Hevistă Enciclopedică populară
yîpare în fie-care Duminică -
Rbon. în ţară pe an Liei 5 Abon. în străin. pe an Liel 0 »	» »	6 luni > 3 ţ On număr . . . ‘ . .15 bani
neiurl 1 leu linia. JVlIea publicitate 5 bani euvîntut. JYIanuseriptele nepublieate se ard
►S>®<3<3<
Comitetul de redacţie: Ion Kafinderu
oviceaqu dulcscu-j'/ioiru Cosbuc J. Oteseu p. Qulfu
ff. pîdamescu
V. S- Jdoga
JV. Jiico/crescu Corist C. pop. -Vaţcâ Qr. Ueodossiu.
G. Ccjli.r, Crricsilîţi de-t!c Ifrrbil rcmfECEtl. — Icn Kalir.dnv, Cartofii.— ficilfiţile do In Eerlin.- F. £t.lin, Regele Lear.- Ilritha K. Ţcpv, Nascerea şl îtsligniiea llintuitciulul.— Sfatul j irctice. — la.'atul Justiţiei.- Concura pentru rioveibe.— Giig. Tccdcniv, Traiul faunilor ertiăvcclil.— D. Fiirdia, Cultura lucer-nel. — li in,ia 1 ipesiv, Bdlclc piele i i ci cuiul. — Mcş-ltVcn, Jaguarul.— C. Dobreicu, Conferinţe populare. — liiintilt.Eikmic Georgesui, Viaţa alintului Euatatie.—u Societate culturală. — C. C. l'cp.-Iaşid, Intlmplurile periculdae ale unul marinar frances.—Roşta Administraţiei.
lluttiaftiiTil: Augusta, irrjfiălfsa Gcimaniei. — Iirpfrstul Yilhelm al Germanici.—Sala Sccţiilcr-t uite ale Curţii d< Casaţie şi Justiţ.c —Sala de şedinţe a Curţii de apel,-Jaguar—regina ghn.fţâ : Ku e emul liber?
ANUL III.
30 Aprilie 1900.
Tţedacfia fi jfîdministrafia J7r. Jvtârjtu/esa JYo. 9, Bucuresci.
www.dacoroinaiiica.ro
MICA PUBLICITATE
Cu 5 bani cuvîntul, iar pentrn anunciurile cu un număr mal marc de cuTinte, dc la 50 în sus, preţul pentru lle-care cuvînt este numai de 4 bani.
PRĂDINA PREOTUL ILIE, Bise-U rica Cotroceni, Bucuresci. — Ar-borî fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Planteurcătore, Bra^î. Pini austriaci,Thuiaşi altele. Stupi, Trandafiri, etc.	i apărut: Epigrame de Dimitrie Te-A leor. Prtţul unui exemplar 1 leu, Libr. Leon Alealay. Pentru abonaţii revistei «Albina» preţul pe jumătate. Cererile să se adreseze la autor, strada Sevastopol No. 1, Bucu-rescî.
pine voesce să se înbogăţescă în U scurt timp să citeseă cartea: Cultura prunului şi fabricafiunea ţuv-cei, de Luca Fortunatu. Se vinde la tote librăriile.	k pnj* de sub tipar în editura d lui A Cy 1» Socec: ediţia III. Curs de Agricultură practică, pentru şco-lele Normale, Seminare şi de agricultură practică, de V. S. Moga. Preţul 3 lei.
■ nnnrnt şi se află de vîntjare pe A ajjai UI preţul de 50 bani la tote librăriile: Cuvinte folositâre oricărui Român, de N. I. Bibiri, institutor în Bacău.	k eşit de sub tipar în editura lift brăriei d-lui Socec: Cultura pomilor roditori ediţia III, preţul 1 leu de V. S. Moga, profesor de agricultură.

A APARUT
IN EDITURA TIPOGRAFIEI „MINERVA"
„Calendarul jtervei“
PE ANUL 1900
Cel mai frumos, cel maî instructiv şi maî folositor Calendar rbmânesc, o adevărată comoară de frumuseţe şl de cunosclnţe variate şi utile o carte de cultură indispensabilă fie-cărul Român
PREŢUL: LEI 1.50
BI7' Orl-clne ta trimite suma de lef 1.50 la Tipografia „Mlocrvau Strada Isvor, 80, sad la Sucursală; Bulevardul Bllsabeta, 11, BucurescI, ▼ a primi Calendarul Mlnerrel franco.
Kugăm pc abonaţii noştri, cari şi-au schimbat domiciliul dc S-tul Ghcorghc, să bine-voiască a ne comunică noua adresă menţionând neapărat detaliat unde au primit revista in trecut.
www.dacQromanica.ro
ALBINA
807
Curiosităţi de-ale limbii româneşti.
uridse lucruri are şi limba românescă! După legile ros-
ftiriT nostre, bună-dră, o silabă nu pdte să aibă maî Ş rnult de cinci anumite consonante—dentale, rostite prin-yjj tre dinţi — iar acestea să fie aşâ aşezate ca vocaîa să fie la mijloc. In vorba crâng avem patru consonante, dar tdte patru se pot rosti (dimpreună cu vocala) printre dinţi. Probaţi s’o rostiţi, cu dinţii strânşi şi cu buzele puţin desfăcute: nici buzele nu le veţi mişcă de loc, nici dinţib Cuvinte de o silabă, cari au mai multe consonante, cinci, sînt în limba ndstră puţine: strâng, strimt, strîns, strîmb, strung, etc. şi băgaţi de sămă că în tdte trebue să fie s şi r la început (sau ş ori z). Fără r nu se pdte. Cu şăse consonante n’ar pute există o silabă, de cât compusă din tot câte doi s, t, şi r, deci un slrîrst care s’ar rosti printre dinţii strînşi fără mişcarea buzelor.
Acestea nu sînt curiosităţi ale limbii. Dar iată o curiosi-tate. Este în limba ndstră un cuvînt de trei silabe —cine îl caută, o să-l afle—sau din şapte litere. Acum, e natural, că daca tai dintr’acest cuvînt două litere de la sfirşit, au să-ţi rămâe cinci litere. Şi într’adevăr rămân cinci. Dar nu e ace-laş lucru cu silabele. Dacă tai o silabă de la sfîrşit, în loc să ai două silabe în urmă, ai patru! Vedeţi, că trei minus unu este egal cu doi, e o lege adevărată numai în matematică, în limba trei minus unul face patru, câte-odată!
Ştiţi, că în limba ndstră sînt cuvinte care se pot ceti întors şi rămân tot aceleaşi. Mai scurte sînt multe, ca sus, pup, coc, Sas, rar, etc. Frumdse sînt acele de două silabe ca potop, cazac, cojoc. Frasa eliptică atâta loc, ocol atâta ! se pdte ceti şi de-a îndăratele, ovreesce. E curios însă un verb românesc. Acesta se pdte ceti şi întors, dar ce ţi-e mirarea e, că, citindu-1 invers, în loc să ai un verb aîtreî! Cine are vreme, pdte să-l caute.
Şi iarăşi, sînt cuvinte curidse din care poţi tăiâ pe rînd câte o literă, fie de la început fie de la cddă, şi ce rămâne e alt cuvînt. Aşa d. e. drac. Tai pe d, rămâne rac, apoi ac. Tot aşâ plac. D-vdstrâ puteţi să vă căutaţi singuri exemple. Dar băgaţi de semâ: eu sciu un adiectiv de patru litere, căruia poţi să-i tai litera de la început, ca să ai alt cuvînt. Pîn’aci lucrul e în regulă. Dar ceea-ce nu e în regulă, este că tăind o literă, în loc să scadă s’adaugă, ast-fel că se du-bleză: în loc să aî din patru litere trei, ai opt. Lucrul însă nu e de mirare, căci e basat pe un chiţibuş gramatical, în special sintactic Dacă aş scrie corect, ca sintactică, lucrul ar fi cu neputinţă. Fără îndoială, o să vă miraţi ce caută sintactica în scrierea unui singur cuvînt, căci cu scrierea cuvintelor are de-a face ortografia. Dar din capul locului vă
www.dacoromanica.ro
808
ALBINA
spun, că acel cuvînt e scris corect ortografic şi nu e nici o «şmecherie» ortografică în ce vă spun.
Ştiţi apoî, că un scriitor bun se feresce ele cacofonii, a-decă de repetarea aceleiaşi silabe, în şir d. e. mama m'a măritat, saii a unul sunet prea ascuţit (d. e. ţ), d. e. ţin în dinţi ascuţitul cuţit şi ţipă beţi etc. o frasă care par-că e ţiţăit de şbrece. In poesie însă, poetul de multe ori imiteză sunete de-ale naturii, şi atunci îngrămădirea aceleaşi consonante sati vocale (afară de ţ) în loc să fie cacofonie e o frumuseţe. Alexandri tjice, despre herghelia din Dan căpitan de plaiu, că venea potop rotopitor, îngrămădind trei p, trei t şi cinci o, ca să imiteze vuetele cailor. Acel to, repetat de trei ori e sunetul galopului. Şi ca să facă acostă frumuseţe de sunete, Alexandri, a îndrăsnit chiar să creeze un cuvînt: nu e românesce nici un verb a rolopî, şi nu e vorbă existentă rotopitor. Dar e mal mult de cât atâta. Alexandri tjice: «De-odată se aude un tropot pe pămînt, un tropot de copite, potop rotopitor». Iată în doue versuri îngrămădiţi: 10 i şi 8 p.
Dintre câte cacofonii din repetirea silabei sciu eu, fie citite fie căutate do mine, cea mal frumdsă—şi urîţenia e fru-mdsă! — e: s’a întâlnit cucu cu cucuvaia. Cinci cu la rînd ! Asta am cetit-o, eră însă aşa: trăesc acu ca cucu cu cucuvaia, o frasă în care te pieri}! rostind’o rar, silabă de silabă, căci ori put prea multe silabe ori prea puţine. Ca glumă, într’o (}i, privind un lan cu rapiţă nu prea des răsărită, am (}is unul prieten: Scil tu ce e românesce frasa ra ra ra ra ra ra ra? Prietenul meu m’a privit cu mirare, vecjend că-I numer pe degete şapte ra şi-l asigur că e o frasă cu înţeles ce-I spun dacă ultimul ra îl completez şi r}ic rapiţă. Eu me gândeam la frasa : Rar arară rara rapiţă ţăranii dacă... etc.
Lucrul acesta e o jucărie; dar, oricum, o jucărie frumdsă, căci e curio3 să poţi face o frasă în care să al şapte ra unul după altul, şi jucăria acesta e potrivită ca ghicitdre. Acum, pentru-că trăesc la oraş, eu nu mS cred mal deştept de cât d-vdstră care trăiţi pbte la sat, şi sciu bine că şi d-v6stră puteţi găsi frase în care s’ar perinda câte de cincl-şaşe ori aceeaşi silabă într’o frasă.
O cacofonie straşnică, găsită de popor cu scopul de-a încercă şi de-a încurcă dibăcia de rostire a vorbitorului, este aceea cu ouele. Un străin, care scie puţintel românesce, nici bătut n’o p<5te spune; înşişi Românii se încurcă spunend-o. «Câte ouă vechi şi câte nouă; câte nouă, câte vouă? Vechi sînt nouă, nouă două: două nouă, vouă nouă, nouă doue ouă nouă, vouă nouă ouă vechi (1)>.
Eu aveam de gând să vS spun o curiositate a cacofoniilor acestora. Dar o las pe altă dată, căci v’ara spus prea multe 1
(1) Pentru înţelegerea mal repede: «Câte ouă vechi, câte prospete? Câte nouă, câte vouă?» — «Vecin sînt 9, prospete 2; 2 nouă, vouă 9: nouă 2 ouă prospete, vouă 9 ouă vechi».
www.dacoromanica.ro
ALBINA
809
dintr’un resuflet, şi nu mi-e că obosesc şi eu scriind, dar îmi e că obosiţi d-v<5stră cetind şi nu mai luaţi bine s8ma la ce spuiu. Şi vreau să vS las şi vreme, ca să găsiţi curio-sităţile pe care le-am pomenit mai sus, şi dacă le veţi găsi, să v8 dea Dumnezeu sănătate; să v-o dea Dumnezeu, şi dacă nu le veţi găsi. Dar dacă vă plac lucrurile acestea, atunci să sciţi că n’aştept să fiu rugat. Mie îmi place să le spuiu, şi sciu destule.
___________ G. Coşbuc.
CARTOFIÎ.(i)
Franţa, Germania, Austria, Italia, afi dat o deosebită atenţiune acestei plante, care astăcjfi j<5că un rol însemnat, mai cu sămă în alimentaţiunea populaţiunii rurale, căci tuberculele sale, prefăcute în făină şi amestecate, fie cu făină de grâu, de porumb, ori de secară, ne dau o pâine destul de gustbsă şi hrănitore, in afară de numerosele întrebuinţări, ce ele au în bucătăria fie cărui locuitor bogat sau sărac.
Tuberculele cartofului sînt asemenea şi un excelent nutreţ pentru vite, întrebuinţându-se sub ori ce formă, fie crude, fie fierte. Industria extrage din cartofi feculă, glucosă, care se în-trebuinţeză pentru îndulcirea vinului şi a berei, cum şi alcoolul.
Alcoolul de cartofi are nevoe de o perfectă rectificare, căci alminterî e din cale afară de otrăvitor. In Germania, din produc-ţiunea a peste patru milione de hectolitri alcool, aprope a treia parte se fabrică din cartofi. Agricultorii aeestuî stat dau pe an peste 40 milione hectolitri cartofi pentru velniţe. Rămăşiţele do la fabricaţia alcoolului de cartofi se întrebuinţeză cu mult folos pentru alimentaţiunea vitelor.
După «Statistica Română» (2) se vede că şi la noi în ţară, unii fabricanţi au început a extrage alcool din cartofi, aşâ în anul 1895 s’a întrebuinţat în acest scop 10.856.700 chilograme, din care fabrica M. & C. Fischer 1.383.600 chilograme, L. &. S. Costiner 1.399.000 chilograme, Kleinberg şi Kern 1.471.500 chilograme, Fr. Fischer 3.148.100 chilograme. De şi alcoolul extras din cartofi este otrăvitor, aşâ în cât unii susţin că cartoful ar trebui exclus de la labricaţiunea alcoolului, totuşi, dacă se ieau precauţiuni şi se supune la o perfectă rectificare, se înlătură aprope cu desăvîrşire principiile sale otrăvitore. Aşâ se face în Germania şi în alto state. Cartoful, cultivat în bune condiţiuni, produce în termen mediu 30.000 chilograme la hectar şi după experienţele lui Aime Girard, făcute în anul 1890, cu varietatea Richter’s Imperator, acestă recoltă transformată în alcool, ar da 4300 litri alcool la hectar, căci 100 chilogramo au produs 14 litri 33, care ecuivaleză cu cea produsă de 40 chilogramo de
(1)	Ve<Jî No. trecut.
(2)	Statistica Română de Chr. I). Staicovicî şi F. Robin, BucurescI 1898.
www.dacoramanica.ro
810
ALBINA
porumb, sau 250 chilograme de sfeclă. Acest rosultat experimental nu fusese atins pînă atunci nici în Franţa. In Românie, regretatul Ionescu de la Brad spunea că, atunci când cartofii sînt bine lucraţi, dau la falce (14.322 m. p.) şi 570 hectolitri.
Nu este aici locul de a descrie ce este cartoful cu tote varietăţile sale, nici modul de cultură, căci acestea le cunoscuţi. Ceea ce caut, domnule Agent, este a atrage atenţiunea d-vostrâ asu pra introducerii acestei plante în cultura ţăranului nostru, care la noi, după cum vedeţi, este mult lăsată la o parte.
Din statistica Ministerului de finanţe se constată că importul şi exportul cartofilor a fost în România de la 1893 — 1898, de: 1893	1894	1895	1896	I89V	181)8
Import	2.011.456	1.948.582	894 531	905.342	467 654 913.285
Export 12.185	9.244	135.580	85.589	72.4 3 116.309
Deci, în anul 1898 sau importat 913.309 chilograme, dintre care din Austro-Ungaria 797.636 chilograme, din Turcia 71.845, iar restul din alte ţâri.
S’au exportat în acelaşi an 116.300 chilograme, dintre care în Turcia 85.821 chilograme şi în Austro-Ungaria 25.405.
De aci se vede cât de puţin este introdusă cultura cartofului în ţara nostră şi chiar acel puţin este produs mal mult de grădinarii Bulgari şi SîrbI şi prea puţin de locuitorii de prin apropierea oraşelor.
Numai în Bucurescî în anul 1895 au intrat 537 vagone sau cinci milione chilograme cartofi (1).
Astăzi cultura cartofului este introdusă aprope în agricultura tuturor poporelor din lume şi tubercula sa ocupă un loc de frunte în alimentaţiunea poporelor civilisate.
Statistica ne spune că în fie-care an se produce pe globul terestru un miliard şi jumătate hectolitri de cartofi, pe când recolta totală a grâului abia atinge 870 milione hectolitri. Europa singură dă 7/8 din producţiunea anuală a cartofilor.
Este adevărat că nu tote poporele consumă egal acest aliment gustos. După cum se put<â uşor prevede, Irlandezii sînt aceia cari figurezâ în capul listei, formată de colaboratorul revistei «Pearson-Magazine», pentru a arătâ proporţiunea în care intră cartoful în consumaţiunea fie-căruî popor: «Fie care copil al in-«sulel Erin consumă pe an 665 chilograme de cartofi, ceea ce «face o medie de 1 chilogram 820 gr. pe cji. Germania vine «imediat după Irlanda. Supuşii împăratului Wilhelm II sînt mari «mâncători de cartofi. Consumaţiunea anuală a fie căruia dintre «el este de 590 chilograme, după cum el sînt în număr de peste «cincî-fjlecl de milione. Imperiul Hohenzollernilor este acela, care «absorbe în fie-care an un sfert din cartofii recoltaţi pe întrega «suprafaţă a globului.
«Diferenţa între Germania şi Holanda este bruscă. Vom aminti «acum o serie de popore, cari dând meritul cuvenit celei mal 1
(1) Sta'.isiica Română, pag. 169.
www.dacQromaiiica.ro
ALBINA
811
«stimate dintre tubercule, nu 1 ţin totuşi de aliment aprope ex-«clusiv în nutrirea lor in regatul ţărilor de jos fie-care locuitor «consumă pe an 381 kgr de cartofi; în Suedia-Norvegia 336, «în Franţa 318, în Austria 30L, Canada 299. Progresiunea care «începând de la Holanda. eră reprezentată prin o curbă aprdpe «regulată, şuieră aici o încetare bruscă.
«Angli» Saxonii din lumea veche şi nouă, nu admit cartofi de «cât ca garnitură în roztbeet sângeros sad Ia pesoele fiert. Con «sumaţi» anuală a cartofilor este de 108 kgr. de cap în Bre-«tania Mare şi de 81 kgr. în Statele-Unite. In fine, Italia vine în «urmă; gastronomia are une-orl mistere de nepătruns. Se pare «imposibilă explicarea, pentru ce poporul cel mal frugal şi cel «mal econom al Europei, nu consumă de cât 22 kgr. de cap «şi pe an din alimentul cel mai puţin costisitor şi mal folositor, «pe care 1 a pus descoperirea Americel la disposiţia omenilor «civilizaţi».»
S’a făcut încercări pe Domeniile Coronei: Cocioc, Gherghiţa, Dobrovăţ. Şagaruea, şi rezultatele aii fost destul de satisfăoâtore pentru a tace ca acâstă plantă să fie introdusă, atât în cultura populaţiei rurale, cât şi a proprietarilor.
In tote ţările unde, fie asprimea climei, cum e în unele locuri muntose, fie felul pămintuluî, face anevoiosă sau puţin folositore cultura porumbului, să căutaţi, domnule agent, să desvoltaţl cultura cartofului. Când am isbuti deci de a introduce în alimen-taţiunea obicinuită a ţăranului cartoful, vom fi isbutit pote a combate şi întinderea pelagrei.
In şedinţa Academiei Române de la 18 Martie a. c., cu oca-siunea decernare! premiului Adamaehi, s’a discutat asupra causel pelagrei şi cu acestă ocasiune s'a vihjut că sînt mulţi cari susţin că pelagra sar datori hrânirel cu porumb stricat.
In special, în regiunile muntose, unde nici grâul nu isbutesce nici odată, iar cultura porumbului este forte mult expusă din pricina timpului prea aspru, introducerea cartofului ca plantă alimentară va li o bine facere pentru populaţiune.
Nu mă îndoesc, domnule agent, că veţi pune totă stăruinţa d v. în a face ca locuitorii de pe Domeniul Coronei să introducă în cultura lor acestă bine-fă' ătore plantă şi sâ-I dea o desvol-tare cât mal mare, căci astăzi, după cum sciţi, este lăţită pe totă suprafaţa pămîntului şi cu drept cuvînt s’a <Jis că «cartofii sînt cea mal mare bine-cuvîntare a cerului, sînt mâncarea plăcută a avutului şi pâinea săracului».
La finele fie cărui an mă veţi pune în curent de întinderile cultivate cu cartofi de către locuitorii de pe fie-care domenii! din ocolul d-v.. pentru a se pute constată mersul progresiv al culturd cartofului, care aţjl în tote ţările înaintate ocupă primul loc printre plantele, care daţi venituri mal însemnate.
Ion Kalindera.
Administrator.
www.dacoroiiiiaiiica.ro
Augusta, Imperătesa Germaniei.
www.dacQFomanica.ro
% c împăratul Vilhelm al Germaniei.
www.dacQFomanica.ro
814
ALBINA
SERBĂRILE DE LA BERLIN.
In rţiua (le (1 Maiu stil noii (22 Aprilie st. vechia) s’ci serbătorit la Berlin trcerea la majorat a prinţului de coronă
împăratul a voit ca acesta ser bâtă re să se facă cu o deosebită pompă. Au asistat delegaţi din partea tuturor capetelor încoronate din Europa. Regele nostru a trimis pe A.
S.	R. Principele Ferdinand; iar împăratul Austriei a mers în pcrsonă.
La ora 12, familia imperială şi toţi invitaţii s'au adunat în capela Palatului. După serviciul religios, tînărul principe a jurat credinţei stogului naţional şi a sărutat mâna tatălui săii, care l-a îmbrăţişat.
După acesta s’au primit felicitări.
Oraşul a fost splendid împodobit.
Sera, a fost un prînz de gală.
Iată ce cfice depeşa din Berlin despre prlnzul de gală:
«Împăratul Wilhelm a mulţumit călduros în toastul său de la prlnzul de gală de eri, suveranilor şi principilor pre-senţi pentru că aii venit la serbarea pentru majoritatea prinţii lui moştenitor.
El a (}is că presenţa numeroşilor principi, rude ale sale, şi a suveranilor la acestă sărbătore de familie face din-tr'insa un moment istoric de primul rînd. Acestă, serbare va arătă tuturor statelor europene că Germania pole. mulţumită politicei sale, să trăiască în pace şi în bună prietenie cu tâtă lumea. El mai vede în acestă serbare confirmarea legăturilor cari unesc tâlc dinastiile europene prin tradiţiunea dinastică. El ureză tuturor suveranilor şi principilor presenţi să găsescă în poporule lor aceeaşi recunos-cinţă pentru operele lor pe care poporul german o profe-seză pentru dînsul.
împăratul Franz-Joseph a închinat în sănătatea prinţului moştenitor şi a felicitat călduros pe părinţii lui cari îî sînt atât de scumpi. Se bucură de a fi putut salută pe prinţul moştenitor în momentul când intră în viaţa publică. Vede în acestă împrejurare un augur fericit al urmării, pentru generaţiunile viilâre, a încred erei şi unirei care domneau printre strămoşii celor două familii.
Dumnejeu să bine-cuvinteze şi să ajute pe kronprinţ.»
www.dacoromanica.ro
ALBINA
815
REGELE LEAR 0)
— Poveste englezescă —
4 ^ear domnea odinioră peste-un vechiu şi ’ntins regat. L. Strălucea, ca mândrul sore, luminosul lui palat.
Dar avea cevâ ’n palatu-i, mai de preţ ca tot, ş’anume: Fete, trei, de-o frumuseţe fără de pâreche ’n lume.
Când cu ele sta de vorbă, când în ochii lor priveâ: De-ar fi fost cât de-amârîtâ, inima-i se ’nveseleâ.
Intr’o cji: «O, di agi copile! ale tatei mândre stele!
(El le-a dis cu duioşie) «Voi, lumina vieţii mele :
«Vreau să ştiu adi, arătaţi-mî, dintre voi tustrele—care, «Care-mi poitâ ’n suflet mie dragoste mai multă ore?»
—	«Scumpe tată!» cea mai mare i-a rdspuns lăudărosă, «Pentiu tine chiar viata eu mi aş da-o bucurosă.
«Mai cu drag aş vrea, pe mine să m’ajung’ ori-ce durere, «Decât tu să ai să suferi cea mai mică neplăcere!»
Iară mijlocia i dise: «Pentru tine, dragă tată,
«La nevoie şi în flăcări eu m’aş aruncă pe dată;
«Te-aş ţind mereu pe palme şi în sîn mi te-ăş culcă,
«Dor să pot să fac plăcută pe pămînt viaţa ta...»
—	«Ale vostre dulci cuvinte, — tjise tatăl mulţumit — «Nici nu ştiţi, copile scumpei cât md tac de fericit!... «Dar tu, nu-mi spui nici o vorbă, fata mea?... Tu, cea mai mică, «Pentru mine n’a fărîmâ de iubire, va să dică?...»
—	«Dragostea, ce-ţi port în suflet, tu o ştii prea bine, tată.» Ii rdspunse Cordelia, la obraji îmbujorată.
«Să md laud n’am drept însă, că-ţi hrănesc iubire ţâe;
«A iubi, copil pe tată, nu-i decât o datorie!...»
—	Cum?.. să-mi dai mai mult tu nu vrei,decât câtimi datoresci? «Ast-fel de iubire dară pentru mine tu hrânesci?...
«Ieşi!» betrânul rege strigă. «Nu esci fiica mea d’acum! «In palatu-mi d’adi nainte nu ai loc!,., să pleci la drum! 1
(1) Lear, să se cit<5scă: TÂr.
www.dacaromanica.ro
816
ALBINA
«Sâ te duci! să piei din ochi-mi! şi din ţara mea, departe! «Din averea-mi strămoşescă n’ai să capeţi nici o parte! «Ici, surorile-ţi mai bune, dragoste mi-au arătat «Şi credinţă şi-alipire, câtă nici n’am aşteptat.
«Vrednice sâ moştenăscâ strălucita mea domnie «Numai ele-s, amîndouă!... deci: numai a lor să fie!... «De pe cap îmi iau corona şi pe fruntea lor o pun;
«Intre ele 'mpart adi ţara-mi!... Tu?... să pleci!... atâta-ţispun... «Lacrămile-ţi sînt degăba!... In genunchi degăba-mî cacjî !•.. «Restul vieţii dor cu ele vroiţi să mi-1 petrec de adi!...»
Ast-lel fu cu scumpe daruri linguşirea răsplătită,
Iară nevinovăţ'a fără milă isgonită...
Deci, Cordelia, sărmana! tristă ’n lume pribegesce;
Milă, adăpost, în ţară-î nicăieri ea nu găsesce...
Intr’o ţară ’nvecinată îşî căută adăpostire,
Unde — după ani de jale — dete peste fericire!
Căci, de şi eră săracă: frumuseţea-î răpitore Ş’a ei inimă de înger sămăn n’aveau pe sub sore. Fermecat al ţării rege de făptura ei blajină:
O ceru, — l’altar o duse, — ş’o făcu ’ntr’o di — regină!
II.
Lear trăia acum, — fiind-că tot’averea-i lor le-o dete —
Când la una când la alta dintre cele două fete.
Insă vai de el, sărmanul, şi de viaţa lui amară!... Fiicele-i, în scurtă vreme, jurămîntul şi-l uitară...
Mai întâiu la cea mai mare, la Regana, el a stat.
Dar acăsta : mai de tote,— chiar de slugi l-a despoi it. La ’nceput anume dînsul două-decî slujbaşi avea,
Dar Regana, dup-o lună, l-a lăsat cu cjece-abia;
Mai târziu: cu trei; — în urmă: mult chiar unul îl păru, Şi-ntr’o cji: să nu mai aibă pic de slugă, ea făcu Socotind că ’n felu-acesta mai degrabă va ajunge Pe bătrân la ceea-l-altă sor’a ei să mi-1 alunge.
«Vai!» oftă mâhnitul tată. «Asta-i fiica mea cea bună, «Ce-mi făgăduise marea şi cu sarea?... Ce minciună!... «Nu-i chip să mal stau la dînsa!... Viu la tine, Gonerilă. «Tu vei fi mai cu credinţă, vei ave de mine milă...»
Şi s’a dus la Gonerilă Dar acesta, audind
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
817
Plângerile-i tânguiose: «De!» grăi, din umeri dând:
.Forte rău -îmi pare, tată, câ’ţi dăduşi din mână tot, Ş’acum nu mai ai nimica... Să te-ajut, nici eu nu pot. «Loc, şi câte o fărmitură, colo ’n cuine — dacă-ţi place — «Poţi găsi ori-când la mine; dacă nu vrei, n’am ce-ţî tace...»
Audind aceste vorbe, bietul rege s’a ’ncrucit; —
Şi de focul supărării plânsul mi l-a podidit.
«Ah! nemernice fiinţe!... Asta-i dar a mea răsplată,
Că v’am dat pe mână totul? tot ce-aveam în lume-odatâ?... < Ceea-ce v’am dat ieri vouă, ca părinte iubitor:
Să cerşesc cu lacrămî astădi de la voi, ca cerşetor?... «Omeni buni, cari nu cunosceţi ne ’mblândita sortei ură: «Ce pat eu, să vă slujescă vecinie drept învăţătură!...
«Ce să fac?... Voiu merge iarăşi la Regana, unde-am fost. Ea tot nu-î aşâ de crudă, o să-mi dea un adăpost...»
Dar Regana: să-l gonescă, slugilor ei poruncesce. «Asta-î!... Când trăia în curte-mi, ca şi mine de domnesce, «Pentru ce s’a dus, nebunul, şi la mine n’a rămas?...»
Şi bătrânul Lear, sărmanul, îşi îndreptă slabul pas Iar spre curtea Gonerilei, să ’mblândescă negra-i ură,
Si în cuinea ei s’aştepte câte-o mică fărmitură.
Dar ea nu-i mai dă nici ceea ce-î făgâduise-asără.
«N’ai vrut eri să stai la mine! Pentru ce-mi vii astădi iară?...»
In aşâ hal ajunsese, biet, nenorocitul tată!...
Cerşetor flămând acela ce-a purtat coron’odată...
Şi — plângend, plângend amarnic—într’o di şi-aduce-aminte De copila isgonită, de ’nţeleptele-i cuvinte:
«Să mă laud n’am drept însă, că-ţî hrănesc iubire ţie; «A iubi, copil pe tată, nu-T de cât o datorie...»
Dar... la dînsa ce să cate?... cum să-î căr’ajutorare?...
«Ea mi-o fi hrănind in suflet ură încă şi mai mare...
«O să-mi umple de otravă, pote, mai cu vîrf paharul!...»
Gându-acesta-i inteţesce şi mai mult în piept pojarul. Nu mai pote de durere... Mi-1 găsesce nebunie!
www.dacOTomaiiica.ro
818
ALBINA
De pe cap îşi smulge părul, şi obrajii şi-i sfăşie. Blestemând, în codru fuge şi de omeni şi de sore,
Ş’acolo îşi plânge sorta stâncilor nesimţitore;
In cât... stânci şi munţi şi riuri: se pătrund d’amaru-i chin Şi răspund l-a lui durere cu un trist şi lung suspin...
III.
Desnădejdea-1 duce ’n urmă colo ’n ţara cea vecină, Unde fiica lui mai mică se află, cum sciţi, regină.
A plecat la drum, sărmanul, făr’ să scie: milă ore La Cordelia găsi-vâ? sau dispreţ şi ne’ndurare?...
Dar acăsta, cum aude de sosirea lui, trimite Soli nainte-î, să-l primescâ cu onoruri cuvenite,
Şi la dînsa să-l conducă.—Regele, al ei bărbat,
De-a bătrânului sosire, ca şi ea s’a bucurat.
Şi - — cu cele-l-alte fiice — când aflat-au ce-a păţit: Amîndoi i-au plâns de milă... Iar apoi, s’au sfătuit; Ş’adunând oştire multă, au trecut în ceea ţară,
Pe bătrânul Lear să-l pue îndărăt pe tronu-î iară,
Şi stăpân din nou să-l facă peste ’ntrega lui moşie,
Iar pe fetele-î duşmance să le scoţă din domnie.
Dar Cordelia peirea şi-o găsi ’n acest resboiu.
Lear, cu-a armelor putere, tronu şi-l luă ’napoi.
Când vădii cu ochii însă pe copila-i credinciosă Omorâtă ’n bătălie de-o săgetă nemilosă:
Mii lovi un trăsnet, par’căl... Lîngă ea, alături, jos In genunchi cădii, sărmanul, cu un gemăt dureros.
Si de la pămînt pe urmă nici că s’a mai ridicat;
De durere ’n scurtă vreme şi el sufletul şi-a dat.
Fiîcele-i neomenose, — de averi şi de domnie N’au avut nici ele parte! —pentru-a lor neomenie Osîndite-au fost la morte de boeri şi de popor;
Şi sub paloş, cu ruşine, se sfîrşi viaţa lor.
Prelucrare de P. Dulfu.
www.dacocomanica.ro
Af.P.TVA
819
Nascerea şi restignirea Mântuituitorului (!)•
— Din popor —
Trecu t-au treî-cjecî şi trei de an! la mijloc, în care vreme Mântuitorul făcut-a multe minuni în lume:
Apa ’n vin a schimbat In Cana Galilia Şi pe morţi, c’a ’nviat Pe Lazăr clin Vitania!
Draci din omeni c’a gonit,
Pe şchiopi c’a tămăduit,
Pe orbi cu ochi i-a făcut!
Fariseii şi cărturarii strânsu s’au la sfat pe sub ascuns, şi s’au pogodit fel şi chipuri cum să pue mâna pe el.
Au cumpărat cu trei-cjecî de arginţi pe unul din cei doisprezece ucenici ai lui, pe Iuda Iscariotenul, care i-a dus in grădina Ghelsimania (2), undo l-au aflat pe Isus stând de priveghiu, rugându-se Părintelui său ceresc, îngenuchiat cu faţa la pămînt, cu ochii înmuiaţi în lacrămi.
Părinte prea sfinte,
Rogu-mă fierbinte,
Iată fiul tău Şi-aşteptă cesul seu Cesul de pîercjare A lui Iuda trădare.
Sărutatu-l-a Iuda cu sărutare viclănă pe învăţătorul său şi l-a dat pe mâna Jidovilor, dar cât ai clipi din ochi, el s’a căit amarnic de co a făcut, că a vîndut sîngele nevinovat, sângele Domnului!
Sângele nevinovat al Domnului, a strigat răsbunare la ceruri. Iuda ca să-şi ispăşescă greşala sa, mers-a îndărăt la Sinagoga J.dovescă, a asvîrlit cei trei-cjeci de arginţi, şi s’a dus de s’a spâncjurat, îndeplinindu-se ast-fel cuvintele sfintei Scripturi: «Cu ce măsură vei măsura, ţi se va măsură!»
Şi astăcjî se cjice că el e tot în Iad în sînul tartorului Lu-ţifer, ţinend în mâna drăptă punga cu cei tre-cjeci de arginţi, preţul nepreţuitului sânge al Mântuitorului !
Jidovii când au văcjut Că Isus e Domnul sfînt,
După el aii alergat,
Cu lanţuri că 1-aQ legat
(li VecJI No. 30.
(2) In loc de Ghetsimanî, sat în Palestina, unde a murit mai târziu şi Maica Domnului.
www.dacoromanica.ro
820
ALBINA
Si l-au dus şi la Pilat.
Sus pe cruce l-au suit Şi pe el l-au răstignit:
Cu pirone de oţel Ca să moră uşurel!
Cu fiere l-au adăpat Pe Christos cel însetat Pe Dumnecjeu împărat.
Pămîntul s’a tremurat,
Sorele s’a ’ntunecat,
Luna faţa şi-a schimbat.
Jidovii s’au spălmîntat Şi cu glas tare au strigat:
Că Isus cu-adevărat Fosta-1 lumii împărat: împăratul Cerurilor,
Bucuria omenilor,
Prăpădul Jidovilor!
Maica Domnului, când a aucjit că pe fiul el l-au răstignit Jidovii pe cruce, amarnic a plâns, şi-a sgâriat faţa, şi-a sbă-tut pieptul, şi-a smuls perul din cap!
A încălţat opinci de fier, a luat în mână un toiag de oţel şi nebună de durere a pornit în căutarea iul Isus.
Ajunsă la locul de restignire, Jidovii au luat-o la gdnă, sbu-răturind o cu pietre. Sfînta Fecidră în bunătatea eî cea mare, a cules în pălâ pietrdiele şi aruncându-le îndărăt după Jidovi, s’au prefăcut în oue roşii. Eî le-au adunat şi le-au făcut morman la picidrele crucii Mântuitorului.
De atunci se tjice că a rămas obiceiul, în amintirea acelei minuni, să se roşescă de PascI ouăle şi să se ducă înroşite la sfînta biserică.
Intorsu-s-a îndărăt prea sfînta Maică, bocindu-se şi vâi-tându-se de prea dulcele şi prea scumpul eî Fiu ! In cale s’a întâlnit cu o brdscâ, care a întrebat o, de ce plânge?
Maica Domnului i a spus că a avut un prea iubit fiu, cu numele Isus, şi i l-au restignit Jidovii pe cruce!
Brosca, ca să-I mal ţie curajul, i-a răspuns:
Maică prea curată,
Intru tote lăudată,
EQ c’am avut Şi mie mi-au pierit:
Nouă broscoi mititel Cu ochii boboşiţeî Câte nouă rescăcărăţel Şi-a trecut carul peste eî Şi nu l mal bocesc aşa,
Cum jelesc! Sfinţia-Sa
www.dacoromanica.ro
ALBINA
821
Pe fiul tău cel iubit Ce-I pe cruce restignit!
Maica Precista, care pînă atunci nu rîsese de loc, ci plânsese mereu, zîmbi de rîs la vorbele zavistidse ale brdsceî şi o bine-cuvîntă ca, murind, trupul el să nu putrecjăscă nici odată.
De atunci a rămas credinţa în popor, că brdsca, când m<5re, nu-î putretjesce trupul şi nu mirdse, ci se usucă ca o pomă, ca o stafidă, c’aşâ a blagoslovit-o sfînta Fecidră.
Dar Jidovii scoborâseră dupe cruce corpul Mântuitorului şi-l puseră înlr’un mormînt nou săpat în piatră şi pecetluiseră piatra cu sigiliu Domnesc d’asupra mormîntuluî, ca nu cum-va ndptea, înşelându-î somnul, să vie ucenicii lui să-l fure şi să bată toba în lume c’a înviat Christos.
Sâmbătă ndptea, spre Duminică, pe la al treilea cântat do cocoşi, Mântuitorul a înviat din morţi.
Iată cum s’a întâmplat scularea lui din morţi.
In acea ndpt.e de Sâmbătă spre Duminică, Jidovii strejui-seră cu soldaţi mormîntul lui Christos şi ei chiar întinseseră masa pe piatra pecetluită d’asupra gropii, ca să-şi pc-trecă in mai mare linişte Pascele lor.
Pe când ei ehefuiau şi eiocniau unul cu altul din pahar, <Jiceau: Când acest vin se va face aci în pahar strugure copt, când astă azimă după masă se va faco grâu verde şi când ăst cocoş fiert din strachină va învia şi va cânta cucuriguu, atunci să învieze Christos, atunci, nici atunci!
N’apucară să sfîrşiasoă vorba şi cocoşul înălţându se pe buzele străchineî începu să pâlpâie din aripi, stropindu-î pe toţi şi cântând: cucuriguu, cucuriguu, cucuriguu, de trei ori. Jidovii ca mărmuriţi căcjură cu feţele la pămînt.
Soldaţii strejarî, vătjend pe Christos cum din grdpă ca o lumină Dumnedeescă iese şi se înalţă ca un fulger către cer, au început să strige:
Christos a înviat La ceruri s’a 'nălţat!
La strigătele soldaţilor strejarî de: «Christos a înviat!» Jidovii se dcsmeticesc din zăpăcela în care câcjuseră, şi de temă ca soldaţii să nu svcnescă adevărul despre învierea Mântuitorului, ii cumpără cu mari sumo de bani, şi-i silesc să spună în cetatea Ierusalimului că Isus Christos n’a înviat.
Cu bani au cumpărat Jidovii pentru răstignire pe ziditorul lumii şi tot cu bani au cumpărat adevărul despre învierea Dumnedcesculuî Fiu, l-au dat lumii ca neadevăr, că Christos n’a înviat!
Noi adevăraţii Creştini să nu no rătăcim de la adevărata credinţă cum au făcut Jidovii, ci cu inima curată şi fruntea
www.dacaramanica.ro
822
ALBINA
senină, cu mâna pe sfînta Evangelie, cartea cea plină de adevăruri curate, să strigăm cu bucurie şi să cântăm cu toţii:
Christos a înviat din morţi,
Cu morte pe morte călcând
Şi celor din mormînturî viaţă le-a dăruit!
Şi tot pămîntul do la o margine la alta a strigat, strigă şi va strigă cât va fi lumea că:
Christos se nasce,
Intâmpinaţi-1;
Christos s’a .restignit,
Popore plângeţi !
Christos a înviat Popore slăviţi-1 !
Christos în esle s'a născut Şi norode a ’nveselit.
Pe cruce s’a restignit Si norodele a mâhnit!
Ha ceruri că s’a suit,
Pe norode-a înveselit.
Din morţi Christos a ’nviat Şi norodele-au săltat!
Ilristea N. Ţapu.
Profesor, Focşani.
SFATURI PRACTICE
Sfat în cas de foc.
Dacă iau foc perdelele sau alt-cevâ din materii subţiri, să nu te gândesci să le scapi, ci să te mul-ţumescî a păzi cele-1-alte lucruri din odaie. De aceia, îndată ce veţlî că s’a aprins o perdea, apuc’o repede şi rupe-o, apoi calc’ocupiciorele, aruncând apă.
Dacă se aprinde rochia sau hainele unei persone, să-şi păstreze liniştea şi să nu fugă, fiind-că atunci focul capătă putere. Personele cari se află de faţă să ude repede o pătură . şi s’o înfăşure. Dacă cel aprins se află singur, să se învelescă cu haine grose udate în apă şi să se rostogolescă pe jos.
www.dacQFQinaiiica.io
ALBINA
823
PALATUL JUSTIŢIEI.
Jpî^ntre monumentele cari împodobesc oraşul Bu-£ ?j'j curescî, un loc de frunte ocupă Palatul Jus-tiţieî. Aşezat pe malul Dâmboviţeî, el se presintă ochilor cu o privire măreţă. Într’însul se află Curtea de Casaţie şi Justiţie, cea mai înaltă
instanţă judecătorescă a ţării, curtea de apel, tribunalul şi curtea juraţilor.
Când deschizi uşa intrării principale din faţa apei,
www.dacQrQmanica.ro
824
ALBINA
daî de o sală imenşii, numită sala paşilor picduţi, numire vechie, obicinuită în Occident şi introdusă şi la noî.
Păm aci înfăţişarea a două săli de judecată: una de la Curtea de Casaţie, alta de la Curtea de Apel
CONCURS PENTRU PROVERBE.
Se deschide intre d-niî învăţători şi invoţătdre un concurs pentru care s e acorda premii de 400, 200 şi 100 lei, acelora cari vor triniete d-luî I. A. Zâne, str. Armeană 37, Bucurescî, o mai bogată colecţiune de proverbe sad locuţiuni proverbiale, cari lipsesc din coleeţiunea de proverbe a d-iui Zâne, şi care se pdte procura pe preţul de 40 lei, platibili In ra'.e de o lei.
www.dacaramanica.ro
ALBINA
825-
TRAIUL OMENILOR STRĂVECHI (li-
ni.
Din tote câte v’am spus pînă acum, şi bune şi rele, despre traiul omului străvechiu, aţi putut cu deosebire băgă de semă acest lucru:
—	De când el se arată pe pămînt, se luptă din răsputeri pentru vieţă. Se luptă cu firea, se luptă cu animalele fiorose se luptă cu el însuşi, ca să-şi facă pe pămînt un traiu potrivit cu menirea sa.
Dacă Dumnezeu a făcut pe om stăpînitor al pămîntuluî, peste tot ce se află pe el şi în el, nu uitaţi că aspre cuvinte i-a spus puternicul creator:
—	In muncă şi în sudorea feţii tale îţi vei câştigă hrana !
Şi câtă muncă, şi câte sforţări uriaşe a făcut omul, pînă să
se ridice de pe trepta de jos a animalelor şi să ajungă opera cea mai desăvîrşită din câte a făcut Dumnezeu pe pămînt, şi ca cugetare, şi ca voinţă, şi ca simţire, şi ca traiu!
înzestrat din fire eu un suflet potrivit pentru desăvîrşire, omul nu 1 a lăsat să lângecjescă, să se prostescă. Prin lupte şi prin muncă l-a înviorat, l-a desvoltat, l-a întraripat. Şi cugetarea lui astăcjt e stăpînă peste fire şi peste frumuseţile şi bunătăţile ei.
De la mersul acesta al omenirii, de la întuneric la lumină, de la rău la bine, de Ia morte la vieţă, trebue să luaţi şi voi pildă.
Să munciţi fără preget, sporind din ce în ce ceea ce aţi moştenit din moşi strămoşi; să vă siliţi a întrece pe cel ce au fost. înaintea vostră, căci acesta e şi rînduela adevărată a lucrurilor fire!; să îmboldiţi şi pe fiii voştri a păşi cu mai multă tragere de inimă pentru înavuţirea lor în tote cărările: căci dacă de pildă ne sînt omeni străvechi cu vieţa şi nevoile lor, dacă de pildă ne-aG fost strămoşii noştri cu sporirea lor în meşteşuguri, sci-inţe şi faptele lor vitejesc!, de pildă să ajungem şi noi urmaşilor prin îndemnul şi rîvna nostră la muncă şi la tot ce face pe om cuminte, frumos şi măreţ.
—	Să ne ajute Dumnedeu feţii mei, încheie moş Trohin, să ne ajungă nămul mare şi de laudă. Asta e cinstea poporelor.
Povestea aci se sfîrşi. Se citiâ pe faţa fie-căruia mulţumirea 1
(1) VedI No. 28, 29 şi 30.
www.dacaroimaiiica.ro
826
ALBINA
sufletescă, răsunet al ultimelor vorbe ale învăţătorului. Acestea nu atinseseră numai mintea, dar şi inima, prin chipul cum învăţătorul sciuse să le aducă din condeiu.
Omul de atjl trebue să se oglindescă în omul străvechii! şi să şi să c)ică cu mândrie: înainte, înainte, pe a propăşirii cale!
______________ Grig. Teodossiu.
CULTURA LUCERNEI.
twpucerna este o plantă de nutreţ forte bună, în-trebuinţeză în stare verde sau uscată. Fiind-că ea îşi înfige rădăcinele adînc în pămînt, este nesimţitore chiar la secete mari, cum a fost şi în vara acesta şi de aceea n’ar fi rău, dacă fiecare gospodar cu vite, ar ave câte-vă prăjini de lu-cernâ în grădina sa; căci în cas când alte nutreţuri lipsesc, numai lucerna l-ar scăpă de nevoi. Lucerna odată semănată, dureză 10—15 ani, cosind-o de 4--5 ori pe vară.
Pămîntul şi prepararea lui.
Lucerna reuşesce în orî-ce fel de pămînt, afară numai de cele prea argilose şi nisipose. Fiind-că ea stă mai mult timp pe acelaşi loc şi are rădăcinile forte lungi, trebue ca pămîntul să fie bine lucrat; în tot caşul, vom ara locul de cu tomnă şi primăvara iarăşi, înainte de semănat, adică făcendu-se două arături şi cât se pote mai adînci.
Semănatul.
Fiind-că lucerna în primii anî dă o recoltă mică de aceea pe de o parte, ca să nu pierdem un folos al pămîntului, iar pe de altă parte ca să apărăm ţinerile plante ale lucerneî, se semănă în amestec cu orz sau ovăz; aceste plante le folosim ca nutreţ vitelor, cosindu-le când le-a dat spicul. Pămîntul se face de regulă primăvara în modul următor: se semănă mai întâiu orzul sau ovăzul, însă mai rar
www.dacaromamca.ro
ALBINA
827
ca de obiceiti şi în urmă, după ce s’a grăpat pă-mîntul bine, se semănă şi lucerna acoperindu-se cu o grapă uşoră de mărăcini.
îngrijirea semenătureî.
Lucerniştele trebue grăpate bine în fie-care primăvară, iar în timpul ierneî este bine a le gunoi cu băligar bine descompus, cu cenuşă, urină amestecată cu apă, etc. Dacă se ivesce cuscuta (1) prin lucernă, apoi acesta îi causeză mari stricăciuni. Semnele care indică ivirea euscuteî, sînt pâlcuri îngălbenite, care se întind tot mai mult; în caşul acesta, pâlcurile trebuesc cosite, apoi se întind paie şi se dă foc; pe urmă se sapă pămîntul şi se se-menă din nou lucernă.
Recolta.
Lucerna se cosesce pentru nutreţ verde, sau pentru facere de fân; în caşul întâiu, trebue cosită cel puţin cu o <^i înainte de a se da vitelor, căci al-mintrelea fiind prea verde, vitele se pot lesne îmbolnăvi. Fie pentru nutreţ verde fie pentru fân, lucerna se cosesce când a dat în flore. Nu trebue s’o întorcem prea des la uscare, căci foile fiind forte fragede se rup, rămâind numai cotorele, care sînt mai puţin nutritive. In termen mediu, lucerna produce pînă la 10.000 kgr. pe hectar.
Cultura seminţei de lucernă.
Pentru seminţe, se lasă o lucernişte de 3 sau 4 ani; după ce sămînţa s’a copt destul de bine, se seceră şi apoi se treeră. De pe un hectar de lucernă, putem recoltă 5—7 hectolitri seminţe.
D. Petrdia. 1
(1) Plantă părăsită, numită popular mătasă sau borangic.
www.dacaromanica.ro
$28
ALBINA
Bolele pielei porcului.
E o bolă ce se întâlneşce maî ales la purceluşî răii hrăniţi şi crescuţi în cocine murdare; doctorii o numesc impietigo. Ea constă în nisce pete ro-şietice ce apar pe piele, maî ales împrejurul ochilor, şi pe care pete, în câteva <^ile, se arată mici bubu-liţe, ce lasă după spargerea lor a musti un fel de puroiu, care uscându-se, formeză coji ce se ridică prin râcâială după piele şi păr. Nu rar, din pricina cojilor, pleopele purceilor bolnavi se unesc una cu alta, şi ast-fel micile dobitoce nu maî pot vede.
Impietigo se însoţesce în tot-d’a-una de mâncă-rimea părţilor bolnave, ceea ce silesce pe porcii bolnavi de a se hârjii de orî-ce corp resistent din prejurul lor.
Ca tratament se povăţuesce ţinerea cocinelor cât se pote de curate, spălându-se în acelaşî timp râ-mătorii bolnavi cu leşie slabă saîi chiar numaî cu apă curată şi cu săpun, ferindu-ne de a smulge cu sila cojile prea lipite de piele.
In caz însă, când părţile bolnave sînt prea roşii, sângerose, carne vie cum se <,lice în popor, atunci pe lângă spălăturl, se maî unge după svîntare pielea bolnavă cu puţină smântână sati unt prospăt saîi maî bine cu vaselină boricată sau fenicată pe care ne-o procurăm de la orî-ce farmacie.
Jegul (pe limba doctorilor sclerodermia) se ca-racteriseză prin îngroşarea şi scorojirea pielei, care devine tare, în cât corpul animalului ar păre co-prins ca în coja unul arbore, ca într’un sac ce nu se întinde. Boia se observă la vierii bătrâni, maî rar la scrofe ce au fătat de mal multe ori, neîngrijite.
Boia începe prin a atinge pielea după şira spinării, pe aceea a capului, treptat apoi întin^endu-se pe piept, pe pântece.
Sclerodermia ţine luni întregi, aducend animalul în stare de slăbiciune mare^ cum se $ice, lăsându-1 la piele şi os.
www.dacQFQmanica.ro
ALBINA
829
Căuşele sclerodermiel nu sînt destul de cunoscute; boia se consideră ca fără lec, prin urmare îndată ce se arată, porcul trebue tăiat înainte prin urmare de a slăbi sau de a peri, topindu-se pe pi-ciore, sleindu-şi puterile.
Irimia Popescu
Medic-veterinar.
Din poveştile lui Moş-Negu.
JAGUARUL.
Iată o fiară despre care se scie puţin şi pe care o vedem rar la menageriî. După leu şi tigru, jaguarul e carnivorul cel mai mare.
El trăesce numai în America; de aceia se şi nu-mesce tigru de America. Colorea perului e galbenă.
cenuşie; pe lături are pete negre ; pîntecele este alb.
El duce o viaţă retrasă prin pădurile cele mai dese şi acolo se hrănesce cu ce pote apucă.
Forte rar ese la lumină şi în ţinuturi cultivate. Să te ferescâ Dumneijeu să te întîlnescî cu el flămând. Dacă o fi sătul, poţi scăpă; dacă o fi ne-mîncat, atunci te-ai dus pe copcă: e peste pu-
www.dacoromamca.ro
830
ALBINA
tinţă să fugi, fiind-că sare cu o iuţâlă înspăimîn-tătore.
Să mulţumim lui Dumnezeu că în ţara nostră fiarele de soiul acesta nu pot trăi.
Moş-Negu.
Pagina gl\a.naeţă._
1STXT E OMUL LIBER?
Birjarul.—Halde, domnule, să te duc cu trăsura; nu e bine să mergi aşa.
Beţivul. — Ce! N’are voie omul să se ducă acasă cum vrea ?
UN SFAT.
Zăbalele, adică crăpăturile din colţurile gurii, maî ales la copii sînt molipsitore. Se vindecă atingen-du-se cu piatră acră sau vaselină boricată.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
831
CONFERINŢELE POPULARE.
In Godinescî-Gorj, s’a ţinut a doua conferinţă la 6 Ianuarie 1900 în faţa unui public forte numeros.
A vorbit înveţ Dobrescu, în urmă vorbesce învăţ. Popescu-Tismana şi învăţ. M. Mujescu-Retezul-Mehedinţî, despre necesitatea şi folosele unei societăţi economice. Parte din auditor se decide pentru înfiinţarea unei atare instituţiuni şi hotărăsce spre a se redacta statutele pentru viitorea conferinţă.
C. Dobrescu
___________________ Godincscl-Gorjiii.
VIATA SFÎNTULUI EUSTATIE. w
>
Enstatic şi cei douî copilaşi.
De cele ce se întîmplase cu soţia, Eustatte fusese aşii de tare atins, în cât durerea-1 copleşise şi căcjuse jos leşinat. Erâ grea într’adevăr încercarea, dar nici credinţa lui nu era mai mică. După ce-şî veni în simţire, se mângâe cu aceste cuvinte: «Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Tu eşti părintele milostiv şi fără a Ta voie, nu s’ar fi răpit soţia mea de tiranul căpitan! Tu dar o vei apără şi o vei păzi pentru mine şi pentru aceşti copilaşi!» Aceştia adormiseră plângând ca şi tatăl lor de durerea perderii scumpei lor mame. In somn însă uitaseră cele petrecute şi, deşteptându-se, priviră în tdte părţile ca să-şi va<Jă mama. Speriaţi că nu erâ, începură a plânge. Ce nu făcu bietul părinte ca sâ-i împace! Dar şi el avea nevoe de mângâere! I se sfîşie inima de durere, privind la copil şi sciind că n’o să mai aibă mamă! Cu ochii plini de lacrămî, plecară în pustiu, unde-î va lumină Dumnezeu. După 2 ijile de cale, ajunseră la un pîrîu lat şi mare şi repede curgător. Ca să-l trăcă împreună cu copiii, fără primejdie erâ peste pdte. Spre a înlătură vre-o nenorocire, luă în braţe pe unul din ei, Teopist, şi-l trecu dincolo. Se înapoe ca să-l iea şi pe cel-lalt, dar, pe când erâ la jumătate apei, vai! un ţipet sfîşietor se aude de la mal. Erâ Agapie, care cerea ajutor. Se uită la mal, când, ce să vadă? Un leu înfricoşat, ca din sbor, repecjindu-se la copil, îl înşfăcase şi fugeâ cu el în pustie. In zadar alergă el după fiară, strigând şi dând chiote: abiâ se mai vedeâ prin pustia fără margini; sfîrşit deostenelă şi durere, se întdrse la pîrîu şi <Jise biruit de întristare: «O! Dumnezeule, numai Tu scii pentru ce-ai socotit cu îngăduelă să mi se întîmple şi acăsta !»
Dar, abiâ sfîrşise aceste cuvinte, şi o altă ispită şi mai sfîşietbre i se pregătiâ. N’apucase să intre în pîrîu spre a se întdrce la cel-lalt copil, când de odată — ce vedenie ! — un lup furios se repezise şi asupra aceluia, luându-1 şi fugind cu el spre pădure. Bietul tată începu şi de astă dată 1
(1) Veţli No. 26, 28 şi 29
www.dacoramamca.ro
«32
ALBINA
a strigă după fiară, dar eră prea departe: el dincolo de pî-rîu şi lupul dincdce. De bine, de reu, trecu el apa, dar nenorocirile acestea înşiruite şi neîntrerupte îl sfârîmaseră inima. Trebuiâ să nu fie om ca să p6tă resistâ şi acestei lovituri. <?Ah! <jise el, acum se duse şi cea din urmă a mea nădejde! Mângâerea şi razemul slabelor mele bătrâneţi s’a perdut! Iată-me lipsit de patrie, de prieteni, de soţie, de copii!» Nici acestea însă nu-1 clătină pe Eustatie din credinţa sa cea ferbinte către Dumnezeu. Văcjendu-se singur, în loc de a cârti, ei cjise: «Ddmne, fie voia Ta! Aşâ al voit, aşâ al făcut! Voiu răbda, pînă ce mă voiu sfîrşî, tdte ispitele ce-mî vel trimite.» O apucă după acesta prin pustie să caute vre-o locuinţă de om şi să-şl mal uite, mergând, nenorocirile •ce-1 isbiseră.
(Va urma).	Icroinon. Eftimie Gcorgcscn.
O Societate culturală.
In laş! s’a înfiinţat o societate culturală cu numele de «Viitorul.» Scopul acestei societăţi e desvoltarea şi răspândirea literaturii teologice. Pentru ajungerea acestui scop societatea va întrebuinţâ ca mijldce : întruniri, conferinţe şi publicaţiunî. Pote să devină membru al societăţii ori şi ce român creştin ortodox.
Statutele societăţii s’au votat în adunarea generală ţinută în diua de 5 Martie a. c., când s’au ales şi membrii comitetului. Preşedinte a fost ales d-1 Dr. D. G. Boroianu, profesor la seminarul Veniamin Costache, casier Pr. I. Gotcu şi secretar Pr. G. Florescu.
Dorim viaţă acestei societăţi care urmăresce un scop aşâ de frumos. Si nici nu ne îndoim de trăinicia acestei societăţi, mal ales -când în fruntea eî au fost alese persdne cunoscute prin priceperea şi hărnicia lor.
ERATĂ.
In No. trecut s'a făcut o greşală de paginaţie. După pag. 788 din No. 28— 29 în loc să se puie la începutul No. 30 pag. 789 s'a pus 179 şi s'a făcut ast-fel o greşală de 10 numere. Acum se continuă paginaţia din No. 80.
www.dacQFomanica.ro
Xo. 7.
ÎNTÂMPLĂRILE PERICULdSE
ALE
UNUî marinar FRANCES
IN NOUR GUINEE.
Traducere de C. C. Pop.-Taşcă.
Când erau mosafirl la masă se serviâ alt-l'el : Printrun meşteşug, mijlocul odăii se lăsă în jos, fie-care se aşetjâ împrejurul acestei găuri deschise, în mijlocul căreia pe o scară sta un sclav, care primiă bucatele de la un alt sclav ce se afla mal jos, şi apoi le serviâ cu o mare iuţelă tuturor. Nu erâ frumos să treci cevâ vecinului. După ranguri, şefii aveau unul sau mal mulţi sclavi, cari ajutau pe cel ce serviâ la masă. Regele lua masa în al 6-lea rînd şi erâ servit de cel puţin 12 sclavi, cel l’alţl demnitari, după ranguri, aveau sofrageriile în al 41ea sau al 5-lea rînd.
Gazda mea se numiâ Xayhar, n’aveâ de cât o singură femee şi o unică fată de vr’o 15 ani, numită Lamlam, care de la început îmi fură inima, prin înfăţişarea el delicată şi plăpândă. Câte trei îmi arătau dragoste. Işî petreceau (Jilele stând lângă mine şi întrebându-mă cum lăcusem să devin alb şi dacă se mal află dincolo de Koutar vre-o altă ţară, de cât cea locuită de Kahshil (omeni proşti), nume ce dau Orangonokil tuturor triburilor de pe ţărmuri. Le spuneam de Europa, de puterea regilor, de oraşele cele mari, de armate, de flote, iar el prea politicoşl să-mi spue că mint, dar necretjend nimic din câte le povesteam, mă părăsiau salutându-mă după obiceiul ţării (1).
Prin aceste convorbiri câştigaiu o mal mare cunoscinţă a limbii, şi me obiclnuiiu cu pronuncia Orangonokilor, a căror voce erâ din cap, ast fel că şoptele chiar, păreau a veni de departe. După 15 (Jile ful dus în faţa unul şef, care erâ guvernatorul întregului ţinut de unde se scotea aurul şi care fusese chemat de rege să vorbescă cu mine. După o lungă convorbire, ful readus la casa lui Kayhar şi frumosa sa fiiică, păru forte fericită când îmi spuse că viaţa îmi erâ scăpată, dacă fusesem primit de acel mare demnitar.
Mi se păreâ că timpul trecuse prea repede la Koutar. Eram neîndoelnic întâiul european care pătrunsese pînă în acele regiuni necunoscute şi noutatea simţirilor, ca şi ciudăţenia stărel mele, 1
(1) Dintr’o erore tipografică, rîndurile de pînă aci s’au tipărit, in No. trecut, pe copertă; pentru a nu se produce încurcături d-lor abonaţi, cari vor să cartoneze revista, am repetat aceste rindurl.
www.dacoromamca.ro
834
ALBINA
mo făceau să nu bag de semă pericolul în care pote me aflam. Fui de ma! multe ori primit încă de guvernatorul ţării de aur şi în urma convorbirilor nostre, îmi tăcu cunoscut că însuşi regele mă va ascultă ! Căutaiu să aflu dacă marele preot Lagankeon va merge cu mine; şeful nu se interesase de el şi îmi fu peste putinţă să-l mal văd sau să sciu ce s’a tăcut cu el. In slîrşit veni marea (Ji, în care aveam să merg înaintea acelui rege, care insuflă atâta spaimă şi atâta veneraţie supuşilor săi In cjorii cailei ful deşteptat de o musică ciudată dar plăcută, văduiu o mulţime de omeni cari mergeau pe strade, unii bătând tobele, alţii cântând în cornuri sâă dintr’un fel de mic! triunghiuri de aur pe care băteau cu nisce bastonaşe tot de aur. Eră o mare mulţime. Toţi mergeau încet şi liniştiţi. îmbrăcămintea tuturor se compunea din nisce fâşii de ştofă lăsându-se de la şolduri pînă la genunchi, aşa că puţin lipsea să nu cjiei că erau goi de tot.
Credeam că acestă mişcare se făcea în cinstea mea, dar în curînd aflaiu că mă înşelasem şi că aveam să asist la adunarea poporului, pe care regele o ţinea pe fie-care lună, afară de timpul ernei, în ultima t,li a luneî pline. Aceste adunări se ţineau într’o curte mare a palatului, anume făcută pentru acest scop, pavată cu lespezi de marmură albă, lustruită cu multă grijă şi fie-care împrejmuită cu un cerc gros, de aur curat.
Rămăseiu uimit, când intraiu în acestă curte şi văijuiu bărbaţii îmbrăcaţi într’o cămaşă subţire, lungă de cel mult şase degete, iar femeile în pielea golă. In fundul curţeî se ridică un fel de chioşc mare (cort) în culori vii, al cărui fund eră făcut din plăci de aur curat cari strălucia de îţi luă ochii. In el se allaă două tronuri tot de aur curat, pe cari şedeau regele şi regina. Pe cele d’întâiu două trepte ale tronului regelui, şedeau patru noos sau omeni învăţaţi (înţelepţi); cei doi cari vemau numai de cât după rege erau nisce bătrâni a căror păr alb cu bărbile lungi albe şi aerul venerabil ar fi insuflat respect fiinţei celei mai răutăciose. De fie-care parte a tronurilor, erau legaţi cu fringhii, făcute din lire de aur şi cânepă, doi enormi tigri viî, cari păreau gata să se arunce asupra mulţimei. In faţa cortului regal, eră o numerosă gardă de călăreţi, cari cu mâna pe mânerul săbiei şi cu lancea plecată, păreau că n’aşteptaă de cât un semn din partea monarhului, pentru a sfîşiâ pe acei dintre supuşi, cari ar fi îndrăsnit să supere in ceva pe rege.
Orî-cine intră, trebuiă să trecă printre aceşti călăreţi cari, nemişcaţi pe micii lor cal, păriau ca nisce statul. Ajuns lingă cort se prosternă la pămînt şi ast-fel se ţâră pînă la piciorele tronului regelui pe care îl salută de trei ori ridicând mâna către el, dar lâră să în-drăsnescă a-1 privi. După acesta un călăreţ îl atingea cu vîrful lăncel, ceea-ce însemnă să-şi urmeze drumul, tot târându-se pînă în partea cea-l-altâ în faţa cortului, unde eră ertat să se amestece cu cei 1-alţi privitori, în nisce galerii forte mari acoperite, cari erau construite de jur împrejurul curţeî.
(Ya urma)
www.dacaromamca.ro
POSTA ADMINISTRAŢIEI
•	J
Elena Volcenschi, Harja, Bacău. Abon. d-v. pe anii II şi III achitat cu chitanţele 15.104 şi 17.455.
C. Fetoiu, Segarcea. Asaltul de la Griviţa se trimete numai abonaţilor achitaţi şi pe anul al IlI-lea. D-v. sînteţi achitat numai pe anul al II-lea cu chitanţa IG.193, trimeţi pe al IlI-lea şi vi se va trimete.
C. Nicolescu, învăţ. Piscani, Muscel. Abon. d-v. pe anul al IlI-lea achitat cu chitanţa 19 708 iar al d-lui Rădulescu cu cliitanţa 17.584. Pentru abonatul ce recomandaţi, rugăm trimeteţi costul, căci am luat disposiţie generală pentru toţi, de a nu mai consideră abonaţi de cât pe cei ce odată cu cererea trimit şi banii. O tristă experienţă ne-a silit a face acesta şi nu putem reveni. Nu vc supăraţi !
Păr. I. Vasilache, Slobozeni, Vasluiu. Sînteţi achitat numai pe anul trecut cu chitanţa 16322, trimeteţi pe anul curent al IlI-lea.
La administraţia revistei nâstre se găsesce spre vîncjare din lucrările d-lul C. Rădulescu Motru:
1.	Valdrea Silogismului................... cu leî 1,—
2. Problemele Psihologiei....................» » 1,50
3. Rolul social ai filosofici................» » 0,50
Din lucrările d-luî G. Coşbuc:
Rcsboiul nostru pentru neatârnare pe înţelesul tuturor, leî 1,10 Povestea unei corone de oţel.......................» 1,60
Asemenea se găsesce:
Colecţia revistei pe anul I şi II în fascicole, fie-care an cu lei 5,— Idem legată într’un volum fie-care . . . . »	» 7,—
Orî-cine ne trimite costul cărţilor notate mal sus leprimesce franco la domiciliu.______________________________
AU APĂRUT:
Exerciţii de gramatică şi de compoziţiunî pentru clasa I secundară, conform programei din 1899, de Gheorghe Ada-mescu, profesor la gimnaziul Şincai. Preţul 1 leu 50 bani.
Carte sistematică de citire şi compoziţiunî pentru primele clase secundare, conform programei din 1899 de Mihail Drago-mirescu. Preţul 2 leî.
Manual de Retorică de Gheorghe Adamescu, profesor la gimnaziul Şincai. Preţul 3 lei 50 bani.
_____________________________Editura librăriei Steinberg.
A. -V I s
Orî-ce personă ne va procură 7 abonaţi plătiţi pe anul al IlI-lea va avea al 8-lea abonament gratis. Cine ne va încasă şi trimite banii pentru 40 abonaţi, are abonam, pe •/« an gratis.
www.dacoramamca.ro


,
i

Societatea de Basalt Artificial şi de Ceramică de la Cotroecni.
Capital social Lei 2 500.000 deplin versaţi
Sobe de porţelan albe colorate
Representanţa generală pentru fotă ţara
(Bucur. Calea Moşilor No. fel.
ZWAIFBL & CO. 1®#»» 8tr* Mitropoliei No. 2.
(Galaţi, str. Egalităţii No. 48.
DE ÎNCHIRIAT
Strada Regală No. 14. o locuinţă, Strada Stavropoleos No. 15, mai
multe locuinţe.
Str. Lipscani No. 1, mai multe locuinţe.
Informaţiunî se pot lua la direcţiunea societăţii «Dacia-România», strada Vămeî No. 3.
„NAŢIONALA”
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCURESCI
3.955.688.76
Capital în acţiuni întreg versat în
aur...............Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune...........
Idem format din capital şi alte reserve . » 1 075.842,60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Buicolauu.
Dir. generai E. Griiuwald.
Naţionala-- asigură contra incendiului, a grindinei, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sînt primite în tote combi-uaţiunile obicinuite ca: cas de morte, supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str. Domneî No. 12. Bucuresci. Repre-sentanţă generală în Bucuresci str. Smârdan No. 4. Agenţii în tote oraşele din ţară.
Cel mai mare şi cel mai vast magasin din Ţară si singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOÂNELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de laclc pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95, 11,95 de	lack	întregi, 14,95 13,95
»	»	facon Klappe, 15,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţurî, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 clievreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 «	» piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru dame
De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95.
Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tote sezânele se pote găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine.
Magasinul la tote Sesonele lingă Poliţiă. Bucuresci, Calea Victoriei 27, Liucuresci.
5%
[ Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei, i
;
;
t

►
Cititorii revistei vor avă un scutjeniint de 5% din preţurile însemnate, presentând cuponul.
K
Institutul de Arte Grafice CAllOL O OUL, Strada Doniuei 10 — Bucuresci.
www.dacaromamca.ro