ANUL III. 20 Februarie 1800. p. 3>u/fu Revistă Enciclopedică populară jfîpare în fie-carc Duminică Rbon în ţară pe an Del S ^ flbon, în străin, pe an Del 8 » » » 6 luni > 3 | Un număr......15 bani StUjeluri 1 leu linia. Nlica publicitate 5 bani euuîntul. ^^^NManuseriptele nepublleate se ard. ---=>8>S>@:<3•< PREfUL ANUNŢURILOR: 1 pagină în Supliment Le! 20,— V. “ idem » 2,55 •1 » copertă » 30,— V. » idem » 3,00 Pe un an.........Lei 24,— x Pe trei luni .... » 6,— Abonamentele se primesc ia ad- x tninistraţiunea revistei, precum şi £ Anunţurile repetate au o reducere la biurourile uniune! poştale. de 25% din preţ. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Pasagiul îţomân, 20. — Bueureseî. www.dacQFomanica.ro ALBINA n49 CĂTRE CITITORI. veste bună avem să anunţăm cititori-lor noştri. Graţie muncii nostre stărui-tore, am reuşit să atragem atenţiunea 0 si bună-vointa d-luî Ion Kalinderu, care, vedend programul ce ne-am propus a realisâ, a bine-voit nu numai a ne da sprijin ca pînă acum, dar a veni chiar să lucreze alăturea cu noî. Cu începere de adî înscriem în fruntea comitetului revistei nostre pe d. Ion Kalinderu administratorul Domeniului Coronei, membru al Academiei Române. Activitatea d-luî Kalinderu pentru ridicarea poporaţiuniî rurale a ţării nostre este în deobste cunoscută. D-sa este iniţiatorul > > societăţilor culturale de pe atâtea sate ale Domeniului Coronei, al societăţilor de ajutor şi economie; este acela care, personal, se intereseză de bunul mers al gospodăriei tărănescî, de succesul scolelorsi al bisericilor, într’un cuvînt de întrega viaţă sufletescă şi economică a sătenuluî. De aceea sîntem siguri că scirea acesta va fi cu bucurie primită de toţi cei cu dor de propăşirea poporaţieî rurale. Ea va fi o garanţie maî mult că vom urmă cu stăruinţă pe calea ce ne-am propus pentru ajungerea acelei ţinte înalte, care a format credul întemeietorilor „Albinei.” COMITETUL. www.dacaromaiiica.ro 550 ALBINA Portul perucilor şi bărbierii la Romani DE Ion Pţalinderu. I. şedinţa de la 4 Februarie curent, d-1 I6n Kalinderu, membru al Academie!, a întreţinut auditorul cu lectura Sr® ce-a făcut asupra perucilor şi exercitarea meserie! băr- 8? bierilor, subiect atins numa! în trecăt în sesiunea generală trecută, când a vorbit pe larg despre portul pieptănături! şi barbe! la Romani. Cu acea ocasiune arătase importanţa istorică, timpul de când dateză obiceiul de a tăia perul şi barba, despre briciu, fdrfeci şi consacrarea părului 4e>lor; apoi ajutat de numerose stampe, artistic executate de pe monecj! vechi, medalii, busturî, etc., ne-a înfăţişat portul bar-bei şi părului primilor Cesari Romani pînă la Valentinian şi Valens; arată asemenea coafiura femeiască cu varietăţile ei excentrice şi termină arătând influenţa bine-făcătore a creştinismului, ce se resumă în îndemnul dat omenilor de a evită deşertăciunile vieţeî, găsind satisfacţia în facerea de bine, milă pentru cel nevoiaşi şi rămânând statornici ideilor de credinţă şi modestie. Cu aceeaşi expunere limpede, spirituală şi instruită, d-1 Kalinderu ne face să privim acum alt tablou al vieţeî intime a Romanilor, discutând în amănunţimi portul perucilor şi exerciţiul meseriei bărbierilor. întrebuinţarea perucilor, cjice d sa, este un vechiu obiceiu, ce găsim nu numai la Romani, dar şi la cele-l-alte popdre din anticitate. Scopul eră une-orî a satisface cochetăria şi modele, mai cu deosebire în epoca când coafiura se purtă piramidală, alte-orî pentru a acoperi accidentele capilare, causate de diferitele boieli cu cari se da pe cap şi In fine când tradiţiunea cereâ ca părul natural să fie jertfit, în care cas se indică ca cel maî bun mijloc portul perucei, confecţionată din păr străin. Acestă falşe poddbă aveă numiri diferite: galeria, galericulum, corym-bium, cappilamentum, coliendarurn. Moda cereâ ca perucile să fie blonde şi curentul eră aşâ de mare, în cât femeile brunete, neisbutind dese ori a da părului lor natural acestă cu-lăre aurie, îşi tundeâ părul, ba îl şi râdeau, găsind satisfac-ţiunea suiietâscă de a-şi fi pus peruca blondă pe cap. Aşâ cereâ moda ! Marţial pomenesce de Galba, care a usat de acest mijloc; iar Properţiu rîdeâ cu fineţe de femeile cari părtă cu atâta mândrie părul cumpărat, cu care îşi împodobesc craniul! www.dacoramanica.ro ALBINA fi fii Dar abusul merge aşa de departe, în cât chiar capetele sta-tuelor sînt expuse acestui capriciu al timpului. Sculptorii artişti executau minunat peruci în marmură ce matrdnele le puneau pe capetele busturilor lor, când înfăţişându se cu pârul negru, când blond... după cum cereâ moda! Pentru cel mal cunoscători, eră greu chiar de a recundsco şi precisă de când dateză statua, aşâ că vîrsta acelei femei trebuia dedusă după modă. Aşâ vedem bustul Lucileî de la Capitoliu a căreia perucă de marmură negră este mobilă şi •demontabilă ; în grădina de la Potsdain statua Iulie! Mammea, mama lui Alexandru Sever, şi altele asemenea în museul Pio Clementino din Roma. In privinţa existenţei perucilor la antici, pe cari câte-vâ persdne au încercat a le negă, d l Kalinderu (Jice că atât istoria cât şi poesia, tradiţiunea, monumentele vechi, protes-teză contra acelei păreri şi ne citeză pe scriitorii moderni «a Legendre, d. de Guerle, în lucrarea sa «Elogiul perucilor,» Mânage în Dictionnaire etymologique, ca şi Saint Foix, •cari toţi dovedesc că Grecii şi Romanii aii făcut us, ba chiar abus de acest accesoriu de toaletă, ca ceva bine venit în ajutorul farmecelor firesc! pentru sexul doritor de a place. Academicianul ne înfăţişeză scene din viaţa Fenicienilor ale căror femei jerfiau perul lor Venereî din Tyr; la AsirienI, unde tăierea părului se impunea tinerilor do ambele sexe, spre a se pute căsători — deci nuntă cu peruci! — Chiar Grecii, cari ţineau mult la podoba naturală a capului lor, imitară pe Fenicieni şi scenele din «Ajax furios a lui So-focle, ca şi din «Electra», ne schiţeză solemnitatea cu care so făcea asemenea jertfe. Doliul impunea de asemenea tăierea perului, cum vedem în «Oreste* al lui Euripide, când corul cântă: «Iată Tindar, acel spartan, împovărat de ani, care se apropie, îmbrăcat cu haine negre, cu capul ras, sub povara durere! în care l-a afundat fiică-sa!» Perşii, pentru a-şl arătă întristarea, spune Erodot, râdeau nu numai capul, dar au tuns chiar pârul tuturor cailor. Mal departe d-1 Kalinderu vorbesce cum acest obieeiîi d’a purtă peruce s’a întins pînă la lumea templelor, descriin-du-ne pe preoţii Dianel, ce aveau peruce cu pârul sbârlit, pe preoţii bunel zeiţe Cibela, cari considerau ca un talis-man acul întrebuinţat la coafura acestei zeiţe, determinând mal târcjiu pe Serviu a face din acâstă statue chezăşia gloriei şi duratei imperiului roman. Adaugă apoi curiositatea lui Mausol, Regele Cariei, soţul frumdscl Artemisa, porunca ce a dat do a se tunde toţi supuşii sâl, iar pe de altă parte a cumpărat tot pârul de la pop6rele vecine, punend apoi bir maro pe peruci, spre a umple golurile visteriel sale! La Romani perucile, devenind o adevărată epidemie pe Ia sfîrşitul Republice!, scriitorii de talent ca Ovidiu, Pro- www.dacoromaiiica.ro 552 ALBINA perţiu, Tibul, inspiraţi de perucile iubitelor lor, au dat la lumină versuri ieşite din fundul iniineî, arinoniose, une-orl cu o duioşie mişcătdre, alte ori pline do sarcasm şi ici pe colo presărându-Je cu imagini sensuale. _______________ (Sfîrşitul în No. viitor). Dile mari în istoria Românilor » 20 Februarie 1821. in amestecul sângelui versat prin văile şi şesurile Transilvaniei s’a plămădit mănosul pămînt al ţărilor nostre, iar din Dacii rămaşi aci după grozavele lupte pe cari le purtară cu Traian, amestecaţi cu coloniştii Romani aduşi de acesta prin a-ceste locuri, s’a născut poporul nostru, poporul românesc, care în decursul timpului, demn s’a arătat de a fi urmaşul celor două popore de o potrivă de viteze. Peste acest popor — mic la numer, dar mare în fapte vitejesc! — năpădiră vreme îndelungată nenumărate popore duşmane, cari căutară să-l alunge de pe pămîntul lăsat lui moştenire de către divul Traian. Românii însă se luptară cu bărbăţie şi atunci când, încolţiţi de numărul covîrşitor al duşmanilor, erau ameninţaţi a fi dovediţi, ei se urcau în munţi, ca acolo să-şi păstreze neschimbate limba, credinţele şi obiceiurile moştenite de la străbunii lor! Intru acesta au isbutit atunci, când scăpaţi de potopul năvălirilor, spre câmpie coborându-se, ei se despărţiră, formând mai multe ţărişore deosebite la nume dar de acelaş nem de omeni locuite. In acest timp, Românii, vădend că au Domni conducători, ridică capul, pun mâna pe arme şi înfruntă pe îngâmfaţii duşmani ce îndrăsnise a-i provocă. Sub aceşti Domni Românii deschiseră ochii şi vădură că fraţi sînt şi că mai bine şi mai uman este a se lupta la o laltă în contra duşmanului comun, de cât ei între e\ Dar nu în tote dilele unui an lucesce cu putere sorelel Mai apar din când în când pe cerul albastru străvediu şi nori groşi ce împiedică de a se arătă dătătorele de viaţă www.dacoramaiiica.ro ALBINA 553 raze ale strălucitorului sore! Nu toţi Domnii cari au ocâr-muit ţările Române se chemau Mircea, Ştefan ori Mihaiu. Erau şi de acei Domni cari căutau să se îmbogăţiască pe spinarea obiditului popor Român, fără să se gândescâ că e păcat să iei şepte piei după nenorocitul care nu are ce să mănânce! Tudor Vladimirescu. Şi fiind-că cei cari voiau să apuce tronul erau mulţi, ei se găsiau în necontenită vrajbă şi Turcii, Austriaca şi Ruşii — chemaţi când de unii, când de alţii spre a-i ajută să apuce tronurile ţărilor Române — intrând în ele, le jefuiau şi în lung şi în lat, lăsând în sapă de lemn pe nefericiţii lor lo- . cuitorî. Tronurile se puseră la mezat şi atunci—ce nefericire! — ei, strănepoţii eroilor de la Berzava, Tapae, Rovine, Ra- www.dacQFomanica.io 554 ALBINA chova, Jilişte, Câlugărenî, ajunseră să-şi prosterne genunchii în ţărână dinaintea lepădăturilor din Fanar, pe cari Sublima Portă în a eî părintescă înţelepciune ni le trimeteâ drept peşcheş şi cari istovite de petreceri şi sleite de bani, ve-niau în ţările nostre spre a plecă — când cădeau în dis-graţia mai marilor de la Constantinopole — spre a plecă peste hotare cu sute de care de bani, storşi de pe spinarea bietului locuitor al ţărilor Române! Şi acum, începe pentru Români o viaţă amară, o viaţă de chin! Pentru a pute plăti nesfârşitele dări puse pe capul lor de către nesăţioşii Domni fanarioţi, ei fură nevoiţi a-şi vinde boulenii, vitişorele lor, a-şi îmbucătâţi moşiile date pe veci strămoşilor lor ce încercaţii Domni, pentru vitejiile desfăşurate pe câmpul de onore! Dar nu fu numai atât. Când acestea se isprăviră şi Românii nu mai aveau cu ce plăti angaralele—fiind că nu puteau să dea ceea-ce nu aveau — fură supuşi la tot felul de casne, deveniră slugi pe pămîn-tul strămoşesc. Ţara se pustiâ, locuitorii luându-şî lumea in cap se duceau să trăiască în păduri selbăticindu-se şi apucându-se de pradă. Ţi eră mai mare jalea vecjend cum acestă ţară hărăzită cu atâtea şi atâtea bogăţii să fie supusă bunului plac al unor omeni, cari n’aveau nimic sfînt în sufletul lor! Paharul de suferinţe se umpluse, ba chiar detese peste dîn-sul şi nu se puteă ca pentru vecie Românii să fie osândiţi a suferi o ast-fel de ruşine, trebuia să li se arate şi lor luminosa di, care să alunge departe întunericul mohorât ce de atâta amar de vreme le împâiginise ochii! Şi acăstă di — de o potrivă de scumpă pentru toţi Românii— fu diua de 20 Februarie a anului 1821. » La glasul Oltenuluî Tudor Vladimirescu, Românii deşteptaţi din toropela în care zăceau, ridică capul, îşi pregătesc armele şi voesc să se facă iarăşi stăpâni în ţările lor, acasă la ei. La sunetul trâmbiţei de resboiu, scos de cel mai iubit fiu al patriei sale şi purtat pt aripele vîntului pînă in cele mai depărtate colţişore ale ţărei nostre, Românii se entusiasmeză, spadele cele ruginite de vreme sînt frumos curăţite şi aş-tăptă numai pe conducătorul lor vitez spre a-1 urmă în lupta pentru moşie şi dreptate. www.dacQFomanica.io Statua lui Tudor Vladimirescu ridicată în Tîrgu-Jiu. www.dacQFomanica.ro 656 ALBINA Fu neasemănat de frumosă acăstă (ji precum şi cele-l-alte cari îî urmară! La strigătul de alarmă scos de Oltănul Tudor, Românii cu mic cu mare se ridică ca un singur om şi conscienţi de drepturile lor spulberă—ca şi vîntul pleva—şleahta de fanarioţi, cari nu se mai săturau şi cari sărăcise pămîntul mănoseî nostre ţări, sugându-i totă puterea lui de hrană l Poporul Român, care atâta timp nu detese semn de viaţă, la glasul Domnului Tudor — cum îi diceau ei — îşi aduc aminte de ce au fost strămoşii lor odinioră şi cu glas sus şi tare cer — celor ce se învăţase a ne privi ca pe nisce slugi — să-l lase liber în ţara lui, în casa lui. 20 Februarie 1821, di măreţă ai fost, pentru că de atunci Românii îşi manifestară dorinţa de a fi liberi, de sine stătători, dorinţe şi realisate mai târziu în timpul gloriosului nostru Rege, care prin curajul şi conducerea înţelăptă ce desfăşură pe câmpiile Bulgariei, împrospătâ în mintea celor ce nu pierduseră încrederea în vitejia nostră, timpurile de frumosă aducere aminte ale lui Ştefan şi Mihaiu! lj)i măreţă eşti, pentru că de atunci isvorî prima scân-tee de libertate şi egalitate pe care marii bărbaţi politici aî Românilor o scriseră pe stindardele lor şi pe care o şi realisară 1 Scumpă ne eşti prin amintire-ţî, nemăsurat de preţiosă vei fi în viaţa nostră de popor! Şi, de şi cel ce prin faptele lui te făcu să fii una dintre cele mai măreţe dile din istoria nostră naţională fu ucis mişelesce, ast-fel că nu-î fu dat să vadă realisate visurile sale, totuşi sămînţa aruncată de el încolţi, răsări, crescu mare şi frumosă şi însutite rode aduse. Românii, îmbărbătaţi de exemplul iubitului lor Tudor, nu pregetară un moment ci, prin graiu şi prin fapte, arătară tuturor că sînt conscienţi de drepturile lor şi că merită şi drept este să fie liberi şi independenţi în ţara lor. Iar semănătorul care a avut fericita idee de a aruncă sămînţa roditore pe pămîntul ţărei nostre n’a fost şi nu va fi uitat cât timp se vor mai găsi Români sub sore şi cât timp în pieptul lor va mai bate o inimă cu adevărat ro-mânescâ! Glieorglie Nicolaescu, Caracal. www.dacoramanica.ro ALBINA 557 Lfl DRUJV1... «ătre mijlocul lui Maiu cerul eră, senin, vînlul mi-aduceâ în suflet dorul de câmp şi de iarbă prospătă. Plouase. Simţeam parcă nevoie să rup din câmp firele de iarbă k pline de picături de ploie, să miros, să aspir ozona prospătă a câmpului, să alerg din răzor, în răzor, apoi, obosit, să mă întind la marginea şoselei. In <,liua aceea, luasem puşca după gât, să nu par nici vagabond, nici colindător nebun. Doi câini de rasă spaniolă, mari, fumurii, cu cotjile stufose, mă ur-măriaii de-aprope, săriau, gonind pasările de lîngă drum. Mergeam repede, străbătând străzile mărginaşe, şoseluite, ale oraşului, să ajung mal repede la câmp, mânat de dorinţa nebună de a aspiră mirosul ierbel prospete de primăvară. Era Duminecă. Femeile şedeau pe laviţele de dinaintea caselor cu copiii în poiă, vorbind, povestind, clevetind pe vecinii lor; salcâmii sînt în flore. Un parfum puternic de la salcâmii înfloriţi îm-bălsămăză atmosfera; e dus departe de vîntul de miaclă-(Ji... Dinaintea unei porţi de lemn, nevâpsită, pe o laviţă, şedea un om îmbrăcat cu o cămaşă de cânepă ţesută cu arniciu roş, lungă pînă în pămînt; pantaloni de aceeaşi materie, papuci negri, roşi, îl acoperă piciorele mari, butucose şi murdare. Figura rotundă, roşie ca sfecla, cu pălăria de paie pe căfă însemneză pe un carnet. De sigur, e un cârciumar, îşi face socotela. Am trecut repede înainte, să es cât mal în grabă afară la câmp. La barieră, un om mă întâmpină, cjicăndu-mi: — Mă rog, mergeţi la vînat? nu e voie... — Nu e nimic, o să plătesc ştraf. . ., ş’apoî de unde scil d-ta că numai de cât am să vînez? Omul mă măsură de sus pînă jos, dete din cap şi mă lăsă să trec înainte. Câmpurile, o mare de verdeţă, se întindeau înaintea mea; la căpătâiul şoselei se zăria pădurea, împînzită într’un văl albastru-străvecjliu. De o parte şi de alta a şoselei, ogorele de grâă, par un covor de catifea verde, ţesut pe ici pe colea, cu flori albastre, galbene şi roşii. Câinii alergau nebuni pe şosăua satului, gonind pasările, mirosind urma vînatuluî. www.dacQFomanica.io 558 ALBINA Ţinta mea eră pădurea, la vînat aprope nu mă gândiam. Ce al pute vînâ în luna luî MaiQ? Aveam un dor nebun, neînvins de a intră în pădure, să mă întind la umbra copacilor. De eâte-vă (Jile simţiam câ-mî lipsesce cevă. Găsisem mijlocul, de a-mî îndepărtă pentru câte-vă ore grijile vieţeî, simţiam nevoia câmpului liber, larg, cu orizonturi nesfîrşite. . . La cotitura şoselei, înainte de a intră în pădure, zării un om şi o femee. Omul se clătina pe piciore, gesticula violent, ameninţă cu amândouă mâlneîe, striga : «Stăî. . . stă! fa ! slăî odată.» Ea întorse capul, se opri în loc şi-l aşteptă. ÎI ajunsei. Printr’un fel de pornire neînvinsă, cunoscută de toţi aceia cari scriu, in-traiQ în marginea pădurel, mă ascunseiQ după un mestecăn, ale cărui ramuri mă apărau să nu fiu observat; îmi aţintii urechile în ascultare. . . Amîndoî erau Ţigani. El, eră înalt, bine făcut, îmbrăcat în pantaloni şi cămaşe de pînză; în piciore, purtă iminel galbeni, mari şi noul. . . Ţiganca, înaltă, îmbrăcată într’o fustă de stambă galbenă, cu o hăinuţă de aceeaşi materie, roşi®, la cap legată cu o basma galbenă, sta dreptă ca o statuă de bronz, în mijlocul şoselei; zîmbind, arătă dinţii albi ca fildeşul. Un profil de studiu, de o rară frumuseţe. Ţiganul, din câţl-vâ paşi, o ajunse. — De ce nu vrei să m’aştepţl, fa Ilinco. . . — Fiind că eşti muiere. . . te-aî îmbătat ca un zavragiu. . . vrei să te duc în spinare? — Ţiganul, holbă ochii mari, împăinjeniţî de băutură se clătină pe piciore, se stăpâni cât putu, se ropecji asupra eî cu furie de bestie, o apucă de braţ cu putere, o sgudui; strigă de răsună pădurea, cu glas răspicat, răguşit: — Ilinco! Ilinco! mă faci muiere pe mine, fa Ilinco? — Lasă mă că sbier de adun tot satul, te duce pe sus la primărie. .. Ţiganul, îşi îndoi puterile, se repezii s’o apuce de gât. Ea se sbâtu cât putu în braţele lui vigurose, puternice, întărâtate de băutură; scăpă din mâlnele luî, se depărtă blestemându-1. .. Ţiganul începu să înjure, voi să se ridice de jos, dar băutura îl copleşi şi căcjhî de iznovă pe hrbă. Eşiiu de sub mestecânî, în inima pădurii. Foite arborilor mă loviau uşor peste obraji, www.dacQFomanica.ro ALBINA 559 îmi dau scnsaţiunea atingerilor uşore a unor degete timide, ne-văcjute, tremurălore.. . Câinii alergau, căutau în tote părţile să-mi scotă cevâ înainte, dar nu mă gândeam de loc la vînat. îmi rămăsese în minte statua de bronz a tinerel ţigănci, zîm-bind printre dinţii albi ca fildeşul... Avei ceva vag, o asemănare, pote numai în imaginaţia mea, cu Cleopatra, regina Egiptului... Mă întinseiu la umbra unul stejar gros, cercaiu să-mi adorm gândurile. Printre foile stejarului, veniau raze de la sore. Nu puteam să ml explic jocul argintiu al razelor aurii de la sore, pe frunzele vertjî, metalice ale stejarului. Se mişei cevi mal sus, aprope de vîrful stejarului. Deschiseiu ochii bine, vă-(Juiu două turturele giugiulindu se între pene, sărind pe ramuri, una împrejurul alteia. Câinii se uitară în sus cu ochii pasionaţi, se grămădiau la rădăcina stejarului, începură să latre. Erau două turturele, cu pîntecile argintii. Fără să mă gândesc, pun mâna pe puşcă, ochiesc, şi o turturică câ(}u la rădăcina stejarului. Imediat, auriii, un plânset de durere, un strigăt desperat, şi soţul el, cătjii glonţ chircăind jalnic împrejurul celui mort. Câinii se repeziră s’o apuce, lătrau sălbatec de auea pădurea... ÎI le-gaiâ, aruncaiu cadavrul micei turturicî mal departe, să văd ce are să se întâmple. In câte-vâ minute, un stol întreg de turturele, înconjurau cadavrul soţului mort. Pădurea răsuni de gemetele lor plângătore, desperate... Ce sălbătecie! O durere internă mă apăsi acum, îmi strică totă disposiţia do mal nainte. .. Mă depărtaiu, eşiiu în marginea pădurii, spre şosea. In mijlocul şoselei, zăriiu pe acelaşi ţigan, aplecat peste un corp; jelind, strigi cât îl lui gura: — Ilinco... Ilinco... Scolă fa llinco... Ţiganul strigi, să-ţi Ia au<}ul; plângei şi-şi trăgeâ palme peste obraji, se Iovei cu pumnul în piept, se închini, se uită spre cer, îşi scotei firele de păr din cap.. . — Domne, Domne, fă minune Domne, scol-o Domne, sc6l-o..' Un cuţit mare, cu prăsele albe, plin de sânge, eri aruncat la o parte, lingă corpul iără de viaţă al frumoseî ţigănci. Ţiganul beat, o lovise cu sete sub ţîţa stângă, şi ea cărjuse . fără să mal misce, în mijlocul drumului. Când mă apropia!, ţiganul jelei răguşit, o mângâii pe obrajii www.dacoromanica.ro 560 ALBINA eî frumoşi, bronzaţi, o sărută, îi suflă în gură. Când da ou ochi! de rana de sub ţîţă, sbîeră ca un taur înjunghiat, o chiemă pe nume duios; apoî sdrobit de durere şi de spaimă, cădeâ bolborosind, lîngă cadavrul rece, sângerat al ţigăncei... Spre seră, l-ah găsit omenii din sat adunând flori de câmp, iarbă, tot felul de burueni. îi încununase fruntea palidă, receţ arămie, cu flori de mărgărită. El sta în genuchi în faţa ei, o priviâ cu ochii pierduţi, cântă bisericesce, se închină, plângeâ înfundat; îi secase lacrimele în orbitele ochilor. Când au pus omenii mâna să-l despartă de lîngă mortă, s’a uitat lung la eî, n’a cjis nimic, doar arătă cu degetul în spre rana de la inimă... Inebunise..................................... Strigătul plângător al turturelelor, imaginea vie, bronzată, fru-mâsă a ţigăncei, stând dreptă ca o statuă în mijlocul şoselei, zîmbind printre dinţii albi ca fildeşul... în urmă, paliditatea de bronz. .. suspinele ţiganului, m’ah urmărit multă vreme. Const. Nottara. DIN POPOR. Doina. Cine-a mai scornit şi doina, Arsă i-a fost inima. Cum îî şi ea acuma: Că-I negră cum îi tina! Cum îi tina de primă-vară, Care-Î călcată de care! Fii inimă răbdătore, Ca tina de sub piciore! Rabdă inimă şi taci, Ca şi tina care-o calci! Culegere de Hristea N. Ţapu. DE ŢINUT MINTE Sînt trei feluri de persone în lume, de cari trebue sâ te ferescî: ambiţioşii, observatorii şi proştii. Cei mai periculoşi sînt observatorii şi cel mal fericiţi proştii. www.dacaramamca.ro ALBINA 561 DUMITRU STAN (i). > aî toţi dmenii din sat se strînsese într’o Dumi-h necâ lângă fântâna cea cu copaci umbroşi să se - sfătuescă cum să pdtă plăti datoria ce o aveaii către Stat, pentru ajutorul dat pe timpul fdmetei şi cum să facă a ave şi eî o şcdlă în sat. Dumitru, stând mai la o parte cu badea Nicolae şi cu fiica acestuia, priviâ la grămada aceea de dmeni, cum se întreceau a vorbi care mai de care, dar fără a spune cevâ de semă. După cât-vâ timp de ascultare, piercjendu-şî răbdarea, flăcăul nostru se ajiropie de mulţime şi, suindu-se pe o piatră ce sta acolo răsturnată, prinse a le vorbi: «Omeni buni I Eu am plecat din satul acesta încă din copilărie la şcolă şi apoi la dsle şi acuma, ca bărbat, iată m’am întors înapoi. Intrând în sat, nu 1 am mai cunoscut şi m’a durut inima, câr.d am vecjut cum s’au schimbat tdte în-tr’însul. La plecare, eră în satul acesta nu alta, dar bine cu-vîntarea lui Dumnezeii: erau mulţi fruntaşi, bmenî cu bune cuprinsuri; iar dmenî săraci vedeai numai unde şi unde câte unul; de calic, de om cerşetor nu eră nici vorbă, pentru că atunci, să umble cine va din sat la cerşit, eră cea mai mare ruşine. Ce mai vorbă, îi eră omului cinste a fi din satul nostru...» Aiujind cuvintele acestea, mulţi îşi şoptiau: Măi, da bine mai (Jice Dumitru! «Dumitru însă schimbă vorba. Acuma nu mai este aşâ-Din satul acesta s’a dus bine-cuvîntarea Domnului: câţî-vâ au mult pămînt, alţii mai nimica, şi câţi au, nu-1 lucreză cum se cade; cerşetori avem destui; mai tute gospodăriile sînt îndatorate; satul are judecată cu satele învecinate şi nici o casă cu alta nu mai stă în prietenie; fudulie vetji destulă, dar bani la nimen’. Aici, adică, mai-că fie-care pricepe mai bine a bea de cât a lucra, mai bine a împrumută de cât a da înapoi, mai bine a înşelă şi a fură de cât a da şi a a-jutâ pe alţii, mai bine a se preface om drept de cât a um- il) Vecji No. 20. www.dacQromanica.io 562 ALBINA blâ cu dreptate. In (Jiua de acjî e ruşine a spune în târg cum că eşti de-aicl...» La cuvintele acestea 6menil au început a murmură şi a se uită strâmb la Dumitru; iar Nicolae şi Săftiţa se temeau să nu i se întîmple ceva. Dumitru însă fără a ţine semă de ceea ce se şoptiâ, vorbi mal departe: «Omeni buni! Dacă mal curge în vinele vdstre vre-un strop de sânge de-al moşilor şi strămoşilor voştri, adică de-al acelora ce au stătut pentru adevăr şi dreptate, de al acelora ce aîi tras la bine în tdtă viaţa lor, apoi în-torceţi-vă din calea rătăcirii (Jicend şi rugându-ve: ajută-ne, Ddmne, la altă viăţă mal bună, că noi vrem să ne îndreptăm! «Şi acum să vă spun de undo vine răul cel mare şi pîer-cjarea vdstră. Perirea vi se trage numai de la cârciumă. Acolo vi s’au scurs arăturile şi semănăturile; paharele şi cinstirile cele dese au rărit vacile, oile şi porcii voştri; iar averea părinţilor voştri s’a dus pe gât; straele lor (hainele) cele mal de frunte au ajuns să le purtaţi voi găurite, ori cu o sută de petece ...» Şi întorcendu-se către mal marii satului le (.lise: «Rogu-vă, ce are să se alăgă din tdte acestea? Cum aţi îngrijit de tre-bile satului şi de ce nu daţi sfat bun şi curat poporului? De ce nu stricaţi vetrile diavolului, adică de ce nu închideţi cârciumile? Do ce nu îndemnaţi pe cel trândavi şi leneşi la lucru, la biserică şi la Dumnecjeti?» Iar aceştia îl strigau cât le luau gura: «Latri tu, câne; dar nu scil că te putem închide?»—«Voi mă puteţi închide, lecji-ceâ Dumitru, dar mal întâiu trebue să-mî dovediţi că spun minciuni.» Şi le-ar inaî fi vorbit despre multe, dacă câţi-vă nu se repeijiau la el să-l dea jos de unde le vorbiâ, înju-rându-1 şi batjocorindu l în tot felul. Şi nu-1 făcură scăpata de cât cu capul spart. Răsbunarea consătenilor nu se opri aci. EI îndemnau pe copiii lor să arunce cu pîetro în ferestrele lui Dumitru, să-î intre în grădină şi să-I strice straturile cu legumi, să-î smulgă florile şi pomişoril din rădăcină. Dumitru Stan, vătjend că sfaturile nu-î sînt primite, ba încă i-au atras asupră-I şi atâtea supărări, se duse la preotul satului, ca să-l îndemne să vorbăscă mal des şi el sătenilor, d<5r cuvîntul sfinţiei sale va ave mal multă trecere. www.dacorQmanica.ro Al. TUN A 563 Preotul îî (Jise să-î dea pace, căci se vede că nu cunăsce încă bine lumea în mijlocul căreia trăîesce. Mult îl mâhni în suflet pe Dumitru vorbele acestea, rostite de o gură sfîntă, gura preotuluî. Iî mai remâneâ să cără ajutorul dregătorilor: de primar nu maî eră vorba, trebuia să mergă la târg la dregătorii cei mari. Ce credeţi, că i au dat dreptate, aşî! L-au luat drept un nebun, care nu-şî vede de trăbă şi stă numai de supără lumea, poftindu-1 să iasă afară mai repede. Bietul om, ce inimă bună avea şi ce fel îl răsplătiau toţi! Do durere şi de ciudă nu-şî maî puteâ opri lacrimile. Dumitru Stan întorcendu-se acasă nu spuse nimănui pentru ce fusese la oraş şi cum a fost primit şi do ceî mari* Işî înăbuşi în sine turburarea de care eră cuprins şi se arătă ca şi maî nainte, voios şi prietenos cu toţi din sat, ca şi cum nu suferise nimic din partea lor. Din cele întîmplate Dumitru trase învăţătura: Numai cu vorba nu pote cine-vâ, fie cât de învăţat, să îndrepte pe ceî înrădăcinaţi în rele. Pentru acesta mai trebuesce: timp şi fapte. _______________ Şt. Ncşnlesen. Pentru copiii săraci. In comuna Priboenî, Muscel, s'a dat în diua de 6 Ianuarie 1900 o frumosă serbare pentru ajutarea copiilor săraci. * * * In comuna Sascut s'a dat o frumosă serbare pentru ajutorul copiilor săraci la 15 August 1899. Iniţiativa a fost luată de d-niî M. Teos, Pr. N. Mihăilescu, Gr. Tachi, Gh. Panianopol şi Gh. June seu, dirigintele şcăleî. Sau cumpărat cărţi şi s’au distribuit haine. * * * D. doctor D. D. Popp, a îmbrăcat şese băcţl şi şese fete din comuna TomsanI, Prahova. 1 * * * La 28 Noembre 1899, societatea didactică «Bistriţa a învăţătorilor din pl. Muntele jud. Suceva, a distribuit copiilor săraci din coprinsul societăţii 20 rindurî de haine cum şi cărţi şi rechisite şcolare, în sumă de 100 lei. www.dacoromanica.ro 564 ALBINA SAREA. forpul unu! om în vîrstă, cuprinde în mijlociu aprdpe jumătate kgr. de sare. In sânge sarea formăză o parte principală, în adevăr puţin însemnată, dar neapărat trebuincidsă; în stomac iarăşi se găsesce şi este trebuincidsă pentru jformarea unei materii care ajută digestiunea. Sarea pote aşa dar cu drept cuvînt să fie socotită ca un aliment principal. Ea este, afară de apă, singurul corp care 1 întrebuinţdză omul luându-1 de-adreptul din regnul mineral. Tot aşâ de însemnat este rolul pe care îl are ea în economia casnică ca condiment. Ea nu este necesară numai pentru a da gust bucatelor, ci ajută simţitor şi nutriţiunea, de dre-ce grăbesce lucrarea ghindurilor stomacale şi salivare şi lucreză în acelaşi timp înlesnind topirea materiilor grase şi albuminoide. Pe lângă acesta, mal servesce în economia casnică ca mijloc însemnat de păstrare a alimentelor (carne, pesce, vardă, castraveţi, fasole, mazăre etc.) şi în sfirşit se întrebuinţeză în cantităţi mari în diferite soiuri de industrie (fabricarea săpunului, a sticlei, olărieî). Tot atât de mare nevoe au vitele ca şi dmenil să mănânce sare. Animalele mănâncă cu poftă nutreţul lor şi le merge bine când se stropesce cu apă sărată; aşâ strujeniî — cocenii tăeţî mărunt şţ stropiţi din când în când cu saramură, sînt mâncaţi cu multă poftă de vite. Animalele cari nu trăiesc pe lângă om se nutresc cu porţia de sare pe care o găsesc în apa rîurilor. şi a lacurilor pe care o beau, precum şi in plantele şi animalele cu cari ele se nutresc. Cu tote acestea s'a vădut multe cazuri când animalele sălbatice se sco-bdră din munţi de forte departe ca să bea apă dintr’un isvor sărat. Aprdpe în fie-care di noi consumăm 6—8 grame de sare. In ţara nostră s’a vîndut în anul 1898—1899 aprdpe 60 milidne de kgr. de sare, ceea ce vine cam 12 kgr. de sare pe an pentru fie-care locuitor al tării, bine înţeles în acestă cantitate intră si sarea dată la vite. Sarea se găsesce în scdrţa pămîntulul în straturi cari ajung la mal multe sute de metri. Câte odată stâncile de sare se găsesc descoperite la suprafaţa pămîntulul sub cerul liber, formând adevăraţi munţi de sare ca la Stânca sării în Buzău, ce se ridică la câte-vâ deci de metri de-a- www.dacaroimamca.ro ALBINA 565 supra pămîntuluT. Altă dată stâncile de sare se găsesc îngropate în pămînt la adâncimi mal mari sau mal mici. Sarea se mal găsesce topită în apele mărilor în cantitate de 2—4 kgr. la %i sau în lacurile şi isvdrele sărate precum şi în atmosfera pămîntulul plutind sub formă de pulbere măruntă. Sare ni se înfăţişeză saîi sub formă de bucăţi mari numite dropl sau sub formă de pulbere grăunţdsă. Câte odată în bucăţi e albă, limpede ca sticla; altă dată e colorată în vinSt, roşiu, albastru, gal- 0 biserică în minele de sare de la Wieliczka. ben din causa diferitelor materii streine cu care se găsesce amestecată. Se topesce de-o potrivă în apă rece ca şi în apă caldă. Dacă se încăldesce sarea în bucăţi, se aude un pocnet care provine din aceea că în aceste grăunţe se găsesce închisă apă care la căldură se preface în vapori şi face să sară bucăţile de sare. Sarea care servesce la trebuinţele nostre se scdte sau de-a drep- www.dacocomanica.ro ofi6 ALBINA tul din pămînt sau, în locurile unde nu se găsesce în pămînt, din apa mărilor şi isvdrelor sărate. In pămînt se găsesce câte odată, forte curată sub formă de stânci, aşa că se pdte întrebuinţa de-a dreptul in consumaţiune, precum este sarea din munţii Carpaţî, care se scote din ocnele de la Târ-gul-Ocneî (Bacău), Doftana şi Slănic (Prahova), Ocnele-marI (R.-Vâlcea) care sînt proprietatea statului şi produc atât de multă sare în cât mal avem de vindut şi la alte ţări ca Serbia, Bulgaria, Rusia. Asemenea în Vrancea (Putna) se mal află încă o ocnă de sare exploatată numai de moşnenii din localitate. Se mal găsesc ocne renumite de sare curată la Wieliczka şi Bohnia (Polonia), Stassfuth Şanţuri în cari se evaporeză apa de mare pentru e3tragerea săreî. (Prusia), în Transilvania, la Cordona în Catalonia (Spania), în Stiria, Tirol. Când sarea se găsesce descoperită la suprafaţa pămîntuluî în gră-medî mari în formă de munţi, atunci se exploat^ză ca şi carierele de piatră sub cerul liber. Acest soiu de extracţiune a sării este cel mal uşor şi cel mal puţin costisitor. In Spania la Cordona se găsesc ast-fel de mine cari sînt exploatate sub cerul liber, fiind-că pătura de sare se găsesce numai la câţt-va metri în pămînt. Altă dată sarea se găsesce curată, în straturi de grosimi mari, însă sub pămînt, acoperită de pături pămîntose grdse ; atunci pentru a o scote se sapă gropi sau un soiţi de galerii cari plecă de la suprafaţa pămîntuluî şi se scobdră încetul cu încetul pînă la stânca de sare. Ocna comunică cu suprafaţa pămîntuluî prin un canal în www.dacaroimaiiica.ro ALBINA 567 care se mişcă un soiu de vagonete mânate cu vaporii cu care se scot dropii de sare şi lucrătorii din ocnă. Din stânca de sare dropii se tae la lumina electrică cu ciocanul ca la ocnele din Moldova sau cu maşini mişcate cu vapori ca la Slănicul din Prahova. Cele mal însemnate mine de sare sînt cele de la Wielicska din Polonia, care se exploateză de vr’o 600 de ani şi cu o adâncime de peste 400 metri de la suprafaţa pămîntuluî. In acele mine lucrătorii şi-au făcut case de locuit, prăvălii, biserici, cu alte cuvinte şi-au făcut un adevărat oraş. Figura 1 repre-sintă o biserică săpată în minele de sare de la Wieliczka. La noi în ţară ocnele există din timpuri fdrte vechi şi pare că au fost luate în exploatare de către stat pe la 1380 (Moldova). In unele localităţi sarea se găsesce sub pămînt însă amestecată cu materii streine, ca argilă, gips şi altele, aşa că nu se pote întrebuinţa de-a dreptul în alimentaţiune, ci trebue mal întâiu să fie prefăcută în sare curată prin topire în apă şi evaporare. In ast-fel de caşuri sarea se extrage în modul următor : se sapă în pămînt puţuri adânci pînă la mina de sare; în mijlocul puţului se asedă un tub de spijă găurit la capătul de jos. In locul rămas între păretele puţului şi al tubului se aduce apă dintr'un isvor din apropiere. Acestă apă topesce sarea din stânca în care se găsesce amestecată cu cele-l-alte materii streine, şi se ridică prin interiorul tubului pînă aprope de suprafaţa pămîntuluî, de unde se scdte cu pompa. Apoi acestă apă sărată se ridică într’un sghiab ce se află aşedat de-asupra unei grămedî de spini sau crăci de arbori peste care se scurge. Sub arşiţa sdreluî şi suflarea vîntulul o parte din apă se evaporeză, iar altă parte cade într’un basin de scânduri ce se află dedesubtul spinilor. Din basin apa sărată se pune în căldări mari şi prin încăldire se evaporeză lăsînd sarea numai care se dă în consumaţiune. In unele ţări unde nu se găsesc ocne bogate în sare şi cari sînt aşedate pe lângă mări şi oceane, precum sînt cele de pe ţărmul o-ceanulul Atlantic, a mării Mediterane şi a mării Negre, cea mal mare parte din sarea care se consumă se scdte din apele mărilor cu ajutorul căldureî sorelul. Pentru acesta se fac pe marginea mării nisce şanţuri mal mult largi de cât adânci şi bătătorite cu argilă pentru ca să nu trecă apa în pămînt. Se lasă apoi să se scurgă în-tr’insul apa de mare (fig. 2) care din causa căldurii sorelul se evaporeză şi rămâne sarea. www.dacQFomanica.io 568 ALBINA Ast-fel se scdte sarea numai vara când este secetă sau când bat vînturî uscate. Când plouă, nu se pdte scdte ast-fel sarea, căci şanţurile se umplu cu apă de ploie. ari, îndată ce vine frigul, îşî uVu xxes de gâlcî. Cel mal bun lucru este să se porte cu gâtul descoperit ca să-l bată vîntul. Chiar pe gerul cel mai mare să se ferescă de a-şî înveli gâtul. Ast-fel va fi scutit de inflamaţiunî. Gulerele să fie largi şi nu prea înalte. Cele strimte şi înalte din cale afară aduc umflături şi provocă chiar scrofule la omenii limfatici. Mai bune sînt cele întorse de tot în jos, cari lasă gâtul liber a-prope cu totul. Din fericire, a trecut moda de acum 30 — 40 de ani, care cerea să-ţi pui gâtul în proţap şi opriâ libera mişcare a acestui organ. Cu dreptate rîdeâ poetul Sihlenu de aceia cari se supuneau acestei mode: Ce so plimbă ’n ocln cu geamuri, slrînşî în guler colţurat. Care-i muşcă de ureche, şi cu capul zarzavat. D. C. Isvoranu, primar, Ion Mirea, învăţător, Ilie Panaitescu. învăţător, T. Dimitrescu, perceptor, G. Alexandrescu, notar, şi Preotu I. Oprescu, au dat ajutore bănesci pentru completarea mobilierului şi repararea camerei de şcolă. Au mai donat în acest scop şi d-nii Marin S. Mirea, cântăreţ, Ilie Rădulescu, administrator, Ion Isvoranu, casier, Zamfir Popescu, cântăreţ, Mateiu Dumitru, şef de garnisonă, Marin FI. Mitru-lescu şi Marin C. Petre. D. G. Ionescu, brigadier silvic la Domeniul Coronei Sadova, judeţul Dolj, a donat bisericii din comuna Balta, luminări pentru serviciul bisericii. Glicca. Sfaturi pentru îmbrăcăminte. GÂTUL. basmale de mătase sau de obiceiîi forte rău. Cei cari OFRA LSI H) * www.dacoromanica.ro ALBINA 569 îmbunătăţirea culturei cartofului. fMub acest titlu, regretatul Aimd Girard, a publicat o mică broşură în 1893, după ce a făcut maî multe experienţe asupra culturei cartofului, precum şi întrebuinţarea lui la hrana şi îngrăşămintea animalelor domestice. Broşura lui Aime Girard fiind plină de observaţiuni prea instructive cu privire la cultura cartofului, am găsit cu cale a face un resumat, care va interesă pe toţi cititorii «Albinei.» 1. Observaţiuni generale. Cultura cartofului în Franţa ocupă o suprafaţă de 1.500.000 hectare, cu o producţiune anuală de 100.000.000 de quin-tale. Din aceste date se vede că în Franţa, atât agricultura mare cât şi cea mică a cartofului, sînt de o mare însemnătate, şi după părerea lui Aime Girard trebue să i se dea primul loc printre plantele cari au venituri însemnate. Cartoful sub acest raport este superior cerealelor şi sfeclei.. Lucrările pe cari Aime Girard, cu privire la experienţele asupra culturei cartofului, au început ale publică în 1888, a stabilit superioritatea cartofului, asupra plantelor cereale-Acest adever a fost probat şi de alţi cultivatori francesi,. a căror numer pînă la 1892, s’a ridicat la 600, cari toţi au cultivat cartoful după instrucţiunile date de Aime Girard, iar nici de cum după voia întîmplăreî. Mulţi dintre aceşti agricultori chiar în anii mai secetoşi, au putut recoltă pe hectar 30 000 pînă la 36.000 kgr. pe un pămînt bun şi 22.000 pînă la 25000 kgr. de pe pă-mînturi mai sărace. Aceşti cartofi, vînduţi numai cu 3 leî şi 50 cent. suta de kgr. au adus un venit brut de 1.200 lei; sau un beneficiu net de 400—500 lei; iar cartofii recoltaţi de pe pămîntu-rile mai sărace s’au vîndut tot cu acelaşi preţ, au adus un venit brut de 800 lei şi aprope un beneficiu net de 250 pînă la 300 lei pe hectar. Care dintre cereale pot să aducă acest beneficiu? Nici una! Ast-fel de recolte satisfăcătore ar pute să obţie şi agri- www.dacQFomamca.ro 570 ALBINA cultoril noştri, numai puţină bună-voinţă să aibă, şi cu chipul acesta am putd combate fără multă greutate cartofii cari ni se aduc din Transilvania. P ă m î n t u 1. Pămînturile în care se pote cultivă cartoful sînt cu mult mai numerose de cât s’ar crede. După 4 ani de experienţă din partea lui Aime Girard şi a altor colaboratori ai lui, s’a putut constată la 100 de culturi producţiunea următore, după calitatea pămîntulul. In pămînturile argilo-siliciose......................40 » » « călcării.......................15 » » siliciose............................-25 » » argilosă-calcaril...................11 » » silico-calcariî .... ... 3 100 Din acest tablou, se vede că pămînturile argilo-siliciose şi siliciose dau cea mal mare producţiune. Dar printr’o cultură raţionată chiar şi în pămînturile călcării şi argilo-calcarose încă se va pute ajunge la o mare producţiuue. Producţiunea mal depinde şi după cum anul va fi mal ploios sau mai secetos. Ast-fel un an ploios, pro--ducţiunea cartofului în pămînturile argilose va fi slabă; din contră, în anii secetoşl acest lucru se pote observa la pămînturile nisipose. Care o să fie natura pămîntulul pentru o mal bună cultură a cartofului este o condiţiune principală, dacă cine-vâ voesce să albă o mare recoltă. Deci păinintul trebue să fie lucrat cât mal adînc, şi să fie cel mal mărunţit, fiind-că într’un pămînt prea tare cartofii reuşesc mal greu. Pămînturile bogate din firea lor au o mare putere asupra producţiunel cartofului, dar de aici nu trebue să deducem că pămînturile sărace cultivate cu cartofi n’ar da nici o producţiune ; din contră, s’a vedut cartofi cultivaţi în pămînturî cretose, dar care fiind bine lucrate, a produs 22 000 pînă la 25.000 de kgr. de hectar. Deci o producţiune destul de bună în raport cu calitatea pămîntulul. O bună reuşită a culturel cartofului depinde în mare parte şi de natura sub pămîntulul (sub-solului). Intr’un an secetos, daca sub-pămîntul este pu- www.dacaroimaiiica.ro ALBINA 571 ţin afânat (permeabil), producţiunea va fi bună, aprope a-celaşî lucru se va intîmpla şi când annl va fi umed. In resumat, cartoful se pote cultivă în ori-ce pămînt, numai să fie arat mal adînc şi bine mărunţit înainte de a fi semănat cartoful. (Va urma). V. S. Moga UN NOU CERC CULTURAL. n comuna Monteoru-Sărata, jud. Buzău, s’a înfiinţat un fcerc cultural: «Muntele ele aur*, nume care reamintesce pe regretatul proprietar şi om de bine Grig. C. Monteoru. Acest cerc e compus din d-nil: G. Stoian, administratorul proprietăţilor Monteoru, ca preşedinte; P. I. Volănescu, învăţător, Victor Stoian, student, I. Kanner, contabilul prop. Monteoru, C. Vlădescu, primarul comunei, Th. Stătescu şi Th. Teodorescu. La 1 Ianuarie, cercul şi-a început lucrările: conferinţe, cari se ţin în fie-care Duminecă, privitore la mijlăcele de îndreptare şi înaintare a sătenilor. Locuitorii le ascultă cu multă atenţiune şi numărul lor a trecut peste aşteptări. începutul e bun şi credem că cu hărnicie, tragere de inimă şi dor pentru binele obştesc, însuşiri cari nu lipsesc comitetului, sătenii şi comuna Monteoru vor atinge o stare cât mal înflorităre. Cronica săptămâneî — Ploi mari în tătă ţara. Ba în multe locuri au fost mari şi reped!. In Moldova de sus a cădut plăle cu zăpadă. Do alt-fel, vremea e caldă, afară de unele părţi delurdse şi mun-tose, pe unde a fost şi puţin îngheţ. La sfîrşitul săptămânii vremea închisă cu ceţă şi umedălă a dat în spre bine. — Dunărea, Prutul, Râmnicul (Sărat), Glavaciocul, Apa Iaşilor, au venit fărte mari. Sînt iarăşi temeri de înnecurl. T6te aceste ape, afară de Prut, s’au revărsat pe ici pe colo. — Ministerul Instrucţiunii a trimes domnilor revisorl şcolari volume din cartea: Povestea unei corăne de oţel a preţuitului scriitor G. Coşbuc, ca să fie împărţite pe la şcălele rurale. — S’a publicat concurs pentru cărţile şcolare do învăţ, primar. Lucrările manuscrise se primesc la minister pînă la Maiu. www.dacQFomanica.ro AL RINA 572 — S’a scris revisorilor şcolari să înehitjă t<5te şcdlele ce n’au învoirea ministerului instrucţiunii. — Ministerul domeniilor a aprobat cererea d-lul Iuman, mare industriaş englez, de a deschide o mare ţesătorie în ţară. Nu s’a hotărît însă locul unde va fi aşezată. — Cu prilejul unei inspecţiile! a magaziilor de lemne din -colărea de verde din Bucuresci, s’a aflat că toţi vînfjătoril .se folosesc la cântărit de măsuri mai mici. Bine e ca să-şi bată joc vîndStorul de punga cumpărătorului? — La băile Govora (Vâlcea) s’a întîmplat o aprindere de jazuri într’un puţ cu apă iodată. O detunătură grozavă s’a auijit şi vecinătatea băilor s’a sguduit puternic. Din trei lucrători care se aflau ca să drăgâ nisce ţevi, unul a fost o-inorît iar alţi doi au fost rău pîrliţl şi aruncaţi la câţî-vâ paşi departe. Isbucnirea a fost pricinuită de lămpile lucrătorilor. — Pece puşcăriaşi vestiţi s'au încercat să fugă din închi-sdrea de la Târgul-Ocneî. îşi piliseră fiarele de la mâini şi picidre, spărseseră zidul gherlelor şi mal mal... s’o iea la picior. Au fost însă împedecaţl de păzitori să fugă. Să fi scăpat bandiţii, cine scie ce crime noul ar mal fi făcut; — După ultima numărătdre, locuitorii din Bucuresci sînt în număr de 282.000. Cresce capitala! — In Monitorul oficial de la 9 Februarie s’a publicat legea relativă la exproprierea pentru causă de utilitate publică, lege schimbată în ăst an. — România şi Bulgaria vor fi legate printr’un telefon de ele la Giurgiu la Rusciuc. Cheltuelele se vor împărţi între cele două ţări: d-1 director al poştelor şi telegrafelor române şi ale celor bulgare, sosit anume în Bucuresci, aii iscălit înţelegerea. — In Germania s’a oprit aducerea din România a cărneî şi a preparatelor de porc, afară de carne de porc fiertă şi de slănină topită — Vulcanul Etua din Sicilia a isbucnit. Pe coşul lui au ţîşnit aburi, pietre şi cenuşe, care s’au ridicat în înaltul cerului, de unde au că(Jut cu iuţelă, acoperind locurile cu un strat groscior de cenuşe. — în Bombay (India) mor câte 400 de dmenl pe (Ji de ciumă, vărsat negru şi alte bole. Acolo bântue şi o fdmete cumplită. — Veştile din urmă privitdre la răsboiul anglo-bur sînt pline de laudă faţă de isbândile Englezilor. Se spune că generalul Cronje, comandantul burilor din Orange, se află înconjurat de trupe engleze. Englezii le-ar fi trimes vorbă să se predea, dar au răspuns că nu vor lăsă armele; ci se vor bate pînă la cel din urmă om. Ba Englezii ar fi respins şi -o cerere a Burilor do a le da 24 cesurl răgaz, să-şî îngrope .morţii, şi au început bătaia cu tunurile cu o furie şi mal www.dacQFQmanica.io ALBINA 573-- mare. De 7 (Jile se bat Burii, cu un curaj fără s6măn, pier-cjend mulţi viteji. Burii aflaţi în Colesberg şi Ladismit, oraşe împresurate-de eî, aîi plecat într’ajutorul generalului Cronje. Mulţi cred că trupele acestuia se jertfesc, că Burii aflaţi la Bloemfontein, capitala statului Orange, să-şi sfîrşescă întăririle oraşului. Lupta ajunge în toiul eî. G. T. întrebări şi probleme. 1. întrebare literară. Cari sint cele mal însemnate traduceri romă-ncscl în versuri, din cărţile sfinte ? 2. întrebare istorică.—Cari au fost ultimele cuvinte ale regelui Caro11 din Anglia, când a pcrit pe eşafod ? 3. Problemă.—Am mers în tîrg cu 100 de napoleoni,hotărât ca să cum per 100 capete de vite: boi, porci şi ol, şi am văţlut câ preţurile erau aşa : un bou 7 napoleoni, un porc un napoleon, o oie o jumătate de napoleon. Am cumpărat cele o sută de capete cumpărând cât am putut mai mulţi boi. Câţi boî, câţi porci şi câte oi am cumpărat ? 4. întrebare geografică. — Care este statul care are o suprafaţa de 283.597.011 km. şi o poporaţie de 3.800.000 omeni, iar ca formă de guvern e republică ? 5. întrebare ştiinţifică. — Care mineral are densitatea 8,5 ; duritatea 2 colorea roşie; se p’dte tăia cu cuţitul; în stare curată este transparent cristaliseză în romboedri? 6. Şaradă de T. M. S. Partea primă e la ţară Preţuit iarnă şi vară. Ce de-a doua-î mititică O literă singurică. Cea de-a treia v’aşî dori Să n’aveţi de ce-o rosti. Totul e bun de mâncare Copt, prăjit cum vrea orî-care. 7. Aritmogrif de ltăducan Popescu, învăţător, Ferbinţiî-de-jos. 6. 1. 5. 8. 3. 1. 10. Nume ce se mai cjice animale. 8. 1. 7. 4. 7. Nume propriu. 11. 7. 15. 1. 10. 17. 8. 4. Nume de piele pentru încălţăminte. 8. 6. 8. 1. 3. Starea unui om când e lipsit de minte. 3. 1. 7. 15. 12. 2. Un verb de conjugarea III 15. 1. 11. O băutură tare. 8. 7. 11. 5. 1. 16. 8. Un orăşel în Rumelia orientală. 2. 16. 8. 18. 8. 15. Ce căutau a descoperi omenii în trecut? Literile de la început precum şi cele finale citite vertical vor da numele şi pronumele unui domn şi mare scriitor în Moldova. Respunsurile se primesc pînă la 5 Martie pe a-dresa: Secretând «Albinei» str. Bradiduî No. 7. www.dacoromanica.ro ' 'tî 574 ALBINA 3? agina g'l-u.meţă- SCHELiETULi LiUl MRTIfiŞ CORVirJ. — Scheletul hei mare îi a lui Matiaş Corvin mare ghe-nerale! — Dar hei mic, tată? — Asta tot de la Matiaş Corvin. . . kind fost mititel. www.dacQFomanica.ro ALBINA r>75 Premii pentru deslegătorl. 1. Dintre cei cari. vor răspunde la o întrebare, unul va primi (prin tragere la sorţi) un exemplar din frumosul Ca-ledar pentru Toţi (le N. I). I’opescu pe 1900. 2. Dintre cei cari vor respunde la 2 întrebări, unul va privii (prin tragere la sorţi) un exemplar din Spicuiri din engle-zesce de I. Acliimescu. 3. Dintre cei cari vor respunde la trei întrebări unul va primi (prin tragere la sorţi) un exemplar din scrierea: România, Rusia şi întreita alianţe de I. N. Şoimeseu. 4. Dintre cei cari vor respunde la patru întrebări, unul va privii (prin tragere la sorţi) un exemplar din Gramatica română de Ecou. St. Călinescu. 5. Dintre cei cari vor respunde la cinci întrebări, doi vor primi premii (prin tragere la sorţi). Cel care va eşi întâiu va căpătă „Algebra" de 1. Bertrand; al doilea va căpăta: «Românii la Roma de V. A. Urochia. (i. Dintre cel cari vor răspunde la şese întrebări, doi vor primi (prin tragere la sorţi) câte un exemplar din Poetica de G. Adameseu. 7. Dintre cei cari vor răspunde la şepte întrebări doi vor primi (prin tragere la sorţi) câte un exemplar din: Istoria literaturii de (t. Adameseu. BIBLIOGRAFIE «Calendarul Minerveu pe anul 1900, este una din cele mai de căpetenii lucrări de acest fel. Avend un bogat conţinut calendaristic şi literar şi cuprintjend un mare număr de ilustraţiuni, adevărate lucrări de artă, face din acest calendar o carte ce n’ar trebui să lipsescâ din casa nici unui Român. Abonaţii revistei nostre se pot adresă pentru a şi-l procură Tipografiei «Minerva,» str. Isvor, 80; sau la sucursală, Bulevardul Elisabeta 11 Bucurescî, trimiţând preţul de lei 1.50 exemplarul. *" * * A apărut: Ghiocei, un volum de 126 pagine octav, coprimjend 12 nu' vele. de d-1 G. C. Ion, cu o prefaţă de cunoscutul nostru publicist Tir Speranţă. Din citirea nuvelelor reese, după cum ., Icona.—Cu regret nu putem publică poesiile ce ne-aţî trimes. R. Regnescu, Petrele. — Articolul ce ne-a ţi trimes are ton polemic; nu putem în revista nostru să publicăm asemenea articole. M*. M*. Saclova.—Se va publică. MP. iVl. U., Icona.—Nu putem publică nici poesiile trimese în al doilea rînd. Pr. A. Roteai.—Se va publică F. R.9 Roman.—Fabula «Lupul şi mielul* nu se va publică. ii. JFtorescUy Vilsănescl.—Se va publică. Pr. S. Ueorf/eseii, MălăescL—Se va publică. I. /*., Turnu-Severin.—Articolul despre Electricitatea dinamică se va corectă. O. Monesca, Sascut.—Se va publică. MPe In olt, Loco.—Se va publică. Ii. ii, //., BrâhăşescL—Cu regret nu putem publică articolul ce ne-aţî trimes. MPohvest»«, Godinescl. — Vom publ.câ darea de săraă despro.conferinţe ; cea-l’altă nu ii. A. H.9 Loco.—Nu putem publică nici poesia nici «Fascinarea.» /. T.9 Vâdăstrita.—Obiceiurile de anul nou le vom publică la ocasie. JbJmnnoIIf Ciobanii.—Se va publică. Posta Administraţiei i i S. A. Oprescu, corn. Stiubeiu, R.-Sărat. Abonamentul d-v. pe anul al Il-lea achitat cu chitanţa 14.948, trimeteţî pe anul curent şi ve vom trimite ambele chitanţe. I. Ge.orgeseu, Matilu, Buzău. Abon. d-v. pe anul al IlI-lea achitat cu chitanţa 19.979, tabloul vi s’a trimes ataşat în No. 18, de n’aţî primit răspundeţi. I Godeanu, învăţător, Nisipî, Vâlcea. Idem 19.857, idem. Cr. Atanasiu, învăţător, Verbilău, Prahova. Idem 19.864, idem. Ec. N. Gâtul eseu, Cudalbi, Covurlui. Abon. sf. vostre achitat pe anul I cu chitanţa 6.605 anul al II-lea cu chitanţa 13.742 şi anul al IlI-lea cu cuitanţa 17.110, idem. Pr, N. Crivef, Fundeni, Tecuci. Pe anul al IlI-lea achitat cu chitanţa 19 622, idem. Const. M. Stoica, Focşani. Idem chitanţa 19 942, vi s’a corectat adresa. Primiţi regulat? Pr. Voicu Anghelescu, Nisipurile, R.-Sărat. Pe anii I şi al II sînteţî achitat, anul al II-lea cu chitanţa 15.987. Pe anul curent al IlI-lea sînteţî neachitat, comunicaţi-ne No. chitanţei poştei şi data când ne-aţî trimes banii. Pr. Al. Florea, Găiceana, Tecuciu. Abon. sf. vostre pe anul al IlI-lea achitat cu chitanţa 17.238. S. Leonescu, Luncaviţa, Tulcea. Idem chitanţa 17.250. D-luî Căpitan Gg. Bahnea, Brăila. Abon. d-v. pe anul al IlI-lea achitat cu cliitauţa 17.423. Tudoricâ N. Teodoreseu, comersant, Filipesci. Cu mandatul din Decembre v’m achitat pe anul trecut al II-lea liberându-vă chitanţa 16 255r de ore-ce nu eraţi plătit. Scrieţi-ne cum aţi achitat, dacă credeţi că e greşală. Al. Marinescu, Cătunu, Vlaşca. Abon. d-v. pe anul al II-lea achitat cu chitanţa 16.386, trimeteţi şi pe anul curent. www.dacoromaiiica.ro Mica publicitate a revistei Albina. Revista nostră fiind cea maî răspândită dintre tote revistele < periodice, pentru a pute fi folositori comerciuluî ca şi abonaţilor noştri, deschidem o rubrică a Micei publicităţi, în care votn primi anunciurl de cel mult 15 linii cu 6 bani cuvîntul, iar de la 50 cu» , vinte în sus numai cu 4 bani cuvîntul. Orî-cine doresce să facă un anunciu să înainteze costul în mărci 1 poştale sau prin mandat poştal Administraţiei nostre, 9 str. Mân-1 tulesa. Anunciurile se maî primesc şi la agenţia de publicitate Isidor i Stern, str. Stavropoleos No. 15. a»? A APA83UT IN EDITURA TIPOGRAFIEI „MINERVA" „Calendarul Jfiinervei" PE ANUL 1900 Cel mai frumos, cel mai instructiv şi maî folositor Calendar românesc, o adevărată comoară de frumuseţe şl de cunoscinţe variate şl utile o carte de cultură indispensabilă fie-cărui Român PREŢUL: LEI 1.50 Orî-cine va trimite suma de lei 1.50 la Tipografia wMinerva“ Strada Isvor, 80, sad la Sucursală: Bulevardul Elisabcta, 11, BucurescI, va primi Calendarul Minervcl franco. Cine voesce să se imbogăţ&că in scurt timp să citdscă cartea: Cultura porumbului şi fabricaţiunea ţuicci DE Luea Fortnnatu. Se vinde la tdte librăriile. &■ GRADINA PREOTUL ILIE Biserica Cotroceni.—BucurescI. Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătdre, Brat^i, Pini aus--»triacî Thuya şi altele.—Stupi Trandafiri www.dacoromamca.ro Către onor. mei elienţî Enormul succes obţinut cu Flautul Xnpolitn n şi desele cereri ale onor. mei clienţi din capitală şi provincie de a le evă cu clape mal solide, m’ain hotărlt a aduce aceste flaute cu clape perfecţionate şi forte durabile şi a le vinde cu t6to acestea tot cu acelaşi preţ minim de lei 1,60 cu 40 cântece. FLAUTUL NAPOLITAN Cu clape perfecţionate fârte durabile OrI-cine, chiar şi un copil începând de la 5 ani, p6te cântă cu acest flaut cele mal fru-mose cântece, fără a avă cea mal mică idee de musicâ. Un flaut cu 28 cântece streine şi 12 românesc], lei 1.60. In provincie 6e expediază franco contra lei 2 primiţi înainte în mărci poştale sau cu mandat poştal. Cu ramburs nu convine să so expedieze un singur flaut, de ore-ce porto şi taxa rambursuiui costă lei 1,55 Mulţumiri primite pentru aceste flaute din partea d-lor: Sub-locot. Niculescu, Fălticeni; Const. T. Mănciulescu, student, Buzău; F. Vasiliu, Ruginăsa; Gh. Ioan Păslaru, C.-Lung; Alexandru Sava, Constanţa; Mişu M. Garoflii, Buzău; D. Negul eseu, Comarnic ; I. Do-brescu, Alexandria; Th. Vasiliu, Galaţi; P. lonescu, Craiova şi multe altele se pot vedeă la biuroul meu ; do alt-fel mă oblig a restitui costul la nemulţumire. ARISTON ARISTON Calitate superioră cu note Lei 23,75 cu 6 cântece ro- do metal. Lung. 37 cm., lăţim. mănesci sau streine; cântece 27 cm., înalţ. 17 cm. deosebite 75 bani bucata. Pentru provincie se adaugă lei 1,75 pentru porto şi ambalagiu. La nemulţumire se restitue imediat costul. A. S. IINDENRERG, — Bucuresci Strada Stavroţiole s No 2, etagitil I. Cel mai mare şi cel mai vast magazin din Ţară şi singurul care vinde eftln LA TOATE SEZOANELE Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei. \ Ghete pentru bărbaţi De vax eu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 » » cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95 Ghete de laclc pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95, 11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 » « facon Klappe, 15,95 » • pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95 » > cu nasturi, 15,95, 14,95 » glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 » » nasturi, 16,95 Ghete color, simple, 13,95, 12,95 » » beseţurî, 14,95, 13,95 » » şirete, 14,95, 13,95, 12,95 » » nasturi, 14,95, 13,95 » » » piele rus. 15,95,14,95 Pantofi pentru bărbaţi De geins, 10,95, 9,95, 8,95 clievreaux american,9 ,95 » » franţuzesc, 12,95 « color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 _« » piele rusescă, 12,95, 11,95 57c Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. ; Ghete pentru dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 » • High-Liffe, 15,95, 14,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11;95 -Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 o,9o, 4.9o. Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 » fete 6,95, 5,95, 4,95 » copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95 Numai la tote sezonele so pdte găsi Încălţăminte bună şi cu preţuri fabuldse de eftine. Magasinul la tote Sesonele lingă Poliţiă. Bucuresci, Calea Victoriei 27, Bucuresci. Cititorii revistei vor avă un scătjămint de 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul. ir Institutul de Arte Oralic.^yţ^^ayJfiwHniliitcil.JWi'imner 16.—Bucuresci.