ANUL III. 4 Iunie 1900. pvicearju '/eseu- Mc Revistă Enciclopedică populară fşm în fie-care Duminică Mbon. în ţară pc an Iiei 5 nbon. în străin, pe an Del 8 » » » 6 luni » 3 ^ Un număr.....15 ban! unciurl 1 leu linia. Mica publicitate 5 bani euuîntul. Manuscriptele nepublieate se ard ^ o <■<;>< Comitetul de redacţie: lân Kalinderu J. 0 fes cu p. 2>u/fu 4= Q. J/damescu V. Jrtoga JY. JYico/aescu Corjsf. C. pap.-Vaşed Qr. Ceodoss/u. SUMAR: P. O... Atenţiune Regală.—Ion Kalinderu, Despre crescerea vitelor. —C., îmbolnăvirile din răcălă.— Un participant la serbare, O serbare populară câmpenăscă.— V. Alexandri, Secerişul.—Hristea N. Ţapu, Rcstignirea şi învierea Mântuitorului.— Societatea geografică română. — Pomii cari rodesc mal mult tiinp. — Un cimitir al crocodililor.—Trad., Ursul alb.— Irimia Popcscu, Rolele urechii porcului.—Idn Ki-euleseu, Un apel. —Serbarea In tote ţările uniune! poştale. <•> Pe un an..............Leî 24,— <•> Pe trei luni.......... » 6,— Abonamentele se primesc la ad- <>v ministraţiunea revistei, precum şi £) la biurourile uniune! poştale. Un No. de probă SE TRIMITE GRATUIT După cerere. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Pasagiul fţomân, 20. — Bueureseî. www.dacoromaiiica.ro ALDINA 947 atenţiune Regală. cijestatea Sa Regele Carol a visitat în clina de 18 Maiu a. c. domeniul Coronei Cocioc. Peste tot locul M. S. a găsit regulă şi ordine şi a mulţumit pentru acesta d-luî 1. Ka-linderu, priceputul şi harnicul administrator al domeniilor Coronei. Cu prilejul acestei visite, M. S. Regele a vorbit şi despre revista nostră «Albina.» Iată ce citesc în acestă privinţă în cliarul «Epoca»; M. S. Regele a visitat şi şcola din Brătulesci... La intrare a fost întâmpinat de dirigintele şcoleî d-l Al. Timotescu... M. S. a visitat cancelaria şcoleî şi museul lucrărilor manuale... Exprimându-şî dorinţa de a vi-sitâ biblioteca, I s’ail arătat cărţile ce posedă şcola, peste 280 de volume... Din bibliotecă, întâmplător scose o carte cgrosă şi veclend titlul clise d-luî Timotescu: „Acesta e «Albina» o revistă atât de bună pentru săteni. Sînt săteni cari citesc Albina? D-l Timotescu răspunse că acum mal puţini, dar cu timpul crede că se va popularisa.“ Mulţămim cu recunosdnţă şi devotament M. S. Regeluipentru frumoselecuvinte cea rostit la adresa Albineî. Cuvintele Regale le considerăm ca o răsplată pentru munca nostră de pînă acum şi ca un îndemn de a munci fără preget spre a face din «Albina» un isvor de cunoscinţe folositore pentru săteniî noştri. p. «... www.dacoromanica.ro 948 ALBINA DESPRE CRESCEREA VITELOR (1). D-l Administrator al Domeniului Coronei a adresat agenţilor acelei administraţii urmă-tdrea circulară : Domnule Agent, Vitele din ţara românăscă în trecut aii fost mai bune şi degenerarea lor de acji se doresce numai regimului în care sînt crescute şi ţinute. Cu puţine excepţiunî, vitele la noi, atât cele de muncă cât şi cele de prăsilă sînt ţinute partea cea mai mare a anului la păşune verde şi singure îşi caută hrana, bună ori rea cum o găsesc; iar pentru iarnă, cât timp pămîntul este acoperit cu zăpadă, li se aruncă prin obore desvclite, şi rare ori în coşare cu totul primitive, pae şi coceni de porumb, singurul nutreţ ce se vede adunat în bătătură şi acesta expus tuturor intemperiilor atmosferice. D-l Al. Ciurcu, în broşura d-sale «Lipsa de Nutreţ» se exprimă ast-fel şi aşâ este: «Ţăranul nostru de şi muncitor, sobru, e neglijent chiar cu «trupul său, e nepăsător şi crud chiar cu vitele sale. Dînsul îşi «elice că dacă el suferă de fome, de frig, de băle, de murdărie «şi de tote, de ce nu ar răbda şi vita sa? ! El îşi închipue că «vita nu are nevoe do atâta îngrijire ca să fie fericită. Eiind-că «e mută, o crede şi nesimţitore; fiind-că nu se vaetă când o lo-«vesce, o lovesce mereă». Acest regim trebue schimbat; datoria nostră a tuturor e să convingem po locuitori că, pentru a le aduce folos vitele ce au, urrneză să fie ţinute bine, adăpostite iarna în grajduri calde şi luminose, hrănite cu nutreţ de bună calitate; iar vara ţinute la păşune cu erburi abundente şi hrănitore, şi când nu se găsesc în localitate asemenea păşuni, trebue cultivate numai pentru acest slîrşit. Lipsa de nutreţ la noî în ţară e un răă principal, care în anii secetoşT, mal cu semă cum a fost în vara trecută, devine un adevărat desastru, şi fără a ne face iluzii, viitorul agriculturii în primul loc depinde de furagiu. Dacă nu se vor lua măsuri de propagare pentru cultura plantelor de nutreţ, nici odată nu vom pute ajunge a îmbunătăţi starea vitelor nostre de astăcji, ba din contră, nu le vom pută ţine nici în starea şi numărul în care se găsesc. In curînd va apără în biblioteca Administraţiei Domeniului Coronei o cărticică de d-l Dimitrie Ionescu, doctor în sciinţele naturale şi inspector la Ministerul Domeniilor. Acolo se va trată mai pe larg cestiunea înfiinţării nutreţurilor artificiale. Administraţia Domeniului Coronei, îngrijatâ de acostă stare de lucruri a luat încă de mal nainte măsuri în acestă privinţă 1 (1) Vedi No. 35. www.dacaromanica.ro ALBINA 949 Maî la tote domeniile s’au înfiinţat câmpuri de experienţe prin care să se potă constată resultatul reuşitei plantelor de nutreţ ca lucerna, trifoiul, sparceta, meiul sorg, borceag, porumb, cu mai mult tolos şi economie. Numai prin experienţe practice se pot convinge ţăranii de realitate. Este în de obşte cunoscut că lucerna e planta de nutreţ cea mai potrivită pentru clima şi solul nostru. In anul trecut când seceta a uscat ori-co vegetaţiune din păşuni şi fineţe, lucerna graţie adâncime! pînă la care ajung rădăcinile sale, a dat cu tote acestea două şi trei cose, de şi nu abundente dar îndestu-lătore. Dacă ţăranii noştri ar fi avut culturi de lucernă corespuncje-tore cu numărul vitelor, hrana acestora ar fi fost asigurată în mare parte. Acestâ plantă isbutesce de minune în totă ţara; ea se mulţumesce şi cu pămînturî mai slabe, numai solul să fie adânc şi este singura plantă de nutreţ care cu siguranţă de reuşită se pote cultivă pe câmpiile nostre de la şes, atât de mult bântuite de secetă. O mănâncă tote nemurile de vite şi este un bun şi hrănitor nutreţ pentru tote, atât vara cât şi iarna. Mai mult prin rădăcinile ei adânci îşi trage materiile hrănitore din subsol, ast-fel că cruţă stratul arabil, îl îmbunătâţesce chiar, sporind materiile azotose din pămînt, ca tote leguminosele, şi prin desele cosiri stârpesc buruenile din sol, îl curăţă, făcendu 1 mai propriu pentru cultura cerealelor. Ast-fel cultura lucernei este menită în viitor a împlini ogorul sau odihna în formă de păşune a locurilor istovite prin cereale. Mai este de observat că lucerna fiind o plantă sudică, prin urmare iubitore de căldură, pote fi cultivată cu folos şi pentru sămînţa care cu totă siguranţa se pote exportă în bune condiţiunî şi în orî-ce cantitate în ţările de Nord, unde, de şi se cultivă pe întinderi destul de mari, din causa climei însă, nu pot obţine sămînţă bună. Asupra cultureî acestei plante, asemenea va apare în biblioteca populară a Administraţiei Domeniului Coronei o cărticică de d-1 Corneliu Roman, directorul staţiunel agronomice. Nu ne este permis, domnule Agent, să mai aşteptăm, ci tre-bue să ne punem pe muncă, luând tote măsurile pentru a propagă pe orî-ce cale şi prin tote mijlocele, cultivarea plantelor de nutreţ. Exemplul face maî mult ca tot ce s’ar scrie şi vorbi, căci discursurile şi vorbele frumose sînt pentru ţărani numai o mulţumire aparentă, iar în fond aprdpe cu nici un folos real, pentru că ei nu sînt deprinşi a urmări cu mintea încordată, pierd şirul, maî cu sămă când scapi cuvinte necunoscute lor, sad într’un graiu strein, şi când ceea-ce li se spune nu l prea intereseză. Dînşii aşteptă fapte iar nu vorbe, căci acestea nu le înţeleg, iar exemplele ie văd în realitate. Ţăranul nostru nu e îndărătnic, e inteligent şi primitor de soluţiuni practice. Tot aşâ sînt şi ţăranii din Ungaria şi alte state înaintate. Şi acolo ţăranul nu-şi schimbă uşor sistemul de cul- www.dacQFomanica.ro 950 ALBINA tură prin inovaţiunl, înainte de a fi vă(Jut la altul folosul obţinut. Ţăranul român de peste munţi, frate cu al nostru, nu a învăţat singur îmbunătăţirile de care se folosesce astăzi, ci pilda mal marilor luî i-a fost de învăţătură. Acestă pildă trebue neapărat să se dea şi la noi de către mariî proprietari şi de autorităţi, arătându I prin diferite culturi experimentale avantagele obţinute prin introducerea cutăruî sistem de cultură. Culturile experimentale aii de scop a demonstrâ cultivatorilor importanţa şi folosul cultivării plantelor de nutreţ şi basaţl pe date positive numai, să li se dea staturi asupra folosului acestor culturi; să li se dovedescă care din aceste plante isbutesc mal bine şi care se cultivă cu mal puţină cheltuială, şi avem credinţa că, cu stăruinţă, vom veni în ajutorul agriculturii naţionale în genere şi a îmbunătăţire! stării materiale a ţăranului în special, dorinţă aşa de viu simţită de Maiestatea Sa Regele nostru şi de întrega ţară. Ion Kalinderu Administrator. îmbolnăvirile din reeelâ. I. Catarurile. ?otă 1 urnea scie că răcela e pricina celor mal multe bole. Cine are guturaiu, a răcit; cine are aprindere de plămâni, a răcit. Din răeălă vine pojarul, anghina, reumatismul şi câte altele. Frigul, umeijela la piciore, eurentele de aer, schimbarea dintr’odată a vremii: tote acestea îmbolnăvesc pe om. Dar cum? Nu prea e lămurită bine firea şi fiinţa bolelor venite din răcelă. Sciinţa cunosco aceste bole, le pote cu înlesnire deosebi de altele, le scie vindecă, dar nu scie întru tote cum se nasc. Ceea-ce e bine ştiut, este că nu răcela aduce de-adrep-tul bolele, ci ea numai le ajută să se nască. Causa cea dintâiu şi-’ntâiu a acestor soiu de bole, e alta, nu răcela. In corpul omului sînt multe materii, cari pot să otrăvescă sângele. Dar aşa a întocmit DumnetJeQ, că aceste materii nu sînt suferite în corp, şi avem anumite organe care necontenit dau afară din corp materiile otrăvitore. Aceste materii ajung în corp prin aerul care-1 tragem în plămâni, prin mâncare şi prin băutură. Plămânii ţin aerul cel ce este priincios corpului şi daâ afară pe cel stricat sau întrebuinţat, ori pe cel vătămător. De asemenea rinichii şi unul dintre maţe dau afară tot ce e netre- buincios corpului ori vătămător. Nu e însă nevoe, ca materiile să fie otrăvitore dintru început, adică de la intrarea lor în corp: ele se strică chiar în corp prin întrebuinţarea lor, prin «usare.» In corpul nostru e o ardere necurmată; materiile se www.dacQroaiaiiica.io ALBINA 951 usâză şi trebue înlocuite cu altele prospete. îndată ce e usat, materialul trebue dat alară din corp. Sângele trebue să fie tot prospăt. De aceea e trebuinţa nostră de a răsuflă mereu, de-a mancă şi de-a bea: dăm material nod corpului. Şi de-aceea sînt în lume bătrâneţele: când sângele nu se mal pote primeni, corpul slă-besce, slăbesce, şi în urmă vine o vreme când e aşâ de învechit şi de neînstare de a se primeni, în cât corpul se topesce încetul cu încetul şi viaţa se stinge liniştit şi treptat. Acesta e mortea cea frumosă, cea aşâ de rară în cailele nostre: mortea din bătrâneţe. La bole care curmă cu silnicie şi dintr’odată viaţa, e alt-fel: otrăvurile boleî intră în sânge, îl strică, îl otrăvesc, îl năpădesc cu totul, nu-1 lasă să se primenescă, şi corpul piere repede în durere şi în neputinţa de a se lupta mal departe. Sînt bole, cu otrăvuri aşâ de tari, în cât în trei (Jile pot prăpădi pe cel mal volnic bărbat. înţelegeţi acum, şi felul cum more cel ce-a luat otrăvuri: după tăria şi mulţimea otrăvel, sângele se strică mai încet ori mal repede. Otrăvurile tari strică sângele în câte-vâ minute, ba unele dintr’o dată, într’o clipire de ochi* mal ales dacă cel ce le-a luat a avut sângele stricat de alte bole. Otrava pote fi dată afară din corp prin vărsături, când a fost înghiţită; prin ardere, prin sugerea el, când a intrat printr’o rană (d. e. otrava muşcăturii şerpilor). Otrăvurile însă, care se adună în corp cji cu (ji, pe nesimţite — din mâncare şi băutură, din materialul «usat» al sângelui etc., sînt date afară, precum am spus, prin plămâni, prin rinichi şi prin maţul-gros. Forte multe însă sînt date afară prin porii pielei, în chip de sudore. Pielea e, mai ales, pricina răcelel. Când pielea răcesce prea tare, ori prea repede, ea se strânge, porii el se închid. Două lucruri se întâmplă atunci: 1) sângele se trage înăuntrul corpului, de aceea pielea se învineţesce căci n’are sânge în ea, şi 2) sudorea nu p6te să fie dată afară, căci porii pielei sînt închişi. Sângele, fugend de la suprafaţă, mal spre adine se îngrămă-desce acolo, şi acâsta nu e bine. El se îngrămădesce mal ales în plămâni, în creerl, spre inimă. Aceste organe se înfierbîntă, se aprind, de multă căldură a sângelui îngrămădit, şi pot să se îmbolnăvescă. Un om înfierbîntat tare şi asudat, dacă se aruncă repede într’o apă prea rece, pote să rămâe mort în apă, ori din pricina unei trăsărirî de inimă, ori a unei aprinderi (congestiunl) a creerilor, căci sângele de la suprafaţa pielei s’a dat prea repede îndărăt şi s’a îngrămădit prea iute şi mult fie la inimă, fie la creerl. Asta e una. A doua e, că sudorea neputând să iasă prin piele, rămâne în sânge şi tot de-odată se îngrămădesce spre creer, spre plămâni, spre inimă, spre stomac, etc. Dar sângele se luptă s’o dea afară cu orl-ce preţ şi o împinge spre pielea organelor cari sînt mal mult ori mal puţin gole. Aşâ e stomacul, o cavitate, aşâ sînt plămânii, aşâ e băşica, aşâ e mal puţin ficatul, tot aşâ rinichii. Aşâ sînt nările. Tote acestea pe dinăuntrul lor sînt căptuşite cu ■o piele numită mucosă. Sângele împinge otrăvurile sudorii spre www.dacaramamca.ro 952 ALBINA acestă piele mucosă, ca să iasă prin ea afară, adică vrea să le vîre în stomac, în băşică, în plămâni, ca apoi prin acestea să iasă cu totul afară din corp. Pielea mucosă — pe care o are şi gâtul, ca şi nările, fundul gurii, esofagul şi laringea (una e ţeva pe care merge mâncarea în stomac, cea-l-altă pe care merge aerul în plămâni) ia locul pielei corpului întreg, când acesta nu pote funcţiona. Bine înţeles, îl ia de silă şi nu spre binele nostru. îndată ce am răcit, şi pielea corpului se închide, otrăvurile fluide în chip de sudore ies din corp prin pielea cea mucosă. Mai bine puteţi în-şi-vS d-vostră vede cum se întâmplă acesta, când aţi răcit, pielea mucosă a nărilor vi se umecjesce numai de cât. Mal ales, fiind asudate tare, dacă staţi în curent rece ori intraţi intr’o odae rece, aprope într’acelaşl timp începe — după expresia pro-saică—să vă curgă din nări apă. Nu fie-eare e la fel de simţitor la răcelă, toţi însă o pat la fel. Corpul răcit odată, dacă a apucat să scotă fluidităţile otrăvi-tore prin pielea mucosă, de multe ori continuă să le scotă tot prin ea. Dar acestă piele se îmbolnăvesce de tăria otrăvurilor, şi atunci e boia gata. Pielea mucosă a nărilor s’aprinde, ea scote otrăvurile fluide mereu: asta e guturaiul. Daca se îmbolnăvesce pielea mucosă a gâtului, avem scarlatina, anghină. Daca se îmbolnăvesce ţeva plămânilor, avem bronchită; avem aprindere de plămâni (pneumonie), daca se îmbolnăvesce pielea mucosă (căp-tuşala) a plămânilor. Tusa (flegma) care ni se produce mereu în piept, ca şi mucii în nări, sînt otrăvuri ale corpului, care, în starea sănătăţii, ies prin piele ca sudore, iar în bolă devin ceea-ce sînt. Ele es, adevărat din corp şi nu otrăvesc sângele, dar nu ies pe calea cea adevărată, prin porii pielei care sînt închişi. Tocmai de aceea, când sîntem răciţi, noi căutăm să deschidem porii pielei cu sila, ca să îndrumăm otrăvurile din corp prin pori: de aceea bem ceiurî şi alte băuturi care te înfierbântă şi te fac să asutjî, de aceea facem fricţiuni, băl de aburi, ca să deschidem pielea, cu un cuvînt, căutăm să asudăm, să silim otrăvurile să iasă prin piele. La bolele copiilor, mal ales la pojar şi la vărsat, se pote eu-nosce mal bine legătura între porii pielei şi pielea mucosă a organelor. Cu cât pojarul şi vărsatul ies mal mult pe piele, cu atâta înceteză ieşirea otrăvurilor prin plămâni şi laringe, şi astfel strănutatul şi tuşitul se mal potolesc. Asta o ştih toţi ţăranii şi caută să scotă pojarul şi vărsatul pe pir-le. Când s’ascunde pojarul, tuşea se măresce, adică plămânii scot prin eî otrava pojarului. Ast-fel pojarul aduce un catar al plămânilor, sau chiar o aprindere a plămânilor. Scarlatina când nu iese prin piele, iese prin mucosităţile gâtului, şi pe lîngă scarlatină se nasce anghina. Intre rinichi şi piele, sau băşică şi piele, e tot aceeaşi legătură. Vara, când asudăm tare, urinăm mal puţin de cât iarna. www.dacaroimaiiica.ro ALBINA 953 In general, când ni-e frig, ne urinăm mal des, căci otrăvurile adunate în corp nu pot ieşi prin porii pielei. Acum să mal spunem odată pe scurt tot ce am spus. Când ne răcesce pielea corpului, sângele se trage înăuntrul corpului, iar pielea mucosă a organelor trebue să facă slujba pielii corpului. Tote materiile însă, care ies prin piele în chip de sudore mal ales (dar şi ca puroie, etc.) sînt materii tari şi «corosive» — cari rod, ca apa-tare. Ele aţîţă pielea mucosă, o înfierbîntă, o aprind şi nasc un catar. OrI-ce fel de catar e o aprindere a pielii mu-cose. Daca materiile stricate năzuesc să iasă prin pielea mucosă a nărilor, începem să strănutăm şi căpătăm guturaiu. Daca ies prin pielea mucosă a gâtului, căpătăm catar de gât. Şi aşâ mai departe catar de stomac, de băşică, de maţe, etc. Dacă, apoi, catarul dăînuesce, adică daca funcţionarea pielei corpului a încetat cu totul, atunci ni se aprind însăşi organele interne. Atunci ne pomenim cu aprindere de plămâni, aprindere de maţe, aprin dere de băşică, de rinichi, sad cum ^ic doctorii cu pneumonie, bronchită, laringită şi câte alte nume de acestea. C. 0 serbare populară câmpenescă. In comuna Smulţi, jud. Covurluiu, a avut loc la 7 Maiu a. c., o serbare populară câmpenescă. Serbarea a fost întocmită de societatea cooperativă «Petru Rareş» din acea comună, care e în al treilea an al vieţii sale. A luat parte la acestă serbare multă lume din localitate şi din împrejurimi. Convoiul, compus din peste 23 trăsuri şi care cu bol, împodobite cu frunze şi stindarde tricolore, a plecat de la localul şcdlel din Smulţi. La pădurea Fundeanu a urmat masa şi jocurile pe iarbă verde şi sub umbra copacilor seculari. D-l Vasilian, învăţ. DrăguşenI, a ţinut o frumosă cuvîntare cu privire la societate şi rolul el. Inturnarea convoiului s'a făcut prin corn. DrăguşenI, oprindu-se în faţa şcdlel, unde s’a încins o horă între escursioniştî şi locuitorii din acea localitate, cari eşise întru intîmpinare. Pe la orele 8 sera se reîntdrseră la Smulţi şi se despărţiră. Printre persdnele cari au luat parte la astă serbare, aii fost: Preoţii I. Taşcă-Drăguşenî, D. Râpă, I. Butunoiu şi Th. Râpă-Smulţiî; învăţătorii Gh. Vasilian-DrăguşenI, T. Teodor-Crăescî, V. Buruiană-Măcişenî, E. Patriciu şi Gh. Salviu-Smulţl; apoi notabilii C. Avră-mescu Bursucanî, Vasiliu-Crăescî, Teodoraşcu-Fundeanu, V. I. Pa-triche, Leonida Patriche, D. Tăcu, G. V. Patriche, N. Panaite, St. Butunoiu, C. Butunoiu, şi alţii. I n participant la serbare. www.dacaroimaiiica.io 954 ALBINA de VASILE ALEXANDRI. Ciocârlia ciripie, fâlfâind din aripiore, Pe o scară de lumină se coboră de sub sore. Aerul e ’n neclintire, el devine arzător; Prepeliţa cântă ’n grâe, grierul cântă ’n mohor. In cel lan cu spicurî nalte aii intrat secerătoriî, Pe când eră încă umed de resuflul aurorii. Toţi, privindu-I de departe, par’că ’notâ ’n galbin rîu, Fetele fără ştergare şi flăcăii fără brâu. www.dacQFomanica.ro ALBINA 955 Secerea, craiu nou de morte, mereu taie, spicul cade. Prepeliţa, îşî îea puii şi se duce; lanul scade. Iar in urmă holda mândră, răsturnată prin bucăţi, Se ridică ’n snopi de aur, se clădesce în jumătăţi. Maî departe, lucrând iute, un flăcău ş’o fată mare De tot snopul îşi dau gingaş o furişă sărutare, Când o pasăre măiastră, peste lan trecend uşor, ţ)ice: «Dulce-a maî fi pânea de la snopurile lor». Restignirea şi învierea Mîntuitorului — Din popor — Mere (1) un om mare In pădure mare Cu-o secure mare, Să taie lemne mare, Să fac’o biserică mare: Cu nouă uşî, nouă altare, Cu nouă zăbrele spre Sfintu Sore. In zăbreua cea maî mare Stă sfinta Maria mare ; In zăbreua cea maî mică Stă sfînta Maria mică. Tot citesce S'adeveresce o Şi pe ucenicî Toţî îî găsesce; Numa pe sfînt Ion (2), Care-î mare Domn, Domnu ceruluî, Ş’al pămîntuluî, Pe nume-1 strigă-1 glăsuesce Şi nicăirea nu-1 găsesce 1 * • * Se duce Feciora sfinţi De lume mult urgisită, Se duce plângând, Pe ăl deal ascutit i (1) Merge. (2) Sf. Ion, în loc de Isus Christos. (3) Teică de cuţit. (4) Invercpâ, se acoperii cu ierbă. (5) Grânele. C’o chingă (3) de cuţit, Faţă albă sgârâind, Cu pumnii pîeplu bătând, Din cap păru jumulind! Pe unde Sfînta călca, Câmpurile otăvia (4), Holdele (5) că ’nveseliâ, Şi tare ele cresceâ ! Dară sfînta ce-mî faceă? Tare, frate, că-mî plângea! Lacrămî din ochî că vărsă De-aur mere se făcea. ’Na pdlă, măre, le strângeâ: Îngeriî, Archangheliî, Serafimii, Heruvimiî! Sfînta ’n cale se ’ntâlniâ Şi cu vorbe că ’ntrebâ Pe un om meşter dulgher De Ion, Domn din cer. Ea că se boceâ Şi lacrămî vărsă. Meşteru-o ’ntrebă: — Ce plângi, maică sfintă, Sfîntâ şi slăvită I Ce te d-aulescî www.dacoromamca.ro 956 ALBINA Ce te văicăresc!? — Mă plâng şi mă vâîcăresc, Că de trei dile citesc Şi pe ucenici! Toţi îl găsesc; Numa pe sfintu Ion, Care ’n lume-I mare Domn, Dotnnu cerului Şi-al pămîntuluî, II caut, îl jelesc Şi nicăir! nu l găsesc ! — O, tu maică sfintă, Prea sfintă, slăvită, Maică prea curată, ’N lume lăudată, Nu te d-aull, Că tu n’ăl găsi Pe sfintu Ion Care-I mare Domn: Domnu cerului Ş'al pămîntuluî. Că pe el l-au prins Şi ’n lanţuri l-au pus Jidovii de câni In lume păgâni! Şi eî, frate, m’au rugat, Chirdne (1) de le-am lucrat Dar eî, maică, au strigat Şi tare că s’au rugat Ca să le fac lungi şi grose, Să-l pătrundă pîn’ la ose Pe sfintu Ion, Care-Î mare Domn: Domnu cerului Ş’al pămîntuluî! Şi eu, maică, nici c’am vrut, Pe plac lor nu le-am făcut Jidovilor, Cânilor, Gâdilor Hainilor ! Şi eu, maică, am lucrat, Cum capu că m’a tăiat Şi chirone am ferecat: Chirone subţiri şi scurte (1) Pirăne, a chironi, a pironi. (2) Lu = lui. (3j Pică, a cade jos. N’aîbe Ion dureri multe ! Când sfintă că audiâ, Mult bine, frate-I părea, Pe meşter că-1 dăruiâ: Să muncescă, Să sporescă; Cum o bate cu ciocanu Să capete pe loc banu ! Pe Ion l-a răstignit Cu chirdne chironit Pe cruce de lemn Pîn’ la ’naltu cer. Pe cruce de brad ’N pdrta lu (2) Pilat. Cu schinl cununatu-l-a Cu trestii bătutu-l-a Cu suliţa împunsu-l-a, Chirone ’n mână pusu-î-a. Cu oţet l-a adăpat Şi ’n mormînt că l-a ’ngropatl * * * Se duce Maica sfintă De lume urgisită, Se duce plângând Pe ăl deal ascuţit C’o chingă de cuţit, Faţă albă sgârâind Cu pumnii pleptu bătend Păr din capu-I jumulind ! Pe unde sfintă mergea Câmpurile otăviâ, Holdele că ’nveseliâ Şi tare ele cresceâ! Lacrămî din ochiu că-î chica (3) De-aur mere se fiiceâ. ’N polă, frate, le strângea: îngerii Archanghelil, Heruvimii Serafimii! Sfintă ’n cale că ’ntâlnesce Pe o broscă ce-I vorbesce : — Maică prea curată ’N lume lăudată, www.dacocomamca.ro ALBINA 957 Ce plâng!, mi te văicăresc! Şi cu dile te sfirşescî? — Broscuţă, broscuţă, Mică miticuţă (1), Cum nu m’oiu jeli Cum n’oiii văicări, Că mie mi-a perit Şi de loc n’am maî găsit Pe fi-meti Ion, Care-î mare Domn: Domnu cerului Ş’al pămintulu!! De tre! dile efi citesc Şi în cărţi adeveresc, Pe toţî uci! (2) că-! găsesc, Numa pe fi meu Ion Care-î mare Domn, Nicăirea nu-1 găsesc Ca să-l jeluesc! Să pe el l-a răstignit Sus în cruce l-a suit Şi pe el l-a chironit Cu chirdne de argint Ce n’am vădut de când sînt, Jidovii, Sgripţoriî, Păgânii Hainii! Pe cruce de brad ’N porta In Pilat; Pe cruce de lemn Pin’ la ’naltu cer! — Maică prea curată ’N lume lăudată, Tac! şi nu maî plânge Cu lacrămî de sânge, Că eu am făcut Şi ’n lume-am avut: Nouă puişori Şi le plâng de dor, Nouă broscuţe! Tare frumuşei 1 2 3 4 * 6 7 (1) Mică, mititică, mititel, mitutca, (2) Uci! = ucenicii. (3) Tălpi. (4) Rdtă de car, de trăsură. (&) Chicidre, picidre. (6) Făcăleţ de mestecat mămăliga. (7) Farfurie, taler. Cu ochi! boboşăţei La tălchî (3) răscăcărăfei, Ţi-erâ milă foc de eîl Ş’a venit o rotă Mare furfurotă (+) Şi mi-a călcat opt odată Ş’am rămas c’o crăcănată! Cu Toiniţa Tomoloc, Care calcă 'n toc, Cu chiciorele (5) Cât răschitdrele; Cu mânile cât sucitorile (6) Cu fruntea Cât muchia; Cu ochi! Cât talgeriî! (7) — Ia chiamă-1 pe loc Pe Toma Tomoloc Care calcă ’n toc, Disu-i-a Maîca, Maica Precista ! Brosca, măre, a ascultat Şi de grabă c’a chemat Pe fi-săti Tomolcea, Pe Toma răscrăcea, Pe Toma Tomoloc Care calcă ’n toc. Iară Tomoloc Care calcă ’n toc Din lac c a esit • ’N cale că s a pornit Şi pe loc c’a şi sosit Precum i s’a poruncit: Mare cât un oii Cu ochi! de boQ, Din picidre crăcănind Din gură «orac» dicend. — Maică prea curată, ’N lume lăudată, Iacă am venit Cum mi-a! poruncit. www.dacoramanica.ro 958 ALBINA Orac, orac, orac Heî I tocma dintr’un lac ! Când sfinta că l-a ochit Tare că s'a înveselit; Din plânset a contenit (Sfîrşitul în No. viitor). Şi amarnic a zîmbit 1 Pe el că l’a dăruit Cât în lume o fi ursit, Ape dulci să Idcuiască Corpu să nu-î putredescă ! Hristea N. Ţapu. _______ Profesor, Focşani. SOCIETATEA GEOGRAFICĂ ROMÂNĂ Joi, la 16 Iunie 1900, la ora 101/, diminua Societatea geografică română va ţine în sala Senatului o şedinţă extraordinară pentru serbarea jubileului de 25 ani a existenţei sale. Acestă şedinţă va fi presidatâ de Majestatea Sa Regele şi de A. S. R. Prinţul Ferdinand. Programul serbării: 1. Cuvînt rostit de M. S. Regele. 2. Răspunsul d-lui vice-preşedinte general G. Mânu. 3. Conferinţa d-luî general C. I. Brătianu, despre harta ţării după 26 ani. 4. Conferinţa d-luî explorator Emil G. Racoviţă, asupra expediţiei antarctice Belgiane (cu proecţiuni electrice). Cu acestă ocasiune se va distribui şi o medalie comemorativă şi un număr jubilar din Buletinul societăţii. Pomii cari rodesc mai nmlt timp. Dintre toţi pomii roditori, pârul rodesce timp maî îndelungat şi nu e nici o raritate ca la o vechime de 300 ani să dea încă rdde din belşug. Perii au viaţă mai lungă ca merii, cari dau rbde numai 100—150 ani. Nucul muscat (nuc-şorul) dacă e îngrijit dă fructe cam 60 de ani, în care timp se culege de trei ori pe an. In rodnica vale Baiadar din Crimeea se află un nuc, care se )) 9 » — Orzdica . » 11—12 » — » Orzul . . 3> » 10 » — » Porumbul . . . » Z» )) 11 » — » Porumbul roşu » » » » 10 » — » )) colorat )) )) )) 9 » 65 » www.dacQFomanica.ro «70 ALBINA Porumb cincantin suta de kg. s’a vînd.cull—12 » — » Meiu............» » » » 8—9 » — * Fasolea . . . . » » » » 15 » 50 * Rapiţa . ... » » » » 22 » — » Târgurile streine. In aceste târguri preţurile, ca şi vinderile, sînt aprope aceleaşi pe cari le-am publicat în luna Aprilie. Este de observat, că semănăturile de tomnă ca şi cele de primăvară, în ţările din Europa s’au îmbunătăţit forte mult. V. S. Moga. Pagina glxano.6ţâ_ Alifie pentru crescerea perului. — Oe frumos păr ai, domnule? — Aşa este, dar ce lucru mare ? — Iacă ce este: eu am născocit o alifie pentru crescerea părului. Să-mî daî voie să public prin gazete că ţi-a crescut întrebuinţând alifia mea. www.dacQFomamca.ro No. 12. ÎNTÂMPLĂRILE PERICUL6SE ALE UflU! jviaSiNa$ FRa^ces IN noua guinee. Traducere de C. C. Pop.-Taşcă. Atunci vficjuî 6 omeni înarmaţi pînă în dinţi, cari o luară şi ei la fugă spre vîrful muntelui. Erau nisce bandiţi! Cu totă repeziciunea cailor cari alergai! pe costă ca nisce căpriore, bandiţii erau gata să scape, când unul din ei ajunse în vîrful unei stânci şi crec,lendu-se neurmărit făcea semn celor lalţi să vie la el. Un soldat însă descălecase şi furişindu-se ajunse lângă el, îl apucă pe neaşteptate în braţe şi încercă să-l tragă în jos. O luptă teribilă se începu. După câte-va minute un ţipăt înfiorător, pe care ecoul îl repetă de 20 de ori, se auS. Hulita, directorul şcoleî Normale din Galaţi; P. Dulfu, profesor de pedagogie în Bucuresci; Ion Mitru, directorul şcoleî Normale din Iaşi; Gr. Bufureanu, inspector şcolar; Elena Busnea, directorea şcoleî de In-stitutore din Iaşi; Gh. Ghibănescu, profesor, Iaşi; I. loaniţescu, insti-tutor-pensionar; P. Stroe Popescu, inst.-pensionar; I. Vasiliu, inst.-pen-sionar (Vasluiu); Ion Boldescu, inst.-pensionar; Gh. Missail, vice-preşe-dinte al soc. pentru învăţătura Poporului Român; Barbu Ştefănescu, inst.-pensionar. Răsplata Muncii clasa II. C. Tcodorcscu şi I. Onu, revisorl şcolari; Radu Bobrcscu, fost revisor şcolar; Zoe Enescu, directorea şcoleî de fete No. 27, Bucuresci; Ilie Popescu, directorul şcoleî de băeţî No. 24, Bucuresci; I. D. Marţian, Iacob Voiculescu şi Maria St. Ştefănescu, institutori, Caracal; 1. Haiducescu şi M. I. Nifulescu, institutori, Turnu-Severin; D. Ionescu, profesor D. Bozianu, institutor, Tg.-Jiu: L. Arjoceanu (Bălănescî) şi G. Ciobanii, (Jupânescî) învăţători în Gorj; C. Bourenu (Dărmănescî) şi G Chirnogă (Poduri) învăţători, Bacău; Manea Manolescu (Dobrenî-câmpurel), P. Herescu (Ciocănesci), M. Iordănescu (Holarele) şi St. Vasilescu (Slobo/.ia-Clincenî), învăţători, Ilfov; V. Loviricscu, învăţător, Mălini, judeţul Su-ceva; Or. I. Mărculescu (Celaru), Pr. Ilie Popescu (Grădinele) şi C. Ionescu (Leu), învăţători, Romanaţi; M. Busuioc, învăţător-pensionar, Pâş-canî, (Suceva); I). Patu, învăţător-pensionar, Berzunţ, (Bacău) şi M. Stă-nescu, învăţător-pensionar, judeţul Romanaţi. * * * Duminecă 29 Maiu a. c. a avut loc în grădina Cismegiu tragerea lo-tărieî societăţii «Materna»: Au câştigat numerile: 44.768 o brăţară cu briliante şi rubine; 39.505 o brăţară cu briliante; 30.738 un colier diademă cu briliante; 48.222 o brăţară cu safire şi briliante; 48.195 un inel cu perle şi briliante; 33.332 o broşă cu fluturi de smarald şi safire. Biletele cari au participat la acestă primă tragere, afară de cele câş-tigătore, sînt valabile şi pentru a doua tragere, a căreia dată se va fixă ulterior. Cei ce au dar bilete, să le păstreze. POŞTA ADMINISTRAŢIEI D-luî D. Gh. Moisescu, Homoriciu, Prahova. — Sînteţi achitat pe anul curent cu chitanţa 17.740. V'am trimes în număr Asaltul de la Griviţa. Despre Banca Naţională vom vorbi la serbarea ei. Eftimie Macedoneanu, Pănătău, Buzău. — Idem chitanţa 17.753 idem. Pr. M. Moisescu, Chirnogî, Ilfov. — Idem chitanţa 17.463 idem. A apărut: Cultivarea celor mai bune fâneţuri. Conferinţă populară admisă de delegaţii cercurilor culturale din Romanaţi în şedinţa de la 26 Martie 1900 sub preşidinţa d-luî D. Constantinescu, Revisor şcolar. Acestă cărticică coprincjend 34 pagine cu ilustraţii, nu costă de cât rţece baiu şi suma ce se va strânge e pentru ajutorul şcolarilor săraci. Iniţiativa luată de d-1 D. Constantinescu, pentru a se trage în broşuri acest soiu de conferinţe atât de folositore din tote punctele de vedere este de totă lauda şi nu putem în deajuns să-l felicităm pentru dragostea cu care lucrăză întru aducerea la îndeplinire a celei mai mari probleme a viitorului nostru naţional: «Luminarea ţăranului». www.dacQFomanica.ro IVIIOA PUBLICITATE Cu 5 buni cnviutnl, iar pentru ununciurile cu un număr mai mare de cuvinte, de iu 50 in sus, preţul pentru Ile-care cuvînt este numai de 4 bani. Luminări de ceră curată de flori, se pot găsi la preotul Ion Apos-toleanu, Vălenii-de-Munte, Prahova, La cerere se trimit tote desluşirile. La biserica parohială «S-tul Ion», comuna urbană Vălenii-de-Munte, Prahova, un loc de cântăreţ iiind vacant, se publică spre cunoscinţa celor interesaţi. A se adresa parohului Ion Apostoleanu. GRĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotroceni, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bratji, Pini austriacîjThuia şi altele. Stupi, Tran-dafirî, etc.________________________ Aeşit de sub tipar în editura librăriei d-luî Socec: Cultura pomilor roditori ediţia III, preţul 1 leu de V. S. Moga, prof.de agricultură. Cu ocasia apropiere! împărţire! premiilor, atragem deosebita luare aminte a numeroşilor noştri abonaţi şi în particular a Bucurescî, Calea Victoriei Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 » » cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95 Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 » » facon Klappe, 15,95 » » pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95 » » cu nasturi, 15,95, 14,95 » glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 » » nasturi, 16,95 Ghete color, simple, 13,95, 12,95 » » beseţurî, 14,95, 13,95 » » şirete, 14,95, 13,95, 12,95 » » nasturi, 14,95, 13,95 » » » piele rus. 15,95,14,95 Pantofi pentru bărbaţi gems, 10,95, 9,95, 8,95 cnevreaux american, 9,95 » franţuzesc, 12,95 color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95 27, lingă Poliţia Capitalei. Ghete pentru dăine De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95. Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 » fete 6,95, 5,95, 4,95 copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95 De 5% Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. ■ Numai la t6te sezonele se pote găsi Încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine. Magasinul la tote Sesonele lingă Poliţiă. Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescî. Cititorii revistei vor avd un scâtJSinint de 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul. Institutul de Arte Grafice CAROL GOBL, Strada Ddmnel 16. — Bucurescî. www.dacQFomanica.io