ANUL III
6—13 August 1900
Abon. în ţară pc an Liei S flbon, în străin, pe an L»el 0 »	»	»	6 luni » 3 ^ Un număr	... 15 bani
Pentru anuneiuri 1 leu linia. IVIlca publicitate 5 bani cuvîntul, PI|;/!^vManmeripteU nepublieate so ard
jfdamescu V. S- jtf°5a jY. J/ico/aescu Corjst. C. Pop.-Zaşcâ S>. Veodossiv.
ovicear/u ueseu- Mc
■$r*coşbuc J. Of eseu p. 2)uţfu
SUMAR:
Mortea ducelui de Coburg.— Or., Uciderea regelui Italiei. — Ştefan Negulescu, Dumitru Stan. — Productele României la Exposiţia din Paris. — Hristea Jv. Ţapu, Patriotismul Românului in Doină.—JV. Brodea, Cum se strânge şi se împăştie gunoiul pe câmp, folosul lui.—JV. D. Gcamănu, Paserea-rauscă — Oria. Teodossiu, Rana lui Mateiu Vânjosu.— Gh. A., Ştefan Mihăileanu.—Culesul pămclor. - Victor Fuiu, Din înţelepciunea lui Solomon — C. Pop.-Taşcd, Japonia.— V. S. Moya, Cronica Agricolă* şi Comercială.—Pentru biserică.-Condiţiunl de admisibilitate iu divere şcoli.— C. C. Pop.-Taşcd, întâmplările pericultfse ale unui marinar frances.
Ilustrafiunî: Ducele de Coburg — A. S. R. Principesa Maria. —Umberto, fostul rege al Italiei.—Margareta, regina văduvă.—Privelişte de vară: treeratul.—Culesul pomelor.—Judecata lui Solomon.—Pagina glumăţă : Socotălă ungurescă.
Redacţia şi jtdminisjnfa SfrrJMltMfcMTtfo- 9, pucuresci.
A VIS IMPORTANT
La 30 Septembre 1900, se închee al lll-lea an al esisten-feî revistei Albina. Constatăm cu părere de rău, că un mare număr dintre abonaţi, nici pînă acum n’au îngrijit a-şî plăti micul cost al abonamentului, ba unii chiar datoresc abonamentul pe câte doi ani. Contra obiceiului altor reviste, noi n’am trimis tle cât acelor ce au cerut revista, fie semnând o listă de abonament, fie prin cereri personale. Am făcut nenumărate avise de plată celor întârziaţi, cheltuind bani şi timp. Aceste cheltuelî pentru preţul de 5 lei, cât costă abonamentul anual, sînt împovărătâre pentru noi.
Rugăm dar cu insistenţă pe onor. noştri abonaţi să bine-voiască a-şî achită cât mai neîntârziat sumele ce datoresc, nefiind de cât o chestie de cinste din partea d-lor.
Pentru anul al lV-lea, care începe la 1 Octombre 1000, facem cunoscut că nu se va mai trimite revista de cât acelor domni abonaţi, ce vor înaintâ costul abonamentului, cel mult pînă la 25 Septembre 1900, saii ne vor încunosciinţă că doresc a continuă abonamentul. Orice cerere de abonament, însoţită de cost, va fi de îndată satisfăcută, ori în ce timp va fi făcută. Abonamentele încep: la 1 Octombre, 1 Ianuarie, 1 Aprilie şi 1 Iulie a fie-cărui an.
D rugăciune prietenilor noştri.
Apropo ţliluic primim cereri noui de abonamente. Cum însă o dată cu cererea nu ni se trimite şi costul abonamentului, sîntcm nevoiţi a nu trimite revista.
Acesta hotărâre am luat-o în urma unei triste experienţe. Pentru a nu da însă loc la nemulţumiri, rugăm pe prietenii noştri, cari în adcver doresc a ne servi, să bine-voiască, când ne recomandă noui abonaţi, să-i îndemne a trimite şi banii. Revista este destul de cunoscută; nu există deci nici un motiv de a nu trimite costul o dată cu cererea.
www.dacoromamca.ro
ALDINA
1179
Mortea ducelui de Coburg.
upă mortea Mamei M. S. Regelui, un noii doliă a lovit Curtea nostră.
Iu noptea <Ie 17 iulie trecut, a încetat din vieţă A. li. Ducele de Saxa-Coburg şi Gotlia, tatăl A. S. R. Principesei
Ţara întregă a luat parte la acest dolitt, rugând pe Dumneţjefi să odihnescă sufletul răposatului în locaşul drepţilor, iar familia să o întărescă spre a suportă cruda durere ce o lovesce.
Alfred-Ernest, Albert duce de *Saxa-Coburg şi Gotha, principe de Mare-Britania şi Irlanda, duce de Edimburg, etc„ este născut la 6 Au-
Ducele do Coburg.	Principesa Maria.
gust 1844, fiu al doilea al principelui Albert (mort în 1861) şi al Reginei Victoriei.
A studiat la Geneva limbile moderne şi a trecut şcola de marină din Anglia. A făcut expediţiuni pe mai multe vapore, visitând America şi Indiile.
După ce refusă tronul Greciei în 1862, fu numit mai târziu mare pair al Regatului, i se votă o listă civilă şi luă loc în Camera Lorzilor.
In anul 1867 făcu o călătorie în jurul lumii.
In 1882 a fost numit amiral al flotei engleze, funcţiune pe care a ocu-pat-o pînă în 1889.
Pe lîngă acestea el moşteni de la unchiul seu ducatul de Saxa-Coburg şi Gotha.
Căsătorit în 1874 cu fiica împăratului Alexandru, a avut un fiu (mort).' şi patru fete, dintre cari una este iubita nostră Principesă Maria, soţia, principelui Ferdinand, moştenitorul tronului.
Măriei.
www.dacQFomanica.ro
1180
ALBINA
Uciderea regelui Italiei.
«ii cred să maî fie vr’unul printre cititorii noştri, cari să nu fi citit în gazete orî să nu fi au-<Jit de la alţii despre uciderea regelui Um-berto al Italiei. E adevărat, că, după ce d-vostră ştiţi cum s’au petrecut lucrurile, ar fi de prisos să vi le maî spuiu odată şi eu. Dar vi le spuiu cu tote acestea, ca să rămâie scrise şi în « Albina» nostrâ, căci ea nu e gazetă pe care s’o rupi după ce aî citit-o, ci este o carte. Şi pote că după un an, ori doi, d-vostră mai luaţi din dulap «Albina» şi-o răsfoiţi, şi atunci vă maî amintiţi de lucruri pe cari le-aţi maî uitat cu vremea. Apoi, «Albina» o să ră-mâie copiilor şi nepoţilor d-vostră, şi când o vor citi şi el, la vremea lor, peste ani, vor află multe lucruri bune pe care n’ar ave do unde să le maî scie.
Regeleo Umbert a fost al doilea rege al Italiei; cel dintâiu a fost tată-său Victor Emanuel. Italia aşa cum e astăzi, un stat mare şi unit, e maî tî-nără chiar şi de cât România năstră. Moldova şi Muntenia s’au unit la 1859, iar statele italiene abia pe la 1870. Pînă atunci erau o mulţime de state mici în Italia, vecinie în certă. Cele mal mari state erau două regate: unul al Piemontului, cu capitala Turin, şi altul al Neapolulul. Din frămîntările politice, din dorul Italienilor de a se uni şi din împrejurările de pe atunci, s’a închiegat în urmă Italia. Şi fîind-că regele cel maî puternic şi cel care s’a luptat maî mult pentru unire a fost Victor Emanuel al Piemontului, el a fost ales prin plebiscit rege al Italiei întregi. Capitala Italiei nu putea să fie în Turin, căci prea eră de tot la o margine, dar alta nu se putea găsi. Cea mal potrivită, Roma, eră oraşul Papei, şi a fost nevoe de luptă mare pînă să potă Italienii să pue mâna pe Roma. Victor Emanuel a murit la 1878, lăsând ca urmaş pe fiul său Umberto, care eră pe atunci de 34 de ani (născut
www.dacaromaiiica.ro
ALBINA
1181
la 1844). Ca prinţ el luase parte într’o mulţime de lupte, căci lupte mar! au trebuit să porte Piemon-teziî şi cu alte state italiene car! se împotriveau uniri! şi mai ales cu Austriaci! car! nu voiau unirea Italienilor şi aveau chiar sub stăpânirea lor o mare parte din Italia nordică, pe care Italieni! au trebuit s’o smulgă din mâna Austriacilor. In luptele cu Austriaci!, prin Lombardia, Umberto a avut de multe or! să se lupte cu Românii, şi eră chiar să fie prins odată de nişte batalione românesc!. Vă miră lucrul? Jumătatea din oştea trimăsă de Austrieci în Italia, era românescă — de Ardeleni şi de Bănăţeni — unele regimente erau în întregime numai de Român!, căci tot-d’a:una Austria a avut politica asta în răsboie, să trimetă pe Român! în front (1). Trăesc şi aţi! destul Român! car! au luat parte la răsboiul cu Italieni! şi-ţî spun că «Talieniî vorbesc ca noî, Români!, dar maî stricat şi mai repede.»
Regele Umberto, însurat cu o verişoră a lui, Margareta, a avut un singur fiu, pe Victor, care acum e rege.
Totă lumea laudă pe regele Umberto. Era om cu inimă bună, văsel şi de-apururî gata să facă binele. Când te uîţ! la o fotografie a lui, îţî vine să creţ,!! că cine ştie ce om aspru şi dosnic eră. Şi, tocmai din potrivă. Era alb ca oia şi la păr şi la muităţî. Aşâ eră felul luî, cu tote că se spune că l-au înăl-bit aşâ grijile şi supărarea pentru un răsboiu greu şi lung, şi pe care l-a pierdut, cu Abisinia în Africa.
Acum câţî-vâ an! când a fost holeră prin Italia sudică, regele Umberto a mers acolo, din oraş în oraş şi din spital în spital, a văţlut tote şi a mângâiat pe bolnavi, a împărţit ban! la sărac! şi nu i-a fost frică să s’apropie şi să dealecurî celor bolnavi. De maî multe ori, când a avut ţara nevoie de 1
(1) Mare laudă îşi fac Austriaci! d. e., că un singur batalion ^austriac,» .a oprit pe însuşi Napoleon cel mare să trccă puntea de la Arcole, în cât Napoleon turbă de furie că o mână de 6menl i-a ţinut trei dile oştea pe loc. Austriaci! se feresc să spuie ce batalion eră acela, era «Austriac» şi atâta. Era batalion românesc, al plăeşilor de la Nâsăud (al treilea batalion din regimentul II) toţî Român! şi ţăran! luaţt de la plug.
www.dacoromanica.ro
Umberto, regele Italiei
Ucis la Monza în ţliua de 16 Iulie 1900.
www.dacQFomanica.ro
Margareta, regina veduvă a Italiei.
www.dacQFomanica.ro
1184
ALBINA
bani, el şi-a lăsat banii cuveniţi luî — lista civilă — în visteria ţării ca să se întrebuinţeze pentru nevoile obştei. A împărţit săracilor şi a clat pentru lucruri obştesc! necontenit din punga lui, aşa că şi-a cam ruinat averea. Şi-î plăcea să fie de faţă în tot locul în ţară, de se sfinţia o biserică, ori un pod, de se făcea o serbare, cine scie ce, prin colţuri înfundate ale ţării: el eră acolo. îi plăcea să fie pretutindeni, să nu stea într’un loc, şi să se a-mestece mereu printre poporul seu. Şi, pote că şi asta i-a adus perirea. Nu se păzea destul. De două ori a mai fost luat la ocliî, odată de un bucătar Passanante, care l-a rănit uşor. Pe acesta l-au condamnat la morte, dar regele, bun cum eră, i-a schimbat osânda în închisore pe viaţă. A doua oră de un anarhist, Acciarito. Acum a treia oră alt anarhist, Breşei (se citeşte Breşi) l-a răpus la Monza, un orăşel unde regele avea un palat de vară şi ve-niâ să petrecă une-ori câte-vâ săptămâni. Acest mişel de Breşei, a ţintit bine, căci Regele a murit după câte-vâ minute.
Multă nelegiuire e în faptele acestor păcătoşi de anarhişti! Nu de mult un anarhist a ucis pe împă-rătesa Elisabeta a Austriei, o femeie care numai bine a făcut în viaţa ei. Alt anarhist a omorît pe blândul şipacînicul preşedinte al republicei franceze, pe Carnot. Şi se înţelege, că gândurile anarhiştilor e să ucidă cât se pote de mulţi regi, să aprindă tot şi să pustiiască. îmi vine cu îndemână—fîind-că vorbesc de ei—să vă spuiti câte-vâ cuvinte despre anarhişti. Ce sînt ei? Ce voesc? Sînt nişte nebuni şi voesc să îndrepteze lumea cu umărul. Lor nu le place ce e în lume şi cum merg trebile şi vreau să facă altă aşezare şi stare în lume. Asta n’ar fi lucru nebun, căci tote religiile vreau să facă pe omeni mai buni de cât sînt, tote guvernele se străduesc să înavuţescă şi să se facă rînduelî mai bune în ţările luî Dumnezeu. Dar anarhiştii vreau să îndrepteze lumea cu revolverul, cu cuţitul, cu bombele. Să omore omeni nevinovaţi, ca să sperie lumea. Să ucidă regi, miniştri, omeni cinstiţi, să facă
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1185
deci cum zice biblia despre cel nebun: «Bate-voiti păstorul şi risipi-se-va turma.Anarhiştii aii gazetele lor în cari îşî propăvăduesc ticălosele lor învăţături; umblă tot ascunşi şi tăinuiţi, ca făcătorii de rele, se adună în taină şi aruncă sorţi pe viaţa omenilor, ca Jidovii pe cămaşa lui Christos. Aii capi ai lor, cari îi cârmuesc, şi sînt împrăştiaţi prin tote ţările, pândind ca fiarele pe cine să omore. Sînt între eî şi omeni cu carte, dar toţi sînt stricaţi la creerî şi cu inimă de câne. Că numai nebunul şi mişelul umblă tot cu cuţitul în sîn, ca să omore pe cine l-o întâlni şi nu i-or plăcea ochii lui. Şi aceste fiare de anarhişti (vorba acesta în-semneză: ceî-ce nu vreau nici un fel de stăpânire), se bucură după ce au ucis şi se ţin mândri de fapta lor, par-că cine scie ce vitejie şi faptă de laudă e să împlânţi în cine-vâ cuţitul pe la spate.
Or.
DUMITRU STAN (1).
apropie alegerile comunale. Satul este despărţit în două tabere: unii vor să alăgă numai din foştii consilieri, iar alţii numai omeni noul.
Se văd adunându-se pâlcuri, pâlcuri, spre a se înţelege anume pentru cine să voteze, dar mal tot-d’a una se despart cu cărtă. Numai cel 80 ămenî credincioşi lui Dumitru, nu se gâlcevesc, ci chibzuesccu multă linişte, cum ar fi mal bine. EI mal întrebă şi pe alţii mai pricepuţi, cum se fac alegerile sătesc!, ca să fie după lege şi apoi întocmesc o listă cu ămenî tot de-al lor. Ca să fie siguri de reuşită s’au mal dus şi pe acasă la unii din cunoscuţii lor, în-trebându-î dacă vor să ţină cu dînşiî şi spunendu-le pe nume pe aceia pe cari au hotărât să-î alegă. Mulţi săteni din aceştia şi-au dat mâna cu el, se vede că vechiul consiliu comunal nu îngrijise bine de afacerile comunei.
Sosesce cjiua de alegeri; ămenil partidului celui vechiu, nefiind bine înţeleşi între dînşiî, voteză unii pentru unii, alţii pentru alţii, aşâ că îşî împart voturile. Cel noul însă îşi dau toţi voturile pentru aceleaşi persăne, cari ies pînă într’unul. 1
(1) Ve<?î No. 20, 21, 23, 26, 28, 29 şi 41 - 44.
www.dacoromanica.ro
1186
ALBINA
Printre cel aleşi eră şi Dumitru Stan. Preşedintele alegerii, face proces-verbal do cum s’au urmat alegerile, cari au fost cu totul în regulă şi plecă, lăsând ca mai târziu cei aleşi să se adune la primărie şi să alegă pe unul dintro ei primar.
Consilierii nouî aleşi, înainte de <}iua alegerii primarului, au trecut pe la preotul satului, spre a se sfătui şi cu sfinţia sa în privinţa acăsta. Preotul le (Jise: Mă bucur, că v’aţi purtat cu rînduială bună la alegeri; acesta mă face să nă-dăjduesc, că veţi alege do primar dintre voi pe acela, care v’a dovedit de mulţi ani, că nu vrea de cât binele vostru şi că vi-1 vrea din totă inima. Să vă feriţi do aceia, cari vreafit să ajungă cu orî-ce preţ dmenî mari, căci aceştia au tot-d’a-una un gând ascuns. Ei nu voesc binele satului, ci caută mai vîrtos la folosul lor. Voi n’aţ! greşi, dacă v’aţî gândi ca şi cum aţi muri acuma şi aţi voi să lăsaţi copiii voştri pe mâna unui om bun şi de trăbă, care să îngrijescă de ei părintesce. Iată, pe acela alegeţi-1 de cap al satului, pe care îl găsiţi că ar fi aşa cum vă spun. Anume nu vă pot spune, cine ar fi bun de primar, eu nefiind de prea multă vreme între voi, rămâne la chibzuinţă vdstră. Ast-fel îşi încheie tînărul preot vorbirea.
Eşind de la casa preotului s’au dus de-a dreptul la primărie, căci se apropia şi cesul alegerii. Pe drum încă, ei se şi înţeleseră pe cine au să alegă. Când preşedintele, care fusese trimis de la oraş pentru acesta, îi chemă să-şi dea votul, fie-care păşi liniştit înaintea sa, votă şi se retrase. La cercetarea voturilor, preşedintele proclamă alos pe Dumitru Stan. T<5to voturile se dăduse numai pentru el. Printre juraţi fu ales şi morarul. El însă mulţumi alegătorilor pentru cinstea acesta şi-î rugă să alegă pe alt-cine-vâ în locu-i fiind socru lui Dumitru. Tct atunci mai fu ales tînerul Ionică, ca dascăl şi învăţător în locul lui Dumitru Stan.
După ce noul consiliu comunal luă totul în primire, Dumitru chemă consilierii la adunare într’o rji şi le arătă cu de-amănuntul, cum nimic nu eră în regulă: datorii peste datorii, venitul de la islazul satului nicăieri însemnat, împrumuturi făcute, fără să se scio la ce anume s’au întrebuinţat banii aceia, etc. Pentru tdte acestea, noul primar (Jise, că trebue neapărat să facă arătare, la locurile mai înalte. Părerea sa fu primită de toţi.
Aucjind primarul cel vechiu de hotărârea consiliului comunal, se grăbi a veni la Dumitru acasă şi să-l răge să-l ierte şi să nu facă una ca acesta, căci îl nonorocesce. Noul primar însă rămase neînduplicat şi chiar în <Jiua aceea făcu cunoscut celor în drept.
In urma arătării lui Dumitru veni în sat pe neaşteptate o comisiune, numită de Minister, care două cjile de-arîndul cercetă tătc dosarele şi avutul comunei, descoperind mari neo-rîndueli şi multe hoţii. Comisiunea ceru darea în judecată a
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1187
vechiului consiliu şi în deosebi a primarului, ceea-ce se şi făcu în curînd. Mal toţi fură osîndiţl la puşcărie, iar pe d’a-supra primarul trebui să plătăscă din averea sa o mare parto din datoria satului. Şi ast-fel se adeveri Zicerea: Averea străină nu încălcjesce casa omului.
In mal puţin de doi ani Dumitru, ţinând sămă do sfaturile consilierilor săi, precum şi de-ale preotului, pe care nu rare ori îl cercetă, reuşi să scape comuna de datorii şi să adune şi ceva parale pentru trebuinţele satului. In acelaşi timp el puse şi alte lucruri folositâre la cale, cum de ex. paza comunei în timpul nopţeî prin dmenl plătiţi, cari trebuiau să scie şi să spună la timp tot ce se întâmplă, ca să nu rămână nimic necunoscut şi nici un făcător de rele nepedepsit; iar când venitul comunei se înmulţi cum se cade, el propuse consiliului să zidăscă o casă nouă, caro să servăscă de primărie şi acăsta să se facă în mijlocul pămîntulul viran, proprietate a comunei, care n’aveâ nici o întrebuinţare. I-a trebuit mult Iul Dumitru, pînă să convingă pe toţi consilierii, că numai de cât acolo eră nevoie să se construiască.
Când noul local fu gata şi după ce se făcu şi sfinţirea Iul de către preotul satului, faţă fiind multă lume, Dumitru ţinu următărea cuvîntaro: «Omeni buni! Cu ajutorul Iul Dumnezeu noi am făcut casa acesta sătescă, ca să slujăscă do cancelarie pentru conducătorii trebilor comunii şi ca să nu mal plătim în tot anul chirie. Dar cum ne mal rămân încăperi, vom aduce aci şi şcăla, iarînrîndul de sus, cred că ar fi bine să aşezăm pe cel săraci şi pe cel bolnavi, cari nu pot fi îngrijiţi pe la casele lor. Eu am şi vorbit cu un doctor de la oraş, care ar vră să vie în sat fără plată de trei ori pe săptămână spre a vede pe bolnavi, chiar un an întreg, dar numai să-l trimitem o trăsură, care să-l aducă şi să-l ducă înapoi. Săracii cel mal cu putere vor îngriji de cel bolnavi după orînduirea doctorului, iar noi ceea-ce dăm acuma săracilor, când vin pe la casele năstre să cerşăscă, să depunem mal bine săptămânal la casa comunei. Din aceşti bani li se va face. mâncare şi li se va procură şi cele-l-alte lucruri de neapărată nevoe. La acest venit s’ar mal pută adăogâ şi dobînZilo banilor, adunaţi mal din nainte pentru săraci. Eu mi-aş luă grija, ca el să aibă de tăte, dar aş căuta, ca să albă şi de lucru cel ce pot lucră. Cu chipul acesta în satul nostru n’ar mal umblă nimeni la cerşit, ci cel ce s’ar simţi sărăci şi neputincioşi ar intra în casa acesta. Iară do la anul înainte, cred că ar fi bine să stăruim, ca doctorul să se stabilăscă în sat banii pentru plata căruia îl vom află uşor, dacă vom îngrădi o mare parto din locul ce împrej-muesce acăstă frumăsă clădire, unde săracii vor avă a se îndeletnici cu lucrarea pămîntulul, producând cel puţin banii trebuincioşî pentru acest scop. Cu doctorul în sat, n’ar inal muri cum s’ar Zice, cu atâţia ămenl şi mal ales atâţia
www.dacoromanica.ro
1188
ALBINA
copil! Deci, cel ce va tjice de acum încolo că e sărac şi n’are cu ce trăi, p6te să se aşecjo în casa acesta, fără să mal cadă ca o povară în spatele consătenilor.»
Sfîrşind Dumitru do a vorbi, toţi într’un glas strigară: Aşă să fie! Şi într’adevăr chiar în curgerea aceluiaşi an, locul fu împrejmuit. Cu vremea, locul acela, care nu aducea nici un folos pînă atunci, s’a prefăcut într’o grădină frumăsă, plină cu de tăte: zarzavaturi şi legume, ca fasole, mazăre, varză, gulii, castraveţi, salată, pomi roditori, plante medicinale (de leac), etc.
Toţi cei primiţi în asilul săracilor lucrau: bărbaţii îşi aveau de lucru în grădină; iar femeile ţeseau la pânză şi la postavuri, trebuităre pentru albituri şi îmbrăcăminte, coseau, făceau la ciorapi, pregătiau mâncarea, spălau şi câte altele, ca la casa lor. Numai Dumineca şi sărbătorea se odihneau şi atunci, nu cum fac mulţi muncitori, ci mergend dimineţa la biserică, iar după amezâ stând de vorbă cu preotul comunei şi une-orl cu învăţătorul satului, cari le citiau din sf. Scriptură şi din alte cărţi folosităre, din gazete, ba pe unii îl învăţă chiar să scrie şi să citescă. Aşă de bine se deprinsese cu rînduialu acesta, în cât trândăvia şi băutura nici nu le mal veniâ în minte. In câţl-vâ ani numai săracii din casa sătescă s’au făcut atât de muncitori şi de trebă, în cât se mirau nu numai dmenil din satele vecine, dar şi cel din satul lor. Tîrgul eră plin de lucrurile mâinilor lor; iar venitul muncii lor ajunsese atât de mare, în cât făceâ faţă tuturor cheltuelelor asilulul, ba, cevâ mai mult, le şi prisosiâ. Cu chipul acesta satul s’a curăţit de cerşetori şi calici.
La 3 ani de la alegerea Iul Dumitru ca primar, a venit vremea să se facă o nouă alegere. Consilierii, văzând că nu-I om în sat mal bun pentru treba acăsta, l-au ales iarăşi pe el.
N’a trecut mult timp de la acăstă alegere şi Săftiţa născu un băeţel. Mare fu bucuria el, dar nu mal puţină şi a Iul Dumitru. El hotărî, ca în <Jiua botezului să facă, cum s’ar cjice, o mică cumetrie, la care să se veselăscă dacă s’ar pute satul întreg.
Ce face acum Dumitru ? El se duce în sat, unde caută să întâlnescă pe cel 30 de ămenî, credincioşi Iul şi pe fie-care în parte, fără să au<jă cine-vâ, îl r6gă să facă bine să-l împrumute cu 500 lei în aur, căci îl fac mare trebuinţă pentru (jiua botezului copilaşului său, cu care l-a dăruit Dumnecjeu. Nici unul din el nu s’a codit de a-1 făgădui, că-î va da. El le-a fixat la toţi aceeaşi (ji şi chiar acelaş căs.
La vre-o două săptămâni, într’o nopte fărte întunecăsă, vin el la Dumitru unul câte unul şi fie-care îl pune pe masă câte 500 lei, parte în aur, parte în bani de hârtie şi parte în hârtii mal mari, numite acţiuni sau bonuri. El so retrage câte-vâ minute şi apoi se reîntorce, îmbrăcat în hainele sale
www.dacQFQmanica.io
ALBINA
1189
de ofiţer şi îndată începe a le vorbi: Omeni buni, şepte ani de cjile şi şâpte-săptămâni s’au împlinit chiar astăcji, de când aţî fost la mine ca să vă învăţ cum să vă daţi sufletul dracului, ca să puteţi cu ajutorul lui ave bani. Eu v’arn spus atunci, că banii nu se fac cu ajutorul necuratului, ci cu ajutorul lui Dumnezeii. V’am mai spus anume cum prin multă sîrguinţă şi cruţare veţi ajunge, ca în timp de şepte ani şi şepte săptămâni să dobândiţi bani mai mulţi de câţi vă arătam eu atunci. Acji, văd cu drag, că cu toţii mi-aţi adus câte 500 lei; dar eu cred, că fiecare din voi mai are şi altă a-vere şi pote tot pe atâţia bani. Eu vă mulţumesc din inimă pentru dragostea ce mi-aţi arătat, grăbindu-vă a mă împrumută. A fost însă numai o încercare. De aceea, vă rog, să vă luaţi banii înapoi şi să vi-i chivernisiţi tot aşa de bine şi de aci înainte.
Le mai spuse Dumitru, do unde avea el paralele pe caro le-a arătat acum şepte ani. Pentru acesta (Jise: Eu m’am increcjut tot-deauna în bunătatea şi puterea lui Dumnecjeu. Când eram în armată, am luat parte la o bătălie, în care vărul împăratului fiind fără do veste înconjurat do duşmani, eu cu ajutorul lui Dumnecjeu şi al Maici Domnului, isbutii a-î scăpă vieţa, punenclu-mi pe a mea în pericol. Tăietura asta din faţă atunci am dobîndit-o. Pentru fapta acăsta vi-tejescă prea luminatul nostru împărat m’a făcut îndată ofiţer, mi-a dat şi crucea ce o vedeţi pe pieptul meu, precum şi câte-vâ sute de lei în aur; iar vărul împăratului trecând odată prin ţara ndstră şi-a adus aminte de mine şi a căutat să-mi facă deosebită cinste, să mă vadă la bordeiul meu, aicea în sat. Cu banii aceştia şi cu puţinul avut rămas de la tatăl meu am lucrat şi am economisit mereu pînă astăcji, de aceea am trăit bine, fără a duce lipsă de ceva.
îndată ce Dumitru Stat sfârşi vorba, unul din cei de faţă şi prinse a cjice: Noi am cunoscut de mult, că omul păte face avere şi încă avere mare, dacă se pdrtă bine şi-î cu frica lui Dumnecjeu. Ne am încredinţat, că omului nu-I tre-bue nici draci, nici fermece, ci păte să facă singur multe, numai dacă voesce cu stăruinţă şi se r6gă lui Dumnecjeu. Pentru buna nostră stare de astâcji noi îţi mulţumim d-tale, care ne-ai îndreptat pe calea cea bună.
La aceste cuvinte Dumitru răspunse, mulţumindu-le şi rugându-i să se părte şi de aci înainte ca pînă acum, dacă voesc ca tăte în sat să mergă din ce în ce spre mai bine, pentru mulţumirea tuturor. încheie vestindu-î, că a doua cji va avă loc botezul băeţelului lor. îşi cjiseră ndpte bună şi se despărţiră.
La botez eră faţă aprdpe tot satul. De la casa primarului şi pînă la biserică, cei 30 de prieteni ai lui Dumitru puseseră de alungul drumului ramuri vercji şi preseraseră flori.
www.dacaromaiiica.ro
1190
ALDINA
Săftiţa, văijend atâta dragoste din partea dmenilor, lăcrimă de bucurie.
Preotul, după ce săvîrşî sfînta taină a botezului, ţinu o cuvîntare alâsă, arătând cât e de frumdsă mulţumirea ce o arată eî celui mai de frunte dregător al satului, venind cu toţii la creştinarea copilului său. Adaogă apoi, că cinstea acesta i se cuvinea, el fiind acela care cu sfaturile şi înve-săturile lui cele bune a adus norocul şi starea cea bună în sat; ol a sciut să se facă tot-d’a-una mic, numai casă facă satul mare. Şi încheind preotul cuvîntarea, se întdrse cu faţa spre altar şi cu lacrimi în ochi se rugă prea bunului Dumnezeu, ca să-l ţie pe Dumitru încă mulţi ani, să-î trăiască soţia şi ca pruncul să crâscă şi să ajungă tot aşa de vrednic ca şi tatăl seu. Corul şcdle intonă îndată: Mulţi ani trăiască.
După amiadî în tot satul a fost joc şi veselie mare. Tbtă lumea luă parte la bucuria lui Dumitru. Pe la o vreme a ieşit şi el cu preotul şi cu cumetri, printre care eră şi doctorul, spre se înveseli împreună cu poporul.
Dumitru Stan eră în culmea cinstei. După multă străduinţă şi ostenâlă, venise şi pentru el vremea secerişului. Dumitru a rămas îngerul păzitor al satului seu (1).
Şt. Ncgulcscu.
Productele României la Exposiţia din Paris.
La exposiţia din Paris productele României au obţinut frumdse distincţiunî, fiind clasate în cele d'întâiu rîndwi între productele tutular ţărilor. Dintre produsele românesc!, cerealele (bucatele) au fost clasate întâiu, vinurile al doilea, obţinând marele premiu, apoi minele, sarea, petroleul. Pădurile satului de asemenea aii obţinut marele premiu. Dintre 333 exposanţî de bucate din România aii fost premiaţi 307. Juriul examinator le-a acordat 9 menţiuni de onore, 6 mari premii, 80 medalii de aur, 129 de argint şi 83 de bronz. Domeniile Coronei au obţinut media 19 pentru agricultură. Un singur Francez producător de vinuri a obţinut media 20, cea mai mare. 1
1) Printre alte broşuri, cu care Onor. Casă a şcdlelor a înzestrat bibliotecile şcblelor primare, credem, că n’ar trebui să lipsescă nuvela «Dumitru Stan.* Pentru acesta s'ar pulb tipări o ediţiune anume, utilisăndu-se traducerea d-lul Simon Cobilanski, ori lucrarea originală «bas Goldmucherdorf,» de H. Zchokke.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1191
Patriotismul Românului în Doină. W
Cucul, cuculeţul este pasărea dragă a Românului, căreia el îl incredinţeză tainele inimel:
—	Cuculeţ de peste Jii,
Dar de puica ce mal scil?
—	Puica ţî-este sânătdsă,
Şade la iîe şi căsă;
Nu sein c6să, orî descdsă,
Dar la lacrămî sciu că varsă!
întors victorios din luptă, ajuns la vîrsta sa, Românul cu inima friptă după iubita Iul, caută cu orl-ce preţ s’o întâlnescă, să-î spule multă sănătate, că acolo unde a fostei a lost prăpădul lui Dumnezeu şi..........nu mal vrea el alt ceva acum de cât:
Pe ea ca să o’ntâlneseă,
Două vorbe să-I vorbăscâ,
Ş'apoî să se potolescâ Două vorbe ş-un sărut Să-î ajungă Iul timp mult!
Ce moravuri sfinte, ce simplă şi curată iubire păstră Românul soţiei sale pe acele vremuri de grea urgie.
De unde, acum, Românul a învăţat «Doina», să doinăscă, să cânte, când vesel, când jalnic? De la Daci. Strănepoţii Iul Bădica Traian, împlântaţi aci la Dunăre, venind în atingere cu Dacii, au împrumutat de la acest popor băştinaş — iubitor de libertate — duiosul cântec «Doina».
Aşa ne spun — cel puţin — învăţaţii noştri cari aii studiat în fundament vechea nostră limbă românăscă.
Şi Dacii ocupându-so mal mult cu păstoritul, cjLi şi nopte făceau să răsune văile răcorose ale Carpaţilor, codrii cel seculari de doina cea dragă, mângâetore şi alinătore a suferinţelor acestui popor. Pînâ şi Geţii de la Dunăre, vecini cu Dacii, iubeau mult cântecele naţionale şi atât de mult pătrunsese poesia naţională în viaţa lor, în cât mergeţi în solii cântând din chitare, după cum ne spune scriitorul Grec Theopomp, care a trăit pe la anul 350 a. Gr.
De la îndărătnicul şi vitezul popor Dac, care în tot timpul s’a luptat în ruptul capului pentru libertate, Românii au învăţat ca şi de la strămoşii săi Romani, iubirea de patrie, do soţie, de familie.
Hrănit şi crescut cu aceste două sfinte precepte — iubirea de patrie şi de familie, cu ele şi prin ele Românul s’a îndrumat în negura de vremi.
Şi nici odată, după cum l-am vă(jlut şi-l vedem şi astăzi, el n’a dat îndărăt, nu s’a codit şi nu s’a plâns că nu pote să se 1
(1) Ve<ll No 41-44
www.dacoromanica.ro
1192
ALBINA
lupte. A sciut şi scie ol acest meşteşug mal abitir ca orî care alt popor cu care a avut de furcă.
Şi când a fost vorba de luptă, am vătjut noi că Românul sa jucat cu glonţele ca de asvîrlita cu pietrele.
Dar ceea ce l-a secat pe el la inimă, în tote timpurile şi mal bune şi mal rele, a fost pârdalnica de sărăcie, birurile, podve-dile şi împilările din partea boerilor şi a nemiloşilor Domni, streini de acest pămînt!
întâlnim acăstâ nenorocită stare de lucruri, mult accentuată, sub domnia lacomilor şi hrăpitorilor Domni Fanarioţi, cari să-pară în istoria nostră naţională paginile cele mal negre.
Românul, în acest timp, de multele angarale ce nu le mal putea suportă, părea a li tâmpit şi iubirea de patrie, simţimîntul său naţional, dispăruse pentru un moment din mintea lai.
Dar trecut-aă timpurile triste, posomorâte, pline de jale pentru bietul popor românesc; căci Domne, Domne, multe asupriri şi multe jafuri mal îndură el de Ia şlăhta de Domni Fanarioţi !
Cesul deşteptării bătuse la uşe !
Românul se trezesce din amorţela în care de un secol lânce-dise ; iubirea de sine, de ţară şi nem i se redeşteptă în el şi inima-I tresaltă de bucurie.
Mîntuitoriî lui ca: Vladimirescu, Eliade, îl chiemă din nou la luptă, Domnitorul Cuza la unire !
Se uită ’n juru-I, vede cât îl e de mică ţara şi asta despărţită printr’un pîrîiaş, să-l seci dintr’o sorbire!
In toropela lui, în somnul sSQ de mal bine de un vec, duşmanii lui pe furiş i au furat din scumpul său pămînt!
Şi cât de mare I fusese pămîntul, moşia lui do veci, care odi-nioră se întindeâ de la Nistru pîn’ la Tisa, Marea Negră şi Balcani !
Dar Românul în veci nu piere!
Pronia eerescă şi-a ’ntors mila către el şi timpuri mai bune, timpuri do fericire, timpuri de neasemuită glorie ea ia trimes!
Unirea —- mult dorita Unire — aşteptată cu atâta nerăbdare de toţi Românii — se făcu, consfinţindu-so prin botezul de sânge, care i-a urmat nu după mult timp.
Atunci Munteanul cu Moldoveanul — mal nainte duşmani — sau luptat alăturea ca fraţi contra îndărătnicului păgân.
Şi pe câmpiile Bulgariei, Vitezul nostru Căpitan — Traianul Modern, Carol I — botezatu-şî a cu sânge păgân corona sa de oţel!
Minunile de vitejie ale Românilor fraţi aă pus în uimire în-trega lume. De Curcanii de la Griviţa vestea peste nouă mări şi nouă ţări s’a dus.
Doina — cântecul profetic — Hora Unirii — a nemuritorului Alexandri îndeplinitu s’a atunci că:
Unde-s doî puterea cresce Şi duşmanul nu sporesce!
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1193
Dar România a fost, este şi va fi ţara progresului şi ea nu va sta locului. Ea vrea cât mai curînd să şi alipescă la sînu şi membrele rupte, căci aşa-i spusese odinioră malcă-sa Roma, că nici cât subt unghie să nu i trecă din pâmînt la streini. Acum ea vrea să se ţie de fâgăduiala veche şi acesta este dorinţa şi a ei şi a întregului nâm românesc: O lege, o limbă şi-im sceptru 'mperătesc!
Şi într’o (jfi de sărbătore, o de ar veni cât mai curând acea mult aşteptată cţi, să învârtim cu toţii hora frăţiei pe ’ntreg pă-mîntul locuit de Români!
Şi un alt bard, şi un alt rapsod, fiu al marei ţări RomânescI, să cânte cam astfel unirea tuturor Românilor:
Ilaî să dăm mână cu mână Cel cn inima română,
Să ’nvirtim danţul frăţesc I’o ’nlreg pămintul românesc!
Şi ntr’un apropiat viitor, sfinta (Ji de acji, 10 Maiu, să fie sărbătorea de încoronare a României de imperiu, căci fiica Romei de viţă ’nipirătescă este şi ca şi maică sa Roma, împSrătieă vrea să fie!
far de acum şi pînă la acea mult aşteptată cji, tu scumpă ţară şi tu nobil popor Român, bucură-te, saltă şi te veselesce că pe capul regelui tSQ, pe fruntea gloriosului nepot al lui Bădica Tra-ian, strălucesce nepreţuitul talisman : Corona de oţel ruptă din-tr'un tun !
ltristea N. Ţapii.
www.dacQFomanica.io
1194
ALBINA
Cum se strânge şi se împrăştie gunoiul pe câmp, folosul lui.
—	Bine-am găsit, d-le învăţător.
—	Bine-aî venit, moş Vasile. Ce vent a bătutele vii pe la şcolă?
—	Ce să fie, d-le învăţător, să maî aflu de nepoţi cum o duc cu cartea; aşi vre să înţeleg şi de rostul gunoiului ce văd că tot cari atât în grădina şcolei cât şi la câmp; trebue să fie şi acesta una.
—	Nici vorbă, moş Vasile!
—	De şi sînt cu un picior în gropă şi cu unul afară, cum văţluiti treba acesta, şi veniţi să vă întreb, că eu ţin ce am apucat, d-le învăţător; întreb şi ascult.
—	Bine faci, moş Vasile! Să dea Dumnezeu să-ţî calce pe urme şi fiii şi nepoţii. De nepoţi să te bucuri, moş Vasile, c’o duc bine cu cartea şi sînt cuminţi. Cu gunoiul, iată cum merge treba.
S’a dovedit, moş Vasile, atât în alte ţări cât şi la noi, de omeni învăţaţi, cari se ocupă cu plugă-ria, că şi pămîntul cât e de mare, dacă-1 semeni necontenit şi nu-1 maî laşi să se mai odihnescă, adică pîrlogă sau imaş, slăbesce, sărăcesce; zemu-rile sau sucurile ce le sug semănăturile ca să crescâ se împuţineză, ca şi puterea la om spre bătrâneţe. Chiar d-ta moş Vasile, tot puterea din tinereţe o maî aî ?
—	Aşa e, d-le învăţător! adevărat! Numai când îmi aduc aminte mă puiu pe gânduri. Nu scieam ce-i obosela şi acum îmi pare totul greu!
—	Aşa, că ce s’a pierdut, moş Vasile, prin hră-nirea semănăturilor, se găsesce în gunoiul vitelor nostre maî cu semă cel de pasări.
De aceia, pre pămîntul slăbit, sărac, care nu mai produce ca altă dată sau prea puţin se pune gu-noiii cam o căruţă la 4 prăjini—o dată la 4 ani — tomna şi primăvara.
—	Văd şi eu că pămîntul a sărăcit. Lîngă locul meu dat la 1864, aveam şi ca 20 prăjini tufarî, unde păsceam adesea vitele; de vr’o 3 ani am scos tu-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1195
farii şi l-am desfundat acel loc şi acum fac cât în cele 60 prăjim de alăturea; dar că gunoiul o fi de vre-un folos mai nu-mi prea vine la socotelă, am păţit-o chiar eu. Şi dacă mă îngăduescî, apoi, voi u spune aidoma ce am păţit cu gunoiu. An iarnă, întîmplarea făcu să mâie la mine unul din fraţii noştri români din Ardei, ce venise cu cofe. Sera, ba din una, ba din alta, veniră vorba şi de pămîn-tul nostru pe care-1 lăudă într’una şi de sărăcia celui de la ei, că e petros şi dacă nu l-ar gunoi, n’ar produce nimic, că avem o comoră în gunoiul nostru ce stă aruncat prin rîpî şi că rău facem de nu-1 împrăsciem pe pămînt, că ar fi omul cel mai bogat din satul Iui dacă ar ave numai gunoiul din-tr’un singur sat al nostru şi câte altele. L’ain ascultat şi crezut. Cum a venit primăvara, ba chiar pe la mucenici am şi început a căra şi pune pe la butucii din via mea, gunoiu ştii de cel bun, cum îl scoteam cald de la vite, bucurie mare! Când colo ce să ve$î ? La câţi am pus, n’au mai dat şi pace bună, s’a uscat viişora mea săraca ! Cre<,lend pote c’am scrintit-o, anul al doilea am pus mrahniţă din-tr’o silişte unde acum 15—20 ani fusese o tîrlă de oi, tot reti nici un folos.
—	Să mulţumeccî lui Dumnezeu, moş Vasile, că n’aî cărat mai mult gunoiu de aşa fel cum spuseşî, că uscai totă viea. Fiind-că ai îndoială de folosul gunoiului, cred că ar fi bine să ne lămurim în privinţa acesta moş Vasile.
—	Tocmai acesta voiţi să sciu.
—	D-ta moş Vasile, pote n’aî înţeles bine pe fratele nostru din Ardeal, ce ţlicî că l-al găsduit şi ţi-a vorbit de folosul gunoiului; ori pote că s’a grăbit şi nu v’a spus tot.
—	Aşa cred şi eu d-le învăţător, căci să mă înveţe el să-mi usuc via după ce l-am ospătat gos-podăresce, nu-mi vine a crede.
—	Gunoiu], moş Vasile, e dovedit ca bun; dar, ca să-ţi fie de folos, trebue să fie strîns bine şi putred, de 2 ani. Iată cum: se face o gropă în locul unde vrei să-l păstrezi, pînă la brîu, largă de
www.dacoromanica.io
1196
ALDINA
un stînjen, după cât gunoiîi aî; pe fund se pune clisă, se bate cu maiul ca să nu trecă udăla; se face apoi şi o gropii mai mică. De la cea mai mare pînă la cea mică se face un şanţ în în linia fundului gropii mari. Gunoiul, cum se scote se pune în cea mare pînă se umple şi se ridică d’asupra pământului ca cum ar ti un coş de cărămizi; apoi se li-pesce cu lut împrejur şi d'asupra se apără de sore şi ploi printr’un mic şopron. Udela din gropa mare scurgendu-se în cea mică pe şanţ, se ia cu cofa, se tornă d’asupra spre a se putrezi bine. Gunoiul ast-fel strîns se ţine cel puţin un an de se putre-(.lesce; apoi se tae de la o parte, se cară tomna şi se fac grămezi ca cele de piatră de pe şosea cum veţli. înainte de arat cu 2 <,lile, se împrăştie apoi şi se ară. Primăvara, dar mai bine iarna, se cară şi se fac alte grămezi; apoi la vremea aratului se împrăştie iar şi în urmă se ară din nou, se semănă şi se grapă.
—	Aşa, d-le învăţător cred şi eu, d’apoi cum am făcut eu vai de lume! îmi uscam totă via dacă nu mă ducea Dumnezeu la d-ta.
—	Iacă o probă, moş Vasile. Privesce tote straturile copiilor de verdeţuri şi spune unde sînt mai frumose.
—	Aici, uite ce mândre sînt, se vede că-s mai do timpuriu semănate şi mai mult udate.
—	Nu moş Vasile! sînt tote într’o $i puse; dar acestea sînt gunoite; iar cele-l-alte nu.
—	Ei şi de ce acesta d-le învăţător?
—	Ca copiii să vădă cu ochii folosul.
—	Acum văd cu ochii, pe lîngă cele spuse, ce va să ţlică folosul gunoiului. Păcat că în tinereţele mele n’a fost nimenea să-mi deschidă ochii cum faci d-ta d-le învăţător acum copiilor, ba chiar şi bătrânilor.
Vă mulţumesc, d-le învăţător, de cele văzute şi sfaturile. V’am supărat.
—	Nopte bună şi mâine cu bine, d-le învăţător.
—	Nopte bună moş Vasile.
N. Bradea.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA	1197
Pas&rea-muscâ.
* intre tote vieţuitorele, iată cea mal elegantă prin formă şi cea mal strâlucitore prin culorile sale. Natura a lucrat pe întrecute în a o hărăzi cu tot ceea-cee mal scump la o făptură. Pietrele şi tote metalele, poleite cu meşteşugul minunat al artei nostre nu se pot compară cu acest giuvaer al naturii, care l-a pus în ordinul pasărilor, la ultima treptă a scării de mărime. Acest capo-d’operă, mica pasăre-muscă, e încărcată de tote darurile pe care le posedă celel-alte pasări în parte: sprintenia, repeziciunea, agerimea, farmecul şi frumosa podobă; tote aparţin cu prisosinţă acestui mic lavorit. Smaraldul, rubinul şi topazul strălucesc asupra vestmîntuluî său; ea nu le mur-dăresce în praful pămîntuluî şi, în viaţa sa tot aeriană, abia se vede atingend o clipită iarba. Este la orl-ce moment în aer, sburând din flore în flore, posedând esenţa lor după cum le are şi podoba; vieţuesce din nectarul lor şi nu locuesce de cât în climele unde florile neîncetat se reînoesce.
In ţinuturile cele mal calde ale noului continent se găsesc tote speciile de pasăre-muscă. Ele sînt destul de numerose, şi par coprinse între cele două tropice, căci acelea cari înaintăză în zonele temperate şed numai puţin timp; ele para urmă so-rele, a înainta şi a se retrage cu el, şi a sburâ pe aripele zefirului, trăind o primăvară eternă.
Indienii, minunaţi de splendorea şi focul viu ce produc culorile acestor pasări forte sclipitore, le-au dat numele de «razele sârelul.> Ca volum, ele sînt interiore tăunului în mărime şi bondarului în grosime. Cuibul lor este tocmai cât o jumătate de nucă şi ouăle sînt mal mici ca bobele de linte. Ciocul lor este ca un ac fin şi limba, un firişor forte delicat; micii lor ochi negri nu par de cât două puncte strâlucitore şi de la aripi sînt aşa de fine că par transparente. Abia se zăresc picioruşele lor, atât sînt de scurte şi mărunte; fac puţin us de ele şi nu se aşăcjă de cât ca să petrecă noptea.
Sborul lor e continuu, bîzâind şi repede: se compară sgo-motul aripelor lor cu acela al unei vîrtelniţl. Bătaia aripelor este aşâ de vie, că pasărea oprindu se în aer, pare imobilă. Se vede oprindu-se ast-fel dinaintea unei flori şi plecând ca o săgetă pentru a merge la o alta. Ea le visiteză pe tote, introducăndu-şl mica limbă în sînul lor, fălfăind din aripi.
Nimic nu egaleză vivacitatea acestor pasări. Neasemuit de mare e curajul şi îndrăsnela lor. Se văd de multe ori urmărind cu furie paseri de două-decl de ori mal mari ca ele, acâţându se de corpul lor şi lăsându-se în voia sboruluî lor, le ciocnesc cu lovituri reped! pînă când îşi potolesc mica lor mânie. Câte odată se dau între ele lupte forte vil. Impacienţa pare a fi firea lor :
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1198
dacă se apropie de o Hore şi o găsesc veştejită, îi smulg petalele cu o lurie care dă pe faţă necazul lor.
Ele n’au altă voce de cât un mic ţipăt des şi repetat, care se întinde în pădure departe, departe, dc la revărsarea zorilor pînâ noptea târziu, când se risipesc.
Iată dar în mic una din minunile naturel!
După Buffon.
N. D. Geamăna,
Inv£ţtUor-MehedinţI.
Iu! JVIateiiJi Vânjosu.
reau să ve spun celor ce veţi căde bolnavi o povestire adevărată, pe care mî-a spus o şi mie o ţărancă bătrână dintr’un sat de munte. De alt-fel nu e întâia 6ră când autjim asemenea lucruri. Rămâne la voi, iubiţi cititori, să vă daţî părerea, dacă ţăranul din acea povestire avea sau nu minte de om cuminte, înainte de a ajunge la nenorocitul său sfîrşit.
«Mateiu Vânjosu, tată cu 5 copil, se duse într’o <}i după ainiatj! la pădure, să tale lemne. Pe când despică cu putere un trunchiu de copac, îl scăpă toporul din cădă. Flerul se întdrse şi trecend prin dimia nădragilor, făcu lângă oul go-nunchelul o tăctură adâncă. Lui Mateiu, om puternic şi încrezător în sine, nu-î păsă câtuşi de puţin de asta. Voi să pue toporul în cddă şi să-şî vadă de lucru, dar băgă de semă că dimia s’a înroşit do sânge.
In apropiere eră un isvor rece. Se duse acolo, îşi spălă rana şi o legă cu o basma nu tocmai curată, ca să nu-î mal curgă sânge. Apoi se apucă iarăşi de lucru.
Spre seră, Mateiu se întdrse acasă sdrobit.
—	Ce al mă, îl întrebă câte un om din satul Iul, ori ţl-a ploat sub căciulă ?
Ba nu, răspundeâ el, dar mă cam junghie un picior, vericule!
—	Din ce-ţî veni, omule?
Şi Mateiu îi spuneâ ce i se întâmplase la pădure.
—	Numai atâta al, neică? Capul să-ţl trăiască...
In sfîrşit Mateiu ajunse acasă. Spuse femeii Iul ce păţise, la pădure şi ea, tot ca ceî-lalţl:
Nu e nimic, bărbate. Capul să-ţl trăiască ! ...
Dar basmaua cu care omul se legase nu fusese curată, ba nu fusese de loc curată.
In loc ca Mateiu s’o schimbe numai de cât cu alta curată
Rana
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1199
o lăsă acolo câte-vâ <Jile. Piciorul î! mergea rău, rău de tot. începu omul a şchiopăta de-a binele. De-abiâ se mal pute mişcă din loc în loc fără toiag.
Ba încă dmeniî din sat nici nu voiau să-î dea crezare. Eî îî diceati în rîs, când î! întâlneau:
—	Mă, Mateiu, trăirăm să te vedem şi în toiag.
Ori:
—	Mă, Mateiu, unde dă dracu să ţî mâncăm din colivă!
Dar lui Mateiu nu-î mai ardeâ de glume. Piciorul îl prăpădise din cale afară.
La câte-vâ desfăcend basmaua cea necurată, băgă de semă că rana, în loc să se închidă, se măriâ.
Fă, nevastă, buba asta nu e bubă ca tote bubele. ţ)Sfi aşa.
—	Da cum e, bărbate?
—	Tu nu vedb răspunse el, că s’a adâncit şi mai tare şi s’a îngălbenit înăuntru. Ce să-î fac!
—	Pâî sciu şi eu ce. Să chîemăm pe lelea Stanca, cea cu descântecile şi cu unsorile.
—	De, s’o chîemăm, că am ajuns olog de un picior.
Se întâmplase că cu vre-o două d*lG maî nainte să vie în sat doftorul plăşiî lui. Ţî-aî găsit să se ducă Mateiu la el. Pentru o bubă să se arate. Şi la urmă, ce lucru mare o să-î facă! Lasă, o să trecă ea buba şi fără apele doftorului, că dăr Mateiu e om puternic.
Şi maî bine chiemarâ pe lelea Stanca, priceputa satului într’ale doftoricescului meşteşug. Geba au fost unsorile eî şi cinstela lui Mateiu. Buba nu-î da de loc în spre bine. Ba încă îl făcu, după vre-o d®c® cincî-spre-dece (Jile să cadă şi la pat.
—	Afurisită rană! îşi diceâ nenorocitul. Cum voiu pute eu scăpă de tine! Cum !
Mateiu îşi adusese acum aminte, că maî fusese încă un om din sat bolnav de aşâ pacoste şi că fusese la spital şi se vindecase. Se gândi să facă şi el tot aşâ. Spuse nevestiî gândul şi femeea, în loc să-î dea curagiu în felul lui, d*se că î-o trece buba şi fără dusul la spital. Şi lăsând buba să-şî vadă de mâncat piciorul. Mateiu maî stătu încă vre-o două dile acasă.
In sfîrşit n’avură în cotro. înjugară boii la car şi punând un maldăr de fin deasupra, femeea lui Mateiu şi o fată a luî plecară cu bietul om la oraş. Ajunseră la spital, tocmai pe vremea când eră doftorul acolo. Cum îl vădii, doftorul îî dise fărte serios:
—	Nu veneai, creştine, maî târdiu ? Se cunosceâ după vorbele acestea că rana făcuse mare pradă în piciorul sătănuluî.
—	Să rămâi aici, maî adause doftorul.
Şi Mateiu rămase, că aşâ îî fusese şi gândul când se urcase în car.
Ce să dicî? La sj>ital eră altă îngrijire. Ii spălau necon-
www.dacoromaiiica.ro
12nn
ALBINA
tenit rana cu acid fenic, îi puneau pe deasupra o alifie io-doformată f6rte mirositdre puneau vată şi apoi îi legau piciorul cobză. Dar fiind-că puroiul, adică veninul, cum îi tjiceâ Mateiu, se întinsese pe lungimea piciorului, a trebuit să i-1 străpungă în trei locuri, ca să i se scurgă veninul.
Mateiu stătu în spital o săptămână. Ve<Jend el în loc de o rană patru, şi mai vS<Jend că veninul nu i se mai sfîrşesce, şi aurind că doftorii şoptesc între ei, ca şi cum ar înţelege să-i taie piciorul, îşi schimbă gândul. Trimise vorbă neves-teseî printr’o femeie, care eşiâ din spital, să vie să-l iea acasă. Şi a doua (Ji ea veni. Când doftorul sosi la spital, nici n’apucă bine să spue ce trebuia să-i mai facă Iul Mateiu, eă acesta <}ise:
—	Domnule doftor, mi s’a urît în spital. Vreau să mă duc âcasă. Mî-eţî da niscaî-vâ doftorii şi m’oiu căută acolo.
—	Bine, omule, aşa crecji tu că se vindecă de lesne nisce răni ne căutate?
—	De, d-le doftor, ce să fac?
—	Ce să faci? să stai aici, dacă nu vrei să-ţi pierii piciorul, şi p6te chiar viâţa.
—	Cum o da Dumnezeu!
Şi l-a luat femeea acasă pe Mateiu, împreună cu doftoriile date de la spital. Dar în loc să-l caute cum îi desluşise bine doftorul, femeea l-a luat şi l-a dus la o babă meşteră din oraş. Baba asta cerea un pol, ca sâ-1 vindece. De unde a avut de unde n’a avut, i-a dat jumetatb din bani înainte. Meştera î a făcut nisce ape usturătdre şi i-a spus ce să facă cu ele. Ale doftorului le-a dat de o parte şi s’a ţinut de ale babei, dar de geba.
Trunchiul de bărbat, care mai nainte s’ar fii luptat cu ursul, acum nu mai eră în stare să dea o pisică jos din pat. Ajunsese omul numai piele şi 6se. Plângea femeea lui, plângeau copiii că se pierde. Plângea de milă ori-cine l-ar fi vSrJut.
Şi acum, l-a apucat cu frig, că-î clănţăniau dinţii în gură. Şi când puneâ afurisitele de doftorii ale babei, sbierâ ca din gura şerpelui, ce-o fi pus ea în ele. Nu maî mânca, nu mai bea, ci nu mai sta cu ochii pironiţi în tavan. Când îl apucă junghiurile, gemeâ ca din gura şerpelui. Blestem a fost pe capul lui; sau de cap singur şi-a făcut?
De vre-o doue trei <Jile a început să vorbâscă aiurea. El scie ce spune... Se vede că i s’a apropiat sfîrşitul.
A maî trimes atunci după doftor, dar acest venind, i-a spus că prea târziu l-au chîemat. Maî bine să trimită după popă.
Şi încheindu-şî povestea, bătrâna sfîrşî dând din cap:
—	Eu cred că Mateiu s’a lăsat de la început prea de tot!
—	Negreşit că e adevărat ce spui. O bdlă necăutată în pripă, te p<5te băgă în mormînt.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1201
—	Da doftoriile babei, (nu e vorbă că babă sînt şi eu) nu i-or fi făcut şi ele mai rău ?
—	Se prea păte, mal ales dacă o li fost vre-o babă de-alea înşelătăre, cum sînt cele mai multe cari se laudă că cunosc lecurile. Gândul el îi eră la pol nu la vindecare.
—	Să fi fost şi Mateiu alt om, n’ar fi intrat de tînăr în pămînt. Dar veijî: Capul face, capul trage!
—	Aşa cjic şi eu, va încheia şi cititorul acestor rîndurl
Grig. Teodossiu.
ŞTEFAN MIHÂILEANU


lui Ştefan Mihăileanu va fi de acum înscris între numele vrednice de amintire ale istorici nostre, căci a murit ca martir al ca lisei naţ ionale.
Mihăileanu eră de fel din Macedonia. Venit de copil în ţară, a fost bursier la Stintu-Sava în Bucuresci şi apoi pedagog la acelaşi liceu. Terminând studiile, a devenit profesor în capitală.
Pe lângă ocupaţiile lui cu ale şcolei, el n'a uitat originea sa şi prin Iote chipurile a căutat să lumineze pe toţi despre fraţii săi din Macedonia, arătând cât de mulţi Români locuesc in împărăţia turcescă şi cât doresc ei ca săi-şi păstreze neatinsă limba slrămosescă.
Gând şi-a trecut examenul de licenţă în litere, el a ales ca subiect de teză: Dialectul Maecdo-Komân, adică vorbirea Românilor cari trăesc prin Albania, Epir, Tesalia, Rume-lia, Macedonia.
Acolo, în ţara turcescă, nu se atlă numai Români şi Turci, ci multe nemuri de omeni, între cari Greci şi Bulgari. Aceştia, de şi puţini la număr in raport cu Românii, voesc ca Românii să trecă în partea lor! Vremuri îndelungate aii fost uitaţi fraţii noştri de acolo şi d'abia pe la jumătatea veculuî XIX, după ce Dimitrie Boliniineanu a călătorit pe acolo şi a scris multe despre acele ţinuturi, au început omenii de la noi să gândescă la acei Ţiitţarî sau Cuţo-vlahî, cum li se fiice de streini.
Confundaţi multă vreme cu Grecii, ci începură să răsufle când guvernul român isbuti să aibă voe a întreţine şcâle românesci printre Macedoneni. Dar cum sute şi mii de greutăţi se iviră, Grecii, prin intrigile lor, puseră mari piedici Românilor, fie pîrîndu-i la Turci cu pîri rnincinâse, fie fă-căndu-i să se certe între dînşiî.
www.dacaramamca.ro
1202
ALBINA
Ca să lumineze opinia publică din ţară, studenţii macedoneni veniţi în Bucurescî ca să urmeze la universitate, făcură articole prin gazete, vorbiră cu unii cu alţii despre patria lor. Intre aceştia Ştefan Mihăileanu ocupă tot-d'a-una loc de frunte.
El a fost între cei cari au întemeeat o societate de ajutor ; el a fundat o gazetă cu numele «Peninsula Balcanică», destinată să se ocupe numai de interesele fraţilor Macedoneni.
lată însă că, pe lângă primejdia din partea Grecilor, vine una nouă.
Se scie că, după resboiul din 1877—78 (la care am luat şi noi parte alături cu Ruşii), Bulgaria a devenit stat deosebit, atârnat însă de Turcia. Dorind să mărâscă patria, adică să lipescă la ea şi alte ţinuturi, Bulgarii au început să lucreze în Macedonia. Aci, veejend că Românii sini mulţi la numer, s'au hotărît contra lor să pornescă lupta.
Mihăileanu a fost acela care, înţelegând acest noii pericol pentru fraţii set, a început în gazeta sa să dea pe faţă iote uneltirile bulgăresc!.
Bulgarii aii tăcut, dar cui jurat să-şi resbune. Au ei o societate secretă care jie ascuns caută să adune bani şi să lucreze pentru naţia lor. Acestă societate însă nu lucreză cu vorba şi cu scrisul, ci are de scop să ucidă pe orî-cine e socotit ele duşman al ei.
Noi Românii tot d'a-una neam arătat prietenoşi către Bulgari, i-am îmbrăţişat ca pe nisce fraţi, am luptat şi pentru el la 77. Se cădea deci ca ei să se pârte creşlinesce cu noi şi dacă ar fi avut vre-o daraveră, să caute a se înţelege ca amic cu amic.
Aşi! In loc să facă cişă, nc pomenim într'o nopte că Ştefan Mihăileanu este ucis de un glonţ de revolver care i-a pătruns pe la spate în piept.
Ucis de cine ? şi pentru ce? S'a dovedit ucigaşul: un bulgar Dimitrof. . . Pricina este că a scris în gazetă contra Bulgarilor, adică apărând drepturile nemuluî seu.
Sărmanul Mihăileanu! cade victimă a dragostei pentru ţară. Ţara întregă îl plânge.
Eră un om fârfe blând, voios şi doritor de a face bine.
Să-i ţinem minte numele, ca el să serve de pildă tuturor, ca nimeni să nu dea înapoi când e vorba de interesele urmului, ci să mergă înainte cu bărbăţie, chiar dacă l-ar aşteptă mârtea, căci vorba poetului:
Cel ce a sa viaţă ţării sale ’iichină Piere ca înmiita într'a sa lumină.
Oh. A.
www.dacoroimaiiica.ro
ALBINA
1203
Culesul pdmelor.
» omele se culeg de pe pomi când sînt copte bine. Pomele de vară se coc pe deplin şi se pot mîncâ îndată după cules; iar cele de tomnă, şi pomele numite iernatice după cules trebue să se mai lase cît-va timp în anumite locuri ca să se potă coce bine.
Oînd pomele se mănâncă îndată după cules se pot scutură de pe pom, sau se bat binişor cu un arac lung, dar fără ca să se rupă crăcile şi ramurile tinere. Pomele cari se ţin mai mult timp trebue
culese cu mâna căci alt-mintrelea pomele se strică curînd
Dacă cine-va voesce ca pomele de vară să le păstreze mai mult timp le culege cu cîte-va ţlile mal înainte de a se coce pe deplin.
Pomele tomnatice şi iernatice se pot lăsa pe pom pînă cînd a început să ca^ă frunza. Cînd pomele se culeg necopte, n’au nici un gust.
Dintre tote pomele cari se pod păstră peste iarnă, numai nucile se pot bate şi scutura, er tbte celelalte se culeg cu mîna.
www.dacaromamca.ro
1204
ALBINA
Din înţelepciunea lui Solomon.
n vremurile de demult forte, cam cu vr’o trei mii de ani în urmă, de mult, când Evreii îşi aveau şi ei o ţară a lor numită Palestina şi nu trăiau răspândiţi prin întrega lume ca astăzi, a domnit preste dînşii un rege pacinic şi înţelept anume Solomon (1), fiul puternicului rege şi prooroc David. Moştenind de la tatăl său o ţară destul de mare pentru acele vremuri, lui Solomon nu-i mai rămânea de cât să o stăpînăscă cât s’ar pute mai înţelepţesce. Şi ne spune sf. Scriptură a Vechiului Aşeţlămînt că la începutul domniei, după ce Solomon se întorse de la templu, unde fusese cu norod mult de se închinase, i se arătă în vis Dumnezeu şi Zise către dînsul: «Cere, ce să-ţi dau eu ţie?» Şi Solomon răspunse atunci către DumneZeu: Tu Domne ai arătat mare dragoste lui David, părintele meu, şi m’aî făcut rege în locul său. Acum, Domne DumneZeule, fă să se adeverăscă numele Tăti dat lui David, părintele meu, că m’aî făcut rege peste un popor mare, drept care dă-mî înţelepciune şi minte ca să pot cârmui acest popor; căci cine pote judeca acest popor mare al Tău?» Şi a Zis atunci DumneZeu către Solomon : «Pentru că acesta este în inima ta, şi tu n’ai cerut avuţie, comori şi cinste mare, nici viaţa duşmanilor tăi, şi n’ai cerut Zile multe, ci ai cerut înţelepciune şi minte ca să poţi judecă poporul peste care te-am făcut rege, de aceia: Date îţi sînt înţelepciunea şi mintea ; şi încă şi avere şi comori şi mare cinste îţi voiu da, asemenea cărora nu avură regii, cari au fost înainte de tine şi nici unul după tine nu le vor ave.»
Şi în adevăr înţelept a fost şi cu multă înţelepciune a stăpânit poporul evreesc, totă viaţa sa, în cât un alt rege asemenea lui în lumea veche nu seim să mai fi fost. 1
(1) Şolomoh, in ovreesce insemneză, pace.
www.dacQFomanica.io
ALBINA
1205
■Din mulţimea de lapte şi judecăţi înţelepte ce a făcut el ca rege, ni s’a păstrat şi pînă astăzi câte-vâ, şi cine scie carte uşor le pote găsi şi citi în sf. Scriptură a Y. Aşeţlămînt. Dar tot în sf. Scriptură ne-a mai rămas şi se găsesce în o parte a ei numită «Proverbele lui Solomon,» un număr forte mare de proverbe, sau ^icătorî, pline de o adîncă înţelepciune. Mulţi cârmuitorî de nemuri, mulţi învăţaţi şi chiar mulţi regi şi împăraţi creştini din decur-
Judecata lui Solomon.
sul vremurilor, nu numai că le-au citit, dar le-ah şi învăţat de mici copii ca să nu le uite uşor, pen-tru-că de mare folos au fost şi sînt încă tuturor celor ce le sciu.
La începutul cărţii proverbelor lui Solomon se f,lice — şi e adevărat — că s’au scris tote aceste proverbe: «Pentru ca să se cunoscă înţelepciunea şi învăţătura, pentru ca să se pricepă cuvintele înţelegerii, pentru ca să se capete învăţătura prevedere!, dreptăţii şi judecăţii sănătose. Pentru a da agerime de minte celor proşti, cunoscinţă şi prevedere celor tineri. Ca auţlindu-le înţeleptul, mai înţelept să se facă şi cel cu pricepere cârmuire de sine să
www.dacoromaiiica.ro
1200
ALBINA
câştige. Şi, pentru ca să se potă pricepe proverbele şi vorbirea adîncă, şi cuvintele înţelepţilor cu tainele lor.»
Iată da ce s’a creţlut de cuviinţă că ar fi bine a se publică şi în acestă revistă cel puţin o parte din mulţimea acelor proverbe. Bine ar fi de le-am citi din punct în punct şi de am cugetă câte puţin asupra fie-căruia:
*
* *
Fiule, nu uîtâ învăţătura mea şi inima ta păziască sfaturile mele, căci viaţă lungă, ani fericiţi şi pace îţi vor aduce: Mila şi adevărul să nu te părăsescă» ci legă-le de gâtul teu şi le scrie în sufletul teu, şi vei ave har şi isbândă în ochii lui Dumnezeu şi a omenilor.
*
* *
Din totă inima ta încrede-te în Dumnezeu şi nu te sprijini numai pe priceperea ta; în tote căile tale recunosce-L şi El va face drepte cărările tale.
ie
* *
Nu fii înţelept în ochii tei! Teme-te de Dumnezeu şi depărteză-te de răii; învăţătura lui Dumne-c.leti nu o despreţul şi nici să-ţi fie greu de mustrarea lui, căci Dumnezeu mustră pe cine iubesce şi-î voesce binele ca un părinte fiului său.
Fericit este omul, care a aflat înţelepciune şi cel ce a câştigat înţelegere, căci câştigurile ei sînt mai bune de cât câştigurile argintului, şi venitul ei de cât al aurului; mai preţiosă e de cât mărgăritarele şi tote cele de dorit nu se asemănă ei. In drepta înţelepciune! este lungimea Z^elor, iar în stînga ei avuţia şi marea cinste.
*
* *
DumneZeu prin înţelepciune a întemeiat pămîn-tul şi cu înţelegere a întărit cerul; prin sciinţa Lui despicatu-s’au adîncurile şi norii picură rouă.
*
* *
Aceste şese lucruri urăsce DumneZeu, ba şepte sînt lucrurile ce îi sînt în urâciune: 1) Ochii mândri (fuduli); 2) Limba mincinosă; 3) Mânile ce varsă
www.dacaroimaiiica.ro
ALBINA
1207
sânge nevinovat; 4) Inima ce uneltesce gânduri rele; 5) Piciorele cele grabnice a face rău; 6) Martorul niincinos şi 7) Cel-ce sămănă desbinărî între fraţi.
* *
Mâna celor harnici domnesce, iar cea leneşă plă-tesce dare.
Victor Puiu.
JAPONIA
^^^eestă ţară. luând din nou o parte torte activă cu statele ijjSjjjn Europei, pentru pacificarea Chinei, credem nimerit a da cititorilor noştri câte-vâ notiţe asupra el.
Japonia formeză spre răsărtt de China un imperiu (u o întindere de 382.000 km. p. şi cu o populaţie de 43.000.000 locuitori.
Ea coprinde cel mal însemnat arhipelag al Asiei, compunen-du-se din 4 insule mari: Ieso, Nipon, Sikok şi Kiou-Siou şi a-prope 420 insule mici, formând două grupe mal importante : Ivou-rilele şi Riou-Kiou. Japonia este împărţită în 10 regiuni, 46 departamente şi 653 cantone. Coprinde 48 de oraşe mari, 1133 orăşele şi 13.600 de sate, afară de Formosa.
Două din trei părţi din suprafaţa insulelor este ocupată de munţi de natură vulcanică. In insula Ieso este de însemnat muntele ToJeatsi-Take în vîrful căruia se află vulcanul Itasibe. La miacjă-tji acestă insulă are porturile Ilacodat şi Matsmai. Clima arhipelagului japones este temperată; cum însă insulele ocupă o mare întindere, temperatura lor merge micşorându-se de la sud spre nord.
Din eausa a două curente oceanice cari ating arhipelagul, este o mare deosebire de climă între insulele meridionale şi cele septentrionale. Curentul rece numit Oyasico care atinge insulele Ieso şi Kourile, produce geruri teribile, pe când curentul cald numit Kouro-Sivo udând costele meridionale şi orientale ale insulelor produce călduri forte mari.
Deşi pămînturile cultivabile sint puţine în Japohia, totuşi prin hărnicia locuitorilor, agricultura şi crescerea vitelor este destul de însemnată, aşa se cultivă: orez, tutun, sfecle, orz, meiu, bumbac, trestie de zahăr şi o mare mulţime de arbori fructiferi.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1208
Costele munţilor sînt acoperite cu păşuni bogate numite hara şi cu diverşi copaci ca: stejari, frasini, tei, etc. Ca minerale sînt: argint, cupru, tier, petrol, puciosă, cărbuni de pămînt, etc.
Capitala Imperiului Japoniei este Tokio port la golful cu acelaş nume, în partea de răsărit a insulei Nipon, având o populaţiune de aprope 1.500.000 locuitori; alte oraşe mai principale sînt: Yo-kohama, Nagoya, Tottori, Matsuye, Ilymedzi, Sapporo, Osaka, Kioto, Kobe, etc.
In Japonia monarhia este ereditară şi constituţională ca şi în România. împăratului i se dă numele de Mikado care ar însemnă strălucitul.
Actualul împărat al Japoniei se numesc Mutsuhito, născut la 1852 în oraşul Yedo. Impărâtâsa se numesce Haru-Ko fîmpârâ-tesa primăvară) şi este născută în anul 1850 din una din cele mai strălucite familii japoneze.
Din punct de vedere religios, în Japonia sînt două religiunî: una cjisă naţională, schinto sau adorarea orr.enilor mari japonezi cu timpul cjeificaţi, şi budismul.
Japonezii sînt deştepţi, veseli, bravi, dar mai cu deosebire patrioţi. Femeea japoneză este scurtă de talie, dar torte drăguţă şi plăcută.
Iacă o pildă de deşteptăciunea Japonezilor. Se întâmplase cu puţin înainte de exposiţia de la 1867. Sosise la Paris o deputăţie japoneză, ca să confereze cu guvernul lrances în chestia unor poduri. Vorba eră de reciprocitate: Francia să deschidă pentru comerciul japonez trei porturi ale sale. Iar Japonia încă să deschidă Franciei trei porturi japoneze. Pertractările au decurs în mod forte prevenitor.
—	Alegeţi mai întâiii dintre d-tre — au dis Japonezii — iar noi vom alege ulterior.
Ministerul de externe al Franciei a designat trei porturi : Jo-kohama, Jeddo şi llan-Jang. Delegaţii japonezi n’au cjis nimic, ci luând ad notam alegerea aii plecat acasă. Puţin după aceea ministerul de externe a primit însciinţere din Japonia, că alegerea a lost acceptată, în schimb însă Japonia şî-a ales porturile Havre, Marseille şi — Southampton. Diplomaţii francezi aii rîs mult de acestă alegere şi ah clarificat pe consulul japonez că Southampton e port englez, Francia nare nici un drept asupra lui.
—	Seim forte bine, — a răspuns consulul, -- dar Han-Jang încă e port strein. în Corea, şi Japonia încă n’are drept asupra lui.
www.dacocomanica.ro
ALTîINA
1209
Din punct de vedere al instrucţiunii acestă ţară pote fi pusă alături cu multe din ţările europene aşa: are o universitate cu 6 facultăţi; două şcoli normale superiore pentru băeţî şi iete, o şcolă superioră de comerciă, o şcolă de mine, mal multe academii navale şi militare, conservatorii!, şcolă de bele arte şi un număr forte mare de şcoli primare urbane şi rurale.
Armata este torte bine organisată; în 1896 ea coprindeâ 75 generali, 8 asimilaţi gradului de general, 668 oficerl superiori. 155 asimilaţi, 3.393 oficerl, 1 416 asimilaţi, 10.500 sub-ofieerl şi
105.000	soldaţi în casărmî. Marina de răsboiii coprindeâ în 1897 după răsboiul cu China, 47 vapore cuirasate cu 169 lunuri 0-biclnuite şi 433 tunuri cu tragere repede cum şi 28 torpildre. Aceste date sînt însă deja întrecute, căci în ultimii ani Japonia a cheltuit sume enorme pentru flota sa.
Efectivul armatei de mare în 1897 erâ de aprope 10.000 do omeni, din cari 8.000 marinari şi un stat major de 19 amirali, 6 asimilaţi; 241 oficerl superiori, 148 asimilaţi, 280 oficerl şi 347 de asimilaţi.
Moneda japoneză este yen = 5 lei şi sen — 5 bani; yenul e de aur şi de argint, cel de argint valoreză numai 2 lei 50 b. sînt asemenea bani de nikel valorând 5 sen şi hârtie monedă care se fabrică chiar în Tokio.
La 31 Martie 1899 circulaţia metalică se ridică la:
21.531 000 yen în aur.
51.000.000	»	» argint.
17.268.000	monede de nichel şi aramă.
89.799.000	total.
Circulaţia fiduciară erâ de 192.740.000 yen în bilete, din cari 187 milione a băncii Japoniei. In afară de acestea staO în casele statului sumele necesare pentru plata la vedere a hârtiei mo-nete emise de banca Japoniei.
Budgetul veniturilor pe 1899—1900 coprinde;
Venituri ordinare . . Yen 178.559.000 » extraordinare »	68.394.000
Totat 246.953.000
Iacă tabloul principalelor venituri ordinare:
Din impositul fonciar.........Yen	45.874.000
»	» asupra băuturilor	»	49.227.000
» taxe de consumaţie	asupra
altor obiecte...............»	15.706.000
www.dacoromamca.ro
1210
ALBINA
Vămile.........................Yen 16.716.000
Timbre.........................»	10.058.000
Exploataţiile industriale ale Statului .........................»	37.656.000
Principalele venituri extraordinare sînt:
Indemnitatea de răsboiu de la China Yen 31.818.000
împrumuturi publice.................. »	24.667.000
Diverse.............................. »	12.000.000
Budgetul cheltuelilor coprinde:
Cheltuell ordinare . . . Yen 140.963.000 » extraordinare »	105.489.001
Total 246.452.000
Lista civilă a împăratului Japoniei 3.000.000. Armata iea
37.000.000 cheltuell ordinare şi 18*/2 milione cheltuell extraordinare sau în lei 140 milione; pentru marină se cheltuesce 15 pînâ la 30 milione yen auual sau în lei 168 milione.
In ce privesce presa, Japonia nu stă mal.'pe jos. După Gazeta Olicială numărul total al jurnalelor şi revistelor la finele anului 1899 eră de 1675; din cari 362 sînt pentru scirl, 25 de drept şi economie politică, 100 religiose, 315 de educaţie [şi romane, 75 do medicină, 200 de comerciă, agricultură şi industrie şi 30 pentru scirile oficiale. Numai în Tokio sînt peste 250 reviste şi jurnale. Printre reviste şi jurnale putem însemnă: Btvista franceză a Japoniei, Gazeta Japoniei, Japon Direclory, Japon Herîad, Japon Mail şi altele.
Musica, danţul şi teatrul sînt plăcerile de căpetenie ale celor mari ca şi celor mici.
Am dat aceste însemnări pentru a se vedă mai lămurit starea de înaintare a acestui imperiu asiatic, despre care a început să se vorbescă de câţl-vâ ani şi care are chiar astăfjî un rol dintre cele mal principale în răsboiul Chino-European.
Japonia este o ţară atrăgătore prin frumosele eî privelişti, prin îmbrăcămintea locuitorilor cu stofe strălucitore, prin casele de bambu, prin frumuseţea naturel şi prin faptul că acest popor a primit şi a desvoltat civilisaţia occidentului.
Ca ţară industrială, pe lângă vechile el industrii ca : fabricarea lacului, a hârtiei, a porţelanurilor, a ţeseturilor de bumbac şi mătase, îşi construesce singură năvî de resboiu şi de comerciu, telegrafe, teletone şi drumuri de fier. Fabrici de zahăr, de sticlă şi de tot felul de maşinării întâlnescl pretutindeni. Aceştă
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1211
industrie înfloritore ajutată de o marină îndestulătore, porturi bune şi numerose, căi ordinare şi ferate, bine întreţinute, pune Japonia în legătură cu tote statele mari civilisate şi face ca cu-vîntul eî să aibă greutate în sfaturile diplomaţilor.
C. Pop.-Taşcă.
Cronica Agricolă şi Comercială.
ii trecut luna Iulie cu bogatul el seceriş şi cu bogatele eî ploi peste totă ţara, favorabile cresceril porumbului, strugurilor ca şi pomilor de tomnă şi de iarnă precum şi păşunelor pentru vitele nostre de muncă şi de rentă. In urma ploilor de pe la sfârşitul luneî, s’a putut face arături bune pentru semănatul de tomnă, şi semănatul rapiţel deja s’aQ putut începe şi sau putut continua în pămînturile pregătite de mal nainte încă de pe la 20 Iulie.
Pămîntul în multe locuri fiind săturat de apă şi agricultorul înţelept profitând de acel puţin timp folositor semănatului de rapiţâ, a sciut să câştige sau va sci să câştige la timp, de semănatul acestei plante oleose.
Pămîntul fiind bine preparat, rămâne sămînţa: este de preferat rapiţa de Belgia de cât rapiţa nostră comună, pentru că produce mal mult şi este mal bine plătită. Intru cât privesce semînţa şi aci trebue a face o alegere, ca şi la grââ, ca şi la porumb, ori alte plante agricole. Alegerea seminţelor la rapiţa, vor întrebă unii agricultori? Cum? vor (jice unii, este destul ca sămînţa să nu mirosă a muced şi să nu fie veche, ca să să fie bună de semănat. Acest lu~ru nu este adevărat, vom răspunde noi!
Sămînţa de rapiţă mai trebue să fie de culore negră-închisă, iar nu cafenie, pentru că sămînţa negră este mal bine desvol-tată şi cuprinde mult uleiu care ajută la crescerea embrionului, pînă când organele vegetative se vor pute bine desvoltâ spre a împlini adevărata lor funcţiune. Bobele caleniî de şi vor fi bine desvoltate, ele nu conţin atât uleiu ca cele negre. Deci cantitatea de uleiu ce conţine fiind mal mică, vor ajută timp mal puţin la crescerea embrionului (colţului) care în primele lui (ase fiind forte delicat, are trebuinţă de multă hrană spre a se pute desvoltâ mal repede. Dacă la semănatul rapiţel sar pute găsi un mijloc mal lesnicios şi posibil, ar trebui scose tote seminţele cafenii şi lăsate numai cele negriciose ca cele mal bune.
Am tjlis că luna Iulie a fost bogată în seceriş, dupe care a urmat treeratul, spre a ne spune adevărata producţiune a grâului; iar acestă producţiune ne va spune adevărata cultură ce s’a făcut, precum şi îngrijirea ce s'au dat culturii grâului de către toţi agricultorii noştri. Unii agricultori <jic de-abia a produs 10
www.dacoramanica.ro
1212
ALBINA
băniţi la pogon, unii 12 băniţi, alţii 1 chilă, unii o chilă jumătate, alţii 2 chile şi cel mal puţini la numer 3 chile, adecă la hectar 42 de hectolitri; o producţiune forte bogată în raportau bogatul an în umecjelă şi căldură.
Pentru ce acestă diferenţă de producţiune? Fie-care din agricultori vor înţelege şi cred că au înţeles, că cel cu producţiu-nea mal bogată au lucrat mal bine pămîntul, a avut o scmînţă mal bună şi semănatul l-a făcut la adevăratul timp. Deci culturile îngrijite produc mult şi bine; cele ne îngrijite, rău şi puţin. Cel-ce abuseză de cultura grâului, pierd, cel-l alţi câştigă. Abu-sul în mici întreprinderi, nu pote de cât puţin câştig să aducă. Când agricultorii noştri se vor lăsă de acest rău de cultură?
Un exemplu ca să ne putem lămuri mai bine de metodul ce întrebuinţeză unii agricultori la cultura pămîntului. Pe la sfârşitul lunel Maih când rapiţa s’a recoltat, au arat pămîntul, şi la semănat cu porumb, a cărui mărime pe la 20 Iulie eră numai de 1 m., sperând că o să mal vie ploi şi că tomna o să fie cevâ mai lungă şi căldurosă, porumbul va putea da o recoltă chiar bună. După recolta porumbului se va face o arătură şi se va semănâ cu grâu. Cum o eşi acesta, semănătura de grâu, la acestea nu se mal face întrebarea, de cât cum o vrea Dumnezeu. Deci iată de pe suprafaţa unul pămînt, într’un an 3 recolte: una de rapiţă, una de porumb şi una de grâu.
In ce ţară s’o mal fi practicând acestă agricultură, pe care noi o putem numi cu totul barbară: să se recolteze 3 recolte într’un an, fără ca să dai pămîntului nimic. Cum acel pămînt la un moment dat să nu se umple de tot felul de buruenl, de tot felul de insecte unele mal vătămătore de cât altele? Cum produc-ţiunea o să fie bogată şi de calitate bună? Acest mod de cultură care nu se practică nici într'o ţară din lume de cât la noi de către unii agricultori, se pote compară întocmai cu un muncitor, de la care se cere multă muncă şi bună, şi să muncescă de dimineţa pînă sera, dar ca demâncare i se dă puţină mămăligă la ora 8 dimineţa făcută din mălaiu stricat, cu un castravete acru şi apă de băut murdară; la ora 12 aceiaşi mâncare, şi la 8 sera tot aceiaşi!
Ce muncă va putea să producă acest om ast-fel hrănit? Oricine pote să-şî închipuiască, că va fi puţină şi rea. La noi se abuseză de muncitor ca şi do pămînt, deci şi într’o parte şi în-tr’alta produsul este slab şi do calitate proslă.
In general, producţiunea grâului în acest an se pote socoti ca mijlocie bună, atât ca calitate cât şi cantitate, deci şi preţurile care se oferă actualmente şi cari pote vor rămâne statornice, sau cu tendinţe mal mult spre scădere de cât spre urcare, sînt favorabile mărfeî ce presentă tîrgurile nostre şi n’avem drept să ne plângem de loc de aceste preţuri, în raport cu marfa, a cărei calitate este cam egală cu cultura ce facem.
Actualmente ne găsim într’un timp când, pentru semănatul
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1213
rapiţel ca şi pentru arăturile destinate pentru semănatul grâului, nu trebue pierdut un minut.
lîrgurile nostre. Afacerile cu cereale şi în special cu grâu, în acestă lună, ad tost destul de bune ca şi preţurile, după calitatea mărfel, mal avendu-so în vedere şi producţiunile streine, pe cari pînă astădl este dată numai aproximativ, iar nu în realitate.
Iată în resumat preţul mijlociii cu care s’a vîndut cerealele nâstre în portul Brăila ele la 1—31 Iulie.
Grâu nou şi vecliiu
Preţul maxim, la hect. socot. în kgr.	Preţul mijlociu la hect. socot. în kgr.	Preţul minim, la hect. socot. în kgr.
. 13,50	iii-	8,87
. 7,60	7,30	7,-
. 5,90	—	—
. 5,40	—	—
. 15.25	14,80	14,70
. 16,80	15,—	—
r. s’a vîndut	cu 12—15	lei,— cent.
Meiu............
Orz.............
Rapiţă comună Rapiţă de Belgia Grâul. . . suta de 1 _
Porumbul	...»	»	»	»	8	»	—	»
Cincantin	...»	»	»	»	12	»	—	»
Orzul.............»	»	»	»	10	»	—	»
Secara .	. . . »	»	»	»	10	»	50	»
Meiul . .	. . »	»	»	»	8	»	50	»
OvSsul ....»	»	»	»	8»	— »
Naveta sau rapiţa comună	»	»	20—23 »	—	»
Coltza »	» de Belgia	»	»	23—25 »	—	»
Tîrgurile străine. Alacerile cu cereale ca şi preţurile în tîr-gurile străine în acestă lună n’ad avut mal nici o însemnătate, pentru că preţul care astăzi s’a ridicat mâne s’a micşorat. Ast-fel că preţurile se pote socoti aceleaşi şi ad tendinţe mal mult spre scădere de cât spre urcare. Viitorul ne va probă acest lucru.
In tîrgul din Paris, grânele indigene s’a vîndut cu 19—20 lei suta de chilograme; cele străine cu 17—19 lei, deşi pentru aceste grâne la intrarea lor în Franţa trebue să plătescă suma de 7 lei la suta de chilograme; orzurile s’a vîndut su 15 — 17 lei suta de chilograme; secara cu 13 —14 lei; ovăsurile negre, cu 17 — 19 lei; cele albe cu 15 —17 lei suta de chilograme; porumbul cu 14—15 lei suta de chilograme.
Făina de grâd, cu 28 — 30 lei suta de chilograme şi făina de secară cu 19 — 21 lei suta de chilograme.
In cele-l-alte tîrgurl francese, grâul s’a vîndut cu 18 lei, secara 14 lei, orzul cu 15—16 lei şi ovesul cu 17 lei suta de chilograme.
In principalele tîrgurl din Germania, grâul s’a vîndutcu 19—21 lei suta de chilograme, secara cu 17 —18 lei, orzul şi ovăsul cu 16—18 lei.
In tîrgurile din Belgia, grâul s’a vîndutcu 16 —17 lei suta
www.dacaromanica.ro
1214
ALBINA
de chilograme, secara şi orzul cu 15 —16 lei suta de chilogr., ovesul cu 17 —18 lei suta de chilogr. La tîrgurile din Viena şi Pesta grâul s’a vîndut cu 16 lei şi 50 cent. suta de chilograme şi secara cu 14 —15 lei suta. La tîrgul din Berna, grâul s’a vîndut cu 20 lei suta de chilograme, secara şi ovăsul cu 16—17 lei suta de chilograme.
La tîrgul din New-York (America), grâul s’a vîndut cu 15—16 lei suta de chilograme şi la Chicago cu 13— 14 lei suta de chilograme.
Daca lacem o comparaţiune între preţurile din anul trecut din acestă lună, şi cele actuale, găsim la unele cereale o puţină deosebire de preţ, în unele tîrgurî străine, ca bunăoră la tîrgul din Viena şi Pesta etc. La noi apropo aceleaşi.
V. S. Moga.
3? a gin a. glizţn^ţă-
Socoielă Ungurescă.
de £h. Speranţă.
tivind maî multă lume Povestind şi a<;li şi mâini, Lucruri mari şi cuminţenii Şi isprăvi despre Români,
Ungurii maî mult în ciudă S’ar li dus la Bucuroscî Ca să dea dovedi că tote Cele spuse sînt poveşti.
Deci odată, nu sciu-anume Cam ce lucruri se ’ntâmplară De la Pesta unul plecă, Şi-ajungend la noi la gară Şi cătând pe ici, pe colo,
In oraş când vrea să plece Dând cu ochii de ceasornic Vede ceasul punct la zece.
— Zece cesurî!! ţlice dînsul, «Uite-te lucruri românesci!!...
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1215
«Maî ascultă-î când îţî cântă «Şi-ţi vorbesc de Bucurescî! «NaintaţI maî sînt Românii!
«Zece ceasuri uît’te, frate, «Când la Pesta de eri încă «Erau zece jumătate >
Pentru biserică.
D l P. Negreanu, comersant din comuna Slobozia-Argeş, a dăruit bi-sericeî «Sf Ion Botezătorul» din aceslă comună, 80 lei. Epitropia sus numitei biserici îi aduce vii mulţumiri, dorind ca fapta creştinescă a d-lui Negreanu să aibă maî mulţi imitatori.
Epitropî: Ion Râdulescn. R. Lăzărescu şi Pr. V. Roccanu.
www.dacaromanica.ro
121(5
ALBINA
Condiţiunî de admisibilitate în diverse şcoli.
Internatul facultăţii (le teologie.
La 5 Octombre a. c., se va ţine concurs în palatul universităţii din Bucurescî, pentru ocuparea a 8 burse în internatul facultăţii de teologie.
Concursul va constă din o probă înscris la limbele elenă şi latină şi o probă orală din istoria bisericescă dogmatică, dreptul bisericesc şi morală.
înscrierile se vor face de decanatul facultăţii de teologie de la 1 — 4 Octombre inclusiv.
Aspiranţii, pentru a fi admişi la concurs, trebue să posedă diploma de absolvire a seminarului sau diploma de absolvire a liceului.
Internatele liceelor.
Pentru completarea locurilor de bursieri, vacante în anul şcolar 1900—1901, în internatele liceelor, se va ţine concurs.
La liceul S-tu Sava din Bucuresci, sînt 6 locuri de bursieri şi 15 solvenţi.
La liceul Mateiu-Basarab din Bucurescî, 6 bursieri şi 11 solvenţi.
La liceul Carol 1 din Craiova, 8 bursieri şi 6 solvenţi.
Dintre cari cel puţin >/4 sînt reservate în fie-care internat fiilor de săteni, între cari se moneră fii de preoţi de la ţară şi fii de înveţătorl, cari 8’aii distins la studii şi purtare în şcolele rurale şi cari se vor da tot prin concurs.
Concursul se va ţine în localul liceului respectiv, între 1—10 Septem-bre, şi va avea de obiect materia clasei interiore celei în care doresce a intră candidatul.
Termenul de înscriere până la 25 August.
Pentru fii de orăşeni se cer aceste acte:
a) Actul de nascere al candidatului; b) Actul de vaccină sau dovadă că a zăcut de versat; c) Actul de paupertate al părinţilor, eliberat de primăria comunei unde ei domiciliază, sau un act de aceia ce are ca avere sau venit şi din care să se constate că nu-î e în deajuns pentru întreţinerea copilului.
Ambele aceste acte vor trebui să fie însoţite de certificarea adminis-traţiuniî financiare a judeţului de reşedinţă, d) Certificatul de studiile făcute.
Fiii de săteni, pe lângă actele de maî sus vor trebui să mai presinte încă un certificat din partea primăriei comunei lor de domiciliu, din care să se constate că părinţii lor se ocupă cu agricultura mică, indi-cându-se aproximativ şi întinderea de pămint ce ei cultivă, precum şi o recomandaţie, pe hârtie ordinară, cu sigiliul şcolei din partea dirigintelui, cum că a fost elev distins la studii şi purtare. Pentru a fi admişi la concurs, candidaţii vor trebui să fie români, lipsiţi de mijloce şi având etatea, orăşenii de 10—12 ani pentru clasa I, de 11—13 pentru clasa II, de 12—14 pentru clasa III, şi aşa maî departe; iar sătenii de 12 14 ani pentru clasa I, de 13—16 ani pentru clasa II, şi aşa mai departe.
Tot-do-dată cu concursul pentru bursieri, se va ţine concurs şi pentru solvenţi, acesta însă numai în caşul când pentru un internat numărul cererilor concurenţilor români pentru locurile de solvenţi va întrece numărul de locuri disponibile în internat.
Solvenţii sînt datori să presinte numai actele de nascere, vaccină şi studii, iar condiţiile de vîrstă pentru ei rămân tot aceleaşi ca şi pentru bursieri.
Admiterea lor în internat se va face după ordinea de merit.
Elevii solvenţi plătesc, conform nouei legi, o taxă de 1.000 lei anual; la intrarea în şcolă, la 1 Septembre, presintâ direcţiunii liceului chitanţa
www.dacQFomanica.ro
albina
1217
de 500 lei depuşi pe sema ministerului cultelor şi instrucţiune! publice, la administraţia financiară unde-şî au reşedinţa, şi, la 1 Februarie, plătesc la aceeaşi aduiiuistraţiune financiară, restul de 500 lei.
Ori-ce candidat admis în internat va trebui să-şi procure obiectele necesare dupe lista dată de directorii internatelor.
Seiniimriile.
— Pentru ocuparea locurilor de interni (bursieri şi solvenţi), cari devin vacante cu începutul anului şcolar 1900—1901, la seminariile : central din Bucuresci, Veniamin din Iaşi, din Roman, Curtea-de Argeş şi Râmnicu-Vâlcei, se va ţine concurs, la 1 Septembre 1900, pentru clasele I-a şi a IV-a.
Locurile vacante sînt:
1) In seminarnl central din Bucuresci, clasa IV, 15 locuri de bursieri ; 2) In seminarul Veniamin din Iaşi, clasa IV, 64 de bursieri şi solvenţi; 3) In seminarul Sf. Gheorghe din Roman, clasa I, 41 locuri de bursieri şi 8 de solvenţi; 4) In seminarul din Curtea-de-Argeş, clasa I, 3 de bursieri şi 12 de solvenţi; 5) In seminarul din Râmnicu-Vâlcei, clasa I, 19 locuri de bursieri.
Cererile de înscriere se adreseză direcţiunii seminarului unde voesce candidatul a concură, cel mai târziu pînă în sera cjlileî de 25 August.
Actele pentru clasa I: 1) Actul de nascere, că are vîrsta între 12 şi 13 ani; 2) Actul de vaccină sau dovadă că a zăcut de versat; 3) Actul de botez; 4) Actul doveditor că este român, acest act va fi dat de primărie; 5) Certificatul de absolvirea cursului primar complect; G) Certificatul de bună purtare, liberat de direcţiunea şcoleî unde a urmat cursul primar.
Actele pentru clasa IV: 1) Actul de nascere că are vîrsta între 15 şi 16 ani; 2) Actul de vaccină sau dovadă că a zăcut de versat; 3) Certificatul, prin care să se constate că a absolvit 3 clase gimnasiale sau un alt curs secundar echivalent; 4) Certificatul de bună purtare, eliberat de direcţiunea şcolei unde a urmat; 5) Actul doveditor că e român; acest act va fi liberat de primărie, şi 6) Actul de botez.
La 1 Septembre se va face examinarea medicală a tuturor candidaţilor înscrişi. Medicul va respinge pe toţi acei cari au simptome de boli ereditare, precum şi pe acei cari jiu au înfăţişare potrivită cerinţelor canonice pentru acei caid doresc a deveni preoţi.
De asemenea vor fi respinşi, chiar înainte de începerea cursului, acei candidaţi cari nu vor întruni condiţiunea de a ave o voce frumosă şi justă.
Candidaţii admişi şi cari vor posedă actele în regulă, vor_fi supuşi la doue serii de probe : scrise şil orale.
Probele scrise vor fi:
A.	Pentru clasa I: a) Din limba română (o pagină dictată în care să se aprecieze corectitudinea limbei şi caligrafia).
Subiectul se va alege după religie:
b) Din aritmetică (un exerciţiu uşor cu numere întregi sau zecimale).
B.	Pentru clasa IV: a) Din limba română (o composiţie uşoră, naraţiune, scrisore, etc. b) Din aritmetică (o problemă de forţa celor ce se dau în clasa III a liceului clasic), şi c) Din caligrafie (o pagină dictando şi alta caligrafie propriu rjisă).
Examenul în scris se ţine la 2 Septembre.
Pentru fie-care probă scrisă se acordă cel mult 1 oră şi jumătate.
In <jLiua următore, după terminarea examenului în scris, se începe examenul oral.
Probele orale vor fi:
A.	Pentru clasa I: a) întrebări asupra limbei române; b) Istoria şi geografia ţării; c) Matematici (exerciţii uşore); d) întrebări asupra istoriei sacre.
B.	Pentru clasa IV. Examenul oral se face asupra materiilor coprinse
www.dacoroiiiiaiiica.ro
1218
ALDINA
în programul celor trei clase gimnasiale clasice: cestiunî asupra limbeî române, limbei latine, matematicilor, istoriei şi geografiei.
Procedura de urmat la ţinerea acestor concursuri e cea prevăzută de regulamentul seminariilor.
Şcolele normale.
Locurile vacante de interni la şcolele normale primare ale Statului, pentru anul şcola viitor sînt: In şcola normală de institutore din Iaşi, 3 locuri de bursă şi 20 de solvente. Şcola normală de învăţătore din Craiova 27. Şcola normală de învăţătore din Buzău, 28. Şcola normală de înveţătore din asilul «Elena Domna» 31. Şcola normală de învăţători din Craiova, 39, Şcola normală de învăţători din Câmpulung, 58. Şcola normală de învăţători din Galaţi, 32. Şcola normală de învăţători din Berlad, 64. Şcola normală de învăţători din Iaşi, 61 locuri.
In tote şcolele normale primare elevii sînt interni, bursieri sau solvenţi. Atât bursierii cât şi solvenţii se primesc prin concurs.
Bursele se vor da concurenţilor cari vor obţine notele cele mai mari şi vor dovedi că sînt lipsiţi de mijloce. In şcolele normale de învăţători nu se vor admite de cât fii de români, dându-se precădere fiilor-de învăţători şi institutori cari au reuşit la concurs.
A.	Pentru şcola normală de institutâre din Iaşi actele cerute sînt:
1) Extractul de nascere, doveditor că are vîrsta între 14 şi 17 ani împliniţi ; 2) Actul de vaccină sau dovadă că a zăcut de vărsat; 3) Certificatul de absolvire a -patru clase de externat secundar, sau de gitn-nasiu clasic sau real, sau a unei şcole secundare private cu programa Statului, în care examenele sînt trecute înaintea unei comisiuni numite de minister, precum şi absolventele a trei clase din secţia normală a asiluluî «Elena Domna», 4) Certificatul de bună purtare liberat de direcţia şcoleî unde a urmat.
B.	Pentru secţia normală de înveţătore a asiluluî < Elena Domna» şi şcolele normale de înveţătore din Craiova şi Buzeu se admit la concurs: a) Elevele absolvente ale secţiei primare a asiluluî; b) Fiice ale învăţătorilor şi institutorilor cari au servit 10 ani în învăţămînt; c) Orice alte fete în lipsă de concurente suficiente din cele două d’întâiu categorii. aparţinând la familii cu o purtare morală bine dovedită.
Actele ce trebuesc să presinte sînt: 1) Extractul de nascere, din care să se constate, pentru concurentele de la lit. b şi c că au vîrsta între 13 şi 16 ani împliniţi; concurentele de sub lit. a vor fi primite să concureze cu ori-ce vîrstă vor aye la terminarea şcoleî primare, necerendu-li-se nici extractul de nascere, dacă sînt orfane provenite din asistenţa publică; 2) Actul de vaccină sau dovadă că a zăcut de versat; 3) Certificatul de absolvire a unei şcole primare urbane sau rurale, pentru concurentele de sub lit. b şi c; certificatul de absolvire a şcoleî primare din asii, pentru cele de sub lit. a; 4) Certificatul de purtare exemplară de la direcţia şoleî ce au absolvit; 5) Certificatul din partea primăriei că părinţii concurentei se bucură de purtare morală în societate.
C.	Pentru şcolele normale de învăţători se cere: 1) Extractul de nascere, din care să se constate că aspirantul are vîrsta între 14 şi 17 ani împliniţi; 2) Actul de vaccină sau dovadă că a zăcut de vărsat; 3) Certificat de absolvirea unei şcole primare urbane sau rurale; 4) Certificatul de bună purtare, liberat de direcţia şcoleî unde a terminat cursul primar.
Pentru tote vîrstele menţionate la punctele A, B şi C, se pot acordă de minister dispense pînă la cel mult 6 luni în plus.
Concursurile se vor ţine pentru clasa I.
înainte de începerea concursului, concurenţii tuturor şcolelor normale de institutore, înveţătore şi învăţători, vor fi supuşi la cercetarea medicală şi la cercetarea aptitudine! musicale.
Concursul este în scris şi oral (art. 11 şi 22 din acelaşi regulament).
I. Pentru şcola normală de institutore din Iaşi, probele scrise vor fi:
a) Din limba română: o composiţie uşoră, descripţiune, naraţiune, scrisore, etc.; b) Din aritmetică: o problemă de greutatea celor ce se
www.dacaramanica.ro
Ai HI NA
1219
dau în clasa IV secundară ; c) Din caligrafie: o pagină dictando şi una caligrafie propriu <jisă.
Iar probele orale vor consistă din întrebări asupra limbe! române, limbel franceze, matematicilor, istoriei şi caligrafiei, după programa celor patru clase secundare de fete.
II. Pentru şcolele normale de invăţătore şi învăţători probele scrise:
a) Din limba română: o pagină dictată, în care să se aprecieze ortografia, punctuaţia şi caligrafia Bucata dictată se va alege din o carte de citire a cursului primar; b) Din aritmetică: un exerciţiu uşor, cu numere întregi sau decimale.
Probele orale: a) Întrebări asupra limbei române, citire cu glas tare şi analisă; b) Aritmetică şi geometrie (exerciţii şi probleme uşore); c) Istoria şi geografia ţării.
întrebările se vor face după programa analitică a şcolelor primare.
Se primesc de-a dreptul în clasa IlI-a a şcolelor normale de învăţători, absolvenţii a patru clase a unui liceu clasic sau real, sau a unei şcole secundare private, cu programa Statului, în cari examenele sînt trecute înaintea unei comisiuni numite de minister.
Concurenţii pentru clasa IlI-a vor trebui să presinte : actul de nas-cere, din care să se constate că are vîrsta între 16 şi 19 ani împliniţi; ministerul însă pote să dea dispensa pînă la 6 luni în plus; actul de vaccină sau dovadă că a zăcut de versat; certificatul de absolvirea a patru clase secundare şi certificatul de bună purtare, liberat de direcţiunea şcolei unde şi-a făcut studiile secundare.
Candidaţii vor fi supuşi la probe scrise şi orale.
Probele scrise vor fi: a) Din limba română: o composiţie uşoră, des-cripţiune, naraţiune, scrisore, etc. b) Din matematică: o problemă de greutatea celor ce se dau în clasa IV-a secundară; c) Din caligrafie: o pagină dictando şi una caligrafie propriu (Jisă.
Probele scrise sînt eliminatorii şi nu vq£ fi admişi la oral de cât acei candidaţi cari vor ave media 6 la înscris, iar la fie-care lucrare în parte cel puţin 4.
I’robele orale consistă din întrebări asupra limbel române, limbei germane, matematicilor, istoriei şi geografiei, după programa celor patru clase de gimnasiu.
In şcolele normale de invăţătore se primesc de-a dreptul în clasa IlI-a absolventele externatelor secundare de fete, cari au etatea coprinsă între 15 şi 18 ani împliniţi, în urma unui examen, care va fi întocmai ca şi pentru concurenţii pentru clasa IlI-a a şcolelor normale de învăţători. Actele ce trebuesc să trimită sînt cele de la punctul B, plus certificatul de absolvirea externatului secundar.
Concursul pentru şcola normală de institutore din Iaşi, secţia normală a asilului, şcola normală do înveţătore din Craiova şi Buzău, se va ţine in Bucurescî, Craiova şi Iaşi. Comisiunea, care va fi aceeaşi pentru aceste şcole, va lucră în (Jilele de 25—30 August în Iaşi, în localul Universităţii; de la 31 August pînă la 5 Septembre, în Bucurescî, în localul Universităţii; şi de la 6—10 Septembre la Craiova în localul şcolei normale de Invăţătore.
Cererile de înscriere pentru aceste şcole se vor face la minister, cel mai târcjiu pînă la 18 August, arătând în petiţie oraşul unde voesc să concureze şi şcola pentru care voesc a concură, anexând şi actele cerute mai sus, spre a fi admise la concurs, pentru aceste şcole.
Pentru şcolele normale de învăţători, cererile de înscriere se fac între 15—31 August, la direcţiunea şcolei unde candidaţii doresc a concură.
Toţi candidaţii şi candidatele pentru şcolele normale de institutdre, învăţătore şi învăţători vor arătă în cererile lor dacă concureză pentru o bursă sau doresc a fi primiţi ca solvenţi. In caşul d’întâiu se va ave pe lângă cele-lalte menţionate mai sus, sau un certificat al perceptorului fiscal respectiv, prin care să se arate amănunţit dările ce le plătesc re-presentanlul său legal către Stat, judeţ sau comună, sau chitanţele de contribuţie pe trimestrele Aprilie şi Iulie din anul financiar curent, pre-
www.dacaromanica.ro
1220
ALBINA
cum şi un certificat al primăriei locale, arătând numărul copiilor la părinţi.
Taxele ce se vor percepe de la fie-care solvent sînt: 300 lei pe an, pentru şcolele normale de învăţători şi înveţătore, şi 700 lei pe an pentru şcola normală de institutore din laşi; în aceste taxe nu sînt coprinse nici îmbrăcămintea, nici cărţile.
Bursierii de asemenea sînt obligaţi a-şî procură cărţile şi îmbrăcămintea după modelul şcolel.
Liceul internat din Iaşi.
La liceul internat «C. Negruzzi», din Iaşi, se va ţine concurs pentru următorul numer de locuri : 20 locuri pentru clasa I, 2 locuri pentru clasa II, şi 4 locuri pentru clasa Y.
Locuri pentru solvenţi sînt vacante 20 ; iar pentru semi-internî sînt vacante 30.
Concursul se va ţine în localul liceului, între 1—10 Septembre, şi va ave de obiect materiile clasei interiore celei în care voesce a intră candidatul.
Cererile pentru înccriere la concursul de bursă se adreseză direcţiunii liceului pînă la 25 August cel mal târziu.
Actele cerute sînt: a) de nascere; b) de revaccină; c) de paupertate al părinţilor, dat de primăria comunei unde el domiciliază, sau un act de ceea-ce are ca avere sau venit şi din care să se constată că nu e în deajuns pentru întreţinerea copilului. Ambele aceste acte vor trebui să fie însoţite de certificarea administraţiei financiare a judeţului de reşedinţă; d) Certificatul de studiile făcute; e) Certificatul de bună purtare. dat de direcţiunea şcolel unde a făcut studiile.
Fiii de săteni (între care se numără fiii de preoţi ue la ţară, şi fiii de învăţători), pentru a se pute bucură de favorea acordată prin lege, trebue ca, pe lângă actele de mal sus, să mal presinte încă un certificat din partea primăriei comunei lor de domiciliu, din care să se constate că părinţii lor se ocupă cu agricultura mică, indicându-se aproximativ, şi întinderea de pămînt ce el cultivă, precum şi o recomandaţie pe hârtie simplă, cu sigiliul şcolel, din partea dirigintelui, cum că a fost elev distins la studiu şi purtare.
Condiţiunea de etate, pentru a fi admis la concurs, este următorea:
Cel cari se presintă cu certiiicat de studiu, eliberat de şcolele urbane, să aibă: 10—12 ani pentru clasa I; 11—13 pentru clasa II, şi aşa mai departe; iar cel cu certificat de la şcolele rurale să aibă 12—14 ani pentru clasa I, şi aşâ mai departe.
Elevii solvenţi şi semi-internî se înscriu pe basa actului de promo-ţiune de la şcolele Statului, sau pe basa actului de promoţiune, liberat de inspectorul învăţămîntulul privat, dacă elevii au urmat în şcoli private.
Cererile de înscriere se adreseză direcţiune! liceului pînă la 25 August şi trebuesc să fie însoţite de aceleaşi acte ca şi pentru înscrierea la concursul de bursă, afară de actul de paupertate.
In caşul când cererile sînt mal multe de cât locurile vacante, atunci locurile se dau după ordinea de merit, constatată după media din certificatul de promoţiune.
Elevii solvenţi plătesc o taxă de 1.000 lei anual la intrare în şcolă, la 1 Septembre presintă chitanţă pe suma de 500 lei, depuşi pe sema ministerului de culte şi instrucţiuni publice, de la administraţia financiară a judeţului unde îşi au reşedinţa, şi la 1 Februarie plătesc, la aceeaşi administraţie financiară, restul de 500 lei, înaintând chitanţa direcţiunii liceului.
Pentru elevii semi-internî taxa e de 600 lei, plătită în două rate de câte 300 lei, la aceleaşi tennene şi cu aceleaşi forme ca şi pentru solvenţi.
Elevii semi-internî vin la şcolă la orele 7 şi jumătate dimineţa şi stau pînă la 5 p. m. După dorinţa părinţilor eî se pot întorce ca sâ-şî facă prepararea lecţiilor pentru a doua <,li, împreună cu cel-lalţî elevi interni. Acesta se hotărăsce la începutul anului, odată pentru tot-d’a-una.
www.dacoromanica.ro

No. 16.
ÎNTÂMPLĂRILE PERICUL6SE
ALE
UNUî jvirriNar FRaNces
IN NOU A guinee.
Traducere de C. C. Pop.-Taşcă.
Când îî explicaift cum învăţasem pe mineri a Spăla aurul ce dădusem guvernatorului, un lung murmur de nemulţumire contra lui se aucji din partea tuturor. Regele însuşi părea mişcat. Nu mai încăpea îndoială că acest şef era un trădător şi că lurase comorile regelui, ceea-ce făcu ca pe loc să se ia hotărârea ca chiar atunci să se adune nooşil, pentru a hotărî asupra măsurilor ce erau de luat. Resultatul fu că pentru moment se va ţine ascunsă fuga mea din Ouarata, iar în primă-vară să se puie mâna pe trădător şi să fie dat şerpilor.
Un bătrân noos care se distinsese în mai multe răsboie, sfătui să se puie mai întâi mâna pe trecătorea Monakirn, dar părerea lui fu respinsă. Mie mi se dădu locuinţa cliiar în palatul regal, şi fuiu încărcat de daruri.
Mă grăbiiu să mă folosesc de acest prilej şi cerui lui Kayhar mâna fiicei sale Lamlam. Cererea mea păru că i umple de bucurie, dar mai înainte de a’mî da răspunsul trebuia să supuie cererea mea sfatului nooşilor.
Ei hotărâră ca drept răsplată a serviciilor ce adusesem şi dacă voiu îmbrăţişa obiceiurile ţărei să fiu ridicat la rangul de şef de a treia clasă, ceea-ce ’mî dădeâ dreptul să mă căsătoresc cu fiica unui noos. Intre acestea, guvernatorul din Ouarata îşi ridicase masca, şi încetase cu desăvârşire a mai trimite aur la Koutar.
O armată fu trimisă asupra lui, comanda fu încredinţată prevăzătorului noos, care ceruse ocupaţia trecătorei Monakirn, iar Lanna şi eu furăm numiţi locotenenţii lui. Din acestă causâ căsătoria mea trebui să întârcjieze, de aceea fuiu forte fericit când reîntorşi la Koutar, primirăm ordinul de a porni contra inimicului.
CAP. XIV.
Prima grijă a comandantului nostru fu să trimită nisce pân-dari, ca să vadă dacă trecătorea Monakirn eră încă liberă. El se întorseră, aducând vestea că guvernatorul Ouaratei o ocupase şi eră pădită de soldaţi încercaţi. Abia acum se vârjii greşală, că
www.dacaromamca.ro
1222
ALBINA
nu se ascultase sfatul atât de înţelept dat de comandantul nostru. Un fel de desnădejde coprinsese pe cei din Koutar. Trece-torea prinsă de vrăjmaşi, eră peste putinţă de a l învinge. Ce erâ de făcut? Eram încredinţat după forma lanţului munţilor din care fâceâ parte Tanavorkou, că la miacliă-cjLi de acest vîrf, trebuiâ neapărat să fie o altă trecere spre Ouarata. Ceruiu voia să cercetez şi plecaiu cu Lanna şi 12 soldaţi aleşi.
Timp de 6 tjile, suirăm peste munţi fără să descoperim nimic, când ajunserăm la un scoborîş atât de rîpos în cât armaţi cum eram, erâ peste putinţă să mergem mai departe. Scoborîrăm deci într’o câmpie pe care o zărisem din depărtare, şi acolo ne găsirăm pe teritoriul unui trib de sălbatici forte numeroşi numiţi Hoshi, cari erau vrăjmaşi Orangonokilor. Nici nu erâ vorbă dar să ne dea voe a trece, de aceea stăturâm totă (Jiua ascunşi şi în cursul nopţii puturăm trece fără să fim simţiţi de ei. După 10 ore de mers, ajunserăm la malul unui fluviu care curgeâ spre miatjă-cji. 11 numirăm Tanavorkou, şi încercarăm ca să găsim vr’un vad ca să-l trecem, dar vă<}ănd că pierdem timpul în zadar, mă aruncaiu cu calul în apă, şi ţinendu-me de coda lui înotai pînă la malul cel-lalt. Tovarăşii mei făcură ca mine. Merserăm tot spre miacjâ-fji şi în săra cjlilel a treia ne găsirăm în faţa vîrfului muntelui Tanavorkou, chiar acolo unde se aflâ vulcanul pe care îl văzusem la întâia mea venire la Ouarata.
__________________ (Va urma).
Ministerul Cultelor şi Instrucţiune! Publice.
La licitaţiunea ţinută în diua de 8 Iulie a. c. în localul acestui Minister şi al Prefectureî de Dolj pentru dărimarea grajdurilor şi şoprănelor ce se află în curtea şcoleî normale de învăţători din Craiova, ne obţinfindu-se un preţ avantagios, se publică spre cunoscinţa generală, că în diua de 16 August a. c. orele 11 a. m. se va ţine o nouă licitaţie publică in acelaş loc şi in condiţiunile specificate în publieaţiunea No. 2.687 inserată în «Monitorul Oficial» No. 72 din 1 Iulie 1900.
*
* *
Se aduce la cunoscinţa doritorilor, că în diua de 16 August a. c. oreie 11 a. m. se va ţine licitaţie in localul şcăleî normale de învăţători de inslitutăre din Iaşi pentru vinderea mai multor sobe şi obiecte de mobilier scose din us.
Licitaţiunea se va ţine oral înaintea unei comisiunî compusă din d-na di-rectore a acelei şcăle, delegatul Ministerului de Finance şi delegatul acestui Minister.
Concurentul va depune o garanţie de 10% din preţul oferit pînă la aprobarea licitaţiuniî.
Obiectele se pot vedă in tăte cjdele la localul şcoleî normale de institulore din Iaşi.
p. Ministru (ss) D. A. Laurian.
Capul Serviciului, (ss) T. Pârvănescu.
www.dacQramanica.io
BflfJCfl Î^OMRNIEI
Capital social de 25.000 000 fr. împărţit în 50.000 acţiuni de 500 fr. din «ari 150 fr. vărsaţi.
Comitetul central:
	Londra
Laclilan Maekinstosh Rate,	
Esqnire		r>
<3. I. Gosclien		V
Visconnt Duncannon . . .	r>
Bon. 11. A. Larvrence . .	
51. Adolplie Vernes.. . .	â Paris
31. Charles Mallet ....	
Director general la Bucurescî,
M. Dimitrie de Frauk. Director: M. C. A. Stolz.
» ajutor: M. E. E. Goodwin Censorî: loan Kalinderu, Principele Demetru Iuan (iliika şi Arthur Grecn. Sediul social
Piaţa sf. Gheorghe, Bucurescî Sucursala la Brăila, Agenţia la Londra.
„NAŢIONALA”
SOCIETATE GENERALĂ DE ASIGURARE, BUCURESCÎ
Capital în acţiuni întreg versat în
aur.................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune............» 3.955.688.76
Idem format din capital şi alte reserve . » 1 075.842.60 Total în aur Lei 7.052.53L30 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoiauu.
Dir. general E. GrUnwald. •Naţionala • asigură contra incendiului, a grindina, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sînt primite întote combi-naţiunile obicinuite ca: cas de morte, supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str. Domne! No. 12, Bucurescî. Rcprc-sentanţă generală în Bucurescî, str. Smârdan No. 4. Agenţii în tote ora-ăe şele din ţară.
MICA PUBLICITATE
Cu 5 baiu cuvîntnl, iar pentru anunciurile cu un număr mai mare (le cuvinte, <lc la 50 în sns, preţul pentru fle-carc cuvint este numai de 4 bani.
GRĂDINA PREOTUL ILIE, Bise- (jare la librăriile Soccc, Alcalay, rica Cotrocenî, Bucurescî. — Ar- Miiller, următorele publicaţiunî, cu bori fructiferi, Arbori pentru şo- preţurile indicate în dreptul fie-câ-sele, Arbori altoiţi de ornament, reia:
Arbuşti, Planteurcătore, Bra<jî, Pini Expunerea situaţiei Ministerului, austriaci,Tlmia şi altele. Stupi, Tran- Lucrările publice la finele anului, dafiri, etc.	1897, Doue volume a lei . . . 18,75
~	; rrt	. ,,, .. ŢCT Les routes en Roumanie, 1 volum
kpcle Minerale şi Staţiunile Ch- loţ	’	9-n
A malerice din România - de Dr. Harts[	a 'drumurilor ţârei
A. Şaabner-iuduri. Lucrarea acesta /i fnî\	? r»n
este forte interesantă pentru toţi H.\rta dVumuHlor împărţită'pe’ju-cari doresc a cunosce şi a se fo- , t	1 *n ;
losî de apele minerale din ţară De	*	‘	‘	' ’
vîntjare Ja toto librăriile, preţul	Şeful Divxsiei, I. Za tine.
este de 5 lei; iar pentru abonaţii ------------------------------------
revistei este de 4 lei. Adresându-se	1 ««!* de sub tipar în editura d-1 ui
direct la autor in Bucurescî, strada	A C9II Socec: ediţia III, Curs de
Sălciilor 26______________________ Agricultură practică, pentru şc6-
Mmisterul Lucrărilor Publice. Se lele Normale, Seminare şi de agri-aduce la cunoscinţa generală	cultură practică, de V. S. Moga.
că acest Minister a pus în vîn- Preţul 3 lei.
www.dacoromanica.ro
FLAUTUL NAPOLITAN
Orl-cine, chiar şi un copil începând de In 5 nnT. pdte cântă cu acest flaut cele mal frumose cântece, fără n avă cea mal mica idee de inusicA. Un flaut cu 29 cântece streine şi 12 românesc!, lei 1.50. In provincie se expediază franco contra lei 2 primiţi înainte in mărci poştale sau cu mandat poştal, ramburs 2,35.
ŢITERA TIROLEANÂ
„IDE A.L”
Preţul unei ţitere In-tr’o cutie elegantă, cu 12 cântece românesc!, le! 2,75; în provincie se expediază franco contra lei 3,70 primiţi înainte sau cu ramburs.
Cu care orl-cine, chiar şi copiii şi persd-
ne cari nu sciu carte,	—r-
pdte cântă imediat cele	^	~~~	—
mal frumdse cântece,	r*
fanl nici o şcolii şl Fâru	- --
a ave cea mul miră idee	-aT-"	—'**?*£*—
dc note sau iiinâleS.	^-------------------■■■■■■	-	—	■■
Harmonica „IDEAL
spre a cântă cu dinsa nu trebuo nici o cunoscinţă de musică sau note, citind numai o singură dată instrucţia, care e cât se pdte de simolA; orî-cino pdte cântă cu aedstă harmonica cele mal frumose cântece.
Acei cari adu dejă sd cânte, cântă cil acâstă harmonica ca şi cu ori-carc alta, numai cd tonurile el sint mult mal dulci şi mai armonidae ca la harmonid obişnuite.
NB. La nemulţumire se înapoiază imediat banii.
A. S. Lindenberg- — lîncuresei, Str. Stavropoleos "No. 2/AL Etcigiul I-iu In Galaţi la Sucursala (Ilarului Universul.
llnrmouion I»K\I, calitate su-peridră, cu burduful dublu, io clape, 2 registre, clavitură deschisă, costă Lei 9,75; aceeaşi harmonica însă cu 3 registre şi foile legate cu nichel, Lei 15,25.
Pentru provincie se adaogă porto 60 bani, dacă se trimet banii înainte şi lei 1,30, dacă se comandă cu ramburs.
Cel mai mare şl cel mai vast magasin din Ţară si singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOÂNELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei. Glietc pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	* cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 »	»	facon Klappe, 15,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţurl, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 chevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,
Cititorii revistei vor avdun scătfemînt de 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul.
Institutul de Arte Grafice CAROL GOBL, Strada Demnei 16. — Bucuresci.
www.dacaroimaiiica.ro