ANUL III
17 Septembre 1900.
Abon. în ţară pe an Iiei 5 Rbon, în străin. pe an L.el 8 »	»	»	6 luni » 3 $5 Un număr ..... 15 bani
iBto^anunelurl 1 leu linia. JVIIaa publicitate 5 bani cuvîntul Manuscriptele nepublieate se ard
J&Gnrboviceanu J&rfiădu/escu-jVÎotru y. Coşbuc J. Of eseu p. Su/fu
G- jVdamescu V. S- Jdoga J/. JVico/aescu Corjsf. C. pop.-Vaţcd Gr. Veodossiu.
SUMA R :
Comitetul, Către cititori. — Zamfir C. Arbure, iieţin. — I. D. Tiăecscu, Datoria către patrie — Griy. Teodossiu, Pofta de hrăpire. -Iritnia Popescu, Cari slnt Berlinele după care se cunosce un cal şchiop, calul fiind In mişcare. — Premii pe anul al IV-lea.—Panait I. Volănesca, Grădinile cu zarzavat de pe lângă casc. — Arislide C. Murgescu, Hrana ţăranului—Credinţe şi obiceiuri chineze.-1). Oomoiu-Aluuijel, Un sfat plătit scump.—O rugăminte.—Prognosticuri pentru 1901.—Informaţii.-Apeluri.—Bibliografie. — Mulţumiri.—Scrisori către redacţie.—Poşta Administraţiei.-C. C. Pop.-Taşcd, întâmplările periculdse ale unul marinar frances.
Ilustrafiuni: Beţivul face scandal la cârciumă. — Beţivul cade jos pe stradă.-Beţivul îşi bate nevasta. —Beţivul fură ca să pătă bea -Beţivul criminal e dus la puşcărie.—Taur de prăsilă de la lăptăria Periş.—Pagina giumâţâ : Inima Ungurului.
%‘dacfia fi	9> Bucurtscl.
Ministerul Cultelor şi Instrucţiune! Publice
Se aduce la cunoştinţa doritorilor că în diua de 12 Septembre 1900, se va ţine licitaţiune prin oferte închise în pretoriul acestui Minister din strada Diaconeselor, pentru transportul a 150 tone residiu de _ ţiţei u (păcură) din gara de Nord în curtea Institutului de Bacteorologie din Bucuresci şi a 400 tone păcură din gara Iaşi, în curtea Universităţeî Iaşi.
In ofertele pentru Bucureşti se va cuprinde atât transportul cât şi taxele comunale; iar în ofertele pentru Iaşi se va specifica preţui pentru transport, coprhnjend şi taxele comunale.
Ofertele vor fi însoţite cele pentru Bucuresci de o garanţie de lei 150, iar cele pentru Iaşi de o garanţie de 300 lei.
No. 50.171.
p. Ministru, (ss.) I’augrati.
Capul serviciului, (ss.) N. I. Dumitrescn.
1VEIC A PUBLICITATE
Cu 5 bani cuvintul, iar pentru anunciurile cu un număr mal mare de cuvinte, de la 50 in sus, preţul pentru fle-care cuvint este numai de 4 bani.
M9nQPÎalflcele ma> bune şi u|JulildlG eftine, sînt de Eu-geniu Tisescu, Bicău. Cartonate solid, hârtie bună, liniatură albastră potrivită fie-căruî obiect.
Clasa II urbană...........25	bani
Cursul mediu pe ani separat ..................25	bani
Cursul mediu cartonate
pentru doi ani..........40 »
Clasa III. IV urbană şi cursul superior rural .... 45 » Adresaţi comandele însoţite de cost librăriei Margulius, Bacău, care expediază franco ori unde.
BAJSLCA ROMÂNIEI
Capital social de 25.000.000 fr. împărţit în 50.000 acţiuni de 500 fr. din cari 150 fr. versaţi.
Comitetul central:
la Londra
Laclilan JIackinstosh Rate,
Esquire.......
G. I. Goschen . . .
v
V
r>
n
r>
â Paris
Visconnt Duncannon . llon. 11. A. Larvrcnce M. Adolplie Vernes. .
M. Charles Mallct . .
Director general la Bucureşti,
M. Dimitrie de Frank. Director: M. C. A. Stolz
» ajutor: M. E. E. Goodwin. Censori: loan Kalinderu, Principele Demetru loan Ghika şi Arthur Green.
Sediul social
Piaţa sf. Gheorghe, Bucuresci Sucursala la Brăila, Agenţia la Londra.
Gradina preotul ilie, Bise-
rica Cotroceni, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra<jî.Pini austi’iacîjTliuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Societatea de Basalt Artificial şi de Ceramică de la Cotroceni. Capital social Lei 2 500.000 deplin vărsaţi
Sobe de porţelan albe si colorate
Representanţa generală pentru totă ţara
(Bucur. Calea MoşilorNo. 81 ZWAIPEL & CO i Ia0h str- Mitropoliei No. 2.
(Galaţi, str.Egalitâţil No. 4S.
Textul pentru pregătirea lecţiiniilor, de Grigoriu institutor, tisescu învăţător, elegant lucrat.
Pentru institutori. . . .lei 3,50 învăţ, pe divisiî . » 3,50 Adresaţi comandele însoţite de cost, plus 50 bani porto, domnului Eugenift Tisescu, Bacău.
www.dacaromaiiica.ro
ALBINA
1335
CĂTRE CITITORI
fard de minierul de faţă, mal avem încă un numer şi revista nostrâ închee al IlI-lea an de existenţă.
Când la 1 Octombre 1897 am făcut să apară acâstă revistă pentru prima dată, ne dădusem bine sema de greutatea sar cinei ce ne luam.
îndemnaţi şi ajutaţi de un Român de inimă, dornic de propăşirea şi luminarea nemuluî, dar mal cu semă a talpel statului, a ţăranului român, ne-am pus cu inima pe lucru şi în timp de trei ani «Albina» a sburat de la un cap la cel-lalt al ţârii, prin oraşe, prin sate, prin cătune, pe munţi şi pe câmpii, ducând pretutindeni poveţe folositore, îndemnuri la fapte bune.
In casa bogatului ca şi a săracului, în Mehedinţi ca şi in Do-rohoiii, *Albina » a avut şi are locul ei de cinste.
Poveţele nostre au fost ascultate, căci pe când acum trei ani pe tot întinsul ţării nu se găseau de cât 3—4 societăţi economice la sate, astăzi după scirile ce ni se dau, avem peste 40 de societăţi de ajutor în diferite sate din ţară. Numai in cursul lunci August s’aii înfiinţat în judeţul Dolj, trei societăţi economice, afară de alte 5 cari se înfiinţase mai înainte, aşă: la 6 August în comuna Cetatea s’aii înscris 70 membri cu un capital de 5.640 lei; la 13 August în comuna Giurgiţa s’au înscris 120 membri cu un capital de 4000 lei; la 20 August in comuna Barca s’au înscris 250 membri cu un capital de 7000 lei.
In afară de societăţile economice am reuşit să ci'ecm un adevărat curent contra alcoolismului şi cu bucurie trebue să constatăm că într’un mare numer de sate s’au înfiinţat societăţi antialcoolice spre a combate beţia, adevărata causâ a ruinei şi morţei bietului locuitor săten.
Dar afară de accstă inrîurire bine-făcetâre, revista nâstră este în unele sate doctorul la care merg locuitorii să întrebe dacă nu e vre-un lec pentru boia lor.
Profesori universitari ca d-nii: Emil Pangrati, astăiţi inspector şcolar, Paul Bujor Iaşi, dr. Posa, Dr. Thiron Iaşi, ne-aiî trimis scrisori mâgulitâre, apreciind folosele revistei.
Foştii miniştri: Spini Haret, Tache Ionescu, Dr. Istrate, recunoscând înrîurirea bine-făcetore ce o publicaţiune populară pâte ave asupra populaţiei rurale, ne-au dat sprijinul lor moral şi material, pentru care le rămânem recunoscători.
Mai mult: d-l Ion Kalinderu, Administratorul Domeniilor Coronei, Membru al Academiei Române, unul din bărbaţii cari nici odată n’a aflat de o întreprindere patriotică şi folositâre, fără să-î dea sprijinul, a primit să-şi puc numele în fruntea comitetului nostru de redacţie.
Dar mai presus de toţi, chiar M. S. Regele, aprcţuitorul drept şi nepărtinitor a tot ce se lucreză în acestă ţară, după cum am arătat in unul din numerile trecute, a bine-voit, cu prilejul visi-tăriî şcolei din comuna Cocioc, să recomande' citirea revistei Albina» ca una dintre cele mal bone pentru ţărani.
Dar dacă am avut şi avem sprijinitori, nu e mai puţin adeve-
www.dacoromanica.ro
183fl
ALBINA
ral că, de la început am avut şi mulţi duşmani. Nu e timpul şi locul să cercetăm cari au fost şi sini căuşele acestei duşmănii.
Am mers însă neclintiţi pe calea ce am apucat, avend încredere în sprijinul păturei la care ne adresăm. Un bun număr de învăţători şi preoţi ne-au fost în tot timpul cei mai zeloşi susţiitori şi numai mulţumită lor, revista s’a putut împrăştia în iote părţile, prin ajutorul şi îndemnul lor sfaturile noste au devenit fapte.
Pentru ca să putem însă ajunge la aceste resultate a trebuit de la început să ne gândim ca revista să nu fie o sarcină pentru nimeni şi prin preţul ei să potă fi folosită chiar şi de cei săraei.
Întreg comitetul de redacţie al• revistei, lucrând de la început şi pină astăzi, «absolut fără nici o plată a crecţut că neînsemnata sumă do 5 leî cât costă abonamentul anual, va ti îndestulătăre pentru a face faţă cheltuelilor de imprimerie, expediţie şi de administraţie. Prevederile lui s’ar fi împlinit, dacă abonaţii ş-ar fi făcut datoria.
Cu părere de reu însă trebue să constatăm că un mare numer de abonaţi aii primit revista regulat, unii un an, alţii doî anî şi chiar trei ani, dar fără să ţie socolelă de cheltuelile ce avem, nici pînă astăcjX n’aii bine-voit a ne trimite neînsemnatele sume ce ne dator esc. Avem peste 20000 lei datorii de abonamente neplătite, sumă forte mare, strînsă la un loc, dar mică şi forte uşor de plătit de fie-care abonat în parte.
Numai din anul al IH-lea avem peste 3000 de abonaţi neplătiţi. Suma ce ei ne-o daloresc, o datorim şi noi tipografiei.
Dar acolo unde inima ni se umple de durere, este faptul că s’au găsit căţî-vă funcţionari publici, cari au încasat abonamente de la diverse persone pentru a ni le trimite şi totuşi aii ţinut banii şi profitând de faptul că noî n’am voit nici să-i reclamăm, nici să le publicăm numele, nici pînă astăzi n’aii crezut de cuviinţă a-şt îndeplini acestă datorie de cinste şi a ne trimite banii pe care i-au luat în numele nostru. Ne remâne însă speranţa că aceste persone se vor grăbi a-şi îndeplini datoria de cinste, plă-tindu-ne banii ce au uitat că nu le aparţin şi nu ne vor forţă a face ceea ce n’am voit să facem pînă acum.
La 1 Octombre, revista intră în al 4-lea an de existenţă. Facem dar un călduros apel iubiţilor noştri abonaţi rămaşi în urmă cu plata abonamentelor, acelora ce au primit şi n’aii plătit, cum şi acelora ce doresc a continuă cu abonamentul, să se grăbescă a ne trimite neînsemnatele sume ce ne datoresc, de ore ce numai aşâ vom pute aduce noi îmbunătăţiri revistei.
Sintem încredinţaţi că apelul nostru nu va remâne fără răsunet, şi că toţi abonaţii, cari din scăpare de vedere, n’aii achitat abonamentele se vor grăbi a o face cât mai curînd.
Comitetul.
UN CUVÎNT
Nici un lucru nu e greu pentru o inimă bărbă-tescă.

www.dacQromanica.ro
ALBINA
1337
BEŢIA
j
Beţia şi nebunia Merg de tovărăşie.
(I*rov. rom. din Basarabia).
III.
Cum trece viaţa beţivului.
Beţia sărăcesce ţara. Pentru un om trez, căminul părintesc, casa, familia sînt locuri de odihnă, pe cari le apără şi pentru cari munceşte şi trăesce.
Pentru beţiv odihna sufletescă e la cârciumă, aci în duhorea basamacului, în mijlocul chiotelor şi sbie-retelor celor beuţî, dînsul găsesce plăcerea de a petrece. Ameţit de spirt, dînsul caută pricină la con-meseniî seî, înjură, blestemă, lovesce şi plin de vî-nătăî, cu cămaşa ruptă, cu perul vîlvoiti, e dat afară în brânci de cârciumarul, care i-a golit punga.
Beţivul (ace scandal la cârciumă.
La sgomotul bătăieî ce se aude în cârciumă, soţia beţivului alergă despletită, şi pierdend orî-ce ruşine, intră nenorocita în odaia plină de beţivi, se
www.dacQromanica.ro
1338
ALBINA
repede la bărbatul el, vrea să-l scape din mâinele celor car! îl snopesc... şi, la rîndul săb e lovită, e îmbrâncită afară, luată în rîs, batjocorită!..
Aplecându-se la drepta, la stânga, scriind mislete cu piciorul, împiedicându-se de garduri şi mormă-indu-şî sub nasul cel roşcat ca un arde! copt, beţivul se îndreptă acasă. Dar iată că în mijlocul drumului îi vine d’odată ameţelă şi el se rostogolesce pe pămînt.
,	Beţivul cade'jos'pe stradă.
Nevasta beţivului alărgă ca să-l ridice, dar nenorocita, sleită de sărăcie, n’are putere de a ridică şi a pune pe piciore acest corp, turmentat de băuturi spirtose; norocul femeie! că-î vine în ajutor un vecin, care din compătimirea pentru femeie, apucă de mâini pe cel trântit jos.
Beţivul îşî vine puţin în fire, ochi! se!?se turbură, se uită puţin împrejur şi dînsul păşesce, cu paşî nesigur! spre casă, susţinut de femeie.
Pe drum, firesce, femeia îl cârta, blestemă sorta sa nenorocită, plâpge, iar beţivul, a înăbuş! remuş-
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
1389
carea consciinţeî, care pote să se redeştepte, răspunde la dojenirea femeie! cu ghiontur! şi ocară.
Acasă certa între bărbat şi femeie în curînd se sfîrşesce cu bătaie; beţivul se năpustesce asupra nevestei, o doboră la pămînt şi o calcă în piciore, lovind-o ca un nebun sau sălbatic.
La ţipetele nenorocite! femeî se deştăptă din somn copilaşii, nenorocitele fiinţe alărgă în ajutorul mamei, plâng, de ţi se rupe inima de jale, fug pe la vecini, se ascund de frică în şură, grădină sau sub pat.
Beţivul işî bale nevasta.
Pentru a scăpă de trista şi grosnica privelişte a femeie!, scăldată în sânge şi leşinată, caro zace ea mortă pe jos, pentru a nu auili plânsul copiilor, beţivul fuge din casă şi colindă prin sat.
Ce să facă acum? încotro s’o apuce? E pe jumătate deşteptat de beţie, dar se simte obosit, osele şi totă carnea de pe el îl dore, piciorolo şi mâinole îî tremură.
Şi iată-1 cuprins de somn se culcă sub un gard, în noroi fi şi murdări! depuse de animale şi omeni.
www.dacofomanica.ro
1340
ALBINA
Aci, ca un câine, departe de casă, petrece beţivul noptea.
Dimineţa, când d’abia a răsărit sorele, beţivul se trezesce cuprins de fiori. Somnul în loc ca să-l ră-corăscă, l’a amorţit; o sete grosnică simte nenorocitul, stomacul şi maţele îi sînt ca arse. O dorinţă puternică de a bea un vin sau un păhăruţ de rachiu îl cuprinde.
Acestă dorinţă e singurul gând ce-1 frămîntă; dar n’are oparâchioră; iei a băut tot ce a agonisit în săptămână. împins de pofta beţiei, el se îndreptă spre cârciuma satului, pe drum zăresce un car în care dorm nişte copii învăliţî în scurteîca şi nişte haine ale mamei lor. Beţivul se opresce pe loc, privesce lucrurile, şi împins de sete, dînsul întinse mâna şi
Beţivul fură ca să bea.
desvelesce copiii, luând o haină. Apoi ca un hoţ, ce este, pe pitiş, pe furiş merse la cârciuma satului.
Aci, jupân Leiba îi iea haina şi-î dă pentru dînsa câte-vâ ciocane de basamac.
Pe nemâncate, rachiul îl ameţesce iute, iar din causa nopţeî petrecute afară fără aşternut, fără a se învălî cu ceva, beţivul se simte răii. Cârciuma-
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
1341
rul îl privesce ele la tejghea cu ochii încruntaţi; jupîn Leiba ştie. bine că haina, pe care a luat-o, e de furat, deci lucru cel mai bun este ca să scapi de beţiv cât maî curînd. O cărtă ce s’a iscat în eurînd între nişte ţărani şi beţivanul, a dat prilejul ovreiului de a goni din cârciumă pe toţi ceî ale căror pungi se goliră.
Ieşind afară certa a urmat înainte; iară de la certă la bătaie, nu-î departe. Beţivul înfuriat scose de la brâu un cuţit ce-1 purtă tot-d’a-una, şi-l înfipse în pîntecele unuia din săteni. Cel înjunghiat căţlu la pămînt scăldat în sânge, iar asasinul fu legat şi dus la primărie.
Victima furiei beţivului a doua $i chiar a murit. Asasinul a fost condus la temniţă şi pus în fiare.
Beţivul criminal e dus la puşcărie-
Aci între patru ziduri umide a închisoref nenorocitul îşi veni în fire. Consciinţa redeşteptată îî zugrăvi întrega-i viaţă păcătosă.
Zamfir C. Arbure.
www.dacaromanica.ro
1342
ALBINA
Datoria către patrie.
«ji timpul de faţă situaţia ţărei— ca urmare a asasi-f nărei marelui patriot Mihăileanu şi a complotului urzit în contra M. S. Regelui — se agravăză din ce în ce mai mult. Bulgarii, cari s'aii făcut vinovaţi de vărsarea sângelui inocent, în loc să caute a se mântui de nesocotinţa şi îndrăsnăla lor, se înarmăză pe faţă şi pe ascuns, făcend mari pregătiri de răsboiu. Acest stat anarhic pare că ascultă mai mult pe caisul revoluţionarilor, pe Sarafoff de cât pe Suveran, de aceia nu vrea să ne dea satisfacţie. Guvernul nostru cere pe cale diplomatică să pedepsăscâ pe vinovaţi ; în urmă <Jiai'ele Pe întrecute aduceau ştirea că conflictul s’a aplanat, dându-se satisfacţie României, arestând pe membrii comitetului revoluţionar etc. etc.
Nu s’a întâmplat însă aşa. Tbte statele civilisate recunosc că dreptatea e a României, cjiaristica Europenă— aprdpe în genere —e în contra lor. Apoi de la o aşâ speţă de 6menî nici nu se putea aşteptă mai mult.
In o atare împrejurare ce trebue să facem? E incontestabil că Patria mamă — prin situaţia creată de seceta anului 1899 şi slaba recoltă din acest an—e într’o mare criză financiară; dar fiind provocaţi, vom fi în stare să înlăturăm aceste neajunsuri. Dacă răsfoim istoria, vedem că în timpurile trecute ţara (ori ţările surori) nu sta mai bine, şi tot repurta victorii strălucite în contra diferitelor nămurî.
Sune trâmbiţa de răsboiu şi vom răsări — ca prin farmec— din dumbrăvile, câmpiile şi şesurile scumpei năstre Românii; vom alerga acolo unde ne châmă, ne vom strînge sub cutele sacrului Drapel, şi vom rjice cu poetul:
Pas Români!
Pentru a Patriei iubire,
Viaţa nostră s'o jertfim !
Cu îmbărbătare să rugăm — dacă alt-fel nu se pote — pe Prea înaltul, Blândul, înţeleptul şi Marele nostru Căpitan, să-şî i-a platoşa şi flinta, încingă sabia şi luându-Şi locul în fruntea fiilor, fraţilor ori nepoţilor celor de la 77, să trecem bătrânul Danubiu şi cu sabia muiată în sânge duşman să scriem Cartea viitorului scumpei ndstre patrii! Faima bărbăţiei trecutului va fi mai mare în present, căci sentimentul iubire! de ţară, focul iubire! de neam e vecinie nestins în inimile n6stre. Streinii veniţi în casa ndstră vă-(jendu ne răsleţî în timpuri pacînice, ospitalieri, îngăduitori
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1343
etc., ei nu ne-au luat bine sema, şi cretjend că ori-când tot aşâ sîntem, vin şi ne ating în propriu-ne pâmînt.
Fraţi români şi creştini, Patria ne chiamă, să ne facem datoria, căci trebue să seim că acesta e cea mai mare datorie către Patrie. «Tributul de sânge!»
I. D. Băcescu.
pofta de hrăpire.
Dacă toţi cel ce se gândesc să pună mâna pe avutul altora, ar citi despre tote urmările unor asemenea nebune fapte, înainte de săvîrşirea acestora, şi-ar schimbă gândul. In adevăr, când hoţul, tâlharul, borfaşul se apucă de săvîrşit hoţia, tâlhăria, borfâşia lor, au în minte gândul, că ei vor face atât de bine fapta, că nimeni nu o va dovedi. El cred că sînt atât de destoinici în făptuirea răului, că vor scăpă nevăduţî. Şi în furia lor orbă, îndată ce aii fost zăriţi de cineva, îl culcă la pămînt cu arma ce o au la îndemână. Din acestă pricină, într’un prilej de tâlhărie, doi. trei şi mai mulţi omeni au că<Jut prada hoţilor, fără ca el să le fi făcut acestora vre-un răii.
— Sînt sigur de isbândă, cjliceâ odată un tâlhar către altul, după ce-şi puseră în minte să jăfuiască un proprietar. Nici pă-mîntul nu ne va simţi, aşâ de bine vom chibzui lucrurile.
Cel-l-alt, în loc să-I arate că ori ce-ar face vor fi prinşi, că orî-ce fel de prefăcătorie a lor de a mai trece de 6menl cinstiţi va fi dată de gol, s’a luat şi el de fapta cea rea. Şi într'o nopte întunecosă, cei doi tîlhari, înarmaţi cu pusei, cu pistole şi cu cuţite, după ce au ucis câinii cu carne otrăvită, aii pătruns în locuinţa proprietarului. Stăpânul casei însă i-a simţit şi a căutat să-I puie pe gonă. Ei însă s’aii mâniat tare, că fuseseră dovediţi la lumina lămpii; aii tras focuri şi aii ucis pe proprietar. După aceea aii început să cotelăscă prin casă, cre<jend că vor găsi bani. Sau înşelat însă, căci n’aii aflat de cât vre-o 80 lei, nimica totă. Au luat ce-aii putut şi când să plece s’aii pomenit că la uşe sînt servitorii, cari se deşteptaseră din somn de sgomotul descărcaturilor de arme şi veniseră să vatjiă ce este. S’aii năpustit asupra lor şi i au ucis şi pe aceştia şi apoi s’au tăcut nevăzuţi- Cinci omoruri pentru o sumă de nimic şi pentru câte-vâ scule.
Se începu cercetarea ca să se afle omorîtorii. Nimeni nu mai sciâ, afară dor de Dumnezeii şi de tâlhari; căci nimeni nu mai fu sese martor la crimă. Dar nici o faptă nu rămâne fără răsplată. Cel doi tâlhari împărţiseră banii frăţesce, iar sculele le ascunseră într’un loc sciut din pădure, cu gândul ca odată să le des-grope. Unul din ei însă, după vre-o câte-vâ luni, se duse singur şi luând sculele le ascunse într’altă parte. Cel-de-al doilea merse Ia tovarăşul lui şi-I spuse că a venit vremea să ia scu-
www.dacQFomanica.ro
1344
ALBINA
lele şi să le vîndă. Plecară amândoi şi începură să sape la locul sciut de el, dar mare le fu mirarea, când nu aflară nimic. (Se prefâceâ cel ce le luase, că nu e vinovat). Se luară la certă şi apoi la trântălă, învinuindu-se unul pe altul de hoţie. Cel-de-al-doilea tâlhar, necăjit, scose un cuţit şi isbi de morte pe cel din-tâiâ. Acesta, simţindu-se aprope de mormînt şi voind să-şi răs-bune pe omorîtor, spuse pricina certei primarului şi notarului veniţi în cercetare povestind şi de omorul, la care luaseră împreună parte. Şi aşâ, tot prin tâlhari se descoperi crima.
Asta e numai una din multele istorii, care cuvînteză despre aflarea celor răi. Adevărul ce ese din ea este acesta: sînt omeni cari plecă după hoţit, numai cu acest gând ; dar îndată ce au fost zăriţi de alţii, caută să-î cureţe după pămînt, cre<jend că aşâ vor scăpă mal lesne de urmărire. Dar lucrul ese altmintrelea. Mal sînt pe urmă alţi omeni, cari de asemenea îşi încarcă sufletul cu păcatul omuciderii, pentru lucruri de nimic. El cred că pătrunzând într’o casă unde-vâ, au să gâsescâ bani mulţime, şi când colo nu află mai nimic; ba încă fâptuesc şi grozave chinuri asupra stăpânilor casei aceleia. Adesea ori, după ani de Zile se descopere o crimă, ce se credea că s’a uitat de mult.
Cunosc o poveste scurtă despre un tâlhar, care a ucis pe un biet brutar pentru 70 de bani. Brutarul se întorcea la oraş cu căruţa golă; căci pânea o dăduse prin câte-vâ sate. Cum se făcuse, stăpânul brutarului rămăsese cu banii strânşi, în satul din urmă, trimeţend acasă pe slugă cu căruţa golă. In pădure, brutarul întâlni pe un om cu privirea rătăcită, care purtă la spinare un topor. Omul se rugă de brutar să-l iea în căruţă şi acesta se învoi. După ce brutarul spuse de unde veniâ, omului i se păru că trebue să albă multe parale. Cum eră ameţit de băutură, un gând grozav îl trecu prin cap: să-I iea banii, omorîndu-1. Pe când bietul brutar îşi vedea de mânat caii, nebănuind nimic, necunoscutul, după ce se uită în tote părţile, ridică toporul şi lăsându-l cu putere despică capul brutarului. Opri apoi căruţa şi începu a căută îngrozit în buzunarele mortului. Nu găsi de cât 70 de bani. Sări apoi din căruţă, dădu câte-vâ bice calului, care o luă la fugă, iar el, omorîtorul, intră în pădure. Nu-1 vă-Zuse nimeni: eră sigur că nu va fi aflat nici odată.
Cu tote astea, tâlharul n’a rămas tăinuit. In pripa lui de a cercetă buzunarele mortului, îl căZuse din chimir tabacherea, în care se afla şi o însemnare a lui de nisce datorii, şi nisce chitanţe de ale percepţiei. S’aQ tăcut cercetări şi s’a găsit uşor vinovatul. Acesta, luat de scurt, a mărturisit crima.
Dar avem în faţa ochilor pilda şi mal minunată, cum scie judecătorul să descopere pe făptuitorii omorurilor şi ai furtişagurilor. Cine citesce gazete şi stă de vorbă cu omenii legii va rămâne mirat. Nu-I va veni să credă că criminalii rămaşi multă vreme ascunşi au fost într’o dimineţă prinşi şi vîrîţl la gherlă, dovedindu-se că el sînt vinovaţii.
S’a întîmplat ca în locul unor vinovaţi să fie arestaţi alţi
www.dacocomanica.ro
ALBINA
1345
omeni nevinovaţi. Se petrec şiast-fel de lucruri pe lume, clin pricină că se asemănă împrejurările în care s’a făcut crima, cu altele. Judecata omenilor pote une ori greşi şi în locul unora pot să înfunde puşcăria alţii. O ! acest lucru e şi mai grozav. Nevi-onvatul, care, făptuind o crimă, lasă ca în locu i judecătorul să condamne pe un nevinovat, e de două ori mai vinovat, mai afurisit. întâia lui crimă e aceea, de la care a scăpat tetăr, a doua e însă asupra omului, care a fost condamnat în locu-î. Dar mintea multora din cei ce comit crime, iar alţii le şuier urmările, nu-i rabdă mult. Vorbirăm mai nainte de un judecător lăuntric, numit consciinţă Ei bine, consciinţa e aceea care recbiamă odată şi odată pe vinovat la lumina adevărului, la căinţă. Ea îi spune că a făcut rău, că în locu-î putre(jesce în puşcărie un nevinovat. Ea îi mistue, pe (ji ce trece, sufletul şi corpul. Ea îl certă groznic şi-l cbinuesce cum e mai rău pe el, vinovatul tăinuit. Şi am văcjut sumedenie de pilde, când acel vinovat a eşit de la întuneric la lumină şi s’a dat prins judecătorilor, cjicendu-le:
—	Nu mai pot răbda. Mai bine în puşcărie de cât torturat de gândul lăuntric! Iată, aţi condamnat în locul meu pe nisce omeni nevinovaţi, pe nisce omeni, cari n’aâ putut probă nevinovăţia lor. Deschideţi-le temniţa şi vă rog în genunchi, lăsaţi mă pe mine să fac osânda.
Atunci putem cu toţii (Jice, uimiţi de-o aşâ întorsătură a lucrurilor omenesci:
—	Mare eşti Tu, Domne, şi mari ţi-s minunile Tale !
Din cele de mai nainte se vede lămurit că cei ce se lasă în prada poftei de hrăpire au mai mult de pierdut de cât de câştigat.
întâiul au de pierdut cel mai mare bun de pe lume : cinstea lor. Ce e ore mai frumos aci pe pămînt de cât numele cel bun, părerea frumosă ce-şl fac ceî-lalţl omeni — şi chiar noi, — despre noi înşine. Cum se mai pote şterge o pată de pe lruntea unui criminal? Cum?
Al doilea au de pierdut libertatea lor, cel dintâiu drept al o-muluî şi cel mai mare dar făcut lui de Creator: libertatea de a se mişcă după voie, de a trăi după plac, de a duce o vieţă mai bună.
Al treilea au de pierdut tot ce pe lume le-ar fi putut face mulţumirea: copiii, femeia lor, casa, puţinul lor avut, plăcerile vieţei, etc.
Se pote spune cu drept cuvînt că un criminal more de două ori: e întâiu mortea vieţeî lui sociale şi apoi mortea lui ca vietate a naturii.
Ce groznic e să privesci mulţimea de bestii grămădite prin puşcării... Fiori de spaimă te iau, aurind lanţurile grele zăngănind şi văcjănd grosele ziduri, cari despart pe cei morţi da
www.dacaroimaiiica.ro
134fi
ALBINA
cel vil, pe cel ce n’au sciut să-şi întrebuinţeze vieţa în bine, de cel ce caută împăcarea cugetului cu ei înşişi şi cu t6tă lumea.
Cel ce a& urechi de amjit să înţelegă taina vieţii aşa cum este. In lanţuri şi păziţi de sentinele, — pentru lapte, cari înjosesc pe om, — nu p6te fi nici fericirea, nici vieţa. Şi orl-cine să-şi <jică:
— Fer^scă-mă Domnul de a ajunge vre-odată în ghiarele justiţiei ca inculpat şi între zidurile puşcăriei ca osândit! Feres-că-m6 în întrega mea vieţă!
Dar pentru acestă se cere putere de judecată şi de voinţă ; din care vine stăpânirea de sine-şi, mai ales ferelă şi lipsă df patimi josnice de tot felul.
Crfig. Teodossiu
Care stat semnele dupe care se cunosce un cal şchiop, calul fliind în mişcare.
a scoterea din grajd, calul şchiop îşi părăsesce d locul cu ore-care greutate. Scos afară şi pri-vindu-î piciorele, el ţi-arată singur prin dis-posiţiunea piciorului bolnav, care este piciorul do care şchiopăta: schiopătă el de dinainte, atunci ţine piciorul şchiop mai naintea celui sănătos; schiopătă de dindărăt, îl vetjli, după gradul durere!, că se sprijină puţin sau de loc pe acel picior.
Dar daca sînt semne car! ne pot face a înţelege de ce picior schiopătă, examinând calul în grajd sau stând pe loc afară din grajd, se găsesc însă schiopăturî car! nu se arată de cât prea puţin sau de loc printr’un ast-fel de examen. Atunci trebue să alergăm la un alt mijloc de cercetare,, la punerea animalului în mişcare.
Când voim să-l punem să mergă, calul şchiop cu greu îşî părăsesce locul, şi când durerea şi prin urmare scliiopătura este prea pronunţată, se observă atunci adesea că animalul cel mai iute, cel maî inimos, nu merge de cât la pas, fiind nevoe de a fi atins cu sfîrcul biciului, pentru a-1 hotărî a luă la trapăt sau la fugă.
La pas, trapăt sau fugă, mersul calului şchiop, nu este regulat, ca de obiceiu, capul şi crupa fac mişcări caracteristice; după cum schiopatul este de
www.dacaroimaiiica.ro
ALBINA
1347
un picior de dinainte sau de unul de dindărăt De asemenea mişcările piciorului şchiop atrag numai de cât băgarea de semă a examinatorului; aceste mişcări nu sînt libere, ci din contră ore-cum silite, restrânse, însoţindu-se de o sprijinire ne desăvîr-şită, de multe ori pe vîrful copitei numai.
După mişcările capului şi crupei, precum şi după cum portă animalul piciorul bolnav, ne încredinţăm că este şchiop calul şi când e în pas, dar atunci schiopatul trebue să fie pronunţat, sau observatorul să aibă un ochiţi forte deprins.
Mersul la fugă (galop), de şi face pe calul şchiop, a şchiopăta mai tare, dar faptul că piciorele se mişcă în acest umblet prea repede, încurcă vederea, făcendu-ne a nu putea precisă piciorul şchiop. La acest fel de umblet, nu vom recurge mai nici odată pentru a vedea de ce picior schiopătă un cal, de cât numai în caşul când ne-putendu-ne fixa asupra piciorului şchiop în mersul la trapăt, încălicăm animalul punendu-1 apoi în fugă, în scop de a-1 obosi, de a mări durerea în piciorul suferind, ca ast-fel în urmă, punendu-1 la trepăt, schiopatul să se potă arătă mai limpede.
Rămâne dar că mersul la trepăt, este acela pe care trebue să-l alegem, în cas când la pas, nu putem să ne pronunţăm de ce picior schiopătă un cal. In adevăr, în acest mers mai obositor pentru animal ca pasul, mişcările piciorelor, nefiind aşâ de repeţlî ca la fugă, ne lasă a le pute observă mai bine modul cum ele se îndeplinesc, şi prin urmare, a ne pute pronunţă asupra piciorului cu pricina.
Irimia Popescu.
Med’c veterinar.
PREMII PE ANUL AL IV-lea.
Toţî abonaţii revistei cari vor trimite abonamentele pentru anul al IV-lea, pînă la i Octombre 1900, când începe anul, vor primi gratis şi franco, mult apreciata carte a colaboratorului nostru Gr. Teodossiu, intitulată «Educaţi şi educatori.»
www.dacaromanica.io
1348
ALBINA
Grădinile cu zarzavat de pe lingă case.
ie-care sătean, are pe lingă drăguţa sa căscioră 3viî nntfi nn mir* nfitpo.pl do nămînt, care preţuesce
f. câmp.
Acest pămînt — pot ţlice — e cel ni ai fericit dintre tote locurile, căci fiind lingă casă e forte gras şi ar pute să ne producă mult, mult de tot, dacă am căută să-l întrebuinţăm bine.
Atât iarna cât şi vara noi avem mare nevoe de legume şi zarzavat, ca: fasole, bob, mazăre, cartofi, cepă, usturoiu, varză, ridichi, mărar, pătrunjel, le-uştean, etc. şi ca să le cumpărăm ne trebue bani mulţi.
Din locşorul de lingă casă, care aprope la toţi sătenii stă înţelenit şi plin de tote buruenile vătă mătore ca: holeră, laur, cucută, pelin, mătrăgună, etc., am pute formă o frumosă grădină de zarzavat şi astfel ne-am scuti de o însemnată cheltuelă, am economisi banii daţi bulgarului pe veştedul şi scuni pul său zarzavat.
Dacă am formă pe locşorul de lingă casă o mică grădiniţă de zarzavat, din primul an am vede cu multă bucurie cât de folositore este şi cât de mult preţuesce; n’am mai fi nevoiţi ca atunci când avem trebuinţă de zarzavat să aşteptăm grădinarul, care adesea nu vine; am ave în tot-d’a-una un zarzavat prospăt, verde şi nici bani mulţi nu ne-ar costa.
Bulgarii, vă^end neglijenţa nostră, în fie-care an plecă cu duiumul din ţara lor, vin la noi şi după o vară de muncă, plecă iarna acasă cu chimiraşul . plin cu bani, daţi de bună voe de noi pe nisce lucruri cari nu costă aprope nimic.
Şi drept să vă spun, că mulţi bani câştigă aceşti streini de pe spinarea nostră! Ca să vă dovedesc că este aşa, să facem o mică socotelă: Pe un pogon de pămînt el pune mai bine de <Jece mii de căpă-ţînî de varză. Tomna, vîn^end fie-care varză cu 5—10

locurile sale de la
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1349
bani, ia după pogonul de varză de la 500—1000 lei, bani peşin, cu care plecă în ţara lui.
Românul de ce n’ar face şi el acesta? Ce, nu se pricepe? Maî mult scie Bulgarul, care e inferior Românului? Nu, dar Românul s’a învăţat să pri-mescă totul de-a gata de la strein! şi el să scotă numai parale.
Să nu ţlic ca săieniî să se ocupe cu cultivarea legumelor pe o scară întinsă, dar cel puţin locşorul de lîngă casă să-l pue cu zarzavat. Acăsta nu cere multă cheltuelă şi muncă, singură femeia şi copii! pot a o munci şi a-î da îngrijirile ce necesită.
încercaţi, iubiţi săteni, şi o să vedeţi singuri cât preţuesce, cât vă rămâne în pungă şi ce plăcere mare găsiţi ocupându-vă puţin şi de acesta. Yă sciu destul de harnici şi cred că nu vă veţi da înapoi de la ceea-ce vă este folositor.
Panait I. Volănescu.
Hrana ţăranului
A^rîtdesea mi s’a întîmplat, să aud pe ţăran ros-.ţyM tind vorbele:.. «Ce-o fi; când e omul sănă-tos, c’o cepă şi c’o bucată de mămăligă... se satură... sănătate să fie... că tote merg
strună...»
Sănătatea! iată un «ce» la care ţăranul nostru ţine din totă inima; iată o vorbă pe care o (Jice cu ore-care duioşie. Ce folos însă că nu-şi pote da sema că sănătatea — acest lucru nepreţuit— atârnă de la felul cum se nutresce şi se îngrijesce cine-vâ. «C’o cepă şi c’o bucată de mămăligă,» nu poţi să ţii corpul sănătos; dar ce-î maî mult, dacă corpul nu-I sănătos, nici mintea (spiritul) nu pote să fie sănă-tosă.
Cu tote acestea, din copilărie şi pînă la bătrâneţe, ţăranul nostru, se nutresce cât se pote de prost. Mama nutresce pe micul copilaş — al cărui stomac
www.dacaromanica.io
1350
ALBINA
e slab, fraged — cu aceleaşi mâncări, pe cari le mănâncă ea în fugă! Acestea fiind pe de oparte grele de mistuit; iar pe de altă parte nesubstanţiose, nu pot de cât să-î strice stomacul, aşa că e apucat de fel de fel de bole, din care e o minune să scape.
Când ating etatea de şepte ani şi sînt aduşi la şcolă, te sperii când te uiţi la ei, aşa-s de ofeliţi, lipsiţi de vlagă. Cu aceşti copii, începe tu acum, dascăle consciinţios, marea operă a educaţiunei şi a instrucţiune! !
Ca om mare, se nutresce şi mai prost. . . nu pune nici un preţ pe ceea-ce mănâncă, în cât de la nas-cere şi pînă la morte, ţăranul nostru se nutresce... «cu ce dă Dumnezeu...»
Care să fie causa acestei stări de lucruri ? Lipsesc materiile hrănitore sau este obicînuinţa? Să cercetăm.
In curtea lui ţăranul — în majoritatea caşurilor— are ba găini, ba raţe, ba gâsce, unii au şi câte o vacă, alţii şi una sau două capre; are la disposiţie materii forte nutritore: ouă, lapte, brânză, carne de pasăre, etc.
Dar cu aceste materii atât de nutritore, nu şe în-tâlnesce el... nu-î place lui să-şi bată capul cu d’ale mâncăreî...
Adesea ţăranca cu oule şi cu gâinele ascunse sub şorţ o şterge la cârciumă sau la jupân Iţic, unde le dă pentru câţî-vâ gologani, pe care apoi cât mai curînd se duce să-î «spânzure» la cârciumă.
Iată deci cum schimbă; ei în locul unui element nutritor iau o otravă; iată deci cum lucreză ei nu pentru a fi sănătoşi, ci din contră pentru a ajunge într’o stare — în cele din urmă — vrednică de plâns.
Aristide C. Murgescu
Slobozia, R.-Sărat.
O dicetore bătrînă.
j
De vine mândria, vine şi ruşinea; iar cu cei smeriţi este înţelepciunea.
www.dacorooiaiiica.io
Taur de prăsilă de la lăptăria Periş.
1352
ALBINA
Credinţe şi obiceiuri chineze.
Fiind acjl Chinezii tare la ordinea (Jileî, se scriu multe de tote despre ei, şi omenii cetesc bucuros, căci sunt doritori a cunosce mal deaprope acest popor uriaş, care iace adi atâtea fiori şi atâtea cheltuelî statelor europene.
Aci vom lăsa să urmeze câte-va spicuiri în credinţele şi obiceiurile chineze, credinţe şi obiceiuri adesea interesante şi nu rar pline de poesie.
Intre altele, Chinezii cred că D-(Jeu a făcut cele 7 sunete muzicale din pămînt. şi după credinţa religiosă ele sunt ascunse în pietre, mătase, arbori de diferite specii, dovleac, pielea animalelor, în ori-ce pămînt şi în aer. Ascultând orchestra (muzica) chineză, îţi aduce aminte că instrumentele muzicale sunt făcute din tote aceste materiale, în afară de aer, şi că din combinaţia atât de bine calculată a celor 7 dintâiu se scot sunete fermecă-tore, care este ţinta tuturor muzicanţilor chinezi.
Când o bandă de muzică cântă, totă lumea la ei crede că în sunetul musicei aude tonul sunetului etern al naturii, care este întrupat în diferite lucruri însufleţite şi neînsufleţite de înţeleptul Părinte al omenirii.
Lucrul cel mai impunător din China e o înmormîntare pom-posă. In capul convoiului merge musica, apoi vin insemnele de demnitate, dacă mortul a avut. După acestea vin mai mulţi 6-meni cari duc: chipuri de animale, idoli, umbrele şi panglice albe şi albastre, coşuri cu mirezme; iar înaintea cosciugului sînt bonzii — preoţi chinezi. Pe cosciug se află un baldachin. Cosciugul este purtat de 4 sau mulţi omeni.
Numai de cât după cosciug vin copiii mortului, cel mai mare înainte. El e îmbrăcat în zăbranic negru şi cu tristeţă se sprijină într’un beţ gros. Prin acesta se arată că e zdrobit de mâhnire şi că n’ar pute urmă mortul fără a se sprijini.
Ceî-lalţî copii îmbrăcaţi în alb urm6ză pe cel d’ntâiu. Femeile duse în scaune cu rezemători, se bocesc şi plâng apropo la fel cum jelesc pe la noi femeile pe mort. Ajunşi la gropă, preoţii cântă vecinica pomenire şi-l îngropă. înaintea gropii pun o pietră mare de marmoră albă. In mijloc se află săpat un locaş în care se pune o candelă cu doue focuri. După acestea aprind o hârtie, pe care sînt desemnaţi: omeni, cai, îmbrăcăminte şi cjeci de alte lucruri. Ei îşi închipuesc că aceste chipuri iau o tran-slormaţie materială, înviind, şi că vor fi lolositore mortului în ceruri.
Clopotul din Pehing e în adevcr cel mai mare şi mai frumos şi lucrul cel mai artistic al Chinei, produs al îndemânătăcieî natale, care nu pote fi întrecut aprope nici prin produsele abilităţii artei vestice. El cântăresce 600.000 chilograme, e înalt de 5 metri şi are o lărgime la gură de 11 metri şi jum., iar grosi-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1353
mea păretelul e de 30 cm. E perfecţiunea artei turnătoriei, nu are nici o suflură şi este în întregime scris în relief intrând sau eşind, cu milione de litere chinezesc! în mărime de 2 centimetri. Acestea tormeză miezul rugăciunel clasice budiste.
EI cred că atunci când marginile puternicului şi elocuentuluî clopot sună lovite de limbă, el vorbesce din inimă, dulce şi lung, cu teribila voce vibrătore, care se rogă pentru Buda şi chiamă cu atâta înduioşare pe credincioşi la rugăciune,
UN SFAT PLĂTIT SCUMP
(Din nemţesce).
n Chan tătar mergea odată cu suita sa la venătore. Pe drum îl întâlni un Derviş, care strigă de odată către dînsul: «Cine-mi dă 100 de dinari, aceluia îl dau un sfat bun».
Chanul eră curios şi întrebă pe Derviş, în ce constă bunul sfat?
« Ţi-l spun» răspunse Dervişul «dacă poruncescl ca să mi se dea 100 de dinari». ChanulA dă suma pretinsă şi Dervişul dise cu voe prevenitore: „Nu întreprinde nimic mai 'nainte de a gândi cu maturitate asupra sfârşitului".
Suita Chanuluî îşî băteâ joc şi lua în rîs sfatul Dervişului pentru care el plătise atât de scump. Intre acestea Chanul, manifestâ cu totul o altă credinţă.
«Sfatul bun» clise el, pe care mi l-a dat Dervişul, este de sigur forte în deosebi o regulă a prudenţei, a cuminţeniei. Dar fiind-că ea este atât de generală, este urmată de puţini omeni, şi acesta este pote causa pentru care Dervişul mî-a vîndut-o atât de scump.
Pentru viitor, ea nu-mî va lipsi nici odată din memorie, şi pentru acesta, ea va fi scrisă pe tote turnurile palatului meu, în tote colţurile cameriî mele şi pe tote instrumentele mele».
După un timp ore-care, un Bey ambiţios luă hotărîrea ca să omore pe Chan în cale şi să-î iea stăpânirea tronului. El cumpără pe medicul Chanuluî spre acest scop
www.dacoromaiiica.io
1354
ALBINA
cu o sumă însemnată de banî ca îndată ce se va ivi oca-siunea cu o lanţetă otrăvită să-î înţepe o artera.
Acestă ocasiune se ivi în scurt timp. Când însă fu adus înaintea modicului lighenul de argint, care eră pentru scurgerea sângelui, cuvintele : «A7« întreprinde nimic mai nainte de a gândi cu maturitate asupra sfîrşitulul», care erau scrise pe lighen, isbesc ochii Iul, el tresare; şi cu frică visibilâ, lasă lanţeta otrăvită şi iea o alta.
Chanul observă acest lucru şi-l întrebă pentru ce a schimbat lanţeta? Medicul răspunse că are un vîrf tocit. Chanul o cere spre a o vede fiind-că frica medicului prea băteâ la ochi. Dar medicul întârdie de a face acest lucru ; atunci Chanul se ridică de odată şi strigă: «Numai o mărturisire sinceră pote a-ţî scăpă viaţa! Căci spaima ta tră-deză un mister pentru care tu nu eşti destul de pregătit în răutate.»
Medicul surprins, căcju la piciorele Chanulul şi-î descoperi atentatul la viaţa Iul, pe care-1 vădise inscripţiunea de pe lighen şi care-î răpise curajul de a-1 aduce la îndeplinire. «Am făcut bine» dise atunci Chanul» că am plătit atât de scump Dervişului sfatul său.
El redete viaţa medicului, porunci a sugrumă pe Bey şi porunci să caute pe Derviş pretutindenea.
«Un sfat adaogă el» care scapă pe Regi de trădători şi servitori necredincioşi, nu pote să fie nici odată îndestul plătit.
D. Gomoiu-Almăjel.
0 rugăminte.
Pentru a nu ne mai expune la clieltuell, comitetul revistei a luat hotărârea ca No. 1, anul al IV-lea, care va apare Duminică l Octombre 1900. să nu se mal trimită (le cât abonaţilor achitat! pe anul al III-lea.
Rugăm dar pe (l-ni! abonaţi neachitaţi, cari doresc a primi revista şi în anul al IV-lea, să se grăiască a înainta costul, de ore-ce, numărul exemplarelor fiind liotărit de la începutul anului, ne
www.dacocomanica.ro
ALBINA
1355
va li imposibil a trimite nuinerile (lin trecut celor ce]vor cere abonamentul in urmă.
Asemenea rugăm pe <l-nil abonaţi plătiţi pe anul al 111-lea, cari n’ar mai (lori să continue abonamentul pe anul al IV-lea, să bine-voiască a ne face cunoscut înainte (le 30 Septembre 1900, pentru a nu ne expune la cheltuelî zadarnice.
PROGNOSTICURI PENTRU igoi.
8f n fie-care an apare pe acest timp la Londra, almanahul unui bătrân astrolog, pe care orî-ce bun Englez, care se respectă, se grăbescecasă-1 cumpere pentru a află ceea-ce Dumnetjeu reservă acestei lumi. Acest almanah este al lui «papa > Moore. Anul trecut acest bătrân mag prezise pentru 1900 o serie de mari răsbăie, asasinatul unui monarh şi o fdmete teribilă în Indii, preziceri, cari din nenorocire s’au realisat. Este lesne de înţeles grija cu care eră aşteptat almanahul pe 1901.
Iată ce prevestesce «papa^ Moore, că are să se întîmple în anul viitor:
In Ianuarie, o agitaţie formidabilă în Francia. Republica va avă de îndurat un asalt teribil. In Februarie şi Martie grave evenimente în Extremul-Orient şi Indiile vor ameninţa cu răscălă. In Aprilie puţină linişte.
In Maiu, Irlanda va urma pilda Indiilor, răsculându-se contra Angliei. Iu Iunie anarhiştii vor face să se vorbăscă din nou de dînşii şi tînărul Rege al Spaniei va face bine pă-zindu-se de duşmanii săi politici. Iuliu va fi luna catastrofelor. Pe tot globul cataclisme, nenorociri. Aceia, cari ar dori să călătorescă, fac bine să rămână pe la casele lor.
In August va fi relativ linişte. In Septembre fămetea în Indii. In Octombre, agitaţia Dervişilor. In Noiembre, regatul Olandei va luă o atitudine diplomatică primejdidsă. Can-celariele europene vor ave trebuinţă de tătă dibăcia, de tot sângele rece pentru a evita un conflict. In Decembre, insu-recţiunî, revolte şi greve vor isbucni pretutindenea. După cum se vede «papa » Moore ne prezice un an bogat în evenimente tragice. ___________________
O povaţă pe săptămână.
Prin îndelungă răbdare se înduplecă cel puternic şi limba mole frînge osele.
www.dacaramamca.ro
135B
ALBINA
Pagina gliam^ţă.
INIMA. UNGURULUI
do T. 13. Sperantia.

\*rînd un ungur să se ducă ţagnar-* intr’o vreme’n bătălie
Să se bată cu Muscalii Sau cu cine... dînsul scie,
Şi fiind pe cât se vede In curaj om tare forte De nimic n’ave el temă
Făr’ de cât de sfinta morte.
Ce să facă? Se gândi Şi gândind aşâ ţlicea: In picior de te lovesci Este lec să-l lecuescî;
Merge deci la croitor Nisce haine dă să-î facă Dar la inimă să-I cosă Un capac de-aramă-o placă.
Croitorul se ’nvoesce,
Tot e bun, s’a isprăvit; «Poţi să mergi la bătălie «Cu pieptarul arămit».
Croitorul se ’nvoesce,
Tot e bun, s’a isprăvit;
Pe la mâni de te-aî răni Te poţi încă lecui;
Dar la inimă cum-vâ De-au ajuns şi te-au lovit, Mort eşti, gata, te-aî topit. *
Iar când ungurul mai vine Stă pe loc cutremurat: Hainele făcute bine,
Nasturi mari, frumoşi şi buni, Dar nu-î petic la tunica!!... Petic e la... pantaloni!
Cam aşâ gândind mai mult In sfirşit îşi îea de seină Despre inimă să-şi pună Vreun petic gros de-aramă
— Bine frate ce-î acesta ?!
«Ce-ai făcut şi ce ţi-am spus? «Unde-î peticul de-aramă ?!»
— Petic este, da; l-am pus.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1357
—	«Cum l-ai pus, me rog? Aice «La tunică văd că nu-î ?!...»
—	«Ba l-am pus, privesce-1 este, «Este chiar la locul luî.
«Sciu eu, lasă, n’ave grijă,
«Căci lucrez de-atâţia ani ; «Am lucrat la grafi, la oste «La husari şi la ulanî.
«Sciu eu, frate, n’ave grijă,
Sciu eu locul unde-1 pun
«Unii pun numai de piele «Dar de-aramă e mai bun.»
In sfirşit aşa cu ’ncetul Ba să fie, ba nu fie,
Se ’nvoesce bietul ungur Să se ducă ’n bătălie:
Scie doră croitorul,
C’a lucrat atâţia ani,
A lucrat la grafi, la oste La husari şi la ulanî.
Dar colo la bătălie După lupte fel de fel, Trebuind s’apuce fuga
Cu vrăjmaşii după el...
Dinsul fuga, dînşiî fuga,
Fug, alergă fiştecare Pin’ ce-ajung în drum de-odată Lîngă-un zid cumplit de mare.
Ajungând la zid, de frică Ungurul făcendu-şi vînt Cam s’agaţă sus, dar gata Mai să ca<Jă la pâmînt.
Când din urmă, hop, vrăjmaşii Lancea repedind cu foc Nimerindu-1 drept în... petic 11 trec zidul, hai, pe loc
*
* *
*
— Ah, gândesce el în sine «Asta încă minunat «Croitoru-acela este «încă mult om învăţat!...
«Om aşâ nici chiar la carte «Nu găsit nici la poveste: «Singur scie locul unde «Inima la ungur este >.
INFORM AŢIUNÎ
Anunţăm cu cea mai mare părere de rău încetarea din viaţă a soţiei Fâr. econom C. Nazurie, directorul Seminarului Central din Bucuresci şi colaborator al revistei nostre. Doinna Nazarie avea abea 28 de ani şi eră de 6 ani căsătorită. Rămân orfani de mamă 4 copilaşi, dintre cari cel mare are 5 ani, iar cel mic 9 c^ile. Rugăm pe Dumnezeu ca să dea tărie nemîngâiatuluî ei soţ.
•
• *
D V. Moga, membru în comitetul nostru de redacţie a avut marea durere să-şi piardă băiatul cel mai mic, în etate de 6*/* ani.
Luăm parte din tot sufletul la durerea bunului nostru prieten.
Membrii Societăţii Funcţionarilor Publici, sînt convocaţi pentru c^iua de Duminică *7So Septembre 1900, orele 8*/a dimineţa, în localul şcolei comunale de fete No. 12 C. A. Rosetti din strada Clemenţei.
Şedinţa adunăreî va fi, continuarea celei de la 3 Septembre 1900; şi se va ţine cu orî-câţî membri vor fi presenţi conform art. ţpă aliniatul al 2-lea din statute.
Ordinea ţjileî va fi cea următore:
1.	Discuţiunea asupra modificărilor de introdus în statute, în urma expunerei ce se va face asupra situaţiunei financiare a fondului filantropic.
2.	Budgetul de venituri şi cheltuelî pe anul viitor 1001.
3 Ratificarea pensiunilor acordate de consiliul central conform art. 87 din statute.
La acestă şedinţă pot luă parte, membri cari nu datoreză cotisaţiuni
www.dacQramanica.io
1358
ALBINA
pe mal mult de trei luni, adică aceia cari au achitat cotisaţia pe luna Iunie 1900.
Membrii din judeţe cari n’ar pute veni la şedinţă, au dreptul ca să fie represintaţi şi să voteze prin delegaţiune, dând procură membrilor din capitală.
Preşedinte activ, Diinitrie Protopopescu.
Secretar, I. N. Hareseant*.
*
* *
In <jiua de 16 August a. c., sărbătorea Adormirea Maicii Domnului, ducendu-me la biserica din acestă comună, am remas forte mulţumit când am amjlit pe d-1 Teodor Mârza, dirigintele şcoleî din acestă comună, ţinend un discurs relativ la efectele alcoolismului, ruinarea şi stingerea acelei familii, în cât nu numai eu, ci şi toţi ţăranii în număr de 40, aflaţi faţă la acea sărbătore, am aflat frumosă predică, rugend a li se mai spune ceva despre tote soiurile de alcooluri, unde d-1 Mârza le-au promis că le vor mai spune, dacă vor veni în tote Duminicile la biserică.
•	N. Aristide.
Agent fiscal, Pecindga*
APELURI
Corpul didactic primar din Alexandria, animat de dorinţa de a des-voltâ cât mai mult gustul citirii în tote clasele populaţiunei, a luat iniţiativa şi a înfiinţat —cu aprobarea Onor. Ministru al Cultelor şi In-strucţiuneî publice—o Bibliotecă cu numele «Regina Elisaveta.»
Pentru atingerea acestui scop comitetul iniţiator rogă pe Iotă lumea a le veni în ajutor cu obolul lor, fie în cărţi fie in bani.
Consiliul de administraţie: A. Bogdănesen, Ii. Constantinescu, A. IvauovicT.
*
* %
O seină de tineri, elevi ai cursului superior la liceul «Lazăr» din Capitală, constituind, sub ocrotirea bine-voitore a domnului director V. D. Păun, o societate culturală «Gheorghe Lazăr» în scop de a se instrui unii pe alţii, printr’o apropiată camaraderie şi prin ţinere de conferinţe folositore tineretului nostru, întărind cunoseinţele pe cari le aii, sau dobândind altele noi de pe aiurea sau din cercetarea de cărţi asupra cărora domnii profesori nu pot de cât să facă menţiune.
Rogă pe întreg publicul şi în special pe domnii autori şi editori să vie alături cu tinerimea muncitore intr’un scop aşâ de frumos, prin do-naţiunî de cărţi pentru formarea bibliotecii numitei societăţi.
Românii nu vor lă3â să pieră încă în faşe o instituţiune de felul căreia. la noi, se simte multă nevoe.
Comitetul.
Sediul societăţii: Liceul „Lăzii r“ B-<lul Elisabeta No. 2(5. Bucurcscl.
BIBLIOGRAFIE
Geografia jud. Ilfov pentru şcolele primare, de C. Alexauirescu şi Gr. Teodossiu. De vîn^are la Tipografia Eminescu, bulev. Elisabeta, 6. Rabat 25% d-lor înveţători.
* *
Douf cumetre, comedie cu subiect ţărănesc, de N. Burlănesca-AIin. De vîmjare la principalele librării. Preţul 2 lei.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1359
MULŢUMIRI
Sub-semnatul în numele elevilor premiaţi de la şcola ce dirigez, exprim mulţumiri d-nei Elena I. Popea, care a bine-voit a oferi suma de 10 lei pentru cumpărarea de cărţi elevilor distinşi la învăţătură şi cu bune purtări.
Fapta d-neî Popea e demnă de laudă, şi e de dorit să fie imitată.
Paraschiv Basturea.
Pi sen. '
«
• *
D-l Istrate Petrescu, din comuna Ciumaţi astă iernă vă<Jend o sumă de locuitori că nu mai aveau cu ce să-şi potolescă fomea, a deschis la mai bine de 1000 capete de familii un credit de peste 70 000 chilograme de pane, d-sa fiind brutar; iar plata când vor pute după treeratul grâului.
Puţini cred ca d-l Istrate Petrescu, să scape de la peire pe atâtea suflete. Lăudabilă şi măreţă e fapta d-luî Petrescu.
Ii urez sănătate şi doresc să aibă imitatori.
Dumitru Popescu
Dirig. şc. dc pe Domeniul Cortinei.
Ciumaţî-Prahova.
* *
Sub-semnatul aduc sincerile mele mulţumiri onoraţilor donatori mai jos notaţi cari au bine-voit să ajute biblioteca parohiei Răcătău, judeţul Bacău, cu operele d-lor:
1.	Prea Sf. Sa Gherasim, Episcop al Romanului pentru cartea : Papalitatea eretică.
2.	Prea Sf. Sa Silvestru al Huşilor pentru operile Prea Sf. Sale: a Silvestru Bălănescu», Teologia Dogmatică 2 voi., «Combaterea lui Renan» «Dreptul bisericesc», «Tipicul bisericesc», «Discurs ţinut în Senat».
3.	D-l N. I. Ghinescu, învăţător-Muscel «Mica călăuză pentru practica lucrului maDual».
4.	D-l lorgu Dumitrescu, com. Podul-Bărbieruluî, Dâmboviţa «Minunile Maiceî Domnului» şi «vieţele sfinţilor» 8 volume.
Dea Dumnezeu că fapta onoraţilor donatori să găsescă cât mai mulţi imitatori.
Ion N. Yasiliu
Paroh-Prcot.
v
* *
fePD-l P. M. Balaban şi d-na Elena P. M. Balaban, proprietarii moşiei Răcătău, comuna Răcătău, jud. Bacău, avend deosebita bună-voinţă, în rivna ce aii pentru prosperarea sfintei nostre biserici, aii donat bisericii parohiale «S-ţii împăraţi» din sus <jisa comună urmâtorele obiecte bisericescî:
1)	Una	garnitură de sfintele vase aurite	în	valore	de	lei	90,—
2)	Una	candelă mare cu trei luminări..................»	30,—
3)	Una	cădelniţă cu şese clopoţei.....................>	28,—
4)	Una	cruce pentru sf. masă în chiarmie, de	20	c. m. »	24,—
5)	Un rînd de vestminte bisericescî ..................... 250,—
6)	Perdele la trei icone în valore de . . • . . . . • . » 100,—
In total, obiecte în valore de 522 lei.
Pentru tote acestea noi, sub semnaţii epitropi ai parohiei Răcătărî, in numele tuturor poporanilor, le aducem mulţâmirile nostre, rugend pe bunul Dumnezeu să le dăruiască mulţi şi fericiţi ani.
Paroh, I. Yasiliu, A. Strohiş, Oh. Bont&ş.
*
* *
D-l Vasile Popescu, profesor de sciinţele fisico-chimice la seminarul
www.dacaramamca.ro
13fin
ALBINA
«Veniamin» din Iaşi, a donat şcolei din Pomârla 10 tablouri de sciînţe naturale.
Atât eu cât şi micii elevi, aducem vii mulţumiri d-lui Popescu, pentru acestă lăudabilă faptă.
N. V. l’uşcaşiu.
Pir. şc61eî Pomurla, Dorohoifi.
*
* *
D-l Ion Kalinderu, administratorul Domeniului Coronei, cu ocasiunea visitei ce a făcut în cursul lunei August şcolei din centru Mălini, jud. Suceva, a donat 32 arbori de brad în diametru de la 10 — 30 c. m. şi 30 bătunoî pentru reparatul unui hambar, a unui grajdiu şi aparatele de gimnastică de la acestă şcolă. Pentru acest dar, în numele şcolei, îi aduc vii mulţumiri.
Dea Dumnezeu ca să se mai găseseă şi alţi omeni de bine, care să iea pildă din faptele frumose şi să le săvirşescă întru binele ţărei, mulţumirea sufletului şi pomenirea numelui.
Ceorge D. Papadopol.
___________________ Învăţător, Mălini—Suceva.
Scrisori către Redacţie.
i
Din erore am refuzat representantuluî d-v. plata abonamentului «Revistei Albina.» Am crezut că eră vorba despre o altă revistă. Aijî repar erorea făcută, trimiţendu-ve prin mandat poştal suma de 5 lei, plata abonamentului pe anul curent. Revista d-v. merită totă încurajarea şi vă rog să mi-o trimiteţi regulat.
P. Bujor.
Profesor Universitar.
*
* *
Erî, cu recipisa No. 1.226, am trimes lei 10, costul abonamentului de la 1 Octombre 98 — 1 Octombre 1900. Ve rog să arătaţi comitetului de redacţie, că numai din uitare am neglijat d’a trimite mai din vreme costul acestei utile reviste, dar că ea este citită cu multă plăcere şi interes în familia mea, căci Iote numerile conţine pagini interesante, respiră cel mat cahl patriotism.
Ve rog să arătaţi Comitetului de administraţie cele mai sincere felicitări şi urări de trăinicie.
Modrujiauu.
Profesor, Pitescl.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
At. C. Florestennu, Balş.—Singura care există în românesce este a d-luî G. Nicoleanu Viticultor, intitulată: Cum reconstituim viile? şi o găsiţi la librăria Socec, Bucurescî, cu preţul de 50 bani.
Ertaţi întârzierea răspunsului.
—	D-luî Tubion Esclusek, Şiriu. — Bine-voiţî a ne comunica unde primiţi şi unde aţi primit înainte? La Şiriu nu ve găsim. De îndată ce ne veţi comunica, cu întorcerea curierului ve vom răspunde.
—	Gh. Petro vid, Dumescî. — Monedele despre cari ne scriţî pot ave valore, dar fără a le vede nu ne putem pronunţa. De voiţi, trimiteţini-le şi noi le vom arătă celor competinţî.
V. Ciubotarii!, Panciu; — Cererea d-v. a fost in parte de mult satisfăcută: Nu putem însă publica de cât pe cele cari ne trimit listele.
E.	I. Tisescn, Bacău. — Comptăm pe făgâduiala dată şi sperăm că veî interveni şi la alţii. Pentru publicaţiunî, fiind în ambele 93 cuvinte, rog mai trimeteţi un leu.
www.dacoromamca.ro
No. 20.
Întâmplările periculOse
ALE
UNUI MARINAR FRANCES
IN NOUA GUINEE.
Traducere de C. C. Pop.-Taşci.
CAP. XIX.
In tjoriî cjileî vikluiu intrând la mine pe Kayhar care veniâ să-mi aducă hotărîrea nooşilor. Ouanouta ceruse să fiu omorît pentru a împăca pe Otarou, dar Kayhar, socrul lui Lanna şi şeful expediţiei contra Ouarateî se opuseră din tote puterile şi fusesem osândit să fiu isgonit din regat. Kayhar se pusese garant pentru mine şi veniâ să mă ia acasă la el.
N’aş pute descrie ceea ce simţii când intraiu în casa lui. Tot trecutul mi se desfăşură înaintea ochilor. O durere nespusă mă coprinse la gândul că aveam să părăsesc pentru tot-d’a-una acestă locuinţă unde petrecusem atâtea cjile fericite cu iubita mea Laml am
Lanna veni să mS vacjiă. El stăruise să fie însărcinat cu comanda soldaţilor cari aveau să mc ducă pînă la grăniţă. Hotâ-rîrăm plecarea pentru a doua (Ji.
Părăsiiu pe Kayhar şi mă duseiu la mine acasă, unde totă nop-tea o petrecu! pregătindu-ml lucrurile pentru plecare. Când is-prăviih, intraiu în grădină şi îngenunchiaiu pe mormintele fiinţelor ce-mi fusese atât de scumpe, şi unde crezusem că voiu fi şi eu îngropat!
Un sclav veni să-mi spue că Lanna mc aşteptă. Trecuiu pe la Kayhar şi femeea lui şi-mi luai adiio de la ei.
— Te vom iubi tot-d’a-una şi nu vom uîtâ nici odată pe Dumnezeul teii, cjiseră ei.
Două (Jile merserăm cu Lanna pînă ce ajunserăm la graniţa despre mare. Lanna şi soldaţii lui mă părăsiră şi rămăseiă singur, nemişcat şi gânditor. Şiroie de lacrămi îmi curgeau pe laţă. In sfîrşit dăduiu pinteni micului meu cal şi mS îndreptaiQ spre Ragek, unde sosii după două cjile de mers.
Mă cutremuraiu amintindu-mî locul unde fusesem închis şi re-văcjuiu pietrele pe cari fusese fripţi nenorociţii mei tovarăşi, marinarii corăbiei «Speranţa».
Intraiu în mijlocul satului unde fu iu înconjurat de toţi locuitorii cari me recunoscură şi cari se prosternau înaintea mea în semn de respect.
www.dacoromaiiica.ro
1362
ALBINA
Fuiu întrebat ce se tăcuse marele lor preot Lagankeon, cu care plecasem. Le spuseiu că viO, trimis de dînsul, pentru ca să aduc o jertfă lut Otarou în mijlocul mării şi că el porunciâ omenilor din Ragele să mă ajute.
A doua (Ji fuitt dus la ţărmul mării, unde spre marea mea bucurie găsiiu una din bărcile corăbiei «Speranţa» în care puseiu apă şi merinde cât ml-ar fi ajuns o săptămână.
Plecaiă însoţit de o mulţime de sălbatici cari unu câte unu se reîntorseră, aşa că, la venirea serii mă găsiiti singur în mijlocul nemărginitului ocen !
CAP. XX.
De 4 cjile părăsisem Ragek, şi numai vedeam de cât cer şi apă. Către sera «piei a IV-a zăriiă în depărtare o corabie! N’oiâ uită nici odată ce-am simţit atunci! Credeam că am să înebu-nesc de bucurie. Dar cu t6te sforţările mele de a ajunge pînă la ea, noptea veni şi n’o putui ajunge. A doua (Ji mânând mereii dăduiii de pămînt şi cu mari greutăţi găsiiu un loc de care-mî legaiu barca şi adormiiâ, sdrobit de ostenelă cum eram. Când mă deşteptării la diuă, văcjuiu cu spaimă că căzusem din noii în mâna unul popor sălbatic din Australia. EI erau însă blânzi şi destul de deştepţi. Mal trăiiii şi aici încă doi ani, pînă într’o (Ji când, zărind o corabie în apropierea ţărmului, aprinseiii un foc mare şi căpitanul corăbiei vă(jendu 1 se apropie de mal.
O barcă cu 5 persone veni la mine.
Cu mare greutate se învoiră să mă liberese sălbaticii, dar în schimbul unor daruri pe care le dete căpitanul corăbiei, mă lăsară să plec. Corabia se numiâ «Maria-Iona».
Povestiiu marinarilor întâmplările mele. Căpitanul luându-mă la o parte mă întrebă de ce naţionalitate eram?
—	Frances, îl răspunseiâ.
In timpul de 12 ani de când nu mal vorbisem franţuzesce mă desobiclnuisem şi din când în când amestecam vorbe din limba Orangonokilor.
Dar deja privind pe căpitan, mă isbise asemănarea lui cu prietenul pe care îl plânsesem atât: Filip Rigaud.
—	Domne! nu-I fi cum-vâ Filip Rigaud?
Un strigăt de bucurie îmi răspunse şi ne aruncarăm unul în braţele celui lalt.
Filip îmi povesti cum barca lui isbită de valuri, fusese aruncată în dosul unor stânci, cum după o luptă de trei (jile, atinsese ţărmul Australian, unde întâlnise o corabie şi îl pescuise pe el şi tovarăşii săi.
El îmi dădu iarăşi funcţia de locotenent întâiu al corăbiei, şi deja de mal mulţi ani călătoresc cu prietenul meu Filip, mulţumit de sorta mea şi hotărît a rămâne pentru vecie credincios amintire! scumpei mele Lamlam.
SFÎRŞIT
www.dacoromanica.ro
Liceul şi şcola Comercială
A PROFESORILOR ASOCIAŢI
Izistitu.tu.1 Berga.raeia.ter
sub direcţiunea
0-1 ui Profesor YIRUILIU POPESCD
BUCURESCI
6, STRADA GENERAL FLORESCU 6 (lângă grădina Sf. Gheorghe).
Liceul şi şcdla primară autorisate de Onor- Minister cu No. 7555 din 18 Iulie 1900, iar şcăla Comercială cu No, 77,266 din 17 Noembrie 1899.
Cursuri ■primare, liceale, comerciale după programele Statului. Spre a deprinde pe elevî mal bine cu vorbirea şi scrierea limbelor germană şi franceză, se fac unele cursuri şi în aceste limbi.
Po lângă secţiunea comercială se institue şi un biuroă comercial, ca la şcolele superiore comerciale din Anvers, Viena etc.
Ecamencle publice în institut înaintea comisiunilor numite de Minister. Elevii primesc certificate valabile, ca la şcolele Statului.
Corpul profesoral compus din peste 25 profesori de la liceele, şcolele comerciale, şcola de poduri şi şosele, fecultatea de drept şi şcola de telegrafie din Capitală.
Se primesc elevi interni, scmi-internl şi externi.
Înscrierile au început la 15 August.
Prospecte după cerere.
NOUA
REVISTĂ ROMÂNA
PENTRU
POLITICA, LITERATURA, ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ
— Apare la 1 şl 15 a fle-cărel luni —
Cu colnboraţiunea celor mal distinşi scriitori, sub direcţiunea d-lul C. RADULESCU-MOTRU.
Fie-care No. al Revistei coprinde articole politice şi economice asupra chestiunilor de actualitate; studii literare şi sciinţifice; poesii, novele. lectură recreativă, etc., etc.
«Nona Revistă Română» ţine în curent pe cititori cu întrăga mişcare culturală română.
— ABONAMENTUL PE UN AN 24 LEI - DN EXEMPLAR 1 LEU —
De vîntjare la principalele librării din totă ţara
Un No. de probă so trimite gratuit după cerere REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCURESCI, PASAGIUL ROMÂN, 20.
www.dacQFomanica.ro
FLAUTUL NAPOLITAN
Orl-cine, chiar şi un copil începând de la 5 ani, p6te cântă cu acest flaut cele mal frumdse cântece, fără a ave cea mal mică idee de musică. Un flaut cu 28 cântece streine şi 12 românescl, lei 1.60. In provincie se expediază franco contra lei 2 primiţi înainte în mărci poştale sau cu mandat poştal, ramburs 2,35.
ŢITERA TIROLEANA
.IDBA.L
Cu care orl-cine, chiar şi copiii şi persd-ne cari nu sciu carte, p6te cântă imediat cele mal frumdse cântece, fără nici o şcâlă şl fără a ară cea mal mică Idee de note sau musică.
Harmonica „IDEAL
pre a cântă cu dînsa nu trebue nici o unoscinţă de musică sau note, citind numai o singură dată instrucţia, care e cât se p6te de simolă; orl-cine p6to cântă cu acâstă harmonica cele mal fruradso cântece.
Acei cari sciu deja să o înte, cântă cu aeăstă harmonied ca şi cu orî-care alta, numai că tonurile ei sint mult mai dulci şi mai armoniâse ca la hannonici obişnuite.

NB. La nemulţumire se înapoiază imediat banii.
A. S. Lindenberg — Bucuresci, Str. Slavropoleos No. 2/AL Etacjiul l-iii. In Galaţi la Sucursala tfiaruluî Universul.
Cel mai mare şl cel mai vast magasln din Ţară şi singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOANELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95, 11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 »	» facon Klappe, 15,95
»	» pentru d-niiofiţ. 14,95, 13,95
»	» cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţuri, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
*	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 chevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru dame De gems, 9,P5, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95,
Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95,
5,95, 4.95.
Ghete peutru băeţi, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la t6te sezdnele se p6te găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine.
Magasinul la tâte Ses6nele lingă Poliţiă. Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucuresci.
11,»;
6,9,
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. I
Cititorii revistei vor avâun scad&mint de 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul.


Preţul unei ţitere în-tr’o cutie elegantă, cu 12 cântece românescl, lei 2,75; în provincie se expediază franco contra lei 3,70 primiţi înainte sau cu ramburs.

Harmonica IDEAL calitate su-perioră, cu burduful dublu, 10 clape, 2 registre, clavitură deschisă, costă Lei 9,75; aceeaşi liarmonică însă cu 3 registre şi foile legate cu nichel, Lei 15,25.
Pentru provincie se adaogă porto 60 bani, dacă se trimet banii înainte şi lei 1,30, dacă se comandă cu ramburs.
;
:

I


;


Institutul de Arte Grafice^V^^^OBL^Stoada ^Dornnel 16. — Bucuresci.