1 Ootombre 1900.
0 . © m
o
£3 0 I O
O
p | m O
G $ O >0 1 G ' 0 O
Q
0
|s
o
I
G 10 G O O 0 0 I G
l'l
• r©
G
O
; $
t 0
G
i 9 •0 10
: g
0
1
Hevisîă lEnoiclope^Tcă populară
------ M
^îparc în /ie-care Duminică
Abon. în ţară pe an bei 5 j Abon. în străin, pe an bei 8
6 luni *	3 | Un număr...........15 bani
Pentru anuneiuri 1 leu linia. JVIic& publicitate 5 bani cuvîntul. anuseriptele nepublieate se ard
Comitetul de redacţie: n Kalinderu

fceariu îescu-Jfiotru G- Coşbuc J. Otescu ?. 2>u/fu
G- jTdamescu V. S■ jyioga jY. JYico/aescu Corjst. C. Pop. -caţcâ Gr. ceodossiu.
SUMARUL: G. Coşbuc, Dorobanţul. —Spira C. Jfarct, O propunere. F. Gar-boviceunu, Biserica şi Şc61a.— Economul St. Călinescu, Albinei. — Ion Kalinderu, Creştinismul şi îmbrăcămintea. — Th. D. SjTerantia, Ţărani lwuinaţî. — P. Dulfu, Omul nemulţumit.—/con. Const. Nazaric, Mărturisirea unul adevăr.—O faptă adevărat creştinăscă şi românescă*.— C. Râdulcscu-Motm. Eroii timpului nostru*— G. Missail, Cugetări. — Gh. Adamcscu, Datoria de a li soldat. — 1. Otescu, Ploile do sânge. — Grig. Tcodossiu, Teatru sătesc. — V. S. Moga, Cronica agricolă şi comercială.- Informaţii.
1 lustra/iutii: Faustina cea tînără.—Pieptănături artistice.-Coafură numită co-rymbium.—Messalina.—Matronă creştină din primele timpuri ale creştinismului. — Lucreţia.—Carissia. — Iulia, fiica lui August.—Poppen, soţia lui Nero. — Iulia, soţia lui Titus.— Plotina, soţia lui Traian.—Sabina, soţia lui Adrian. — Fustina, soţia lui Marcu-Aureliu.—Crispina, soţia Iul Comodiu. — Octacilo, soţia Iul Filip. - Cornelia Salonina, soţia lui Galian.—Elena, soţia lui Constantin.—Livia, soţia Iul August.— Coafură de la începutul secolului I după Clirislos. - Julia, fiica Iul Traian.—Pagina glumăţă: Sfatul rău.
Jţedacfia ţi JJdministrafia Sfr. Jdâijtulesa J/o. S, pucure&I.
www.dacoromaaica.ro
Desluşiri pentru D~nii abonaţi.
Cu acest număr revista a intrat în al IV-lea an* al existenţei sale. Conform hotărîrei luate de comitet n’am trimis de cât abonaţilor cari au fost achitaţi pe anul al IlI-lea, celor ce au cerut a se înscrie pe anul al IV-lea şi la câţi-vâ din cei neachitaţî cari au rugat cu insistenţă a nu li se suspendă trimiterea făgăduind că vor achită cât mai grabnic.
Rugăm dar pe abonaţii noştri cari sînt achitaţi pe anul al IlI-lea şi au fost suprimaţi fără cererea lor, să ne comunice când au achitat abonamentul ca în cas de erdre să putem îndreptă, iar de au încredinţat altor persdne costul, iarăşi să ne comunice, arătându-ne precis, numele, funcţia şi domiciliul acelor pers6ne.
Mai rugăm pe toţi d-nii abonaţi cari şi-au schimbat domiciliile să ne comunice noua lor adresă, arătând neapărat unde au primit revista în trecut.
Cei ce ne trimit bani să scrie pe dosul cotorului mandatului desluşit pe ce timp trimete abonamentul; iar dacă cere abonamentul din nou să scrie desluşit numele şi comuna pe cotor. Cei ce trimit şi pentru alţi abonaţi să puie desluşit pe cotorul mandatului numele şi comuna în care locuesce fie-care abonat. *~
In cas când unui abonat nu i se aduce revista cel mult a treia cji după Duminică, să reclame oficiului poştal prin care primesce şi de nu e satisfăcut să ne reclame nouă. Acelaşi lucru să-l facă şi când li se aduce revista neregulat.
Numerile ce n’ar fi fost primite la apariţie şi nu ne vor fi reclamate cehtnult în 15 <Jile de la data lor, sub nici un cuvînt'nu se vor mai trimite.
Tirajul revistei fiind redus numai la numărul abonaţilor şi reservându-ne numai un număr fdrte restrâns de colecţii, rugăm cu insistenţă pe d-nii abonaţi a ţine socotelă de avi-sul nostru, în interesul d-niilor lor.
Abonaţii neachitaţi încă şi cari ar dori să continue abo- . namentul în anul al IV-lea, să se grăbescă a achită cel mult pînâ la 10 Octombre pentru a li se pută da No. 1 şi 2 din anul al IV-lea.
Administraţia.
www.dacatpmanica.ro
ALBINA
1
DOROBANŢUL
Strecuraţi prin plumbi şi săbii dorobanţii drum deschid, Inirnoşi s’asvîrl prin şanţuri şi de-avalma sar pe zid.
Şi eră prin şanţ perire şi văzduhul tremură Iar dincolo, prin redută, mortea cea de veci eră.
Tropot de piciore multe, fum şi abur ca ’ntr’un iad,
Vuet cum îl fac prin baltă cei ce-alunecă şi cad.
Dar roiau mereu flăcăii răsăriţi ca din pâmînt,
Valuri ce ’necau reduta, scufundându-se ’n mormînt.
Unul singur în roirea de viteji, un dorobanţ,
Zăboveâ trudit pe-o scară, răsărit şi el din şanţ.
Apucase strîns cu-o mână parapetul ca ’n asalt,
Dar eră prea slab pe semne, zidul lunecos şi nalt.
Cei sosiţi cu scări, în juru-i îşi făceau în grabă rost Şi treceau, urmându-i alţii, iar el tot pe unde-a fost.
Iat’un căpitan, din urmă, aducănd în foc pe-ai lui Dă de el. «Cu sirg băete ! Ce ’ntârdii de nu te sui?»
El abia-şi întorce capul. «N’am putere să mă urc.
Mă trudesc cu stânga numai! Bată-1 Dumnezeu de Turc!»
«Ţii în sîn, se vede drepta ! «Pune drăpta! N’o ţine—» «Cum n’aş pune-o, şi-î sub scară! Uite-o jos, şi calci pe ea.»
Şi-ajutându-i căpitanul el se nalţă ’ncet, încet,
Dă un chiot şi se nalţă, răsărind pe parapet
www.dacoromamca.ro
2
ALBINA
Vede jos încăerarea luptătorilor volnici Un amestec orb ca ’n cuibul râscolitelor furnici.
El înalţă ’n vînt chipiul, strig’un nume drag şi sfint Şi-apoi sare pe ziduri, în redută, şi’n mormînt.
Ea eră pămînt al nostru, smuls din sufletul turcesc Şi voiâ şi el să moră — pe pămîntul românesc!
G. Coşbuc.
O PROPUNERE
M|gţînt trei ani astădi de când Albina şi-a luat sborul Cei cari atunci au fost părtaşi la aducerea ei pe lume, îşi aduc aminte cu ce entusiasm şi cu ce mari spe-ranţe au intrat ei în luptă. Modestele mijloce ce aveau la disposiţie, departe de a i descurajă, au fost pentru dinşii un îndemn mai mult, faţă de scopul mare ce aveau în vedere.
In aceşti trei ani, încurajările nu au lipsit Albinei Ea a găsit sprijin din partea autorităţii şcolare superiore, în limitele destul de restrânse ale puterilor sale; iar omenii cu prevedere, cari-şî dau semă de însemnătatea ţintei ce se urmăresce, nu i-au refusat concursul autorităţii, experienţei şi îndemnurilor lor. însuşi numele omului de bine, care nu lipsesce nicăeri unde este vorba de a se realisâ o idee mare, şi care este înscris şi în fruntea comitetului revistei, este o dovadă că munca fără preget ce s’a pus pentru a se susţine Albina pe calea ce a apucat este preţuită dupe cum merită, chiar de omeni încercaţi în munca pentru binele public.
Dar sînt enorme greutăţile pe cari trebue să Ie învingă o revistă ca Albina, pentru ca să ajungă a fi, după cum trebue să fie, propagatorul cuvîntului celui bun pînă în colţurile cele mai depărtate. Cei câţî-vâ amici cari am fost puşi în posiţie de a cunosce lucrurile de aprope, seim ce sumă de energie, de pricepere, de devotament şi de completă desinteresare au pus în serviciul ei, tinerii inimoşi, cari
www.dacaromamca.ro
ALBINA	3
nu au esitat să-i sacrifice ostenelile şi timpul lor. Si cu tote acestea, reaua voinţă a unora şi indiferenţa multora au făcut ca resultatele realisate să nu fie tocmai aşa cum le doresc iniţiatorii Albinei. Apelul publicat de dînşii acum două săptămâni va pute face pe ori-cine să judece, pe de o parte serviciile ce a adus ea, iar pe de alta natura greutăţilor cu''cari are ea< -să lupte.
Prin comparaţie, acăsta mă face să me gândesc la uşurinţa cu care se nasc şi se întind unele publicaţii de speculă, al căror scop este tocmai contrar celui pe care-1 ur-măresce Albina. Există o infamă literatură, care lucrăzâ pe faţă contra moralei publice, contra simţului de solidaritate naţională, contra tuturor bunelor sentimente pe cari şcola, biserica* şi publicaţiile de felul Albinei, lucrăză ca să le desvolte şi să le întârăscă. Acea literatură are în serviciul ei nenumăraţi agenţi de propagandă, cari o tac să pătrundă pretutindeni. Ei profită de împrejurarea că citirea începe a deveni o adevărată trebuinţă chiar în stratele de jos ale poporului, pentru a-şî strecură marfa lor cea necurată.
Acăstă propagandă pune în primejdie însăşi temeliile Statului, şi contra ei noi nu tăcem nimic ca să luptăm.
Ore n’ar fi vremea ca omenii cinstiţi şi cu iubire de ţară, să opuie alianţa lor onestă contra alianţei miserabile a speculanţilor şi a vrăjmaşilor nămului nostru? Pină când vom asistă impasibili la lucrarea de desorganisare care se urmă-resce sub ochii noştri, fără sfială şi tără ruşine?
Mijlocele de luptă nu lipsesc; trebue numai să vrem să luptăm.
De o cam dată, un lucru s’ar pută face cu înlesnire: să se formeze o societate pentru propagarea cărţilor şi publicaţiilor celor bune şi utile.
Sînt atât de. mulţi aceia cari vor fi colaboratorii naturali ai acestei societăţi, şi sacrificiul ce se va cere fie-căruia va fi aşa de mic, in cât nu pot crede că succesul ei nu va fi mare. Toţi membrii corpului didactic, de la cel mai de jos pînă la profesorul de universitate, preoţii, studenţii, inginerii, personele din administraţie, precum şi toţi cei cari sciu carte şi cari vor ca şi alţii să scie, toţi aceştia văr trebui să dea concursul lor societăţii, care va avă o acţiune
•p
www.dacocomanica.ro
4
ALBINA
cu atât mai energică şi mai simţită, cu cât va fi mai nu-merosă.
Obiectul ei va fi de a provocă, de a încurajâ şi de a susţine publicaţiile de vulgarisare a cunoscinţelor utile, scrierile patriotice şi morale, şi în genere propaganda prin cărţi, prin reviste, prin imagini, în sensul desvoltăriî şi întărireî sentimentului patriotic şi naţional, şi a ridicării nivelului moral şi cultural al poporului.
Să nu se crădă că sacrificiile ce ar reclamă o asemenea activitate ar fi grele. Dacă societatea ar numără câte-vâ mii de membrii, cari să cotiseze măcar cu un leu pe an, ea şi-ar formă îndată un capital de câte-vâ mii de lei, cu care ar pute face multe lucruri. Aceşti bani s’ar distribui în premii autorilor, în cheltueli de imprimare şi de propagandă, dar ar reintră mai toţi, pote chiar înmulţiţi, din vîndarea scrierilor pe preţuri forte modeste.
Cunoscuta Societate Biblică are întocmai acestă orga-nisare. Ea are un mare număr de membri, a căror coti-saţie este forte mică; şi cu tote acestea cine nu scie imensul câmp de activitate al ei?
Să facem şi noi ca dînsa, şi să fim şi noi siguri de reuşită, pentru-că scopul nostru va fi nu mai puţin nobil de cât al ei; şi daca mijlocele nostre vor fi, cel puţin de o cam dată, mai restrânse de cât ale ei, vom împlini prin devotamentul şi prin stăruinţa nostră ceea-ce ne va lipsi din partea mijlocelor materiale.
De multe ori, împrejurările impun în mod aşâ de imperios unele idei, în cât e de ajuns să arunce cine-vâ o vorbă, pentru ca să se prindă rădăcină. Cine scie? pote că şi ideea societăţii despre care vorbesc aci să fie una din acestea, şi ca Albina să fie propovăduitorul ei. *
Spiru C. Haret.
UN CUVÎNT
Nu e tot-d’a-una bine să spunem tot ce avem pe inimă, dar trebue să căutăm ca să nu avem pe inimă nimic din ce nu putem spune.
*
www.dacoromanica.ro
ALBINA
J)
Biserica şi Şc61a.
fun adevăr care nu se pote tăgădui, cum că trăinicia şi fericirea unul popor se întemeiază pe bunul mers al şcoleî şi al bisericii. Astăzi, cele mai puternice şi trainice ţări în lume, sînt acelea unde biserica şi şcola se află la înălţimea chemării lor. Şi nici nu se pote alt-fel, căci şcola pe de o parte lumineză mintea omului, i-o înbogăţesce cu tot soiul de cunoscinţe folositore şi face pe om să cunoscă pentru ce trăesce în lumea acesta şi cum trebue să trăiască; iar biserica pe de altă parte încăl^esce inima omului pentru tot ce e bun şi frumos, îl îndreptă spre Dumnezeu, care e perfecţiunea desăvîrşită, îl îndemnă să făptuiască numai ce e bun. Cu un cuvînt: binele şi fericirea omului atârnă de biserică şi de şcolă. Popore fără biserică şi şcolă nu pot să trăiască, căci unde e biserică şi şcolă acolo e lumină şi unde e lumină, acolo e viaţă. De aceea cu drept cuvînt s’a Zis de un mare învăţat, că dacă i s’ar da şcola pe mână, el ar schimbă faţa omenirii, adică ar pune pe om în stare să cunoscă, care e rostul luî în lume, cum trebuie să trăiască şi cum se pote apropia de Dumnezeu.
Poporul român a suferit mult în cursul vecuri-lor. Dacă citesc! în Istorie, rămâi uimit de marea lui răbdare, de puterea luî de muncă şi de jertfă. Şi cine olre să-l fi oţelit sufletul ? Cine l-a mângâiat? Cine i-a dat credinţă în viitor ? Singură biserica a fost balsamul cel răcoritor. La sînul ei găsit-a el milă şi adăpost. De aci numai căpăta el putere şi încredere în sine; de aci numai se ispirâ el cum să lucreze pentru lege şi ţară. Biserica eră singurul isvor de lumină şi de viaţă pentru poporul român. Putem afirma cu totă convingerea, că dacă Românii n’ar fi avut ca pavăză biserica creştină nu sciu dacă ar mai fi existat ca neam, nu sciu, dacă ar mai fi avut o ţară.
www.dacocomanica.ro
fi
ALBTNA
In vremurile din urmă pe lîngă biserică, Românii aii şi şcolă. Nu e comună, nu e centru mai populat, unde să nu se găsescă şi acest focar de lumină pentru popor. Prin urmare în filele noştre avem cele două mijloce puternice pentru luminarea şi înălţarea poporului. Ni se pune însă întrebarea: înaintat-a poporul român din punct de vedere moral şi material, potrivit, cu vederile nostre despre scopul bisericii şi al şcoleî, potrivit cu jertfele ce am făcut şi facem pentru aceste două instituţiunî? Mai sînt rele de care să fie bântuit poporul nostru? Are el consciinţă deplină de chiemarea luî pe acest pămînt? Are el cunoscinţă de trecutul luî pe pămîntul românesc şi de rostul luî în viitor? Işî cunosce el prietenii şi duşmanii ca să scie odată cum să se porte faţă de eî?... La aceste întrebări voiu căută, * după puteri, să răspund în Albina în cursul anului al IV-lea.
P. Garbovicenu.
„ALBINE 1“
Mult te ostenesc!, Albină! scopul teu este să aduc! dul-căţă şi lumină. Nu tăte timpurile şi nu toţi ani! îţî sîntjiriin-cioşî pentru ajungerea scopului tău! Cu t6te acestea tu cauţi să-ţî fac! datoria fire!, cu care eşt! înzestrată de creatorul tău. Intr’un an eşt! maî fericită în resultate; în alt an împrejurările te strîmtoreză, tu însă urmeză-ţ! calea cea bună, căcî pămîntul Românesc este mănos şi nu te veî găsi nici odată în neputinţă de a-şî atinge scopul.
Destul amar s’a vărsat în trecut peste scumpa Românie; e dec! trebuincios ca viitorul să-! fie dulce şi luminos. Scopul tău îmbrăţişând dorinţa Româniine! şi a României, nu păte să nu fie văijut cu ochi bun! de toţi cei, ce simt ro-mânesce.
Tu, Albină, mie mi-eşt! dragă din t<5te punctele de vedere, în particular te privesc cu plăcere, când te văd, îmbrăcată în haină frumdsă, românescă şi raţională. Limba ta e ro-mânăscă şi plăcută, aşa în cât mierea ce scoţ! din gură nu este pusă în chilii murdare, nici acoperită cu sdrenţe infecte.
Merg! dar cu bine înainte, fă-ţî datoria sfîntă şi nu ve! pieri de nici un rău!
Economul St. Căllnescu.
Prof, la Seminarul Central şi Xifon Mitropolitul.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
7
Creştinismul şi îmbrăcămintea
*
SoeţiI latini ca Ovidiu, Properţiu, Tibul, Marţial, Gallu, etc. ne dovedesc ce preţ mare se puneâ pe îngrijirea părului la Roma, căci vorbesc fdrte pe larg de acest subiect, adică descriu numerdse coafuri, mal cu sămă la femei, îngrijirea lor, poddbele ce li se adăogau şi par-fumurile ce se întrebutnţau. Aceşti amici al Muselor ne ini-
Faustina cea tinără.	Pieptănături artistice.
ţieză în secretele de cari se serviau femeile pentru a face să se creză că au păr frumos; eî ne descoper t6te mijl6cele la cari recurgeau pentru a ademeni poporul nepriceput.
www.dacaramaiiica.ro
8
ALBINA
-rr
Epoca Republice!
Lucreţia
Carissia
Iulia
Fiica lui August
Iulia	Plotina
Soţia lui Titus	Soţia lui Traian
Poppea Soţia lui Nero
Octacilla Soţia lui Filip
Cornelia Salonina Soţia lui Galian
Elena
Soţia lui Constantin
Crispina
Soţia lui Comodiu
Sabina
Soţia lui -Adrian
Faustina Soţia lui Marcu-Aurelîu
www.dacoromanica.ro
ALBINA
9
Trebue să recundscem că aceste nimicuri, aceste lucruri uşurele, acea căutare a voluptăţii, şi acea furie de plăceri a lume! romane, a scătjut cu încetul sub influenţa creştinis* mulul. In locul acelor femei, cari îşi împodobesc pe întrecute mândria cu diamante falnice, vecinie înfundate în ospeţe şi orgii, vin acum şi femei a-coperite' cu văluri pudice cu stofe cu culori închise, la cari nu se văd de cât descenţă şi simplicitate. In locul acelor patriciane barbare, cari pedepsesc ne-dibăciile sclavelor lor, în-figendu-le un ac în sîn, sînt acum şi femei, cari numesc surori pe servele lor, şi împreună sînt lumi- Matroni cre?tină ?le timpurI ale cre?ti' lele serve ale lui Christos. Nici nu puteau să urmeze mal bine prescrierile Sfîntuluî Pavel, care le tjisese;
«Asemenea voesc ca femeile să se rdge în îmbrăcăminte cuviincidsă, cu sfială frescă şi cu mintea întrăgă; să se gă-tescă, nu cu împletituri ale părului şi cu aur sau mărgăritare, sau vestminte fărte scumpe, ci prin fapte scumpe, cum se cuvine femeilor cari făgăduesc temere de Dumne4eu.»
Da, ast-fel umblau în lume acele creştine, cari respinsese cu generositate tăte farmecele toaletei şi ale luxului, pentru a purtă haina Acelui care a Zis : < jugul meu e plăcut şi sarcina uş<5ră.» Ore aşa de uşor de purtat este un jug care interzice scumpetea îmbrăcămintei, farmecul găteleî, dspeţele, spectacolele, emoţiunile circului şi teatrului ?
Putea să fie aşâ de dulce pentru acele femei, de un rang atât de înalt, să renunţe pentru tot-deauna la întruniri literare, unde un Catul, un Ovidiu, un Properţiu, le adăpau cu ambrosia laudei lor, le îmbătau cu nectarul versurilor; unde Sallust desfăşură sub ochii lor iedna istoriei romane; unde Petroniu desfâtâ lenea lor şi le încântă maliţiositatea cu sa-i'ea cronicelor sale scandalăse?
www.dacoroiDiamca.io
Jrt
ALBINA
Da, acele femei creştine, deosebindu-se de cele-lalte, aveau curagiul de a respinge t6te aceste desfătări, de a renunţă, la acele farmece ale trecutului lor, pentru a urmă pe Chris-tos şi a purtă crucea .sa. Cum s’a putut faco una ca acesta?
Prin schimbarea ce Evanghelia adusese în gusturilo lor, în minte şi în inimă, admirabil efect al acelei atmosfere, care le făcea să asculte cu lăcomie cuvintele austere ale Apostolului Petru:
«Femei, fiţi supuse bărbaţilor voştri! podbba vostră să nu
fie cea din afară a împletiturii perului şi a punerii de scule de aur, sau a îmbrăcăriî de haine».
Acăstă nouă învăţătură, adevărata contra-otravă a maximelor lumesc!, făcuse pe femei să privăscă ca zadarnice şi amare, ca primejdidse, acele bunătăţi cari acum le insuflau desgust şi ordre. Ele nu mai găsiau farmec de cât în laudele aduse Domnului în sfintele sale basilici, de cât în caritate, mile, cercetarea neputincioşilor, bolnavilor, celor încărcaţi cu tot felul de suferinţe.
Părinţii bisericei neapărat nu pregetau de a le încuragiâ să stăruiascâ în acea viăţă sfintă. Ei le (Jiceau pentru a le întări în dispreţul luxului şi cochetăriei, pentru a le scăpă de mrejele vanităţei:*
«Ori ce bărbat, care se rogă sau vorbesce profetic, avend ceva pe cap, necinstesce capul său.
«Şi ori-ce femee, care se rdgâ sau vorbesce profetic cu capul neînvelit, necinstesce capul ei, căci una şi aceeaşi este cu cea rasă.
Li via, soţia lui August.
Coafura de la începutul secolului I după Christos
Julia, fiica lui Titu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
11
«Căci dacă o femee nu-şî învelesce capul, tumjăse; iar dacă urît este pentru femee ca să să tuncjă sau să se ra<Jă> învelescă şî capul.
«Căci un bărbat nu trebuo să şî învelăscă capul, fiind chipul şi mărirea lui Dumnezeu; iar femeea este mărirea bărbatului.»
Să facem urări pentru ca femeea din cjilele nbstre, inspirată de sentimentele de cari se însufleţiau femeile la aurora creştinismului, să rămâe statornică în aceleaşi principii de credinţă şi de modestie, pentru ca, cu t6tă transformarea societăţii şi mersul timpului, acele frumdse învăţături să dom-nâscă în inima el şi s’o întărescă in o cale aşa de gloridsă.
“e trebue ţărani luminaţi! Da. Dar luminaţi la ce? Lu-i minaţi ca să scie a găsi mai repede drumul de a in-
tră funcţionari? Luminaţi ca să se apuce de meserii
pe cari nu le cunosc şi pentru care nu sînt pregătiţi? Dar ce vor deveni atunci mănosele pămînturi ale ţării nostre? Cine vor îngriji de aceste pămînturi cari s’au secătuit crescând copii de aceia cari uită de ele şi le părăsesc, ducendu se la oraşe să ajungă peritorî de fome ori să înfunde puşcăriile ?
Ne trebuesc ţărani luminaţi, a munci pămîntul cu îndemânare şi a se folosi de bunurile lui; ne trebuesc ţărani luminaţi ca să rămână ţărani.
Ar trebui create şcoli practice chiar de către particulari, ori de asociaţiun;, şcoli în cari să se primâscă copii nu cu acte de paupertate, ci copii de omeni cu dare de mână ca să înveţe a fi şi a rămâne ţărani.
Românul o fi avend multe cusururi dar are şi cevâ bun: când apucă într’o parte o scote la capăt. Nu de mult s’a apucat de carte şi am ajuns de s’au prea înmulţit cărturarii.
Când vor vede că singură cartea fără aplicaţie practică nu e de ajuns, se vor da la muncă folositore: deci, o ho-tărîre bărbătescă şi vom ave ţărani, şi încă ţărani luminaţi.
Ion Kalimleru.
ŢĂRANI LUMINAŢI

Th. D. Sperantia.
www.dacoroimaiiica.io
12
ALBINA
OMUL NEMULŢUMIT
— legendă —
Sn lucrător, ce Ziua totă —
Ba une-orî şi noptea încă —
^fp Muncia, ca să-şî câştige pâinea,
To Tăind la piatră dintr’o stâncă, —
Odată, cum eră de muncă Din cale-afară obosit,
Işî înălţă ’n spre cer privirea Şi ’n sine ast-fel a grăit:
«O, Dumnezeule prea sfinte!
«De ce tu ore m’aî lăsat «Să duc atâta greu în lume?
«De ce nu sînt şi eu bogat, —
«Să am argaţi, să am în casă «De tote câte-mî trebuesc,
«Şi ’n loc de-a mă trudi cu munca:
«Să stau şi să mă odihnesc?..
Atunci — din înălţime-un înger Veni la el şi-î Zise: «Fie Precum dorescî. .Şi muncitorul Crescut de mic în sărăcie Se pomeni ca ’n vis d’odată Bogat, scutit d’orî-ce nevoi, —
Şi ’n loc de-a se trudi cu munca,
Steteâ lungit pe perne moi...
Dar într’o Zi trecu pe-acolo Al ţării rege ’ncoronat,
Cum umblă regii: în trăsură,
De patru cai frumoşi purtat,
C’un şir de călăreţi ’nainte Şi călăreţi avend şi ’n urniă...
Bogatul din pridvor îl vede,	*
Şi fericirea i se curmă.
*
www.dacoromanica.ro
ALBINA
13
«Ce strălucire! câtă pompă!..
Aşâ viaţă-aşî înţelege!..
Eu nici pe sfert nu sîpt ca dînsul. .. «Ah, pentru-ce nu sînt eu rege?..»
—	«Să fie dup’a ta dorinţă...»
Ii ţlise iar cel înger blând
Cu vocea sa mângăetore,
* Din cer la dînsul coborînd.
Şi rege se făcu bogatul.
Umblă printre supuşii săi Intr’o căruţă d’aur, trasă De patru cai ca nisce smeî,
C’un şir de călăreţi nainte,
Şi-aveâ şi ’n urmă călăreţi...
Dar, iată, sorele răsare,
•Nălţându-se pe cer măreţ! ..
Şi-a luî lumină — foc ce arde E pentru globul pămîntesc;
De sete iarba se usucă Şi florile se ofilesc.
Sărmanul rege nu maî pote De năbuşala ar^ătore ..
«Ah, Domne!., (se gândesce ’n sine) «Ce mult aş vre să fiu eti sore!...»
—	«Prea bine!» îngerul îî spune Din nou. «Va fi precum vrei tu...»
Şi regele pe loc în sore Strălucitor se prefăcu.
Şi de pe cer cu câtă fală îşi aruncă a sa privire Spre lumea ce steteâ uimită De-a luî măreţă strălucire!...
D’odată îns’un nor apare,
Drept sore se aşeză chiar;
Să scalde ’n raze-acum pămîntul,
Se ’ncercă sorele ’n zadar...
www.dacoromanica.ro
14
ALBINA
«Of!» (plin de ciudă el grăeşce, Văzând că strălucirea-! piere) «Acest nor nu mă bagă ’n semă, «Işî bate joc de-a mea putere! ..
«El e mai tare decât mine!..
«Vai, pentru-ce nu sînt eu nor?..» Şi îngerul îî ţlice iară:
— «Să se ’mplinescă al teu dor!..» Şi ’n nor pe sore mi-1 preface Iar norul varsă măr! ele apă, Potop îngrozitor, de care Necopleşit nimic nu scapă;
Semănături, flori, case, omeni,
Se ’necă ’n unde, pier de arîndul: O stâncă, numai, stă măreţă In faţa lui, despreţuindu-1...
A!»—(^ice norul,— «stânca asta «MS ’ntrece în puteri pe mine?...
De ce nu pot să fiu eu stâncă?» Şi bunul înger iarăşi vine, —
Şi ’n stâncă norul mi-1 preface... Iar stânca arsă e de sore,
De ploi şi vînturî e bătută,
Dar stă pe loc nepăsătore.
D’odată îns’un om sosesce,
Având pe umăr o casma;
El dă în stâncă cu putere Şi stânca ’ncepe-a se sfărmâ...
«Vai, Domne!.. Muncitoru-acesta «Mă prăpădesce, mă doboră!..
«De ce nu-s muncitor, ca dînsul?.. Şi iar cel înger se coboră . Din cer, şi-î (^ice cu blândeţe:
«Să se împlinescă ce-aî cerut...»
Şi bietul om — din stâncă iarăşi In muncitor s’a prefăcut..
www.dacQFomaiiica.ro
ALBINA
15
Fusese-avut, — fusese rege! —
Iar astăzi?.. taie obosit La piatră, cum tăia ’nainte,
Al său traiu nu e maî tihnit;
De sortă însă nu se plânge,
Căci — a ’ncercat în viaţă tote,
Şi traiu făr’ de necaz el scie Că ’n lumea asta nu se pote...
P. Dulfu.
Mărturisirea uqui adever.
jjfevista «Albina» propovăduesee cu multă rîvnă dragostea către Biserică şi Şcdlă; a propovădui dra-jjV goştea către Biserică şi Şcdlă e tot ce păte urmări mai bun un om, o societate, o naţiune. Dragostea către Biserică sporesce credinţa, care vindecă minunat durerile în vieţă, care duce şi aduce la vieţă în vecul de acum şi cel viitor. Dragostea către Şcdlă aduce la înţelepciune şi duce la fericire; lumea întrcgă alergă şi după una şi după alta.
O revistă care caută să dea ţinui popor vieţă, înţelepciune şi fericire este îngerul păzitor al acelui popor. Pentru aceste motive doresc ca revista «Albina* să reuşescă pe deplin întru a răspândi la infinit dragostea către Biserică şi Şcdlă în poporul nostru românesc.
Icon. Const. Nazarie
Directorul Scminnrulul Central.
0 faptă adevărat creştineseă şi românescă.
In Botoşani a încetat din viaţă Nicolae Sofian, fost senator, în Arirstă de 90 de ani.
Defunctul şi-a lăsat întrega avere, în sumă de trei milione, asi-luluî de infirmi din Botoşani, înfiinţat de dînsul, cu condiţiune ca numărul paturilor să să se sporescă de la 25 la 50; să se înfiinţeze patru şcoli agronomice pe moşiile sale şi să se împartă în fie-care an, la sf. Nicolae, sate o mie de lei celor mal sărace familii de săteni de pe moşiile sale.
Să-l fie ţărîna uşoră şi amintirea neuitată!
www.dacocomamca.ro
lfi
ALBINA
EROII TIMPULUI NOSTRU
timp îşi are eroii săi. Poporul arare-ori se în recundscerea eroilor. El distinge instinctiv i eroică, de o faptă întâmplătdre, sau de o 3 divină ; se cutremură dinaintea minune!; se miră de întâmplare, şi admiră fapta eroului. Iar în admiraţia lui transpiră dorinţa de a imită. Poporul consideră pe erou, ca pe un prevestitor de timpuri mai bune ; ca pe idealul de care el trebue să se apropie în viitor.
Minunea, ca şi întâmplarea, îl lasă rece, sau îl înspăimîntă; fapta eroului îl atrage şi-l umple de entusiasm. Imagina-ţiunea poetului se inflăcăreză de fapta acestuia, fiind că în ea se oglindesce vitalitatea propriei sale firi. Numai rasele istovite şi pesimiste n’au avut poesia eroilor.
Dar dacă în admiraţia dată eroului se oglindesce optimismul poporului întreg, natural este că timpul care schimbă felul de a fi a popdrelor să schimbe şi pe erou.
www.dacoromazdca.ro
/ o
ALBINA
17
\
Cerinţele timpului trecut îndreptau admiraţia spre faptele răsboinice, fiind-că răsboiul eră condiţiunea indispensabilă a existenţei popdrelor, (şi ast-fel Herkul trecea de prototipul eroilor antici); pe când timpul modern, schimbând con-diţiunile de existenţă a popărelor, a schimbat şi înţelesul eroismului.
Resboiul sgomotos, de altă dată, este înlocuit astătji cu o îndeletnicire în aparenţă pacinică, în fond însă tot atât de nemildsă: munca. Vitejia resboînică asigură exclusiv odinidră existenţa popdrelor antice; munca şi numai munca fără preget o asigură pe acea a popbrelor de astăzi. Eroii timpului nostru sînt biruitorii prin muncă!
Lucrătorul, care a isbutit să alunge sărăcia şi lipsa din sînul familiei sale; învăţătorul şi preotul, cari au risipit ignoranţa; publicistul, care a făcut să triumfe adevărul; funcţionarul, care s’a devotat serviciului; regele, care a dat e-xemplu de muncă şi cumpătare ... aceştia ne sînt adevăraţii eroi, fiind-că prin faptele acestora se întăresce temelia po-porelor moderne. Şi poetul care simte frumuseţea biruinţei prin muncă, e poetul menit să trăiască în amintirea viitorimeî.
Eroismul muncii! Fericite popdrele care Iau înţeles şi îl practică. Puterea şi bogăţia lor vor merge crescând ; lor li se vor supune tdte nâmurile pămîntului. In zadar alţii vor invoca gloria trecutului, învingători vor fi numai aceia ce sînt organisaţî prin muncă. Armata acestora e invincibilă, căci în mijlocul ei se găsesc adevăraţii eroi ai timpurilor ndstre!
Iar noi, iubiţi compatrioţi, dacă e să asigurăm viitorul ţârei acesteia, să ne gândim la muncă! Să ne deprindem a ne cultivă şi a ne slăvi muncitorii. Să ne punem cu acord în cerinţele vrem ei.
Să seim că numai atunci vom fi^pregătiţi pentru luptă, când vom ave în mijlocul nostru muncitori cinstiţi. Când nu ne vom mai teme, că ţăranul are să lenevescă, corupt de alcool şi păcate; când pe preot şi pe învăţător îi vom sci la locul lor, exacţi şi luminoşi ca răsăritul de sdre; când funcţionarul va fi aşa cum ar trebui să fie; când publicistul şi omul politic nu se vor încăhji de cât de iubirea adevărului... atunci, dar numai atunci, să fim liniştiţi asupra viitorului ţării.
Dar pînă atunci, ţara ndstră e încă desarmată cu tdte regimentele din cazarme, şi cu tdte tunurile din fortăreţe.
Adevărata înarmare a ţârii este organisarea muncii. Acesta s’o înţelegem pînă nu va fi prea târziu.
C. Rădulescu-Motru.
www.dacQFomanica.ro
1»
ALBINA
CUGETĂRI
ergem cu paşi repezi către domnia asociaţiunilor, în practică, nu numai în teorie.
Nu ne mai putem dispensă de la bine facerile marei legi a iniţiativei private, în totul şi în tote; nu numai între individ şi individ, ci şi între cetăţeni cu statul.
Nu mai putem remâne indiferenţi la suferinţele şi lipsurile societăţii românesci, dacă sîntem români...
Manile tuturor şi mai cu semă a celor avuţi, trebue să se întindă, şi umerile să se pue spre urcarea poporului român, la nivelul celor-lalte popore civilisate. Ce s’a făcut, de abea e un început.
Acesta-î singura cale, sigură, prin care vom face din satele nostre, aceea ce sînt Domeniile Coronei: un model perfect de comună rurală modernă.
Acesta-î singura cale prin care vom industrialisâ, comercialisâ şi româniza, ca odinioră, oraşele cosmopolite de astăzi. Alt-fel nu vom ave comune urbane moderne.
Nu numai în hardughii mari cât cazarmele, stă puterea, viitorul şi gloria unei naţiuni.
Şi dacă totul se mărginesce în hardughii, de ce n’am face ca şi sătenul să-şî aibă micul seu şaleu asemănat celui al ţăranului elveţian ?
Antagonismul dintre comuna urbană şi cea rurală, nu mai pote dură.
Astăzi satele sînt aceia ce aii fost şi în secolul de mijloc, — sub călcâele barbarilor; — pe când oraşele au ajuns nisce burguri feudale: cetăţi în cetăţi, fără catedrale ortodoxe... Aci lumina cu electricitatea. Acolo cu tăciunele. Unde-i proporţia ?
Şi fie-care burghez cu ajutorul creditului fonciar urban, îşi edifică castelul seu cu turnuri poleite, în care se instaleză, ca un idol într’o ca piste păgână ... o sehastrie, un mormînt în care proprietarul intră de viu. Şi acolo vegeteză, cu ai săi, în singurătatea cea mai complect pdsibilă. Or-ce solidaritate, între castel şi castel, între burg şi restul ţării, este tăiată. S’ar păre că castelanii, rumpând legăminţile cu ţara, vor ca numele lor să nu mai existe în amintirea Românilor, ci numai în a străinilor, cari nu pronunţă cuvîntul de Român, de cât pentru a-1 insultă. (Dovadă Bulgarii şi asociaţii lor). S’ar păre că mulţi potentaţi de aî noştri, nu vor să trăiască pe lume de cât ca o figură zugrăvită pe apă... Şi apoi, vrem noi, ca aceştia să-şi repete în totă dimineţa:
Dar cu satele, dar cu ţara ce facem?
26 Septembre 1900.	G. Missail.
O dicetore bătrînă.
Munca e balsamul sângelui; munca e isvorul virtuţii.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
19
Convorbiri cu -vecinul meu ISTiţă.
Datoria de a fi soldat.
—	Ce te face, vecine, să fii aşa posomorit pe (Jiua de a<Jî?
—	Ia, necazuri! Pe fiu-meu o să-l iea acum în armată.
—	Şi de asta te superi?
—	VedI bine. Me super, fiind-că am umblat în tdte părţile şi n’am isbutit sâ-1 scap.
—	Unde al fost?
—	Da pe unde n’am alergat? Pe la coloneii, pe la maiori, pe la doftori, pe la cine cunosceam şi eu; ba m’am căciulit şi pe la alţii numai ca să-mî dea scrisori. Aşi fi fost bucuros să cheltuesc nu sciu cât numai să-l scap. Audi! Băiatul meu să stea trei ani la cazarmă!..
—	Ce să faci? asta e datorie de cetăţân.
—	Datorie... datorie... S’o facă alţii, nu dic> dar eu nă-dăjduesc sâ-mî scutesc băiatul.
—	Şi cine să apere ţara?
—	Iacă vorbă! Tocmai pe băiatul meu l-al găsit? Sînt el alţii destul.
—	Dacă or dice toţi aşa, atunci ....
—	De! Adevărat este că dacă ar d*ce toţi... Dar omul caută să-şî facă treba cum îl vine la socotâlă.
—	Dar la socotela ţării nu te gândesc! ?
—	Audi vorbă! Par’că ţara se gândesce la mine...
—	Dar cine este ţara, vecine Niţă?
—	Cine? Iaca na! Cine 6â fie? Guvernu...
—	VedI că nu este aşâ. Ţara o formăm noi cu toţii: eu şi d-ta şi Petracho chiristigiul din colţ şi Vasilache bărbierul de colo şi altul şi altul... şi toţi la un loc,
—	Bine, bine, aşâ este; dar dacă sînt eu ţara de ce n’am voe să fac ce vreau?
—	Pentru-că şi cel de dincolo ar face tot ce vrea şi în loc să fie înţelegere între noi, ar fi numai gâlcâvă şi — Domne feresce! — pdto chiar bătae.
—	De asta cam aşâ e...
www.dacaromanica.ro
*
20
ALBINA
—	Ca să mârgâ ţara bine, trebue iie-ce om să cugete că lucrăză pentru sine, căci dacă o fi statul — ţara — în belşug şi nouă o să ne mergă bine.
—	Ce! Imî dă mie statul parale ?
—	Iţi dă.
—	Hei! bată-te norocul! .. Mai auijii una. Adicătelea, dacă or fi parale multe în vistierie, o să me cheme pe mine şi o să-mi <}ică: «Na şi ţie, Niţă, că avem bani berechet!»
—	Nu aşâ, vecine...
—	Dar cum?
—	Dacă statul are bani, nu-ţi pune biruri şi dacă nu-ţi îea, însemneză că-ţi dă. Ia vetjî acum când statul are nevoe, n’au<Ji pe totă cjiua de biruri şi de câte altele?
—	Asta aşâ e, deu...
—	Ve<Jî dar că dacă statul e în nevoe iţi îea mai mult. Deci merge bine statului, merge bine tuturor. Prin urmare şi d-ta ai interes ca statul să mergă bine.
—	De! Cam aşâ ...
—	Apoi nu e tot aşâ cu miliţia ? De ce facem serviciu militar ?
—	Sciu şi eu ? ..
—	Pentru-că e nevoe Qa ţara ndstră să fie gata să se apere când ar fi atacată. Ţi-ar plâce, vecine Niţă, să te pomenesc! acum, când stăm colea de vorbă liniştiţi, că vin nişte soldaţi turci ori bulgari ori muscali, ori mai sciu eu ce?., şi să te apuce la bătaie, să-ţi ia din casă ce-or găsi or să te omdre ?
—	Ce tot spui braşbve? Cum au să ajungă pînă în Bu-curesci ?
—	Bine, pe drum.
—	Pe drum, pe drum ... dar soldaţii de ţa graniţă au să-î lase ?..
—	A! te-am prins! Veiji nu poţi să-ţi închipuescî o ţară ne păzită la graniţă...
—	Firesce ...
—	E! Cine s’o păzescă?
—	Soldaţii.
—	Dar soldaţii cine sînt? Nu sîntem noi, nu sînt copiii noştri ?
—	Ba cam aşâ ...
—	Ve<Jî dar că. avem noi singuri interes să fie ţara apărată. Fie-care om se simte mai sigur în casa lui când scie că ţara are armată. Ai auijit d-ta de vremurile mai vechi când n’aveam oştire, cum veniau Turcii şi Muscalii ori când şi vai de bieţii creştini! D’abia aveau vreme să fugă cu ce puteau apucă?..
—	Da, mi-a spus bunică-mea, Dumnezeu s’o ierte!.. ci-că aşâ erâ pe vremea ei. ţ)iceâ că odată a fugit cu părinţii ei pe la Braşov, altă-dată a stat în pivniţă o săptămână şi le
www.dacaramanica.ro
ALBINA
21
eră frică să iasă de acolo şi la urmă isprăvise indicarea şi eră să m6ră de f<5me.	i
—	Ei vedî, vecine, cum eră pe vremea când n’aveam oştire.
—	Aşa e; ai dreptate.
—	Trebue dar să mergem cu toţii la oştire, să ne trimitem bucuros copiii, căci... la urma urmei, apărând ţara, ne apărăm pe noî înşine.
—	De acum am înţeles că şi fiu-meu trebue să mergâ să-şi facă serviciul militar.
Oh Adameseu.
PLOILE DE SÂNGE
ploile extraordinare din diversele nostre poveşti populare nu sînt ploi naturale, ci ploi închipuite pentru înfrumuseţarea povestire!. Cu tote acestea ploile de sânge, de şi extraordinare, nu sînt poveşti, ci din cea mai înaltă antichitate au fost date ca realităţi indiscutabile. Că în realitate a plouat sânge e discutabil, dar că ploia semenă cu sângele e sigur, ţiiseiti numai că e numai discutabil spre a nu anticipă, căci în antichitate şi chiar pînă curînd în timpurile nostre nimeni nu se ocupase a le analisâ; şi de alt-fel cei vechi nici despre ce e sângele şi analisa lui nu sciau mare lucru.
Voiu începe aşâ dar cu a povesti faptele :
Dejâ Homer face să cadă o ploie de sânge ca o prevestire a morţei eroilor asupra cărora a cădut: neapărat se pote lua ca o înfrumuseţare a poemei lui, dar tot pote fi un ce asigurător că se sciâ de aşâ ceva. In lumea romană se citeză la anul 14 al Romei (740 a. c.) picături de sânge din cer; în 538, 570, 572 (2 (Iile în continuu), 585 (1 (li), în 587 etc. Plutarc citeză ploi de sânge ce au avut loc după mari bătălii p. e. după măcelul Cimbrilor în câmpiile Marsilieî.
De la începutul erei nostre se citeză iar multe caşuri p. e. la Paris în 582, la Constantinopol la 652, în Ungaria la 787, la Bagdat la 929, în Lombardia (Italia) la 1117, la Brescia a durat 3 rlile şi 3 nopţi la mortea Papei Adrian II, etc. etc. In 1744 la Genua s’a constatat în urmă că ploia se roşise din causa unei pulberi pă-mîntose roşie pe care un vînt tare o ridicase din munţii vecini.
Insă în tote acestea este de constatat 2 lucruri deosebite: a) au fost ploi roşii ca sângele ori roşiî-gălbui; b) nimeni n’a căutat să se convingă dacă într’adever eră sânge, şi lăsând câmp liber fantesieî, s'a dis că-s ploi de sânge, iar în ultimul exemplu ce dederâm ni se arată că nu a fost sânge.
Aceste ploi minunate pentru antichitate, şi naturale pentru noî se pot cită multe şi multe şi au fost observate în tote timpurile.
In secolul al 19-lea însă fantasia a lăsat loc observaţiuneî asupra acestor ploi şi afară de caşul de aparenţa de ploie, când cad un fel de fluturi roşietici, tote cele-lalte caşuri sînt de ploie colorată, nu de sânge. Constatările ore-cum necomplete asupra ploii din 14 Martie 1813 cădută în regatul Neapolî şi cele 2 Ca-
www.dacQFomanica.ro
22
ALBINA
labriî (Italia de a$î), au fost completate în primăvara anului 1846 prin ploia de pămînt din Syam (Jura) care a precisat putinţa existenţei pulberilor în nori cari să coloreze ploia.
In tomna aceluiaşi an a mai fost o ast-fel de ploie; ea a urmat după nisce furtuni îngrozitore cari au avut loc pe oceanul Atlantic, furtuni cari s’au întins prin Franţa, Italia, Turcia şi pînă în extremul orient. La Lyon poporul îi dise ploie de sânge. Acesta ploie a avut loc pe o forte mare întindere, efectele ei murdărind totul au fost forte mari, şi s’a constatat că coloraţiunea ei eră datorită unei pulberi argilose ce conţinea. S’a constatat că cantitatea de pulbere cădută representâ o greutate mai mare de 720 tone, încărcătură a 180 care trase de 4 cai voinici, încărcate cu 4 tone de acestă pulbere (căruţele nostre de transportat nisip încarcă maximum 2 tone).
Ehrenberg, căruia i s’au dat mostre din acestă, pulbere constată în ele şi 73 forme organice, din cari unele proprii Ameri-cei de Nord: ele făcuseră aşa dar drumul din America în Europa ! Pornite la 17 Octombre st. n. din America, aceste pulberi au ajuns peste 4 dile în Franţa făcend 61 km. pe oră, mai repede de cât cele mai iuţi trenuri ale nostre.
O altă ploie colorată a fost observată la 31 Martie -1847 pe lângă Chambery. Apa eră amestecată cu o materie lăptosâ care aveâ aparenţa argilei; şi veni veste din Sav'oia şi mai ales de la Marele Sant-Bernard că căzuse acolo o ninsore roşie pămîn-tosă care acoperi pămîntul pe o grosime de câte-vâ degete: acestă ninsore se întinse la distanţe forte mari la Paris, Orleans, Vosgi şi fu urmată de furtuni cari trecură în Spania, Portugalia şi în Africa: nu pote fi,aşa dar vorba de coloraţiunea zăpezilor observată pe munţii Alpî din causa cunoscută a unor vieţuitore forte mici cari o coloreză, ci de pulberea pămîntosă care a că<Jut în ploia de la Chambery.
Ploia din 27 Martie st. n. 1872, semăna forte bine cu o ploie de sânge, însă uscându-se se constată că depuneâ un praf de pă-mînt fin gălbuiu.
Vom mai cită încă şi ploia din 30 Aprilie 1863 în care se constată pulberi argilose şi feruginose amestecate cu un nisip fin: adevărat îngrăşemînt pentru pămînt.
In fine cu cât timpul înaintă şi constatările cari confirmau aceste vederi se înmulţiră.
S’au mai atribuit coloraţiunea acestor ploi, unora, cel puţin, şi faptului că ar conţine flore de puciosă, dar s’a recunoscut în urmă că nu eră puciosă ci polen (praful galben din interiorul florei) de pini sau molifţi p. e. ploia din 7 Maiu 1877 de la Oahors (Franţa).
In resumat. Ploile dise de sânge sînt ploi colorate, cari au e-xistat şi există şi nu sînt fenomene rare, iar coloraţiunea lor e datorită fie pulberilor pămîntose fie polenului pe care le conţine *> şi care pot fi aduse de vent şi nori de la distanţe colosale.
I. Otcscn.
O povaţă pe săptămână.
Nu e nici un prieten mai bun de cât meşteşugul ce ţi-aî ales.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
“28
TEATRU SĂTESC
lături de şcola de adulţi, de şecjlătore şi de predica din amvon, teatrul pote fi un însemnat organ de cultură la sate. Am, pute (jiice că el, — teatrul, — este chiar cel mai însemnat organ. Rostul rîndurilor ce urmeză e tocmai sc6-terea la ivelă a acestei încredinţări.
Nimic nu tace intipărire asupra omului ca traiul şi chipul do purtare al semenilor săi. E în fie care om o tainică năzuinţă de a imită pe alţii. După omenii cu cari vine în atingere îşi for-meză şi el viăţa. Dacă am duce pe un om într’o comună numai cu suflete bune şi cinstite, l-am pute mal cu înlesnire îndreptă. Dacă pe acelaşi om l-am pune să trăescă într’o cetate de omeni răi şi desfrînaţl, va ave destulă vreme înaintea sa să se strice şi el. Spune-ml cu cine te aduni, Şice înţelepciunea poporului, ca să-ţi spun eu cine eşti.
De multe-orl nu e nevoe de multe, prea multe exemple bune sau rele, ca omul să se ia după ele. Un învăţător cuminte priceput, cu rost in gospodăria lui, pote fi cel mai de frunte exemplu bun pentru sătenii din comuna sa. O fermă minunată, cu un pămînt bine lucrat, cu seminţe alese, cu unelte bune, cu 6-menl muncitori, pote scote din sărăcie sute şi mii de omeni, numai prin puterea cea mare a exemplului. Un preot evlavios, şi cu vorba şi cu fapta, va ave de sigur destulă înrîurire asupra enoriaşilor săi. Numărul unor asemenea exemple e fără de sfirşit.
E adevărat că sătenul nostru nu lasă cu multă înlesnire obiceiurile sale bune sau rele. Trebue să trăcă multă vreme pînă când el să vadă şi să primeseă alte obiceiuri, mal bune de cât alo lui. El se mulţumesce cu ce a apucat şi prin urmare ru-nosce, şi nu se ia lesne după ce nu cunosce de cât pe deasupra. A trecut multă apă pe Dunăre, pînă sătenii să se hotărască a şî lua un plug de fier. Dar când el au vă<Jut şi s’au încredinţat că un asemenea plug e mal practic, că tale mal adânc brazda, că muncesce mal uşor, s’au pătruns şi l-au luat. Şi după exemplul dat de unul s’au luat alţi cjiece, şi apoi alţi o sută, şi pilda s’a întins atunci repede şi a prins bine.
Pornind de aci, că exemplele bune saQ rele sînt imitate de mulţime, putem spune că tot ast fel va fi şi cu teatrul.
Teatrul e oglinda stării sufletesc! a omenirii. Pe el vecii şi aucjl ce ve<}I şi aucjl în lume. Deosebirea cea mare e însă că
k
www.dacoromanica.ro
24
ALBINA
pe când in lume poţi vede şi autji de t6te, în teatru, — într'un anumit număr de căsurl, — ve<JI şi au<Ji mal mult despre un anumit lucru bun sau răii. Apoi pe teatru sînt lucrurile aşi îmbinate, jocul actorilor aşâ făcut, că îţî p’ace mal mult de cât pe lume. De pildă cu mal multă plăcere al cătâ la 0 cărtă petrecută pe teatru de cât în lume, de şi amîndouă nu-s de cât cărtă.
Mă gândesc eu cu câtă dragoste nu se uită ţăranul la palăţele <le la comedie. Cele câte-vâ panglicăril ale acestora îl fac să se mire şi să se crucescă. Câtă admirare nu are el pentru calul care ghicesce pe beţiv, pentru scamatorul care îl ia cesul, îl sfarmă şi îl scote după câte-vâ minute tot bun. Când s’a întâmplat să vadă unde-vâ câte un mic teatru, el asemănă actorii cu lumea. întocmai ca mahalagiul, care strigă către actori, vă-•dend că aceştia voesc să dea cu revolverul: «Nu daţi, că mâncaţi puşcăria!» ţăranul crede în simplitatea lui că scena şi lumea una sînt.
Un teatru la sat ar fi o şcolă preţiosă pentru ţărani. Pe el ar vede ce aduce ura, gura, răutatea, viţiul, nesciinţa. Din el ar învăţă iubirea de familie, de lege, de moşie. Pe teatru ar cunosce el jertfirea de sifte, supuniftea la legile ţării, luminarea minţii. In chipul de lucrare al celor după scenă s’ar vede pe sine cu păcatele şi bunurile sale şi şi-ar mal lăsă din cele dintâiu şi ar îngriji de cele din urmă.
Pe lângă menirea-l culturală, teatrul ar mal ave la sat şi pe cea desfătătore. Sînt sigur că cu mal multă plăcere ar ascultă ţăranul ceea ce se spune acolo, de cât cele ce le spune un prieten, între şepte rachiuri băute cu acesta, li trebue şi ţăranului, care nare altă plăcere de cât băutura şi altă desfătare de cât cârciuma, un alt loc de petrecere. Trebue scos aprope fără voia lui din primejdiosa casă, unde el, — pe lângă mica-l avere, agonisită cu greu, — mal bea cjilele lui, hrana şi vieţa nevoiaşei Iul familii. Şi scăparea n’o vom găsi'de câţ în ce am spus: adică în şcolele de adulţi, în predici şi şezători, şi mal ales în teatrul popular.
Cu dreptate scriam Rodată într’o cărticică, despre teatral la sate:
Să am pe lume vre-o putere, aşi înfiinţa în orl-cesat un teatru. Şi pe la răspântiile drumurilor mari aşi semănâ câte unul. Vreme multă n’ar trece şi lucruri minunate s’ar dovedi. Din aceste nobile şcole ale virtuţii, ale iubirii de ţară şi de omeni,
*
www.dacoromanica.ro
ALBINA
25
ale înălţării sufletesc!, vor porni pe calea cea bună multe suflete. Prin ajutorul lor se vor înturnâ din calea pierzării mulţime de păcătoşi. Puşcăriile, cârciumile şi chiar spitalele n’ar mai face atâta sumedenie de pradă.
Că ideea se pote forte bine pune în practică, ne au dat-o pe ici pe colo câţi-vâ învăţători inimoşi, cu dragoste de năm. Elevii lor aQ jucat pe mica scenă din sat piese teatrale anume alcătuite de d-1 T. Speranţă.
E acum vremea că atât numărul scenelor cât şi acela al pieselor să crescă. Am fi forte fericiţi să constatăm în curînd o mişcare seriosă, în acestă privinţă, — cel puţin prin comunele de mâna întâiu. Să nu se uite că şcola rurală bine condusă, va aduce mîntuirea populaţiunii rurale care pote fi prada nesciin-ţei şi a relelor de tot lelul.
Luminătorii satelor nu aşteptă, credem, îndemnul autorităţii, ca să dea avînt frumosei şi folositorei idei a răspândirii treatru-lui popular.
______________ Grig. Teodossiu.
Pagina glurnăţă.
SFATUL REU
—	Ve$i tu ce frumose mere?
—	Hai să luăm şi noi că nu ne vede nimeni!
De nn v’ar prinde numai cel de pe gard.
www.dacaramanica.ro
2fi
ALBINA
. Cronica Agricolă şi Comercială.
-	ţ -r,,	_____ ,	. ..	«•
u începutul luneî lut Septembre .mulţi agricultori aveau multe speranţe că în acestă lună, li se vor ptit<5 răâ-lisă una din cele maî mari dorinţe, într’o bună re-coltă a rapiţeî în anul viitor. Dar din causa lipsei
G> aprbpe complete de pl6ie în cele maî multe judeţe ale ţării, speranţa lor cu privire la producţiunea rapiţeî pare că s’a nimicit pentru tot-d’a-una. Chiar dacă am presupune că în cursul luneî Octombre vor căde ploi abundente, aceste ploî numai folositbre rapiţeî nu pot fi ; în acele locuri unde pînă acum din causa secetei şi a insectelor încă nu s’a prăpădit; de bre ce timpul fiind prea înaintat şi răcoros rapiţa are să se prăpădăscâ la cel maî mic frig, în starea de vege-taţiune în care se găsesce actualmente. îndată ce vor începe nopţile să fie brumbse, tbte semănăturile de rapiţă a căror frunze nu s’au premenit, şi n’au mărimea cel puţin a unei palme, o să se prăpădescă. La semănăturile de rapiţă cu frunzele premenite şi ceva maî desvoltate, dacă iarna nu va fi prea frigurbsă se va pute aşteptă o bună. recoltă.
Un lucru se impune, ca in locul rapiţeî perdute din causa secetei să se semene grâu sau la primăvară să se semene alte plante oliaginbse ca rapiţe de primăvară şi ca-melina, etc. In tot caşul seceta din Septembre no-a prăpădit pentru anul viitor una din cele maî bănose recolte şi în a-celaş timp maî timpurie. Un alt rău al secetei a fost că semănatele de grâu şi secară nu s’a putut face în bune condi-ţiunî, din causa pămîntuluî tare, cu tbte acestea în speranţa că vor căde ploî, agricultorii au început a face cât maî multe semănături, fără ca mulţi să se gândescă ce au să recolteze.
Din grânele semănate, fbrte puţine sînt răsărite, căci în cele maî multe locuri grâul stă ascuns sub brasda pămîntuluî uscat în tocmai ca şi în magazii, cu deosebire că în magazii stă scutite de insecte, pe când î'n pămînt pot să fie mâncat de ciori, unde semănătura s’a făcut la suprafaţă, fără să mal punem la aceste daune şi relele insectelor.
Răul secetei de o cam dată este cu mult maî mare pentru semănături de cât s’ar crede, chiar daca am lăsă la oparte rapiţa, mult regretată ca plantă bănbsă şi de export pentru comerciul nostru cu străinătatea. Răul este mare, căci deşi semănăm, dar din causa secetei care se prelungesce, nu putem sci ce vom recolta.
Dar un proverb (Jme: fie-care reu trebue să aibă şi binele. In caşul de faţă însă răul este maî mare de cât binele, cu privire la producţiunea nbstră agricolă. Totuşi seceta din luna acâsta, a iuţit cbcerea porumburilor semănate maî de timpuriu, şi întru cât-vă chiar şi pe cele semănat maî târziu, au maî reparat întru cât-vâ răul ce răcăla a adus asupra recoltei viilor.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
27
Culesul viilor, care în unele localităţi au început de pe la 15 Septembre, s’a putut face în bune condiţiunl; dar mustul este acru, din causă că strugurii n’ati fost destul de bine copţi.
Seceta a maî iuţit cdcerea pdmelor detdmnă; acest lucru se pdte probă prin marea abondenţă de pdme cdpte şi gus-tdse la mâncat, ce cjilnic inunddză piaţa Bucureşti ului ca şi a altor oraşe de la noi din ţară, precum şi prin eftinătatea lor. La acest bun se mal pdte pune şi cosirea livezilor naturale pentru a 2-a oră, şi în unele părţi chiar şi pentru a 3-a dră, şi uscarea finului (otavei) în bune condiţiunl.
Insă binele arătat în rîndurile de mal sus, nu se pdte compara nic! pe jumătate cu reul ce seceta a adus pînă în present semănăturilor do tdmnă, a căror producţiune for-meză adevăratul articol de export şi mal bănos pentru agricultura ndstră. Recolta pdmeîor şi a viilor, nu pot înlocui nici odată exportul grâului şi al rapiţeî, ori cât ar fi de a-bundente aceste recolte, şi chiar nici porumbul. Pricina este că atât via cât şi pomii sînt cultivaţi pe suprafeţe restrânse, şi-apol unde mal punem filoxera şi mana din acest an ?
Deci .răul se vede de la începutul semănatului, şi un bun agricultor va trebui să se gândescă chiar de acum ce măsuri va trebui să ia la primăvară pentru repararea lui, va trebui a-şl face un adevărat plan economic, de la care nu va trebui a se abate nici o clipă, fiind-că orî-ce abatere ar ii în dauna lui economică.
De aceste măsuri ar trebui să se ocupe chiar stăpînirea, îndemnând, dacă va fi de trebuinţă chiar prin <Monitorul oficial» pe agricultori, do a-şî mal schimba sistemul de cultură. însuşi schimbarea climei din ţara ndstră ne arată acest adevăr din an în an mal mult, fără ca noi să dăm destulă atenţiune acestei schimbări.
In Septembre ca şi în Oetombre, şi maî cu sămă în Oc-tombrc se culege porumbul. Aici voiu să vorbesc de modul de păstrare al porumbului, de către sătenii noştri. Cel mal-mulţi, dacă nu toţi, când pun porumbul în coşare, în loc să alegă cel cojit de cel neccpt, îl pun la un loc, ast-fel că cel necopt strică şi pe cel bun, şi în caşul acesta se hrănesc cu mămăligă stricată din care se îmbolnăvesc de pelagră. Dacă din causă de economie nu vor a da porumbul cel necopt vilelor de muncă ori rîmălorilor, atunci este bine ca porumbul ne copt să-l puie în podul casc! într’un strat rar de tot, ca porumbul să se pdtă usca. Chiar în caşul când acest porumb sătenul nostru nu l-ar întrebuinţa pentru hrana sa, ci a vitelor sale, ei va fi mal hrănitor, şi vitele vor fi mal câştigate la hrana lor şi vor pute munci mal bine, iar rîmătoril se vor îngrăşâ mai de grabă.
Chiar şi în caşul când sâtdnul şi-ar păstra tot porumbul în
www.dacorommiica.io
28
ALBINA
podul casei, este bine a pune la oparte porumbul necopt, sau fărte puţin copt. Aşâ fac sătenii străini şi bine fac, şi ei nu suferă în caşul acesta în număr atât de mare de pelagră, după cum sufer la noi. In luna Octombre se adună de pe câmp şi cartofii cari se păstrâză peste iarnă în gropi sau în beciuri. In privinţa culturei ca şi păstrărei cartofilor s’a vorbit destul în Albina. Să nu se uite nici zarzavaturile şi varza, cari în timpul iernei îndulcesc traiul fie-cărui sătean. Dacă zarzavaturile trebuincidse în timpul iernei, ca şi varza, nu le-am cultivat în grădinile năstre de la sate din causa unui rău obiceiu, atunci trebue să ni le cumpărăm mai de timpuriu şi să ni le punem în beciuri ori în pivniţele năstre, în nisip, afară de varză, care se pune la putină ca să se acrăscă, căci în caşul acesta se păstrâză mai bine.
Dacă sătenii noştri, în anul acesta au făcut greşeli, de nu s’a cultivat zarzavatul şi varza în grădinile lor, la anul viitor să nu mai facă acăstă greşală. Pentru ce ei să plătăscă bir, grădinarilor bulgari, cari le sînt cu mult inferiori ca dmenî înţelepţi şi chiar ca muncitori de câmp. Birul, care îl plătesc sătenii noştri acestor grădinari, ca şi orăşenii, va rămână în ţară, şi nu va trece în Bulgaria. Acest bir, în loc să lase un gol în punga sătenuluî, va umple punga lui. şi este mai bine a ave punga plină de cât gălă. Cu acest bir se vor pute cumpără haine şi cărţi copiilor, din cari au să înveţe iubirea de patrie, de pămînt şi buna economie, cultura plantelor şi crescerea vitelor de muncă şi a pasărilor de curte. Deci învaţă cum trebue la sate să se facă o bună gospodărie pentru binele şi fericirea familiei sătenilor noştri, cari astăzi lasă mult de dorit.
Tîrgurile străine. In tîrgurile străine preţurile sînt aceleaşi pe cari le-am publicat în trimestrul de la începutul lui Septembre.
V. S. Moga.
INFORMAŢII
Societatea funcţionarilor publici.
Conform votului adunării generale de la 24 Septembre 1900, membri Societăţii sînt convocaţi în adunare penerală pentru Duminică 8 Octombre, 1900 orele 81/, dim. în localul şcoleî C. A. Rosetti, din strada Clemenţei.
La ordinea <Jileî; continuarea discuţiuneî asupra modificărilor de introdus în statute.
*
• *
La 1 Octombre va apare Apostolul, organ săptămânal, sub direcţiunea unui comitet de preoţi şi mireni.
Apostolul va luptă pentru întărirea simţimîntuluî religios în poporul nostru şi înălţarea bisericii naţionale.
www.dacQromanica.io
MrCA PUBLICITATE
Cn 5 buni corintul, iar pentru anunciurile cu un număr mal mare de curinte, de la 50 în sus, preţul pentru ile-care curînt este numai de 4 bani.
Direcţiunea generală a poştelor, tele-" g rufelor şl telefonelor. Se aduce la cunoscinţa generală că, cu începere ■de la 1 Octombre viitor, intră în vi-gore nouile taxe telefonice, cari sînt simţitor reduse faţă de cele actuale.
Costul abonamentului anual, pentru posturile instalate la domiciliu, este de lei 100 anual. In localurile unde abonaţii îşi exercită o profesiune, 150 lei anual. Pentru hotele, restaurante, cafenele şi localuri de consumaţiune, 200 lei anual. Taxa pentru instalare de 150 lei, care se plâ-tesce odată pentru tot-d’a-una, pote fi achitată şi în rate : 50 lei odată cu cererea de instalare, 50 lei după 3 luni, şi restul de 50 lei după alte 3 luni. Taxele de abonament pot fi plătite anual, semestrial şi chiar trimestrial, dacă acesta este dorinţa abonatului, care e rugat a o arătă in declaraţiunea de abonament, pe care o va adresa d-luî diriginte al oficiului telefonic. Formulare «Declaraţiunî de abonamet» se pun gratis la dis-posiţiunea celor interesaţi în tote oficiile telegrafo-poştale din oraşeleunde există o reţea urbană.
M^nonialnce,e mai bune “M
uţjulildlo eftine, sint de Eu-geniu Tisescu, Bacău Cartonate solid, hârtie bună, liniatură albastră
potrivită fie-cărui obiect.
Clasa II urbană..........25	bani
Cursul mediu pe ani separat .....................25	bani
Cursul mediu cartonate
pentru doi ani.............40 *
Clasa III, IV urbană şi cursul superior rural.........45 »
Adresaţi comandele însoţite de cost librăriei Margulius, Bacău, care expediază franco ori unde.
Societatea de Basalt Artificial şi de Ceramică de la Cotroceni.
Capital social Lei 2 500.000 deplin itoaţi
Sobe de porţelan albe si colorate
Representanţa generală pentru tdtă tara
fBucur. Calea Moşilor No. 81. ZWĂIFEL & CO.!1®?1’ str- Mitropoliei No. 2.
(Galaţi, str.Egalitfiţil No. 48.
___________ DIRECŢIUNEA.
GRADINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotroceni, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra$î,Pinî austriaci, Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Textul pentru pregătirea lecţinnilor,
de Grigoriu institutor, Tisescu învăţător, elegant lucrat.
Pentru institutori. ... lei 3,50 » învăţ, pe divisil . '» 3,50 Adresaţi comandele însoţite de cost, plus 50 bani porto, domnului Eugeniu Tisescu, Bacău.
BIBLIOGRAFIE
A apărut: Teatru Popular de Tli. Speranţă.
De necas.................................0,50
Ce face dracu ...........................0,50
Ce face beţia............................0,50
Câtetrele se expediazăfranco contra Lei 1,50 în mărci poştale, trimise Librăriei Leon Alcalay la Bucuresci. *
A eşit de sub tipar în editura d-lui Socec: ediţia III, Curs de Agricultură jpractică, pentru şcolele Normale, Seminare şi de agricultură practica, de V. S. Moga.
Preţul 3 lei.	________________
www.dacQromanica.ro

NOUA
REVISTA ROMĂRfl
PENTRU
POLITICI, LITERATURA, ŞTIINŢA şi artA
— Apare la 1 şl 15 a fie-cărel Ioni —
Cu colabornţiunca celor mai distinşi scriitori, sub direcţiunea d*lul C. RADLLESCU-MOTRU.
Fie-care No. al Revistei coprinde articole politice şi economice asupra chestiunilor de actualitate; studii literare şi ştiinţifice; poesiî, novele, lectură recreativă, etc., etc.
«Noua Revistă Română» ţine în curent pe cititori cu întrdga mişcare culturală română.
— ABONAMENTUL PE UN AN 24 LEI — UN EXEMPLAR l LEU —
De vîndare la principalele librării din totă ţara Un No. do probă se trimite gratuit (lupă cerere
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCURESC1, PASAGIDL ROMÂN, 20.
Cel mal mare şl cel mal vast magasln din Ţară şl singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOANELE
Bucurescî, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
I
Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95; 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95, 11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 »	» facon Klappe, 15,95
>	» pentru d-niîofiţ. 14,95, 13,95
»	» cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţuL'î, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi gems, 10,95, 9,95, 8,95 ohevreaux american, 9,95 » franţuzesc, 12,95 color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
De
Ghete pentrn dame
De gems, 9,95, 8;95, 7,95
chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,95 » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » High-Liffe, 16,95 color. 12,95, 11,95, 10,95 » High-Liffe, 15,95, 14,95 » extra-fine, 13,95, 12,95, Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95,
5,95, 4.95.
Ghete pentrn b&eţl, fete şi copil Pentru băeţî, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 >	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la t6te sezonele se pite găsi In-rălţăiniute bună şi cu preţuri fabulăse de eftiue.
Magasinul la tdte Sesdnele lingă Poliţia. Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescî.
0
0
*
11,95
6,95
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor av6un scade*mint de 6°/0 din preţurile însemnate, presentând cuponul.
Institutul de Arte Graficewww.daco«mailica.ro mneî 16. — Bucurescî.