ANUL III.
12 Decembre 1899.
my
Albina
Kevîstă 'Enciclopedică Populară
yîpare în Jie-carc Duminică
Pbon. m ţara pe an Ueî 5 4 Abon în străin, pe an Liei 8
6 luni * 3 f Un număr............15 bani
Pentru anuneiuri 1 leu linia
SUMAR:
George Coşbuc, Cele două calendare.—G. T., îndatoririle primarului sătesc.— G.. Mănăstirea Noul Neniţ. — Victor Putu, Despre rugăciune şi Însuşirile el. — Hristca N. Ţapu, Din literatura poporană românăscă. — V. S. Moga, A repetă un lucru bun. este tot d’a-una folositor.—O societate de credit şi economie. — Cuibul de pasăre.—Gh. A., Contra alcoolismului.—întrebări şi probleme.—Premii pentru desiegătorl.- V. S. Moga, Cronica Agricolă şi Comercială.—Insciinţare.
Ilustrafiuni: Mănăstirea Noul Nămţ.—Copil rahitic din părinţi beţivi.—Tip de beţiv.
J. Of eseu p. Sul fu
de Tţedacfie:
■$>	jîdamescu
V. S- Mo gr a Jf- jYico laescu Oorjsf. C. Pop.-Caşcâ & Qr. Veodossiu.
pedacfia şi	Îmi iis	9, Ţjucuresci.
Cu începere ele la 1 Ianuarie 1900
Apare în Bueuresei la 1 şl 15 a fle-oărei luni:
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
Cu coluboraţiunca celor mal distinşi scriitori români.
Director gerant: C. Rădulescu-Motra, Bueuresei.
Noua Revistă Română cuprinde în fie care număr al seu :
Articole asupra cestiunilor politice de actualitate; studii literare şi sciinţifice; dări de semă despre publicaţiunile de valore apărute. Fiecare număr al Revistei este însoţit încă de două suplimente : unul re-servat informaţiunilor; cel-lalt lectureî recreative: roman, nuvelă, etc.
Noua Revistă Română este publicaţiunea indispensabilă pentru toţi câţi doresc a urmări mişcarea cultureî române în secolul XX.
Abonamentul pe un an..............Lei 24
» pe 3 luni.................»	6
Un număr . .......................»	1
Abonamentele se primesc la Administraţia Revistei in Bucnrescî, Pasagiul Român 20; la principalele librării; precum şi la biurourile poştale din ţară.
GRADINA PREOTUL ILIE
Biserica Cotroceui.—Bueuresei.
Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bratjî, Pini austriac! Thuya şi altele.—Stupi. Trandafiri. * 1
La administraţia revistei ndstre se găsesce spre vînejare din lucrările d-lui C. Râdulescu Motru:
1.	Valdrca Silogismului........................ cu	lei	1,—
2.	Problemele Psihologiei........................»	»	1,50
3.	llolul social al filosofici...................»	»	0,50
Din lucrările d-lui G. Coşbuc:
Itesboiul nostru pentru neatârnare pe înţelesul tuturor, lei 0,95
Povestea unei corone de oţel.........................» 1,50
Asemenea se găsesce:
Colecţia revistei pe anul I şi II în fascicole fie-care cu lei 5,— Idem legată într’un volum fie-care . . . .	»	» 6,50
Ori-cine ne trimite costul cărţilor notate mai sus le primesce franco la domiciliu.
www.dacaromanica,ro
ALBINA
281
CELE DOUE CALENDARE
pun bătrânii, c’ar fi au^it de la părinţii lor spu-nend că pe vremea când umbla Dumnezeii pe tpf( pămînt, aii cerut omenii de la Dumnezeu să
^ le aşeze rîndul sărbătorilor şi numele lor.
Şi ci-că au trimes omenii la Dumnezeu pe un Român şi pe un Nemţ, ca să vorbescă pentru toţi. Iar Dumnezeu le-a spus să mergă la Crăciun şi să-l întrebe. Iar Crăciunul era un moş de când lumea, cu barba pînă în genunchi şi cu sprîncenele lăsate peste ochi, în cât le ridică la nevoe cu toiagul din mână, ca să potă vede.
Şî-a plecat Românul şi cu Nemţul la Moş Crăciun.
Românul avea opinci în piciore, iar Nemţul avea cisme după obiceiul nemţesc. Şi mergend aşa amîn-doî, au ajuns la un rîu şi s’au descălţat ca să-l trecă. Nemţul şi-a tras repede cişmele şi-a trecut prin apă; dar Românul pînă ce să-şî desfacă sforile de pe lîngă glesne a zăbovit multişor. Şi do-geba strigă Românul către Nemţ, să-l aştepte dincolo de rîu, ca să mergă în tovărăşie, căci Nemţul, după cum sînt Nemţii într’o ureche şi sciţi numai una, a plecat înainte.
Iar pînă la Moş Crăciun a fost cale lungă şi multe rîurî în drum. Românul, şi aşâ rămas în urma Nemţuluî, zăboveâ la fie-care rîu cu descălţatul şi cu încălţatul, şi rămâneâ tot maî în urma Nemţuluî. Şi aşâ s’a făcut că Nemţul a ajuns cu douăsprezece ţlile înaintea Românului.
Moş-Crăciun a dat Nemţuluî răvaş pe care erau însemnate lunile şi săptămânile, începutul primăverii şi al tomneî, Anul-nou şi tote sărbătorile. Când a ajuns Românul la Moş Crăciun, Nemţul plecase de mult îndărăt. Şi Românului i-a dat Moş Crăciun tot acelaş răvaş, şi dintr’acea (,li a şi început să-şî numere filele.
www.dacocomanica.ro
282
AL1HNA
Nemţul a început să şi le numere din <,liua în care a primit răvaşul, şi aşa s’a făcut că Nemţii sînt cu sărbătorile lor şi cu tote începuturile lunilor cu două-spre-dece (Jile înaintea Românilor.
Gcorge Coşbuc.
îndatoririle primarului sătesc.
^T^ie-care comună rurală are în capul seu un slujbaş numit primarul comunei, ajutat de unul sau mai mai mulţi consilieri, cari portă numele de ajutori ai primarului.
Primarul sătesc este alesul locuitorilor din comuna sa. Nu-şi pote cine-vâ închipui cât de numerose şi de însem-semnate sînt îndatoririle sale.
Pentru-câ primarul e dator să iea tote acele mesuri pri-vitore la buna stare şi liniştea locuitorilor, la priveghiarea poliţiei, la ţinerea bunei rîndueli publice, el este magistrat comunal.
Iar pentru-că e dator să îngrijdscă de averea şi de interesele comunei, al cărei ales este, primarul e administratorul comunei.
îndatoririle sale, ca delegat al cetăţenilor, sînt de doue feluri, privind cele doue calităţi de care am pomenit.
* *
Să vedem mai întâiu cari sînt îndatoririle primarului sătesc, ca magistrat comunal. Aceste îndatoriri sînt cerute de legea comunală, printr’o mulţime de articole. E nevoie ca primarul să le respecte, ca să merite frumosul nume de părinte al comunei şi de ales al consătenilor sei.
Primarul are datoria de a publică şi aduce la cunoscinţa locuitorilor legile, regulamentele şi ordonanţele comunale. El va stărui, priveghiâ şi îngriji pentru îndeplinirea lor.
Dînsul trebue să scie că tote mesurile ce se iau în folosul comunei, nu trebue să remâte numai pe hârtie. Acesta ar fi cea mai mare greşelă. Cum ar pute locuitorii să în-deplinescă poruncile scrise, dacă nu le cunosc?
Nu e destul ca hotărîrile regulamentelor comunale să fie
www.dacoromanica.ro
ALBINA
283
lipite pe păretele primăriei. La noi, unde prea puţini săteni se duc acolo, ca să mai vadă ce porunci nouî sînt, câţi vor fi cei ce le vor citi? E nevoie ca însuşi primarul, ori ajutorul acestuia, sau chiar notarul, să le aducă la cunos-cinţa sătenilor, citindu-le. Acesta se pote face chiemând sătenii la primărie, ori într’o odaie a şcolei, în dilele de săr-bătore. Chiar după eşirea din biserică şi la horă li s’ar puteâ destul de bine comunică regulamentele. De obiceiu, cei ce iau ore-cari măsuri în scris spun mai puţin de cât trebue sau spun lucruri de prisos sau gteu de înţeles pentru ne-cărturarî. Primarul să fie bun a tălmăci cuprinsul celor citite, lămurind'cu tot dinadinsul pe săteni. Publicarea cu darabana e bună, numai pentru poruncile puţine şi pentru vremea când se pote strînge cât mai multă lume.
Primarii să nu uite că nu pot face răspunzători pe consătenii săi de abaterile pricinuite, dacă nu le-a făcut în destul cunoscute măsurile luate. La nevoie, dînşii pot cere şi sprijinul învăţătorilor pentru lămurirea poruncilor din legi. E mai bine să toce popa de dece ori şi pentru o babă surdă, că pote va audi, de cât numai odată. Acesta va să dică că e mai bine ca primarul să citescă locuitorilor de mai multe ori cele cuprinse în regulamente, ca ele să fie pricepute, ţinute minte şi mai ales îndeplinite. Şi e firesc lucru, când se scie că locuitorii n’au în cap numai cele ce li se spun odată. Dar regulamentele şi poruncile comunale trebuiesc date potrivit cu articolele legii. E nevoie ca primarii să ţină socotelă şi de cele apărute prin comunele urbane, unde se lucrezâ cu multă băgare de semă. Nici nu pot pricepe ca un primar să croăscă şi să facă regulamente, aşa, numai după capul lui; căci capul unui singur om pote greşi. E dar firesc lucru să cerceteze şi în alte părţi despre măsurile luate în cutare privinţă şi să se slujescă şi de ele. Cel ce scie să facă ast-fel, nu se lovesce nici odată de călcarea fără de voie a legii comunale.
Legea spune lămurit că primarii nu pot lua măsuri contrarii celor luate şi de consiliul comunal în cutare privinţă. Intr’alt-fel s’ar face să se credă, că cei din capul comunei nu se înţeleg şi s’ar da locuitorilor un exemplu rău. Negreşit că luarea de măsuri din partea primarului, nepotrivite cu cele date de consiliul comunal este o călcare de
www.dacaromanica.ro
ALBINA
2H
lege. Nu pot îndestul recomandă primarilor sătescî respectarea legilor, un frumos exemplu ce-1 pot da sătenilor.
Primarii sînt datori iarăşi ca ordonanţele ce le dau să nu se bată cap în cap cu regulamentele din care sînt luate, pentru temeiul că ar fi iarăşi o abatere de la lege. Şi cei-ce sînt puşi să facă pe alţii a ascultă de legi, trebue ei înşişi să facă acesta. In acestă privinţă, e lămurit că prefecţii pot revocă ordonanţele primarului când acestea contravin legilrr şi regulamentelor.
Primarul este capul poliţiei comunale, rurale şi administrative. In aceste calităţi e ajutat de locuitori, de şeful gar-nisonei, de gardiştii comunali, de jandarmii rurali, de vă-tăşeî, de guardii câmpenesd şi chiar de armată, potrivit deosebitelor legi ale ţării.
Să vedem ce se înţelege prin aceste feluri de poliţie, la care primarul trebue să fie băgător de semă.
Poliţia comunală cuprinde mai ales :
Siguranţa şi înlesnirea m rsului pe şosele, uliţe, cheiuri, pieţe şi alte locuri publice. Mersul căruţelor şi al trăsurilor pe drumuri.
Măturatul şi ţinerea în stare curată a uliţelor, şoselelor şi canalurilor. Luminatul drumurilor. împiedecarea locuitorilor de a aruncă lături şi orî-ce lucruri ce ar pute aduce vătămare trecătorilor. De asemenea şi a lucrurilor ce le-ar pricinui mirosuri nesănătose. împiedecarea locuitorilor de a topi cânepa şi inul în apele din jurul satului.
Dărâmarea clădirilor cari stau să cadă, dregerea lor (dacă va fi posibil) şi ridicarea ruinelor. Arătarea locurilor de construit şi supraveghiarea clădirilor ce se fac în sat, potrivit cu regulamentul pentru alinierea satelor şi construirea locuinţelor ţerănesci.
Observarea lucrurilor de hrană (carne, pâne, lapte, etc.) asupra bunătăţii, precum şi a cântăririi lor drepte sau în-şelâciose, cu cântarul şi măsura. Ţinerea curăţeniei fântâ-nelor şi a apelor de băut şi adăpat.
Prevenirea sau încetarea întîmplărilor rele ca : focurile, înecurile, bolele molipsitore, bolele de vite, potrivit legilor.
înlăturarea întîmplărilor nenorocite sau supărătore, aduse de nebuni, de fiarele sălbatice sau rău făcătore (lupi, urşi. bivoliţe speriate, etc).
www.dacQFQmanica.ro
ALBINA
285
Chipul transportării cadavrelor, ţinerea bunei rîndueli şi a bunei cuviinţe în cimitire, fără osebire de cult şi credinţe religiose.
Luarea de măsuri cuvenite pentru împiedecarea desfidului temeilor necinstite. Asigurarea liniştei, sănătăţii şi moralităţii publice.
împiedecarea acelor jocuri publice şi privelişti, cari ar aduce vătămare liniştei şi moralităţii tuturor.
Să vedem acum iarăşi pe scurt ce cuprinde poliţia ru rală. Acesta e tot o parte a poliţiei comun le şi privesce:
împiedecarea furturilor şi a pagubelor pricinuite pe câmpuri sau prin ţarine.
întrebuinţarea regulată a apelor, când aparţin locuitorilor comunei sau numai la o parte dintr’inşii.
Măsurile de observat la nimicirea gângăniilor şi a altor animale vătămătore câmpurilor.
Oprirea păşunatului, ori de câte ori trebuinţa obştescă ar cere-o.
Regularitatea ţinerii bâlciurilor (iarmarocelor), târgurilor, serbărilor şi jocurilor publice.
împiedecarea strîngerii recoltelor (cereale, pome, struguri) mai nainte de a fi bine copte.
*
* *
Am ajuns acum şi la poliţia administrativă, care e încredinţată tot primarului.
El are dreptul şi datoria de a potoli ori-ce turburări a-duse liniştei obştesci. Aşa certele, însoţite sau nu de bătaie, pe uliţe şi în locuri publice, îmbulzelile de omeni, larma şi petrecerile necuviinciose, precum şi ori-ce lapte de acelaşi fel, care strică liniştea.
Va ţine buna rânduelă în bâlciuri, târguri, serbări obştesci, cârciumi, biserici şi alte locuri.
La nevoie va pută cere înscris puterei militare să trimită armată, care să restabilăscă liniştea.
In numerile viitore, vom vorbi despre îndatoririle primarului ca administrator al comunei.
G. T.
www.dacQFomamca.ro
28fi
ALBINA
JS/Iănăstirea Ţloul J4emţ
publicat în acestă revistă chipul mănăstirii Nemţul, din judeţul Nem-ţul (1). Dăm acum şi chipul mănăstirii Noul Nemţ din Basarabia. Mănăstirea acesta se află în judeţul Bon-der, într’o posiţiune din cele mai frumose. Ea e, după spusa d-lui Z. Arbore, încinsă de trei părţi de rîul Nistru, care curgând aci în zig-zag formeză o peninsulă.
Numele acestei mănăstiri e de la mănăstirea Nemţul, aşa că s’ar păre că e un fel de metoc al acesteia. Ea s’a întemeiat în următorele împrejurări. In urma secularisării averilor mânăsti-rescî de către Domnitorul Cuza, o parte din călugării de la mănăstirea Nemţul a trecut în Basarabia şi au intervenit către Ţarul Ruşilor ca să lase moşiile Copanoa şi Chiţcanî din Basarabia pe sema mănăstirii Nemţul. Ţarul, după ore-care gândire, a aprobat acesta şi în 1864 s’a permis ca să se zidescă de către călugării plecaţi din Nemţul din Moldova o mănăstire pe moşiile Chiţcanî şi Copanca cu numele de Noul Nemţ, cu condiţiune ca soborul călugărilor să alegă egumenul, care va trebui să fie întărit de Mitropolitul Moldovei. In acelaşi timp mănăstirea să fie considerată ca filială a la-vrei Nemţul din Moldova. In ce stare vor mai fi stând lucrurile acum, n’avem destul de precise cunoştinţe.
G... 1
(1) Ve<Jî «Albina» Anul II, pag. 369.
www.dacQramanica.ro
Mănăstirea Noul Nemţ.
288
ALBINA
Despre rugăciune şi însuşirile ei
— Predică populară —
«Făţarnicilor! Bine a profeţit Isaia «despre voi: Se apropie de mine no-*rodul acesta, cu gura sa şi buzele m§ «cinstescc, iar inima lui departe de «mine este». (Mateiîi XV. 7).
Fraţi creştini,
.	într’una din <Jilo Domnul nostru Isus Christos
£ , AvT înconjurat de norod mult, care îi asculta dumneze-'&• v esc*l° Sale învăţături, cărturarii şi fariseii poporului "'t&i iudeu, care de ochii lumii se arătau credincioşi a-devăraţi legii lui Moisi, pe când în adevăr dînşii erau nisce făţarnici, apropiindu-se de El, îl întrebară (jdeend: «De ce ucenicii Lui», adică sf. Apostoli «calcă obiceiul din bătrâni, nespălându-şî mânile înainte de a mânca pâne?» La acăstă întrebare, Domnul nostru Isus Christos, care îi cunoscea bine că ei în chestiuni religidso sînt din acei ce «strecără cămila şi opresc ţînţarul», adică se arată păstrătorii celor mai mici rânduri de credinţă, po de altă parte însă calcă cele mai mari porunci ale legii, între altele le răspunse cu cuvintele ce am spus la început: «Făţarnicilor! Bine a profeţit Isaia despre voi: Să apropie do mine norodul acesta, cu gura sa şi cu buzele mă cinstesc?, iar inima lui departe de la mine este». Dar, nu repeţiroa acestei vorbiri a Mântuitorului cu fariseii voesc a vă face, care mai pe larg o putem aucji din Sf. Ev., ci numai asupra unei părţi din acăstă convorbire voesc să ne aţintim luarea aminte. Să cercetăm numai acea parte în care se cuprinde răspunsul, Mântuitorului. Să luăm în minte cuvintele din acel răspuns pentru că în ele stă un adevăr, care, — trebue să mărturisim — se gă-sesce şi la cea mai mare parte dintre creştinii de astătjî. In adevăr, Domnul nostru Isus Christos, îî mustră (Jicendu-le: făţarnici, ca unii ce voiau să se arate că sciu bine legea lui Dumnezeu şi o păzesc cum trebue, însă o înţeleg greşit; îi mustră ca pe unii ce în realitate nu sciau cum să cin-stăscă după cuviinţă pe Dumnezeu, prin urmare nici a I se închină cum trebue. Acăstă mustrare, fraţilor, se cade a se face şi la cea mai mare parte dintre noi creştinii, căci şi noi nu seim legea năstră cum trebue să o scie un bun creştin, şi nici nu seim a ne închină. Noi când no închinăm, mai tot-deauna ne facem rugăciunea mai mult de mântuială, ejicend câte-vâ cuvinte, însă cu mintea sîntem tot la cele lumesc!. Şi acăstă mustrare ni se cuvine cu atât mai mult cu cât nu numai acasă facem aşâ, dar şi când venim la biserică. Nu <Jic de toţi, dar cea mai mare parte dintre
www.dacaromanica.ro
ALBINA
289
noi venim spre a ne îndeplini mai mult de mântuială acăstă datorie creştinescă, sau chiar dacă voim să ne rugăm lui Dumne4eu, rugăciunea nu ne-o facem cu acea evlavie şi zdrobire de inimă ce trebue să o aibă omul în acel timp Mintea în loc să ne fie îndreptată la cer, e îndreptată tot la cele pămîntesci şi tot feluritele patimi ne stăpânesc.
Dar, pentru ca acesta să nu se mai întîmple cu noi, pentru ca pe viitor să seim, fraţi creştini, cum trebue să ne închinăm, aşa în cât rugăciunea ndstră să fie plăcută şi primită de Dumnezeu, mi-am propus a vorbi astăzi ceva despre rugăciune şi însuşirile ei. Vă rog deci să aveţi cuvenita luare aminte.
Fraţilor! Rugăciunea este înălţarea sufletului cu evlavie şi cu zdrobire de inimă către Dumnecjeu, spre a rosti înaintea Lui gândirile şi simţimintele ndstre religibse. Deci rugăciunea în forma sa, este o vorbire a omului cu Dumnezeu, iar după cuprins, este rostirea gândirilor religidse cu care se îndeletnicesce sufletul nostru în timpul când ne închinăm. Rugăciunea este temelia firescă a legăturii în care stă omul cu Dumnezeu, ca cu Stăpânul şi Făcătorul său. Dintre tdte vieţuitorele de pe pămînt, numai omul îşi dă seina mai bine despre acăstă legătură şi de aceea i se şi cere lui, cu deosebire, a-şî arătă acest simţimînt religios înaintea lui Dumnezeu; de aceea i se şi cere lui a aduce închinăciune şi mulţumită cuviincîbsă Atot-puternicului creator.
închinarea către Dumnezeu, fie pentru a cere ceva de la El, fie pentru a-I mulţumi pentru binefacerile Sale, fio pentru a-L lăudă, este sădită în însuşi sufletul nostru, în însuşi firea nbstră. Şi acesta se vede lămurit la păgâni, care de-părtându-se de Dumnecjeu adevărat şi uîtându-L pentru a-şî linişti îmboldirea sufietescă ce este întru ei, de a se închină, îşi fac idoli. Dar, afară de îndemnul firesc, la închinare no mai îndemnă şi însuşi Dumnezeu. Căci, ne dice El prin profetul Ieremia: «Strigă către mine şi te voiu aucpi». Şi chiar Domnul nostru Isus Christos, ne-a tjLis când învăţă pe pămînt : «Cereţi şi vi se va da, căutaţi si veţi află, bateţi şi se va deschide». (Luca XI, v. 9). Iar altă dată a cjis: *Se cade pururea a ne rugă*. Apoi Mântuitorul nu numai că ne îndâmnâ la rugăciune, ci El însuşi s’a rugat, dându-se cu acestă pildă. Aşâ: S’a rugat în pustie, în templu, în grădina Getsimani şi în alte locuri. Pe urmă, cum a făcut Mântuitorul aşâ au făcut şi sf. Apostoli, aşâ au făcut şi ceî-l’alţî sfinţi ai Bisericei, aşâ au făcut creştinii din tbte timpurile şi locurile pe unde s’a răspândit mântuitore, religiune a creştinismului.
Iar, acum după ce am vă(Jut ce este rugăciunea, şi după ce am văijut că trebue să o facem, să vedem: Unde? Când şi Cum? să ne închinăm, aşâ ca rugăciuneandstră să fie bună?
La întrebarea unde, voiu răspunde scurt, cu cuvintele Sfîn-
www.dacoromaiiica.ro
290
ALBINA
tuluî Ioan Gură-de-aur, care ne (Jice: Ne putem ruga ori unde; şi acasă, şi pe drum şi la lucru, în sfîrşit pretutindeni căci pretutindeni este Dumnecjeu. Dovec)î că rugăciunea o putem face orî unde, avem destule în Sf. Scriptură; seim bu-nidră, că chiar Domnul nostru Isus Christos s’a închinat de atâtea orî, în diferite locuri cât a stat pe pămînt. Afară de acesta dacă privim frumusiţele natureî vom observă că tot locul ne îndemnă să admirăm puterea creatorului şi deci să i ne închinăm. Insă, ca loc de rugăciune maî bun şi maî ales e sf. biserică, unde noi trebue să mergem spre a ne închină maî mulţi la un loc. Şi acesta trebue să facem pen-tru-că rugăciunea maî multora la un loc e maî bine primită de Dumnezeu şi afară de asta aici e locul unde în măsură de o potrivă, fie-care din noi, tîner şi bătrân, bogat şi sărac stăm la olaltă înaintea luî Dumnezeu. Ne maî îndemnă a ne închină la un loc în biserică pildele ce ni se dau în Scriptură. O pildă avem în faptul pogorâre! Sf. Duh, care după cum seim a avut loc atunci când Maica Domnuluî sta rugându-se împreună cu ceî-l’alţî sfinţi Apostoli la un loc.
După ce am vecjut locul, să vedem acum timpul când să ne rugăm.
Domnul n. I. Chr. şi sf. Apostoli, ne cjic să no rugăm neîncetat. «Neîncetat ve rugaţi,» cjice sf. Ap. Pavel. Dar, ca să fiu maî bine înţeles, iată când trebue să ne rugăm luî Dumnezeii. Să ne rugăm sera ca să ne păzăscă D-(Jeu a trece în pace şi sănătoşi ndptea; să ne rugăm dimineţa pentru că ne-a învrednicit a ajunge şi altă cji, şi pentru a ne ajută ca tot lucrul ce l vom face să ne fie spre binele şi mântuirea nostră. Să ne rugăm înainte şi după mâncare. Să ne rugăm când sîntem în primejdii, căcî atuncî avem lipsă de putere. Să ne rugăm când sîntem în necazuri şi în nevoi şi atuncî ruga ne va întări, ne va mângâia şi ne va aduce bine-cuvîntarea luî DumneZeu şi vom ave ajutor mare, precum spune sf. I6n Gură-de-aur: «Rugăciunea este loc de scăpare şi de mângâere pentru cei necăjiţi, liman pentru cei aruncaţi în vifor, rezim pentru cei apăsaţî, comoră pentru ceî săraci, apărare pentru cei avuţi, doctorie pentru bolnavi, mijloc de păstrare pentru sănătoşi.» «Rugăciunea, Zice tot acest sfînt, a vindecat adese orî bole, a depărtat daune şi nefericiri, a ridicat pedepse dumneZeescî şi alte rele.» Să ne rugăm în sfîrşit tot-d’a-una când voim să începem orî-ce lucru bun şi plăcut luî DumneZeu.
Iar acum după ce am veZut locul şi timpul când să ne închinăm, să vedem în sfîrşit, fraţilor, şi modul cum trebue să ne facem rugăciunea năstră, cu alte cuvinte să vedem cari sînt însuşirile rugăciunii în adevăratul înţeles al cu-vîntuluî ?
Cea întâiu însuşire a rugăciunii este pietatea. Să ne rugăm dar cu pietate şi acesta va fi ast fel atuncî când ne vom
www.dacQromamca.io
ALBINA
291
îndepărtă cu totul gândurile de la cele lumesc! şi ne vom îndreptă sufletul cu totul la cer, cugetând Ia cele ce cjicem în rugăciune. Căci de nu ne vom rugă aşa, atunci se va cjice şi despre noi ceea-ce s’a cjis despre Iudei prin proorocul Isaia: «Se apropie de mine norodul acesta, cu gura sa şi cu buzele mă cinstesce, iar inima lu! departe de mine este.»
Apoi, trebue să ne rugăm cu umilinţă, recunoscendu-ne nevrednicia faţă de Dumnecjeu şi recunoscând că sîntem păcătoşi Căci despre o ast-fel de rugăciune se cjice: «Rugăciunea celui umilit, noră va pătrunde» (Sirah. 35. 18). Când s’a dus un fariseu şi un vameş în templu să se rdge, care rugăciune a fost mai bine primită de Dumnezeu ? Cea umilită a vameşului, iar nu cea semeţă a fariseului!
Să ne rugăm cu încredere că vom dobîndî cele ce cerem; căci despre ast-fol de rugăciune a <Jis Domnul nostru I. Chr.:	Aveţi credinţă în Dumnezeu şi Iote câte cereţi ru-
gându-vă, să credeţi că veţi luă şi va fi vouă.» (Marcu, XI, 24). încrederea ndstră liotărăsce măsura darurilor ce le cerem de la Dumnezeu. Pentru că îndurarea lui Dumnecjeu este un isvor nesecat şi cel ce aduce a acest isvor vasul cel mal mare al încredere!, va luă din Isvor cu atât ma! multe bunătăţi.
Să ne rugăm cu statornicie, de şi ni s’ar păre că Dumnecjeu nu ne ascultă. Un an de cjile aşteptăm pînă când să resară din pămînt sămînţa aruncată în ogore, pînă să facă rode şi pînă să ! strângem rădele copte; mal mulţi an! trebue să aşteptăm pînă când aduce pdme un pom sădit, şi voim ca fructele rugăciuni! să le gustăm îndată, numai de cât ?...
Sf. Ev. ne arată că regula după care trebue să rostim no! rugăciunea şi a aşteptă îndeplinirea eî, este în voia luî Dumnecjeu, iar nu la a celu! ce se rogă. De aceia şi cjicem în rugăciunea «Tatăl nostru,» cuvintele: «Fie voia ta precum în cer şi pre pămînt.» Datoria n6stră este numai ca or!-ce cerere îndreptată către Dumnecjeu să fie după voia Sa şi El negreşit ne va ascultă şi ne va da tot ce ne trebue pentru binele şi mântuirea nostră.
In sfîrşit, fraţilor, rugăciunea cu tdte însuşirile el să căutăm să nu o facem cu făţărnicie, ma! mult pentru a ne vede alţi!, ci să avem pururea în minte cuvintele Mântuitorului, care ne cjice: «Iar voi când vă rugaţi nu fiţi ca făţarnicii, cari iubesc să se roge in Sinagoge şi în unghiurile stradelor ca să se arate âmenilor; adevăr (f ie voue, eî îşi iau plata lor.» «Ci tu când te rogi intră în cămara ia şi închicfend uşa, rogă-te Tatălui cehă de sus, şi El care vede înlr'ascuns, îţi va răsplăti întru arătare. (Mateiu VI, 5—6).
O rugăciune cu astfel de însuşiri şi făcută cu evlavie, cu zdrobire de inimă, cu spiritul şi cu adeverul, are următâ-rele urmări:
www.dacoromanica.ro
292
ALBINA
Ea lumineză mintea şi face să strălucăscă ore-cum faţa celui ce se r<5gă. cum a strălucit faţa lui Moisi când s’a pogorât cu tablele legeî de pe munte; ea aduce veselia în suflet, îl umple de curaj în primejdii şi-l acoperă cu bine-cuvîn-tărî. Rugăciunea întăresce credinţa şi nădejdea în Dumnetjeu, căci «Cu cât vorbim mai mult timp cu cine-vâ mai adesea,»— (Jice sf. Ion Gură-de-aur, — «cu atât sîntem mai familiari cu dînsul şi mai pătrunşi de spiritul seu.» Rugăciunea ne do-bîndesce iertarea păcatelor şi aduce dragostea ndstră către Dumnezeu şi către aprdpele. Precum apa ne recoresce, ne curăţă, ne alină setea, ast-fel şi rugăciunea ne recoresce de aprinderea patimilor, no curăţă de pecato şi ne alină dorul de Dumnezeu.
Rugăciunea pune în regulă viaţa nostră şi înlătură t<5te piedicile din calea virtuţii. In sfîrşit, rugăciunea ne dă o demnitate înaltă, căci în ea vorbim cu Dumnezeu, ca îngerii, în rugăciune şi prin rugăciune voia omului se întâlnesce cu voia lui Dumnecjeu spre acelaşi scop. Şi să ştiţi, cuvioşî creştini, că afară de sf. împărtăşanie, nimic nu unesce mai strîns pe om cu Dumnezeu ca rugăciunea!...
Aşa să facem rugăciunile ndstre, ast-fel ca ele să fie plăcute şi primite de Dumne4eu, ca ele să lie spre folosul nostru şi spre mărirea şi cinstea lui Dumnezeu, în veci. Amin.
Victor Puiu.
Din literatura poporană românescă. (i)
De ce numai în Muntenia acest colind şi nu şi în Moldova? Causa se explică de la sine.
Istoricesce vorbind, elementul Roman a fost cu mult mai întins în Muntenia şi mai ales în Oltenia şi forte slab în Moldova.
In Muntenia Românii erau în contact direct cu fraţii lor de peste Dunăre, cu Românii din Dacia lui Aurelian.
La I Ianuarie tinerii Români din stâng-a Dunării, treceau la fraţii lor de dincolo, purtând ramuri vercjî de gutui, meri, peri şi urându-le pentru noul an fericire şi 'prosperitate.
«In casa asta să nu fie De cât spor şi veselie;
Câţi purcel şi miei,
Atâţia mititei!»
Urare care la noi este înlocuită în colindul sorcovei cu :
Câte paie sînt pe casă Atâţia galbeni pe masă; 1
(1) Vecii No. trecut.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
293
Câte frunze e ’n frunzar,
Aţâţi poli în pozunar !
Contactul deci dintre Românii din stânga Dunării cu cei din drepta Dunării — din Dacia Aureliană — a făcut ca să se păstreze acest străvechiâ obiceib— colindul pluguleţului — numai în Muntenia.
In alt număr voiu vorbi şi despre colindul sorcovei, care este ca şi «Pluguşorul» tot de origină Romană.
In cele mai multe colinde ale pluguşorului numele lut Traian este înlocuit cu numele stăpânului casei, unde colindătorii merg să cânte. Şi acesta pentru ce ? Pentru bani!
Iată şi colindul «Pluguşorul».
Aho, Aho !
Ia mai staţi şi nu mânaţi,
De chiotorl (1) vă alăturaţi Şi nimic să nu furaţi,
Brazda să nu ne-o stricaţi.
Când voib tjice să mânaţi,
Atunci numai să mânaţi.
Hăî, băi,
Mânaţi flăcăi!
Sculaţi, boieri şi ascultaţi Şi forte vă bucuraţi.
Luni dimineţa jupân (cutare)
[s’a sculat
Pe ochi negrii, s’a spălat,
La icone s’a ’nchinat La sfintul soro s’a uitat La Maica Domnului s’a rugat Şi la argaţi a strigat.
Argaţii la arat au plecat Boii i-ab înjugat Cu juguri de arţari (2)
Cu resteile de mărari Ca la boerii cei mari.
Ia mai mânaţi măi,
Hăî, băi!
De arat s’au apucat Şi au arat cât au arat;
Cu grăpile aii arat;
Ogorul l’ab semănat.
(1)	Stâlpii casei.
(2)	Lemn de pădure.
(3)	Căciulă.
(4)	S’a suit, incălicat.
(fi) Porumbei.
Jupânul cutare, când îî priviă, Mult bine că-î păreâ,
Lipul (3) în cap l-a apăsat Şi pe cal s’a aburcat (4)
Şi a casă c’a plecat, la mai mânaţi măi,
Hăî, băi !
Când a casă c’ajungeâ,
Porţile se deschidea,
Hulubii (5) înainte-î ieşia Jupânăsa cu o cană cu vin, Ca să-i fie cheful deplin. Când în casă că intră,
Doi în masă că-I punea. Divanu ’nfrunzit şi ’nflorit Să-I fie jupânuluî (cutare) de
[odinit.
Marţi diminăţa s’a sculat,
Pe ochi negrii s’a spălat,
La icone s’a ’nchinat,
La Maica Domnului s’a rugat, Pentru grâul lui ne grăpat. La argaţi a strigat.
Argaţii la venat ab plecat Şî-ab venat cât au vânat Şi ’napoi s’ab înturnat Pe la cel grâu ne grăpat.
Ia mai mânaţi măi,
Hăî, hăî!
www.dacaromanica.ro
294
ALWNA
De departe gâlbeniâ,
De aprope se.roşiii De secerat se gâtiâ;
In vîrful spicului Firul mărgăritului.
Jupanul, când îl vedea,
Mult bine că îl părea.
In grajd de pîetră sa băgat Şi n grabă c’a ’ncâlicat P’un cal negru ca corbul Iute ca focul;
Unde călcâ Pietre sfărâmă,
Scântei leşiâ.
Ia mânaţi flăcăi,
Hăî, hăl?
Cruce cu drepta-şl făcea, Picioru ’n scară-şî punea Şi ’n cea ţară că trecea (i) S’a dus apoi şi ’n Berlat (2) Fier şi oţel de-a cumpărat Nouă oca de fier a cumpărat Şi 'n târg la Ivânescî a umblat ţ)ece oca de oţel a cumpărat. Le-a dat lui Ilie Ţiganu Că bate bine cu ciocanu.
Cu ciocanu ciocăniă Cu chila chilia (3),
Secerile le gâtiâ:
Cu mănuchî de viorele Cu zimţii de floricele Pentru nepoţi şi nepoţele Si copil şi tinerele,
Ca să secere cu ele.
Iar o babă din cele şirete Cu nisce mâni ghiloşite (4) Ou nisce tânjell pârlite,
Cu nisce mâneci suflecate Cu polele ridicate,
Par’că dracu că i a spus, De-a stat în capătul de sus.
Cu drepta putea, nu putea, Cu stânga polog ea făcea,
Din polog Snop,
Din snop clae,
Ilodobaîe (5)
Din hodobaîe stoguri mari Stoguri mari şi minunate,
De vîrf cam atârnate (6)
De mulţi boieri lăudate.
Ia mal mânaţi, flăcăi,
Hăî, hăl!
Iar Jupân (cutare) cum le ve-
[deâ
Mare bucurie avea;
In grajd de pîetră se ducea, Noul trestii că scotea Cu potcove do argint Prinde bine la pâmînt;
Cu potcove de aramă,
Prinde bine la corhană (7). Cu piciorele treeră,
Cu cocile mătură,
Cu nările vântură,
Cu urechile ’n sad turnă.
Şi ’ncărcâ nouă care mocănesci Şi două-spre-cjece ţărănesc!, Le îndreptă la moră la Botoşani.
Ia mal mânaţi măi,
Hăî, hă! !
Carele mergea,
Osiile scârţîiâ,
Copitele pocniâ,
Gâlbineiî cură (8)
Jupân ul (cutare) în comâ-jnac (9) îl strângeâ Şi ’n cliilna (10) carului mi-1 ;	"	[trântiâ ;
Iar cât mal rămâniâ,
Nouă ni-1 dăruia.
(1)	In Moldova de jos.
(2)	Bârlad.
(3)	Chilă = pilă.
(4)	Slabe.
(5)	Şiră de grâu.
<6) Aplecate.
(7)	Câsta dâluluî.
(8)	Grâul curgea
(9)	Căciulă veche, pe care o purtau boeril Înainte.
(10)	Speteza carului.
www.dacaromaiiica.ro
ALBINA
295
Iar hoţa de moră,
Când a vătjut atâtea care încărcate cu polioră,
A pus coda pe spinare Si a apucat la lunca mare. Dar morarul o priviâ Şi de meşter ce eră Nici oboroce (1)
Nu scia a iace.
Mora păstia la căpşună.
Să nu l deie de minciună.
O amăgiră cu copiţe (2)
Cu tărîţe
Şî-o luară de tortiţe ŞI-o ’ndreptară pe portiţă; Şî-o luară de călcâiu Şî-o puseră pe căpătâid.
Mora frumos că mergea Şi fărină (3) nu curgea,
Ci aur şi mărgăritarî ■
In curţile vostre, boieri mari Iar jupânesa cea frumosă A ’ntins mâna peste masă Şî-a luat o sită desă Frumosă de mătasă De nouă boieri alăsă.
Şi bătu ’n sită şi ’n covată (4) Şi-a făcut un colac îndată. Şi-a rupt în două,
Şi ne-a dat şi nouă.
 rupt în triî Şî-a dat şi la copii.
A mai rupt-o apoi în patru Şi ne-a dat-o la tus-patru. Şî-a mai rupt-o apoi în cinci Şi-a dat şi celui făr’ de opinci.
Ia mai mânaţi măi,
Măi, hâî!
Am mai ură, am mai ură. Dar ne temem c’om însera Pe la curţile vostre Tote 'nalte Sprîncenate,
Cu var văruite Cu şindrili acoperite.
Mai bine pe la borcleile nostre Cele risipite Cu stuli acoperite Şi cu baligă lipite.
Am mai ură, am mai ură Dar ne temem c’om însera Şi nu sîntem de ici colea,
Ci sîntem de peste Prut Ş-am lăsat mămăliga pe
[tund (5)
Cu două-sprece oca de unt.
O păzesc nouă cu măciuca Şi doi-sprece cu biciuşca,
Să n’o apuce furnica Că-î numai cât nuca.
La anu iar o să venim Când atunci o să vă găsim : Inrodiţi, înfloriţi Ca meriî,
Ca periî
In mijlocul veriî.
Ca vara vărată,
Ca tomna bogată;
Ca viţa de vie In postul sfinţii Mărie,
De bine să vă fie!
(1)	Pene de lemn.
(2)	Copiţe de fân.
13) Fărină = făină.
(4)	Capisterie de frământat pânea.
(5)	Cârpător, pe care se pune mămăliga.
llristea N. Ţapu.
UN CUVÎNT
Din (jura omului bun vorbă de reu nu esc nici odală.
www.dacoromanica.ro
290
ALBINA
A repeta un lucru bun, este tot-d’a-una folositor
Mmtem in plină iarnă, aşa că vitele nu mal pot pasce la câmp din causa zăpeqleî care a acoperit pămînturile se-mănate ca şi păşunele.
^ Am dorit zăpadă ca să ne apere semănăturile în contra Iriguluî din timpul iernel şi în contra secetei din timpul pri-măvereî.
Din causa zăpe(,leî, vitele ne maî putând să pască la câmp, sîntem siliţi a le ţine în grajd, sau în coşarele, pe cari trebuia de mai nainte a le îngriji ca să fie în bună stare la căderea ză-petjei.
Pînă când vitele pasc la câmp, un produs principal se pierde de la ele: bălegarul şi urina, cari este hrana principală a pă-mîntului, când un bun agricultor voesce să tacă o bună agricultură.
A cam trecut timpul când era destul a sgâriă puţin pămîn-tul, a semăna şi a te aşteptă la o bună recoltă din ceea ce ai semănat.
Astăzi însă, pămîntul, în schimbul recoltelor, cere să i se mai dea şi lui ca hrană băligarul vitelor, pe care tot el le hrănesce cu ierburile ce cresc pe el.
Fie care om când muncesce, este plătit ca să se potă hrăni din ceea-ce el câştigă, deci muncind se hrănesce şi se îmbracă. Pentru ce pămîntuluî, care ne hrănesce pe toţi, în schimb să nu i se dea şi lui, ceea-ce nouă nu ne folosesce aprope de loc?
De ce să nu-î dăm pămîntuluî bălegarul vitelor nostre; şi de ce să-l aruncăm sad să-l ardem, după cum fac cei mai mulţi ciobani cu gunoiul de la turmele de oi, ca şi cu gunoiul de la cirezile vitelor?
In alte ţări unde se dă mai multă importanţă agricultureî^ bălegarul, nu numai că nu se aruncă, ci din contră se şi cumpără, şi încă pe mulţi bani. Nu numai atât, dar copiii cari nu se pot întrebuinţa la lucrările câmpului precum şi bătrânii cari în timpul muncei rămân pe-acasă, adună tâtă (jiua în timpul vereî, de pe la portă şi de prin curte ori ce rămăşiţe de bălegar de la orî-ce animal ar fi.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
297
Aşa că uliţele sau drumurile de prin sate, de multe orî sînt maî curate ca multe strade de prin Bucurescî.
Dar să vorbesc de bălegar, care face bogăţia unui bun plugar, când scie sâ-1 adune, să-l păstreze, şi să-l întrebuinţeze la un anumit timp.
Vitele ţinendu-se în grajd ori în coşare, ca să nu se piardă nicî bălegarul nici urina (udul) lor, trebue să le punem un aşternut gros de paie, ori de frunte de copaci, când pale nu sînt, ca să nu se piardă nici urina, nici bălegarul, şi ca vitele când se culcă să se odihnescă maî bine. Acest aşternut se preme-nesce în fie-care <Ji, sau cel puţin la 2 c,lile, ca vitele să nu se odihnescă pe bălegarul lor, că să li se murdărescă corpul.
Murdăria şi necurăţenia grajdiulul slăbesc vitele, şi le umple de păduchi ori de rîie.
Când vitele unuî săteau sînt pline de bâligar de la codă pînă la cap, (jicem că acel sătean îşi bate joc de vitele Iul, de care el are trebuinţă pentru a-şî agonisi hrana cjilnică. Pe vitele acestor săteni leneşi, stratul de bălegar ce le acoperă corpul de o parte şi de alta, are o grosime de 1 — 2 c. m. Acest bălegar odată uscat pe corpul vitelor, nu se pote curăţi de cât spălând vitele cu apă. Acestă curăţenie cu apă, o fac ploile de primăvară, când vitele sînt scose la păşune sau la munca câmpului, precum şi schimbarea perului în timpul primăvereî.
Un sătean, care se portă ast-fel cu vitele Iul, nu pote să fie vătjut de cât cu ochi răi de către alţi săteni harnici, cari ţin la vitele lor ca şi la copii. Şi aşa şi trebue ca binele să fie răsplătit tot cu bine.
Ca vitele să nu se murdărescă de bălegar, trebue ca să le punem un aşternut gros şi să se scotă bălegarul în fie-care cji, sau cel puţin la 2 dile din grajd.
Când băligarul s’a scos din grajd, ca să nu se facă risipă se pune în apropiere, ca de 10 m., de la gropă un anumit loc numit arie.
Aria trebue să fie bombată şi pămîntul tare, ca urina să nu se scurgă în pămînt. La cas când pămîntul va fi maî afînos, să se pună pe d’asupra vr’o câte-vâ robe de pămînt clisos şi să se bată bine. Bălegarul pe arie să se aşeeje în mod regulat, ca să nu rSmâle gropi, căci în acest cas nu pote putredi de o potrivă-
Grămada de gunoiu se pote ridică pînă la 2 m., iar pe d’asupra se pune un strat de pămînt de 15 — 20 c. m, ca să nu
www.dacQromanica.ro
298
ALBINA
se piardă nimic din el. Când s’a isprăvit cu aşezarea gunoiului, atunci, alături se face altă arie, pe care are să se pună gunoiul.
Ca urina care se scurge din bâligar să nu se piardă, se face împrejurul ariei un mic şenţuleţ cam de 20 c. m., din acest şen-ţuleţ se face un altul care duce într’o gropă anume iăcută şi adîncă ca de 2 m. Acăstă gropă se face în pămînt tare, şi dacă bunul agricultor dispune de mijloce e bine să zidescă cu cărămidă şi var negru sau ciment. Din acăstă gropă când urina se strânge, se scote cu o găletă şi se udă tot bălegarul ca să putredescă mal repede.
In jurul ariei pe care se pune bălegar, e bine să se sădescă salcâmi, sălcii, ori alţi copaci ca să adăpostescă bălegarul în contra vîntulul şi în contra căldurilor din timpul vereî.
Voi, agricultori săteni, încercaţi acel care aveţi mal multe mijloce, sfaturile de mal sus, şi veţi vede ce bine aţi făcut, şi chel-tuelile vor fi bine răsplătite din recoltele la care aţi întrebuinţat bălegarul de pe arie, pe care l-aţi adunat şi l-aţi îngrijit aşă după cum aţi citit în Albina, care nu va da de cât sfaturi bune cu priviri Ia agricultură şi la alte lucruri folositore vieţeî vostre practice. Cu acest chip se va vorbi şi în străinătate de câmpurile vostre, după cum noi vorbim acum de sătenii agricultori din ţările străine, cari n'au pămînt atât de bun după cum e al ţăreî nostre ci sărac, şi numai prin bălegar eî îl lac bun şi produce mult.
Acum trebue să vă spun că bălegarul stă pe arie pînă când s’a putrezit pe jumătate, adică când paiele s’au înegrit şi se rup cu multă înlesnire. Atunci e bine să se ducă bălegarul pe câmp.
Pe orî-ce loc, dacă nu este semănat, se pote duce bălegarul în orî-ce timp al anului şi când vitele nu sînt întrebuinţate la alte lucrări ale câmpului cari nu pot aştepta întârziere. Un lucru trebue să se scie; că bălegarul când se duce pe câmp, trebue făcut grâmecjU de o potrivă depărtate, ca ast-fel când se în-prăştie pe pămînt să fie de o potrivă depărtate, căci numai astfel grânele şi porumburile vor. cresce de o potrivă.
Bălegarul care se duce primăvara, vara şi tămna la câmp, nu trebue lăsat mult, ci trebue cât mal de grabă împrăştiat şi îngropat în pămînt cu plugul, căci alt-lel îşi mal pierde din bunătatea lui cu cât va sta mal mult în bătaia soreluî şi a ploi-
www.dacocomamca.ro
ALBINA
299
lor. Când se duce iarna pote să stea pînă primăvara, căci peste iarnă îngheţă şi din causa acesta se păstrecjă mal bine.
Pe un pogon se pot pune pînă la 30 de care de bălegar, după cum locul este mai bogat sau mai sărac.
Bălegarul se mai pote păstră în gropă. In «asul acesta gropa se pote face pînă la un metru adîncime, lărgimea pote să fie de
3—4 metri şi lungimea atârnă de câtăţimea de bălegar ce voim să adunăm, însă, la o margine pe unde să intră cu roba cu bă-ligar, gropa se face piezişă, adică ca un fel de gârliciu la o pivniţă. Bălegarul care se pune în gropă trebue să aibă aceleaşi îngrijiri ca şi bălegarul aşecjat pe arie.
In alte ţări, agricultorii nu amestecă bălegarul de cal, de catîr, de măgar şi de oie, cu bălegarul de boi şi vaci, fiind-că bălegarul de la aceste vite este mai cald şi putrecjesce mai curînd de cât cel de boi.
Acest bălegar cald, ei îl întrebuinţeză pentru pămînturl mai tari cum sînt cele argilose, iar cel de boi pentru locurile mai nisipose.
Aceste lucrări de separare se face mai cu semă acolo unde sînt cai mai mulţi, fiind-că bălegarul de cal este mai cald; de aceea şi grădinarii îl caută acum pentru a-şî tace aşa numitele paturi calde, în cari cultivă chiar acum iarna diferite seminţe de zarzavaturi şi alte legumi.
V. S. Jloga.
O SOCIETATE DE CREDIT ŞI ECONOMIE
Am primit bilanţul pe anul 1898 — 99 al societăţii cooperative de credit şi economie Caraimanul» din corn. Brezele, pi. Prahova, jud. Prahova. Din acesta resultă că încasările şi ieşirile au fost de 801.751 lei şi 10 bani, iar saldul net a fost ia 1 Octombre a. c. de lei 576.624, bani 98. Preşedinte al acestei societăţi e a-1 Gr. Georgescu, vice-preşe-dinte Angliei Ionescu, casier Ion Ştefănescu, secretar Pr. Samson D. Fopescu.
Facem atenţi pe cititorii noştri asupra faptului, că în doue comune rurale se află o societate de credit şi economie cu un aşa resultat strălucit. Cât se pdte face în mijlocul popu-laţiuniî ndstre rurale când e inimă şi pricepere!
www.dacaroniamca.ro
300
ALBINA
CUIBUL DE PASfeRE
jg|^omnul Sorenu, consilier la înalta curte judecătorescă, avea ZjSJ) o proprietate îtr’un ţinut torte încântător clin plaiurile Mus-&&C celulul. In toţi anii se ducea acolo să petrecă o parte din
^ vară, să respire aerul curat de la munte şi să mal scape de greutăţile afacerilor publice.
Intr’o vară, pe timpul vacanţei celei mari, îşi luă amîndoî copiii şi-I duse la moşiă, ca să-I mal vadă sorele. Băeţiî, scăpaţi de grija şcolel, nu se mai săturau de plăcerile vieţii câmpenesc!: simţiau un farmec nespus alergând prin frumosa grădină, pe câmpiile învercjite şi prin livezile smălţate cu flori; dar, mal presus de orl-ce, le plăcea încântătorul stufiş de la spatele casei, străbătut de poteci aşternute cu nisip şi în care se aflad arbori de tot telul, stejari, fagi, mestecănl, anini şi alţi pomi înfloriţi.
Intr’o (Ji, plimbându-se cu dînşil p’acolo, d-1 Sorenu le arătă un frumos cuib de pasăre. Copiii, apropiindu-se, văcjură într’în-sul cinci puişori, iar alături pe părinţii lor, care nu se speriară câtuşi de puţin. Acesta le produse o nouă bucurie.
Atunci, şetjănd cu toţii pe o bancă de lemn, la umbra unul bătrân stejar, de unde vederea se întindea departe p’o încân-lătore vale, le (,lise:
— Să vă spun o poveste despre un cuib de pasăre: credc’o să vă intereseze, căci întîmplarea s’a petrecut chiar în aceste locuri.
Copiii îşi puseră tolă luarea-aminte, iar tatăl începu ast-fel:
•
—	Acum vr-o treizeci de ani, într’o frumosă dimineţă de primă-vară, un biet copil, care păziâ oile, şe(,lu chiar sub acest stejar şi începu să cânte din fluer. Din când în când, îşi aruncă ochii la turmă, care păsceâ pe livedea înflorită dintre acestă pădurice şi părîul limpede ce se vede şerpuind colo în vale. D’o dată iată că vede apropiindu-se de dînsul un băiat ca de doisprezece ani, frumos la faţă, mândru de statură, îmbrăcat forte scump în haine de vînătore. Erâ fiul unul ministru de pe atunci, care aveâ o moşie în vecinătate. Păstoraşul, necunoscendu-1, creolii că erâ al vr’unor arendaş, care vor fi venit să veneze p’acolo.
—	Bună-tjiua, domnişorule! îl 4*se el, seoţându-şl pălăria.
—	Ia spune-mi, băete, se gâsesce p’aicl cuiburi de pasări?
—	AutjiI vorbă! Cum să nu se găsescă?
D'ao’amjî cucul cântând Şi inierliţa şuerând,
nici nu mal încape îndoială că sînt şi cuiburi în pădure.
— Atunci trebue să sciî tu vre-unul! <Jise tînărul cu voce . dulce.
—	Da, scift unul, cel mal frumos din câte am vătjlut pînă acum.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
301
E împletit aşă de minunat cu fire de pale, c'al crede că l-a făcut cel mal îndemânatec meşter, şi pe din năuntru e aşternut cu muschiu mole, pe care se află cinci ouşore albăstruie.
—	Ce lucru plăcut! Hal de mi-1 arată şi mie, câsîntprea doritor să-l văd.
—	Te cred, dar nu ţi-1 pot arătă.
—	Nu-ţl cer să te ostenesc! de geba. O să te răsplătesc forte bine.
—	Se pote; dar nu ţi-1 arăt.
Intre acestea se apropie şi profesorul băiatului, un bărbat respectabil, pe care ciobănaşul nu-1 zărise pîn’atuncia.
—	Fii maî blând, fătul mieii ! (Jise el. Pinâ acum dumneluî n’a vă(Jut cuib de pasăre, şi i-ar tace plăcere să vacjă vr’unul; te asigur că nici nu se va atinge de dînsul: vrea numai să-l vadă d’aprope.
Păstoraşul, clătinând din cap, răspunse:
—	Nu-ml es din cuvînt, nu pot să arăt unde e cuibul!
—	Eşti prea îndărătnic, cjise învăţătorul. Ar trebui să-ţî pară bine când faci plăcere altora, şi maî ales unul fiu de ministru, proprietarul moşiei învecinate.
—	O fi! clise copilul. Dar nici Iul Vodă nu i-aşî arătă cuibul că... sciu efi de ce.
—	Nici odată n’am văcjut un copil atât de încăpăţânat! cjise tînărul. Cu tote astea, avem noi destule mijloce ca să-l facem să înţelegă de cuvînt!
—	Linistesce-te, răspunse profesorul, mirânclu-se şi el de atâta îndărătnicie.
Apoi, adresându se către păstoraş, îl <]fise :
—	Spune-ml cel puţin, fătul mleu, pentru ce nu vrei să ne împlinescl dorinţa. Spune, c’apoî te-om lăsă în pace. Nu cred să fie cine Seie ce lucru mare la mijloc!
—	De, asta v’o pot spune! răspunse el Cuibul mi s’a arătat şi mie de vărul Dumitru, care păzesce caprele colo pe munte, şi m’am legat către el să nu-1 arăt nimănui.
—	Bine, bine, înţeleg eu ! răspunso profesorul.
Apoi, ca să-I încerce credinţa, scose punga, luă dintr’însa un ban de aur, şi-l (]fise:
—	Iată un galben, care va fi al tău, daca ne vel arătă cuibul. Nu mal spune nimic lui Dumitru.
— Vă forte mulţumesc, dar de!... nu prea merge aşă, că nu e cinstit să ţî calci vorba, să nesocotescl încrederea ce-ţî arată cine-vâ. Ori o află, ori n’o află Dumitru, nu mă iartă cugetul să fac una ca asta, când eu şi Dumnecjeu seim c’aşl face o necuviinţă, un păcat.
—	Se vede că tu nu sciî cât preţuesce galbenul acesta. Daca 1 al schimbă în bani de aramă, al umple o căciulă.
—	Ce de bănet! cjise copilul, uîtându-se cu mirare la monetă. Bietul tata n’ar mal pute de bucurie, vătjendu-mă că-I aduc pe neaşteptate atâtea parale!
www.dacocomanica.ro
302
ALBINA
Apoi, după câte-vâ minute de cugetare, adause:
.— IertaţL-mă, boierilor, iertaţi-mă, că nu voiîi să cad în ispită. Ce să vă mal spun! Am dat mâna lui Dumitru că n’o să rămân de ruşine, şi omul de trebă trebue să şî ţie cuvîntul: să rie vedem sănătoşi!
Când vru să plece, d'o-dată se arătă sub-prefectul, care, făr’a fi fost vă(,lut de copil pîn’aci, autjise totă convorbirea. Cu faţa roşie de mânie, îl apucă de mână şi-î strigă cu voce răstită:
—	Ce, ştrengarule, te împotrivesc! domnişorului, care mâîne-poîmâne o să-ţî fie stăpân? Tu ţi! mal mult la un bădăran păstor de capre, de cât la boer! ca dumnelor? Aide îndată de ne arată cuibul, că alt-fel e va! de tine!
La aceste cuvinte, făcu semn dorobanţului de la spate să 1 ia şi să-l lege.
Ciobănaşul îngălbeni, începu a plânge, a tremură ca varga şi a cere iertare.
—	Atunci, arată-ne cuibul !
—	Nu, nu pot! răspunse copilul cu hotărâre şi acoperindu-şî faţa cu amîndouă manile.
—	Destul, cjlise profesorul, adresându-se către sub-prolect. Li-niştesce-te, micule; nu te teme de nimic. Te-al purtat forte bine ; aî o inimă bună. Du-te de cere voie de la vărul-tăă, ş’apoî vino de ne-arată cuibul. Veţi împărţi între voi banii.
—	Aşa da! răspunse păstoraşul. Chiar astăcjl o să aveţi răspunsul.
Profesorul se întorse cu tînărul la casa proprietăţii, unde veniseră de câte-vâ dile, spre a petrece o parte, din vară. Mergând pe drum, cugetă în sine la purtarea ciobănaşului, la caracterul lui onest şi demn de totă admiraţiunea, la disposiţiunile-I statornice şi necoruptibile, apoi cum, de multe-orl sub umilul acoperemînt al colibei, se pot găsi nisce virtuţi, pe care în deşert le am căută în palate.
(Sfîrşilul în No viitor).
Pentru onor. noştri abonaţi
Am anunţat de la începutul anului al 111-lea al revistei, că stimaţilor noştri abonaţi cari pînă la 25 Decembre 1899, vor fi achitaţi, cu numeral de 1 Ianuarie 1900, li se vor trimite ca premiu, un tablou istoric colorat.
Sîntem în plăcuta posiţie a anunţă eă tabloul represintă Luarea Griviţei, în 4 culori.
Tabloul c o adevărată lucrare de artă şi este esecutat cu deosebită grijă în atelierele cunoscutului Institut de arte gralice al d-luî CAROL GuBL. Lucrările eşite din acest vechiu atelier, al cărui fundator a fost părintele diaristieeî Române, răposatul
www.dacoromamca.ro
ALBINA
303
0.	A. Rosetti, sînt atât de cunoscute şi preţuite în tdtă ţara, în cât nu credem că mai e nevoc să le mai recomandăm noi.
îndemnăm pe onoraţii abonaţi Să se grăbăscă a se pune în curent cu plata, pentru a pute profită de acest frnniOS tablou, pe care nu-1 vom trimite de cât celor plătiţi şi pe aillll curent (al III-lea).
In curîml vom da numerile şi seriile biletelor de loterie, re-presentând câştiguri în valore de mai bine de 500.000 lei, la cari vor luă parte toţi abonaţii achitaţi pe anul al III-lea piuă la 1 Aprilie 1900.
CONTRA ALCOOLISMULUI
'a vorbit forte des în revista nostră despre otrăvirea cu băuturi spirtose, numită în sciinţă alcoolism, în cât acest termen a devenit aţii familiar. Am pornit cu încredere în lupta acesta şi, în curs de doi ani, am răspîndit destule cunoştinţe relative la viţiul beţiei şi am atras atenţia cercurilor oficiale.
Am avut bucuria să grupăm în jurul nostru pe mulţi buni Români de prin oraşe şi de prin sate. Cu deosebire învăţătorii, cari s’au numit cu drept cuvînt «luminătorii satelor» — căci mare şi frumos e rolul ce-1 pot ave — ne-au dat un însemnat concurs, fie adunând sătenii ca să asculte citirea de articole relative la beţie, fie făcend conferinţe de acestă natură, fie trimiţendu-ne ştiri ori articole de acest fel.
Idilele trecute, un harnic învăţător din Buzău, d. Panait Volănescu, ne scrie, îndemnându-ne să cerem guvernului să facă o lege în contra beţiei. D-sa ne trimite şi o traducere după legea care s’a decretat în Franţa.
Legea franceză pedepsesce mai întâiu cu amendă (1—5 lei), apoi cu închisore (G $ile — o lună) şi a-mendă (16 — 300 lei) pe cei cari se găsesc în stare de beţie pe strade sau prin localuri publice. Pedepsele se aplică şi debitanţilor de ori-ce fel cari în
www.dacaroimaiiica.ro
304
ALBINA
lesnesc ca omenii să se îmbete sau le mai dau de băut când îi văd că sînt beţi. Cu aspre pedepse sînt loviţi aceia dintre dînşii cari se fac vinovaţi de încurajare la beţie faţă de minori (pînă la 16 ani).
Partea mai severă a legii este faptul că aceia cari au că(,lut în recidivă şi au căpătat pedepse mari, pierd, drepturile cetăţenesci pe un timp dat şi nu pot ocupă funcţiuni.
Este ore justificat acest amestec al statului? Negreşit; căci slăbirea şi pierderea poporaţiuniî lo-vesce în însăşi existenţa lui. Precum statul are drept să apere prin legile sale pe cetăţeni de a muri de bătaie, de rănire, etc.; tot ast-fel are dreptul a-i apără să nu moră de beţie. Fără îndoială că aci
Copil rahitic din părinţi beţivi.	Tip de beţiv.
se ridică o dificultate: răul prin beţie şi-l face omul singur. Pote legea să oprescă pe om de a-şi face rău ? Negreşit că-1 pote opri, căci cetăţenul este membru al statului şi nu pote lipsi pe stat de un membru. Apoi beţivul face rău şi celor-l-alţî, fie prin neîndeplinirea cum se cade a îndatoririlor sale dacă e funcţionar, fie prin răul exemplu ce înfăţişeză.
Beţivul se otrăvesce pe sine; îşî prăpădesce organele, ajunge din om ne-om; nu se distruge numai pe şine, ci dă nascere şi la fiinţe nenorocite. Câţi copii rahitici, epileptici, îşî tîrăsc o viaţă nenorocită din pricina viţiuluî părinţilor lor! Câţi monştri nu aruncă în societate, cari vor fi osîndiţi a-şî târî o existenţă miserabilă printre semenii lor!
www.dacoromanica.ro
ALBINA
305
Ast-fel fiind, statul are drept să intervie printr’o lege şi să oprescă lăţirea acestui viţiu.
In acest sens pare că s’a resolvit şi la noî ces-tiunea, căci guvernul are de gând a interveni prin mesurî de propagandă în contra alcoolismului.
Intru cât ne privesce, noî vom primi bucuros a ne face agenţi pentru reuşita încercărilor de acest fel. Sînt şi alte rele cari rod societatea nostră, sînt condiţii economice şi culturale, dar între tote un loc însemnat are beţia. Ea se întîlnesce şi la sate ca şi la oraşe, la bogaţi ca şi la săraci, la cei cu ore-carî învăţătură, ca şi la proşti.
Trebue deci, ca lupta să se dea în tote direcţiunile şi cu tote armele, căci isbutind vom aduce patriei un mare serviciu. Dacă faci să înceteze beţia, pe lîngă îmbunătăţirea stării fisice, poţi răspîndi şi principii de economie şi de maî multă hărnicie, şi atunci ajuţi chiar îmbunătăţirea economică. E imens binele ce pote resulta de acî; prin urmare ne adresăm — acum când vedem că şi de sus se pregătesc ore-carî mesurî — ne adresăm încă odată tutulor omenilor de bine şi-î poftim la luptă sub stegul pe care va fi scris: «Lăsciţi-ve ele beţie!»
Gh. A.
ÎNTREBĂRI SI PROBLEME
1.	întrebare literară. Care poet de al nostru a adresat o poesie lui Vasile Cârlova şi cum e intitulată acea poesie?
2.	întrebare istorică. Cine a (J.is şi despre cine vorbele următorc: < Va merge departe, pentru-că crede tot ce spune». (II ira loin, car il croit tout ce qu’il ditl.
3.	Problemă. Vasile şi Ioan au împreună 63 de ani: catul etăţi! Iu! Vasile prin etatea luî Ioan minus câtul etăţii lui Ioan prin a lui Vasile dă 0,45. Cât are Vasile? Cât are Ioan?
4.	întrebare geopraflcă. Care oraş din România se află situat între 23",48' longitudine orientală şi 44", 19'^ latitudine boreală şi are o altitudine de 135,85 de-asupra nivelului Măriî-Ncgre.
5.	întrebare sciinţiiică. Care mineral este alb-gălbuiu, friabil; rai e unsuros la pipăit, prinde puţin limba; se amestecă cu apă dar nu se face pastă; are densitatea 2,2.
6.	Şaradă.
Prima sînt conjuncţiune Ce la verb mereu se pune;
www.dacaromanica.ro
308
ALBINA
7. Aritmogrif.
Animal sînt cea-l’altă Şi trăiesc în rîu şi ’n baltă; Am piciore mari, tăîose,
La mâncat însă gustose.
Tot cuvîntul ?... Ve feriţi Să nu fiţi
1. 2. 3. 4 Numele antic al cetăţii Akerman.
3.	6. 6. 7. I. 6. 3. Cum vrea fie-care popor să fie pămîntul ţării.
4.	8. 9. 3. 9. Pentru care se luptă mare parte din omenire 10. 11. 12. 9. 1. Localitate clin ţară unde se cresc cai mulţi.
13. 5. 14. 7. 9. 13. 16. 7. Rege al Poloniei.
8. 4. 13. 4. 1G. Cum ar vrea un popor mare să albă pe unul mic.
4.	3. 17. 13. 1. 3. 6. 10. 18. Mare inventor englez.
4. 19. 28. 4. 10. 7 13. 1. 4. 10. Stat din Asia.
16. 2. 16. 9. Nimfă din mitologie grecă.
Iniţialele şi finalele dau numele a doue state rivale.
premii pentru deslegâtorî
1.	Dintre cei earî vor răspunde la 1 întrebare, unul va primi (prin tragere la sorţi) un exemplar din scrierea „Ion Chica, de G Adamescu."
2.	Dintre ceî cari vor răspunde la 2 întrebări unul va primi (prin tragere la sorţi) un exemplar din scrierea: „Ion Gliica, de G. Adamescu" şi din: „Poesia populară" de acelaşi.
3.	Dintre cel cari vor răspunde la trei întrebări doi vor primi (prin tragere la sorţi) câte un exemplar din scrierea „Ion Gliica, de Gli. Adamescu," „Poesia populară" de acelaşi şi „Ideile politice ale cronicarilor" de acelaşi.
4.	Dintre cel cari vor răspunde 'a patru întrebări, doi vor primi (prin tragere la soiţi) câte un exemplar din fote scrierile enumărate mal sus, plus: „Dualismul austro-ungar, de acelaşi.
5.	Dintre cel cari vor răspunde la cinci întrebări, doi vor primi câte un exemplar din „Dualismul austro-ungar,“ din „Ideile politice ale Cronicarilor," de acelaşi şi din „Uesboiul nostru pentru neatîrnare," de G. Coşbuc.
6.	Dintre cel cari vor răspunde la şese întrebări, doi vor primi (prin tragere la soiţi) câte un exemplar clin „Ideile politice ale cronicarilor," „Dualismul austro-ungar," din „Poetica" dc Adamescu şi din „Kesboiul pentru neatîrnare."
7.	Dintre cel cari vor răspunde la tâte întrebările trei vor primi (prin tragere la sorţi) câte un exemplar din „Dualismul austro-ungar," din „Poetica," din „Povestea unei corone de oţel" de G. Coşbuc, şi din „Studii filosofice," de C. li. Motru.
Dcslegăiril? se primesc pînă la 25 Decembre 1899.
Răspunsurile se vor face pe adresa: Secretarul „Albinei," strada Bradului No. 7, Bucuresci.
www.dacQromanica.ro
ALDINA
307
Cronica Agricolă şi Comercială
n luna Noembre, de la început şi pînă pe la 23, timpul a fost schimbător, de la cald la frig. Ast-fel şi în acestă lună am avut cjile frumdse ca şi în luna Octom-bre, aşă în cât s’a putut face multe lucrări afară la câmp, ca arături pentru semănăturile de primăvară, sădiri de pomi roditori, sădiri de butaşi de vie, etc.
Sătenii harnici, cari au sciut să se folosescă de timpul frumos din luna Noembre, s’a uşurat mult şi de multe lucruri pe cari trebuia să le facă la începutul primăvereî, aşă că pot să petrecă timpul iernei ma liniştit, flind-că la primăvară are lucrări mai puţine de făcut. Pe cât timp sătenul îndărătnic cari a lăsat să trecă di cu di fără să se folosăscă de ele la lucrările câmpului; de mare greutate o sădealapri-măvară, şi mult o să se căiască că a lăsat să trecă fără nici un folos, nu numai pentru el ci şi pentru familia sa.
De la 23 Noembre, timpul începe să devie friguros şi să cadă puţină zăpadă în unele părţi ale ţărei pînă pe la 26, când zăpada cade în mai mare cantitate în tdtă ţara.
Dacă zăpada în căderea ei n’ar fi fost însoţită de un vînt violent, eră să cadă de o potrivă peste tdte semănăturile câmpului, şi ar fi fost mai bine apărate în contra unui frig mare, iar semănăturile făcute mai tîrziu şi care pînă la că-derea’zăpe<Jeî n’a răsărit, sau au răsărit puţin, eră să fie mai adăpostite pentru aşi pute continuă mai bine vegetaţiunea, în timpul iernei. Din causa vîntului violent, care a bătut cu mai multă tărie în Muntenia de cât în altă parte a ţărei, în unele locuri a grămădit prea multă zăpadă, iar în alte părţi pămînturile semănate au rămas descoperite sau fărte puţin acoperite.
Iată cum anul acesta care de la început aprăpe pînă în luna Iunie a fost mai mult secetos în totă ţara, s’a sfîrşesce cu o maro cătăţime de umedălă trebuincidse semănăturilor de tomnă.
Tirgurile noslre. In luna Noembre vinderile de grâu şi porumb în tîrgurile nostre, nu prea au multă însemnătate şi cu preţuri cam mici, mai cu seină la grâu.
Iată în resumat preţul mijlociu cu care s'a vinciul cerealele n6stre la tîrgiu din Brăila, de la 1—30 Noembre.
	Preţul maxim, la bect. socot. în kgr.	Preţul mijlociu la hect. socot. în kgr.	Preţul minim, la hect. socot. In kgr.
Grâu		. .12,-	10,50	8,50
Porumb . . . .	. . 7,25	6,80	6,50
» roşu . .	. . 8,—	7,80	7,50
Secară ....	. . 8,50	8,15	8,10
www.dacoromanica.ro
308
ALBINA
Grâu . . suta de kgr. s’a			vîndut	cu	13 leî,	—	cent.
Porumb nou .			»	»	7_8—9 »	90	
» vechiu	»				9-10 »	—	»
» colorat	>		»		8—9 »	—	»
» roşu .		>	»	))	9 -10 »	—	»
Orz		»			))	10—11 »	—	»
Orzăică ....	T>	»		>	11-13 »	50	»
Meiu		»		»	»	7-7 »	80	
Secară ....	5»	»	»	))	11 »	80	P
Fasolea ....	»	»	»		13—14 »	55	
Iată şi preţurile din tîrgurile străine în luna Noemhre.
La tîrgurile din Paris, grânele s’a vîndut cu 17—18x/Sl la suta de chilogr., secara cu 1372 leî; orzurile cu 16—171/* lei; ovăzurile negre, cu 16—18 lei şi cele albe cu 12—19 lei suta de chilogr.
Porumbul cu 141/, leî; făina de grâu cu 27 — 30 leî suta de chilogr.; făina de secară cu 20—21 suta de chilogr.
In cele-l-alte tîrgurî francese grânele s’au vîndut cu 181/. leî suta de chilogr.; secara cu 13Y2 leî; orzul cu 1572 leî şi ovăsul cu 16*/a leî suta de chilogr. In tîrgul din Pesta şi Viena grâul s’a vîndut cu 17—18 leî suta de chilogr. In tîrgurile din Germania, grâul s’a vîndut cu 18 — 21 leî suta de chilograme, secara, orzul şi ovesul cu 16—17 leî suta de chilogr.; iar în tîrgurile Belgiane, grânele s’a vîndut cu 15—16 lei suta de chilogr.; secara, cu 14—15Vs leî; orzul şi ovăsul cu 15—161 /2 leî suta de chilogr. şi porumbul cu 10—12 leî suta de chilograme.
La Liverpol (Englitera) grâul s’a vîndut cu 15 leî suta de chilogr. La Amstard (Olanda) grâul s’a vîndut cu 15 leî şi secara cu 13 leî suta de chilogr. La tîrgul din Berna (Elveţia), grâul s’a vîndut cu 18>/2 leî suta do chilogr.; secara cu 16 leî; orzul cu 20 leî şi ovesul cu 17V2 leî suta de chilogrome.
La tîrgul din New-York, grâul s’a vîndut cu 14>/2 leî suta de chilograme, iar la Chicago cu 12—13 leî suta de chilogr.
In tîrgurile din Algeria şi Tunis, grânele s’a vîndut cu 19—22 leî suta de chilograme, orzul cu 13—15 leî şi ovăsul cu 161/» lei suta de chilograme.
________________ Y. S. 3Ioga.
INSCIINŢARE
Rugăm pe toţi corespondenţii noştri cari ne trimit dări de semă despre serbări, conferinţe, ele., să resume lucrarea d lor ca să nu frecă peste 2 jnigine (de sferturi de colă) ca să putem cu acest chip satisface pe toţi la timp.
www.dacaroimaiiica.io
Din cărţile înseninate mai jos, potrivite pentru
Biblioteci şi Daruri de Sărbători
Librăria Haimann, Bucurescl, oferă cu următorele
MARI SCĂDERI DIN PREŢ:
Pentru 5 lei trimite franco cărţi In valore de 8 lei |
*10»	»	»	»»	»	» 18	» pe alese
»	26 »	»	»	»	*	»	» 50	»	J
«	40 »	»	» colecţia întregă.
Cărţile se expediază cu poşta plătită de Librăria Haimann, îndată după primirea sumelor de mai sus.
ut B.
Carmen Sylva, Pablo Domenich, istorie militară. . •...........—,50
Cooper 1. Fenimore, Ciorap de-pîele, poveşti americane, un volum
mare în 4°, ilustrat cu tablouri în culori şi negre........5,—
Şeineanu L., Linguistica contimporană sau şcola neo-gramaticalâ. 1,—
Dr. Gaster, Literatura populară română, un volum mare.........5,—
Kotzebue, Din Moldova. Descrieri şi schiţe ...................2,—
Const. Miile, Dinu Milian, roman, un volum....................4,—
Const. Miile. Feciorul popeî, un volum........................4,—
Veronica Micle, Poesii, un volum..............................3,—
Al. Mecedonski, Poesii, Iadeş, un volum mare..................4,—
Carol Scrob. Poesii complecte, un volum.......................4,—
Teochar Alexi, Ciarda albă, poemă  ...........................—,50
Rădulescu-Niger. «Scriitori, cititori şi critici..............1,—
Livescu Ioan Cerşetorul, Dramă-idilă originală în versuri . . • 1,—
Nicolae Ioi-ga, Poesii, un volum..............................2,—
Livescu Ioan /., Florea din Firenze, Comedie-idilâ originară în 2
acte şi în versuri . ......................................1,—
Stăncescu Dumitru, Snove, un volum............................1,50
Stăncescu Dumitru, Basme culese din gura poporului», un volum. 4,—
Th. Cr., Vrei să te iubescă bărbatul? Poveţe către femei......1,—
Florantin I. P., Reforma metodului în studii şi pedagogie.....1,—
Alex. C. Groza, Studii asupra stării actuale a ţeranului nostru ; propuneri pentru îmbunătăţirea sorteî lui.................. . . 1,
Legende din Mitologia Greacă şi Română, ilustrate cu 12 tablouri
artistice în culori, un volum în 8° mare ...	........... 6,—
Albumul armatelor europene, 120 grupuri militare în aquarele fine şi 62 figuri negre, representând tdte armatele continentului, textul prelucrat după mal mulţi, de Grossmann, volum în8l>mare,
legătură de lux............................................12,—
Ce influenţă are cultura intelectuală asupra imoralităţii şi criminalităţii, de «C. G. Disescu»...............................1,—
Bogaţi şi seracî, de «C. C. Arion» ... •......................1.—
Despre psichologia criminală, de «Grigore Ioan Lahovari • .... 1,—
Despre împărăţia Româno-Bulgară de «Nicolae Ionescu»..........1,—
Libertatea inveţămîntuluî şi educaţiunea populară, de «Stătescu». 1,—
îmbunătăţirea stărei sătenilor, de «Gr. G. Peucescu»..........1,—
Influenţa franceză în România, de «Al. Xenopol»...............1,—
Rolul femeîei în democraţie, de < G. D. Pallade*..............1,—
Limbagiul şi gândirea de «Dr. Petrini-Galatz..................1,—
Despre prejudiţiî, de «C. C. Arion»...........................1, -
Opiniunea publică, de <C. Disescu»...........................1,—
Carmen Sylva, de «G. Marianu».................................1,—
Kotzebue, Lascar Viorescu, o iconă a Moldovei din 1861, un volum 4,—
T. M. Stoenescu, Poesii, un volum în 8°......................4,—
Rădulescu-Niger şi Nicolae Ţincu, Ddmna Iviajna, dramă istorică
în 5 acte..................................................2,—
www.dacQFomanica.ro
<t ☆
Cel mai mare şi cel mai vast magasin din Ţară şl singurul care vinde eftin LÂ TOATE SEZOANELE
Bucnresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi
' Do vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95
f»	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
*j$Gliete de laclc pentru salon cu elas-tic şi şirete, 12,95, 11,95 de lack întregi, 14,95, 13,95 »	»	facon Klappe, 51,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95. 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
^Ghete color, simple, 13,95, 12,95 ■	» beseţurî, 14,95, 13,95
» şirete, 14,95, 13,95, 12,95 » nasturi, 14,95, 13,95 »	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi v^De gems, 10,95, 9,95, 8,95 chevreaux american,9 ,95 » franţuzesc, 12,95 color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru danie
De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95' »	» High-Liffe, 16,95
» color. 12,95, 11,95, 10,95 »	» High-Liffe, 15,95, 14,95
» » extra-fine, 13,95, 12, Ş5, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95.
Ghete pentru băcţl, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tăte sezonele se p6te găsi In călţăminte bună şi cu preţuri fabulose de efiine.
Magasinul la tote Sesonele lingă Poliţiă. Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescl.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.

Cititorii revistei vor avd un scătjâralnt de 6°/0 din preţurile însemnate, presentflndcuoonul.^^
Gâte-vă din mulţumirile primite pentru Flautul Napolitan
R.-Sfirat, 5 Noembre 1899.
Vă mulţumesc pentru flautul trimes, nici nu am crezut să fie aşa flaut bun şi aşa de ieftin.
Ve salut, Iorgu Apostolcscu.
T.-Jiu, 10 Septembro 1S99.
Prin acesta am onore a ve comunică că am primit fiautul napolitan de care am rămas mulţumit, aşă că pot a-1 recomandă şi altora ca un bun instrument musical.
Ve salut, G. Magherescu.
Giurgiu, 6 Noombro 1890.
Intr’adever că merită mulţumiri flautul napolitan, căci este forte bun, fără să sciu a mânui clapele am învăţat într’un sfert de oră. L’am recomandat Ia mulţi prieteni.
Cu stimă, N. C. M&nescu.
Brăiln, 28 Septembro 1899
Am vă<Jut la d. T; Vasiliu din Galaţi un flaut napolitan şi am rămas încântat de frumuseţea cântecelor lui. Ve rog să-mi trimeteţî şi mie un flaut la fel. Cu stimă,
Costică Grădinarii.
Str. Dorobanţilor No. 190.
etc., etc, etc.
Orî-cine, chiar şi un copil Incepend de la 5 ani, pote cântă cu acest flaut cele mai frumose cântece, fără a ave cea mai mică idee de muzică. Un flaut cu 12 cântece streine şi 12 românesc!, lei 1.50
In provincie se expediază franco contra lei 2 primiţi înainte în mărci poştale sau cu mandat poştal, pe adresa d-luî Lindemberg.
Cu ramburs nu convine să se expedieze un singur flaut, de ore-ce porto ^Mnxaj^amlnirsuluî^
La nemulţumire se restitue imediat costul.
A. S. Lindemberg. Bucurescî, str. Stavropoleos No. 2, etajul I, colţ cu str. Lipscani, vis-a-vis de Banca Naţională, de-asupra băcăniei.
Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL, Bucurescl.
www.dacofomanica.ro