Secretar general (ss) I, Popescu.
Octombre, 1900.
No. 41003 3678 A
Şcola de artă ceramică din Târgu-Jiu.
Se aduce la cunoscinţa generală, că s’a înfiinţat în oraşul .T-Jiu, cu autorisaţia şi subvenţia onor. Minister al Instrucţiune! publice o Şcolă de artă Ceramică (olărie artistică, porţelânărie, pictură şi sculptură). Şcola va cuprinde două secţiuni, a) secţia elementară, b) secţia artistică.
In cea dintîlu se primesc şcolari absolvenţi a şcoleî primare precum şi cu una sau două clase secundare. In secţia artistică se primesc numai absolvenţi a 4 caise secundare şi escepţional cu 3 clase secundare, cari posed un talent vădit în desemn.
Cursul secţiei elementare va dura 3 ani, a celei artistice 2—3 ani.
Doritorii de a intră în acestă şcolă se pot înscrie la direcţiunea gim-nasiului din T.-Jiu de unde se pot luă şi informaţiunile necesare.
Numărul locuitorilor disponibili fiind limitat, doritorii să grăbescă cu înscrierea.
Corpul profesoral e compus din d-niî: A. Diaconovici, I. Wirnstl, I. Moisil, Ştef. Bobancu, I. Popescu-Voitesci, St. Ciucianu, un maistru ce-ramier şi un ajutor. _________________________
www.dacoromanica.ro
IMIIC A PUBLICITATE
Ca 5 bani cuvîutul, iar pentru anunciurile ca an număr mal marp de cuvinte, de la 50 în sus, preţul pentru fle-care cuvînt este numai de 4 bani.
Textul pentru pregătirea lecţiunllor, de Eugen Tisescu învăţător, elegant lucrat.
Pentru institutori. ... lei 3,50 » înveţ. pe cursuri. » 3,50 Adresaţi comandele însoţite de cost, plus 50 bani porto, domnului Eugenii! Tisescu, Bacău.
GRĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotroceni, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bracul, Pini austriac!, Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Direcţiunea generală a poştelor, telegrafelor şi telefonelor. Se aduce la cunoscinţa generală că, cu începere de la 1 Octombre a intrat în vi-gore nouile taxe telefonice, cari sînt simţitor reduse faţă de cele actuale. Costul abonamentului anual, pen-
tru posturile instalate la domiciliu, este de lei 100 anual. In localurile unde abonaţii îşi exercită o profesiune, 150 lei anual. Pentru hotele, restaurante, cafenele şi localuri de consumaţiune, 200 lei anual. Taxa pentru instalare de 150 lei, care se plâ-tesce odată pentru tot-d’a-una, pote fi achitată şi în rate : 50 lei odată cu cererea de instalare, 50 lei după 3 luni, şi restul de 50 lei după alte 3 luni. Taxele de abonament pot fi plătite anual, semestrial şi chiar trimestrial, dacă acesta este dorinţa abonatului, care e rugat a o arătă in declaraţiunea de abonament, pe care o va adresa d-lul diriginte al oficiu lui telefonic. Formulare «Declaraţiunî de abonamet» se pun gratis la dis-posiţiunea celor interesaţi în tote oficiile telegrafo-poştale din oraşeleunde există o reţea urbană.
DIRECŢIUNEA.
Cel mal mare şl cel mal vast magasln din Ţară şi singurul care vinde eftln LA TOATE SEZOANELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95, 11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 »	»	facon Klappe, 15,95
»	»	pentru d-niîofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţurî, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 ohevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru dame
De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 »	» High-Liffe, 16,95
» color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95
5,95,	4.95.
Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la t6te sezonele se pote găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabuldse de eftine.
Magasinul la t6te Sesonele lingă Poliţia. Bucuresci, Calea Victoriei 27, Bucuresci.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor av£un scătjămînt de 6°/0 din preţurile însemnate, presentând cuponul.
www.dacoromanica.ro
curs

SlL\
Cereţi, prin o carie poştală adresată C. Ţ)atculcscu 117, Victoriei, Jucuresci
NOUL CATALOG
Pentru tămna 1900 şi primăvara 1901 ce se trimite franco şi gratis
AL
CELEI MAI MARI PEPINIERE DIN ŢARĂ DE ARBORI ARBUŞTI
De la Slobozia-Galbenu, jud. 1^.-Sărat, a lui C. C. DATCULiESCU Proprietar-CultiVator.
-1
G
Coinendile de arbori altoitî si de umbrire
*	• i
ce se transmit ferm din August beneficiază de un rabat însemnat. Avis per-sonelor ce doresc mari cantităţi!
Vegetaţiunea imenselor cantităţi de arbori şi arbuşti de tot felul ce posedă Pepiniera Datculescu, anul acesta, e de o exuberanţă aşa de mare, cum nu s’a mal văcjut.
Mal multe perstine se pot asociâ a lua de odată o mare cantitate de arbori spre a beneficia de preţul redus pe mie, şi de transportul eftin când se transportă vagtine complecte.
OFERTE F6RTE AVANTAGl6SE
80.000	Peri disponibili, altoiţi pe perl sălbatici şi pe gutui, adică 20.000 altoiţi de un an de la 1 m. la 1 m. 20 înălţime cu preţul de 80 bani bucata, suta 70 lei, iar mia cu lei 600.
40 000 altoiţi de 3 şi 4 ani piramide formate şi desvoltate, înălţime de 1 m. 50 la 2 m. 50, bucata 1 led 20, suta cu lei 90, iar mia cu cu lei 800, şi numai în ales şi etichetaţi.
60 000 Meri disponibili altoiţi pe meri sălbatici, adică 10.000 altoiţi de un an de la 1 m. la 1 m. 20 înălţime, cu preţul de 80 bani bucata, suta 70 lei, iar mia cu lei 600.
50.000	altoiţi de 2 şi 3 ani, înălţime de 1 m. 60 la 2 m. 20 cu cortina frumos desvoltată sus, bucata 1 leu 50 bani, suta cu lei 100, iar mia cu lei 900 şi numai în ales şi etichetaţi.
15 000 Arţari Americani
înălţime de 2 m. 50 la 3 metri, cortina sus frumtisă. Vigtire fără stimăn.
1.40	bucata. 120 Iei suta. 1000 lei mia.
15.000	Frasini excelsior (înălţat)
înalţi de 2 m. 50 la 3 metri. Cortina sus frumtisă. Vigtire mare.
1.40	bucata, 120 lei suta, 1000 lei mia.
200.000	Salcâmi obicinuiţi
nealtoiţl, de un an pentru gard viu etc. cu următtirele preţuri: I-a alegere de 1 m. la 1 m. 20, suta lei 5, iar mia lei 40.
Il-a alegere de la 60 la 93 cent. suta lei 4, iar mia lei 30.
10.000	Salcâmi nealtoiţi pentru hotare
Institutul de Arte Grafice w^WJdaconsnankui .fOmneî 16. — Bucurescî.