Abon. în ţarâ pe an Lieî 5 ^ Abon. în străin, pe an bel 0 »	*	» B luni » 3 ^ Un număr ,	ÎS bani
îniî^J*^H5.0'ur* *	^n^a- Mloo publieitate 5 bani euvîntul
Mfi^'^anUaeriptCle nePu*3l^oa,:e se ard.
^	------=>6>^®cS<3<=.----
^JF&Sşbuc J. Oteseu p. 2>ulfu
SUMAR:
Comitetul, piua de 24 Aprilie.—Ion Kalinderu, Cartofii. — G. Coşbuc, Legende de-ale nămurilor.—Exposiţia din Paris. — Concurs pentru proverbe. — Hristea N. Ţapu, Nascerea şi restignirea Mântuitorului. — Grig. Teodosaiu, Traiul dmenilor străvechi.— Victor Puiu, Cuvintare populară împotriva păcatului injuriei.—/*. R., O mamă.—Fabricarea uleiului. — P. Garbovicânu, Pentru cititorii noştri preoţi şi învăţători.—F., O serbare şcolară.—Informaţii.—Premiile deslegătorilor. —Numele deslegătorilor.— C. C. Pop. Taşcd, Intiinplările periculdse ale unul marinar fran-ces. — Poşta administraţiei.
Ilu8trajiu7ii: Pavilionul Român de la Exposiţia din Paris.—Turnul Eiffel. —Din viaţa omenilor străvechi.—Primăvara. —Ramură de măslin.—Fabricarea uleiului.— Pagina glumăţă: Ca nuca în perete.
tfedacfia fi jTdministrafia 37r. Jrfârjtu/esa Jfo. 9, Jjucuresci.
www.dacoramanica.ro
NOUA REVISTĂ ROMANĂ
PENTRO
POLITICĂ, LITERATURĂ, SCIINŢĂ Şl ARTĂ
Ho. 8	15 Aprilie 1900	Voi. 1
SUMARUL:
Cronica politică
C. Rădulesco-Motp.u. — Menirea partidului conservator.
Istorie
N. Iorga. — Cel dintâi ani din domnia Iul Vasile Lupu.
Literatură
S. SanielevicI — „ înviereu roman de Tolstol.
Ioan PetbovicI. — O sărutare (poemă dramatică)
Sexul PuşcArio. — Diminuţia în limba româniscă.
Sciinţă aplicată Emil Staicd. — Ultimile perfecţionări în arta navigaţiunil
Mişcarea literară şi sciinţifică
Sergiu Cujbă. Morala omului politic. — Dem. Măciuceanu şi T. Dragu. Poveste?.. — Dem. I. Dobrescu. Origina sălbatică a nunţilor ţerănescl. — D. S. Yasiliu-Bacătt. Istoria Românilor întocmită după un plan cu totul noii. — Notiţe bibliografice.
Suplimentul I.
Scrisori de peste munţi de I. losif Sceopul. — Mişcarea culturală din districtul Gorj de De su’> Parîng. — încurajarea industriei ungare. — Societatea studenţimei române din Miinohen «Patria», do Reniui P. Ilieseu-Negruni. — Din Mehedinţi. — Inaugurarea expoziţiei din Paris.
Suplimentul II.
I’asccle (poezie) de Dumitru Ţimiraş. — Din vremuri de Dan. Gli. Simio-nescu. — Prinsore (poezie) de Eug. Ştefilneseu. — In somn (poezie) de loun Scurţii. — Censura la Paris. — Intermezzo (poezie) de Alex. Zamfirtscu. — Stanislav copilu (cintec bătrinesc) de St. St. Tufescu.
Preţul unul exemplar (în Iote ţările unind poştale): 1 Leu
ABONAMENTUL:	*
In tote ţările uniune! poştale. <!>
<•>
Pe un an.............Lei 24,— <•>
Pe trei luni......... »	6,— ))(
Abonamentele se primesc la ad- <•> ministraţiunea revistei, precum şi la biurourile uniunei poştale.
PREŢUL ANUNŢURILUR:
1 pagină în Supliment Lei 20,—
i/s "	idem	»	2,55
1 .	copertă	1)	30,-
Va »	idem	P	3 00
Anunţurile repetate au o reducere
cp de 25% din preţ.
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Pasagiul fţomân, 20. — Bueuresei.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
779
piua de 24 Aprilie.
I)iua numelui M. S. Reginei, (liua (le 24 Aprilie, este scumpă Romanilor cari au seiut să preţu-iaseă şi să iubtfscă pe acest suflet ales, pe ac6stă poeţii care sub numele (le Carmen Sylva a lăsat nu numai în alte limbi, dar şi în limba român6scă pagini de o mare valdre literară.
Profitând, (le sărbătorea aceleia pe cari soldaţii (le la Plevna au numit-o mama răniţilor, 0 rugăm să primăscă căldurdse urări de viaţă lungă şi fericită.
COMITETUL.
CARTOFII.
Domnule Agent,
Starea actuală a agriculturii nostre preocupă pe marii agricultori, cât şi pe micii cultivatori, în cât le impune chiar schimbarea sistemului dc cultură de pînă acum, micşorând întinsa cultură a grâului şi a porumbului în favorea altor plante, care în anumite împrejurări produc un folos mal mare, cum ar fi de exemplu: sfecla, cânepa, inul, cartoful, etc.
Ne-am convins că, în anii secetoşî ca şi în cel ploioşî, când recolta grâului şi a porumbului este în parte compromisă, popu-laţiunea rurală, a cărei stare de prosperare preocupă în tot d’a-unu gândirile Maiestăţilor Lor Regelui şi Reginei, ajunge în o aşa de critică posiţiune, în cât îl lipsesce chiar pâinea pentru existenţa de toate (jfilele şi trebue să intervină guvernul, cumpărând şi împărţind porumb locuitorilor celor mal scăpătaţi, fără de a le pute însă prin acestă măsură satisface în deajuns trebuinţele.
In asemenea împrejurări, cartoful este planta care înlocuesce în mare parte acestă lipsă, el este una din plantele cele mal uşor de introdus în cultura ţăranului nostru, nefîind într'atâta supus Ia capriciul agenţilor atmosferici ca cerealele.
Cred, domnule agent, că e bine a se rememora originea şi diferitele faze prin care a trecut cultura cartofilor, înainte de a fi recunoscută de obşte ca o plantă atât de folositore hranei omenescl; şi acesta nu pentru d-v. care cunosceţl împrejurările în care s’aQ introdus în Europa acestă plantă, ci pentru acel săteni cu cunoscinţă de carte, cărora e destinată circulara de
www.dacaromanica.ro
780
ALBINA
faţă şi cărora o veţi distribui cât se pote mal mult, spre a le servi ca îndemn.
Patria cărţoiului este Peru în America de Sud. S’a adus în Europa de către Spanioli. In Irlanda a fost introdus de-a dreptul din America în anul 1545 de către Iohn Hawkins. La anul 1586 vestitul navigator Walter Raleigh, asemenea a adus cartofi din America în Irlanda şi i-a plantat cu mult succes în grădina sa de la Yonghel, de unde apoi s’a întins cultura acestei plante pe o scară mal mare în totă Irlanda.
La noi în ţară ar fi fost introdus după unii la 1812, după alţii la 1818, nu se scie însă cu siguranţă; se pote ca cartoful să se ii fost cultivat Ia noi în ţară de pe la 1770 când a lost o fo-mete mare în Europa (1).
Marele nostru agronom Ionescu de la Brad scria în Calendarul bunului gospodar:
«In 1816 s’a trimes în Bucovina, din porunca d-Iuî Calimach «o mulţime do care de beilic, cari au adus cartofele ce s’au îm-«părţit pentru semănat la omeni. Belşugul ce a urmat în ţară «în anii următori a făcut a se părăsi cultura cartofelor ; însă să-«mînţa lor nu s’a perdut din ţară. Cel d’intâiu moldovean care «a semănat cartofe, pentru a scote din ele rachiu, a fost un boer «mare, numit Ion Cănănău. De la moşia acestuia Cornea, s’a «dat pildă rea în ţară, al cărei boerl au urmat-o cu întrecere «pînă ce au ajuns a scote rachiul cu maşinele de vapor şi de «a înmulţi o băutură atât de vătămătore sănătăţii, pe cât şi stă-«rel ţăranilor noştri».
Sînt convins că veţi întîmpina ore-carl greutăţi la început cu introducerea acestei plante, pentru că ţăranul nostru cu ane-voe se decide a introduce în cultura sa o altă plantă, afară de grâu şi porumb. Acest lucru s’a întîmplat în tote ţările, când s’a încercat a se introduce acestă plantă şi s’au întrebuinţat diferite mijloce pentru a se pute răspândi cultura el în propor-ţiunl mal mari.
Aşa bună oră în Germania, încă pe la 1586 medicul Scholtz din Breslau cultivă cartofii din Belgia şi-I plantă în grădina Curţel din Viena. Medicul şi botanistul elveţian Bauhin fu cel d’întâiu, care a făcut o descriere sciinţifică a cartofului, după planta primită de la Scholtz şi el i-a dat numirea, păstrată în botanică pînă atjl, de «Solanum tuberosum». Abia însă după 200 ani a început a fi cunoscută cultura cartofilor în Germania ca plantă economică, de ore-ce şi aicea ca şi în alte părţi tot ţăranii plugari aă fost aceia cari s’au împotrivit mal mult la introducerea acestei culturi.
Pe la sfîrşiul veculul XVII Friederic Wilhelm I al Prusiei îl socotiă de prielnic însănâtoşirel bolnavilor, iar fiul său Friederic cel mare a împărţit cartofi în Pomerania pe la grădinari şi proprietari arătându-le întrebuinţarea lor. Dînsul introduse acestă 1
(1) După «Săptămâna», fo'e sătescă, de C. Negruzzi 1854, Iaşi.
www.dacaroimaiiica.ro
ALDINA
781
plantă în Silesia după ce o luă de la Austriac!, ceea ce fu o mare norocire, de ore-ce numai mulţumită acestei plante se putu preveni fometea din acea ţară. In aceeaşi provincie cultura cartofului prinsese aşă de mare rădăcină, în cât la anul 1771, când în Bohemia căcjură victimă fometel peste 180.000 de omeni,
20.000	Cehi emigrară în Silesia.
In Ungaria s’au adus cartofi din Franţa din ţinutul Bourgogne, de aceea şi li se (jice burgonya. Introducătoril lor au fost întemniţaţi în Buda, pentru că eraii prea multe prejudecăţi că planta e veninosă. De altminteri mal tote cele lalte solane sînt veninose.
In Franţa a început a se cultiva cartoful încă de pe la 1630, însă numai în grădinile botanice. La anul 1783, fometea de atunci a făcut ca Academia Francesă de sciinţe să propue un premiu pentru tema: care plantă ar pute înlocui pâinea? Premiul l-a •obţinut Parmentier prin recomandarea cartofilor ce cultivă în grădina sa. In urma acestei premieri Regele Ludovic al XVI-leu i-a încredinţat 50 arpents de pămînt pentru cultivarea cartofului.
Când Parmentier a adus primele Hori de cartofi la Curtea Regală, Maria Antoinette, la cea mal apropiată serbare a Curţel, porunci să se împodobescă palatul cu ghirlande din florile acestei plante şi Ludovic al XVIl-lea pentru a face şi mal populară, purtă flore de cartofi la încheetorea hainei sale. De asemenea când tuberculele erau formate nu lipsiau nici odată de pe masa regală.
De la Curtea Regală, obiceiul de a mâncâ cartofi s’a lăţit în totă Franţa şi nu peste mult timp poporul lrances şi-a înşusit cu desăvîrşire cultura acestei plante.
In Italia nici astăzi cartofii nu sînt introduşi destul de bine printre populaţiunea rurală, cu tote că încă din anul 1625 Ducele de Toscana a adus călugări din alte localităţi prin care îndemnă populaţiunea rurală să se îndeletnicescă cu cultura acestei plante. Dar ţăranii italieni nu s’au putut împrieteni cu cartofii pînă după fometea de la 1817. Şi astăcjl chiar se hrănesc cu tuberculele acestei plante numai când nu au de ajuns alte producte.
In Irlanda cartofii aii ajuns mâncarea obicinuită şi naţională, ca mămăliga la noi şi Ia italieni.
Am stăruit asupra celor de mal sus cu atât mal mult cu cât după cum vedeţi rolul ce ar ave de îndeplinit cartofii după respândirea lor la ţărani, este forte mare şi, pentru a vede cât de multă stăruinţă şi răbdare s’a pus în tote stratele şi chiar de pe treptele Tronului, pentru introducerea cartofului în cultura şi alimentarea populaţiuneî rurale. A trebuit ca fometea să decimeze <jecl de mii de omeni pînă ce locuitorii altor ţări să se convingă despre folosele ce presintă introducerea cartofului în cultura agricolă.
In Europa a fost introdusă mal întâii! o singură varietate de cartofi, astătjl însă există o mulţime de nemuri ce provin din ielurile de cultură, la care aii fost supuse de către grădinari şi
www.dacoromanica.ro
782
ALBINA
cultivatori. Varietăţile cartofului se mal înmulţesc şi astăffi. Regretatul botanist şi grădinar Vilmorin a clasat tote varietăţile de cartofi în patru secţiuni, iar botanistul Girardin în trei secţiuni după conformaţia lor exterioră.
La noi în ţară se pot împărţi în patru feluri după culore, gust şi cantitatea de feculă ce conţin: ast-fel avem cartoful galben, alb, roş şi vînăt; la cele două d'întâiu coja e mal mole la pipăit şi sînt mal bogate în feculă, iar la cele-lalte două feluri, c6ja este mal aspră la pipăit şi au mal multe materii făinose. Tote aceste varietăţi prind forte bine în ţara nostră.
Se credea mal ’nainte că cartoful produce o periculosă bolă numită «Scrofule» care se propagă din generaţie în generaţie; astăzi însă este bine constatat, precum se vede în scrierile d-lor doctori Felix şi Istrate, că scrofula nu provine câtuşi de puţin din hrana cu cartofi, ci din alte pricini bine cunoscute.
Acestă plantă, pe lângă că procură o mâncare bună şi sănă-tosă, atât pentru om, cât şi pentru animale, mal are calitatea de de a fi folosităre şi pentru însuşi progresul agriculturel, căci fiind plantă prăşitore ca şi porumbul, contribue a curăţi locurile de buruenl şi a le prepară pentru cultura altor plante, astfel că în orl-ce asolament rotaţiunea se pote începe cu cultura cartofului.
Cartoful se mulţumesce cu orl-ce fel do pămînt; chiar şi cele sărace dau resultate satislăcătore, numai să fie permeabile, adică ca apele de ploi să se potă scurge cu înlesnire şi arătura să fie adâncită şi afânată. Cu deosebire-I convin locurile mal de curând desfundate, islazurile şi ţeliniscele, pe care prin cultura sa Ie pregătesce mal cu s6mă pentru livecjile artificiale.
(Sfirşitul în No. viitor).	Ioil Kalilldcru.
____	Administrator.
Legende de~ale nemurilor.
IV.
«n călugăr tînăr dintr’o mănăstire cetiâ într’o <Ji cărţile sfinte. Şi ceti într’un loc versetul: «Iar înaintea lui Dumnezeu arama e ca lein-£>' nul putred şi o mie de ani sînt ca o <,lit» Şi stete pe loc, gândindu-se. Cum pot să fie o mie de ani numai cât o <^i înaintea Domnului ? Şi se îndoia de adevărul acestui lucru.
Şi, luptându-se aşa cu gândul ca să înţelegă versul din biblie, el ieşi să se plimbe prin pădurea de pe lîngă mănăstire. Şi s’a dus prin pădure. De o
www.dacQranumica.ro
ALBINA
783
dată îşî aduse aminte că merge prea departe, că e vremea vecerniei şi trebue să fie la biserică. Se întorse repede la mănăstire. Şi-î părea lucru ciudat, de câte vedea, dar se gândea că e buimăcit de gânduri şi de-aceea vedea mănăstirea mat largă, biserica din curte mai frumosă şi mai înaltă. Din biserică s’auţliaîi cântece, şi el nu cunoşceâ limba în care cântau călugării. A intrat iute în biserică şi a luat locul în strană şi-a început să cânte. Călugării se uitau la el cu mirare, dar maî mirat se uită el, căci nu era nici unul dintre fraţii lui: toţi erau străini şi portul lor alt-fel, şi cântau în limbă străină. Dar iată, nici strana nu e cum o scia el, nici iconele nu sînt aceleaşi în biserică. Totul eră schimbat, totul era străin, nimeni nu-1 cunoşceâ şi el nu cunoşceâ pe nimeni.
Iar după sfîrşitul vecerniei, l-aii întrebat călugării cine e? «Dar cine sînteţî voi,» ţliso el. Unde sînt fraţii meî? Ce biserică e asta şi cum am ajunseu aici? Şi steteaii mirându-se unii de alţii. In urmă el şi-a spus numele, că e călugăr din mănăstirea acesta şi că înainte cu vre’un ceas a ieşit să se plimbe prin pădure, şi-acum la întorcere nu maî cunos.ce nimic. Când i-a auţlit numele călugării s’ail mirat şi maî tare, iar stareţul a stat puţin pe gânduri, s’a uîtat la călugăr, apoî a adus o carte veche, bătrână ca lumea. Şi a întors o foie, a întors multe, a tot întors mereu, căutând un nume. Şi în urmă (jlise stareţul, arătând cu degetul pe o filă : «Iată aicî se spune că un frate de al nostru, cu nume ca şi-al tău, a plecat într’o ţii din mănăstire şi nu s’a maî întors. Şi de-atuneî am blestemat numele frateluî nostru şi nu maî dăm acest nume nimănui dintre noi, că e nume urgisit.»
Şi s’a cutremurat călugărul cel tînăr şi i-a fulgerat un gând prin minte. «Şi când s’a întîmplat acesta ?» ţlise el. Stareţul ceti maî departe: «De mult, fiul meu! De mult! Iată, după însemnările cărţiî, sînt o mie de anî de-atuncî!»
«Eii sînt acela!» strigă călugărul şi le spuse cum a citit el în biblie, că o mie de anî sînt pentru Dum-
www.dacQFomanica.io
784
ALBINA
neţleti ca o <,li, şi că n’a crezut. Şi în vreme ce vorbea, i se albise barba şi părul şi îmbătrânise de tot. Şi abia vorbind de bătrâneţe Şise: Iată Dumnezeii a făcut cu mine minunea!» şi căŞu jos. Iar călugării îl ridicară repede, dar el eră mort. Iar pe crucea mormîntuluî i-au scris numele cel urgisit şi aii pomenit de fuga lui din mănăstire, iar maî jos au scris: «şi s’a întors pocăit după o mie de anî!»
G. Coşbuc.
EXPOSITIA DIN PARIS.
*
c4»6n Şiua de 14 Aprilie după stilul noii, s’a des-chis la Paris exposiţiunea universală, aştep-tată cu nerăbdare de lumea întregă.
Oe sînt aceste exposiţil ? Originea depărtată a acestor măreţe sărbători de progresul omenirii se găsesce în bâlciuri. Precum la noi se face bâlciii într’un ţinut ore-care, adunându-se într’un sat ori oraş negustori din locuri depărtate cu mărfurile lor, tot aşa s’aii făcut în oraşele bogate şi mari de prin alte ţări. Ou vremea s’aii gândit omenii că ar fi nemerit să se adune din mal multe ţări produsele muncii şi s’a ajuns la ideia de exposiţie universală.
Francesil aii făcut în cursul veculuî XIX mal multe exposiţil universale. Aii maî făcut şi Nemţii şi Americanii din Statele-Unite. Se pare însă că nicăieri nu s’a dus aşa multă lume ca la Paris.
De anî de Zile lucreză Francezii la Exposiţia din anul acesta. Se spun multe lucruri minunate despre cele ce aii să se arate vizitatorilor. Printre minunile de acum, s’ati păstrat şi una din ultima ex-posiţie din 1889, adică turnul Eîffel. Dăm aci înfăţişarea acestui măreţ turn. El se înalţă d’asupra tuturor clădirilor din acel oraş, avend o înălţime de 30Cţ de metri. E o lucrare uriaşă. Totă e de fier; are mal multe caturi şi în fie-care cat sînt birturi, localuri de petreceri, ş. a.
In 1867 România pentru prima oră a luat parte
www.dacaroinaiiica.ro
ALBINA
785
la exposiţia parisiană. Anul acesta ţara nostră va duce acolo tot felul de produse industriale, tot felul de obiecte, cărţi, statistice, etc., din cari streinii
Turnul Eiffcl, socotindu-se Înălţimea In raport cu alte edificii ffirtc înalte.
cari vor veni acolo să-şî facă ideie de starea în care se află Statul nostru.
Dăm aci, după Calendarul Minerveî, pavilionul român în care s’ail aşezat tote aceste lucruri.
CONCURS PENTRU PROVERBE.
Se deschide intre d-niî Învăţători şi invfiţătdre un concurs pentru care se acordă premii de 400, 200 şi 100 lei, acelora cari vor trimete d-lul I. A. Zâne, str. Armeană 37, Bucurescî, o mai bogată colecţiune de proverbe sau locuţiuni proverbiale, cari lipsesc din colecţiunei de proverbe a d-lul Zâne, şi care se p6te procură pe pre(ul de 40 lei, platibili In rate de 6 lei.
www.dacoramanica.ro
Pavilionul Român de la Exposiţia din Paris.
ALBINA
787
Nascerea şi restignirea Mântuituitorului
— Din popor —
Se povestesce de bătrâni că pe vremea lui Irod, împăratul Jidovilor, trăia în Betleemul Judeieî un păstor bătrân, de tot bătrân, de lege păgână, cu numele Crăciun.
Acest păstor aveâ,
Aveâ, măre, aveâ Stâne de ol multe,
Multe şi cornute,
Cu lina miţosă Ca firul de mătasă,
Şi treceâ de om cu va<Jă printre semenii săi din acel oraş.
întâmplarea a făcut ca Mântuitorul lumii, Domnul nostru Isus Christos, să se nască din sf. Feciără Maria, chiar în staulul de vite al acestui bătrân păstor, păgân de lege. Şi iată cum:
In sera de 24 spre 25 Decembre, adunându-se în Betlaem mult norod călător şi, ne mai fiind loc do dormit pe nicăi-rea, căci tăte gasdele ereau acum înţesate de lume călătdre, sfînta Maria cu logodnicul el Iosif a fost nevoită să popo-sescă la marginea oraşului, la casele bătrânului Crăciun. Abătându-I să nască, femeia luî Crăciun, baba Iova, o goni pe Maica Domnului din casă, spunendu-I că bărbatul el Crăciun e un om rău la inimă, că nu suferă în casa luî 6menl streini, şi, când va veni cu oile de la păşune, are să fie foc şi pară, chiu şi val de dînşiî 1
Ce să facă sfînta Fecidră? Cesul nasceriî Mîntuitoruluî lumii se apropia! In culmea durerilor, ea se furişăză într’o iesle de boi din staulul păstorului. Săra târziu, pe la orl-ce vreme din ndpte, Crăciun, doinind din fluer, îşi îndrumăză a lene turma sătulă doldora, spre locuinţa sa.
Ajuns acasă, dă poruncă numai de cât babil Iovii să-I pregătăscă bucate multe pentru a doua <}i, căci eră <Ji de sărbătăre, (ţiua Gărnurilor (1). In acea (ji va chemă la masă să se ospăteze cu el, după obiceiul păgân, multă lume. ÎI mai poruncesce nevestei sale să-î dea să mănânce, că e mort de f<3me, par-că n’a mâncat de un an şi sâ-î fiârbă niţică apă la foc, să se spele pe cap, că mâine e rji de sSrbătdre mare!
Baba Iova îl face pe plac, căci val de cojocul el ar fi fost, să nu fi ascultat vr’o dată pe Moş Crăciun!
) piua Cărnurilor, la Romani eră identică cu Saturnalia, <Jiua în care se tăiau porcii; la noi Creştinii acestă $i s’a identificat — cu venirea Creştinismului — cu sărbătorea Crăciunului.
www.dacoroiiiaiiica.io
788
ALBINA
Trecuse de miedul nopţii. Eră pe al doilea cântat de cocoş, când Moş Crăciun, pomenindu-se din somn, scdlă pe bă-buca Iova, să-i pue la foc bucatele să fiarbă, pentru a doua (Ji.
ŢîştI din somn biată baba Iova! Alergă în ogradă, adună uscături să aţîţe focul. Nici n’apucă să-l aprindă şi o lumină din coşarul boilor, o lumină de părea că tdtă ograda e în flăcări, o face să alerge, să ţipe, să se vaite, strigă pe Moş Crăciun, olâbul lor e prăpădul focului!
Moş Crăciun, păstorul, dormiâ de-a sforăitele şi nici habar n’aveâ de cele ce se petreceau în ograda sa !
Baba Iova alergă în staulul oilor şi în loc de foc, ce vede? Vede pe Maria lui Iosif, pe sfînta Fecidră, că născuse în ieslea boilor pe Mântuitorul, pe Ziditorul lumii, pe Domnul nostru Isus Christos! In iesle dobitocâscă se născuse împăratul Luminilor şi în palat Dumne4eesc se schimbase staulul lui Moş Crăciun!
La acâstă privelişte Dumnetfeescă, baba Iova cade încremenită la pămînt şi strigă: Maică prea sfîntă, Fecidră slăvită, miluesce-me!
Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rdgă să se apropie de sfîntul prunc, şi după obiceiul mdşelor de ţară, să taie buricul DumneQeescului fiii!
Eră de alt-fel şi mdşă băbuca Iova, şi, ca tdte babele, mdşe de ţară, purtă o cuslurice, un fel de bricegel ruginit, la brâu.
Ajunsă la ieslea pruncului, într’un suflet îi reteză buricul, şi, veselă de acâstă minunată întîmplare, alârgă în casă, bate în palme de bucurie, spune unchiaşuluî eî Crăciun, că ea de acum înainte este mdşa Mântuitorului lumii!
Ce bucurie,
Ce veselie Pe noi Crăciune,
C’a venit în lume;
La noi s’a născut Domnul cel de sus Domnul Cerului Ş’al pămîntulul:
Christos, Domnul cel slăvit Cum de mult sa prorocit!
Moş Crăciun nu numai că nu crede, dar în furia lui, trân-tesce pe baba Iova la pămînt, ia o bardă şi-î taie mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile bdnte, sărmana babă alârgă ţipînd la ieslea Dumne4eescului prunc şi se rdgă s’o mântuiască.
«Apropie-ţi, mdşă Iovo, bdntele tale de scutecile prea sfinţite ale pruncului, 4isu-i-a atunci Maica Domnului.»
Nici n’apucă s’atingă bine legăturile lâgănulul şi ce să ve4î? Minune, de trei ori minune! Babei Iovii mâînele sân-
www.dacofomanica.io
ALBINA
789
gerânde i se lipiră la loc şi din palmele el ieşiau racje mai strălucitdre de cât sărelo.
Ea îngenuchiă cu cuvioşie înaintea fiului Măriei şi i se închină, sărutândul mânuţele cu lacrămî do bucurie!
Iute ca fulgerul baba Iova alergă în casă la Crăciun şi-î spune, plesnind din palme, de minunea întâmplată. «Iată, Crăciune, că în locul păcătdselor mele mâini, pe care tu mi le-aî tăiat, fiul Măriei, împăratul Cerurilor, ini-a dat altele şi mult mai frumăse, mal albe ca zăpada şi maî lumindso de cât săreleL
Bătrânul Crăciun, înspăimîntat do îngrozitdrea faptă ce săvîrşise, cade cu faţa la pămînt; plânge, amarnic plânge ca un copil!
Intru târziu, el se redeşteptă ca dintr’un somn adînc. Se scolă şi cu paşi repecjî, mânat ca de o mână sfîntă se apropie de ieslea Mântuitorului.
Nu mai eră acel Crăciun de odinioră, cu căutătura-I fiorăsă, cu faţa posomorită, cu inima împietrită, ci un unchiaş bătrân, cu barba albă, ca zăpada, cu fruntea senină, blând la suflet ca un mieluşel, şi plin do bunătate! Smerit el cade în genunchi la piciărele lui Christos şi cu ochii scăldaţi în lacrămî îl cere iertare !
Glasuri de îngeri, strigăte de bucurie şi de veselie din ceruri se aud:
Slavă întru cel de sus Lui Christos Domnul Isus Lui Christos, lui Dumnecjeu Din oraşul Vicleiem (1)
Pe pămînt pace Bucurie, veselie La omeni bună-voire!
Din păgân, cum erâ cu o clipă mal nainte, acum unchia-şul Crăciun se face Creştin.
Fiul Măriei l-a dăruit pe el ca în veci să nu mal m6ră, ci în fie-care an, cât va fi lumea şi pămîntul, Moş Crăciun să colinde prin vînt, prin frig, prin ger, prin vifor şi nin-s<5re, cu traista-I plină doldora, pe la casele dmenilor, pe la cel mari ca şi pe la cel mici, pe la cel bogaţi ca şi pe la săraci, aducendu-le îmbucurătărea veste despre nascerea Mântuitorului lumii a Domnului nostru Isus Christos!
(Sflrşitul in No. viitor).	Hristca N. Ţapu.
Profesor, Focşani. 1
(1) Poporul (Jice: Vicleiem, Vicleim, în loc de Betlecm; de unde colindul cu Vicleimul de la Crăciun.
www.dacoromaiiica.ro
790
ALBINA
TRAIUL OMENILOR STRĂVECHI.
ii.
După sfîrşirea vîrstel de pătră lustruită, urmeză o vîrstă nouă. Omenii întrebuinţeză unelte şi arme de bronz: iată-I ajunşi în vîrsta bronzului.
Vă văd că vă cam miraţi de acest cuvînt: bronz. Bronzul e făcut din unirea aramei cu cositorul.
In multe ţări din Europa s’aii aflat o mulţime de unelte de bronz din acele timpuri: securi, brice, ace, brăţări, topore, ciocane, suliţe, săgeţi. S'au aflat pînă şi tipare pentru facerea lucrurilor de bronz.
Se crede că meşteşugul facerii lucrurilor de bronz este adus în Europa de către o ramură de Ţigani, cari aii venit din părţile despre Răsărit, adică din Asia. Ei aveau obiceiul ca şi a<JI să mărgă din loc în loc, avend la el tot ce le trebuia pentru lucrarea acelor lucruri de bronz.
Se descoperi apoi şi ferul. Ţara de care se vorbesce că a cunoscut facerea lucrurilor de fer din vremuri mai vechi este Egiptul. Se crede că Egiptenii întrebuinţau ferul încă acum 6000—7000 de ani. In ţările Europei, obiectele de fer se arată forte târziu, cel mult cu 1.500 de ani înainte de Christos. Iată dar şi vîrsta ferului.
Odată cu întrebuinţarea armelor de bronz şi de fer începe o vreme bine cunoscută în istorie, numită şi vîrsta istorică. Se credo că poporele din acestă vîrstă au venit în părţile nostre din spre Răsărit,' aducend cu ele şi arme de metal, cu care de sigur că s’au luptat.
In deosebi aducerea meşteşugului facerii lucrurilor de fer se datoresce unor popore vechi, cari au venit în atingere cu Egiptenii, de care pomenii că îl cunosceau cu mult mal nainte.
De sigur, că poporele găsite în părţile nostre de acelea cari au adus cu ele meşteşugul facerii uneltelor şi armelor de bronz şi de fier s’au amestecat cu ele.
«Cine scie, spune un învăţat, dacă chiar omenii vîrstel de pă-tră cioplită, cari vînaă rinoceri şi urşi albi, n’ah lăsat urmaşi, şi dacă astătjl nu sînt omeni cari au în vinele lor sânge de-al locuitorilor peşterilor?»
Cu vîrsta bronzului şi a fierului începe adevărata istorie a în-
www.dacoramanica.ro
ALDINA
791
tîmplărilor feluritelor popore nomade sau stabilite, barbare sau blânde.
—	Unde şi cum îşi îngropau cel străvechi morţii? Or e cam greu de spus?
Nu, e forte uşor! La început de tot, se crede că nu-şî îngropaţi morţii.
—	I-au(}I, păgânii! (Jise apăsat şi mânios Stan Doldoră.
—	Cu adevărat păgâni, şi mal răii de cât aceştia. EI îşi lăsau morţii pe unde se întîmplâ. Cel puţin aşâ spun unii învăţaţi. Şi ca probă dau pe poporul de astăzi al Eschimoşilor, care îşi lasă rămăşiţele celor răposaţi alară pe zăpadă, că le mănâncă şi, câinii.
—	Val de mine! Cum se pote una ca asta?
—	Ce să i faci neghiobiei omenescl ?
—	Nu se pote sci însă sigur dacă toţi omenii aveau acest obiceiâ grozav de urît a lăsa pe semenii lor morţi prada fiarelor.
Ceea ce se scie mal sigur e pe vremea petrei lustruite. Se găsesc atunci o mulţime de monumente, şi în multe ţări din lume, în care omenii îşi îngropaţi morţii. Unele erau făcute din
petre mari, uriaşe puse în piciore în cerc; altele eraţi aşezate pe două rîndurl; altele, din pietre sprijinite pe marginea stâncilor, dar atât de bine că nu cădeau ; altele, dintr’o pletră uriaşă pusă de-alungul peste două pietre aşezate în piciore.
înăuntrul acestor pietre, el îşi îngropaţi morţii lor. Acest obi-ceiu ne face să credem că cel străvechi ajunseseră să albă ore-care credinţe despre Dumnezeii şi pote chiar despre nemurirea sufletelor.
www.dacoromanica.ro
792
ALBINA
Un monument de acestea de pîetră s’a găsit tormat din 4000 de bucăţi torte mari, pe o lungime de 4500 de paşi, în 2 şiruri.
Intr’unele din acestea, morţii erau îngropaţi cu unelte de os, de cremene, cu olăril, etc., după cum astăzi sînt îngropaţi cu monede, cu scule etc. In vîrsta bronzului, morţii erau îngropaţi în sicriurî do plătră, acoperite cu pămînt, cu piatră, apoi cu capace do lemn; mal pe urmă în scânduri şi în sicrie de lemn.
Şi un alt obiceiu se mal răspândi, acela de a-şt arde morţii. Cenuşa o acoperiau în hainele lor şi apoi o puneau în cutii sau urne şi acestea se îngropaţi în pămînt.
In timpul acestei vîrste începe şi povestirea despre strămoşii noştri Romani şi Daci, de al cărui traiu vi s’a povestit destule, atât vouă cât şi copiilor voştri.
________________ Grig. Teodossiu.
Mutare populară Împotriva păcatului injuriei.
„Cu vorba cea fără de cumpătare nu „te obictnul, căci în ea e cuvînţul p8-„catulul.“ (Sirah. XXXIII,15).
Iubiţi Creştini,
La noi Românii e un obiceiu mai mult de cât păgânesc — pentru că nici păgânii nu credem să-l aibă aşa cum îl avem noi — anume obiceiul nelegiuit de a necinsti cu cuvînţul lucrurile cele mai sfinte şi mai scumpe fie-cărui om. Se vede între noi un păcat greu şi în acelaşi timp urît, care s’a răspândit forte mult şi e săvîrşit pînă şi de copii, anume păcatul greu al hulirei de cele sfinte, sau păcatul injuriei, care e aşa de răspândit şi îl săvîrşim atât de des, în cât mai că nu mai este o altă naţie de omeni asemenea nouă. Pentru-că, în adevăr, care-i ore fericitul căruia să nu i fi fost isbit audul de injuriile cele mai grozave şi de cele mai josnice, rostite cu atâta uşurinţă şi lipsă de ruşine, de o mulţime de lume? Cine n’a aucjit cu câtă necugetare in-jură unii, chiar la lucruri de mică însămnătate, nu numai de lucruri sfinte, ci chiar de Dumne4eul...
De greşesce cine-vâ altuia, în loc să se înţelăgă între ei liniştit, cu judecată şi cu bună-voinţă, cum le e dat ome-nilor să facă, rostesc unul asupra altuia tot felul de înjurături. De nu-i trage vita carul încărcat, omul în loc să caute şi să înlăture adevărata pricină ce face pe vită să nu mai mergâ, ca de pildă o piedică la rote, o obosălă
www.dacoromanica.ro
ALBINA
793
mare, o încărcare peste măsură, sau alt-cevâ,o ocărâsce pe bieta vită cu cele mai grozave sudâlmi. De nu pote face vre-un lucru, cât de mic, aşa cum gândia, în loc să aibă răbdare şi să judece sănătos la chipul în care ar pută să-l facă mai bine, de asemenea aruncă o mulţime de injurii împotriva a tot ce pote fi mai sfint, ca şi cum bunioră st. cruce, sau sfinţii, sau biserica, sau chiar Bunul Dumnedeu ar fi vina greşalelor lui, sau ca şi cum suduind s’ar răs-bunâ împotriva cui-vâ.
Se găsesce, dic, între noi acest păcat urit. Şi e cu atât mai urît şi mai de dispreţuit, cu cât la săvîrşirea lui nu se vede nici măcar un pic de folos care să ne îndemne a-1 face, fie chiar închipuitul folos ce s’ar vedă la altele.
Care să-i fie ore scînteia de folos ce ar pută cine-vâ gândi că pote avă după ce înjură? Negreşit că ori-ce judecată sănătosă, ori-ce minte aşedată, ne spune destul de lămurit că un asemenea om n’are şi nici nu pote ave nici un folos, ci din potrivă, prin înjurare săvîrşesce o mulţime de rele. Pe deoparte necinstind lucrurile sfinte îşi necins-tesce însuşi legea sa, pe de alta, greşesce înaintea lui Dumnezeu şi a cugetului şeii însuşi, care îi spune lămurit că nu săvîrşesce un lucru de cinste, ci de necinste, o nelegiuire, deci un păcat.
A înjură numele lui Dumnedeu, iubiţi creştini, însemnă a săvîrşi unul din păcatele cele mai necugetate, mai grele şi mai de neertat. Iar hulirea de Dumnedeu şi necinstirea numelui său şi a tuturor celor sfinte, s’a privit tot-d’a-una şi pretutindeni ca nisce fără de legi ce se pedepsiau în chipul cel mai aspru. Pretutindeni, chiar şi în lumea păgână, a fost şi este oprit acest păcat, cu atât mai vîrtos a căutat să-l oprăscă Biserica nostră prin sfintele sale canone. Dar cu totea acestea, cu tote că seim prea bine că nu ne sînt vinovate întru nimic lucrurile sfinte, noi sâvîrşim acest păcat aşâ de des şi cu atâta lipsă de mustrare de cuget, în cât mai nici nu ne trece prin gând a ne da sămă dacă făcendu-1, păcătuim ori nu.
Aşâ cum vedem săvirşindu-se acest păcat — atât de des şi de ori-cine — el nu pote să ni se înfăţişeze de cât ca o ruşine pentru tot cel ce se chiamă om, deci fiinţă cu judecată, şi pentru tot cel ce se numesce creştin. Pentru-că dacă n’avem cinste faţă de lucrurile cele mai sfinte Şi nici
www.dacQFomanica.io
794
ALBINA
chiar faţă de Dumnezeu, ci din potrivă îi batjocorim st. său nume, atunci ce cinste vom mai ave faţă de cei-l-alţi omeni şi chiar ţaţă de noi, prin urmare la ce cinste mai îndrăsnim a ne aşteptă să ne dea şi alţii nouă?... Neapărat că, cu drept cuvînt, putem fi socotiţi ca nisce adevăraţi nelegiuiţi, fără nimic sfînt în noi, fără nimic înălţător, mai rău de cât nisce păgâni.
Una dintre poruncile ce a dat Dumnedeu omenilor a fost' şi aceia prin care ni se spune lămurit: «Să nu iei numele Domnului Dumnedeuhii teii în deşert, căci eL mc va lăsă nepedepsit pe cel ce îi iea numele şeii în deşert,» ci din potrivă ne îndămnă dicend: «Să iubesci pe Domnul Dum-?ie4eul teii din tot sufletul teii şi din tot cjigetul teii.» Şi acest lucru ni-1 spune şi însuşi judecata nostră, ori-cât de slabă ar fi ea. Prin urmare, nu vedem cât de amar greşim, hulind sfîntul său nume şi al tuturor lucrurilor sfinte?... Nu vedem că nu sîntem noi în stare a face a mia parte din cele ale voiei sale întru mărirea lui şi binele nostru şi maî îndrăsnim a-i huli numele?... Să judecăm singuri şi vom vede de ne fac cinste asemenea faptei...
Iată de ce (jicem că am lucră înţelepţesce, ca nisce adevăraţi omeni cu judecată şi adevăraţi creştini, când am face să nu se mai vaijă săvîrşindu-se de acum acest înjositor păcat E trist, nespus de trist, a vedă pînă şi pe femei şi pe copii săvîrşindu-1!...
Să nu uităm, iubiţi creştini, cele ce ne spune sf. apostol Pavel în una din epistolele sale: «Nu ve amăgiţi, Dum-7ie4eii nu se batjocoresce,» ci de îi necinstim numele tot nouă ne facem rău, «căci ori-ce semenă o?nul aceia va şi culege.» De aceia să şi căutăm pe viitor a depărtâ de la noi acest obiceiu urît ce nu ar trebui să fie nici la păgâni. Iar în locul injuriilor să căutăm a ne obicinui cu vorbiri cinstite, curate şi frumose şi cu alte deprinderi pline de judecată sănătosă — ce ne lipsesce atât de mult — care pe de o parte să ne fie spre cinste şi folos, nouă, iar lui Dumnezeu spre mărire în veci. Amin.
Victor Puiu.
Rugam pc abonaţii noştri, cari işî schimbă domiciliul de S-tul Ghcorghe, să binc-voiască a ne comunică noua adresă menţionând neapărat detaliat unde au primit revista in trecut.
www.dacoroinaiiica.ro
PRIMAVARA
A ! lată primăvara cai sînu-i ele verdeţă !
In lume-i veselie, amor, sperare, vieţă,
Şi cerul şi pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite şi vesele cântări.
(V. Alexandri).
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
790
o mama
— Poveste după Rndersen
(Sfirşit).
ntrară atunci în marele palat al morţel, unde flori, plante, ar-1 borl, arbuşti erau aşedaţî şi însemnaţi după vîrsta lor. Se gă-siati acolo zambile sub clopote de sticlă, plante de apă plu-
tind la suprafaţa basinuluî, unele fragede şi sănătdse, altele bolnave şi pe jumătate veştejite; şerpi de apă se culcau încolăciţi pe acestea şi raci negri se acăţaîi pe tulpina lor. Erau acolo măreţi palmieri, stejari uriaşi, platani şi sicomori imenşi; erau fugere, cimbrişori şi cicdre. Fiecare pom, fie-care plantă, fie-care fldre, fiecare fir de iarbă aveă numele său şi înfăţişă o viaţă omenăscă, unele în Europa, altele în Africa, astea în China, altele în Groenlanda. Erau arbori mari In lădiţe mici, cari păreau gata să se spargă, fiind prea strîmte. Erau de asemenea nenumărate plante mici, în # vase mari, de dece ori mal mari de cât ele. Cutiile prea strimte înfăţişau pe săraci, vasele prea mari pe bogaţi. In fine sărmana mamă ajunsese în sala copiilor.
—	Aici este, îî dise bătrâna.
Atunci muma se puse să asculte şi să pipăe inimile cari băteau. Pusese de atâtea ori mâna pe pieptul micei fiinţe pe care mdrtea i-o luase, că ar fi cunoscut acea bătae a inimeî copilului el în mijlocul unul milion de alte inimi.
Iată-1, iată-11 strigă ea în fine, intindănd amîndouă mâinile spre un mic cactus care se aplecă bolnăvicios într'o parte.
—	Nu te atinge de florea copilului tău, îl dise bătrâna, dar aşe-dă-te aci aprope. Aştept mortea la fie-care minut, şi când va veni n'o lăsă să smulgă planta, dar ameninţ’o, dacă stărue, să faci tot aşâ la alte două flori, îl va fi frică; căci, pentru ca o plantă, o flore sau un arbore să fie smuls, trebue porunca lui Dumnedeu şi ea tre-bue să dea socotălă Domnului de tdte plantele omenesc!.
—	Ah, Dumnedeule, dise muma, de ce-mî este aşâ de frig?
—	Vine mortea, dise bătrâna; rămâi acolo şi adu-ţl aminte de ce ţl-am spus. Şi bătrâna se duse.
Cu cât mortea se apropiâ, cu atât muma simţiâ frigul mărindu-se.
Nu puteâ s’o vadă, dar simţi că eră înaintea el.
—	Cum aî putut află drumul pînă aci, îl dise mortea; cum, mal ales, aî putut fi aci înaintea mea?
—	Sînt mamă, îl răspunse ea.
Şi m<5rtea întinse mâna-î uscată spre micul cactus; dar muma îl acoperi cu mâinile sale cu atâta putere şi îngrijire că nu-I strică nici o singură f<5e.
Atunci mdrtea suflă pe mâinile mamei, şi ea simţi că suflarea asta eră rece, caşi cum ar fi eşit dintr’o gură de marmură. Mus* chil i se întinseră şi mâinile i se desîăcură după plantă, fără putere şi fără căldură.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
797
—	Nesocotito, nu vel pută luptă contra mea, îl dise mdrtea.
—	Nu, dar pdte bunul Dumnedeu.
—	Nu fac de cât ceea-ce el îmî comandă, răspunse mdrtea. Sînt grădinarul său, iau pomii şi florile pe cari le-a plantat pe pămînt şi le plantez din nou în marea grădină a raiului.
—	Dă-mî copilul meu, dise mama plângend şi rugându-se ; sau smulge arborele meu odată cu al său.
—	Imposibil, dise mortea, al mal mult de 30 de ani de trăit.
—	Mat mult de treî-decî de ani, strigă muma cu desnădejde şi ce vrei tu, o! morte, ce să fac în aceşti treî-decî de ani. Dă-I vreunei mame mal fericite, aşâ cum mi-am dat eu sângele tufişului, ochii lacului şi părul bătrânel.
—	Nu,	este	porunca lui	Dumnedeu	şi	nu	pot	nimica	să	schimb.
—	EI bine, atunci între	noi două,	Morte,	daca	te atingi de plan-
ta copilului meu, rup tdte florile astea.
Şi apucă cu amîndouă mâinile doi jicuşî.
—	Nu te atinge de aceste plante, strigă Mortea. Spui că eşti nenorocită, şi vrei să faci o altă mamă mal nenorocită de cât tine; căci aceşti doi ficuşî sînt doi gemeni.
—	Oh,	dise	nenorocita femee.
Şi lăsă	cele	două flori.
Se făcu o tăcere, în care se părea că şi mdrtea chiar aveâ un simţimînt de milă.
—	Ţine, dise mdrtea, dând mumei două frumdse diamante, ia-tă-ţî ochii, i-am pescuit trecend lacul. Taţi î, sînt mal frumoşi şi mal lucitori, de cum n’au fost nici odată. Ţi-I dau: ultă-te cu el în a-cest isvor adînc, care curge lîngă tine. Iţi voiu spune numele acestor două flori pe cari voiai să le smulgi, şi vel vede acolo tot viitorul, tdtă viaţa omenăscă a acestor doi copil. Vel sci şi vel vede atunci ceea-ce voiai să nimicescl. Şi luându-şl ochii, muma privi în apă. Era o mărăţă privelişte să fi vădut ce fericire şi bine-facere erau păstrate acelor două fiinţe pe cari eră să Ie omore.
Viaţa lor se treceâ într’o atmosferă de veselie, în mijlocul unul concert de bine-cuvîntărî.
—	Ah, murmură muma, punăndu-şl mâna pe ochi, eră să mă fac fdrte vinovată.
—	Privesce, dise mdrtea.
Cel doi ficus! au dispărut, şi în locul lor se vedeâ un mic cactus care luă forma unul copil; pe urmă copilul se mărea şi ajun-geâ un om tînăr plin de patimi ardătdre. Sfirşiâ prin sinucidere.
—	Ah, Dumnedeule, cine e acela? întrdbă mama.
—	Eră copilul tău, dise Mdrtea.
Sărmana femee scdse un gemăt şi cădii la pămînt.
Pe urmă, după un minut, ridicând braţele către cer dise:
—	Oh! Dumnedeul meu, pentru că l-al luat, ţine-1. Ceea-ce faci e bine făcut.
Mdrtea atunci întinse mâinile către micul cactus.
Dar muma îl opri braţul cu o mână şi cu cea-l-altă ÎI înapoiă ochii.
www.dacaromaiiica.ro
798
ALBINA
— Aştăptă dise ea, să nu-1 văd murind. Şi sărmana mumă trăi treî-decî de ani încă, drbă, dar supusă.
Dumnedeu pune copilul în rîndul îngerilor, iar pe mamă a pus-o în rîndul martirilor.
P. R.
FABRICAREA ULEIULUI.
raujţMeiul se fabrică din sămînţa unor plante ule-7M iose, cari se cultivă de agricultori şi grădi-nari, numaî pentru seminţele sau rodele lor. (o Intre plantele uleiose putem cită: rapiţa,macul, archida, camelina, florea soreluî, etc., şi dintre pomi roditori măslinul, care la noî nu pote să crescă din causa frigului din timpul ierneî.
Acest pom roditor bine-cuvîntat de Dumnezeu, nu cresce de cât în climele calde.
Ramură de măslin.
In Europa se cultivă maî mult în Spania, din care ţară se şi exportă cea mai mare cătăţime de unt de lemn şi de măsline.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
799
Dar cu privire la comerciul ce se face cu unt de măsline, un lucru trebue să se scie: că cel mat mult este falsificat cu uleiti ce se scote din sămînţa bumbacului şi a macului.
Uleiul se mai pote fabrica şi din sămînţa inului, cânipeî, a bumbacului, din sîmburî de nuci, alune, precum şi din sîmburî de dovlecT, etc.
Uleiul se fabrică în anumite fabrici, iar turtele cari rămân de la fabricare se pot întrebuinţa la hrana vitelor sau la îngrăşarea pămînturilor agricole.
Unii din ţăranii noştri îşî fabrică uleiul din să-mînţă de in şi cânepă, ca şi din sîmburî de dovlecî, într’un mod cu totul practic. La eî totă fabrica se compune din 2 — 4 piuă, în carî se sfărîmă seminţele, după aceea făina o pun într’o tingire sau tigaie, de-asupra unuî cuptor cald, unde se prăjesce
Fabricarea uleiului.
făina, vre-o 15—20 minute, dupe cum şi focul este maî mare sau mai mic. După ce făina s’a prăjit, se pune într’o cârpă curată şi o pune la tesc unde se tescuesce şi totul este isprăvit.
Totă lucrarea acesta dureză mult o oră, după cum omul voesce a-şî fabrica şi maî mult sad maî puţin uleiu.
Uleiurile au diferite întrebuinţări: unele se între-
www.dacoromanica.ro
soo
ALBINA
buinţeză în bucătărie, ca uleiul de in, de cânepă, florea soreluî, de mac, nucă, unt de lemn, etc.; iar altele în industrie, la prepararea unor culori (văp-sele), cari se întrebuinţeză în pictură; precum şi la fabricarea săpunului, la ungerea maşinelor, în medicină şi la iluminat, ars în lămpi.
Dacă uleiul de in se fierbe cu litargă (un fel de rugină de plumb) şi acetat de plumb (un fel de sare chimică) se capătă firnisul de uleiu de in, care fră-mîntat cu cretă pisată dă chitul, de care se folosesc geamgiii la punerea geamurilor, iar când se amestecă cu funingene ne dă negrela de tipar.
Pentru cititorii noştri preoţi şi învăţători.
iteratura populară nescrisă, care vecurî îndelungate a fost singura hrană sufletescă pentru poporul de la ţară începe să dispară pe nesimţite. Şi cu tote acestea, ce comoră nepreţuită e literatura populară, fie din punctul de privire al cunosceril vederilor şi simţimintelor ce coprinde, fie din punctul de privire al cunosceril adevăratei limbi românesc!!
S’a adunat, ce-î drept, mult din acestă literatură, căci atât Academia română, cât şi Ministerul Cultelor şi Instrucţiuni! publice aii încurajat pe cât posibil or! şi ce încercare seriosă în acestă privinţă. Maî e însă forte mult de făcut! Şi ar fi păcat de Dumnezeu ca ace! carî pot să facă cevâ să stea de-o parte şi să nu desăvîrşiască lucrarea începută.
Urmaşi! ne vor judecă cu cea maî maro asprime, fiind-că n’am sciut să păstrăm cu cinste amintirile trecutului nostru.
De o cam dată atrag atenţiunea cititorilor noştri asupra uneî ramuri a literaturi! populare şi anume: asupra legendelor. Sînt în gura poporului legende despre localităţi, despre biserici, despre ruine, despre rîurî, munţi, delurî şi văî, despre animale; pasări şi insecte, despre plante şi aşâ maî departe.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
801
Rog pe cititori să culegă asemenea legende şi să le trimetă pe adresa sub-semnatuluî, căci voim ca pe cele maî bune din aceiaşi categorie să le publicăm în «Albina.»
Dorim ca şi în direcţiunea acesta «Albina» să fie un tesaur pentru păstrarea bunurilor strămoşescî şi sîntem convinşi că prietenii noştri ne vor ajută spre a realisâ asemenea dorinţă.
P. Garbovicenu,
Str. sf. Ecaterina.
Pagina gl"u.m.6ţeL_
CA NUCA ÎN PĂRETE.
furând o sumă de bani din posunarul unui trecător.
—	De ce aî furat? îl întrebă preşedintele Tribunalului.
—	Ca să-mî cumpăr un cal, răspunde el, voind să găsescă numai de cât ceva ca să se apere.
www.dacocomanica.ro
802
ALDINA
O SBRBARE ŞCOLARĂ.
Sâmbătă 15 Aprilie c., s’a dat în BucurescT, în marea sală a şcoleî de băeţi No. 20 din str. Sfinţii Apostoli, o serbare în folosul cantinelor şcolare din jud. Ilfov. Serbarea a fost organisată de d-1 C. Teodorescu, revisorul şcolar al judeţului.
Serbarea s’a deschis la sosirea d-luî Inspector şcolar, T. Speranţia, prin imnul regal, cântat de d. învăţători şi înveţătore ale judeţului 300 la număr, în unire cu o musică militară. Minunatul şi mâestritul imn regal, cu care se aduc urări de traiu îndelung regelui şi patriei; a fost cerut a doua oră de numerosă lume ce eră în sală; aşâ de bine a fost cântat.
S’au jucat două comedii: De necaz! şi Ce face dracul?, lucrări de o netăgăduită însemnătate pentru teatrul sătesc, privitore la beţie. Actorii, mai mulţi elevi din Ferbinţi, au probat că sătenii sînt destul de pricepuţi şi de curagioşi ca să arate pe scenă în colori negre starea de dobitocire a celor daţi beţiei. Nu uităm a spune că d-1 Râducan Popescu, învăţător diriginte al şcoleî din Ferbinţi a fost călăuza elevilor săi, la învăţarea şi reuşirea pieselor.
Corul şcolarilor din Chirnogî. condus de d-1 învăţător diriginte Dociu, au cântat câte-vâ cântece de şcolă pe două şi trei voci. •
Serbarea s’a încheiat prin danţ, la care au luat parte mulţi din cei de faţă.
încasările se urcă la suma de 750 lei, intrarea fiind numai 1 leu.
Mare parte din public a visitat şi exposiţia de lucru manual a învăţătorilor ilfoveni, şi fie-care s’a putut încredinţa că luminătorii satelor pot face mult şi multe pentru cultura sătenilor, dacă aii tragere de inimă şi voinţă.
V.
INFORMAŢII.
Cu o deosebită plăcere anunţăm cititorilor noştri, că amicul nostru G. Coşbuc, membru în comitetul de redacţie al revistei ndstre, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. încă o perlă la corona acestei mari instituţii culturale.
*
* *
In «Monitorul oficial» de Joi 13 Aprilie a apărut legea prin care Ministerul de finance a fost autorisat să bată monede de aramă şi de nichel pentru suma de 3.600.000 lei, aceste monede vor fi:
L De nichel:
Lei 500.000 în bucăţi a câte 20 bani.
» 1.500.000	»	»	10 »
» 1.000.000	»	»	5 »
II.	De aramă:
Lei 400.000 în bucăţi de câte 2 bani.
» 200.000 » » » 1 »
*
* *
La 1 Octombre viitor se vor ţine la Iaşi concursuri pentru ocuparea posturilor vacante de medici primari şi secundari cum şi de interni la spitalele epitropieî aşedămintelor sf. Spiridon.
*
* *
www.dacaromanica.ro
ALBINA
803
De 6re-ce mat mulţî neguţători sub cuvînt că autorităţile nu mal primesc monedele românescl şterse şi găurite de cât cu scădere, refusă să primescă monede şterse şi găurite, sau le primesc cu scădere, facem cunoscut că Guvernul a dat o circulară prin care t6te autorităţile stnt datdre să primescă aceste monede fără nici o scădere.
Pentru retragerea monedelor şterse şi găurite, legea dispune:
Art. 6. Monedele de aur române, de argint, de aramă şi de nikel, ce se vor constată rase, tăiate, străpunse sau subţiate, fără preju-diţiul penalităţii prevădută prin art. 115 codul penal, se vor consideră demonetisate şi nu vor mal avă putere liberatorie.
T6te monedele de aur şi argint, ce se vor găsi şterse prin us la punerea în aplicare a acestei legi, şi cari nu vor fi perdut mal mult ca yi0 din greutatea lor legală, se vor primi la casele publice pe valorea lor întregă, iar cele tăiate, găurite sau subţiate, alt-fel de cât prin us, pe preţul de 75 bani suta din valorea lor şi acesta numai pînă la 31 Decembre 1900.
De la acăstă dată pînă la 31 Martie 1901, t<5te monedele de aur şi de argint, ce se vor găsi în asemenea categorie, se vor primi la casele publice cu jumătate din valdrea lor.
Monedele de aur şi argint, ce vor fi perdut mai mult de 1/,0 din greutatea lor legală, precum şi acelea ce se vor presentă la rambursare peste termenul fixat mal sus, vor fi tăiate şi bucăţile remise presentatorilor, fără altă despăgubire.
Monedele de aur şi argint rambursate în condiţiunile arătate se vor topi şi bate din noii, împreună cu monedele usate.
Monedele de aramă şi nikel, rase, tăiate, străpunse sau subţiate, nu dau loc la nici o despăgubire; ele se vor distruge, ori de câte ori se vor găsi în circulaţiune.
Art. 7. Importul monedelor streine de argint, aramă şi nikel este şi rămâne prohibit.
*
* *
Pe diua de 15 Aprilie st. n. au fost scdse din circulaţiune timbrele poştale de 5, 10 şi 25 bani şi cărţile poştale de 5 bani deschise, de 5 şi 15 bani închise, precum şi cele cu răspuns plătit de 5 şi 15 bani din vechia emisiune.
PREMIILE DESLEGATORILOR.
Dintre cei cari aii respuns la o întrebare premiul a fost câştigat de d. M. Cârlănescu, Valea Boului, Prahova.
Dintre ceî cari aii respuns la două întrebări premiul a fost câştigat de Pr. Voicu Ionescu-Beilic, Săgeta, Buzău.
www.dacaroimaiiica.io
804
ALBINA
Dintre cel cari aii răspuns la 3 întrebări premiul a fost câştigat de d-ş6ra Katty P. Lebedev, Tulcea.
Dintre cel cari aii respuns la 4 întrebări premiul a fost câştigat de d. I. Demetriu, învăţător, Moşna, Fălciu.
Dintre cel cari aii respuns la 5 întrebări a câştigat „Algebra" d-l B. Maieescu, învăţător, comuna Poboru, Olt; iar „Românii la Roma" d-na Aurelia Stoinescu, Tulcea.
Dintre cel cari au răspuns la 6 întrebări au câştigat câte un exemplar din „Poetica", d. George lonescu, Brăila şi d.
O.	Negoos, Brăila.
NB. Rugăm ]ie d-niî câştigători să ne trimiţă adresele exacte ale d-lor spre a le expediă cărţile.
Numele Deslegătorilor
Dăm aci numele cititorilor cari au respuns la întrebările din No. 21.
Aii respuns la 1 întrebare
I. Gheorghiu, (Cordărenî — Doroboiu), G. S. Radovicl, (Brăila), Traian C. Puicea, (eoni. Voloiac—Mehedinţi), Elena Dimulescu, înveţâtdre, (Telega), Ştefan D. Stoencscu, (Merenii-de-jos — Vlaşca), Şt. Pătrnşcu, (Loco), Măndiţa Bosian, (Albesc!), Aglaia şi Al. Costinescu, (Iaşi), I. Luzărcscu, (V.-Mare -Muscel), I. Saramet, (Bulbucata), V. I. Bălţitescu, (Dragomi-resci — Năinţ), Petrache Dănăilu, învăţător, (Cuca — Covurlul), Maria Vlădescu, (Focşani), Toma A. Dacu, (Loco), PopovicI Gli. Ion, (Iaşi), Gh. D. Constantinescu şi Mănescu, (Pan-ciu), P. Rădulescu, (StănescI—Vlaşca), Ion Gr. Popescu, (ColibaşI—Muscel), August T. Po-])cscu, (Drajna-de-jos — Prahova), Viorica M. D. Drujan, (Pitescl), G. Popescu, (Casierie — Tîrgovişte), Pr. C. Popescu, (Dealu-Nou — Bacău), C. Mărgineanu, (Degeraţi), George Ni-ţescu, (Glămbogata — Dămboviţa), Dc. S. lonescu, (Craiova), Ştefan Niculescu, (Loco), D. Florescu, învăţător, (Blahniţa — Mehedinţi), Gheorghe Popescu, (Craiova), N. Grigorescu, Învăţător, (Băbeni—R -Sărat), ConstanţaJAndronescu, Marin Popescu, (StănescI—Vlaşca), N. Pintzoiu, (Perişor), Nicolao 1. Ghinescu, (Muscel) C. Panaitescu, (Tecuciu), Ion Arbunescu, (Câmpurile—Putna), Dumitru Nistor, (Rîmnicul-de-jos — Tulcea), Văideanu Dimitrie, (Iaşi), llenuţa din Lipova, I. Alex. Delaplopăsa, (Policiorl—Buzău). Gh. Teodorescu, (Herţa), Ni-colae I. Fumurescu, (BrănescI), B. BogdanovicI, (Hangu), Dachri, (Loco), Aglne Roga, (Po-<lul-Turculul -Tecuciu), Pr. C. Curpfin, (PăncescI—Bacău), Mari Dlmitriu, (Zorlenî—Tutova), T. Raianu, (Murgenl — Tutova), Maria Ştefănescu, (Urzicuţa— Doi jiu), A. lonescu, (Buzău), Pr. Gh. Gheorgiu, (Cozia —Fălciu), Paroh. Filiinon Comănescu, (Novaci-Gorjiu), Barbu Io-nescu, (Urzicuţa—Doljiu), N. G. Bucur, (CucutenI—Iaşi), Pr. Sachelarie I. Popescu, (Dâin-boviţa), Gh. N. Gheorghiu, (Averescl — Roman), Costescu Emil, (Loco), I. Cârlan, (Vultu-renl — Tecuciu), Ecuterina Dimitriu, (Focşani), Const. BrăiloI, Constantin Mihăescu şi Dimitrie Gianopol, (Stroicl), Gh. Marinescu, (Bolintinu-din-vale — Ilfov), Alecu A. Stănculea, (Ivesel—Tecuciu), Gh. Gamulea pentru Aurel (Galaţi), I. G. Fortuneanu, (T.-Severln), Gh. I. Gheorghescu, (ErbicenI — Iaşi), I. Vurtejanu, (Vlaşca), lonescu Filoftiea, (Loco), V. T. Bălan şi Octav. Aleletye, (Slobozia—Ialomiţa), Elisaveta G. Niţescu, (Bulbucata).
Au respuns la 2 întrebări
V. A. Brătianu, (Călăraşi), R. S. Oprescu, (Golesc!), Dumitru Georgescu, (Loco), T. Şre-der, (Loco), Maria Cireşnnu, (Loco), Dumitru lonescu, (Amărăscii-de-jos — Romanaţl), ilio Roban, (Crăcăănl-Ghindâănl—Nămţ), Eugenia C. Secuianu, (Murgenl), Gh. Petrovicl Natan, Eugenia Petrovicl, învăţătăre, (Chetrescl—\raslul), Ion S. Văr^aru, Merenil-de-jos—Vlaşca), Nathalin Popazu, (Văleni —Roman), Gh. Vasileanu, (Drăguşeni—Covurlul), Vasile I. Petcu-lescu, (Pitescl), Florica Chirculescu, (Călăraşi), Go?u Arifeanu, (Dămboviţa — Muscel), Ni-eolae Petrescu, (Balş — Romanaţl), N. G. Bucur, (CucutenI—Iaşi), N. Nicolescu, şi I. Nico-lescu, (Muscel), Preot Nicolae Crivăţ şi Notar Dimitrie Angliei, (FundenI-Tecuciu), Aneta T. Popescu, (Drajna-de-jos — Prahova), Alexandru K. Constantinescu, (Călăraşi), Boerescu Constantin, (Pitescl), Costea D. Alex., (Teleorman), M. Paraipan, (R.-Sărat), H. Haimovicl, (Brăila), Nicolae I. Dumitrescu, (BotoşescI — Mehedinţi), P. G. Râtescu, (Tulcea), Iconom A. I6n, (str. Tecuci—Galaţi), G. Dodâscu-George, (Craiova), Vasiliu I. Constantin, (Bacău), Ion Idiceanu, (Bodescii-Precistel — Nămţ), Elena şi Ion Nisipoanu, (Ploescij, Elena Nistor, (Toc-Sofu —Tulcea), G. V. Vlrgolicl, (Galaţi), Dugeor. C. Teodorescu, (Slobozia-Ialomiţa), V. C. Ursu, (Gura Munteni), Smaranda C. Negoescu, (Bogza—R.-Sărat), Preotul I. Zamfirescu, (Craiova), Alexăndrina Lăzărescu, (VoinescI — Muscel), Pr. Evilochim Dimitriu, (Tăcuta — Vasluiu), Vasile D. Dabija, (Mircescl —Vasluiu), D. A. Petroe, (Văleni—Roman), Leon Făr-căşanu, (Hangu—Nămţ), Iancu D. Untaru, (Brăila), C. Goga, (Bacău), Mariăra Grigorescu, (Călăraşi), N. L. Manoliu, (Adjud), Mih. A. Manea, (Albesc! — Fălciu), George G. Popescu,
www.dacoromamca.ro
ALBINA
805
(BodcscT — Vâlcea), Paul I. Creţoanu, (Căciulaţl — Ilfov), Alexandru Manele Iordaclie, (Xi-corescl—Tecuciu), Zamllr I. Prună, (Gara Cernu—Ilfov), M. Sindovicl. (Cozia — FălciO), V. Uălăccscu, (Craiova), Mihaiu Ionescu, (Craiova), Eloonora Bjhiuţa, (Buda-Uafaila-Vaslui), Anastasia Jora. (str. Brăilei 86 —Galaţi), Dlmitrie G. Tăbăcariu, (MârăşescT -Bacăul, C. G. Catrinescu, (XovacIAlbescl—Gorjiu), Sofia Mateiu. (Câmpurile), Daniilotcu, (Dobricenl), G. Mogoş, (Bragadiru — Ilfov), Preotul N. Popescu, (BadescI — Vâlcea), Titina Coinărniceanu. (Loco), Ion Benescu, (Loco), Niculescu M. Ştefan, (Loco), M. SIvulescu, (Loco), G. X. Xi-colescu, (Leicesel—Muscel), Traian Bradu, (Gâujani—Argeş), I. Lugoşanu, (Loco), Ion Cris-tescu, (Bilciuresel-Dâmboviţa), Econom V. Catac, (UudescI-CreţescT), Pr. Paroh. Const. D. Semenescu, (BăsescI—Mehedinţi), Revisor de vite G. S. Negrea, George Gr. Botez şi Zoe Botez, (Brăhâşescl—Tecuciu), d ra Eugenia, (Dobrovâţ — Vasluiii), V. Costâchescu, (Şoldâ-tiescl-Sucăva), B. Sigler, (Loco), Dem. Demetrescu, (Gârbovi — Ialomiţa), G. Stan, (Gara R.-Sărat), Gh. N. Popescu, (Dămboviţa), Const. Pienescu, (Dolhescl — Sucăva), Alexandru Greceanu, (R.-Vâlcea), G. T. Ioneseu, învăţător, (Halta-Doinnei—Prahova), I. Popescu, (Mo-zăcenl). Teodor N. Popârlan, învăţător, (Cazacu—Brăila), N. Rodeanu. (R.-Vâlcea), Constantin I. Stoica, (Vernescl—Buzău), Const. D. Costeanu şi Petro G. Stamatescu, (Brastavăţ — RomanaţI), I. Gh. Urtinescu, (Iaşi), Hatcu Ştefan, (Loco), M. Ştefânescu, (Slăvesc!—Vâlcea), G. Ionescu, (GâvânescI), Horvat Dimitrie, (Bacău).
Au răspuns Ia 3 întrebări
Constanţa Penescu, (Cobia—Dâmboviţa), Iăn St. Istrătescu, Învăţător. (Cobia — Dâmbo-viţa), Ion P Demetrescu, (Loco), O. D. Stoenescu, (Merenil-de-jos — Vlaşca), Stănică Bră-căcescu, (Călăraşi), Eugenia şi Aneta, (Delnbalşu), Pr. Ion Nedelcu şi N. V. Chiper, (Mera Şindrilarl—Putna), Longin C. Stoenescu, (Ploesci), I. Totan, (Drăguţescl-Săpunarl—Argeş), Econom G. Wartoiomel, Mihăilescu S. Alex. (Loco), Emilia Ştefânescu, (Havrâna—Dorohoiu), P. Dumitrescu, învăţător, (Balş), Adrian Filipescu, (Craiova), A. I. Pauca, (Caracal), Iona-sescu, Ovidiii, (Focşani), d-ra Eugenia C. Drsache, (Galaţi), Gheorghe Râdvan, notar, (Ba-lotescl—Putna), Gheorghiu X. Vasile, (Galaţi), Const. Ionescu, (Loco), V. Chersine, învăţ. (RânghilescI—Botoşani), d-ra Katty P. Lebedev, (Tulcea), Al. Vintilescu, (Urzicenl — Ialomiţa), M. Nazarie, (MircescI — Roman), Oc. Bartolomeu, (Dorohoiu). C. Nisipeseu, (Ploesci), G. G. Răduleanu, (VulturescI—Olt), Marin Georgescu, (VînătorI—Mehedinţi), Constantin Lâ-zârcscu (Craiova), Pr. llie Demetrescu, (Bechet), Alex. Alexandrescu, (Călăraşi), Alex. G. Petrcscu, (Craiova), Elena Caralexi, (str. Brăilei, Galaţi), Steluţa Th. Popescu, (Drajna-de-jos - Prahova), Pr. I. Volculescu, (Comarnic - Prahova), George M. Drăgânescu, (Galaţi), Dimitriu Eftimie, (str. Brăilei 85—Galaţi), Pr. M. M. Moisescu, (ChirnogI — Ilfov), Aureiiu Hagi Nicolau, (Curteanca—Argeş), C. Câmpeanu, învăţător, (Hinova — Mehedinţi), Const. C. Langa, (Focşani), Nicolaescu George, (Caracal), Const Berevoescu, (KerevoescI—Muscel), Tase B. Teodorescu, C. Petroşeanu, (Loco), Sion Ionescu, (Loco), Teodor Trandalirescu, sub-oficer, Arsenal, d-ra Angelina 1. Ionescu, (Sleri-Peki). Trifu G. Cristu, (Loco), Lazăi1 M. Dulberger, (Loco), Pr. Barbu Teodorescu, (Xetezesci—Ilfov), Ion I. Ditnitrescu, Constantin I. Popescu, (Ohaba—Gorjiu), X. şi I. Gliica, (Loco), Aneta Stoiccscu, (Loco), Constantin şi Nica Marin, (Iaşi), Pulcheria Chiriac, (HociungI—Roman), Pr. I. Popescu, (Malu — Vlaşca), I. Costin, (IvescI — Tecuciu), Victor G. loncauu, Stolian C. Gheorgiu, (Ploesci), G. Burlă-nescu, (Câmpulung), Dim S. Bascean, Cristorian I. Dumitru, Alexandru F. Hardabey, Ion Bunică, (Brăila), Elisa Z. Popescu, (Tulcea), Kindlcin Carol, (Loco), Gg. Enescu, (Loco), M. Bărbulescu şi I. Bărbulescu, (llărăşescl — Putna), Pr. R. I. Smarandescu (Virda - Vlaşca), Ion Cristescu, învăţător, (BilciurescI—Dâmboviţa), I. Mateescu, (StroescI — Gorjifi), Gh. C. Cojocarii, (Săbăăni —Roman), Marcel C. Nacu, (Panciu), R. Voinescu, învăţător, Const. A. Purclieria, (Gara Ianca), Pr. I. Constantinescu, (BrănescI —Gorjiu), George Manolescu, (Va-lca-Lungă — Dâmboviţa), V. Nestor-Dolasecu, diriginte, Mihail T. Athanasiu, (Loco), Ionel Bărbuceanu, (Loco), Mărie I. Popescu, G. Bădescu, (Loco), Savu Dăscăleecu, (GrecescI — Mehedinţi), Ion şi Constatin Ohălescu, i Bacău), I. P. Corcutescu, (Loco), Dumitru Draş, (Constanţa), Gh. D. Vasiliu, (Bacău), Elisa Istrate, învăţă tă re, (Giorocu-Mare—Doljiu), X. I. Gădeiu, (Tutova), Ion Silveanu, (Vaţa—Olt), lulia Perl, (Loco).
Au răspuns la 4 întrebări
Ion Jocu, (Cr6ţa-Leşile — Ilfov), P. Cristescu, (Brăila), Petru V. Enăceanu, (Brăila), D. Epureanu, (Damian), Costică Albu, (Focşani), Costică Em. Burbea, (Caracal), E. Constantinescu, (Bâdescl), Sevastia Gheorghiu, (Slobozia-CiorăscI — R.-Sărat), St. C. Ţepoia, (Gologan — R.-Sărat), Nicolae A. Spiridon (Păţesc!— Putna), I. Demetriu, învăţător, (Moşna — Fălcifi), Găescî G. Dem., Cristaclie Anastasiu, (Loco), d-ra Manda Teodorescu, (NetezescI), Ghighi Gr. Gr., D. Câmpulungeanu, (Loco), Const. I. Budeanu, (Galaţi), Cotoi Mari(a, Aurei Trandalirescu, (Loco), I. D. Popescu, Pr. P. Cunescu, (ParascovenI — RomanaţI), Pr. Iosif Popescu, (Talea —Prahova), Dimitrie N. Manolescu, (Loco), Maria Uutnărescu, (Iaşi), I. T:î-năsescu, (Vâdăstriţa—RomanaţI), Petru Gh. lonescu-Grinzeanu, (Loco), Grigore TAbăcariu, (Loco), Const. Niţescu, (Pârşcoveni—RomanaţI), George I. Cârnu, (Tocsof-Tulcea), C. Io-nescu, (DioscI—RomanaţI), Elena Ştefănescu, (Târma — Mehedinţi), Ion Pruteanu şi d-ş6ra Elena Pruteanu, (Bacău).
Au răspuns la 5 întrebări
Codreanu V. Petre, (MateescT-Horez —R.-Vâlcea), Petre Dănulescu, (Tirada), I5n Zachiu, (Loco), Constantin M. Stoica, (Focşani), Pr. Ion Popescu, (CucutenI — Dâmboviţa), Aurelia Stoinescu, (Tulcea).
Aii răspuns la 6 întrebări
Paul Goldbergor (Galaţi), O. Negoos, (Brăila).
www.dacoramanica.ro
No. 6.
ÎNTÂMPLĂRILE PERICULOSE
ALE
Uj4Ut (MARINAR FRAHCES
I N NOUA GUINEE.
Traducere de C. C. Pop.-Taşcâ,
Cap. V.
Oraşul Koutar avea aprope trei mii de case şi o populaţie de aprope 10.000 de suflete, compuse exclusiv din luptători şi şefi. OrI-ce alt Orangonok ar fi voit să stea în acest oraş, trebuia întâiu să capete o învoire de la rege şi nu put<5 locui de cât un anumit timp. Koutar eră cel mal frumos dar nu şi cel mal mare din oraşele regatului. Cea mal săracă locuinţă eră compusă din trei rîndurl încunjurate de balcone; a câtor-vâ demnitari aveau 5 şi 6 rîndurl, iar a regelui avea şapte. Balconele erau construite cu cea mal mare grije; unele nu eraţi încă isprăvite şi cum casa arătă rangul stăpânului el, eră oprit cu desăvîrşire de a Ie isprăvi sau de a adăugă cevă fără porunca regelui. Vederea în total a oraşului eră torte plăcută, dar stradele erau aşă de strimte în cât abiă puteau merge patru inşi în rînd; cum însă eră oprit de rege ca omenii să mergă repede, strimtimea lor nu făceâ nici un răii.
Pînă să hotărască regele în privinţa mea, ful dat în gazdă la unul din cel mal mici şefi, a cărui casă n’aveâ de cât trei rîndurl. întâiul rînd se compuneă din 2 odăi avend aprope 15 pi-ciore lărgime pe 20 adâncime, una din ele comunică printr’o scară cu rîndul de sus care şi el aveâtot două camere. O scară cu margini de ţinut cu mâna, forte bine făcută, porniâ de afară şi ajungeâ pînă la rîndul al II-lea, prin care te suial în al treilea în care erau sălile de primire. Duşumelele eraţi acoperite cu cov6ro forte frumos ţesute, iar pereţii împodobiţi cu pene şi piei de diverse culori, din cele mal bâtătore la ochi. Nisce bănci sculptate, servind de paturi şi de scaune, după împrejurări, erau singurul mobilier. Rîndul al IlI-lea eră pentru lemel, iar al doilea serviă de sofragerie. Când erau numai al casei, staii la masă aşedaţl pe nisce perne, un rob aduceâ mâncările pe nisce fol late rupte atunci şah pe un tel de talere de marmură. Când erau mosafirî la masă se serviă alt-fel: Printr'un meşteşug, mijlocul odăii se lăsă în jos, fie-care se aşecjâ împrejurul acestei găuri deschise în mijlocul căreia pe o scară sta un sclav, care primiâ bucatele de
www.dacoromaiiica.ro
la un alt sclav ce se află maî jos, şi apoi le serviâ cu o maro iuţălă tuturor. Nu eră frumos să treci covâ vecinului. După ranguri şefii aveai! unul sau mal mulţi sclavi, cari ajutau pe cel ce serviâ la masă. Regele lua masa în al 6-lea rinei şi erâ servit de cel puţin 12 sclavi, cei l’alţl demnitari, după ranguri, aveau so-frageriile în al 4-lea sau al 5-lea rînd.
Gazda mea se numiâ Xayhar, n’aveâ do cât o singură femee şi o unică fată de vr’o 15 ani, numită Lamlam, care de la început îmi fură inima, prin înfăţişarea el delicată şi plăpândă. Câte trei îmi arătau dragoste. îşi petreceau cjilele stând lângă mine şi întrebându-mă cum lăcusem să devin alb şi dacă se mai află dincolo de Ivoutar vre-o altă ţară, de cât cea locuită de Kahshiî (omeni proşti), nume ce dau Orangonokil tuturor triburilor de pe ţărmuri. Le spuneam de Europa, de puterea regilor, de oraşele cele mari, de armate, de flote, iar el prea politicoşî să-mi spue că mint, dar necrecjend nimic din câte le povesteam, mă părăsiaă salutându-mă după obiceiul ţării.
(Va urma)
FOSTA ADMINISTRAŢIEI
>	3
Gr. N. Mafiei, Buhăescî. Trimis tabloul Asaltul de la Griviţa. Sinteţî achitat cu chitanţa 19.003.
Al. Pdrvulescu, Ciorogârla, Ilfov. Idem chitanţa 17.661.
N. Diaconescu, Gănesci, Vâlcea. Idem chitanţa 19.917.
Dr. T. Cerchez, Bârlad. Trimis tabloul. Idem chitanţa 20.926.
I. E. Vasiliu, avocat, Galaţi. Idem chitanţa 17.631.
Gr. Nicolescu, Slobozia. Idem chitanţa 17.599.
Drughiceanu Urîan, Frunzăriţi, Olt. Idem chitanţa 20.910.
G. 1. Bădulescu, Călăraşi. Idem chitanţa 17.591.
V. Marineseu, înveţ. Ibânesci, Olt. Idem chitanţa 17.070.
Andrei Bâdărău, Bivolari, Iaşi. Idem chitanţa 17.217.
T. Daniilescu, înveţ. Farcaşa. Suceva. Idem chitanţa 19.586.
I. Christea, Vama Constanţa. Idem chitanţa 19.405.
Gh. Manolescn, G. Berlad. Idem chitanţa 17.105.
G. Oprescu, Bistreţu. Idem chitanţa 19.439.
C.	Georgescu, Calaloî. Idem chitanţa 17.255
D.	C. Bc(,us, Bacani. Idem chitanţa 15.961.
Pr. N. Tătărăşanu, Idem chitanţa 19.737.
D. Floreseu, înveţ. Poroina-Mare. Idem chitanţa 17.378.
Pr. I. Topescianu, Negomir. Idem chitanţa 19.138.
Const. V. Griveî, » Idem chitanţa 19.137.
Pr. G. Stamati, Măstăcanî. Idem chitanţa 17.031.
S. S. Păr. Ven. Peticariu, M-rea Râşca, idem chitanţa 19.058.
Gh. S. Cruceanu, G. Ciurea. Idem chitanţa 19.604.
Pr. C. Savinescu, Mânzaţi. Idem chitanţa 17.349.
D-lui D. Siretcanu, Bacău. Datoriţi pe anul al III-lea curent, anul trecut fiind achitat cu chitanţa 11.986.
Pr. P. Georgescu, Ocniţa. Dâmboviţa. Sinteţî achitat pe anul al Il-lea cu chitanţa 16.464 pe anul al III-lea cu 17.648.
Păr. O. N. Gafton, Puţenî-Tecuci. Neputendu-ve procură cărţile de vi-sită cerute, v’am înapoiat banii cu man. No. 2601. Abon. pe anul curent e achitat.
Pr. St. Popescu, Câluiu. Abon. sf vostre pe anul al III-lea achitat cu chitanţa 19.166 din 3 Noembre 1899, plusul de 1,65 vi l’am înapoiat cu mandat No. 2.602 din 15 Martie 1900.
www.dacQFomanica.ro
1

I
:
Societatea de Basalt Artificial şi de Ceramică de Ia Cotroeeni. Capital social Lei 2.500.0GO deplin versaţi
Sobe dc porţe'an albe si colorate
Representanţa generală pentru fotă ţara
fBucur. Calea Moşilor No. 61.
ZWAIFEL & C0.!Ia9'> s,r- Mitropoliei No. 2.
(Calaţi, etr. Egalităţii No. 46.
GRADINA PREOTUL ILIE
Biserica Cotroeeni. — Bucurescl.
Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bratjî, Pinj austriacî, Thuia şi altele. — Stupi, Trandafiri.
Cine voesce să se îmbogăţescă in scurt timp să cităscă cartea:
CULTURA PRUNULUI Şi
EABRICAŢIUNEA ŢUICII
DE
LDCA FORTUNATU Se vinde la tote librăriile.
DE ÎNCHIRIAT
Strada Regală No. 14. o locuinţă. Strada Stavropoleos No. 15, mai
multe locuinţe.
Str. Lipscani No. 1, mai multe locuinţe.
Informaţiunî se pot lua la direcţiunea societăţii «Dacia-România°, ^ strada Vămei No. 3.
Cel maî mare şl cel mai vast magasin din Ţară şi singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOANELE
Bucurescî, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentrn bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de	lack	întregi, 14,95 13,95
»	»	facon Klappe, 15,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţurî, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 cnevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 «	» piele rusescăy 12,95, 11,95
Ghete pentrn dame
De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 »	» High-Liffe, 16,95
» color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentrn dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95
5,95,	4.95.
Ghete pentru băcţi, fete şi copil Pentru băeţî, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tote sezonele se pote găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine.
Magasinul la tote Sesoncle lingă Poliţiă. Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescî.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor av£ un scăţjemint de 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul.

Institutul de Arte Grafice CAROL GOBL, Strada Ddmneî 16.—Bucurescî.
www.dacoromanica.ro