No.
Mina
Revistă Enciclopedică populară
yîpare în Jic-care duminică
Abon. în ţară pe an Uei 5 =i= Abon. în străin, pe an L>eî 8
6 luni » 3 ^ Un număr.......15 bani
1 leu linia. Mlea publicitate 5 bani cuvîntul. nepublieate se ard.
----=>g>S:(^($<ŞS<==-
Comitetul de redacţie:
6n Kalinderu
ff. jîdamescu
. O teseu p. Su/fu


V. S- Moga JY. JYicotaescu Corist. C. pop.-'Vaşcă Qr. ceodossiu.
SUMAR:
învierea Domnului.—Gr. O. Tocilescu, Viaţa Principelui Carol pînă la urcarea sa pe tronul României. — G. Coşbuc, Faptul rjileî.— A. Odobescu, Noptea pascilor. C. Serbarea din Ruşeţ.— Pascile.—N. Cosăcescu, Amintiri din călătorie.—Lepădarea lui Petre.—P. R., O mamă.—R., Palatul Regal din Bucurescî.— V. S. Moga, Recoltarea şi păstrarea cartofilor. — Grig. Teodossiu, Traiul dmenilor străvechi.—Pr. Ath. Vasilcscu, Cât bea ţăranul Român, -/croraon. Eftimie Georgescu, Viaţa Sfîntulul Eustatie.— învăţătură pentru sănătate.— Irimia Popeseu, Bolele pielei porcului.— Şt. Neguleucu, Dumitru Stan.- V. S. Moga, Cronica Agricolă şi Comercială. —Premiile ndstre.—Concurs pentru proverbe. — G. T., Cronica săptămânii. — Concursul Societăţii Tinerimea Română.—Răspunsuri la întrebările din No. 21.—Numele Des-legătorilor.—Conferinţele învăţătorilor şi institutorilor.—lnformaţiunî.—Poşta Administraţiei.
Iluatraţiuni: învierea Domnului.—Christos pe cruce.—Coborîrea de pe cruce.— învierea Mintuitorulul.—Palatul Regal din Bucurescî.—Palatul Regal din Bucurescî, aripa drăptă cu corpul de gardă.—Instrument tăietor, din cremene —Placă do fildeş găurită.—Tip de Plele-Roşie.—Locuinţele dmenilor Btrăvechî.— Vechi locuinţe în mijlocul lacurilor.—împletituri din timpuri străvechi.—Lăsaţi pruncii să vie la mine (Tablou).—Pagina glumăţă: Din zăpăcălă.
ANUL III.
1900.
iţedacfia şi Mdministrij^fafMfaMfafiJfa. S, Bucurescî.
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
PENTRU
POLITICĂ, LITERATURĂ, SCIINŢĂ Şl ARTĂ
No. 7	1 Aprilie 1900	Voi. 1
SUMARUL:
Cronica politică şi economică
Şt. Orăşanc. — Franţa şi Românii.
I. Teodorescu. — Criza economică (InvSţămîntul public şi criza). Dimitrie I. Gheorgiiid. — Situaţia tezaurului public pe trimestrul Oc-
tombre, Noembre, Decembre, 1809.
Cestiuni sociale
Gr. I. Dianu. — Societăţile de patronagiu.
Literatură şi artă
O vid Densuşianu. — Cincl-zecl de ani de prietenie.
Haralamb G. Lecca. — Furtuna (poezie).
L. Rds. ■— Prea Sfinţia Sa Nicolae Popea.
Antropologia criminală
Dr. N. MinovicI.—„Istoria închisorilor din România“
Mişcarea literară şi sciinţifică
Octav-Gcorge Lecca. Familiile boerescl române (de I. Nădejde).— Ioan Petrovlcî. O sărutare (poemă dramatică). — Y. Lcoiiescu şi T. Duţescu-Duţu. Jianu (legendă naţională în versuri, în 5 acte).— Eugen Vaian. Proză şi versuri.—Alexandru St. Yerneşcu. Ro-maniţe (poezii).— G. Crăciuncscu. Codru şi singurătate (poezii).— Grlgore Crcţescu. Şcolarii (schiţă).—Notiţe bibliografice.
Suplimentul I.
Scrisori de peste munţi de I. Iosif Sceopul.—Din Basarabia.— Casa naţională din SibiQ.—Cintarea bisericească de A. Podoleanu.— De la o Societatea de ştiinţe din Bucureşti» de Emil Staicu.—Ateneul din Slatina de Dionisie Oline-scu.—Din Botoşani.—Tabloul pictorului G. Popovicî.
Suplimentul II.
La redacţie de I. 1. Sceopul. — Glosă de Ion C. Bittriţeanu. — Sănducu de Du Midi. — Pe scările tribunalului (Din viaţa ţărănească) de Em. Fărăeanu.
Preţul unui exemplar (în tdte ţările uniune! poştale): 1 Leu
ABONAMENTUL:
♦ PREŢUL ANUNŢURILOR:
In tote ţările uniuneî poştale.
Pe un an..........Lei 24,—
Pe trei luni .....	»	6,—
Abonamentele se primesc la ad-ministraţiunea revistei, prdcum şi la biurourile uniuneî poştale.
1 pagină în Supliment Lei 20.-—
7* »	idem	» 2,55
1 »	copertă	» ' HJ,-
7s »	idem	O o
>• Anunţurile repetate au o reducere de 25% din preţ.
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Pasagiul îţomân, 20. — Bueureseî.
www.dacGrotnanica.ro
ALBINA
745
7-8 APRILIE.
Diua de 8 Aprilie (acum cea de 7) este una din sărbătorile nostre cele mari naţionale. Aniversară a na-sceriî M. S. Regelui, aniversară a alegerii sale ca Domn al României, ea ne este de doue ori scumpă.
Urând, şi cu acest prilej, traiti lung înţeleptului nostru Suveran, credincioşi programului nostru care ne cere să reamintim faptele istorice însemnate, socotim că facem o plăcere cititorilor noştri, publicând mai la vale câte-vâ notiţe din viaţa actualului Rege pînă în momentul când a pus piciorul pe pămîntul României.
COMITETUL.
ÎNVIEREA DOMNULUI.
dată cu punerea trupului Mântuitorului lu-™ mii în mormînt s’au luat cele mai strajnice măsuri ca să fie bine păzit, căci mare eră tenia fariseilor şi cărturarilor, ca nu cum-vâ să vină ucenicii lui să-l fure. In noptea spre $iua întâia a săptămânii, adică spre Duminecă, fără de veste însă se arătă o lumină extra-ordinară însoţită de un mare cutremur. In acăstă lumină se pogoră un înger din cer, răstornă piatra de d’asupra mormântului şi se aşe^ă pe ea. Strejariî s’au înspăimântat forte; au căţlut la pămînt fără să se potă mişcă ; erau ca şi morţi de spaimă. Căluţi la pămînt, ei văd cu uimire cum Iisus cel încredinţat pazei lor, se ridică din mormînt, se înalţă şi dispare în înălţimea Ceriului.
A treia ţii de la restignire, adică Duminecă dis de dimineţă, nisce femei au venit la mormântul lui Iisus ca să-î ungă trupul cu miresme. Ajungend la mormînt, găsesc piatra răsturnată şi un tînăr îmbrăcat în vestmânt alb care le ţlice: «Sciu pe cine căutaţi! Iisus Nazarinenul cel restignit, s’a sculat, nu este aici! Iată locul unde l-au pus pe el! Duceţi-ve şi spuneţi ucenicilor lui să se bucure şi
www.dacofomamca.ro
învierea Domnului.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
747
ei.» Şi ieşind femeile au fugit de la mormânt, căci le coprinsese pe ele tremur şi frică şi a spus lui Petru şi lu! Ion cele văzute şi auţlite şi îndată plecă şi e! la Golgota, ca să se convingă. Şi-aii venit eî şi-aii dovedit că mormîntul e deşert, că giulgiul cu care fusese Iisus înfăşurat eră pus la o parte, de asemenea şi mărama cu care fusese legat la cap.
Iisus după înviere s’a arătat ma! întâii! Măriei, apoi lu! Luca şi lu! Oleopa în călătoria lor la Emaus şi în urmă şi celor-l-alţ! ucenici.
îndată după înviere uni! dintre ostaşi! strejar! venind în cetate aii spus arhiereilor tote cele ce s’aii făcut. Şi adunându-se eî împreună cu bătrâni! şi sfat făcend arginţi mulţi aii dat ostaşilor picând : «Spuneţi, că ucenici! Iu! noptea viind l-aii furat dormind voî. Şi de se va au$î acesta la dregătorul, no! îl vom îmblânzi pre el şi pre voî fără de grije vă vom face. Iar eî luând arginţiî aii făcut cum îî învăţase şi s’a vestit cuvîntul acesta între Judeî pînă astă-<jlî.»
(Mateî cap. 28, Marcu 16, Luca 24, Ion 21).
X.
Viaţa Principelui Carol pînă la urcarea sa pe tronul României.
arol de Hohenzollern s’a născut la 8/20 Aprilie 1839 în Sigmaringen (principatul Hohenzollern, Germania) din iluştrii sei părinţi: Carol Anton, fiul lui Carol, principe de Ilohenzollern-Sigmaringen, şi din Iose-fina, fiica Im Carol, marele duce de Baden, şi a Stefanieî, fiica adoptivi a lui Napoleon I.
Pînă la vîrsta de 11 ani principele Carol a primit educa-ţiunea în casa părintescă sub îngrijirile mamei sale. De la 1850 —1856 a urmat studiile umanitare la Dresda, a trecut examenele la Munster, şi apoi prin dese călătorii întreprinse mai prin tâte statele mari ale Europei şi în Africa, ca şi prin studii militare întinse făcute la Diisseldorf şi Berlin, se pregăti pentru a deveni un bărbat politic însemnat şi un militar distins. Numit de regele Prusiei locotenent în regimentul de artilerie al gardei, principele Carol avu ocasiune în rSsboiul al doilea din Sclileswig-Holstein (1864) să dove-
www.dacoromamca.ro
748
ALBINA
descă pe câmpul de bătălie teoriile militare ce dobândise şi excelentele sale calităţi răsboinice. Consciinţa datoriei fiind o lege în familia sa, trecută din generaţie în generaţie, iubirea de patrie şi devotamentul pentru dînsa, avendu-le de viu exemplu în viaţa proprie a părinţilor seî, principele Ca-rol dedea tdte garanţiile unui bun, drept şi mare Suveran» destoinic ca să facă fericirea unui popor şi să I asigure e-xistenţa sa politică.
De aceea şi Românii, în minutele cele mai critice ale istoriei lor, îşi aţintiră ochii, ca prin instinct providenţial, asupra tînărului oficer, care la 1866 se află în congediu la Diis-seldorf, în sînul familiei. Aci veni I<5n Brătianu, (1 °/s 1 Martie) să-î ofere în numele poporului român îndoita cordnă a României. Tractările fură conduse cu mult tact de către însuşi principele Antoniu, tatăl principelui Carol; poporul român, prin glasul a 685.969 de votanţi, confirmă alegerea la domnie a lui Carol (18 Aprilie), care, după multe greutăţi şi pericole ce avu să întîmpine prin Statele Austriei, în minutul când resboiul Pruso-Austriac eră gata să isbucnescă, — sosi la Severin, în (Jiua de 8/!0 Maiu. Firul telegrafic vesti ţării cele d’întâiu cuvinte, ce Suveranul îi adresă:
«Punend piciorul pe pămîntul României, noua mea pa-trie, me grăbesc a exprimă Locotenenţei Domnescî simţi-mintele cele mai sincere. Fericit că me aflu în mijlocul naţiunii care m'a onorat cu încrederea sa, adresez înainte de tăie rugăciunile mele Cerului, pentru ca să-mi ajute a îndeplini cu demnitate marea şi frumâsa misiune ce providenţa mi-a impus.-»
Ast-fel Alesul naţiunii din (Jiua de 8 Aprilie 1866, vorbia inimei ţării, şi din ora aceea şi pînă astăzi o clipă nu s’a clintit de la postul sfiu; o clipă n’a uitat datoria sa; muncind fără întrerupere tjiua şi ndptea pentru fericirea şi tăria României.
Gr. G. Tocilescu.
CONCERT RELIGIOS.
Prin iniţiativa d-luî D. I. Pomponifl, precum şi a d-luî Alexandru Pribo-ianu, s’a format un comitet de d-ne şi d-nî cu scopul de a da un concert religios In folosul Cantinelor şcolare In 4iua de 2 Aprilie a. c. în Bis. Sf. Vineri Herasca. Comitetul organisator se compune din d-nele: Elena Dr. Tur-nescu, El. 1. Rusescu, M. Solacolu, E. Ştefânescu, A. Ciocârlan, R. Constan-tinescu, M. D. Petrescu. D-şorele: A. şi V. Nenovicî, A. Mavromati şi Elisa Kitzescu. D-niî: Pr. V. Popp Economu, G. Isvoranu, Gr. Alexandrescu, Al. N. Priboianu, I. Rasidescu, D. I, PomponiO, P. Cosăceanu, P. Rusovicî şi G. Vlădescu. Concertul a avut loc cu succes desăvârşit.
Din parte-ne, nu putem de cât să felicităm călduros Comitetul organisator pentru acâstă faptă ereştinâscă.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
749
FAPTUL DlbEI.
/©« lacrima-i limpede cerul Şi-aprope de (Jiuâ. Frumos T Stă ’n mijlocul boltii Oierul. Lucefăru-Î gata s’apue.
Iar carul spre creştet se sue Cu oiştea ’n jos.
Şi dorme şi apa şi vlntul Iar sjiaîma cu oştile ei Ţin mort, sub călcâe pămîntul Şi-atâta e rouă ce-o plânge Câmpia, că ’n palme o poţi
[strînge Ca ’n cujiă s’o bei.
Pe ’ncetul tăria ’nflorită Cu galben ca strugurii copţi S’albesce din clipă ’n clipită. Pe culmi întunericul piere,
Dar valea e ’n negra putere A umedei nopţi.
Pe sus, pe pustiile sghiaburî, Prin rîpile munţilor suri Zac smeii cu trupul de aburi, Şi ceţa prin nopfe ’nchegată Stă ’n hainele morţii ’mbrâcată Pe-albastre păduri.
Dar vîntul cel fără de pace, începe să cânte ’n brădet —
Şi tot mai lumină se face; S’albesce strîmtârea cărării,
Pe rînd depărtările zării
S’apropie ’ncet.
Vcd clăile ’n câmp, pe coline Cunosc singuratecii ulmi, Şi-acum, la lumina ce vine, încep să se misce greoc Făpturi purtâtore de pline.
Se urcă pe culmi. ,
Din stânga, din drepta, din faţă, Din rîpî şi pe-o sută de căi Ies dungi plutitâre de cefă Şi ’n cale s’adună cărunte Tirîndu-se alene spre munte De-alungul prin văi.
E roşie bolta senină,
Şi fără ’ntrerupere acum Se varsă tăcuta lumină Se varsă grăbită, se ’ntinde Pe delurî, pe coste, s’aprinde Pe şesurî, pe drum.
Şi par’că străbate-o săgetă De-alungul câmpiilor reci —
O dungă de sore s’arată,
Şi-î cresce pe şesuri lucirea.
Şi iată-l în totă mărirea
Puterii de veci!
Murmurul din delurî pătrunde Prin văi, şi din vale ’n păduri: Ca ’n farmec, eu nu sciu de unde E plin de mişcare pămîntul,
Şi cântă şi codrul şi vîntul
Şi-o mie de guri.
Ici omeni cu cosa pe umer,
Si fete cu secerea ’n brâu,
Iar glota cea fără de numer A celor de-o sută de nemuri Se jocâ ’n arinii cu ramuri
întinse pe rîu.
Si care, şi {urme ’n pripore Pe umede coste resar —
Sînt tote—ale tale, tu sure! Făptură tu dând dimineţii Eşti singur fiinţă vieţii
Şi al lumii altar...
G. Coşbuc.
www.dacoromaiiica.ro
750
ALBII* A
HOPTEA PASCILOR.
DE
R.	ODOBESCO. (1)
atrudecî de dile de-a rîndul creştinul a trăit lepădat de ori-ce plăcere, de orî-ce ispită, muncindu-şi trupul în straşnică cumpătare şi sufletul în aspră pocăinţă; el, cu inima obidită, a urmărit lungile chinuri şi umiliri ale Mântuitorului omenirii, pe care în săptămâna patimilor preotul în biserică le-a povestit prin îndelungi şi dese citiri, prin jalnice cântări ; el a stat faţă la stîşietorea agonie a fiului lui Dumnedeu şi cu totă procesiunea tunebră a unei înmormîntări a vădut în sdra de Vineri epitaful pe care se
Christos pe cruce.
arată trupul sîngerat şi zdrobit al lui Iisus reîntrând cu pompă solemnă în tainicul altar ca într’un mormînt tăcut.
Sub aşâ negre întipâriri a eşit el din biserică cu capul plecat, cu inima înfrîntă şi stintul locaş şî-a închis porţile în-tr’o jalnică tăcere. O nopte şi apoi o di întregă au trecut, posomorite, fără nici o uşurare pentru inimă, fără nici o 1
(1) Ve(JI portretul şi biografia lui Odobescu în - Albina» Anul III, No b.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
751
mângâere pentru biată fire omenescă. O negură de jale, o amorţire sufletescă s’a revărsat peste lumea creştină la amintirea îngrozitorei crime ce s’a comis, sînt acum câte-vâ sutimi de ani.
A doua seră vine şi presimţirea aşteptată, dar nu încă mărturisită, a unei apropiate bucurii face pe creştin să-şi caute şi alinarea şi întărirea într’un somn prematur. De timpuriu cetatea e afundată în întuneric, în linişte, în nemişcare. Abia dacă în fundul altarului dinaintea iconeî mân-tuitore mai veghiază lumina şovăindă a unei candele.
Coborîrea de pe cruce.
Dar în tăria nopţii servitorii templului păşesc dibuind pragul cel năpustit; ei pătrund în locaşul deşert care răsună a gol sub păsurile lor sfieţe; unii aprind scînteia de iască în adîncile candele de argint; alţii fac să vibreze din ce in ce mai tare toca şi clopotul cari deştăptă din somn pe credincioşi.
Unul câte unul sosesc acum şi aceştia, strecurându-se de a lungul păreţilor întunecoşi pe cari abia se resfrînge sti-clirea transparentă a candelelor ; o şoptă de paşi umiliţi, de tăcute mătănii, de cruci cuviose, o murmură de închinăciuni
www.dacoromanica.ro
752
ALBINA
şi de bine-cuvîntări încep a se înălţă de pretutindeni. Atunci uşile altarului se deschid; preotul, în vestminte strălucitore de fir, apare cu făclia aprinsă; el dă semnul obşteştei luminări şi fieşce creştin aldrgă să iea pentru sine foc de la acea lumină ; în câte-vâ minute mii de făclii îşi înalţă flacăra lor luminătore sub boitele templului; cădelniţele răspândesc cercuri din ce în ce mai întinse de mirezme; glasurile întărite tresar de cântece de bucurie. O scire mân-tuitore vestesc ele tote:- «Cristos a înviat! Cristos a înviat din morţi, cu mortea pe morte călcând şi celor din mor-mînturî viaţă dăruindu-le !»
Inimile credincioşilor tresaltă de bucurie; minţile lor simt porniri uimitore către gloria şi mărirea cerescă. In acele valuri de lumină, de profumuri, de cântări, în acea falnică veselie a bisericii creştine, totă firea serbeză cu încântare măreţul mister al învierii, întărirea creditiţei, înturnarea speranţelor, renascerea a tot ce e bun, frumos şi adevărat, a tot ce se pote chemă pe lume Antonii divin.
SERBAREA DIN RUŞEŢ.
Sâmbătă 25 Martie a. e. a avut loc în comuna Ruşeţ, o forte frumosă şecjătore în şalele şcoleî din acea comună.
Şe^ătorea a fost ţinută din iniţiativa învăţătorilor din Ruşeţ şi satele de prin prejur cari s’au constituit în societatea intitulată «Carmen Sylva» cu scopul de a contribui la luminarea poporului de la ţară. Prin acestă şerjătore societatea îşi inaugureză existenţa sa.
Publicul din sală, fărte numeros, pe lângă învăţător! şi preoţi, eră compus din sătenii din Ruşeţ şi din vecinătate.
Elevii ce aii fost aduşi de învăţătorii lor au recitat poesiî şi mici bucăţi de teatru şi au cântat câte-vâ imnuri naţionale.
Serbarea începută ast-fel s’a continuat cu mai multe cuvîntări forte instructive ţinute de învăţători şi înveţătore, iar în urmă medicul plâşii în câte-vâ cuvinte a arătat desluşit relele pe cari le aduce alcoolul între ţărani.
D-l Popovici, şeful regiei Administraţiei Domeniului Coronei, a ţinut şi d-sa o cuvîntare în sensul ordinului circular asupra cultureî cartofilor dat de şeful său, dovedind trebuinţa ce-o are sătenul de a introduce acestă plantă in cultură pe-o scară mai mare şi arătând cât de mul-şi-ar îmbunătăţi el hrana dacă ar ascultă sfaturile ce i se dau de d-l Adt ministrator al Domeniului Coronei.
După şedinţă d-sa s’a întreţinut cu mai multe grupe de săteni care-î cereau detalii asupra celor spuse. Cu o bunâ-voinţă demnă de laudă d-l Popovici dădeâ omenilor lămuririle cerute.
C.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
753
PASCILE
'/R^e ce serbătorea învierii Domnului se numesce şi Pascl? Mjjj Iată răspunsul: la evrei a existat şi există pînă astă(JI ser-tsfx bătorea pascelor în amintirea celor petrecute în Egipt îna-inte de plecarea lor de acolo. Faraon nevoind să-î libereze, Moise anunţă mortea celor întâiu născuţi al Egiptenilor şi pentru ca să cruţe pe cel întâiu născuţi al Evreilor hotărî ca fie-care evreu căsătorit să junghie un miel şi cu sângele lui să ungă uşa caselor ca ast-lel trecend îngerul morţii şi ve<J6ndu-le
învierea Mîntuitoruluî.
să nu se atingă de el. Pascele vine de Ia cuvîntul evreesc pe-sach, care însemndză a trece, pentru că îngerul piertjăril văcjând uşile caselor evreescl unse cu sânge trecea fără să se atingă de ele.
învierea Mântuitorului întâmplându-se în timpul pascelor e-vreescl s’a adoptat numirea pentru serbarea creştinescă, însă cu altă însemnare, căci la noi creştinii ea însemneză trecerea de la morte la viaţă, de pe pămînt la cer; ea e (jliua rescumpârăril neamului omenesc din păcatul strămoşesc.
X.
www.dacQromaiiica.ro
754
ALBINA
AMINTIRI DIN CĂLĂTORIE (1)
.jâ&enua este aşecjată în golful cu acelaş nume şi adăpostit de la Nord-Est de o serie de delurl, cari sînt o prelungire -Ap/' a munţilor nordici ai Italiei, cu o climă dulce, temperată
oŞj3 de vecinătatea mării Mediterane. Oraş vechiu şi cunoscut încă din timpurile Romanilor, Genua ajunse renumită în văcul de mijloc, când după mal multe răsboie norocite cu re-publicele vecine, devenise stăpâna mării Mediterane şi cucerise comerciul mărilor pînă în extremul orient. Genovezil aveau comptuore de comerciu în Siria, Egipt, în insula Cipru, în Con-stantinopol şi pe litoralul nordic al Africeî. Rivala sa cea mal temută eră Veneţia cu care duse mal mulţi ani lupta pentru domnia mărilor, pină în 1380 când Genua fu cu desăvîrşire învinsă.
In interior, viaţa republice! fu tot aşâ de agitată, prin lupta de suprimaţie între cele două partide: Guelfi, în fruntea cărora erau cele două familii nobile Grimaldi şi Fieschi şi Gibelini, în fruntea cărora se aflau familiele Doria şi Spinola, şi adesea apelau la puterile streine, cari le aduse mari neajunsuri. Mal târziu marile bogăţii acumulate prin comerciu formăză o aristocraţie comercială, şi Banca sf. Gheorghe ajunse atît de influentă în cât luă conducerea republice!. La 1800 în urma luptei de la Ma-rengo, Genua cade sub dominaţia Iranceză, pînă la 1815 când fu încorporată la regatul Sardiniei, care formă mal tînjiu regatul Italiei.
In Genua la fie care pas întâlnesce călătorul urme ale vechel splendori din trecut; şi acum se păstreză mult djn monumentele de glorie şi mărire ale timpurilor trecute; aprope în fie-care stradă sînt palate ori biserici măreţe din acele timpuri şi din cari unele portă încă numele familiilor celebre cari le-au stă-pînit. Palatul Municipal, care este vechiul palat Doria Tursi, construit în secolul al 16-lea; Palazzo Posso dăruit oraşului de ducesa de Galliera, descendentă a uneia din familia vechilor dogi al Genoveî, cu o bibliotecă şi o renumită galerie de tablouri de: B. Strozzi, Van-Dyck, Luca Giordano, Rubens şi alţi pictori celebri; Palatul Bianca construit în secolul al 16 lea dăruit oraşului tot de Ducesa de Galliera, cu o bogată colecţie de tablouri; Palatul Marcello Durazzo; palatul Bulbi Senarega, zidit la începutul secolului al 17-lea şi care aparţine şi astăzi unul descendent al acestei familii (cu o trumosă şi bogată colecţie de tablouri); Palatul Doria dat în 1522 lui Andre Doria, supranumit Părintele patriei şi altele. In piaţa Aqua Verde, monumentul ridicat lui Cristofor Columb, în mijlocul unei grădini de palmieri... şi altele.
Tot asemeni sînt numerose biserici monumentale, din care 1
(1) Ve<Jî No. 25.
www.dacaramamca.ro
ALBINA
755
citez: San Lorenzo (zidită în anul 1100); «Sau Ambrogio, Maria Carignano (din secolul al 16-lea) şi altele.
Pentru a vedea cu folos oraşul, am luat un conducător, un bătrîn elveţian, forte cunoscător al locurilor şi cu care am vizitat mal multe palate şi biserici şi apoi, pentru a ne odihni puţin, am urcat în frumosa grădină Villetta di Negro, care, de şi eram la finele lui Martie, eră plină de verdeţă, cu arbori înfloriţi, cum e la noi în luna Maiu. Aci am văcjlut un Chedru (cedru) care mi-a reamintit cele ce citisem în copilărie de «Chedril Libanului».
Urcând în partea de sus a grădinel, pe o colină, care altă dată eră un bastion, am avut frumosa privelişte a întregului oraş şi a portului, care se întinde pe o mare lungime, în jurul mărel şi formeză vechiul şi noul port, cu fortificaţiile făcute în în anii din urmă. Pentru lucrarea noului port, un mare patriot, Ducele de Galliera, a dăruit statului 20 milione lei. Pe lie-care an intră în port de la 14 mii pînă la 15 mii bastimente şi se face un import de peste 360 milione lei şi cu un export de vr-o 80 milione lei. De notat este că astăzi comerciul şi industria mare din Genua este mal mult în mâinile Germanilor, cari au inundat portul şi împrejurimile şi cari prin munca lor stărui-tore şi pricepere, au înlocuit pe vechil şi renumiţii negustori italieni. Exemplu trist pentru multe din poporele latine.
De la Genua la Nissa linia ferată este aşezată pe ţărmul mării şi trece printr’o nenumărată serie de tuneluri mici, construite pe sub promontoriile stîneose ce se înfig în mare. Avem de o parte colinele stîneose, cari sînt prelungiri ale munţilor AlpI; iar de alta luciul venjuitx al mărel Mediterane pe ţărmul căreia alunecă trenul. In tot percursul sînt o sumă de sate şi orăşele cu grădini frumose de lămâi şi portocali, încărcaţi de fructe; iar pe delurl sînt păduri de măslini, cu frunzele lor lungueţe şi cenuşii. Tote casele sînt încongiurate de grădini de flori şi zarzavat. Hărnicia omenilor a făcut din aceste locuri sterpe şi stîneose, peticele productive pentru hrana vieţii. La fie-care staţie copiii purtând tave cu portocale, vin şi pâinişdre, vin lângă vagone strigând: pane,frutti, vino. Te miri de eftinătatea acestor lucruri în nisce locuri unde numai sorele este din belşug şi apa mării.
Pe tot ţărmul mării de la Genua la Nissa sînt o sumă de o-răşele, cari sînt tote staţiuni climaterice: S. Pier d’Arena, Sestri, Voltri, Varazze, Savona, Albenga, Oneglia, Porto-Maurizzio şi San Remo, care este cel mal renumit dintre staţiunile balneare ale Italiei în acestă parte, şi unde tatăl actualului împărat al Germaniei a trăit câte-va săptămâni, pentru a-şl îngriji sănătatea sdruncinată.
De la Ventimiglia, care vine îndată după San Remo, am intrat pe teritorul Franţei; şi deosebirea e mare, şi cu aţît se mă-resce cu cât ne apropiem de Nissa: casele şi grădinile mal
www.dacoromanica.ro
756
AI. MX A
îngrijite şi locuitorii mal bogaţi, ne arată că buna stare a Franţei e cu mult superioră.
Trenul trece pe la Mentori, care este un orăşel frumos, cu o sumă de vile bogate, cu grădini trumose şi forte bine îngrijite. Menton este renumit ca staţiune climaterică şi vine imediat după Nissa şi Monte-Carlo. De la Menton trecem la Monte-Carlo, Monaco, Ville-lranche şi ajungem la Nissa, de care vom scrie în numărul viitor câte ceva. Înainte de a sosi la Nissa, luasem tote desluşirile şi, pentru eftinătate şi comoditate, am tras de-a dreptul la un hotel negustoresc. Eră târziu, în cât am fost nevoit a me închide în camera mea, cum am ajuns.
N. Cosăcescu.
__________________ Profesor. Deputat.
LEPĂDAREA LUI PETRE.
Iară Arhiereii l-au judecat pe Iisus că este vinovat morţii...
Şi fiind Petru jos în curte, a venit una din slugile arhiereului şi văzând pe Petru încălţlindu-se,
a <^is: «Şi tu cu lisus Nazarineanu erai.» Iar el s’a lepădat ţlicend: «Nu sciu, nici pricep ce gră-
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
757
îcscî tu.» Şi a eşit afară şi a cântat cocoşul. Şi peste puţin iarăşi cei ce stau acolo au Şis lui Petru: «Adevărat dintr’înşiî eşti.» Iar el a început a se jură că nu scie pe omul acesta. Şi a doua oră a cântat cocoşul şi şî-a adus aminte Petru de cu-vîntul care i-a (Jis Iisus lui... Şi a început a plânge cu amar.
(Marcu, cap. 14).
o mama
-• Poveste după Rndersen --
mamă şedea lângă legănul copilului eî. Eră de ajuns s’o privesc!, pentru ca să citesc! pe figura e! că eră în prada cele! mai vi! dureri. Copilul eră palid, cu ochi! închişi, respiră cu greutate, şi fie-care din răsuflările luî erau adânc!, ca şi cum ar fi suspinat. Mama tremură să nu l vadă murind şi se uîtă la mica fiinţă cu o tristeţă mută ca desnădejdea.
Se audiră treî bătă! la uşă.
—	Intră, dise ea.
Şi, de şi uşa se deschise şi se închise, fără ca ea să fi audit sgo-motul paşilor, mama se întdrse.
Atunc! vădii apropiindu-se un bîet bătrîn, cu corpul jumătate acoperit într’o pătură (ţdlă) de ca!. Prdstă îmbrăcăminte, chiar pentru cine nu ma! avea alta.
Iarna era aspră, dincolo de gemurile albite şi înflorite de ghiaţă; erau dece grade de frig şi vîntul tăîă obrazul.
Bătrînul aveâ picidrele gdle: din causa asta picidrele lu! nu făceau sgomot pe scânduri. Fiind-că tremură de frig şi de când eră acolo copilul păreă a dormi ma! adânc, mama se sculă ca să ma! scor-monăscă focul din sobă. Bătrînul se aşedă în locul eî şi începu să legene copilul cântând un cântec trist de morte, într’o limbă necunoscută.
—	Nu e aşâ că are să-mî trăiască? dise mama către întunecatul eî.dspe. Acesta făcu din cap un semn, care ,nu însemnă nicî da, nici ba, şi din gură un zîmbet ciudat.
Mama plecă ochii, lacrimi mari curseră pe obraji! el; capul îl cădii pe piept. De tre! dile şi de trei nopţi nu dormise, nici nu mâncase.
Fruntea i se făcu atât de grea în cât adormi într'un minut fără de voîe; dar îndată se sculă tresărind îngheţată.
Necunoscutul nu ma! era acolo.
—- Unde este bătrânul? strigă ea.
www.dacaroimaiiica.ro
758
ALBINA
Se sculă şi alergă la legăn.
Lăgănul eră gol.
Bătrinul luase copilul.
In acel minut, vechiul cesornic care eră atîrnat într’un colţ păru a se desface; greutatea de plumb se scoborî pînă ce atinse pămin-tul, şi căsornicul se opri.
Mama alergă afară din casă strigând :
—	Copilul mieii ! cine a vădut copilul mieii ?
O femee înaltă, îmbrăcată într'o roche lungă, negră, şi care şedea în stradă în faţa casei, cu picidrele în zăpadă îl dise:
—	Nesocotito! al lăsat Mdrtea să intre la tine şi să-ţî legene copilul, în loc s'o gonesc!. Aî dormit pe când eră acolo: ea nu aşteptă de cât un lucru, ca să închid! tu ochi!; atunci ţi-a luat copilul. Am vădut-o plecând repede şi ducându-1 în braţe. Mergea iute ca vîntul şi ceea-ce Mdrtea iea, sărmană mamă, nu mai dă îndărăt nicî odată.
—	Oh! Spune-mî numai drumul pe care a apucat, strigă mama, şi voiii sci s'o găsesc eu.
—	Nimic nu-m! este mai uşor dise, femeea cea negră ; dar mai nainte de a ţi-1 arătă, vreati să-mî cânţi t<5te cântecele pe cari le-ai cântat copilului tău, legănându-1. Sint Noptea şi am vădut curgen-du-ţi lacrimile pe când cântai.
—	Am să ţi le cânt pe tote, de la cel dintâiu pînă la cel din urmă, dise mama, dar într’altă di, mai târdiu ; lasă-mă să trec acuma, ca să-i pot ajunge şi să-mi regăsesc copilul.
Dar Ndptea rămase mută şi neînduplecată. Atunci sărmana mamă, frîngăndu şl mânile, îl cântă tdte cântecele pe care le-a cântat copilului ei. Au fost multe cântecele, dar mai multe au fost lacrămile. Când a cântat cel din urmă cântec şi când vocea i se stinse în cel mai dureros oftat, Noptea îl dise:
—	Mergi drept la pădurea aceea de chiparoşi; am vădut Mortea intrând acolo cu copilul tău.
Mama alergă; dar în mijlocul pădurii drumul se desfăcea. Se opri, nesciind dacă trebue să apuce la drăpta ori la stânga. In colţul celor două drumuri, eră o tufă de spini, care nu mal aveâ nicî frunze, nici flori, căci eră iarnă. Tufa eră acoperită de chiciură şi bucăţi de ghiaţă atîrnau la fie care din ramurile sale.
—	Nu ai vădut Mortea trecend cu copilul meu? întrebă mama pe tufiş.
—	Da, răspunse acesta; dar nu-ţi voiu spune drumul pe care l-a apucat, pînă nu mă vei încăldi la sînul tău; căci, după cum vedi, sînt numai ghiaţă.
Mama, fără să stea la îndoială, se puse în genuchiu şi strânse tufişul pe sînul ei ca să se desgheţe. Spinii îl pătrunseră în piept şi sângele curse în picături mari.
Dar cu cât sînul mamei sângeră mal tare, cu atât cresceâ tufişul, care se făcu o răsură cu frumose fol verdl şi cu frumdse flori roşi:, atât e de caldă inima unei mame. Şi tufişul atunci, îi arătă drumul pe care trebuia să-l urmeze. Plecă alergând şi ajunse aşâ pini
www.dacocomanica.ro
ALBINA
75ff
la marginea unul lac mare, pe care nu se vedeâ nici o luntre ; lacul era prea tare îngheţat, ca să încerce să-l trăcă înnot şi prea puţin îngheţat ca sâ-1 trăcă cu piciorul.
Trebuia totuşi ca acestă mamă îndurerată să-l trăcă, ort cât de greu s’ar fi părut la început.
Cădii în genuchî sperând ca Dumnedeu să facă vre-o minune.
—• Nu speră ce nu e cu putinţă, ÎI dise zîna lacului, care îşi ridică capul alb deasupra. Să vedem mal bine dacă no! doi ne vom înţelege. Imî place să strâng mărgăritare şi n’am vădut altele mal strălucitdre de cât ochii tăi. Vrei să plângi în apele mele pînă ce-ţl vor pică ochii în ele? Căci atunci lacrămile tale se vor face mărgăritare şi ochii tăi diamante. După acăsta, te voiu trece pe cel-lalt ţărm al mieii la marele palat, unde şăde Mortea, şi unde cultivă arborii şi florile din cari fie-care înfăţişăză o viaţă omencscă.
—	O ! numai atâta vrei ? dise femeea. Iţi voiu da totul, totul, numai să ajung la copilul mleu.
Şi plânse, atâta plânse, în cât ochii el ne mai avănd lacrămi, urmară lacrămile cari se făcuseră mărgăritare si cădură si eî în lac, unde se prefăcură în diamante.
Atunci zîna Tacului îşi scăse amîndouă mâinile din apă, o luă şi într’un minut o duse de cea-laltă parte a apelor sale. Pe urmă o puse pe ţărmul unde eră palatul florilor cu viaţă.
Eră un măreţ palat de sticlă, uşor încăldit iarna de sobe neyă-dute, şi vara de s<5re. Sărmana mamă nu puteâ să-l vadă, pentru că nu mai aveâ ochi. Căută pipăind pînă când găsi intrarea; dar pe prag şedeâ portăriţa.
—	Ce cauţi aci ? întrebă ea.
—	Ohl o femee, dise muma, va aveâ milă de mine.
Pe urmă către portăriţă:
—	Caut Mdrtea care mi-a luat copilul, dise ea.
Cum al venit pînă aci, şi cine te-a ajutat? întrebă bătrîna.
—	Bunul Dumnedeu, dise mama. El a avut milă de mine. Şi tu de asemenea vel avă milă de mine şi-mî vel spune unde pot să-mi găsesc copilul.
—	Nu-1 cunosc, şi tu nu-1 poţi vedeâ. Multe flori şi mulţi arbori au murit în astă ndpte. Mărtea va veni în curînd să-I sădăscă din nou, căci sciu că fie-care fiinţă omenăscă îşi are arborele sau flă-rea vieţii, după cum e făptuit fie-care. Au acelaşi înfăţişare ca şi cele-lalte vegetale, dar au o inimă şi inima asta bate mereu; căci atunci când dmenil nu mal trăesc pe pămînt el trăesc în cer. Şi, cum inimile copiilor bat ca şi ale dmenilor mari, pdte că după pipăit vel cunosce bătaia inimei copilului tău.
—	Da, da, dise mama îl voiu cunosce ; sînt sigură.
—	Ce vîrstă aveâ copilul tău ?
—	Un an ; zîmbiâ la şese luni, şi pentru întâia 6ră dise maviă, erl sără.
—	Am să te duc în sala copiilor de un an, dar ce al să-mî dai ?
—	Ce mal am de dat ? întrebă mama. Nimic, vedî; dar dacă
www.dacoroiiiaiiica.io
760
ALBINA
trebue să merg pentru tine în picidrele g61e pînă la capătul lume!, am să merg.
—	Nu am nimic de făcut la capătul lume! dise aspru bătrîna; dar dacă vrei să-mi dai frumosul tău păr negru şi lung în schimbul părului meu sur, am să-ţî fac ce doresc!.
—	Numai atâta vrei? dise sărmana femee. Oh! Ia-1, Ia-1!
Şi-I dete lungul şi frumosul el păr negru şi primi în schimb părul sur al bătrânel.
ţSfîrşitul în No. viitor).	-P. B.
Palatul Regal din Bueureseî.
Bucureştii au puţine clădiri monumentale. Am dat înfăţişarea şi am vorbit despre câte-vâ din ele (1);
Palatul regal din Bueureseî.
profităm de prilejul ce ni se oferă a$î cu ocasia aniversării nasceriî M. S. Regelui, ca să punem sub * I,
(1) Teatrul Naţional în «Albina* Anul II pag. 46; Institutul Otete-leşanu, Anul II pag. 770; Vederi generale ale Bucurescilor în doua epoce Anul II, pag. 852 şi 947; Şcola normală a societăţii. Anul I, pag. 53; Biserica sf. Gheorghc-Nou, Anul I, pag- 826; Biserica Stavropoleos, Anul
I, pag. 1015; Mitropolia, Anul I, pag. 1043; Ateneul Român, Anul I, pag. 1191; etc. etc.
www.dacocomaiiica.ro
~yr
ALBINA
761
ochii cititorilor noştri două ilustraţiunî represen-tând Palatul regal din Bucurescî, în care îşî are reşedinţa Suveranul Ţării.
El este aşezat pe Calea Victoriei (vechiul Pod al Mogoşoieî).
Pe la 1730 se aflau aci casele familiei Colfescu, de la care — după cum aflăm în cartea d-luî Ionescu-
Palatul Regal din Bucurescî, aripa din drăpta cu corpul de gardă.
Gion despre Istoria Bucurescilor — a trecut la un bancher anume Sachelarie. De la acesta le-a cumpărat boierul Dinică Golescu, care a zidit aci o casă forte mare, un adevărat palat cu cel mai spaţios salon ce se află pe la începutul secolului XIX în Bucurescî.
Ea a servit în vecul nostru de câte-vâ ori ca palat princiar şi de la Cuza nu s’a maî schimbat.
In 1882—85 s’a zidit partea din fund şi corpul de gardă.
R.
www.dacoromaiiica.ro
762
ALBINA
Recoltarea şi păstrarea cartofilor.
Recolta depinde de timpul când cartofii s’a semănat, de varietate şi chiar de schimbările atmosferice.
Semnul cel mai bun pe care ne putem basa, sînt foile. Când s’au uscat tote foile, atunci trebue a se recoltă cartofii, căci tuberculele sînt pe deplin crescute. Recolta se face cu un anumit plug sau cu sapa.
După ce cartofii s’au recoltat, se lasă vre-o câte-vâ dile daca timpul este frumos ca să se mai svînteze, şi după aceea se pun la păstrare, alegăndu-se la o parte cei destinaţi pentru mâncare de cei destinaţi pentru semănat.
Păstrarea se pote face în gropi, în pivniţe, în beciuri şi chiar sub şoprone, avîndu-se în vedere ca grămada să nu fie mai grosă de 1 m.; iar căldura să nu trecă peste 10—12 grade centigrade, nici să se cobore sub zero grade.
Când se păstreză în gropi, trebue făcute pe un loc mai ridicat, adânci de 1 m. şi separate gropile unele de altele prin păreţi de pămînt din doi în doi metri, cu alte cuvinte gropile se fac departe unele de altele de 2 în doi metri. Pe fundul gropei se pune un strat de paie uscate, după aceea se pun cartofi în gropă; după ce gropa s’a umplut, d’asupra se pune un alt strat de paie, şi peste paie un strat de pămînt de 30 c. m. grosime.
Daca cartofii se păstreză sub şopron, nu trebue să se puie lîngă părete, şi pe cât se va pută, grămedile separate unele de altele prin păreţi de scânduri; grămezile se aco-per cu paie şi cu pămînt.
Eu, la şcola de agricultură, am întrebuinţat o altă metodă, destul de bună şi practică, şi anume: gropa în care s’a păstrat cartofi» aveâ adîncimea şi lărgimea de 1 m., pe fundul gropei am pus un strat de paie gros cam de 6 c. m. şi după aceea am pus un rînd de cartofi, apoi am pus un alt strat de paie gros ca de 3 c. m. şi un alt rînd de cartofi, şi ast-fel am urmat pînă când grăpa s’a umplut D’asupra am pus un strat de paie gros ca de 50 c. m. şi peste paie pămînt. Cu modul acesta cartofii s’au păstrat în cele mai bune condiţiunî, din luna lui Octombre şi pînă la 15 Martie când au început semănatul cartofilor. Acestă metodă s’a practicat mai mulţi ani.
www.dacQFomanica.ro
ALTtlNA
763
In primul articol, cu privire la natura pămîntuluî, s’a făcut o greşelă, ,cu privire la producţiunea cartofului, soco-
tită pe suta de kgr (1).
Pămînturile argilo-siliciose.	...	40
»	argilo-calcari	...	.15
»	siliciose....................25
»	argilose.................... 11
»	călcări.......................6
»	silico-calcari................3
Too
V. S. Moga.
TRAIUL OMENILOR STRĂVECHI.
—	Avem dorinţă, d-le învăţător, să sfîrşescî începută povestire despre omenii străvechi ! (2).
—	Să nu vă fio cu supărare, dar credem că aveţi vreme!
Cu aceste vorbe îl întîmpinară pe învăţătorul Săndulescu doi
inşi dintr’o cetă de săteni, cari stau la umbra copacilor din marginea pădurii satului.
—	Faceţi-vă numai urechi şi ascultaţi!
—	Ne-am făcut 1 Să te aucjiim, dragă dascăle, cjise moş Trohin surî<}end.
—	V’am pomenit câte ceva despre traiul omului străvechiu-Mult nu ! Şi dacă nu vă aduceţi bine aminte, eâ sînt aci să vă reamintesc cele spuse, în vorbele următăre :
învăţaţii au botezat şi împărţit timpul cât au trăit omenii străvechi după felul armelor şi al uneltelor de cari s'au slujit.
Seim că omenirea s’a slujit întâia dată de unelte de pletră. Timpul cât a ţinut întrebuinţarea uneltelor de pletră s’a numit vîrsta pietrii.
Insă cele dintâi unelte au fost făcute din cremene. In pătu-turile cele mal vechi, alături de ose omenescl, s’ab mal găsit un fel de ţepuşl de cremene, de lungimea unei şchiope, une ori şi mal mari, unele în chip de limbă de pisică. Aceste ţepuşl au fost cioplite cu ajutorul unor ciocane ori pletrole de cremene. S’au mal găsit râzători (un fel de cuţite), suliţe scurte, securi,
(1)	Vc(jî «Albina-» No. 21, pag. 560.
(2)	Ve<jî «Albina» Anul III, No. 1—2.
www.dacoromaiiica.ro
764
ALBINA
berde, etc. Aceste lucruri se dobândi aii din cremene, tot prin lovire sad ciocnire. Ele erau unelte şi arme tăletore, de cari se sluj iau străvechii.
Instrument tăietor, din cremene.
Mal târziii, unele din ele aii şi găuri, ceea ce însemneză că li se puneau şi mânere, pentru uşurinţa întrebuinţării.
Unele din uneltele omenilor străvechi sînt făcute pentru săparea şi lucrarea osului, a pietrei şi a comelor de reni. Cu totă puţina lor deşteptăciune, care se dovedesce din marea grosime a hârcilor şi din cuprinsul mult mal mic al lor de cât al celor de arjî; omenii străvechi al acestei vîrste săpaţi în ose şi în pletră felurite chipuri.
Aşâ: s’a aflat pe o placă de piatră desemnul unul urs cu pântecele mare. Nu erâ alt chip de cat mutra ursului peşterilor, animal atjl dispărut. Pe altă placă erâ desemnat un cap de mamut, sciţi un fel de elefant uriaş, înalt cât o casă, cu colţii lungi şi întorşi în cerc (1). Pe un corn de ren erâ desemnat chiar chipul acestui animal.
Unele din plăci aii în partea de sus găuri, de sigur, spre a pute fi atârnate.
Placă de fildeş, găurită.
Spusei că eî aveau şi unelte pentru lucrarea oselor. Aşâ este! S’au aflat săgeţi făcute din corne de ren; s’aii mal aflat sculptate 1
(1) Ve<j» «Albina» Anul II, No. 1418.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
765
un cap de mamut şi o statuie de femeie, fără braţe, costelivă şi prelungă.
Tot din corn de ren lăceaii nisce bastonaşe de căpetenii, pe care erau săpate caî, ren!, boî, pese! şi alte animale. Eî mal sculptat! şi nisce flueraşe de vînătore.
Ma! făceaQ din corne de ren nisce căngî prevăzute cu cârlige care, după cum sînt lucrate, le iolosiau la prinderea pesceluî. S’au ma! găsit şi ace cu găuri bine sculptate, făcute de sigur cu ajutorul pietrelor.
Multe din animalele ale căror ose s’au găsit pe lângă ale âme-nilor sau în aceleaşi pături cu acestea, s’au stins de mult. Fie că schimbările vremii nu le-au priit, fie că hrana le va fi lipsit, cine scie ! Nu se mal pomenesce a<JI nici de mamut, nici de ursul peşterilor, nici de hiena peşterilor, etc. In locul acestor animale s’aii arătat altele, mal mult sau mal puţin rude cu cele de mal nainte.
Tip do Pielc-Roşic.
Despre omenii vîrstel de pletră v’am spus, mi se pare, că locuiau la început malurile apelor, câmpiile, podişurile ; mal târziu se retraseră prin peşteri de tot felul şi prin scorburile copacilor.
După cercetările învăţaţilor, se crede că omenii străvechi se asemănau în multe privinţe cu ore-carl popore sălbatice, după faţa pămîntuluî.
Aşa, în alcătuirea scheletului se asemănă întru câtva cu Pieile roşii din America, şi cu unii Australieni.
www.dacaroimaiiica.io
766
ALBINA
In traiu el s’ar asemănă cii nişte sălbatici Negri din Africa şi din Asia. Despre aceştia se scie că n’au locuinţe, nu cunosc întrebuinţarea focului şi sînt fOrte mărginiţi lâ minte.
După cum însă sînt sălbateci cari cunosc focul, tot aşa dintre omenii străvechi unii se folosiau de foc. S’au găsit într’un loc o mulţime de cărbuni şi de cenuşă. Acesta ne face să credem că el s’au sciut folosi şi de foc, de sigur pentru fierberea sau fri-gerea hranei. Vase de pămînt nu s’au aflat. Se crede că se fo^ losiaQ de vase de lemn în cari puneafi pietre încălzite, ori chiar de vase firesc!, cum de pildă avem şi noi tărtăcuţele şi cum au şi sălbatecii.
Hrana omenilor străvechi o cunosceţl: era carne de animale (de ren, de epurl, de veveriţă, de pasări şi de pescl). Le plăcea forte mult măduva, pe care o scoteau din ose, sfărămîndu-ie.
Nu putem însă tăgădui că el nu mâncau şi pome pădureţe.
Sciind cu ce se hrăniau în acele vremuri, ne vine lesne să spunem că îndeletnicirile lor erau acestea: vînătorea şi pescuitul.
Uneltele de pietră de care am vorbit se făceau din cremene cioplită. Acestei vîrste, în care s’a întrebuinţat asemenea unelte, i s’a dat numele de vîrsta cremeneî cioplite.
Mal târcjiu, el se folosesc de unelte făcute din pidtră lustruită.
Timpul cât omenii s’aii folosit de asemenea unelte şi arme s’a numit vîrsta pietrei lustruite. Lustruirea pietrelor o do-bîndiau prin lrecarea acestora una de alta. P6te că prin lus-
Locuinţele 6menilor străvechi.
truire el puteaii face tăişul uneltelor mal ascuţit. Ui taţi-vS la copil, când îşi ascut condeiele de piatră. Cât de bine le ascut şi
www.dacQroimamca.io
ALT(FA
767
le netezesc,, când le frăcă pe o piatră ore-care! Aşa trebue să fi fost şi cu lustruirea şi ascuţirea uneltelor.
-In vîrstă pietrei - lustruite, omeni! duc o viaţă mal aşezată. Unii îşi sapă cu uneltele lor de piatră locuinţe; dar cel mal mulţi trâesc în colibe, anume făcute pentru adăpost. Pe acea vreme, mulţi locuiau prin lacuri, în case clădite pe taracl, de sigur ca să scape de vrăjmaşii tor. Acele case erau legate' cu uscatul prin punţi. După voie, îşi puteau ridică sau aşeză la loc acele punţi.
S’a socotit că în satul cjis Vangen din lacul Constanţa (Elveţia) au fost peste 40000 de taracl întrebuinţaţi la clădirea caselor.
Vechi locuinţe in mijlocul lacurilor.
Adesea-orî casele de prin lacuri luau foc. Mulţumită focului, lucrurile din casă se înegriau şi apoi cădeau în apă, unde nu mal puteau putreli. Ast-fel s’aQ găsit în fundul apel ole cu mâncări întărite, unelte de pescuit, bobe de grââ, de orez, etc.
Străvechii din acea vreme se îndeletniceau cu vînătorea, cu pescuitul, cu lucrarea pămîntulul şi cu crescerea vitelor.
La vînătore vîneză animale sălbatece ca: bourul, mistreţul, oia sălbatecă, capra negră şi altele.
Dmtre pese! pescuiau scumbril, batogl şi alţii.
Ca muncitori de pămînt, se t)ice că arai! cu un plug lăcut dintr’un trunchiu de copac, căruia i s’a lăsat o ramură ascuţită, cum au şi atjl unele popore rămase în urmă. El cultivau prin luminişul pădurilor şi în locurile potrivite: grâu, orz, mazăre şi meiu. Cultivau inul din care făceaâ aţă şi sfori pentru pescuit, ca şi pînzeturl împletite. Dintre pomi îngrijiau merii, perii, nucii.
Omenii străvechi din vîrsta pietrei lustruite au desălbătecit
www.dacaroimaiiica.ro
768
ALBINA
calul, boul, oia, capra şi porcul. Caii îl prindeau cu arcanul, cum fac şi sălbatecii în filele nostre.
Cât de mândrii şi mulţumiţi trebue să fi fost, cînd au ajuns să albă atîtea ajutore nepreţuite, pentru muncă şi hrană!
EI mal desălbăteciră şi pe câine, păzitorul nelipsit al colibelor şi al turmelor.
—	Uitasem să vă spun ceea ce cred şi astăzi cel nesciutorl, când găsesc unelte de piatră ale omenilor din acele vremuri. Ghiciţi, ce?
—	Ori fi (jicănd că aşâ aii crescut în pămînt!
—	Nu!
—	Ori fi (jicend că le-au pierdut omenii vechi, cum să spui.
—	Nici asta.
—	Atunci?
—	Cel nesciutorl îşi închipuesc, dar nu numai atît, ci şi cred din tot sufletul, că asemenea pietre sunt căcjute din cer. Unii susţin chiar că aii cărjut odată cu trăsnetul. Ba s’aii găsit unii cari să spună că acele unelte aii fost de fier şi că stând în pămînt atîta vreme s’au preschimbat în piătră. Iacă vorbe de 6-meni nesciutorl!
—	Firesce, d-le învăţător!
In acea vreme, omenii descoper mijlocul de a-şl face vase de pămînt, în care îşi fierbeau mâncarea. El ajung să aibă pietre mici de moră, din care făceau rîşniţe pentru sdrobirea bobelor de grâu. S’au aflat şi ole cu fundul găurit, şi unii aii crezut că le slujiau la scurgerea zerului din brânzeturi.
Grig. Teodossiu.

www.dacoromanica.ro
ALBINA
769
Cât bea ţăranul Român?
’ar părâ că în urma conferinţelor poporane contra alcoolismului, în urma părintescilor sfaturi şi pilde ce se dau ţăranului prin reviste şi diare, zugrăvind beţia cu culorile cele mai negre; s’ar părea <Jic — mai ales celor ce se intereseză de sorta ţăranului numai cu condeiul — că în urma atâtor duşmani ai rachiului, ţăranul se va desgustâ şi se va îngreţoşâ de acestâ băutură, înţelegând ruina şi degradarea morală în care-1 duce patima beţiei.
Cu părere de rău însă trebue să spun că dorinţa nostră, nădejdea celor ce se interesâză de binele şi viitorul ţăranului sînt încă departe de a se realisâ, trebuind o luptă mai din greu şi o atenţiune mai încordată din partea conducătorilor lui, pentru a-1 scote din nesciinţa şi miseria în care zace.
Spre a se vede cât de îndărătnic şi surd este el la cele ce se spun spre binele şi folosul lui; spre a se ,vede cât de adînc este înrădăcinată patima beţiei printre poporaţiu-nea rurală, — chiar acum când se crede că s’a început îndreptarea lui, — voiu da câte-vâ date şi cifre de cantitatea băuturei alcoolice ce consumă locuitorii sătesci.
Voiu luă de pildă satul mieii.
In acest sat cu o populaţi une de 141 capi de familie sînt două cârciume, în cari de la 1 Noembre pînă la 1 Martie a. c., s’au consumat de locuitori, — după cum se constată din declaraţia debitanţilor şi din registrele percepţiei comunale, — 961 litri spirt şi 8.590 litri vin. Dar cum spirtul în mâna cârciumarilor primesce diferite transformări şi adaus de apă şi alte materii, acest spirt dat în consumaţie este aprope întreit ca cantitate; adâogând apoi că lingă acest sat mai este o cârciumă apropiată din altă că-tună, de la care locuitorii mărginaşi au consumat, — după cercetări — cel puţin 150 litri rachiu; adăogend încă că locuitorii fruntaşi ai statului aduc de sărbători rachiu de cel bun (rom) din oraşul Roman, ca 100 litri, urmeză deci că ţăranii satului Doljesci au băut, numai în timp de patru luni, peste 3.000 litri rachiu, osebit de spirtul ce cârciumarii — ferescă Dumnedeu — l-ar introduce în sat pe sub mânecă,
www.dacoromanica.ro
770
ALBINA
fără să fie declarat, nesocotindu-se asemenea ceea-ce beau ei când se duc la Roman sau tîrguşorul Băra, unde se duc des, fiind aprope. Adunându-se şi 4.000 litri vin ce l-au recoltat 5 locuitori în viile lor, ce deja l-au şi consumat, găsim suma totală de 15.840 litri alcool, care socotit bănesce Se ridică lafrumosa sumă de 8.277 lei, preţuit 1,50 litru, rachiul şi 30 bani litru vinul.
Acăstă cantitate de alcool băută în părţi proporţionale şi în timpul mesei n’ar fi pote atât de ruinătore sănătăţii şi stării lui materiale, dar răul este cu atât mai grav şi periculos cu cât ţăranul nu consumă mai nici odată în cantităţi mici, ci e destul să «cinstescă» o căscă două, ca apoi să stea totă diua în cârciumă şi să bea 1 — 2 şi chiar 3 litri rachiu, scuturând sărăcăciosa lui pungă de ultimul gologan, ba lăsând de multe ori cârciumarului şi sumanul sau lenea de pe el. Făcănd şi socotăla că nu toţi sătenii sînt beţivi şi că prin urmare ca jumătate din poporaţia acestui sat este ferită de acest învăţ nenorocit, rămâne ca suma de 8.277 lei să fie incasată de cârciumarî numai de la 70 — 80 locuitori şi nu în timp de un an, ci numai patru luni! Câtă sumă vine dar de om?!
Considerând apoi că acest an este cel mai lipsit şi sărac din timpurile nostre, când în totă ţara este o criză ne mai pomenită; considerând încă că locuitorii satului meu, prin sfaturi şi exemple ce li se dau, au început a-şi da săma de purtările lor şi prin urmare nu pot fi luaţi ca tip de beţivi; considerând acestea, cjic, ori-cine îşi pote face idee cât de întunecată şi rătăcită este calea pe care merge ţăranul nostru, cât de slabă este temelia statului Român! Ţăranul nu bea ceea-ce-i prisosesce, ci bea sărăcia casei sale, hrana copiilor luî; bea munca şi sudorea sa ce a robit proprietarilor pe 2 — 3 ani înainte!!
Ce e de făcut dar ? Ce măsuri ar trebui luate ca să îndepărtăm pe ţăran de la acest rău şi să-î oprim calea atât de mocirlosă şi primejdiosă pe care merge?
După părerea mea, nimic alt de cât: monopolisarea băuturilor alcoolice cu oprirea de a se bea în localul de debit, ci numai la domiciliul cumpărătorului; — iar dacă voim, pînă ce acăstă dorinţă să devie lege — să punem de-o cam dată stavilă răului şi să ferim pe bietul locuitor sătesc să nu cadă cu totul în prăpastia lângă care se află,
www.dacaromanica.ro
ALBINA
771
să-l oprim cu desăvirşire de a intra şi a bea Dumineca şi sărbătorile în cârciumă; şi sub nici un preţ stabilimentele de băuturi spirtose să nu fie deschise, în cele-l-alte dile, de la ora 7—8 sera înainte, mal ales în timpul erneî.
Numai cu aceste disposiţiunl şi restricţiunl, unite tot-odată cu sfatul şi autoritatea morală a conducătorilor Iul, — a preotului — vom pute întorce pe blândul ţăran de la păcatul şi rătăcirea sa.
Pr. Ath. Vasilescu.
VIATA SFÎNTULUI EUSTATIE. (»>
>
Fuga Iul Eustatie din Imperiu si răpirea soţiei sale.
Fericirea luî Eustatie nu ţinu mult după botez: suferinţele începură a urmă una după alta. Mal întâiu îl muriră tăte vitele; după acăsta, i se îmbolnăvesc t<5te slugile, rămânând sănătoşi numai cel doi credincioşi: Acachie şi Antioch, cu cari îngrijiau de bolnavi. In cele din urmă se îmbolnăviră şi aceştia. Eustatie însă şi cu soţia sa, din a Iul Dumne<Jeu purtare de grijă, rămaseră sănătoşi în tot timpul acestei grozave băle, îngrijind pe slugi ca pe fiii şi fraţii lor.
Cu tăte cele întîmpinate pînă aci, Eustatie n’a greşit nimic înaintea Iul Dumnezeu. In tăte aceste neajunsuri, nu se arătase nemulţumitor. încercările însă nu se sfîrşiră; altele şi mal mari aveau să urmeze. Intr’o năpte ei devin prada tâlharilor, cari le răpesc tot ce aveau. Rămas în cea mal negră mizerie, Eustatie făcu apel la prietenii săi. Fiin-că el se botezase, aceştia nu voiră să-î dea nici un ajutor. Vădendu-se lipsit de orl-ce nădejde, scrise şi celui din urmă prieten al său, care se află în apropiere de împărat, ară-tându-î cele ce i se întîmplase şi rugându-1 să intervină pe lângă împărat spre a-1 ajută. Prietenul spuse împăratului ceea ce Eustatie îl rugase. Acela însă răspunse: «Da, cunosc pe vitezul general Placidas; dar, cum el se numesce creştin Eustatie, nici nu voiu s’aud despre el, fiind-că nu-1 de o credinţă cu mine. In potriva legilor, nu pot să-î dau nici un ajutor; nici măcar să-l dau apărarea n’am îndrăs-nelă.. Insă, fiind-că meritele Iul militare sînt mari, mi-ar pă-reâ rău să ved aplicându-se şi Iul tătă rigărea disposiţiu-nilor ce s’au luat contra creştinilor. Fă-1 dar cunoscut, ca în cel mal scurt timp să părăsescă imperiul sau să se ascundă.»
Primind acest răspuns de la prietenul săfi şi văzând că 1
(1) Vecjî No. 26.
www.dacofomanica.ro
772
ALBINA
nu mai e chip de a rămână în patrie, (jise soţiei sale: «Noi trebue să părăsim acestă ţară.»
Se gătiră de plecare, luând copilaşii şi ce aveau pe eî. Lăsară palatul plin de bolnavi, cari, cu lacrămî în ochi se uitau după bunii lor stăpâni, vă<jenclu-se fără nici un ajutor în suferinţă. Eustatie însă şi soţia sa plecară punendu-şl t<5tă credinţa şi nădejdea în Dumnezeu.
După mai multe cjile de călătorie, ajung la malul măriL Aci căutară o corabie pentru a plecă în Egipt. Fără multă greutate, corabia căutată fu găsită. In grabă se îmbarcară şi porniră spre ţinta călătoriei lor. Căpitanul corăbiei, cu intenţie rea, nu le fixase la îmbarcare, preţul călătoriei. Vă-cjuse pe frumăsa soţie a lui Eustatie şi voiâ să i-o răpescă. pe drum.
După mal multe <Jile de călătorie, uscatul începu a se a-rătâ; se apropiară de el şi căpitanul porunci să tragă corabia într’un loc pustiu, pentru a-şî împlini maî cu multă înlesnire planul lui mârşav. Când totul fu săvîrşit după poruncă-!, căpitanul se apropie de Eustatie şi-I dise: «Asta-I ţara în care al cerut să v’aduc! Să-mî plătiţi călătoria!» Suma ce-î ceru ca plată eră aşa de mare, în cât Eustatie, nedispunend de atâţia bani, îî răspunse că n’are de unde da acâstă sumă mare. Tocmai aceste cuvinte aşteptă şi căpitanul pentru a-şî pune în execuţiune planul său nelegiuit Fără alt înconjur se grăbesce a-î răspunde: «Dacă nu-mi dai acestă sumă, unul din voi trebue să-mî rămâîe amanet», şi, dicend acestea, se şi reped'i asupra Teopisteî, soţia lui Eustatie, pe care o smulse de la braţul bărbatului său, dând ordin slugilor ca să dea jos din corabie pe Eustatie şi cel 2 copil al săi. Ce jale şi plângere eră pe cel 2 soţi, vecjen-du-se despărţiţi cu sila unul de altul! Şi cum îî detejos, corabia se depărtă de uscat, mergend pe adâncuri în calea sa.
Teopista, vă(jendu-se lipsită de bărbatul şi scumpii săi copilaşi, se rugă lui Dumnezeu cu lacrămî, ca cu a lui aripă sprijinităre s’o apere şi s’o scape din primejdiile ce o ameninţă, şi de păcatele care ar fi fost expusă de acel spurcat căpitan. Mult induratul Creator a au^it rugăciunea răbel sale: Nu trecuse nici 3 cesurî de când Teopista se despărţise de bărbatul seu, şi nisce cumplite dureri şi chinuri îl apucă pe crudul căpitan, care pe dată şi măre. Cei lalţi co-răbierî, ajungend la liman, vîndură pe Teopista ca sclavă.
(Va urma).	Icromoii. Eftimic Gcorşescn.
învăţătura pentru sănătate.
Spală-te în fie-ce <ji; primenesce-te cât poţi maî des.
www.dacQroimamca.io
ALBINA
773
Bolele pielei porcului.
ritemul, ce se caracteriseză prin roşeţa pielei, mai ales aceia după pîntece şi membre, se întâlnesce în deosebi la porci tineri.
El se datoresce neîngrijirii cocinelor, în care se lasă a stă cu săptămânile murdăria, care putrezind, irită pielea animalelor. Câte odată însă roşeţa pielei este în legătură cu unele bole lipiciose, când rîmătorul se arată trist, nu mănâncă, pre-sentând şi alto semne, despre care ne vom ocupă altă dată.
Pentru eritemul produs prin neîngrijirea cocinei, se sfătuesce curăţirea şi ridicarea murdăriilor din cocină şi apoi spălarea cu apă şi cu mult săpun a animalelor bolnave cari se vor hrăni cu un nutriment sănătos şi îndestulător.
Urzicarea, blânda sau urticaria, este o bolă ce se însoţesce de ridicături ca nucile şi une-ori mai mari, de colore roşie, mai rar negriciose, pe spinare, pe pîntece, pe piept şi chiar pe piciore.
Porcul bolnav se arată trist, varsă adesea, n’are gust de mâncare.
Blânda ar fi pricinuită la porc ca şi la om, de neregularităţi ale stomacului, maţelor, etc. înţepăturile şi ori-ce corp care irită pielea, pot încă să ajute la producerea urticarieî.
Trebue ţinut însă minte, că acestă bolă, ca şi eritemul, de multe ori este expresiunea bolelor mo-lipsitore ale porcului şi prin urmare ori de câte-orî o observăm, trebue să fim cu multă băgare de s6mă.
Când blânda nu este vre-o arătare a vre-unei bole contagiose, ea se lecuesce prin spălăturî pe corp cu apă rece şi darea pe gură a 50 pînă la 100 de grame de sulfat de magnezie (sare amară) şah mai bine a 60 pînă la 120 grame sulfat de sodă. Una sau alta din aceste doctorii se va da topită într’un sfert de litru de apă, sau amestecată cu miere.
www.dacaromamcajD
774
ALBINA
Pe lîngă acestea, se va îngriji ca porcul bolnav să fie hrănit cu mâncări uşore: lături de bucătărie, zer şi daca se pote, cu lapte dulce.
Irimia Popescu
Medic veterinar.
DUMITRU STAN (1).
împrejurarea că Dumitru Stan se căsătorise cu cea mai frumdsă şi mal harnică fată din sat, întări şi mai mult pe consătenii săi, că dacă tdte lucrurile îi merg atât de bine, acăsta se datoresce numai puterii nevăcjute a Diavolului, căruia şi-a vîndut de bună voe sufletul.
Andreiu Svârlugă, duşmanul de morte al lui Dumitru, îşî luase sarcina de a adună tot ce se spuneâ pe socotela învăţătorului. Intr’o tji îşi <Jise: Sciţi destule ca să mă pot înfăţişă înaintea unui judecător, care să cheme la răspundere pe acest îndrăsneţ fermecător. Şi fără a pierde vreme, se îmbrăcă cu hainele sale cele mai curate, îşî puse pălăria cea nouă în cap, îşi luă bastonul cu măciucă de argint în mână şi plecă spre oraş fără să spună nimănui nimic. Să-l fi văijut cum făcea paşii mari, cum vorbia singur şi da din mâini, ca şi cum s’ar fi aflat înaintea judecătorului! De grăbit ce eră, nici nu vedea pe unde călca. Lovindu-şî bastonul de o piatră, se împiedică în el şi căcju jos cât eră de lung.
Gemend de durere, se sculă cu chiu cu vai, îşi luă pălăria din praf, îşi pipăi fruntea unde i se făcuse un cucuiu cât nuca, asemenea nasul tare-î sîngerâ şi eră roşu ca o pătlăgică. «Sigur, acăsta mi-a făcut-o Dumitru,» (Jise el în sine, şi nu mai îndrăsni să mărgă mai departe.
Pe când sta pe gânduri, nesciind ce să facă, iată că vede apropiindu-se un călăreţ cu hainele muiete în aur şi care oprindu-se înaintea sa îl întrăbă, dacă în satul din apropiere locuiesce învăţătorul Dumitru Stan, căruia prinţul moştenitor voesce să-i vorbescă. N’apucă să-i răspundă da, şi trăsura prinţului, trasă de 6 cai, trecu pe dinainte-î. Trebuia se se întdreă.
După ce se spălă şi-şi schimbă hainele, Svârlugă se duse către casa învăţătorului, unde rămase afară amestecat prin mulţime. Nu trecu mult şi se ivi la uşe prinţul ţinend cu o mână pe Dumitru şi cu cea-l-altă pe Săftiţa. Când se sui în trăsură le mai întinse încă odată mâna, îi salută zîmbind şi plecă în galop. 1
(1) Ve<Jî No. 20, 21, 23 şi 26.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
775
Sătenii nu sciau ce să credă. Unii, mai buni de gură, spuneau că Prinţul trebue să fi venit la învăţător ca să-i facă rost de bani, prin mijlocirea Necuratului. Şi-apoî maî adăo-gau: Şi cum mi-aşî vinde şi eu bucuros sufletul, dar numai nu sciu cum să încep.
De la o vreme Dumitru se vede tras de o parte, a<JI de unul, mâine de altul şi câ-î (Jice: «Dumitre, eu sciu şi tot satul scie, că tu umbli cu Diavolul. Nici eu nu mă tem de el şi m’aşi da lui fără multă gândire, numai să scap de datorii şi de nevoile mele.»
Dumitru, vă^end că-1 tot necăjesc cu asemenea întrebări şi că nu-î dau pace, le-a spus odată, se înţelege fie-căruia deosebit, ca într’o anumită n6pte să vie la el acasă pe la miezul nopţeî, să intre înăuntru în odaia din drâpta să se aşecje pe câte un scaun şi să aştepte acolo fără să scdtă vre-un cuvînt. Fie-care din eî intrând şi zărind prin întuneric chipuri pe lîngâ păreţi erau în bună credinţă că aceia sînt draci. Ce fiori trebue să fi simţit eî în acele momente!
Aşâ, în cea mai mare tăcere, au aşteptat cel adunaţi aprdpe un ceas, pînă când au aiujit un orologiu bătând 12. Atunci, uşa se deschise şi toţi văzură intrând un ofiţer cu crucea de aur pe piept şi cu doue luminări aprinse în mâini. Când s’au vScJut dmenil aceia la lumina făclielor şi s’au cunoscut cine sînt, au încremenit cu toţii de ruşine.
Dumitru, după ce căută să-î încredinţeze, că nu el umblă cu Necuratul, ci ei cari atât s’au depărtat de Dumnezeu, în cât a<JI voesc să-şi vîndă singurul lucru ce le-a mal rămas: sufletul, scdse o pungă mare cu galbeni de sub manta şi o deşartă pe masă. «Vedeţi voi aceşti bani, (fise el, să nu socotiţi că mă pot face fericit; pe mine mă face fericit înţelepciunea pe care mi-a dat-o Dumnecjeu şi cu care sciu agonisi şi întrebuinţa bine banul. Acum, fiind-că aţi venit la mine să vă învăţ a face bani, nu vă voiu lăsă să plecaţi fără acestă învăţătură. Mai nainte însă trebue să sciţi, că cele ce am eu să vă spun sînt lucruri grele de făcut şi că nu le p6te urmă, de cât aceia cari au încredere în Dumnezeu. Cine se teme că nu se va pute ţine de cuvînt, să plece. Deşi erau cu toţii 30 de inşi n’a fost însă nici unul care să iasă afară.
«Daţi mâna încăce şi juraţi că veţi face următdrele lucruri:
1.	Veţi părăsi cârciumile şepte ani şi şepte săptămâni; în schimb veţi merge la biserică în tote cailele de sărbătăre, unde veţi ascultă cu luare aminte tot ce se citesce şi se cântă acolo.
2.	Nu veţi umblă la vrăjitori, nici la descântători.
3.	Nu veţi înjură pe nimeni nici de mamă, nici de cruce, nici de sfinţi şi evangelie, nici să blestemaţi ori să juraţi, fie în glumă sau înadins.
4.	Şepte ani de <Jile şi şâpte săptămâni să lucraţi de di-
www.dacQFomanica.ro
776
ALBINA
mineţa pînă sera; dacă n’aţi ave de lucru la voi, sâ lucraţi la alţii şi de lucru să nu vă fie ruşine nici odată; iară sera si dimineţa toţi ai casei să vă rugaţi lui Dumnezeu ca să vă ţie sănătoşi şi să ve ajute.
5.	Pe copiii voştri să nu-i lăsaţi de capul lor, ci să-I trimiteţi la şcdlă spre a căpătă învăţătură bună şi să stăruiţi a-i învăţă să lucreze de mici cu sîrguinţă; apoi să einstăscâ pe bătrâni şi pe cei mari.
6.	Cât vor ţină aceşti şepte ani şi şepte săptămâni să nu bateţi pe nimeni.
7.	Pe ogdrele şi fîneţele vdstre să nu crăscă buruenî netrebnice; atât casele, cât şi grajdurile, atât voi cât şi toţi ai voştri să fie curaţi, spălaţi; tdte uneltele şi lucrurile vds-tre sâ aibă locul lor.
8.	Să nu se lipescă de mâinele vdstre nici odată lucruri străine şi nici datorie să nu faceţi, ci să ve mulţumiţi cu ceea-ce aveţi. Să nu spuneţi minciuni.
«Acestea să fie semnul nostru.»
Fie-care din cei de faţă veniră şi deteră mâna cu Dumitru şi (jise: «Eu vreau;» iar Dumitru adăoga: «Dumne4eti să-ţi ajute!» Ii sfătui apoi să mărgă în linişte la casele lor şi să nu spuîe nimănui de cele petrecute în noptea aceia.
A doua (Ji diminăţa se vedeâ în multe case o viaţă deosebită. Femeile dregeau şi văruiau casele, spălau ferestrele, scoteau gunoiul de prin case, adunat pdte de ani, spălau mesele, Scaunele, laviţele şi doniţele; bărbaţii strângeau gunoiul grămadă prin curte şi aşezau tdte lucrurile la locul lor.
In sat mirarea cresceâ din cji în 4i niaî mult. Cârciumile erau acum mai mult gdle. Dumineca se aiujia mai puţină certă şi gâlcevă ca mai nainte. Cei-ce erau odată beţivi şi desfrânaţi, tocmai aceia se făcuseră acum ca din senin mai cu minţi de cât cei-l-alţi şi în biserică, cine stâ cu mai multă luare aminte de cât eî ?
Degeba fură tdte încercările lui Svârlugă şi ale Prima ruluî, cari aveau cârciumi în sat, de a-î mai atrage la băutură. Cei 30 de săteni au rămas neclintiţi din hotărârea lor, căci îşi 4icea& : în şvpte ani de cf,ile şi şepte săptămâni are să-mi fie lada plină de bani.
Dar iată că a4î unul, mâine altul vine pe furiş la învăţător şi se plânge: «Dumitre, făgăduinţa cu tdte că e grea, mi-o ţiu; tdte le fac după cum am hotărât. Cum să scap însă de cârciumarî şi de cei mai mari ai satului, cari mă necăjesc mereu 4icendu-ml: ori să le plătesc ce păcatele le da-toresc, ori să beau de la dînşiî ca mai nainte.»
Dumitru fu nevoit a-î adună încă odată pe cei 30 şi a cercetă cât anume datoreză fie-care. Atunci s’a convins el pe deplin de păcătoşenia dmenilor aceia. Mulţi nu sciau nici cât sînt datori. Mai toţi plătiau dobîn4î mari, de 12, 20, şi
www.dacoromaiiica.ro
ALUIXA
777
chiar 24 la suta de leî; iar o semă din el aveau mal multă datorie, de cât avei’e.
A trebuit ca Dumitru să inergă la tîrg cu aceştia şi a se pune garant pentru el, spre a pute lua bani de la bănci cu dobâncjî mal mici, numai să-l vadă odată scăpaţi de cămătarii cel mulţi cai'l umblau roiu după dînşii.
A mal înfiinţat Dumitni şi un fel de casă de economie pentru micele sume ce le prisosiaii, pe cari el le primiâ la sine, trecendu-le în acelaş timp şi într’o cărticică ce avea fie-care. Dar ce şi-a tjis el odată : De ce să stea banii 6me-nilor la mine fără nici un folos? Ore n’ar fi mal bine să plătesc cu dînşii câte o datorie a unuia din el şi acela ce e plătit acum, să rSmâie dator a plăti câţl-va ani dobîndă celor ce şi-au dat banii la economie?
La început duceau banii la Dumitru numai câţî-vâ. Aurind însă cu câtă chibzuinţă Dumitru umblă cu banii străini şi că le aduce chiar dobîndă, alergară mulţi la dînsul, din cel ce-şî ţineau banii în casă, rugându-1 să chivernisâscă şi cu banii lor tot aşa. Acum, intrând în mâna lui Dumitru sume mal mari de bani, el i’euşi ca mal nainte de a se în-plini cel şepte ani şi şepte săptămâni, ca să plătescă t<5te datoriile dmenilor.
Ca toţi al casei să pdtă eşi la lucrul câmpului, harnicul lor învăţător îl îndemnă să facă o bucătărie, unde să se gă-tescă pentru mal mulţi. Deci să se înţelâgă câte-vâ familii, ca în fie-cai’e 4i o femeie să remâie la bucate şi să gătescă pentru cele-l-alte t<5te, cu lemnele sale şi cu tot ce trebue pentru fiertură, acesta cu rîndul. Şi ca să le facă o înlesnire şi mal mare Dumitru rugă pe sdcra sa, ca să primescă a se găti demâncare la dînsa acasă, spi'e a le îndrumă la început cu economie şi cu pregătirea unor bucate mal gus-tdse şi mal hrănitdre. Ea primi bucuros.
Cine veniâ să ia mâncare de la acestă cantină a lor, trebuia să plătescă după cantitatea ce voia să ia, acăsta în bani, mălaiu sau legume.
Când cantina de la morârâsa nu mal putu să prididâscă cererile, se mal făcură şi alte bucătării în felul acesteia, spre marea bucurie a Iul Dumitru şi pentru mulţumirea sătenilor.
Pe o semă de 6menî îl apucă necazul câte odată şi dând diix cap, numai că-l auxjiaî (Jicend: D6mne, rele vremui’I am mal ajuns, ca satul nostim să remâie numai cu o cârciumă! Ciudat lucru mal este şi acesta!
Dumitru ve4end cum t6te începuseră a merge pe calea cea bună, prinse a 4ice : «Ce credeţi d-v6stră acum, <5menî buni, despre satul nostru? Eu, care am ve4ut multe tîr-gurl şi multe sate, cred cu multă tărie că satul nostru are să se îndrepte; căci unde am dat de multe cârciumi, acolo •am găsit şi mare sărăcie ; iar unde nu eră cârciumi, de cât numai câte una pentru drumeţi, acolo am ve4ut <5menî cu
www.dacoromanica.ro
778
ALBINA
avere multă. Pentru-că vedeţi d-v6stră, cine nu-şî cumpără pe bani turburare şi durere de cap, are bucurie în casă cu femeia şi cu copiii seî. Cine nu dă cârciumaruluî, umple podul hambarului.
Şt. Negul eseu.
Cronica Agricolă şi Comercială.
iMSfîntem la slîrşitul lunei maI bine s6mă de sta întinderi destul de rna
lui Martie, aşa că ne putem da starea recoltelor nostre făcute pe mari în totă ţara de către toţi agri-cultorii în genere. După o iarnă atât de grea şi atât de îndelungată, care se pote compară cu iarna din 1874—75, de-abiâ pe la 31 Martie st. v. cultivatorii s’aă putut adresă unii către alţii: «Bine c’a dat Dumnezeu de am scăpat de iarnă, în cât acum putem scâte plugul de sub şopron, cu totă siguranţa, spre a scăpă de rugină, prin răsturnarea brazdei în ogd-rele nostre.»
Intr’adevăr, cam plictisitore a fost iarna acesta, dar în schimb a fost favorabilă semănăturilor de grâu şi rapiţă şi va fi folo-sitore tot atât de mult şi pentru cele de primăvară, dacă nu vom abusâ de cultura lor, de ore-ce este destulă apă în pămînt. Şi de la încetarea ploilor şi topirea zăpecjel, pînă pe la 15 Maiu se pot face arături şi semănături îndestul şi în bune condiţiunî. Cu atât mai mult cu cât cei mai mulţi agricultori mai prevăzători, şi-au făcut arături de tomnă pentru semănăturile de primăvară. Ast-fel, în starea actuală, n’au de cât să semene orzul şi ovăzul, meiul şi chiar măzărichea ca plante de nutreţ, pe d’a-supra arăturilor dând o grapă energică; aceste semănături se vor pute găsi în bune condiţiunî de încolţire şi vegetaţiune.
Dacă vegetaţiunea în genere s’a întârziat cu o lună, din causa iernei, va pută câştigă, şi chiar cu prisos acest timp, dacă va fi mai călduros, fiind-că în pămînt este destulă apă, care se va puie păstră mult timp, după ce semănăturile vor ajunge prin vegetaţiunea lor de a umbri puţin pămîntul.
Din causa multei ape care se găsesce în pămînt, chiar dacă am presupune că ar urmă o secetă, ca cea din 1879, totuşi recoltele cele de tomnă sînt asigurate, şi în mare parte chiar cele de primăvară făcute mai de timpuriu.
Din causa zăpe<jel căzute în mal multe rîndurî, precum şi din causa ploilor destul de abundente, pămînturile semănate s’au bătătorit mult la suprafaţă, aşâ în cât după o săptămână sau 2 vor prinde o scorţă la suprafaţă destul de grosă, mal cu semă pămînturile argilose sau mai puţin argilose, care scorţă va împiedică adevărata vegetaţiune a semănăturilor de tomnă. De aceea îndată ce acăstă scorţă se va forma, trebue trecut binişor pe d’asupra cu grapa. Acestă lucrare va trebui făcută şi pentru se-
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
779
mănăturile de primăvară, cu atât maî mult, cu cât in pămînt s’a înmagazinat multă apă, deci şi scorţa la suprafaţă se va formă mai de grabă.
Din causa timpului cam înaintat nu se vor pute face multe semănături de de orz şi de ovăz, dar în schimb se vor pute face de meiu, cartofi şi de porumb, în bune condiţiuni, îndată ce timpul se va îndreptă spre bine. Tot în bune condiţiuni se va pute face semănatul cânepei şi al inului.
In cât privesce aceste 2 plante din urmă numite tecstile, cititorii Albinei îşi vor aduce aminte, şi în special sătenii noştri, că prin luna Decembre din anul trecut, am arătat ce iolose pot să aducă aceste plante la îmbrăcămintea sătenilor, deci la o bună ocupaţiune a femeilor în timpul ierneî, ca torsul şi ţesutul pânzei (1). Apoi nu trebue să uităm, că în ţara nostră sînt fabrici de pâncjă şi fringhiî, cari maî tot materialul trebuincios acestor fabrici îl aduc din Austro-Ungaria, ca şi cum în ţara nostră nu s’ar pute cultiva cânipa şi inul.
Dacă cânepa la noi cresce în stare sălbăticită, cu atât maî mult va cresce şi va da recolte îndestulătore în raport cu lucrările ce i se vor face.
Sfătuesc din noii pe sătenii noştri agricultori a da o mai mare întindere culturei cânepei, căci numai spre folosul lor va fi, precum şi a unei culturi maî raţionate la agricultoră.
Tot aşâ de mult ar fi de dorit să se cultive şi cartoful, a cărui cultură maî îngrijită s’a publicat în maî multe numere ale Albinei.
Cartoful este planta care pote scăpă din ghiarele fometei pe orî-ce sătean, după cum în alte ţări străine a scăpat popore mari ca Germania, etc.
Ar trebui ca fie-care sătean să semene cartoful, cel puţin pe un sfert de pogon, din care va pute recoltă cel puţin 2—3 mii de chilograme.
De ce să lăsăm ca să ne vie cartoful din Transilvania în ţară, şi de ce să nu-1 cultivaţi, voi sătenii agricultori, şi în loc ca orăşenii noştri să cumpere cartoful adus din Transilvania, de ce să nu-1 cumpere de la voi, şi în loc ca banii pentru cumpărarea cartofului să trecă graniţa nostră în străinătate, de ce să nu rămâe în pungile vostre ?
Sciţi voi săteni cine face în acestă ţară comerciu maî mult cu cartoful? Ungurii de pe lingă Braşov, cari mulţi din ei nu sciu să vorbescă un cuvînt românesc. Ore voi sînteţi mai pre jos de cât agricultorii unguri? Să ferescâ Dumnezeii! Sînteţi cu mult mai muncitori, mal harnici şi maî îndurători la multe nevoi.
De ce să lăsaţi dar ca banul din acestă ţară 6ă trecă peste hotare şi pentru cartof? Acesta însgmneză că voi nu vă cunos-ceţi destul de bine interesele vostre, ale familiei vostre şi chiar ale ţărei. 1
(1) Vetjî «Albina» Anul III No. 13. Vecji şi in Anul II paj. 681.
www.dacoromamca.ro
780
ALBINA
Străinii gândesc că noi nu seim în acestă ţară să cultivăm de cât grâO, porumb şi puţin orz şi ovăz.
Trebue să le probăm că seim să cultivăm şi cărţoiul, cânepa şi inul. mat bine de cât el, şi că ţara nostră, aceste plante le pote produce nu numai pentru trebuinţele nostre, ci şi chiar pentru trebuinţele lor.
Numai prin mândria nostră naţională nu putem scăpă de produsele străine, pe care şi noi le putem cultivă, ci pe lîngă mândria nostră naţională, trebue să avem şi mândria de a cultivă tot ce pote produce pămîntul nostru atât de roditor; fiind-câ numai ast-fel vom pute scăpă viaţa nostră de a ne ferici pe noi şi nu pe străini.
Nu uitaţi dar, săteni agricultori, de a semănă în acestă primăvară cartoful, şi cât mal multă cânepă şi in, căci Albina v’a dat destule sfaturi bune la lolosele ce putem trage din aceste plante.
lirgurile nâstre. Afacerile cu cereale în tîrgurile nostre şi mal cu semă în portul Brăila, nu prea aii mare însemnătate, de şi scirilor cu privire la semănăturile de tomnă, pînă acum nu li se pote da multă încredere, precum nici celora cari ne vin de peste mări şi ocene.
Căci dacă aceste stări ar fi mal seriose, în defavorul semănăturilor de tomnă, afacerile cu cereale ar fi mal animate şi cu preţuri mal bune. Dar pînă astăzi în tîrgurile nostre sînt ace-leşî preţuri ca în anul trecut.
Iată in resumat preţul mijlociu cu care s'a vîndut cerealele nâstre la tîrgul din Brăila, de la Ianuarie şi pînă la 31 Martie st. v
Preţul	Preţul	Preţul
maxim, la	mijlociu la	minim, la
hect. Bocot.	hect. socot.	hect. socot.
în kgr.	în kgr.	în kgr.
Grâu................. 13,75	10,50	7,—
Porumb................ 7,20	7,15	7,—
>	roşu ....	8,—	—	—
»	colorat . .	8,—	—	—
Secară ...... 8,90	8,—	—
Orz................... 7,90	7,50	—
Răpită.................14,—	—	—
Grâu . . suta de kgr. s’a vîndut cu 13—15 lei, — cent.
Secară..........»	»	»	»	13	»	80	»
Orz.............»	»	»	»	12	*	—	»
Porumbul roşu	»	»	»	»	n	»	—	»
cincuantin »	»	»	11» —	»
»	comun . . »	»	»	10	»	50	»
Orzdica............»	»	»	12 »	30	»
Fasolea............»	»	»	12—14 »	—	»
Exportul cerealelor din anul trecut 1899, în raport cu ex-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
781
portul din 1898 este torte slab, după cum se pote vede din tabloul de ţaţă :
Anul 1899	Anul 1898
chint. metr.	chint. metr.
Grâu............... 177,406,508	—	580,260,449
Secară............' 24,206,281 — 117,388,743
Porumb............. 591,579,151	—1,119,259,945
Ovăz................ 23,998,248	—	94,988,838
Orz................. 65,245,001	—	336,533,623
Meiu................ 25,325,213	—	53,609,473
Valorea acestor produse socotite în bani este de 85,221,821 lei pentru anul 1899, şi de 384,274,609 lei, pentru anul 1898. Deci în anul trecut, ţara nostră a încasat din exportul cerealelor mal puţin cu 299,052,818 leî.
Suma de 85,221,821 leî, nu provine numaî din exportul cerealelor recoltate în 1899 ci şi din recolta anului 1898.
lîrgurile străine. Afacerile cu cereale în tîrgurile streine ca şi preţurile de la Ianuarie şi pînă la 31 Martie, de asemenea nu au nici o importanţă, de şi în Franţa, după cele mal noi scirî, o parte din semănătura grâului de tomnă s’a prăpădit din causa frigului din cursul ierneî, şi mal cu semă a suferit semănăturile din partea de nord a Franţei.
In termen mijlociu, preţurile la grâu în tîrgul din Paris, se pote socoti de 19—20 leî suta de kgr.; la secara de 12—131/* lei; la orz de la 15—17x/2 lei; la ovăzurile negre de 17—18 lei şi la cele albe de 15 —16 lei; la porumb de 14 —15 leî; făina de grâu de 27 — 30 lei şi la făina de secară de 20 — 2iya leî. Tote preţurile sînt socotite la suta de kgr.
In cele-l-alte tîrgurî francese preţurile se pot socoti după cum urmăză, tot la suta de kgr: grâul s’a vîndut cu 18 lei, secara cu 13 leî; orzul şi ovăzul cu 16‘/j leî suta de kgr.
In principalele tîrgurî din Germania: grâul s’a vîndut cu 18—20 la suta de kgr. secara, orzul şi ovăzul, cu 16 — 18 lei suta de kgr.
La tîrgurile din Viena şi Pesta, grâul >’a vîndut cu 15—16 lei suta de kgr., secara cu 14 leî suta de kgr.
In tîrgurile din Belgia, grâul s’a vîndut cu 15—16 lei suta de kgr., secara cu 13—14 leî, orzul şi ovăzul cu 15—17 lei suta de kgr.
La tîrgul din Berna (Elveţia), grâul s’a vîndut cu 18 — 19 lei suta de kgr.; orzul cu 15—16 şi ovăzul cu 16—17 lei suta de kgr.
In tîrgurile din Olanda, grâul s’a vîndut cu 14 — 15y2 lei suta de kgr.
In tîrgurile din Algeria şi Tunis, grâul s’a vîndut cu 19—22 leî suta de kgr. după calitate, orzul şi ovăzul cu 14—161/, lei suta de kgr.
La tîrgurile din Neiv-Yor/c (America), grâul s’a vîndut cu
www.dacQFQmanica.ro
782
ALBINA
14—15 lei suta de kgr., secara cu 18 lei şi porumbul cu 8—9 lei suta de chilogr.
La Chicago, grâul s’a vîndut cu 12 —13 lei suta de kgr. şi porumbul cu 7 lei suta de kgr. Daca am tace o comparaţiune între preţurile de la 1 Ianuarie din acest an şi pînă la 1 Martie, cu acelea de la 1 Iulie şi pînă la 31 Decembre 1899, pote am găsi la unele cereale o diferenţă în plus sau în minus de 20 cent. la suta de kgr.
V. S. Moga.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
783
PREMIILE NOSTRE.
După cum am anunţat, erî Duminică 2 Aprilie 1900, la orele 9 dimineţa s’a procedat la tragerea celor 7 premii acordate abonaţilor plătiţi pe anul al Ill-lea pînă în sera de 31 Martie 1900. S'a pus în urnă 5.000 bilete cu numerile chitanţelor celor achitaţi apoi s’a procedat la tragere, hotărându-se ca cele dintâiu 7 numere scose să fie cele câştigătore. Chitanţele câştigătore sînt cele prevădute in alăturata încheere :
INCHEERE.
Subsemnaţii membrii aî comitetului revistei «Albina?, adunaţi adî în localul tip. Carol Gobl, am procedat la tragerea la sorţi a 7 bilete din numărul abonaţilor pentru premiile publicate în revistă.
Resnltatul a fost următorul:
1)	No. 19.167 a câştigat «Bombardarea Vidinulul»
2)	No.	19.467	»	»	«Mortea lui Mihaiu-Vitezul»
3)	Na.	17.222	»	»	«Legenda Moldovei»
4)	No.	17.015	»	«	«Intrarea lui Traian în Sarmisegetuza»
5)	No.	17.439	»	»	«Bătălia de la VaduLat».
6)	No.	19.071	»	»	Harta României.
7)	No.	17.251	»	»	Harta României.
Pentru care s’a încheiat presentul proces verbal.
2 Aprilie 1900.
P. Garboviceanu, Gli. Adamescu, Const. C. Pop.-Taşcă.
Presenţî din public:
Carol Gobl, Ioan Rasidescu. Gli. Ionescu, A. L. M. Crispin, Carol Borbely, C. Theodorescu, Cost. luniu.
Iată şi numele câştigătorilor:
19.167 A. Murgescu, învăţ. Slobozia.
19.467 Mayand, prof. R.-Sărat.
19.071 Iacob Graf, T.-Severin.
17.015 Mihaiu Codreanu, T.-Ocna (Bacău). 17.222 C. Darie, învăţ. corn. Dobrenî, Nemţ 17.251 M. D. Răşcanu, Sarichiol, Tulcea. 17.439 Paul Pasa, inst. direct. Galaţi.
CONCURS PENTRU PROVERBE.
Se deschide Intre d-niî Învăţători şi invăţătore un concurs pentru care se acordă premii de 400, 200 şi 100 lei, acelora cari vor trimete d-lui I. A. Zâne, str. Armeană 37, Bucurescî, o mai bogată colecţiune de proverbe saii locuţiuni proverbiale, cari lipsesc din colecţiunea de proverbe a d-lul Zâne, şi care se pote procura pe preţul de 40 lei, platibili In rate de 5 lei.
www.dacorainaiiica.ro
784
ALBINA
Cronica săptămâneî.
—	De câte-vâ tjile vremea e tot frumdsă. Acum putem cjice şi noi că a venit primăvara. Svîntarea pămîntului se face cu iuţelă, fiind ajutată şi de vînt.
—	M. S. Regele şi Regina împreună cu A. S. R. Principele Ferdinand şi Carol au plecat la 5 Aprilie c. la Abazzia. Câte-vâ (jile după sosirea acolo, vor veni şi A. S. Principesa Maria, împreună cu principesele Maria şi Elisabeta. După o şedere de câte-va săptămâni la Abazzia, se vor înturnâ cu toţii în ţară, în cele dintâiu cjile ale lunei Maiu. Noi le urăm călătorie bună şi să vie sănătoşi!
—	Sesiunea corpurilor legiuităre s’a închis la 3 Aprilie c. prin câte un mesagiu regal, în care se vorbesce despre legile votate în acea sesiune.
—	La 2 Aprilie c. s’a făcut la biserica sf. Nicolae din Bu-
curesci un parastas în amintirea neuitatului Lascar Catargiu, fost prim-ministru. Au fost de faţă domnii miniştri, deputaţi, senatori şi alte multe persdne şi societăţi. După sfîrşirea slujbei religidse, au mers cu toţii la cimitirul Şerban-Vodă, unde e îngropat marele bărbat. S’au depus o mulţime de cordne la mormîntul lui, iar d-1 prim-ministrul Cantacuzino a ţinut o cuvîntare, în care reamintesce celor de faţă meritele lui Lascar Catargiu.	s
După obiceiul strămoşesc, s’a dat la intrare în cimitir o masă la 800 omeni săraci.
-- De Pasce se vor face mai multe ertări şi scăderi de pedepse la condamnaţi.
—	S’a votat o pensiune de 1000 lei fostului mitropolit I. P. S. Ghenadie Petrescu, în afară de cea prevScjută prin legea pensiilor.
—	D-1 Z. Arbore a fost însărcinat de ministerul Instruc-ţiuneî să scrie o carte despre beţie şi periculosele urmări asupra corpului, minţii şi pungii omului. Acestă carte se va împărţi după tipărire pe la săteni.
—	La Pietr6sa (Buzău), pe când se săpa într’o carieră de piatră, s’au găsit 24 monede vechi de argint.
Ele au fcst trimise prefecturei de Buzeu şi apoi ministerului Instrucţiune!.
Se scie că Pietrosa a fost locuită de mult de multe popore nomade şi că tot acolo s’a găsit preţidsa cloşcă cu pui, a-flată acum la muzeul din Bucurescî.
—	Marea exposiţie de la Paris s’a deschis la 2 Aprilie c., cu tdte că lucrările nu erau încă sfîrşite. Intre altele, preşedintele republicei, d-1 Loubet, în cuvîntarea de deschidere a spus că Franţa a voit să contribue la înălţarea unir'eî dintre pop6re, la consciinţa de a lucră pentru binele lumei întregi, la sfîrşitul acestui vec a cărui biruinţă asupra urei
www.dacoramanica.ro
ALBINA
785
şi a greşelii a fost întregă. Exposiţia trebue sâ fie o mă-reţă şc61ă de învăţămînt mutual între state. Să se constate că t6te luptele ce se dau pe tărîmul industrial, comercial şi economic, nu înceteză de a pune în capul lor mijldcele de a uşura suferinţele, de a răspîndi învăţămîntul şi de a moraliza munca.
— Răsboiul dintre Englezi şi Buri în Transvaal se ur-măză, însă cu încetinălă. S’au mai dat câte-vâ lupte, din care cea mai însemnată e la Vepener la Sud-Est de Bloem-fontein. Se spune că trupele engleze au fost înconjurate de cele bure. S’au trimis noi ajutdre englezilor şi se crede că aceştia vor împresură la rîndul lor pe Buri. La Ladis-mit se dau de asemenea mici lupte. Burii se pare că cuprind din nou acest oraş şi şi-au reluat iarăşi posiţiile întărite de mai nainte.
In Colonia-Cap s’au răsvrătit o mulţime de Olandezi. Englezii însă trimit trupe, care să potolăscă mişcarea împotriva lor.
G. T.
Coneursul Soeietăţiî Tinerimea Română.
«Societatea sciinţifică-literară «Tinerimea Română» conform statutelor sale va ţine anul acesta al XVII concurs de studii şi al VI de lucru manual intre toţi elevii inveţămintulul primar urban şi rural din ţară. Va ţine asemenea al Ill-lea concurs asupra Istoriei Naţionale şi al V concurs asupra Desem-nulul după natură, intre toţi elevii şi elevele celor 7 clase secundare din totă ţara. Afară de acestea anul acesta pentru prima 6ră ţine concurs de gimnastică intre toţi elevii cursului primar şi secundar din capitală.
Concursurile începe la 30 Aprilie a c. şi vor continuă In t6te (filele de sărbători din luna Maia pînă la 14 inclusiv, de la orele 8—12 a. m. şi 3—7 p. m. în localul şcdleî primare comunale «C. A. Roseti» din str. Clemenţei, precum şi in şalele liceului «Sf. Sava».
Concursul de Istoria Naţională şi de Desemn va avă loc in diua de 7 Maia, când tot odată vor fi examinaţi din obiectele învăţămintulul primar şi lucru manual, elevii înscrişi de la şcdlele din provincie. Iar concursul de gimnastică se va ţine in diua de 1 şi a 2 de Rusalii, în grădina Cismegiu.
Cel ce reuşesc vor obţine premii, cari constă din bani, medalii, cărţi, obiecte utile şi îmbrăcăminte ce se vor distribui in diua de 21 Maia, aniversarea Societăţii la Athened, iar concurenţilor de gimnastică imediat după terminarea concursului a 2 di de Rusalii.
înscrierile se pot face printr’o cerere adresată preşedintelui Societăţii in calea Victoriei No. 110, chiar de pe acum pînă cel mai târdiO de 26 Aprilie a. c.
Tuturor elevilor din provincie li se vor acordă de societate pe timpul concursului, locuinţă şi mâncare in mod gratuit.
www.dacQFomanica.ro
786
ALBINA
Pagina gliirmâţă..
DIJM ZfiPflCEbA.
D. Zăpăcescu a fost erî la Ploescî şi s’a întors cu trenul de atjî dimineţă. Cum se dă jos din tren, se caută într’un buzunar şi nu-şl găsesce portofelul. îndată intră într’un biu-
roti de telegraf ca să dea o depeşă hotelierului din Ploescî să-î caute portofelul:
Căutaţi camera No. 5 portofelul mieii uitat acolo erî.
Când se caută în buzunar ca să plătescă, dă peste portofelul pe care-1 credeâ pierdut. Atunci adaugă în depeşă : Rog nu mai căutaţi. Găsit portofelul.
Răspunsuri la întrebările din No. 21.
1.	întrebare literară. Cea maî însemnată din traducerile vechi în versuri ale cărţilor sfinte este: Psaltirea tradusă deDosofleiu, tipărită la anul 1673.
3.	Întrebare istorică. Cel din urmă cuvint rostit de Regele Carol I al Angliei când a pierit pe eşafod a fost: Adu-fî aminte! (pe englezesce remeniber.)
3.	Problemă. A cumpărat 7 boi, 9 oi şi 84 de porci.
4.	(întrebarea geografică a fost rău pusă; s’a strecurat o greşală în arătarea suprafeţei. Ast-fel n’a putut să o ghicâscă nimeni. O vom repetă la prima ocasie.)
Hotel Victoria Ploescî
Zăpăcescu
www.dacQroaiaiiica.ro
ALBINA
787
5.	întrebare sciinţiflcâ. Cinabrul.
6.	Şaradă. Car-t-of.
7.	Aritmogrif.
D	0	b i		toc
I	0	a	n	a
M	a	r	0	c h i
I	d	i	0	t
T	0	a	r	c e
R	0	m		
I	a	m	b	o 1 i
E	1	i x		i r
Numele Deslegătorilor
Dăm aci numele’cititorilor cari au răspuns la întrebările din No.. .
Au răspuns la 1 întrebare
Petru F. Popescu, (Dolju), Iorgu D. Dragoncea (Tâmboeacl—R.-Sărat), M. N. Zflrnescu ţMnndrcscI—R.-Sărat), Afrodita Stoian (Murgenl—Tutova), M. Bărbulescu, I. Burbulescu <MărăsescI—Putna), Idn 1. C. Petrescu (Loco), M. Cârlânescu (V. Boului—Prahova),
Aii'răspuus la 2 întrebări
Anicuţa Alexandrescu (Călăraşi), Pr. Voicu Ionescu (Beilic-Sflgăta—Buzău), D. Ionescu-Ciurea, Eugenia D. loneseu-Ciurea (FundenI—Buzău), Ilio Parvulescu (BăilescI—Doliu), Pr. Tli. Mihălescu, Tănase N. Scarlat, Maria N. Scarlat (Ianca), I. I. Banu (BăhnăsenI), Ana Cernea (Loco).
Aii răspuns la 3 întrebări
Grigore Ivăncianu (Ploescl), Dumitru I. Petrescu (Ploescl), Pr. Constantin Iliescu (’J'in-tescl), Maria R. Roman (Tătaru), T. Vasilcscu (Casaochioî), Maria Cristodor (Gala(I), Ro-bert Bischolf (Loco).
Au răspuns la 4 întrebări
G. C. Constentinescu (Focşani), Jeanota şi Aurora Marinescu (Craiova), Anişdra (Ana) I. Nicoloff (Tulcea), Georgescu S. Dimitrie (Loco), Gb. Bichescu şi Dimitrie Gh. Bicbcscti (OnescI—Tecuci).
Aii răspuns la 5 întrebări
Octav. Parvulescu (Buzău), Ştefan Zăvoianu (Brăila), Balaciu Mateescu, învăţător (com. Poboru—Olt), Zachiu Dumitru (Loco), Dera. Teodorescu (Loco).
Au răspuns la 6 întrebări
•Gheorglie Ionescu (Brăila).
(Sfirşitul în No. viitor).
Conferinţele învăţătorilor şi institutorilor.
Programa subiectelor ce se vor trată în conferinţele generale ale învăţătorilor şi Institutorilor.
Piua I.—13 Aprilie. 1. Cuvintarea de deschidere prin conferinţa ţinută de Revisorul şcolar. Repartisarea membrilor In secţiuni, după catalogul Întocmit in ajunul tjilel de 13 Aprilie, de către preşedinţii secţiunilor.
2) Discuţiunî asupra tratărel metodice a «Exerciţiilor» şi «Sc. Fisico-Natu-rale».
£iua II. — 14 Aprilie. 1. Animalele domestice : porcul, găina. Animalele atice: iepurele, rândunica. Pomi şi arbori: mCrul, stejarul.
www.dacQFomanica.ro
788
ALBINA
2.	Fenomenele naturii: nour, plâîe, cdţă, zăpadă, ghăţă şi împărţirea timpului.
3.	Legumele: fasolea, cepn, varza, sfecla, castravetele şi pepenele.
4.	Animalele: şărpele, brosca, crapul, ştiuca, racul şi lipitârea.
5.	Animale şi minerale: melcul, lăcusta, albina, vespea, paiajenul, creta, sarea, ferul şi piatra de var.
6.	Plante otrăvitâre, medicinale şi de câmp: cucuta, laurul, măsălariţa, muşeţelul, isma, coda şoricelului, sulfina şi trifoiul.
INFORMAŢIUNÎ.
Anunţăm cu deosebită plăcere că Societatea învăţătorilor şi Institutorilor din Bucurescî a fost recunoscută ca persână morală şi de Adunarea deputaţilor în şedinţa de la 24 Martie 1900.
*
* *
Prin recunosccrea Societăţii institutorilor ca persână morală, recunâscere votată de Adunarea Deputaţilor in tjiua de 24 Martie, s’a recunoscut ca atare şi instituţiunea Cantinelor şcolare din Bucurescî.
*
* *
D-l C. Teodorescu, revisor şcolar al jud. Ilfov, va organisâ in săra cjilcî de 15 Aprilie 1900, orele 9 p. m., o serată în marea sală a şcâlei de băeţî No. 20 — General Golescu, — când se va representâ cele două comedii «De necaz» şi «Ce face dracul», lucrate de d-l Th. D. Speranţia, Inspector şcolar.
Corul şcâlei rurale din corn. Chirnogî, compus din 50 elevi, va cânta mal multe imnuri sub conducerea d-lui A. Dociă, dirigintele acestei şcâle.
Un cor de 250 persâne, compus din învăţătorii şi învăţătorele din judeţul Ilfov, vor cântă «Imnul Ilegal» sub conducerea d-luî Movilă, institutor in capitală
In urmă se va dansă.
Intrarea va fi un leu de persână, iar profitul în folosul cantinelor şcolare din jud. Ilfov.
*
* *
Iată numele învăţătorilor cari vor lua sporul de 180 lei.
1) Neacşu Simionescu, comuna Ciâra-Radu-Vodă, Brăila; 2) Alexandru Bră-tescu, com. Roşiori, Brăila; 3) I. Teodorescu, com. Ţintesc!, Buzău; 4) Pr. Marin Ştefănescu, com. Glâmbogata, Dâmboviţa ; 5) I. Mihăilescu, com. Hu-lubescî, Dâmboviţa; 6) N. Ionescu Dambov. com. Frasin-Cobia, Dâmboviţa; 7) C. Ionescu, com. Brăniscea, Dâmboviţa; 8; Stan Tomescu, com. Bolovani, Dâmboviţa; 9) II. D. Ionescu, com. Zamostea, Dorohoiu; 10) I. Ilasievicî, com. Ştiubenî, Dorohoiu; 11) I. Dărăsel, com. Carpiniş, Gorj; 12) Şt. Blideanu, com. Bratuia, Gorj; 13 şi 14) Matei Christesou, Ion Popescu, com. Topescî, Gorj; 15) Ion Mateescu, com. Stroescî, Gorj; 16 şi 17) Luca Paul, Ion Stan-cioî, com Domnescî, Muscel; 18) C. R. Teofanescu Gr., com. Bricaz, Nemţ; 19) D. I. Trifan, com. Căria-Breaz, Nămţ; 20) H. Căderea, com. Buhalniţa, Nemţ; D. A. Focşa, Poiana Teiului, com. Călugăreni, Nemţ; 22) I. Călin, com. Dragomirescî, Nemţ; 23 şi 24) Filip Rădulian, Clicheria Protopopescu. com. Balşa, Romanaţî; 25 şi 26) D. Marinescu, Maria Cereanu, com. Zanâga, Ro-manaţî; 28 şi 27) Ispas Diaconescu, Siţa Păuuescu suplinit., com. Grojdibod, Romanaţî; 29) Marin Ştefănescu, com. Traian, Teleorman.
*
• •
Cu ocasiunea conferinţelor generale din acest an se vor organisâ exposi-ţiuni de lucru manual, la care vor participă toţi membrii corpului didactic aspiranţi la sporul de 10“/0. presentând odată cu obiectele şi o listă ce va servi drept control autorităţilor, ca nu cum-vâ să se mal depună obiectele din alţi ani. Obiectul expus va fi lucrat numai dă elevi, cari vor ave numele
www.dacQFomanica.io
lor pe obiect, precum şi preţul obiectului. Sporul se acordă, pentru un an întreg, numai acelor învăţători, cari n’au suferit o pedepsă mal mare ca a-vertismentul saQ amenda.
*
* *
Pentru cererile de congediu.
Certificatele medicale presentate de membrii corpului didactic, nu vor fi luate în consideraţie de către autorităţile şcolare, dacă nu vor (1 eliberate do medicul primar al judeţului, safl în caşul când un asemenea certificat nu se pdte obţine, atunci se va presentâ certificatul doctorului curant, cu condi-ţiunea de a se viză actul de către medicul primar al judeţului.
*
* »
D. Gli. Popescu-Ciocanel, revisor şcolar al jud. Vlaşca, împreună cu alţi tineri de inimă, aă luat iniţiativa înfiinţării unei societăţi, care cu fondul re-sultat din cotisaţiile membrilor să deschidă în Ploescî un magasin, în care să se vindă tdte obiectele lucrate pe la sate. Toţi câţi doresc a deveni membri unei atât de lăudabile societăţi, pot trimite cererile d-lul Gh. Popescu-Ciocanel, Calea Vălenilor 10, înaintând odată cu cererea şi suma de 5 lei.
*
* *
D-na Alexandrina General G. Mânu, soţia d-luî Ministru de Interne şi mem bră de onore a Societăţii Funcţionarilor Publici, a bine-voit să primescă pre-şedenţia formăreî unul comitet de domne care să patroneze balul ce dă Societatea Funct. Publici, Sâmbătă 15 Aprilie in sala Teatrului Naţional, pentru acest sfirşit a convocat in salonele d-sale pe urrnătorele: D-na Ecaterina Cantacuzino, membră de onore. Simona Al. Lahovary, membră de onore, Isa Vlădoianu, membră de ondre, Maria Ghica, membră de onore, Caleroe Chri-soveloni, membră de ondre, Zoe D, Sturdza, membră de onore, Elena S. Fe-richide, membră de onore, Maria N. Filipescu, membră de onore, Besie Tache lonescu, membră de ondre, C. Disescu, Dr. Istrati, Elisa A. Marghiloman, B. S. Delavrancea, C. Boerescu, C. Olănescu, G. I. Lahovary, I. Lahovary, G. C. Butculescu, Elena Şuţu şi Elena M. Ghica.
POSTA ADMINISTRAŢIEI
t	î
Pr. A. Strehâescu, Stângăciaua-de-sus. Sînteţî achitat şi pe anul al III-lea cu chitanţa 17.638. Tabloul vi s’a trimis,
Maria Manasian, Profesor;!, Botoşani. Aoon. d-v. pe anul al III-lea achitat cu chitanţa 19.503. Trimis tabloul.
Ilariu Tulbureami, Pdcureţi. Idem chitanţa 19.442 idem.
Al. C. Vălceanu şi G. A. lonescu, G. Vintileanca. Pe anul trecut al Il-lea sînteţî achitaţi cu chitanţele 14.673 şi 14.674. V’am rugat a trimite pe anul curent.
Ilic Popcscu, Stefescî, Prahova. Idem chitanţa 16.425. Rugăm trimeteţî pe anul curent al III-lea.
M. C. Luca, Slobozia. Pe anul al III-lea achitat chitanţa 17.372. Tabloul vi s’a trimes.
G. Tănăsescu, Simburescl. Idem chitanţa 17.358 idem.
M.	Bărbulescu, Cârligaţî. Idem chitanţa 17.633 idem.
I. Bordianu, învăţ. Strunga, CrivescI, Roman. Pe anul al II-lea trecut sînteţî achitat cu chitanţa 13 703, din 15 Martie 1899, dar pe anul curent al III-lea n’am primit. Rog comunicaţi-ne No. mandatului şi data când aţi trimes.
T.	Poşca, Bozienî. Nemţ. V’am trimes din nou Asaltul de la Griviţa. L-aţî primit măcar acum ?
C. Ciobanii, înveţ, Jupănescî, Gorj. Achitat pe anul al III-lea cu chitanţa 19.952.
N.	Isvoranu, T.-Măgurele. Idem chitanţa 17.085.
Pr. A*. Vasilescu, cât. Tichilescî, Constanţa. Idem chitanţa 17.366.
www.dacoramanica.ro
.9
FLAUTUL NAPOLITAN
Cu clape perfecţionate fârte durabile
Ort-cine, chiar şi un copil începând de la 5 ani, p6te cântă cu acest flaut cele mal fru-m6se cântece, fără a avâ cea mal mică idee de musică. Un flaut cu 28 cântece streine ş! 19 românesc!, lei 1.60.
In provincie so expediază franco contra lei 2 primiţi înainte în mărci poştale sau cu mandat poştal.
^/U_j’amburs_jiu_convniejjî^j3ejîxpedieze_jn^
i
,
porto şi laxa rambursului costă lei -1,55
Mu HumTr^prnmte^entrîr'acest^Tîâut^în^pâr^ d-lor: Sub-locot. Niculescu, Fălticeni; Const. T. Mănciulescu, student, Buzâu; F. Vasiliu, Ruginâsa; Gh. Ioan Pâslaru, C.-Lung ; Alexandru Sava, Constanta; Mişu M. Garoflii, Buzău; D. Negulescu, Comarnic; I. Do-brescu, Alexandria; Th. Vasiliu, Galaţi; P. Ionescu. Craiova şi multe altele se pot vedeâ la biuroul meu ; de alt-fel mo oblig a restitui costul la nemulţumire.
ŢITERA TIRCLEANA
,IDEAL”
Cu care orl-cine, chiar şi copiii şi per-s6ne cari nusciucar-I te, p6te cântă imediat cele mal frumăse cântece, firi nici o şcoli şl fără a ară cea mal mici Idee de note saâ moşiei.
Preţul unei ţitere lntr’o cutie elegantă,

>
cu 34 căntece, dintre cari 6 românesc!, este de lei 2.«o;6 cântece românesc! deosebite SO bani. In provincie se expediază franco contra lei 3,86, (cu 6 cântece române deosebite lei 4,16) primiţi inainte; cu ramburs 65 bani mal mult.
4
NB. La nemulţumire se înapoiaza imeuia. u—.
A. S. Lindcnbertr — Bucnresci, Str. Stavropoleos No. 2/AL. Elagiul I-iu.
Cel mai mare şi cel mai vast magasin din Ţară si singurul care vinde LA TOATE SEZO ANELE
Bucurescî, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
eftin




>

Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 »	>	facon Klappe, 15,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţurî, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	•	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 chevreaux american, 9,95 •	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru dame
De gems, 9,95, 8,95, 7,95
chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,95 » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » High-Liffe, 16,95 color. 12,95, 11,95, 10,95 . High-Liffe, 15,95, 14,95 » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95.
Ghete pentru băeţl, fete şi copil
Pentru băeţî, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tote sezonele se pole găsi Încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de
efliue.
Magasinul la tote Sesonele lingă Poliţiă. BucurescI, Calea Victoriei 27, Bucurescî.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avâ un scâdâmint do 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul
:
:
I»

i
i
.
t

4**
Hm
*******
Institutul de Arte Grali^^p^i^^j^^gjŞfy^l^jomneî 16.— BucurescI.