Rbon. în ţară pe an Iiei 5 ^ flbon. în străin, pe an Ueî B »	>	»	6 luni » 3 Un număr ,, .... 15 bani
sntru anui%elurl 1 leu linia. ]VIlea publicitate 5 bani eui/întul, Buf^^^yianuserlptele nepublleate se ard
Comitetul de redacţie: n Kalinderu
jfidame seu V. S- Jfioga J/. J/ico/crescu Corist. C. pop.-Zaşcă Gr. Ceodossiu.
ţ^tcearju /eseu- J/totru
y. Coşbuc J. Oteseu p. Dulfu
SUMAR:
G. Coşbuc, Legende de-ale nSmurilor.— T. P. C., Magaziile de reservă.—Conferinţele silvice de la Administraţia Domeniului Cordnel. — Grig. Teodoamt, Hora Colnicul.— V. Cărlova, Ruinele Tîrgovişteî.— V. Ooatăcheacu, O propunere. — Red., Portul naţional.—Ierotnon. Eftimie Georgeacx4, Viaţa sfîntulul Eustatie.—Radu, Sfaturi pentru sănătate: Ce este higiena? St. Neaulescu, Dumitru Stan.—V. S. rnoga, Semănatul cartofului. — Populaţiunea ţării.— liriatea N. Ţapu, Din popor: La tribunal.—G. jT., Cronica săptămănel—Mulţumiri.— C. C. Pop.-Taycd, Intlmplările pe-riculose ale unul Marinar Frances.—Poşta Administraţiei.
Jlustraţiutiî: Ruinele Tîrgovişteî.—Costum de la Buşteni.— Costum de la Câra pulung.—Pagina glum6ţă: Greşeli de ortografie.
Musică : Hora Colnicul.
Redacţia fi Jfdministrafia 3Vr. Ji/tâijtulesa JYo. 9, J)ucurescT.
www.dacoromanica.ro
r
MICA PUBLICITATE
M
(((
i)

ţn 5 bnnl cnrîntal, iar pentru anunciurile cn un număr mai mare de caviatc, de la 50 in sus, preţul pentru fle-care cuvint este numai de 4 bani.
pAraţii Societate cooperativă de „UVIGo agricultură. După cererea mai multor amatori, se aduce la cunoscinta generală că termenul subscrierilor la capitalul societăţii s’a prelungit pînă la 15 Aprilie a c. Subscrierile se fac la:
«Banca de Scont din Bucurescî» şi la sucursala din Galaţi, «Banca Mehedinţului» din T.-Severin, «Banca Comerţului» din Craiova, «Banca Populară» din Pitesci, «Banca de Scont» din Constanţa, «Banca Comercială şi Industrială» din Ploesci, «Banca-Vâlcei» din R.-Vâlceî, «Banca de Credit» din Roman, «Banca Oltului» din Slatina, «Creditul Comercial» din Caracal, şi la Cooperativa din Berlad Subscriitorii sînt rugaţi a depune saii trimite prin mandat poştal la casele mai sus numite, câte 5 lei de fio-care acţiune subscrisă. Valo-rea unei acţiuni este de 50 lei.
Pe cuponul mandatului poştal se va arătă desluşit numele şi adresa exactă a subscriitorului, cum şi numărul acţiunitor ce subscrie.
Vărsămintele ulteriore se vor face în rate lunare a 5 lei de fie-care acţiune, la date ce se vor fixa în urmă.
In numele Cons. de Administraţie.
AI.	Zissu, V, C. Muntcanu, Dr. Ma-ximilian Popovicl.
Grădina preotul ilie, Bise
rica Cotroceni, Bucuresci. —Ar' bori fructiferi, Arbori pentru şo-sele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcălore, BratJi.Pini austriacî,Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Cine voesce să se înbogăţescă în scurt timp să citescă cartea: Cultura, prunului şi fabricaţiunea ţui-cet, de Luca Fortunatu. Se vinde la tote librăriile.
A
şi se află de vîntjare pe preţul de 50 bani la tote librăriile: Cuvinte folosilore oricărui Român, de N. I. Bibiri, institutor în Bacău.
Ano jt de sub tipar în editura d-lui uyll Socec: ediţia III, Curs de Agricultură practică, pentru şco-lele Normale, Seminare şi de agricultură practică. de V. S. Moga. Preţul 3 lei.
ăapărut Noua lege a timbrului şi M înregistrării, avend un indice alfabetic amănunţit al tuturor taxelor şi disposiţiunilor din ea, întocmit de d-1 advocat Alexandru Ducea. Depositul general la Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, strada Domneî IC. Preţul 1 Left.
La administraţia revistei ndstre se găsesce spre vîntjare din lucrările d-lu! C. Rădulescu Motru:
1.	VaMrca Silogismului....................... cu le! 1,—
2. Problemele Psihologie!.......................» » 1,50
3. Rolul social al filosofici...................» » 0,50
Din lucrările d-luî G. Coşbuc:
Iiesboiul nostru pentru neatârnare pe înţelesul tuturor, le! 1,10 Povestea unei corone de oţel...........................» 1,50
Asemenea se găsesce:
Colecţia reviste! pe anul I şi II în fascicole, fie-care an cu le! 5,— Idem legată într’un volum fie-care . . . . »	» 7,—
Orî-cine ne trimite costul cărţilor notate ma! sus le primesce V) franco la domiciliu.


www.dacoroimaiiica.ro
ALBINA
fiftţ»
Duminică 2 Aprilie la orele g dimineţa, va ave loc tragerea la sorţi a celor 7 premii, adică 5 tablouri istorice şi două hărţi, acordate abonaţilor achitaţi pe anul al III-leă. Tragerea se va efectuâ în biu-rourile Institutului de Arte grafice Carol Gobl din str. Domne! No. 16.
Domnii abonaţi cari ar dori să asiste la tragere, sînt rugaţi a veni în diua, ora şi localul arătat.
Numele câştigătorilor se va publică în numărul revistei de la 9 Aprilie.
Legende de~ale nemurilor.
11.
ce vreme s’au întâmplat acestea, eu nu sciu, şi nici în ce loc, dar bătrânii spun cum au-<Jiră şi ei de la părinţii lor, iar eu vi-o spun aşa cum mi s’a spus.
Un împărat odată, de mult, avea un băiat frumos şi cu minte. Dar împăratul n’aveâ nici <li cu bucurie şi nici nopte cu somn, de grija băiatului. Era nopte, când a născut împărătesa pe băiat; iar în răvărsatul porilor când au venit ursitorile, a ţlis cea maî mare: «In puterea nopţii s’a născut, şi mor-tea luî va ti în puterea nopţii!» împăratul au$i cuvintele, dar nici bucurie, nici supărare n’a simţit. Dacă băiatul săîi va muri ţliua ori noptea, tot una e, numai viaţa să-î fie lungă şi fericită, iar mortea uşoră.
Dar nu-î era scris viaţa lungă băiatului, căci ur-sitorea din mijloc, $ise: «Şi când va împlini optsprezece ani, de morte silnică va muri, trăsnit de fulgerul lui Dumnezeii!» Şi bietul împărat, care ascultă la uşă, a căijlut leşinat de mâhnire, iar ursi-torele speriete de sgomotul de la uşă atl sburat în
www.dacaromanica.ro
690
ALBINA
văsduhul albastru, fără ca să aibă vreme cea mai mică să-şi spue şi ea cuvîntul.
Şi-au trecut de-atunci ^ece, cinci-spre-dece ani, şi se împliniaii opt-spre-dece acum. Băiatul se făcuse flăcău, mai mare dragul; şi eră cuminte şi frumos şi înveseliâ pe totă lumea cu veselia lui. Nici el, nici mamă-sa împărătesa, şi nimeni din lume nu sciâ ce-au vorbit ursitorile; iar bietul împărat pierea vedcnd cu ochii, şi nu spunea nimănui de ce piere. Iar când îşi vedea pe băiatu-săîi rîdend şi cântând, i se umpleau ochii de lacrimi şi pleca de-acolo numai ca să fie dus, şi nu sciâ unde se duce şi-î ve-niâ prin gând să nu se mai întorcă. Şi când îl întreba lumea ce zidesce el atâta în curtea palatului, el îşi lua băiatul în braţe, îl săruta şi plîngeâ şi nu răspundea nimic. Vedea lumea că împăratul scie mai mult cu una de cât alţi omeni, dar nu pricepeau nimic. Iar zidurile ce le făcea împăratul, în curtea palatului său, erau numai de piatră cioplită şi de fier, şi erau adîncî pînă în adîncul pămîntu-luî, în chip de peşteră strimtă, cu scări şi acoperită cu tot fierul cât s’a găsit în împărăţia întregă.
Şi când a fost în cea din urmă di a băiatului, împăratul l-a ţinut totă diua pe genunchi, şi l-a des-mierdat şi l-a sărutat, şi plângea mereu. Şî-a stat cu el singur într’o odaie, şi n’a lăsat pe nimeni să intre la ei. Şi cu cât s’apropia noptea, împăratul eră tot mai pierdut, şi-l strângea tot mai tare la piept. Şi în urmă s’a făcut seră, şi împăratul şi-â luat inima în dinţi şi spuse băiatului său tote. < Ţi-am făcut o boltă, numai de fier, pînă în inima pămîn-tuluî, ca să trăsnescă Dumnedeh cât o vrea şi să n’o potă sparge. Şi dacă totuşi o va sparge, eu te-am apărat cât am putut »
Băiatul şi-a rădicat capul, s’a uitat drept în ochi la tată-său şi n’a <,lis nimic, ca să nu-1 supere. Era cu minte, şi înţelegea că de geba se va lupta împotriva voinţiî lui Dumnedeu. Şi pândind vreme, în învălmăşala ce se făcuse la curte, el a fugit de-acasă şi s’a ascuns într’o biserică. Şi l-a căutat tată-său
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
691
şi nu l-a găsit şi de multă supărare a căţlut jos şi-a leşinat.
De cu s6ra eră senin, dar maî către miezul nopţii s’au ridicat nori şi-a venit furtună. Şi de-odată un trăsnet că$u de sus, unul singur, şi sguduî temeiul lumii cu puterea lui. El că(,lu drept de-asupra bolţii de fier pe care o făcuse împăratul. Şi s’a topit fierul şi s’a sfărîmat piatra boltită, şi s’a prăpăstuit totă clădirea pînă în adîncurile pămîntuluî. Apoi s’a liniştit norii şi s’a făcut iarăşi senin.
Iar a doua <,li împăratul când a văqlut ruina gros-nicei clădiri, iar pe fiul său întreg şi vesel, a că-Zut în genunchi şi-a cunoscut puterea lui Dumnezeu. Ou ce eră să-î stea în potrivă? Ou ziduri de fier. Iar băiatul a avut credinţă, şi s’a adeverit cu dînsul vorba bibliei care Zice: Credinţa ta te va mântui.
G. Coşbuc.
MAGAZIILE DE RESERVĂ.
tr''/^lrnul ce a trecut> a fost un an de grea încercare pen-qgjy» tru ţara ndstră. Judeţe întregi au fost, din causa lip-seî de j)l<5ie, bântuite de o secetă cum mai că nici ‘ cei maî bătrâni, nu-şl amintesc să fi mai fost în ţara <J ndstră. Sate întregi sînt lipsite, dmenî şi vite n’au ce mâncâ. Acăstâ stare a adus o crisă agricolă înspăimân-tătdre, avend ca urmare o lipsă desăvîrşită de bani, de la un cap la cel-l-alt al ţăreî.
Particularii ca şi statul îşi ved casele g(51e, dar mai cu seină locuitorii satelor sînt cei loviţi mai mult, căci lor le lipsesce mămăliga şi n’au cu ce astâmpără fdmea copiilor. Statul, judeţele, comunele pînă şi particularii bogaţi, au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a uşurâ suferinţele, dar rănile sînt adinei şi leacurile sînt neîndestulătdre.
D l senator Codrescu a depus la Senat următorul proiect de lege pentru înfiinţare de pătule de reservă, cari în caşuri de lipsă să servdscă locuitorilor.
Art. 1. Se înfiinţdză în fie-care comună şi în tote cătunele rurale din ţară coşare sau pătule de reservă.
Art. 2. Fie-care locuitor din comună, cultivator de pămînt, fie pălmaş ori cu car cu boi, va depune în fie-care an, dacă se
www.dacQFomanica.ro
692
ALBINA
va constată că are recoltă suficientă, la coşarul comunei sau cătunului două merţe de porumb.
Art. 3. După trei ani, acostă reservă neîntrebuinţându-se, se va vinde prin licitaţie de prefectura judeţului, iar cu banii ce se vor prinde să se cumpere scrisuri funciare rurale şi să se depună la casa de consemnaţie pe numele comunei sau cătunului care a avut reserva.
Art. 4. Vîncjarea se va face la timp oportun, ca nu cum-vâ coşarele să remâie gole, de ore-ce mereu se vor umple şi operaţia vîmj&rel mereu se va face din trei în trei ani.
Art. 5. După periode de câte 15 ani, banii ce se vor fi adunat, în faţă şi cu locuitorii comunei şi cătune! cari vor fi în viaţă, ori moştenitorii acestora, vor delibera asupra întrebuinţeî lor, propunând mijlocele, pentru ajutore celor nenorociţi, ori di-terite îmbunătăţiri pentru comună ori cătun.
Art. 6. Hotărârile ce se vor luâ de cel prevăzuţi în articolul precedent vor fi imediat puse în lucrare fără de altă aprobare şi 3 omeni din cel de frunte, muncitori de pămînt, vor fi aleşi de comună ori cătun pentru a aduce la îndeplinire propunerile admise în urma deliberărilor. El vor lucră fără nici o plată.
Art. 7. Strângerea porumbului se va face şi se va depune în coşare în fie-care tomnă, sub priveghierea şi îngrijirea primarului şi a delegatului său, din cătune; iar sub-prefecţil vor in-spectă şi raportă imediat prefecturel numărul locuiitorilor cari şi-au îndeplinit acestă obligaţie, luând măsuri administrative contra acelora cari ar voi să contravină lege! de faţă.
Art. 8. Primarul, împreună cu consiliul comunal, vor vegliia aceste coşare de reservă şi din fondul comunei le vor confec-ţionâ şi întreţine în întrega comună rurală.
Art. 9. Şi col din urmă. Guvernul, sub îngrijirea sa, va face să se aducă la îndeplinire articolele de mal sus, cari vor formă o lege.
împărtăşim propunerea d-luî senator Codrescu, dar credem că ar maî trebui adăogat încă un articol, pentru a se face şi reserve de nutreţ, ca să nu mal fim nevoiţi a alergă la streini în caşuri de lipsă şi a aruncă banii peste graniţă. Este ştiut că bogăţia ţăranului stă în vitele ce-i servesc a-şî cultivă pămîntul, fără de care chiar în anii buni el n’ar pute munci şi face faţă nevoilor.
Ar fi de dorit ca acest proiect să se voteze cât de curînd, spre a începe chiar anul acesta a-1 aplică.
De alt-minterl magaziile de reservă n’ar fi cevâ nou la noî în ţară, ele au existat în trecut şi a fost o mare gre-şală desfiinţarea lor.
T. V. C.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
R93
Conferinţele silîice de la Administraţia Domeniului Cortinei.
In sdra de 11 Martie a avut loc în saldnele Administraţie! Domeniului Cordneî, sub preşedenţia d-Juî Idn Kalinderu, a treia conferinţă silvică din anul acesta, tratând despre torenţ! şi despre de-sastrdsele influenţe, pe car! aceştia le au asupra bogăţie! ţăreî.
La acdstă conferinţă, ca şi la cele-l-alte, au asistat pe lîngă specialişti şi alte persdne însemnate, precum: d-ni! C. F. Robescu, dr. Antipa, Alimăneşteanu, G. Vlădescu şi alţi!.
Conferinţa a fost ţinută de către unul dintre silvicultori! fruntaşi, d-nul sub-inspector silvic P. Antonescu, profesor de stingerea to-renţilor, de economia silvică şi de amenajament la şcdla de silvicultură de la Brănescî.
D-l conferenţiar, după ce arată importanţa studiului, explică formaţiunea torenţilor şi face o dare de semă asupra scrierilor principalilor autori cari s’au ocupat cu acestă cestiune.
D-sa trece apoi la partea aplicată a acestui studiu. Ne presintă, din ţările pe cari le-a visitat, nisce tablouri triste conducendu-ne rînd pe rînd în Franţa, Elveţia, Germania, Austria, descriindu-ne ast-fel locurile principale unde torenţiî şi-au făcut hiddsa lor apa-riţiune, şi ne dovedesce cu cifre sforţările pe cari dmenil din a-ceste state le-au făcut şi le fac pentru a-şl feri ţara lor de furia torenţilor, cari nu se pot ţărmuri de cât prin împăduriri, căci ori şi ce altă stavilă este insuficientă.
In ţara ndstră, d-l Antonescu ne dă un exemplu, pe care d-sa l-a studiat, ca însărcinat al Ministerului de Domenii, în Valea To-pologulul, făcendu-ne un tablou cât se pdte de trist de situaţia în cari se găsesc locuitorii în acestă localitate din causă că au tăiat pădurea de pe pămîntul cedat lor de Stat în virtutea legii rurale de la anul 1864. Apoi arată că în întrega ţară, mai tote văile sînt torenţiale, iar pagubele provenite din acdstă causă în anul 1892, după calculele ce d-sa le-a făcut, basându-se pe datele din Monitorul Oficial, se ridică la 40 milione lei şi la 100 persdne mdrte.
In faţa acestei cifre, care pentru un profan în acestă materia ar păre fabulosă, d-l conferenţiar are dreptul să se mire cum dmenil pot să uite atât de repede calamităţile ce-î ameninţă în fie-care an şi nu pun tdte sforţările pentru a stîrpi torenţiî împădurindu-i, punend ast-fel un frîu naturii însălbătăcite din causa despăduririlor causate de omul civilisat.
D-sa propune mai multe îmbunătăţiri pentru ţara ndstră, conjurând pe dmenil de bine să ţie semă de ele, pentru a salvă iubita ndstră patrie ameninţată atât de tare în bogăţia sa naturală.
Conferinţa, după cum se vede, a presentat un interes deosebit, fiind resultatul unei munci îndelungate şi a unei practice sîrguitdre, pe care autorul a făcut-o în ţările citate mal sus. 0 recomandăm publicului să o citdscă când va apăre publicată. Ea ne învaţă să apreciem influenţa deosebită ce o au pădurile în natură.
www.dacQroaiaiiica.ro
694
ALBINA
HORA COLNICUL
închinată M- S. f*EGEL»UL
Cor pe două voci egale.
Cuvintele după I. Neniţescu. Introducere.
Musiea de Grig. Teodossiu

mf‘

y? Moderat. ,	«	—
P '	LJ ^
I. Trei mori, trei mori au ^fost ici sus, Au fost, dar un-de s'or fi
5 iii* i i ţ jf'i Pi |fe M ; •; * §P sil
~l V +	i ; rnf' ~/ V-vTj-55'
dus? Ve - ni un vlnt şi loa lu - at, Şi’n lo-cui lor s’a ri di-
rr /	' fr	C ri L?s
cat: Un mo-nu - inent pi - nă la cer Tot de gra-nit, de bronz şi
—V j*	k.	*' ) i t :	—1	
	=HP=*=*±	-—=pEi	-ţ—n—4 ' f
fer Ho - tesc Voi - ni - cui n£m cel ro - mâ - nesc! mâni ve
www.dacoramanica.ro
ALT5TNA
695

ip
hP
nlţ! din ori - ce loc, Pe dC> - Iul Ho-rel hal la joc! Ro -
niSnl, să’n • tin-dem lio - ra ma — re din Du-nă - re şi pin’la ma -
bis
I.
Trei viori, trei mori au fost icî sus, Aii fost, dar unde s'or fi dus? Veni un vînt şi le-a luat,
Şi ’n locul lor s’a ridicat:
Un monument pînă la cer \
Tot de granit, de,bronz şi fer. f Români, veniţi din ori-ce loc,
Pe delul Horei hai la joc! Români, să ’ntindem hora mare Din Dunăre şi pin’ la mare!
Căci delul Horei semn e aji Că Rotnânaşul cel vitez Stăpân s’a pus pe veci de-acum Pe-al Istrului fugamic drum.
II.
Şi^peste-al Dobrogei ţinut Ce-al lui Mircea fu ’n trecut.)1/	19
Iar monumentu ’n viitor E semn de glorie vorbitor,
Semn de mărire pentru toţi,
De la străbuni la strănepoţi. Români, veniţi ca să cântăm Şi laude să-i înălţăm Lui Carol, Domn şi Rege mare Lui Carol, Căpitanul tare,
Ce pentru ţară pus-a piept •»
Şi tuturor ni-i tată drept, / w
III.
Trei mori, trei mori au fost ici sus, Veni un vînt şi le-a tot dus;
Iar astăiji semn s’a ridicat Că este nem de împerat,
Că-î harnic, drept şi bărbătesc \ Voinicul nem cel românesc! /
www.dacoromanica.ro
696
ALBINA
Din literatura română.
RUINELE TÎRGOVISTEI
I
DE
V. CĂHUOVfl.
ziduri, întristate, o monument slăvit,
In te mărire înaltă şi voi aţi strălucit Pe când un s6re dulce şi mult mai fericii îşi revărsă lumina pe-acest pămînt robit! Dar în sfirşit Saturn, cum i s'a dat de sus,
In negura uitării îndată v'a supus...
Ce jale vă coprinde, cum totul v'a perit!
Sub osîndirea sârtei de tot aţi înegrit;
Din gloria străbună nimic nu v'a rămas. . Or unde nu se vede nici umbra unui pas, S’în vreme ce o dată or care muritor Priviâ la voî cu rîvnă, cu ochiu aţintitor, Acum de spaimă multă se trage înapoi îndată ce privirea îi cade drept pe voi. .. Dar însă, ziduri triste aveţi un ce plăcut Când ochiul vă privesce în liniştit minut:
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
697
De jale îl pătrundcţi, de milă îl uimiţi.
Voi încă în fiinţă drept pildă ne slujiţi Cum cele mai slăvite şi cu temeni de fier A omenirii fapte din faţa lumei pier;
Cum tote să repune ca urme îndărăt Pe aripele vremii, de nu se mai arăt;
Cum omul, cât să fie în tâte săvîrşit,
Pe nepândite cade sau piere în sfîrşit...
Eu, unul, în credinţă, mai mult me mulţumesc A vâstră dărîmare pe gînduri să privesc,
De cât zidire înaltă, de cât palat frumos Cu strălucire multă, dar fără de folos; Şi-intocmaî cum păstorul, ce umblă prin câmpii, La adăpost alergă când vede vijelii,
Aşia şi eu acuma în viscol de dureri,
La voi, spre uşurinţă, cu triste viu păreri.
Nici Huselor cântare, nici milă voiu din cer,
O patrie a plânge cu multă jale cer!
La voi, la voi nădejde eu am de ajutor,
Voi sînteţi de cuvinte şi de idei isvor.
Când sgomotul de ejiuă încetă peste tot,
Când nâptea, atmosfera se 'ntunecă de tot,
Când omul de necazuri, de trude ostenit,
In liniştirea nopţii se află adormit;
Eu nici atunci de gânduri odihnă ne-avend,
La voi fără sfială viu singur lăcrămând.
O PROPUNERE.
încă cât-vâ timp şi voiu simţi, din nou, acea satisfacţie, pe care o avem odată pe an, de a fi adunaţi la un loc, toţi învăţătorii şi institutorii dintr’un judeţ, spre a ne împărtăşi luminele.
Apropierea conferinţei generale mi-a sugerat ideea de a face o propunere.
Iată ce voesc să spun:
Sînt 7 ani de când P. S. S. Ieronim Ploeşteanu, fostul Episcop de Roman, a rugat pe înalt P. S. S, Mitropolitul Primat, a mijloci către d-1 ministru al Cultelor şi Instrucţiune! publice, să i se dea voe pentru formarea corurilor la bisericele rurale din ţară, prin ajutorul învăţătorilor.
I.	P. S. S. Mitropolitul Primat, drept răspuns cerereî ce i s’a făcut, a intervenit la onor. Minister, arătând că leturghia se pote deprinde de învăţători, in doue sau trei pile urmând ca aceştia, la rindul lor, să înveţe pe şcolari.
Cu durere însă vedem că frumosele dorinţe ale răposatului Episcop nu sînt încă traduse în faptă. Aşa, spre exemplu, în judeţul nostru Su-
www.dacoromanica.ro
698
ALBINA
ceva, se pot numără pe degete şcolele unde copiii cântă leturghia la biserică. Câţi învăţător! nu ar dori din inimă să facă cor la biserică, însă îî strică un lucru: nu sciu nici ei leturghia şi cum să înveţe dar pe şcolari ? !
Realisarea formărex corurilor e reclamată imperios, din maî multe puncte de vedere:
1.	Musica bisericescă întăresce credinţa religiosă şi influenţăză mult la ridicarea cultului divin. Prin cântul bisericesc se întorc inimile de la plăcorile grosolane şi bucuriile materiale, pentru a se îndreptă către plăcerile nevinovate şi înalte.
2.	Experienţa ne prooezâ că, prin formarea corurilor, învăţătorul a-trage asupra sa iubirea sătenilor.
3.	Cântând leturghia cu şcolarii la biserică, învăţătorul aduce un imens-folos societăţii în care trăesce, făcend-o să prindă dragoste de biserică şi deci să o frecuenteze.
In No. 23 din anul curent al acestei reviste, cetim că înalt P. S. S-. Mitropolitul Primat a trimes o circulară preoţilor, prin care, punendu-le în vedere căderea morală şi religiosă a sătenilor noştri, din pricină că nu so deprind a merge la biserică, îi invită (pe preoţi) să îndemne sătenii a se duce cu familiile la biserică.
Ei bine, prin înfiinţarea corurilor şcolare, învăţătorul va da mână de ajutor preotului la îndeplinirea datoriei de care a fost vorba maî sus. In fine.
4.	Să nu uităm că programa prevede ca Duminica şi sărbătorile copiii să participe la serviciul leturghieî, obligând pe învăţător să predea în trustrele divisiile cântece bisericescî.
Acum, faţă de cele ce am expus şi avend în vedere că pentru conferinţa viitore — după cât sînt informat — s’a prevăzut numai tratarea sciinţelor naturale, subsemnatul fac următorea propunere:
Să se consacre câte o oră sau. doue în fie-care din filele cât vor dură conferinţele pentru ca înveţătoriî să deprindă executarea leturghieî.
«Leturghia în două voci» a d-lui D. Ionescu, profesor de musică la şcola normală «Vasile Lupu», este - după cum afirmă d-1 Ghibănescu în prefaţă — cea mai simplă din tote câte avem pînă acum aşa că—pe-de o parte — va pută fi învăţată cu uşurinţă de învăţători; iar—pe do alta—le va fi uşor copiilor s’o memoriseze fără note.
Rămâne ca autoritatea şcolară să decidă; eu din parte-mi, rog pe onor. redacţie a acestei valorose şi răspândite reviste, să susţină propunerea ce am făcut.
îmi place a crede că colegii învăţători se vor uni cu mine, spre a aduce vii mulţumiri, onor. redacţii datorându-i tot odată o recunoscinţă perpetuă, pentru serviciul ce va bine-voî a ni-1 aduce.
V. Costăcliescu.
Invcţiitor, Şold&nescY, căt. H&rtop, jud. Sucdva.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
699
PORTUL NATIONAL.
>
omânul de la ţară are ca termen pentru a ne numi pe noi ceî din oraş vorba surtucarî sau cu alte cuvinte ne $ice: e îmbrăcat nemţesce.
Se vede aci dispreţul pentru cei-ce nu portă costumul românesc moştenit din vechime. Dar ore nu a început chiar la sat să se lase de o parte frumosele costume tradiţionale? Mai ales femeile s’aii arătat gata să adopte îmbrăcămintea orăşenescă, pe care negreşit n’o pot ave bine făcută; de aceea în multe sate ve<jli schimonosiri ale modelor din oraş în loc să ve^i acele minunate costume pe cari le-au admirat toţi streinii, pe cari le-a purtat însăşi iubita nostră regină şi domnele din cea mai înaltă societate.
Acest lucru l-am observat cu toţii. Sînt unii însă cari au vă$ut în acest fapt o causă a sărăciei sătenilor.
Ast-fel d-1 II. Crivianu, învăţător în Slătiora (Ro-manaţî), ne trimete mai multe articole interesante în cari spune că nu lenea, nu beţia, nu ignoranţa ar fi cause aşa mari de sărăcie cât luxul, provenit din părăsirea portului naţional. D-sa ne însciinţeză că a lucrat chiar o carte despre acestă chestie, menită a fi răspândită printre săteni.
D. Crivianu pote că merge prea departe când $ice: «Ţăranul îşi storce totă economia şi o dă pe vine-«ţele şi albăstrele şi el rămâne sărac tinichea; acesta «este causa sărăciei sătenului.» Dar este o bună parte de adevăr, căci introducendu-se hainele din oraş, decade industria casnică, căci gustul «hainei poleite» cum $ice d-1 Crivianu, face să se uite portul naţional.
Şi ore nu e frumos acest port? Ca răspuns dăm
www.dacocomanica.ro
Costum de la Baştern
(Prahova).
www.dacQFomanica.ro
Costum de la Câmpulung
(Muscel).
www.dacQFomanica.ro
702
ALBINA
două gravuri cari înfăţişază porturi din câte-vâ judeţe ale ţării.
D. Crivianu propune ca îndreptare a acestui rău exemplul învăţătorului. «Nici noi, dascăli şi dăscăliţe rurale, nu sîntem mai pricopsiţi... S’ar curma boia daca dascălii şi dăscăliţele ar ave o mai mare ruşine de portul albasti'u şi ar iubi portul naţional!»
Red.
• VIATA SFÎNTULUI EUSTATIE.
»
„Crucea este mântuirea credincioşilor"
am pe la anul 100 după nascerea Mântuitorului Cris-aIj?,. tos, pe vremea lui Traian, împăratul Romanilor, trăia un vestit general, Placidas, care mai pe urmă, sub nu-mele creştinesc de Eustatie, se făcu cunoscut întro-Ca ge! lumî creştine. In decursul lungei cariere militare, avusese de susţinut maî multe lupte cu Dacii şi Părţii, vrăjmaşi aprigi ai Romanilor, în cari, eşind pe deplin victorios, îşi câştigase nume mare şi treceâ de mare vitez. După supunerea acestor popdre, se retrase la moşia sa, care se află între Tibur şi Preneste, departe de capitala împSrătâscă.
Trăgendu-se dintr’una din familiile cele mai mari din Roma, se căsătorise cu o fată de neam tot aşa de cunoscut ca şi el. Soţia sa, Traiana, căci aşa se numiâ, îl făceâ să fie cei maî fericit om din lume; amândoi apoi erau de o bunătate nespusă; erau milostivi către cei săraci; adâpostiau pe ceî liniştiţi; îngrijau de servitori şi-I iubiau ca pe nisce fraţi. Pornindu-se o mare persecuţie asupra creştinilor din porunca împSrătâscă, Placidas şi soţia sa, de şi închinători la idoli, adâpostiau pe creştini cu protecţia şi autoritatea lor. Prin aceste frumdse fapte cum şi prin bunătatea ce arătau către toţi, îndepliniau voinţa lui Dumnezeu, care maî în urmă se milostivi spre ei şi-î lumină desăvîrşit prin harul său, in-suflându-le mântuitdrea hotărâre de a părăsi credinţa cea greşită păgânâscă şi a se boteză.
Lui Placidas îi plăceâ mult vînătdrea. Odată, fiind însoţit de prietenii şi slugile sale la acâstă distracţie, întâlniră o câtă de cerbi. El puse ochii pe cel maî mare şi, despărţin-du-1 de ceî-l-alţi, începu să-l gonâscă prin desişul pădurii; dar, neputându-1 ajunge şi, în acelaşi timp, fiind fdrto obosit, se aşetjă pe o piatră spre a se odihni. Aci începu a so
www.dacQFomamca.ro
ALBINA
703
•gândi la credinţa în Dumnezeu şi în sine: «Adevărat, că un înţelept creator trebue să fie cel ce a făcut acăstă lume.» Pe când cugeta ast-fel, aude în apropiere, pe o stîncă, un sgomot înfiorător; se uită cu băgare de sămă şi vă<Ju d’asupra stâncii cerbul pe care-1 urmărise atâta cale. Se sculă şi vru să-l săgeteze cu arcul; dar, când vru să-şî execute planul, vă<}u între cdrnele cerbului o cruce înconjurată de ra<}e strălucitdre ca sdrele şi în acelaş timp un glas din cer îl strigă pe nume cu o nespusă blândeţe : «Placida, Placida!» La aceste cuvinte, fu cuprins de spaimă şi că<Ju, îngenunchind la pămînt şi strigând, cu umilinţă: «Cine eşti, Ddmne?» Glasul îi răspunde: «Eu sînt Cristos pe care tu-1 gonesci şi care a murit pe cruce ca să te facă fericit atât pe tine cât şi pe toţi dmenii cari vor crede .în .el.» Placida îl întrebă: «Domne, ce trebue să fac ca să fiu fericit?» Glasul îi răspunde: «Du-te la Episcopul creştinesc şi el te va învăţa ce trebue să faci.»
Intorcendu-se de la vînătdre, spuse în taină soţiei sale cele ce i s’au întâmplat- Soţia sa îi <Jise: «să trimitem pe credincioşii noştri, Acachie şi Antioh, cari sînt creştini, să chieme pe Episcop aci la noi; el ne va învăţă ce trebue să facem.» îndată fură chemaţi cei 2 servitori şi li se spuse ce trebuiau să facă.
Plini de bucurie că stăpânul lor a cunoscut adevărata credinţă, Acachie şi Antioch plecară să-î îndepjinescă porunca. Episcopul, ascultând cele spuse de Acachie şi Antioch, se bucură fdrte şi mulţumi luî Dumnedeu, dându-î laudă că a chemat la lumina adevărului pe marele general. Apoi, împreună cu cei 2 ostaşi creştini, plecă spre casele lui Pla-cidas.	- .	-	,
înainte de a ajunge Episcopul la casele luî, Placidas îi «se înainte şi-i cade la picidre. Episcopul îl ridică, (jicendu-î: «Scdlă-te, că şi eu sînt om ca şi tine.» Intrând în palat, ochii tuturor se îndreptară asupra lui. Placidas împreună cu soţia sa şi cu Episcopul, retrăgendu-se într’o cameră deosebită, îi povestiră cu deamănuntul cele ce Placidas ve<Juse şi aucjise la vînătdre: de crucea dintre cdrnele cerbului şi de glasul Domnului Isus Cristos; apoi îi arătară că au mare dorinţă şi neodihnă, voind să cundscă pe adevăratul Dum-necjeu. Episcopul, după ce ascută cu multă btină-voinţă tdte cele povestite de Placidas, îndeplini cuvintele Domnului Chris-tos, care (Jice: «Intâiu învăţaţi şi în urmă botezaţi.»
La (Jiua hotărîtă pentru botez, Placidas strânse în juru-î pe toţi servitorii săi şi Episcopul îi boteză pe toţi: «In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh!» dând lui Placidas, după botez, numele de Eustatie, soţiei acestuia deTeo-pista; iar pe copii îi numi Agapie şi Tespit.
După terminarea botezului, Episcopul io făcu o mcrali părintescu, 4icendu-le: «Fiii mei cei duhovnicesc!, să ştiţi că
www.dacoromanica.ro
704
ALBINA
în viaţa vdstră o să înduraţi multe necazuri pentru Domnul nostru Isus Cristos; veţi fi isgoniţî, p6te şi la mdrto condamnaţi; însă iubiţii mei, să nu vi se împuţineze credinţa, că Mântuitorul nu ne va lăsă lipsiţi de ajutorul lui şi, cine dintre voi va răbdâ pînă la sfîrşit, aceluia-î va dărui fericirea vecinică.i Morala terminată, Episcopul le (jise: «Fraţilor, să ne rugăm cu toţi!> şi căijend în genuchî, se rugă cu lacrămî, Zicând: «Dumnezeule milostive, miluesce-ne şi ne întăresce ca să fim tot-d’a-una uniţi cu tine; păzesce-ne întăriţi în credinţa Ta, ca la tdte persecuţiile ce ne fac vrăjmaşii Tăi, să ne putem purtă cu vitejie.» La sfîrşitul rugăciunii, îi bine-cuvîntă şi plecă.
(Va urma).	Ioromoii. Eftimlc Georgcscn.
Sfaturi pentru să.uâtate
I.
CE ESTE HIGIENA?
1
Sn vorba Românului de la ţară salutarea ce se ; adresăză de doi amici când se despărţesc, este: «Cu bine! Cu sănătate!» Şi dacă vor să tri-^ mită şi familiilor lor un cuvînt bun, (Jic: «Multă sănătate lui Badea Gheorghe! ort Leliţei Tincăi/»
Ce însemnăză asta? Vedem de acî că se recunosce drept cel mai mare bun al omului sănătatea. Ore pune cine-vâ la îndoială acest lucru? Ce-ţî folosesce averea, ce-ţî folosesce norocul, dacă nu te poţi bucură, fiind oprit de bolă? Negreşit, aşâ este; toţi (Jicem aşâ, toţi simţim că trebue să fim sănătoşi. Câţi din noî însă trăesc aşâ ca să nu-şî vatăme sănătatea?
Când te bolnăvesc!, chemi doctorul sau, dacă so-cotescî că te pricepi singur, iei doctorii şi fără reţetă. Doctoria însă e rea. Mulţi se bolnăvesc mal rău numai când văd sticluţa cu roşu, verde ori mal sciîi eu cu ce colore, în care s’aîi amestecat cine scie câte amărăciuni... Pînă să ne gândim că băutura ori praful ne face bine, ne strâmbăm, ne cutremurăm şi numai ceî-ce îngrijesc pe bolnavi sciu
www.dacoramanica.ro
ALBINA
705
câte greutăţi sînt când trebue să le dai o doctorie.
Ca să scapi de bolă în totă viaţa, e firesce, cred, peste putinţă. întrebarea este: cum ar face omul să aibă mai puţine bole? Şi mai ales: cum ar face omul să scape de acele bole pe cari şi le pricinu-esce singur?
învăţaţii şi doritorii de bine pentru sărmana o-menire s’au gândit de mult la întrebările acestea şi ast-fel s’a născut o sciinţă... maî bine să-î Zicem o învăţătură... care portă din vechime numele de higiena.
Sînt mulţi cari cred că acestă higienă e un flec. — Cum? Zic ei. O să trăescî după regulă? Să nu maî ai nicî-o libertate nici în mâncare, nici în plimbare, nici în nimic ? Trăind tot cu frica de a te bolnăvi, o să ajungi să te bolnăvescî chiar de frică.
Negreşit că, dacă ar fi aşa, ar fi mare pacoste şi higiena asta. Sfaturile ei însă sînt înţelepte şi bune de urmat. De pildă, când îţi vorbesce despre hrană îţi spune: Nu-pt încărca stomacul! Ascult’o şi vei face bine. Ascult’o, dacă vrei să scapi de doctorie, de purgativul cel amar care te pîndesce din bor-* canul spiţeruluî.
Ea nu-ţi cere lucruri greu de îndeplinit. Dacă eşti poftit la o masă, ea îţî va spune: mănâncă din tote bucatele ce-ţî plac, dar câte puţin. Inchipuiţi-vă doi prieteni, unul cumpătat, altul mâncăcios, un fel de Flămânzilă din poveste. Poftiţi la o masă îmbelşugată, cel d’întâiu se va sătura, celă-l-alt se va umfla. Ia du-te a doua Zi pe la ei. O să veZî pe cel cumpătat că s’a sculat la vremea obicinuită, şi-a veZut de treburi şi nimic nu s’a schimbat în-tr’ale lui. O să veZî însă pe cel lacom legat la cap cu un tulpan mare sub care se zăresc nisce felii de cartof cât tote Zilele, o să-l veZî stând lungit, aşteptând să înghiţă doctoria, o să-ţi spuie căn’a putut să se ducă la treburile lui în Ziua aceia.
Unul s’a ţinut — pote fără să scie—de higienă ; celă-l-alt nu.
Aşa dar higiena este învăţătura care ne spune cum să trăim ca să ne ferim de bole. a ,
www.dacoramamca.ro
706
ALBINA
DUMITRU STAN (1).
S'e când Dumitru se făcuse învăţător, tătă <Jiua avea de ] lucru: ba învăţându-şl şcolarii şi şcolăriţele, ba îngri-jindu-şi curtea şi mal ales grădina, care era plină de straturi de legume, de ronturî de flori şi de tot felul de pomi roditori. Dacă se întâmpla să-î rămână vre-un ceas de răgaz, se ducea la măra lui Nicolae, unde tot-d’a-una eră primit cu multă voîe-bună de toţi ai casei, dar mai cu sămă de Săftiţa.
Intr’o t)i, intrând el în casa morarului îî găsi pe toţi supăraţi şi cu feţele posomorâte: bătrânul eră dus pe gânduri, morăriţa nu-şi află loc, umblând dintr’o odaie într’alta, iar Săftiţa suspină amar într’un colţ, avend ochii plini de lacrimi.
Ce se întâmplase? Andrei Svârlugă trimesese să peţescă pe Săftiţa pentru fiul său, care eră morar într’un sat din apropiere. Fata, sciindu-1 că este un om fără inimă şi că voesce să o ia mai mult pentru zestrea bunicică cei-ar pute aduce, nu voia să consimtă la acăsta în ruptul capului. Morarul şi morăriţa erau bucuroşi să-şi mărite fata cu băiatul unui fruntaş din sat. Unde mai pui, că ginerele eră şi eL morar, ca şi tata socru ? De aci, t6tă neliniştea şi turbura-rea din casă.
Scirea acăsta înmărmuri pe Dumitru. El însă îndată îşi veni în fire şi sciind că Săftiţa ţine la el, nu pierdu prilejul de" a-i descoperi iubirea sa. Fata nu (Jise ba; dar, adaugă ea cu amărăciune, nu eşti de cât un biet învăţătoraş şi tata so teme, că nu o să poţi să ţii o femee.
După acăsta, Dumitru ieşi să se înţelegă cu părinţii SăftiţeL Le spuse hotărîrea sa şi asigurându-î despre fericirea fiicei lor, îi făcu să consimtă a le fi ginere.
In Dumineca când tinerii logodiţi fură anunţaţi în biserica satului, Svârlugă, care fusese refusat, nu sciâ ce să facă de mânie. Se jură că nu se va lăsă, pînă nu va constrânge pe morar şi pe învăţător să plece din sat. Lumea încă vor-biâ de tăte pe socotăla acestei nunţi. Nimenea nu puteâ înţelege, cum Dumitru a reuşit să dobîndăscă mâna Săftiţeî, fată atât de frumăsă şi singură moştenităre a averii părintesc!, ea care ar fi putut lua de bărbat domni nobili de la oraş. Mulţi îşi tjiceau: lucru curat nu e la mijloc!
In credinţa acăsta s’au mai întărit, când au au^it şi pe morărăsa odată dicSnd clevetitorilor: «Da, tăceţi cu palavrele văstre! Dumitru nu este aşâ cum îl ţineţi voi; el ar pută cu uşurinţă să dobândescă demnitatea de primar şi 1
(1) Ve<Jî No. 20, 21 şi 23.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
707
chiar pe aceia de preot.» Atâta a trebuit, ca de la mic pînă la mare sâ scie că însăşi morăresa a spus că ea scie cum Dumitru pdte să facă tdte; cu alte cuvinte, că ginerele sSu ar fi stând în legături cu stăpânitorul Iadului, căruia şi-a dat sufletul zălog; că spiritul rău va trebui să facă pe voia tânărului învăţător, procurându-I aur cât va dori, timp de 30 ani, după împlinirea cărui timp sufletul său va fi răpit în ndptea de Crăciun, între orele 11—12, iar gâtul nenorocitului îl va fi răsucit, ca să-I ajungă faţa acolo unde e acum cefa. Mal departe, se spunea că Dumitru ajutat ast-fel de duhurile rele, pdte să ridice comori, să descânte frigurile,, să iea laptele vacilor ori s’ă-1 facă albastru, să călătorescă în aer călare pe o mătură şi câte alte închipuiri. Acestea, (Jiceau el, le-ar fi învăţat Dumitru din cărţi nelegiuite.
Tdte aceste clevetiri nu împiedicară întru nimic serbarea nunţii, care se făcu la mdra lui Nicolae în mijlocul celei mal mari bucurii şi veselii.
In diminăţa ce urmă nunţii, multă plăcere le pricinuî cântecele în cor, executate de şcolarii şi şcolăriţele lui Dumitru, cari venise cu buchete de flori în mână să arate, că şi el ieau parte la bucuria învăţătorului loi\ Intr’adevăr, acăstă neaşteptată dovadă de bucurie înveseli pînă la înduioşare pe tînăra păreche.
Omenii şi chiar femeile din sat când treceau pe lîngă Săf-tiţa rămâneau locului, spre a se minună de frumuseţea el. Puteai s’o vecjl în di de lucru ca şi în di de sărbătdre, di-minâţa sau săra, ea era tot-d’a-una gătită, ca şi cum ar fi fost gata să plece la horă; fără ca cu tdte acestea să fie îmbrăcată în haine scumpe. Din acăstă causă, mulţi dineul însuraţi, îşi certau femeile, fiind-că nu erau şi ele ca Săftiţa.
Două fete, prietene ale Săftiţel, se hotărîră să mergă la ea spre a o întrebă de ce tdte nevestele se fac atât de urîte după măritiş, pe când ea ca nevastă este tot atât de fru-mdsă şi pdte chiar şi mal mult de cum eră fată mare.
Iată ce le răspunse Săftiţa: «Vedeţi, fetelor, femeile singure sînt de vină, că se fac aşâ de slute. Ele cât sînt fete mari, se spală, se pieptănă şi se ţin curate, vedî bine, ca să placă flăcăilor şi să se pdtă mărită. Unele, dau pe faţă ca suliman şi cu rumenele, numai ca să pară mal frumdse, fără să scie că acestea sînt vătămătdre, pricinuind sbârcirea pielei, căderea perului şi a dinţilor. Apoi, după ce se mărită, femeilor nu le-I mal aminte ca să placă bărbaţilor lor. Di-mineţa de multe ori uită chiar să se spele, voind prin acdsta să arate bărbaţilor, vedî Ddmne, că au prea mult de lucru. Cu vreme hainele se învechesc şi se strică şi, cum bani în gospodărie trebuesc cruţaţi mal mult, ele nu-şl mal pot cumpără de la oraş altele noi spre a se găti cu ele. A-şI face altele cu mâna lor, acesta nu pot femeile din satul nostru,.
www.dacoromamca.ro
708
ALBINA
că n’au învăţat nicăerî. Ast-fel se deprind puţin câte puţin cu necurăţenia şi neorînduela, că la urma urmelor ajung atât de desgustătăre, în cât bărbaţii nu mai caută la ele.»
Fetele ascultau cu multă pătrundere vorbele Săftiţeî, cam aspre ce e drept pentru femei, dar li se părea că aşa trebue să fie.
Soţia lui Dumitru vorbi mai departe: «Când m’am măritat, mî-am bătut capul, cum aş face să plac tot-d’a-una bărbatului meu; de aceea mi-am pus în gând ca nici odată să nu mă arăt înaintea lui posomorită, ori nespălată şi des-măţată, ci tot-d’a-una voiăsă şi curată..., curată eu, curată vatra, curată casa, curat chiar şi grajdul vitelor nostre. Aşa îngrijindu-mă, bărbatului meu îl este drag să mă vadă şi să grăiască mereu cu mine.»
Fetele aucjind şi vorbele acestea, tare se miră de hărnicia Săftiţeî. Una din ele adăogă: Forte bine cjicî, dragă Săf-tiţo, dar hainele se rup de la o vreme şi de unde îţi faci altele, dacă nu ţi dă bărbatul?
AI dreptate şi tu, Maridră; dar nu trebuesc lăsate lucrurile să ajungă pînă acolo. Eu din capul locului mi-am făcut obiceiu, ca îndată ce văd că se rupe cât de puţin o haină ori o cămaşă, pun numai de cât un peticei pe dedesubt cu ngrijire, aşâ că mal nu al ghici unde e petecul.
Fetele la ainjul cuvintelor din urmă ale Săftiţeî se roşiră ca sfecla de ruşine, că nu sciu nici atâta lucru. «E drept ceea-ce spui, scumpa ndstră prietenă, (Jise una din ele, vedem şi noi că e rău şi că avem să păţim într’o <Ji, pdte, mare ruşine şi mare nevoie, fiind-că n’am învăţat a cose bine şi frumos.»
Atât au vorbit de astă dată şi s’aîi despărţit.
Săftiţa spuse lui Dumitru ceea-ce â vorbit cu fetele cele două şi că ea ar fi hotărîtă să le cheme sera să le înveţe a lucră.
Dumitru, plin de bucurie pentru gândul acesta bun al fe-meeî sale, adăogă: «Dacă tu vel face una ca asta, ai să câştigi lauda şi bine-cuvîntarea lui Dumnezeu asupra casei nds-tre. Un sfat însă: Tu, dragă, să nu înveţi numai pe cele două prietene ale tale, dar să înveţi tăte fetele cari ar vre să înveţe de la tine.»
Multe <}ile nu trecură şi harnica soţie a învăţătorului îşi puse planul în lucrare. Ea chemă mal întâiu pe Mariăra şi pe prietena acesteia şi le spuse hotărîrea sa. Fetele primiră bucuros a veni în tăte serile la Săftiţa şi nu sciau cum să-î mulţumescă pentru bunătatea ei. Ea începu să ie arate să puie petece aşâ ca să nu se cunăscă; să croiască tot felul de îmbrăcăminte: bărbătesc!, femeescî şi de copil, fără să , bage pânză de prisos. Le purtă apoi prin casă ca să vadă cum tăte lucrurile sînt aşezate la locul lor şi cât sînt de curat ţinute; le ducea şi prin grajd şi prin pivniţă, unde de
www.dacoramanica.ro
ALBINA
709
asemenea se putea observa tot colţişorul curat şi uscat, pentru că Săftiţa tot mereu curăţa şi deretică peste tot locul. Dar în grădină, câte nu le arătă? Le duceâ şi în bucătărie şi le învăţă cum să gătescă curat şi îngrijit, fără să întrebuinţeze multă grăsime şi ca tdte bucatele să fie plăcute şi hrănitdre.
Abia apucară să iasă pe pdrta Săftiţeî şi amândouă fetele, încă din sera întâiu, începură să spună rudelor şi altor fete de sema lor ce au vă(jut şi ce au învăţat de la femeia lui Dumitru. Multe fete din sat, aurind t<5te acestea, se îndemnară şi se duseră la Săftiţa şi-o rugară să le înveţe şi pe ele rostul gospodăriei. Nu după multă vreme, casa învăţătorului eră o adevărată şcdlă, nu. numai pentru copil şi copile mici, ci şi pentru fetele mari. Acesta la început îi da mult de lucru Săftiţeî, dar mai în urmă nu întârzie să aibă şi mână de ajutor de la elevele sale, care pe cji ce treceâ, erau mai îndemânatice şi mai pricepute la ori-ce lucru.
Chiar în anul următor se putea vede multe grădini împrejurul caselor, ceea-ce dădea o privire mai plăcută satului. Să fi văijut, cum vecinele se uitau peste gard una în grădina celeî-l-alte, ciim se sfătuiau şi cum îşi împrumutau răsaduri sau seminţe. Apoi în timpul vereî şi mai ales al t6m-neî, multe ţărance duseră legume frumdse la tîrg, luând parale bune pe ele.
Atâta a trebuit, ca mai tdte fetele şi femeile tinere din sat să alerge a se adăpâ din mănăsele sfaturi ale soţiei lui Du-mitru Stan, care prin hărnicia şi bunătatea inimeî sale îşi câştigă iubirea tuturor.
______________ Şt. Negnlcscu.
SEMĂNATUL CARTOFULUI.
Semănatul depinde de climă. La noî în ţară semănatul pote începe pe de la 15 Martie şi să se continue pînă în luna lui Maiu. Când semănatul se tace prea târcjiu, vege-taţiunea cartofului nu-şi pote completa evoluţiunea sa normală, şi deci în caşul acesta producţiunea va fi mică. Se mănatul va trebui să se facă în mod regulat, adică aceeaşi depărtare trebue observată între rînduri şi plante, ca vege- . taţiunea să se facă în mod regulat De aceea semănatul trebue făcut după o anumită regulă, iar nu după capriciul omului; care regulă trebue determinată înainte de a începe la semănat. Ast-fel de mai nainte trebue socotit că pe cutare suprafaţă de pămint trebue făcute atâtea cuiburi cu car-
www.dacaromamca.ro
710
ALBINA
toii cari să potă vegetâ în bune condiţiunî, dar când vrejii vor ajunge la adevărata lor crescere, se acoperă tot pă-mîntul de la un cuib la altul. Ast-fel din varietăţile de car-toti cu fol mari, se vor semăna 3 cuiburi pe metru pătrat, iar din varietăţile ordinare 4 cuiburi pe metru pătrat.
Din mai multe experienţe s’a constatat că pe o suprafaţă de un metru, dacă se va semănâ un cuib sau două, din aceste cuiburi se pot recoltă mai mulţi cartofi, dar în caşul acesta numărul cuiburilor pe o suprafaţă fiind forte redus şi recolta în general va fi slabă, şi se p6te socoti de 5.000 — 7.000 kgr. Ca cuiburile să nu fie nici prea dese nici prea rari, şi ca producţiunea să fie abundentă, se recomandă ca depărtarea între cuiburi să fie de 50 c. m. şi între rînduri de 60 c. m., ca lucrarea locului să se potă face mai cu înlesnire cu prăşitorea şi cu muşuroitul. Alt-cum cea mai potrivită depărtare între cuiburi şi rînduri ar fi de 55 c. m. Rîndurile se pot însemnă pe suprafaţa pămîntu-lui cu un instrument agricol numit marcator, mai întâiu în lungime şi după aceea în curmezişul locului, şi acolo unde rîndurile se întretaie, se face cu sapa un cuib în care se pune un cartof.
Depărtarea între rînduri şi între cuiburi, se mai pote îndemnă şi cu nisce ţăruşi.
V. S. Moga.
ZPopiala.-jlu.xi.ea. ţă.riî.
După ultimele date statistice, avem în intriga ţară:
5.912.520 suflete.
Din acdstă cifră sînt:
2.994 890 bărbaţi şi 2.917.624 femei.
Avem un număr de 1.269.417 capi de familii, bărbaţi şi 180.808 capi de familii femei.
Populaţia din comunele rurale se ridică la cifra de 4.798.012 locuitori.
In capitalele judeţelor avem: 948.257 locuitori, iar în cele-l-alte comune urbane 166.281.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
711
Din popor.
Ir A T^IBtlNAD,
Ci-că un ţăran se duse la un advocat să-I facă o acţiune. Dar acolo judecătorul, cum o fi fost nu sciu, (Jise: «Acţiunea se respinge ca nefondată.» Iar ţăranului fiindu-I necaz că se respinge acţiunea lui, şi pentru-ce, pentru un lucru de nimic, şi mal din fund (Jise cu un glas tare către judecător: «Dar dă-o încoce d-le judecător să-I punem fund dacă nu-I înfundată, nu s’o respingi pentru lucru de nimic.»
________________ Hristca N. Ţapu. „
Pagina
GREŞELI DE ORTOGRAFIE.
i
— «Te rog să mă erţl, amicul meii, dacă vel găsi greşeli de ortografie în scrisorea asta; am în cap o pălărie mare care-ml face umbră şi de aceea nu pot scrie corect.»
www.dacaromamca.ro
712
ALBINA
Cronica săptămâneî.
—	Vreme închisă şi umedă. Ploi mari în tătă ţara. Din pricina topire! zăpezi! şi a căderi! ploilor, ape ca Oltul, Argeşul, Buzăul, ameninţă cu înecuri. La Vaslui, Urzicenî şi în jud. laş! inundaţii.
Ar fi timpul ca ploile să înceteze, căc! prea multă ume-<}ălă întârzie şi strică semănăturile de tărnnă. Nici cele de primăvară nu pot fi semănate.
—	M. S. Regele a primit o scrisăre cu urări de fericire, din partea Regelui Danemarcei, pentru nascerea principese! Maria.
—	Ministerul Instrucţiune! nu maî îngădue permutarea vre-uneî şcăle dintr’o clădire într’alta, precum nicî închirierea vre-une! case pentru şcălele primare fără aprobarea re-visorulu! şcolar şi a medicului plăşii.
—	Au apărut în «Monitorul oficial» nouile leg! asupra pro cedurii civile, recrutări! şi a monopolului hârtie! de ţigare.
—	In Cameră s’a împărţit un proect de lege pentru baterea de monede de nichel de 5, 10 şi 20 bani, pecum şi pentru rebaterea pieselor de argint tocite. Se vor bate un milion de monede de 5 bani, un milion şi jumătate de 10 ban! şi o jumătate de milion de 20 ban!. Bani! vor cuprinde 25 la sută nichel şi 75 la sută aramă.
—	M. S. Regele şi A. S. R. Principele Ferdinand au fost de faţă la Academia Română la şedinţa solemnă pentru primirea noului academician d. Erbiceanu, profesor universitar. Noul academician, a ţinut o cuvîntare despre viaţa şi activitatea protosingheluluî Naum Râmniceanu. D-l D. Sturdza a răspuns în numele Academie! lăudând pe d-l Erbiceanu şi arătând folosul obştesc ce se dobândesce când statul şi biserica conlucreză pentru aceeaşi ţintă înaltă. Suveranul a felicitat pe ambii academician!.
—	D-l T. Speranţa, inspector şcolar, a alcătuit două piese de teatru contra alcoolismului, cu numele : «De necaz* şi «Ce face dracul.» Amîndouă sînt fărte potrivite a fi jucate de către elevii şcălelor rurale, măi ales că rolurile pot fi lesne învăţate.
—	In comuna Breza-de-sus (Prahova) s’au descoperit is-văre de ţiţeiu de o fărte bună calitate.
—	Membri! Ateneului român din Bucurescî au bătut o medalie de argint în onărea iubitorului de Român! contele italian de Gubernatis, profesor, poet, scriitor mare. Medalia î! va fi înmânată la 7 Aprilie când serbeză al 60-lea an al vieţii.
D-l profesor Ureche pregătesce şi un album cu bucăţi de
www.dacaramanica.io
ALBINA
713
ale scriitorilor noştri. Vor fi în primul loc bucăţi scrise de mâna M. S. Regelui şi Regina României.
Femeile române au trimis contelui Gubernatis un frumos obiect ce înfăţişeză Gloria încununând geniul.
—	Românii din com. Tirimia-mare (Transilvania) s’au legat să nu mal puie în gură băuturi spirtose. Ei s’au supus de voe la o pedepsă de 10 fiorini (22 lei) în folosul bisericii, dacă şi-ar călca cuvîntul. învoiala a fost iscălită de 130 inşi afară de slugi. Pînă acum, sînt de atunci mal trei luni şi nici unul n’a călcat legămîntul. Iată o pildă vrednică de imitat şi de sătenii beutorî de la noi!
—	La Viena a fost viscol mare. A căcjut zăpadă cu nemiluita, aşâ că mersul trenurilor şi al tramvaelor a fost întrerupt în multe locuri. Vorba aceea: Iarna ne-a lăsat pe noi şi v’a apucat pe voi!
—	Mare parte din trupele boere sînt trimise la sud de Konstadt, noa capitală a Orangeluî. S’a dat o bătălie la sud de Brandfort, care a durat 3 ore. Boeriî au fost siliţi să se retragă, lăsând pe Englezi să cuprindă delurile.
O altă luptă s’a dat la Karee, unde boeriî erau fdrte întăriţi. Aceştia erau aprdpe să fie înconjuraţi dacă nu băgau de sâmă mişcarea Englezilor şi nu se retrăgeau. Posiţiile boerilor au fost luate rînd pe rînd şi el au fost alungaţi. S’au maî dat lupte la Mafech, Varenlon şi în alte locuri, cu resultat necunoscut.
Singura biruinţă a Boerilor a fost la Tabanchu unde un detaşament de Englezi şi şăse tunuri au căcjut în mâna lor.
E vorba că înaintarea comandantului general englez Ro-berts să se facă peste o săptămână spre Nord.
O nenorocire care a maî isbit pe Boerî e perderea generalului comandant Joubert, mort din causă de bolă. E vorba ca în locul lui să se numescă generalul Botha, de nein român de peste munţi, fost locotenent în armata austriacă.
a. t.
MULŢUMIRI
D. G. Cădere, învăţător în comuna Buhalniţa, aduce mulţumiri următorilor domni cari au contribuit peutru întreţinerea cantinei şcolare: V. Cădere, Pr. Chirilescu, Pr. P. Roşescu, I. Andonescu, V. Nestor, N. Baciu, V. Stace, I Neamţu, Gli. Grigoriu, M Ionescu, C. Gheorghiescu, M. Leonescu, I. P. Cădere, I. Vasiliu, I. a Mărinei, I. Ciucanu, N. Chele.
www.dacQFomanica.io
No. 4.
ÎNTÂMPLĂRILE PERICULdSE
ALE
UNUÎ MARINAR FRA^CES
rlOUA GUINEE.
Traducere de C. C. Pap.-Taşcâ.
'Orangonokiî erau neînvinşî şi nimeni nu îndrăsniă să le stea ■în cale când năvăliaii spre ţărmuri. El umblau călări pe nisce draci, cari aruncau foc pe nări şi mergeau cu iuţela vîntuluî.
Din tote acestea conchiseiă că acel popor era răsboînic şi că luptătorii purtah arme de aur, ceea ce nu mă miră de loc, căci aurisem dejâ spunăndu-se în Australia că interiorul Nouel-Guinee coprindeâ mine nesecate de aur. Intr’o (ji pe când foiletam una din cărţile mele în care se gâsiâ zugrăvit un cal, un sălbatic se apropie de mine şi arătând chipul calului strigă: «Edze, -edze !» adică Drac !l
Inţeleseiii atunci că locuitorii dinăuntrul ţării aveau cal. Ne-îndoelnic el erau pînă la un âre-care punct civilisaţî; acestă •credinţă mă făcu să mă hotărăsc să încerc totul pentru a fugi din Ragek şi să mă duc la Orangonokl, îndată ce voifx aveâ prilej. Lagankou, marele preot, care era forte deştept şi care părea că ■pricepuse superioritatea ce Europenii aveau asupra compatrioţilor săi, îmi arătă din ce în ce mal multă prietenie şi mă rugă să-I povestesc lucruri din viaţa mea trecută, fără îndoială spre a afli de la mine cunoscinţe de cari s’ar fi putut folosi. Poves-tindu-I eh, îl făceam şi pe el să-mi povestescă, aşâ că afLaiu. că înaintea mea avusese un alt prisonier alb, care îl iniţiase în misterele societăţii căreia datoriam scăparea mea. In una din convorbirile nostre aduseiu vorba despre aur şi felul de a-1 scote din pămînt. Ochii i se aprinseră de dorinţă, totă fiinţa lui păreâ •că se transformă şi în sfîrşit îmi (jise :
—	Este forte mult aur în regatul Kontar.
—	Bănuiam, îl răspunseiu. Orangonokiî sciu ore să-l scotă?
—	Au ore-carî cunoscinţe; dar noi am pute să le arătăm mijlocul de a-1 ave în mari cautităţî.
—	Nu ne-ar omorî ore dacă am trece munţii Tanovorku?
—	Nu, dacă le-am arătă cum să-şi exploateze minele. Am vă-<Jut de multe ori răsărind sorele, adaogă el, arătându-ml perii săi albi pentru a-mî probă că avusese vreme să studieze inimă ■omenăscă.
De atunci hotărîrăm o expediţie în regatul Kontar. Cu totul
www.dacocomamca.ro
ALBINA
715
alte motive de cât ale luî mă făcea să încerc acâsta. Totuşi ho-tărîiu să merg cu e).
El spuse tribului că avea să vorbescâ cu Otaru şi că mă luă să-l ajut. Plecarăm dar, însoţiţi de ţlece omeni cari duceau tot ce aveam mal preţios. Ne îndreptarăm spre nord-est, trecând pe lângă pămînturile mal multor triburi, cari despărţiaă regatul Kontar de orăşelul Ragek. După trei (Jile de mers tot la del, ajunserăm în vîrful unei stânci grozave.
La piciorele nostre se întindea cât puteai să vecjl cu ochii o câmpie semănată cu păduri şi udată de o mulţime de rîuleţe, cari după ce şerpuiau în tote părţile, se vărsau într’un mare lac cu apele limpecjl ca sticla, care scăldâ temelia zidului natural pe vîrful căruia ne aflam noi. Acest lac n’aveâ nici o scurgere visibilă, ceea ce mă fâceâ să bănuiesc că se vărsă în mare prin vr'un canal pe sub pămînt, fapt ce îmi explică bogata vegetaţiei, de care eră îmbrăcată costa pe care o părăsisem.
Un lanţ de munţi înalţi închideau orizontul şi mărgineau câmpia la o distanţă forte mare.
Privind vîrfurile negurose ale Tanavorkulul, nu mă mal îndoiam că o numerosă populaţie trebuia să locuiască pe cea-laltă costă şi că acolo voiu fi silit să-mi petrec mulţi ani al vieţii.
Regatul Kontar începeâ din câmpia care se întindea în faţa ochilor noştri. Mi se părea că văd un nou raiu pămîntesc. Valuri de fum se ridicau rostogolindu-se pe deasupra palmierilor înalţi, arătându-ne presenţa omenilor; pretutindeni se întindeau câmpii cultivate cu grijă; în depărtare se vedeau rătăcind turme de antilope şi cirezi de bisonl (un fel de bol din acele ţări); iar în aerul cel străveziu sburau nisce pasări mari cu penele ■forte frumose.
Pentru a ajunge însă la acest pămînt al făgăduinţei, trebuia să scoborîm valea prăpăstiosă în al cărei vîrf eram. Lagankeu dădu drumul excortel, după ce le spuse ,că o morte înfricoşe-tore aşteptă pe orl-cine ar fi îndrăsnit să se îndrepte spre acea câmpie. Recomandaţie zadarnică, căci el sărmanii, abia îndrăs-nise să-şi arunce ochii asupra înspălmîntătoruluî regat Ragek! Când nu-I mal zărirăm, ne încărcarăm cu tot ce adusesem cu noi şi începurăm cu curaj să ne scoborîm la vale. N’apucasem să tăcem nici o sută de metri când, ca cum ar fi eşit din pămînt, ne pomenirăm înconjuraţi de vre-o 20 de OrangonokI. Erau nisce omeni mici de stat, dar cu înfăţişarea bărbătăscă, îmbrăcaţi cu nisce tunici lungi pînă mal jos de genuchl. Unii aveau un fel de peptare de aur curat, alţii chivere de aur; toţi purtau săbii, suliţl, arcuri şi săgeţi şi erau călări pe nisce cal mici şi forte iuţi, murgi şi albi.
Intr’o clipă ne prinseră şi ne legară sdravăn cu frînghil împletite din fire de aur şi piele de căprioră. Şeful Orangonokilor întrebă pe.Lagankeu cum îndrăsnise să intre pe teritoriul Kontarulul? Afară de câte-vâ cuvinte, limba lor semăna cu a celor din Ra-gek, cu deosebire că pe când aceşti din urmă vorbiau mal as-
www.dacoromaiiica.ro
716
ALBINA
pru şi mal apăsat ceilalţi vorbiau maî mult în vîrtul buzelor.
El ascultă forte puţin începutul răspunsului lui Lagankeu, dar păru a se interesă forte mult când pricepu că eră vorba de scoterea aurului. Făcu apoi un semn soldaţilor sel: aceştia ne înconjură după ce-şl vîrîră în teci săbiile şi-şi lăsară în jos su-liţile, apoi apucând pe un drum forte bine bătut ne porunci să mergem. Mal nainte de plecare, şeful trimesese doi soldaţi înainte. Vă(jendu-I galopând pe micii lor cal, cu pulpanele hainei în vînt, cu armele şi codurile sclipind la razele soreluî, înţe-leseiu puterea ce aveâ vederea lor, asupra spiritului mărginit şi superstiţios al sălbaticilor din Ragek.
Cap. IV.
După un căs de mers, poposirăm înaintea unei case frumuşele, înconjurată de copaci mari, cari făceau o umbră plăcută. Aici găsirăm masa gata şi ne odihnirăm aprope două cesurL Eram prăpădit de ostenelă, de ore-ce Lagankou şi eu ne adusesem în spinare bagagele, cari nu cântăriau maî puţin de 50 kgr. fie-care pachet; totuşi noutatea situaţiei mele îmi dădu noul puteri, şi începuiu să cercetez casa în care ne găsiam şi care eră una din cele mal frumose din câte vecjusem.
Erâ făcută din lemn, în două caturi şi un subsol pentru vară, la catul de sus te ridicai de afară pe o scară largă. Fie-care cat erâ înconjurat de un balcon a cărui stâlpi de lemn erau bine şi frumos sculptaţi. De jur împrejur erau curmali plini de fructe, iar într’un colţ umbrit de arbori, erâ un mare basin, plin cu apă care se scurgeâ cu un murmur plăcut. Nu mă îmbăiasem de la plecarea din Melburn; fuseiu dar fericit când mi se dădu voie să me scald în acestă apă limpede şi prospătă. In timp ce înotam, una din acele pasări pe cari le văzusem de departe şi mi se păruse atât de frumosă, se lăsă în apă, fără nici o frică, chiar lângă mine. Mi se spuse că se numea «Uaneu.» Penele sale aveau culorile curcubeului şi străluciaă ca aurul, dar aveâ un ţipet ascuţit şi neplăcut.
Când plecarăm de la acestă încântătore locuinţă, ni se aduse mie şi tovarăşului meu câte un cal, iar bagajele ni se puseră pe un alt cal. Apoi, între Orangonokî, plecarăm maî întâiii în trap mic, apoi în galop repede, făcend un mare sgomot lăncile şi săbiile cari se isbiau de şelele cailor. Din distanţă în distanţă, întâlniam case la tel cu cea pe care o părăsisem, avend între ele o depărtare de aprope 20 kilometri; acestea eraii un soiu de poşte pentru serviciul regelui. Pe drum ne încrucişarăm cu un corp de călăreţi cari se duceau spre răsărit; se schimbară câte-vâ cuvinte cu noii veniţi cari mă priviaii cu un soiţi de desgust amestecat cu mirare, apoi ne urmarăm călătoria pînă sera când ajunserăm la o casă de poştă unde aveam să dormim noptea.
(Va urma).
www.dacaromanica.ro
Poşta Administraţiei
D. Constantiticscu, învăţ. Mueresca, Vâlcea. Pe anul al III-lea achitat cu chitanţa 17.288.
Pr. C. Vuicea, Sălătruc, Mehed- Idem chitanţa 17.161.
N. Isvoranu, cond. poştal, T.-Măgurele Idem chitanţa 17.085.
M. P. Cristescu, învăţ. Bâlvănesci, Mehed. Idem chitanţa 19.524.
I. Gcorgescu, Matiţa. Idem chitanţa 19.979.
Sandu, Dumbrăveni. Adresa este B-dul Academiei 4, Bucurescî.
1. Dumitrescu şi T. Marinescu, Fometesci, Vâlcea. Abon. d-v. achitate cu chitanţele 19.987 şi 19 988.
Căpitan Fotescu, Buzău. Idem chitanţa 19.440.
77. Nicolescu, Tulcea. Idem chitanţa 19.399.
I. Râdulescu, Frăsinet, Vlaşca. V’am trimes din nou tabloul în revistă, am reclamat poştei pentru numărul ce v’a lipsit, de nu vi l’a dat în-cunosciinţaţi-ne.
Pr. C. Gcorgescu, Sincenî. Abon. d-v. pe anul al III-lea achitat cu chitanţa 19.916 idem.
M.	Ştefănescu, învăţ. Slăvesc!, Vâlcea. Cu banii trimişi la 21 Ianuarie, v’am achitat pe anul trecut liberându-vă chitanţa 16.348, de ore ce eraţi neplătit pe anul al II-lea. De aţi dat cuî-va anul trecut, comunicaţi-ne.
Pr. V. Pleşoianu, Pleşescî. Abon. d-v. pe anul al III-lea achitat cu chitanţa 17.504.
Pr. Petre Ionescu, Sirinesa. Idem chitanţa 17.475.
Pr. 7. Popescu, învăţ. Gratia, Vlaşca. Idem chitanţa 19.552.
C. Nicolescu, Perşinari. Idem chitanţa 19.074.
7. Isvoranu. Isvorele, Mehed. Anul II cu 14.869 şi anul III cu 14.637.
Pr. Tofan, jud. Tulcea. Abon. sf. tale pe anul al III-lea achitat cu chitanţa 17.259.
Pr. Măzăreanu, învăţ. Hanţescî, Dorohoiu. Idem chitanţa 17.575, co-municaţi-ne numerile ce vă lipsesc şi vi le vom trimite. Pentru viitor ţineţi socotolă a ne reclamă de neprimirea revistei imediat, nu după luni de $ile, căci nu mai sîntem în măsură să cerem socotdla de pierderea numerilor, dacă nu ne reclamaţi la timp. Acestă rugăminte o facem tuturor abonaţilor atât în interesul d-lor cât şi al nostru, mai cu sămă că sint numere pe cari nici nu Ie mai avem şi colecţiile nu le putem strică.
Tănase FI. Besnca, Piatra, Teleorman. Abon. d-v. pe anul al III-lea achitat cu chitanţa 19.957.
C. I. Bădulescu, Călăraşi. Idem chitanţa 17.594.
C. D. Tonccscu, proprietar, Maglavit, Dolj. Cartea cerută v’am trimis-o încă de la 23 Februarie, răspundeţi de primire.
N.	Teodorescu, Filipesci. Cu banii ce am primit de la d-v. prin mandatul No. 4 din 23 Decembre 1899; v’am achitat pe anul trecut al II-lea cu chitanţa 16.255, de la d-1 Oprescu n’am primit; deci descurcaţi-vă cu dînsul. De i-a trimes să comunice No. mandatului şi data.
A apărut:
Resboiul nostru pentru neatârnare, povestit pe înţelesul tuturor, ediţia IlI-a, de cunoscutul scriitor şi colaborator al nostru G. Coşbuc.
Acestă lucrare formând un volum de 284 pagini sau 18 cole, pe hârtie gălbuie, format octav, este cea mai eftină carte literară din câte au apărut la noi, necostând de cât 95 bani. O recomandăm cu căldură cititorilor noştri de ore-ce în ea se găsesc multe lucruri folositore şi e plină de învăţături pentru nemul nostru.
Toţi cititorii revistei nostre, îşi-o pot procură prin administraţia nos-tră, contra costului de 95 bani, plus 15 bani portul.
www.dacoroinaiiica.io
FLAUTUL NAPOLITAN
Cu clape perfecţionate forte durabile
Ori-clne, chiar şl un copil începând de la 8 ani, p6te cântă cu acest flaut cele mal fru-mdae cântece, fâră a avă cea mal mică idee de musică. Un flaut cu 28 cântece streine şl ÎS românesc!, lei 1.50.
In provincie se expediază franco contra lei 2 primiţi inainte In mărci poştale sau cu mandat poştal.
Cu ramburs nu convine să se expedieze un singur flaut, de ore-ce gorto^şi taxa rambursului costă lei 1,55
iluT^mîrî^nmTt^înîtru^cest^huUe^îîrrparterd-lor : Sub-locot. Niculescu, Fălticeni; Const. T. Mănciulescu, student, Buzău; F. Vasiliu, Ruginăsa; Qh. Ioan Pâslaru, C.-Lung; Alexandru Sava, Constanta; Mişu M. Garoflid, Buzău; D. Negulescu, Comarnic; I. Do-brescu, Alexandria; Th. Vasiliu, Galaţi; P. lonescu, Craiova şi multe altele se pot vedeâ la bluroul med ; de alt-fel mu oblig a restitui costul la nemulţumire.
i

ŢITERA TIROLEANA
„IDEAL”
Cu care ori-clne, chiar şi copiii şi per-s(ne cari nusciu carte, p6te cântă imediat cele mal trumâse cântece, fără nici o şcoli şl firi a ară cea mul miri Idee de note saă maniei.
Preţul unei ţitere Intr’o cutie elegantă,
NB. La nemulţumire se inapoiaza imetu&i. o*.uu.
cu 34 cântece, dintre cari 6 romluescl, este de lei 2.75; G cântece românesci deosebite 30 bani. In provincie se expediază franco contra lei 3,86, (cu 0 cântece române deosebite lei 4,16) primiţi înainte; cu ramburs 55 bani mal mult.
A. S. Lindcnberg — Buc»rosei, Str. Stavropoleos No. 2/AL. Elagiul I-iu.
Cel mai mare si cel mai vast magasln din Ţară si singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOÂNELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei,

,
Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 »	»	facon Klappe, 15,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	besoţurî, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentrn bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 chevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru dame
De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 »	» High-Liffe, 15,95, 14,95
»	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6)95
5,95,	4.95.
Ghete pentrn băeţt, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tote sezonele se pole găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine.
Magasinul la t6te Sesfmele lingă Poliţiă. Bucuresci, Calea Victoriei 27, Bucuresci.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avă un scâtjămînt de 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul.

Institutul de Arte Grafice CAllQL GOUL, Strada Domne! 16.-
www.dacoromamca.ro
-Bucuresci.
******