ANUL III.
yfyare în Jie-care Duminică
în ţarâ pe an Liel 5
Abon. în străin, pe an Uei 8
6 luni » 3 ţ un număr.............15 bani
Pentru anuneiuri 1 leu linia
Corqitetul de Redacţie:
£". jTdamescu
Coţbuc J. Of eseu p. 2)u/fu
V. S- Jtioga J/. JYico/aescu Corjsf. C. Pop.-Ceaşcă Gr. Ceodossiu.
SUMAR:
G. Coşbuc, Măsurile traiului.—Credinţe poporane.—Gheorrjkc Adameteu, George Asaclii.— Un Cititor, Istoria Bucurescilor.—Faptă filantropică.—G, 1. Ionnescu-Gion, Cum se înzestrau fetele în văcul trecut. — Hristea N. Ţapu, Din literatura poporană romândscă.—Mo§-N6gu, Balena.— I, A. Candiani, Despre arborii fructiferi şi despre importanţa lor. —Preotul Ilristea Popescu, Do la sate.—Pentru ce pisicile îşi netezesc botul când se apropie furtuna.—C. Evulescu, Act de mulţumire.—Ilie Barbu, De rîs şi de batjocură să fii Ţigane.—/. D. Băcescu, Apel.—C. Ch. Macarie, O disposiţie lăudabilă.—Informaţiunî.—Adrese către redacţie.—Mulţumiri. — Poşta Administraţiei.
Ilustrafiuni: George Asaclii.—Venătdre de balene.—Petreceri de iarnă.
5 Decembre 1899.
U	^ -
Albina
Revistă Enciclopedică populară
pedacfia ţi Jîdminisfraţia Jfiâpiulisa J/o. P, pucurescî.
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE
A apărut de sub tipar în editura institutului de Arte Grafice Carol Gobl
ABECEDAR
PARTEA II
DE
X. -V- BALMUŞ
Aprobat de onor. Minister al Cultelor şi Instrucţiune! publice cu ordinul No. 62.027, din Septembre 1899, Seria A.
F REŢUL 60 BANI
De vîiujare la principalele Librării din Capitală. Depositul la editor: Iustitiitul <le Arte Grafice Carol Giibl, Strada Domne! 16, llnciircscl.
A apărut:
Influenţa cultureî grecesc! în Muntenia şi Moldova Cu privire la Biserică, Şcolii şi Societate (1359—1873). cu o prefaţă de
D-l Constantin Erbiceanu, prof. Universitar de
Gheorghe Ionescu, Licenţiat în litere şi teologie.
De vîncjlare la autor, Calea Plevncî 159. cu preţul de le! 4 50.
A apărut:
0"VARIOTOMIA (Castraţiunea) la Iapă, Vacă, Bivoliţă, Scrofă şi Căţea
cu efectele ce produce acestă operaţiune asupra prelungire! secreţiuneî şi îmbunătăţire! calităţeî laptelui la vacă şi bivoliţă
de
F.	I. OOEANU
Profesor la şc61a veterinară din Capitală.
Strada Ştirbeî-Vodă, 168.	PREŢUL 4 LEI.
A apărut:
Istoria Bucureştilor, o lucrare monumentală, datorită pene! mult a-preţuituluî profesor, distins scriitor, inspector general al învăţămîntuluî secundar G. I. Ionescu-Gion. Acestă carte în format mare, cuprinzând peste 800 pagine, este un adevărat tesaur literar.
Preţul acestei cărţi este de 20 lei. D-l Ionescu-Gion însă, pentru abonaţii revistei nostre, a bine-voit a acordă o însemnată reducţie oferind-o cu 15 lei volumul trimisă franco la domiciliu.
A apărut:
Resboiul nostru pentru neatârnare, povestit pe înţelesul tuturor, ediţia IlI-a, de cunoscutul scriitor şi colaborator al nostru G. Coşbuc.
Acestă lucrare formând un volum de 284 pagini sau 18 cole, pe hârtie gălbuie, format octav, este cea mai eftină carte literară din câte au apărut la noi, necostând de cât 95 bani. O recomandăm cu căldură cititorilor noştri de ore-ce în ea se găsesc multe lucruri folositore şi e plină de învăţături pentru nămul nostru.
Toţi cititorii revistei nostre, îşî-o pot procură prin administraţia nos-tră, contra costului de 95 bani, plus 15 bani portul.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
253
MESURILE TRAIULUI
m lucru mare, ce pote face o dieta fie la mâncare fM şi la băutură, fie la repaos şi la mişcare. «Buna rînduială» e mama tuturor lucrurilor. Sîntem Qp obicinuiţi să rîdem de omenii, care le fac tote ca Nemţul: mănâncă punct la cesul sciut, se plimbă la aceleaşi cesurî, şi tot-d’a-una numai pînă la o anumită depărtare; şi, de ar pîerî pămîntul, la cesul culcării obicinuite, el se culcă. Lucrul ni se pare vrednic de rîs şi nu-1 pricepem, fiind-că nu sîntem obicinuiţi cu dînsul şi orî-ce obiceiu străin ni se pare orî grozav ori de rîs.
ţ)icem, că aceşti omeni sînt cam ţigniţî. Se pote. Dar că sînt sănătoşi şi le merge bine, asta e forte adevărat.
Ce e peste măsură nu e bun, fie că este prea neregulat în felul vieţeî, fie că prea merge ca cesor-nicul. Dar la urmă tot e maî bine ca un cesornic, de cât fără nici o rînduială.
Hrana e o trebuinţă. Cine mănâncă numai când are nevoie, e om cu minte, dar e nebun acela care mănâncă fără să-î fie fome. Unul mănâncă fiind-că îî place să se îndope şi zice: Omul trăesce cu ce bagă în gură; altul fiind-că e lacom la mâncare, şi nu se îndură să lase în farfurie nimic, căci şi el are o vorbă: de cât bucate stricate, mai bine maţe crăpate.
Al treilea, de şi sătul, maî mănâncă odată la vr’un prieten orî alt unde-vâ unde e de pomană mâncarea, şi şi acesta îşî are vorba sa: numaî două bă-tăî strică, dar două mâncări nu. Al patrulea e mân-căcîos din fire şi totă ţliua se gândesce numaî la mâncare ca boul la iarbă. Al cincilea... eî, al cincilea şi al şeselea pînă la al nouă-<,lecî şi nouălea au alte pricini — mâncare să fie, că pricini se găsesc ele — şi fie-care îşî are vorba lui de scuză.
Asta la mâncare. La băutură apoî, ţine-te! Mâncarea e fudulie, (jlice «înţelepciunea poporului,» băutura e ce e. Se înţelege, nu vorbim de apă, căcî asta
www.dacaromanica.ro
254
ALBINA
are puţini muşterii, şi la urmă ea nu e bună nici în cisme, iar în stomac, Domne feresce, faci brosce !
Dumneluî de icî bea de supărare, să-şî maî uite de necazuri, că, Domne, asuprit e de nevoi. Iar nevoile sînt de nouă-^eci şi nouă de nemuri. Dum-nelui de colo bea de bucurie: ba, că şi-a plătit birul şi-a scăpat de-o grijă, ba că i-a născut nevasta băiat, da câte bucurii nu sînt! Cine vrea să le aibă, le găsesce şi aşa: ba că i se bate ochiul drept, ba că-1 mănâncă palma stângă, ba că a visat un vis la care spune isbândă în «Cartea egip-tienescă de visuri,» ba că i-a fătat pisica, ba că unui băiat ce-1 are de-abea de opt luni, i-a ieşit astăzi un dinte, şi aşa maî încolo.
Pe lîngă supărare şi bucurie, vine «cinstea.» Te întâlnescî cu unul pe care nu 1-aî văţlut de-o săptămână. Ce dracul! Să nu te cinstescî cu el? Ţi-ai cumpărat pălărie nouă—vrei să ţi-o ude ploia ? ITaid, udo cu vin. De geba îţi cumperi un cal, că n’o să ai noroc de el, dacă nu cinstescî pe cela şi pe cela, căci aldămaşul e de Dumnezeu lăsat. Şi câte şi maî câte!
Uite ici pe leîca Florea. E cârpită rău. Cârpită adică şi la haine, căci de ! hainele se rup, e cârpită şi la cap—<,lice că a cam dat-o de părete băr-batu-său, pentru c’a fost şieacunisce cumetre ieri la cârciumă şi-a uitat să facă de cină—şi-i cârpită şi alt-fel, e afumată O, câte scie ea să găsescă, ca să tragă câte un cîocănaş de rachiu. Totă $iua îi vin leşinuri de la stomac şi trebue să înghită cevâ— dor n’o să înghită ace! Leîca Ana e şi ea pe-acolea, pe la cârciumă. Pe ea o apucase un junghiu, şi cu ce eră să-l scotă? Cu cleştele? Ei, dar, uîte-o şi pe leîca Manda: a mâncat asără pesce gras şi i s’a aplecat — fire-ar de rîs păhărel, că mic mai e, şi Mandeî i s’a aplecat rău, nu aşa numai de o înghiţitură de ţuică.
Dumnia-vostră cari trăiţi la sate ştiţi maî bine cum merg treburile astea. Eu şed în oraş şi nu le sciţi pe tote ale satelor, dar sciţi pe cele de la oraş. Ei, la noi pricinele de cliief sînt maî... şeii,
www.dacaromanica.ro
ALBINA
255
maî bine aduse, căci nu degeba trăim în oraş. Dar nu vreau să vi le spuiii — ce? pe lingă câte ştiţi, să vă maî adun şi eu?
Altăneorînduială ela muncă şi la repaos. Plugarul sau orî-care om muncitor cu ţliua, nu pote să-şî pue stavilă munceî. E bine, că îndată ce omul simte oboselă, să stea pe loc ca să se odihnescă. Adevărat, învăţătura asta, aşa de bună, e cam boerescă şi daca v-o spun d-vostră o să daţi din cap şi să rîdeţî. Sciu. Bogaţii, cari se îmbolnăvesc de nelucru, s’apucă să taie lemne cu fierăstrăul, să care apă, să se urce pe delurî şi câte altele, ca să-şî pue muşchii în mişcare. Aceştia, se înţelege, când obosesc stau loculuî, că nu-î împinge nimenî de la spate şi nu le plâng acasă copiiî de fome.
Dar ceî săracî, carî muncesc pentru hrană, nu pentru sănătate, eî ce să facă? Cad de oboselă şi se sfîrşesc, dar cum să înceteze lucrul? Bir, haine, mâncare—de unde le iaî? Prea multă muncă slăbesce pe om, lucru sciut de toţi, dar puţinî sînt fericiţii carî să potă munci numai cât e de folos sănătăţii. Ceî-ce muncesc cu braţele şi trăesc la ţară sînt maî fericiţi, căcî îî silesce nevoia să facă aşa cum fac. După ce au muncit o <jli întregă şi din greu, cad obosiţi şi adorm sera ca scăklaţî. Şi dorm bine. Odihna s’amestecă deci cu munca în viaţa lor.
Dar e rău prin oraşe şi prin tîrgurî. Sînt omeni carî nu muncesc lucruri grele cu braţele, sau muncesc cu mintea. Aceştia nu se simt tocmai obosiţi sera şi nu se culcă, vrend-nevrend, ca muncitorul sfîrşit de obosălă. In oraşe sînt fel de fel de petreceri sera, ba musicî prin birturi, ba teatru, ba circ, ba concerte şi maî sciu eu ce. Se duce omul, şi d’intr’una într’alta, stă pînă la miezul nopţii. S’a încurcat cu paharele, ba cu juratele de cărţi ? Atunci îl apucă ţliua.
Dacă n’ar fi slujbaş sau lucrător unde-vâ, n’ar fi nimic. S’a dus acasă în răvărsatul ţlileî, s’a culcat şi-a dormit pînă s’a săturat. Dar e slujbaş, la # cesurî are să fie la slujbă. Yaî, de el şi de slujba care-o are!
www.dacoromanica.ro
256
ALDINA
Chiar dacă e om fără slujbă şi pote să dormă cât îî place, totuşi nedormirea din timpul nopţii îi face rău. Lasă, că «somnul do peste di nu te îngraşa,» dar ne-somnul de peste nopte te prăpădesce.
Şi la ţară se fac nopţi albe, mai la vr’o nuntă, mai la vr’o cumetrie, la priveghiurî, la ospeţe; tinerii prin şeţlători. Une-orî prin cârciume. Dar cei ce-şi petrec nopţile prin cârciumi, sînt numai cei bătuţi de Dumnezeu.
Nu e vorba numai de odihnă după veghiere, nici numai de odihnă destulă, ci de odihna cu rînduială. Alta e să dormi 8 cesurî după o veghere de 16 ce-surî, culcându-te regulat cam la aceiaşi vreme, astăzi aşa şi mâne aşa şi tote ţlilole de-arîndul la fel—şi alta e să dormi chiar şi 20 de cesurî după ce-aî veghiat o nopte întregă, mai ales la cărţi ori la băutură. Cine nu dorine două nopţi, şi-apoî dorme fără întrerupere o nopte şi-o ţii, şi-apoî iarăşi nu dorme doue nopţi ca iarăşi să dormă o nopte şi-o ţii, şi-o face tot aşa, acela n’o să mergă multă vreme cu ulciorul la fîntână.
Tot aşa de reu e să nu muncescî de loc şi să dormi prea mult. Lenea e începutul răutăţilor. Omenii cari stau tote ţliua tolăniţi, capătă fel de fel de băle. Ce credeţi, boerii cari s’apucă să taie lemne şi să urce dălurile, o fac de bună-voe? Mai mult de frică şi de silă, căci au trăit lenevind şi i-aîi găsit cine scie ce bole pe cari nu le pot scote de cât prin mişcare şi prin muncă.
(Va urma.)	G. Coşbuc.
CREDINŢE POPORANE
>
Femeea însărcinată de aude măgar sbirând, porc, ariciu, paseri cântând, etc, să-şi aducă aminte şi să cjică: fii ca tine». De nu-şî aduce aminte, copilul va face ca acele lighidne. Ca să se scape de a mai face ca acele ce a amjit, trebue ca mama sa să stea pe pragul uşeî despletită şi să-î dea să sugă, când t6că popa Duminecă de dimineţă şi acesta în trei Duminici de rînd.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
257
GEORGE ASACHI
ntre bărbaţii mari din trecutul nostru, va ocupa tot-deauna un loc de frunte George Asachi, ca întemeietor şi sprijinitor de şcdle, ca unul care a căutat să răspândescă printre contimporanii săi cultura sub tdte formele : teatru, literatură, artă, sciinţă.
-El s a născut la Herţa, dintr’o familie originară din Ardei ; a studiat la Lemberg filozofia, căpătând titlul de doctor, şi ingineria. Venind în ţară, deşi fdrte tînăr, începu să practice ingineria şi architectura; dar, din causa sănătăţii sale zdruncinate, fu nevoit să pârăsescă ţara şi se duse la Viena, unde — după ce se făcu sănătos, învăţă astronomia şi pictura. De aci se duse la Roma, unde se ocupă cu studii literare şi mai ales cu archeologia, publicând în acelaşi timp
George Asaehi.
prin ziarele italiene diferite sonete, ca «La Tibru?-, «La Italia», ş. a., pentru meritele cărora societatea literară din Roma îl numi membru extraordinar.
Intorcenduse în ţară cu gândul că Napoleon I avea să restatornicescă statul Daciei — cugetare pe care o părăsi
www.dacQFomanica.ro
258
ALBINA
după nenorocirile armatei franceze în Rusia, — Asachi fu numit la 1813 profesor de matematică la Academia grecescă de la Mitropolie, curs creat anume pentru a da ingineri hotărnici. După cinci am putu să-şi arate rddele'munciî, orga-nisând cu ceî treizeci de elevi ai săi la examenjo exposiţiune de planuri diferite, cari provocară admiraţiunea tuturor vizitatorilor. Tot pentru trebuinţa acestor lecţiunî compuse tractate de algebră, geometrie, topografie, tipărite’mai târtjiu.
In acelaşi timp el îndemnă orî-ce mişcare în folosul culturii naţionale. Ast-fel încuragiă pe Flechtenmacher să deschidă la Iaşi primul curs de drept, pe Andronachi Donici să dea la lumină cartea sa de legi; stărui să^se trimeţă în streinătate stipendişti, între care fu şi G. Seulescu; organisă la 1817, cu chîeltuiala sa, un teatru de societate, pe a cărui scenă apărură tineri boeri din familia Ghiculescilor şi Stur-dzescilor. Cu ocaziunea deschiderii acestui teatru, compuse o poesie în care spunea între altele:
Picătura, de şi mică, ce pe-o stâncă picureză
Face rîului o cale care după ea urmeză.
La 1820 Asachi deveni tovarăşul mitropolitului Veniamin pentru organisarea seminarului (1) şi spre acest scop se duse în Transilvania, de unde aduse câţi-vâ profesori, ca Vasile Pop, Ioan Costea, Vasile Fabian Bob, etc.
Venind tristele întîmplări de la 1821,’ Asachi fugi în Basarabia, dar îndată ce se sui pe tron Ioniţă Sandu Sturdza la a cărui întronare compuse o odă, unde-1 numesce «fiul ţării», reveni şi fu trimis de noul domnitor agent diplomatic la Viena. Aci steto cinci ani şi avii ocaziune să afle despre existenţa în Galiţia a mai multor hrisdve, duse acolo de mitropolitul Dosofteiu, (2) când fugise din ţară, cari dovedeau că. Vasile Lupii dăruise şcdleî din Trei Ierachi trei moşii, po cari pusese apoi mâna călugării greci. Părăsind postul de ambasador şi reluându-şi ocupaţiunea de director al şcdleloiv se gândesce să iea înapoi moşiile pe nedrept ţinute de Greci. In acest scop adreseză Domnului un memoriu, în urma căruia fu autorisat să intenteze proces, dar împrejurările cur-
ţi) Seminarul portă numele marelui Mitropolit. Ve<Ji biografia lui în «Albina» Anul I pag. 291.
(2) Ve<JÎ biografia acestui Mitropolit în Albina- Anul. . No. . .
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
259
mară cursul afacerii, fiind-că Sturdza fu detronat de Ruşi la intrarea lor în ţară şi, după aceea, în urma păcii de la Adrianopol (1829), Asachi făcu parte din comisiunea pentru redactarea regulamentului organic, se duse la Bucuresci şi mai târijiu la Petersburg, în cât, pentru un moment, lăsă puţin la o parte interesele şc61ei. îndată însă ce se puse în aplicare regulamentul, Asachi îşi dete tote silinţele ca să organiseze cât mai bine instrucţiunea după noua lege. Stărui să se deschidă şcoli primare în fle-care judeţ şi înflinţă •o şcolă pentru pregătirea institutorilor. Apoi isbutî să introducă şi câţî-vâ copii de dmenî săraci în internatul Academiei, unde nu se puteau primi de cât copii de boier.
Suirea pe tron a lui Mihail Sturdza fu cu bucurie primită <ie Asachi, căci sub domnia acestuia reuşi să aducă din nou în discuţiune procesul cu călugării greci. De şi rosti el la judecată un discurs strălucit în apărarea drepturilor şco-lelor, boierii din divan — pentru cari glasul Grecilor interesaţi avea mai mult răsunet de cât glasul dreptăţii şi al iubirii de patrie — deteră un vot contra lui Asachi. Acesta nu pierdu curagiul, tipări un memoriu, pe care-1 împărţi în public, stărui pe lângă Domn şi în line în 1846 causa fu judecată de un consiliu extraordinar, presidat de Domn, şi dreptatea triumfă.
Din nenorocire, după acestă bucurie, veni pentru Asachi ■o groznică lovitură. La 1847 Sturdza scăse limba română din şcoli, pe motiv că nu sînt cărţi românesci, şi o înlocui cu cea franceză. Asachi se opuse, dar fără succes, pentru-că avea să lupte cu doi adversari puternici: Rusia şi aristocraţia. Dacă se teme a spune pe faţă fapta streinului atunci atât de puternic, tjise însă că la noi sînt «persăne înrîuri-tdre» cari cred că numai clasa privilegiată are drept să înveţe şi are drept să stăpânăscâ ţara.
Ca să p<5tă păstră limba română în gimnaziu, Asachi a-probă introducerea limbii franceze în şcăla superioră. Acestă greşelă îi înstreină multe simpatii şi fu şi el atacat de opo-ziţiunea contra lui Sturdza.
Venind Grigore Ghica la tronul Moldovei în 1849, se deschide o eră de prosperitate pentru şcdle. Intre primele măsuri luate de dînsul, este şi desfiinţarea eforiei şcălelor, care în atâtea rîndurî se arătase nedemnă de misiunea ce avea
www.dacoramanica.ro
260
ALBINA
şi conspirase alături cu streinul în contra instituţiei ce trebuia să apere. Desflinţându-se totdeodată şi postul de refe-rendar sau director al şcdlelor, Asachi se retrase din viaţa publică şi trăi isolat, ocupându-so cu literatura pînă la morte*
Cu tută viaţa fdrte ocupată de profesor şi director al şcd-lelor, Asachi găsi timp să se îndeletnicescă şi cu literatura, ba chiar să scrie opere aşâ do numerdse în cât te miri cum a putut să-şî împartă într’atâta activitatea.
Ca organisator de şcdle, ne-a lăsat cărţi didactice şi un însemnat număr de discursuri la diferite ocasiunî, raporturi către Domn sau către eforie.
Ca întemeietor al teatrului, compuse, prelucră şi traduse un însemnat număr de piese, ce se representară, fie în teatrul de societate, fio do către actori speciali.
Pe lângă tdte acestea, Asachi este întemeetorul presei în Moldova, prin gazeta politică şi literară «Albina românescă» la 1829.
In fruntea acestui ziar pune o alegorie adresându-se către Albina:
Spune, spune, mică albină, încotro mergi tu acum treză Când a soreluî lumină Pe câmpii nu scânteiază?
Eră în timpul răsboiuluî ruso-turc; de aceea prin lumina so-reluî înţelege lumina culturală, care în adevăr nu scânteia pe câmpia românescă. In acel moment când, din causa epidemiei de holeră şi din causa răsboiuluî, şcdlele se închisese, el convins de importanţa ce are propaganda prin presă, fun-deză ziarul său şi, cu tdte că articolele violente şi însufleţite de un patriotism cald se ciunteau adesea de fdrfecile fdrte lungi şi fdrte pretenţiose ale censuriî, isbutî să răspândescă multe idei folositore şi să ţie deştept în cititori interesul pentru cultura şi înaintarea patriei.
După «Albina» scdse «Gazeta de Moldova», «Patria» şi altele. Din tdte acestea se vede activitatea neobosită a lui Asachi, pentru care, cu drept, i se pdte cjice: luminătorul nemuluî seu.
Gheorghc Adamescu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
261
ISTORIA BUCURESCILOR
DE
G. I. IONNESCU-GION.
iîele acestea a eşit de sub tipar monumentala lucraro datorită cunoscutului scriitor d-1 G. loncscu-Gion despre Istoria Bucurescilor, făcută după însărcinarea dată de primăria Capitalei.
Autorul începe din cele mal vechi timpuri de când există documente saă tradiţiunî despre acest oraş, şi află că în vremea Romanilor a fost pe locul unde se află acji Capitala României un lagăr Roman, din care a rămas un troian care se află pomenit în documente din secolul XVII. Apoi Negru-Vodă făcu câte-vâ întăriturî aci, de cari pomenesce un scriitor vechiu.
Cel mal vechiu document în care se vorbesce positiv despre BucurescI este de Ia 1315, în timpul Iuî Alexandru Basarab. De atunci cetatea acesta devine proprietate a Basarabescilor. Pe a-tunci însă ea nu se chemă «BucurescI,» ci: «Cetatea Dâmbo-viţei.» Cine o fi fost acela caro i-a dat numele cel noQ pe care îl portă pi.nă adi, autorul nu pote sci cu siguranţă, căci multe şi felurite afirmări s’au făcut de scriitorii noştri.
Din a doua jumătate a secolului XV, întâlnim forte lămurit amintit acest oraş şi forte des.
La 1464, Radu-vodă cel frumos, dă un hrisov din cetatea Bucurescilor.
La început, Domnii şedeaă numai vremelnic în cetatea cea nouă; mai tîrijiu încep să-şi facă dintr’însa residenţa principală, rămânend Tîrgoviştea ca o staţiune pentru vară.
D-1 Ionnescu-Gion enumeră rînd pe rînd tote documentele cari pomenesc oraşul nostru în secolul XV.
De la 1500 notiţele devin mai numerose; de aceea şi vedem tractată istoria oraşului în capitole separate pentru câte o sută de ani, pînă la 1800.
Spaţiul de care dispunem în revistă nu ne îngăduie să urmărim acesta interesantă excursiune istorică în trecutul capitalei regatului. îndemn pe cititori să citescă singuri cartea de care ne ocupăm, cu atât mai mult că abonaţii noştri o pot avei numai cu 15 lei în loc de 20.
www.dacaromanica.ro
262
ALBINA
Partea care urmeză cuprinde o serie de capitole cari studiază, cele mat importante manifestări ale vieţii sociale politice, artistice, militare, ale cetăţii lui Bucur.
După ce o studiază cum erau construite şi organisate curţile DomnescI, autorul ne înfăţişeză trecutul mitropoliei şi al diferitelor biserici din capitală.
In urma unul scurt istoric al Dâmboviţel, aflăm un capitol de însemnări interesante: Mahalalele Bucurescilor...
Comerciul şi industria au locul lor deosebit în studiul d-luî Ionnescu-Gion, precum şi frumosele arte; asemenea şi istoria militară, starea sanitară, viaţa socială şi cârmuirea oraşului în cursul timpului.
Acesta e, în scurt, cuprinsul lucrării d-lul Ionnescu-Gion. Ea este scrisă pe baza unul enorm numer de documente necercetate, pe lîngă scrierile tipărite străine şi române, cari vorbesc pe departe sau de aprope despre Bucurescl. Pe lîngă tote acestea stilul e plăcut şi înflorat, ast-lel că citirea cărţii e departe de a fi obositore. Reproducem mal la vale un pasagiu plin de interes şi scris cu mult haz din lucrarea de care ne ocupăm.
______________ Un Cititor.
FAPTĂ FILANTROPICĂ
Se petrece în Bucuresci un fapt care merită a fi adus la cunoştinţa jmblică, atât prin importanta şi folosid ce aduce, cât mai ales prin aceea că e un lucru rar.
Epitropia Aşezămintelor Brăncovenesci, după nobila iniţiativă a Principelui George Bibescu. a hotărât să dea în fie-care Zi de mâncare la 100 de săraci.
S’a destinat lîngă spitalul Brăncovenesc o sală pentru acest scop. In fie-care Zi la ora 11 se primesc acolo o sută de sărmani şi li se dă o supă caldă cu bucăţele şi un sfert de pâine.
De sigur că bine-cuvîntările ce dau aceştia şi rugăciunile ce înalţă la cer sînt singura mulţumire la care se aşteptă ceî cari au luat disposiţia de care ne ocupăm. Noî însă sîntem datori să facem cunoscută acestă faptă, căci pote va găsi imitatori şi în acest timp de criză, de iarnă şi de lipsă, pote mulţi omeni cil dare de mână se vor gândi la vre-o acţiune analogă.	.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
2G3
Cum se înzestrau tetele în vecul trecut (i)
a 15 Noembre 1772, adică acum 127 de ani, Pârvu Cantacuzino, care avea case mari, adevărat palat a-
fcolo tocmai unde este astădî chioşcul de muiat crucile la Boboteză, mărită pe fie-sa Maria după Spătarul Tudorache Balş de la Moldova.
Sciţi ce-i dă ca lucruri şi scule 1 Un sore cu diamanturi, un ghiordan cu diamanturi, trei părechi de cercei, două cu câte un picior de smarand şi una cu picior de zamfir şi cu aripi de diamanturi; o ţintă pe işlice cu diamanturi; o pereche paftale cu diamanturi ; 10 şiruri de mărgăritare; şese inele cu diamante, rubine, smarande ; alte trei părechi de paftale, una de chihlibar, alta de sadef cu câte un ro-bin la mijloc, alta de arpint poleite; şi patru sute de galbeni zermanupî pentru salbă, left şi brăţări.
Aşternutul Măriei Cantacuzino pare chiar mai bogat de cât al fetei lui Brâncovenu. Are 21 de perne mari şi mici, 4 plapome, una de lastră, alta de atlas şi două de gher-mesut. Rufăria a fost albită şi spălată în Ţara-Românescă cu atâta măiestrie în cât necunoscuţii poeţi aî poporului au cântat cu entusiasm bărbăţia jupâniţelor şi negostoreselor, cari au rufe albe,
Ca şi cola de hârtie,
Când o daî din prăvălie Logofeţilor să scrie.
La argintăria Măriei Cantacuzino se observă un lucru ciudat. Sînt cuţite, sînt linguri câte 12, două solniţe, tavă cu 12 zarfuri, străchioră de dulceţă cu lingura ei, un bur-dur cxi căţiă, — dar nu-s furculiţe.
Lucrul se explică prin faptul următor : nu se mâncâ cu furculiţa la noi pînă în secolul nostru. Pârvu Cantacuzino, n’a cumpărat de cât ce trebuiâ : cuţite de tăiat şi lingurile de sorbit ciorbă. Furculiţe erau la Domni şi la boieri, dar nu le scoteau de cât de ochii străinilor, cum a făcut Domna lui Mavrogheni la prânz, când a invitat pe Lady Craven la palat. încolo, toţi şi tote mâncau cu degetele. Ba-
ţi) Din «Istoria Bucurescilor».
www.dacQFQmanica.ro
264
ALHINA
ronul de Tott spune că la Constantinopole, în lumea cea mare a Fanarului, era o tîneră Fanariotă, care sciâ să iea numai cu doue degete măslinele din ceaonul pus în mijlocul mesei, cu atâta graţie, cu atâta drăgălăşie, în cât nu te puteai opri de a nu o admiră. Tot aşâ făceau şi jupăniţele nostre, mâncau cu degetele şi, după fie-care fel de bucate, îşi spălau degetele în nisce adorabile lighienaşe de argint, puse alături de farfuria fie-căruia. In ele erâ apă căldicică cu miros de iasomie şi alături măhrămi de şters, cari te îm-bătau cu mirosul lor de sulfină şi levănţică.
hi are furculiţe Maria Cantacuzino, dar are, caretă cu şese telegari cu hamurile cu alămuri are cuhnie cu 6 telegari, i cal de ginere cu şeua ferecată cu argint şi cu raftul de argint, 30 de iepe, 2 armăsari, 30 de vaci, 20 de boi, 200 de stupi, 200 de oi, şi 30 suflete de Ţigani, moşiile Lungii, Shimbaţii, Mugurenii, Grecenii, case în Bucuresci, 38 de pogone de vie la Sărata.
Ecă zestrea unei fete de boier.
Să nu credem însă că numai Domnele şi boeroicele purtau giuvaericale şi alte scule. De loc ; fetele de neguţători, de omeni cu dare de mână, de preoţi, de moşneni aveau scule.
Din foia de zestre a unui popă, — chip de semă în istoria Bucurescilor, căci a zidit o biserică, -— din foia de zestre a fetei lui Popa Herea, făcută la 1 Ianuarie 1711, adică acum 188 ani, se vede că fata popii Herea a primit de la părintele său : o pereche de cercei de aur cu mărgăritare şi cu robinuri; doue inele de aur; bani de cap în valore de taleri dece; o cunună de argint; şese şiruri de mărgăritare şi dece şiruri de mărgean.- Acestea ca giuvaericale. Ca haine, tata popii are în foia de zestre, o mintie de canaveţ turunghiu cu Urnii de jder, cu zagaraua de samur, cu nasturi împodobiţi cu 12 mărgăritare; o altă mintie roşie tot de canaveţ, blană de sandrac cu nasturi de sârmă ; patru rochi de dimie ; 10 ie, din cari mai multe cusute cu mătăsuri. Şi i-a mai dat Popa Herea fetei sale un toc de tipsii de aramă, un toc de talere de cositor, doue tingiri cu capace, doue linguri de argint, un covor, o scorţă, şi iarăşi aşternutul şi alte trebuinciose, tote cum se cade,
www.dacaromanica.ro
ALBINA
265
— şi firesce, ca toţi din acea vreme şi Popa Herea sfâr-şesce foia de zestre cu legiuitele şi nici odată uitatele cuvinte : De la noi puţin, iar de la Dumnedeu mult.
G. I. lonescu-Gion.
Din literatura poporană românescă.
h
*arna vine; şi cu ea, sărbătorile nascerei Domnului. La a-ceste mari sărbători, Românul când prinde şi el o lecâ a fi vesel îşi aduce aminte din străvechiul său trecut şi în-tr’un colind, într’o cântare, într’o datină păstrată de la strămoşii săi, diviniseză pe acela care l-a sădit aci la Dunăre, pe marele Traian. Iată acestă datină:
Pliiguşorul.
In ajunul sfîntuluî Vasile, în noptea anului noii, cârduri, cârduri de flăcăi, tot unul şi unul cu mustaţa mijită pe buze, umblă pe la casele omenilor, prin sate şi oraşe cu colindul numit «Plu-guşorul» sau «Pluguleţul».
Ce este «Pluguşorul» ?
Este un plug do lemn făcut în miniatură, împodobit cu hârtii colorate de care se pun la sorcove şi cu crengi de brad verde. Aşâ se face «Pluguşorul» pe la ţară.
La oraşe «Pluguleţul» se înlocuesce cu cel de-a binelea făcut din fier, cu plugul întrebuinţat la arat. Şi acesta ca şi cel de la ţară, este înfiorat cu tel de fel de hârtii colorate, care de care maî sclipitore şi mal poleite şi cu crengi venjl de brad. In cornele şi pe grindeiul lui sînt înşirate şiruri de mere şi pere poleite, ca semn de îmbelşug, că anul nou, pe care tot omul şi şărac şi bogat îl aşteptă cu multă bucurie, să vie cu rode îmbelşugate, cu grâu şi porumb şi pome în de-ajuns.
Cu acest plug tinerii merg din ogradă în ogradă, ţinăndu-1 doi de capătul grindeîuluî şi unul de corne.
EI ureză în colindul pe care-1 reciteză din gură pe dinaintea ferestrelor omenilor ca anul nou ce vine să fie cu spor şi berechet, iar cei-l’alţl din ceta lor, la refrenul «mânaţi măi, hăt, hăl !», plesnesc din bice, salutându-1 cu bucurie noul an şi zăngănesc din clopoţeii ce-î portă cu dînşil.
Care este origina acestui colind ? Ea este română, fiind-că în tote colindele «pluguşorulul» se pomenesce de Dumnecjeescul împărat — Divul Traian — poreclit de strănepoţii săi — Români — cu numele de «Bădica Traian», după numele Dac «Badiu» frate. In adevăr, el ca un frate maî mare şi ca un bun părinte, s’a luptat în contra vînjosuluî popor Dac de la Dunăre. învingând acest îndărătnic popor — iubitor de libertate — şi, cuce-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
2fifi
rindu I ţara luî, Dacia—Traian împoporă în pripă acestă provincie cu colonişti — locuitori — aduşi din părţile marelui săQ imperiu.
Din rodnica sămînţă — Coloniştii Romani — aruncată în ţeli-nosul pămînt de la Dunăre— Dacia — Ies strănepoţii Dumne-(Jeesculul împărat, Românii lui Bădica Traian, cum cântă colindul:
S’a sculat mal an Bădica Troian (1)
Ş’a ’ncălicat P’un cal învăţat.
Peste câmpuri s’a uitat,
Ca s’alegă un loc curat De arat şi semănat In lungiş Şi ’n curmeziş.
Mânaţi mâl, liăl, hăt!
Şi cine pote tăgădui că acest loc curat nu este provincia Română — Dacia — curăţită de marele împerat de pâlămida Dacă şi semănată de el cu coloniştii Romani?
Şi cine nu vede că în:
Grâul a răsărit Tot cu spicul aurit,
Cu spicul cât vrabia Cu paiul cât trestia,
sînt tot Coloniştii Romani cari, încoifaţî cu coifuri strălucitore ca aurul, înarmaţi cu scutul şi platoşa, au ţinut piept în decursul vecurilor, luptându se cu vitejie în contra ordiilor barbare, ce cu atâta sete voiaQ să cotropescă acestă ţară bine-cuvîntată de Divul Traian?
Stăpânesc o sănătoşi, fii de fiii şi nepoţi de nepoţii voştri, şi în mâni streine să nu vă cadă pămîntul botezat cu sângele fraţilor voştri, disu-le-a lor împăratul Bădica Traian.
Cuvintele luî pecetluitu-s’au adânc şi au avut răsunet mare în inimile strănepoţilor săi, Mircea, Ştefan şi Mihaiu.
Cu sânge păgân botezatu-s’au văile de la Rovine, Codrul Cos-minuluî, Baia, Valea Albă şi CălugărenI şi în (Jilele nostre, în câmpiile Bulgariei, stropită cu sânge d’al păgânilor a fost corona de oţel a strănepotului lui Bădica Traian, a Traianuluî Modern, a lui Carol I.
Poporul Român, — puternica vlăstară a bătrânel Rome — a îndumnezeit pe bunul el părinte Traian, de şi la poporele slave acest mare împărat a trecut cu numele de duh rău ; chiar numirile ca: troianul de pe cer, troienele de zăpadă şi drumul luî Traian cu numele Dumne<,leesculuî împărat sînt botezate. (I)
(I) Troian îl numesce poporul, in loc de Traian.
www.dacarQmamca.ro
ALBINA
267
Ob'celul cu colindul «Pluguşorul» este numai în Muntenia ; în Moldova el este înlocuit cu «Buhaiul» sau «boul» şi este compus dintr’o putină prevăzută la gură cu o piele întinsă de bou sau ole, prin care e petrecut un fir împletit de per de cal. Tra gerea firului prin acea piele produce un răget surd ca de bou depărtat.
(Va urma).	Ilristea X. Ţapii.
DIN POVEŞTILE LUI MOŞ-NEGU
BALENA
) acolo ca să potă şede el nesupărat aşa cum spune povestea. In adevăr un chit pote să fie lung pînă la 70 de piciore. El este cel mai mare animal de apă din câte există. Nu trebue să credem, cum spun cei nesciutorî, că el este pesce.
Chitul sau balena este un mamifer, adică un animal care nu face icre — ca pescii— ci face pui vii, pe car! îî hrănesce cu lapte, ca pisica, boul, câinele, ş. a.
Balena are un cap peste măsură de mare şi trupul este ca al unu! pesce. Deasupra capului are două răsuflătorî pe unde răsuflă şi ea şi scote afară şi apa care-î intră în plămân!. E frumos să ve$î cum ese aerul afară şi cu aburii de apă, par-că ar fi o fîntînă ţîşnitore.
Capul e mare; d’apoî gura... să te păzescă Dumnezeu, căci chiar te înghite dintr’o dată.
Dinţi însă n’are. Atâta noroc; căcî alt-fel ar sdrobi şi lemne şi fier. In loc de dinţi are un fel de lame lungi cari în sciinţă se numesc fanone. Ele sînt fie-1 xibile, adică se îndoesc fără să se rupă.
Din ele se fac aşa Zisele «balene» de la corsetele . coconelor.
Balena nu se hrănesce cu carne; de aceea nu a-
www.dacocomanica.ro
268
ALBINA
lergă nici după pescî mari, nici după omeni, căci n’ar ave cu ce să-î mestece şi s’ar pomeni cu vre-o bolă de stomali... şi prin apele pe unde trăesce ea nu sînt doftori s’o scape. Pe lingă asta, are şi o înghiţitore forte strimtă. Ea se mulţumesce cu a-nimale mici şi moi: melci, caracatiţe ş. a. Pe acestea însă, când le găsesce, le înghite cu toptanul: sutimi îmbucă dintr’o dată.
Ea ţine puiul vre-o 9 sau 10 luni, cam ca omul. Când fată, puiul e cât un taur. Mama îl hrănesce cu lapte, care semănă cu cel de vacă, şi-l iubesce mult, îl mângîie şi-l apără în cas de primejdie.
Pentru-că balena are lamele acelea în gură, pen-tru-că are untură care slujesce la multe în industrie, omenii au căutat din vremuri vechi încă să o vîneze.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
269
Şi acesta nu e glumă. Pescuitul balenei începe prin Aprilie şi ţine pînă în August. Iată cum am citit într’o carte povestit acest lucru.
Marinarii pîndesc mult timp şi veci pe unde are să trecă balena. O corabie înainteză repede în drumul eî. Un marinar curagios, suit pe vîrful luntreî, ţine în mână un drug lung de fier (cam de un stînjen) şi forte ascuţit. Pîndesce... cu băgare de semă şi când dihania se apropie, înfige în capul eî drugul. Vă închipuiţi că trebue să fugă luntrea cu o mare iuţelă, căci alt-fel e destul s’o isbescă balena cu coda ori cu capul ca s’o răstorne val-vîrtej. Dacă drugul a lovit-o bine, ea se lasă la fund, slăbită de sângele ce pierde şi care înroşesce marea pe o întindere colosală; apoi se maî ridică puţin să răsufle şi-şî dă sfîrşitul. Din locul unde a fost isbitâ şi pînă în locul unde more, e adesea distanţă mare de tot. De aceea marinarii ca s’o potă găsi, legă de drug o fringhie şi de capătul fringhieî o sticlă mare golă saii un butoiaş şi alergă clupă semnul acesta.
Dacă sînt aprope de ţărm, o legă cu lanţuri de fier şi o tîrăsc; dacă sînt departe, o taie bucăţi şi o pun în vasele lor.
Am auilit însă alt chip de a vînâ balena. Asta te face să rîgli mai întâiil, dar de sigur că n’aî vrea să fii în pielea marinarului care se încercă. Vînă-torii de balene alergă cu luntrile îndată ce zăresc una plimbându-se pe apă. Se apropie mult de ea. Unul din marinari sare în spinarea balenei, care habar n’are de acest mosafir nepoftit. Suit acolo, el se duce lîngă răsuflătorile eî şi bate un lemn gros într’una. Balena simte că nu răsuflă bine, crede că are guturaiu; dar cercă să dea afară, suflând tare, ceia-ce îi astupă narea. Atunci să te ţii, căci se svîrcolesce şi aruncă pe îndrăsneţ, departe departe. De aceea el trebue să fie un înotător perfect ca s’o potă şterge la vreme. Peste puţin, un al doilea par bătut tot în modul acesta, îi astupă şi narea cea-1-altă şi ast-fel balena, ne maî putend răsuflă, more.
Nu e vorbă, pote că la asemenea vînătore mor
www.dacoromanica.ro
270
ALBINA
şi din marinari câţî-vâ. Ori-cum, vînatul face să se expuie omul, căci dintr’o singură balenă se scot 6.000 de ocale de untură. Din acestă untură se fac cele mai bune luminări de spermanţet. Unde mai pui fanonele din gură, grăsimea din limbă, coda ei care se face lopată de corabie şi altele?
Moş-Neagu.
Despre arborii fructiferi şi despre importanţa lor
rboriî, şi cei fructiferi în deosebi, sînt f<5rte tre-buincioşl în jurul caselor de la ţară.
Vara şi tdmna ei ne dau fructele lor atât de plăcute ia gust şi la vedere, iar prin ei înşişi când aceşti arbori sînt întreţinuţi consciiţios împodobesc fdrte frumos locurile pe unde trăesc. In tdte anotimpurile arborii fac un adăpost contra vânturilor, ferindu-ne casele de o parte din furia lor. Iarna mai cu semă acest adăpost este fdrte bine simţit. El devine şi mai apreciat atunci când în jurul fie-cărei case dintr’un sat întreg găsim copaci, căci s’a ve^ut din experienţe sigure că în mijlocul arborilor clima este mai puţin aspră.
Arborii fructiferi pot deveni la ţară-şl un isvor'pentru traiu dându-ne un venit ore-care. Acest -venit este cu atât mai important cu cât întreţinem copacii mai bine, cu cât punem mai multă grijă, mai multă dragoste chiar în cultura lor.
Ei ne dau o ocupaţie uşdră, căci după ce au fost puşi în pămînt, nu cer de cât puţine îngrijiri, anuale şi cât se pdte de plăcute.
Semînţa lor se semână mai întâiu într'un loc deosebit numit resărniţă şi de acolo după doi ani de la răsărire putem să ducem tinerele plante în locul unde va trebui să-şi facă viaţa.
Acolo se fac gropile trebuincidse pentru acest scop. Ele trebuesc făcute largi (pot să aibă chiar 1 m. diametru, 0,40 adâncime) şi la o depărtare între ele atât de mare, în cât copacii când vor cresce să nu se atingă nici odată între ei. Gropile le umplem cu pămînt bun şi în acest pămînt aşe-tjărn rădecinele copacilor, căutând a păstra rădăcinelor posi-ţiunea ce au avut-o în pămîntul râsădniţeî.
Fie-care gospodar de la ţară trebue să aibă la îndemână pămînt bun, căci are trebuinţă de dînsul fdrte adesea în grădina sa. Pentru a-1 ave, trebue să facem mai la o parte în grădină o grdpă (de formă dreptunghiulară de obiceiu)
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
271
în care punem t6te gundiele şi tdte resturile vegetale ca să putreZâscă. In acâstă grdpă e bine să păzim trei despărţituri şi în lie-care din aceste despărţituri se aruncă resturile din timpul unui an.
Când vara este secetă, cum se întîmplă forte des la noî, atunci pentru ca putrezirea să se facă mai uşor, este trebuincios să mişcăm gunoiul şi să-l udăm.
In al treilea an, pămîntul bun despre care am amintit mai sus, este făcut din putrezirea acestor rămăşiţe şi deşertând a treia parte din grdpa cu gunoiu, putem să-l întrebuinţăm umplând gropile făcute pentru a aşeZâ plăntuţele aduse din răsărniţă.
După doi sau trei ani de la râsădire va trebui să altoim copăceii. Arborii fructiferi nealtoiţi nu ne recompenseză în destul munca nostră, pentru că fructele ce le căpătăm de la ei, nu sînt plăcute la gust, dându-ne mai mult un arbore de pădure sălbatic, de cât un arbore fructifer propriu Zis.
Altoirea se face f<5rte uşor şi fie-care om pdte să înveţe acestă operaţiune, care este un fdrte frumos exerciţiu pentru cine-vâ, ce locuesce la ţară.
In adevăr, ce lucru pdte fi mai nobil de cât acela prin care se caută să se perfecţioneze creaţiunea ? Ce plăcere mai mare pdte să simţă cine-vâ de cât când vede că pdte face minuni, când vede că din pârul ce făcea pere cari nu puteau fi mâncate, pdte să scdţă nisce fructe ce se topesc în gură ?
Da, îmi place forte mult să văd cum prin mâna mea trandafirii es frumoşi,- cum pe copăcelul acela fără valdre îl pot face să dea nisce flori atât de frumdse.
Dar fructele ce le dau copacii altoiţi de mine îmi par mult mai bune, mult mai plăcute la gust, pentru-că mă văd dreşi cum părintele lor şi părintele cum să nu-şi iubescă fiii, ori şi cum ar fi ei? In grădina nostră însă putem să facem cât am voi de bine, să alegem ce este bun şi ce ne place, în cât cu mână sigură putem face dintr’un măcieş un trandafir frumos, iar dintr’un mărăcine putem face arborele fructifer ce-1 dorim.
Altoirea este deci o cunoscinţă fdrte trebuincidsă în viaţa omului de la ţară, căci este o perdere pentru dînsul de a a ave copaci în juru-I ce dau fructe rele de un gust cu totul neplăcut. Şi când noî putem să ne facem traiul mai bun, de se să nu încercăm a l face prin tote mijldcele ce ne stă în putinţă? Viaţa este scurtă şi pentru acesta trebue să ne folosim de tdte micele şi nevinovatele plăceri ce le găsim presărate în drumu-î.
La bătrâneţe de exemplu este o plăcere mare de a te plimbă prin grădină, grin livadă, prin tdte locurile pe unde veZi resultatele muncii tale şi acestă plăcere nu-ţî procură ore minute de fericire?
www.dacQromanica.ro
272
ALBINA
O casă de la ţară fără arbori în juru-I nu pare frumdsă, căci ori şi cât de împodobită ar fi, acâstă lipsă se vede de îndată. Arborii fructiferi încadreză într’un mod fdrte plăcut casele, le dă un aspect pitoresc, le acopere cu un fel de poe-sie, ce pare că transpiră din peripeţiile vieţii lor atât de liniştită şi atât de inocentă.
In timpul vere! ne dau o umbră plăcută, unde putem scăpă de arşiţa sdrelul, unde putem să ne facem duminicile şi sărbătorile ndstre.
Şi arborii au o influenţă mare în iubire, gândiţi-ve bine d-vdstră cei ce a ţi ajuns la o vîrstă înaintată, că aprdpe fie-care trebue să aveţi câte unul ce vă este scump din causa întîmplărilor, ce au avut loc în jurul lui. Ca buni părinţi ce trebue să fim este de nevoie dar să semănăm şi alţi arbori în vederea trebuinţelor copiilor noştri, cărora sîntem datori să le însuflăm trebuinţa de a-î ave şi dragostea de a-î cresce.
Arborele fructifer trebue să-l conducem noi singuri în cres-cerea lui, el trebue să se facă mare sub forfecele de grădină, dându-î forma pe care o credem noi mal avantagidsă.
Tote crengile şi crenguşorele uscate trebuesc tăiate de îndată, pentru că presenţa lor este vătăinătdre chiar arborelui şi este urîtă la vedere.
Când tăiem o crengă verde sau uscată, tăietura trebue să o facem înclinată ast-fel ca apa de pldîe să se scurgă de îndată ce cade pe dînsa. Este bine chiar să ungem aceste locuri cu un amestec de ceră, seu şi terebentină (de exemplu: 400 gr. cără, 400 gr. seu, 250 gr. terebentină, putem adăugă şi 10—12 linguriţe do unt de-lemn), prin acesta închidem rana pricinuită arborelui prin tăiere.
In fie-care an este fdrte de recomandat să se prăşescă arbori fructiferi şi să se puie la rădăcinele lor gunoiu de acel de care am amintit mal sus.
Câte odată unii arbori fructiferi nu pot să rodescă ori şi cât i-am îngriji; atunci este bine — practica a arătat — să se facă o rană mare de-a lungul tulpineî. In al doilea an chiar se pote întîmplâ ca arborele să rodescă.
Prin rănire am slăbit organismul copacului şi-l facem ore cum să simtă că pdte în curând va trebui să m«5ră şi trebue să-şî lase moştenitori pe pămînt care să-î continue viaţa mal departe.
Natura se îngrijesce cu scrupulositate ca fiinţele de pe pămînt să nu dispară, iar noi e bine să căutăm a ne folosi de tdte şi prin urmare să căutăm a ne folosi şi de acestă grijă a naturii. Dacă copacul nu ne aduce fructe nici după acesta atunci trebue să-l înlocuim.
In ţara nostră, împrejurul caselor de la ţară arborii fructiferi chiar sînt trataţi cu o neglijenţă condemnabilă. — In unele părţi eî lipsesc cu desăvârşire, în alte părţi însă după
www.dacQFomanica.io
ALBINA
273
ramurile lor rupte, după portul lor neregulat, se vede lipsa unei bune gospodării. Cel care-i iubesce şi-î vede în asemenea stare i se umple inima de jale, căci nu pdte să nu compătimâscă nisce fiinţe ce ne cer noue puţine îngrijiri ca să trăiască pentru a ne face bine.
Omul însă care are suflet bun îi îngrijesce cu deosebire. Savanţii şi poeţii îşi ascund mai în tot-deauna casele lor în mijlocul copacilor. Unora din eî este de observat, că le place să se ocupe fdrte mult în orele libere de starea copacilor în-grijindu-î chiar cu mâna lor
In fine indrtea care face să dispară pentru noi totul de pe pămînt, face să dispară asemenea amintirea nostră din mintea acelora ce am iubit şi ce ne-a iubit chiar. Uitarea este o lege fatală, ori şi cât inima s’ar lupta contra eî, la urma urmei, mai târcjiu sau maî de vreme, trebue să i se supuo. Dacă lăsăm ceva trainic după noi pe pămînt, mângâierea de a nu fi uitaţi de grabă se pote 6re-şî cum îndeplini.
Un arbore de pădure maî cu semă putend trăi sănătos maî mult chiar de cât 200 de anî, nepoţii şi strănepoţii noştri îşi vor aduce aminte de no’ care l-am semănat, ori şi de câte orî îl vor vade. El va fi un om monument al existenţei ndstre trecute, şi sub umbra lui în multe rîndurî vom fi bine-cuvîntaţî.
Aşa dar din acest punct de vedere, pe lângă arbori fructiferi putem semenâ în jurul caselor ndstre şi arbori de pădure. Din cei d’întâiu vom face livezi, unde frumuseţea şi folosinţa se vor împreună, iar pe cei d’al doilea îi vom pune în anumite locuri, avend în vedere desvoltarea lor măreţă şi plăcerea de a-î ave şi de a-î privi.
I. A. Candiani.
______________ Silvicultor în serviciul Cortinei.
DE LA SATE
a îndemnul şi sprijinul atât moral cât şi material al valorosului şi marelui patriot Ion Kalinderu, administratorul domeniului Coronei, s’a înfiinţat în comuna Domniţa, jud. R.-Sărat, o societate culturală economică cu numele Spătarul Milescu, care funcţioneză de o jumătate de an, adică de la 1 Aprilie a. c.
Acăstă societate numără pînă în present 97 membri şi funcţio-năză regulat. Alcătuirea ei înţelepţescă, promite un frumos viitor membrilor ei. Capitalul, ce e drept, e cam modest, abia vre-o 3.000 lei cu depuneri cu tot, şi acesta din causa anului de criză în care ne aflăm.
Societatea nostră, de şi încă în faşă, insuflă respect şi a pus pe gânduri pe nemiloşii cămătari, cari înainte nu se ruşinau a luă 4—5 lei la lună pentru un napoleon, plus plocdnele ce datornicul tre-
www.dacocomamca.ro
274
ALBINA
buia să dea creditoreluî. Adevărat jaf! şi cămătarii toţi de alte nemuri.
Unul şi cel mal rafinat cămătar ne-a şi părăsit, aşa credem că din causa societăţeî.
Un articol din statutele societăţii cere ca din când în când să se ţie conferinţe cu societarii asupra tuturor lucrurilor folositore plugarului.
Din câte-vâ asemenea conferinţe ce-a ţinut d-1 brigadier silvic V. Munteanu, care este unul dintre cel mal activi membri şi se luptă pot dice mal mult pentru redeşteptarea plugarului român, a-mintesc pe cea de la 17 Octombre c. care s’a ţinut în localul şcoleî, în presenţa unul public destul de numeros.
Conferinţa a tratat despre ogore in genere şi în special despre cele de tomnă.
1.	însemnătatea, scopul şi răsplata lor.
2.	Despre însemnătatea viţel în agricultură, îngrijirea, exploatarea raţională şi menţinerea putere! el.
3.	A arătat însemnătatea grădinilor de pomi şi legume şi modul de a se pute înfiinţa.
4.	Cu probe destul de puternice a arătat care este causa stăreî deplorabile în care se găsesce plugarul român şi anume:
a)	Nepriceperea în arta plugăriel aprope singura ocupaţiune a ţăranului. Pe acesta d sa o numesce cea mal gravă scădere ale cărei urmări, dacă cu o 6ră înainte nu ne vom deşteptă, vor fi mal mult ca triste pentru plugarul român.
b)	Luxul care s’a încuibat în populaţia nostră rurală mal mult ca orî-ce bolă. molipsitore. «Cine a mal vădut, dice d-sa,» un om chel-tuesce câte 2—3 napoleoni cu un botez şi lehuza more de fome neavend nici barem mămăligă pe masă ?
c)	Băuturile spirtose încă contribue mult la sărăcia poporului.
d)	Desconsideraţla meseriaşilor lăsată esclusiv numai în mânile străinilor.
«Vedeţi dar iubiţilor, dice d-sa, care este causa sărăciei în care înotă plugarul nostru. Nu e aceea pricina că unii n’aveţl pămînt, după cum d v. diceţî. Câte deci de mii de străini din alte ţări îndepărtate năpădesc în România, profită de nepriceperea d-v., muncesc aici, banii îi trec graniţa şi se pricopsesc, iar d-v. aici acasă vă văltaţl că n'aveţî pămînt. Nu trebue să mergeţi în ţări străine cum vin alţii, muncă se găsesce în tot-d’a-una, numai o minte să-nătosă şi două braţe vînjdse să nu vă lipscscă.»
Mal departe d-1 Munteanu face o frumosă comparaţie între plugarul şi gospodina transilvaniană şi a celor din -România. A arătat modul de a munci şi trăi a unora şi a altora.. . ajungănd la o deosebire colosală între cel doi plugari fraţi. D-sa fiind transilva-nian şi trăind în contact nemijlocit cu Românul de aici, îl cunosce f<5rte bine pe amândoi.
Conferinţa acăsta a fost forte interesantă şi a făcut ascultătorilor
www.dacoiomanica.ro
ALBINA
275
o forte bună impresie, davadâ că la încheiere unul dintre asistenţi a dis: «D-le Munteanu, dacă pe d-v. nu vă aduceâ Dumnedeu între nof. asemenea lucruri bune si folositore nouă, nu mal audiam noi cât pămîntul.»
Acesta este resumatul conferinţei ţinută în comuna Domniţa, la 17 Octombre a. c.
Preotul Hristea Popescu.
Pentru ce pisicile îşi netezesc botul când se apropie furtuua
orpurile se electriseză in diferite moduri, mai ales prin frecare. (Frecarea maî produce, dupe cum se scie, căldură şi chiar lumină; acest fenomen pare a însemnă că căldura, lumina şi electricitatea con-stituesc acelaş agent, care se represintă sub manifestaţiuni diferite).
Când daţi cu peria de mai multe ori pe cap, vi s’a întâmplat să simţiţi pe cap nisce înţepături sau mâncărime, mai cu semă dacă perul vă este blond sau roşu. Aceste pişcături vi s’au produs prin desvoltarea electricităţii produsă prin frecarea periei. Cu cât periatul are loc pe un timp când atmosfera este mai mult încărcată cu electricitate, cu atâta şi mâncărimea este mai simţită. Unor per-sone li se sbârîesce chiar părul; câte odată s’a putut observă, la întuneric, că degajarea electricităţii este aşâ de mare în cât face perul luminos. Coma cailor presintă adesea acelaş fenomen.
Când e multă electricitate în aer, adică la apropierea ploilor cu furtună, nu mai e necesar să se frece părul cu peria pentru a se electrisa; se electriseză din simplul contact, cu electricitatea răspîndită în aer şi se manifestă prin tote părţile corpului mai cu semă pe pielea de pe obraz. De aci provine trebuinţa ce avem, când se apropie furtuna, de a petrece mâna prin păr, de a ne frecă, a da cu mâna pe obraz, ca şi cum am vrea să luăm dupe el niscai-vâ fire de păiajen.
Pisicile, a căror piele este forte electrisabilâ, simte acestă trebuinţă mai mult de cât noi. De aceea când atmosfera este săturată cu electricitate, le vedem că dau mereu cu
www.dacaromaiiica.ro
276
ALBINA
laba pe bot, pe sub barbă, pe urechi, pe gât şi se scarpină neîncetat pe tote părţile corpului.
Câinii fac tot aşâ, însă într’un grad mai mic, pentru că pielea lor e mai puţin electrisabilă. Vaca, iapa, în timpul furtunos, nu uită nici odată să-şi ligă viţelul şi mânzul, pentru că aceştia singuri nu le lasă în pace: se frăcă mereu de ele ca şi cum pare că ar cere ore care consolare la răul ce simt. Şi pisica se linge dupe ce s’a scărpinat. Pare a înţelege că umiditatea este un bun conductor de electricitate şi că muindu-se perul înlesnesce scurgerea fluidului electric, care o irită.
ACT DE MULŢUMIRE
Următorele persone bine-voind a contribui la cumpărarea unei pen" dule şi a unui clopot mare pentru şcolă, sub-scrisul în numele şcoleî, le aduc căldurose mulţumiri:
D-niî M. I. Băltescu, arendaş, 10 lei; Alecu Milanovicî, arendaş, 5 lei; N. Gaspar, comerciant, 4 lei; Preotul G. Fortunenu, 4 lei; C. Gaspar, comerciant, 3 lei; N. Bumbăcescu, notar, 3 lei; I. Dumitrescu, 2 lei; C. Crăînenu, comerciant, 2 lei; Mihai D. Secară, 1,50; I. D. Enaclie,primar, 2 lei; C. Evulescu, 2 lei; Gliiţă Păpuşe, 1 leu; Ion Rusu, 1 leu; C. Bumbăcescu, 1 leu ; Iorgu Bumbăcescu, viorisţ, 1 leu; C. Oprânescu, 1 leu şi Mihai Vulpe, 1 leu.
C. Evulescu.
InvCţfttor, Botoşescl. Mehedinţi
Petreceri de iarnă.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
277
De rîs şi de batjocură să fii Ţigane
cei d’întâiu omeni pe cari i-ar fi făcut Dumnedeu, la eaţiune, au fost: un Turc, un Român şi un Ţigan, şi ar fi spus, că a doua di să vie, ca să le dea Dumnedeu câte un dar.
In diua următore, cel care s’a sculat mal de vreme a fost Turcul. Dumnedeu, cum îl vădii l-ar fi întrebat:
—	Ei, Turcule, ce vrei să-ţî dăruesc ?
—	Binele, Domne, răspunse acesta repede.
—	Binele să fie al tău, Turcule, clise Domnul.
Turcul plecă voios.
Tocmai pe la amiadă-di, iată că sosesce şi Românul,
—	Ţie, ce vrei să-ţî dăruesc Române îl întrebă Dumnedeu.
—	Binele, Domne.
—	Păi binele l-a luat Turcul.
—	Atunci, dă-mî cinstea, Ddmne!
—	Cinstea să fie a ta, Române, dise Creatorul.
Plecă şi Românul, vesel.
Când fu pe la Chindie, numai iată că «osescee şi Ţiganul.
—	Ce ceri, de la mine să-ţî dau, Ţigane, dise Dumnedeu cum îl vădii.
—	Să-mi dai binele Ddmne.
—	Binele l-a luat Turcul.
Ţiganul făcu ochii rrjarî.
—	Să-mi dai atunci cinstea.
—	Cinstea a luat-o Românul.
—	Da ce rîs şi ce batjocură e asta Ddmne, dise Ţiganul, înfu-riindu-se.
—	De rîs şi de batjocură să fii Ţigane, răspunse Dumnedeu, pe acelaş ton.
De atunci, cică ar fi rămas: Turcul cu binele, Românul cu cinstea,, iar Ţiganul de rîsul şi batjocura pînă şi a copiilor.
Ilie Barba.
A. P E L
La 31 Octombre a. c. s’a pus bazele unei biblioteci populare pe lingă acesta şcolă, care va purtă numele Bnjorescul.
Este cunoscut că prin citirea a diferitelor opere se desvoltă sentimentul moral, iubirea de Patrie, etc.
www.dacQrQmanica.ro
278
ALBINA
Şi după cum gustul citireî s’a observat că a început a luă proporţii printre săteni, noştri; şi cum acesta şcolă pe lingă şcola de prelegeri, mai posedă o sală spaţiosă, care s’a hotărât a servi ca sală de adunare şi de lectură — întrunindu-se sătenii Dumineca şi la sărbători, absolvenţii şi absolventele şcoleî.
Faţă de acestea, sub-semnatul, învăţător, rog respectuos pe toţi d-nii autori, editori, librari şi în genere pe toţi cei cari doresc luminarea nemuluî şi progresul ţării, să bine-voiască a ne încuraja, trimiţând cărţi acestei biblioteci.
Rog de asemenea pe toţi d-nii directori de reviste şi ijiare a reproduce acest apel in onor. reviste şi fiarele d-lor.
I. I). Vftcescu.
Inveţ. Rcşiuţu, Mehedinţi.
O disposiţie lăudabilă
nul acesta, s’a luat disposiţia de către d-1 ministru al Cultelor
«şi Instrucţiunii publici şi de d-1 ministru al Domeniilor, de a se trimete învăţători din judeţul Putna, de prin regiunea dălurilor la pepiniera statului «Petrescî», spre a urmă cursurile practice de reconstituirea viilor nostre prin viţă americană, în vedere că mai tote podgoriile din aceste părţi sînt atacate de filoxeră. Acăstă măsură merită totă lauda, şi acesta vor ave un succes cu atât mai mare, dacă autorităţile superiore vor ave grijă, ca în urma practicei aceştia a învăţătorilor, să se facă posibil înfiinţarea unor mici pepinierî model pe lângă şcole, dându-se în sarcina comunelor de a se expropia câte o mică porţiune de pămînt în acest scop şi procurându-le pe cât va fi posibil şi instrumentele necesare.
Atunci credem numai, că acest bun început se va traduce în fapt, servind drept model sătănuluî nostru, care graţie spiritului său de imitaţie numai, a tăcut ca anii din urmă să-şi planteze şi ei grădi-nele cu pomi fructiferi, făcendu-se acest bun început, mal întâiu cu disposiţia de a se plantă pe la şcoli.
Ar fi un rău, dacă comunele şi statul s'ar da în lături în faţa sacrificiurilor ce s’ar cere pentru acesta, sciind bine că aceste cheltuell se vor răsplăti cu prisos, când reconstituirea se va face pe o scară întinsă ; de aceea nu ne îndoim, că acest bun început va fi dus pînă la sfârşit, de cel cari doresc înflorirea economică a acestei ţări.
Ţin a nu scăpă din vedere, ca cel ce am luat parte la aceste cursuri, convingerile ce mî-am putut face cu acăstă ocasie, în timpul duratei acestor cursuri, cum şi mulţumirea sufletcscă de cele ce am cules şi care n’a lipsit a se manifestă pe feţele fie-căruî din cel ce au luat parte şi cari ar fi un rău a le trece sub tăcere ; d-1 inspector al acestei pepinierî C. Gorciu scie a se achită în mod deplin consciinţios de datoria d-sale şi mal cu semă cu acăstă o-
www.dacQrQmanica.io
ALBINA
279
cazie, de la venirea învăţătorilor la pepinieră, a fost aprope ne des-lipit în tot cursul dilei de acestă localitate, de şi isolată şi la depărtare destul de mare de oraşul Focşani, aşa că prin contactul de aprdpe cu învăţătorii, nu i-a scăpat din vedere, de a da cea mal mică explicaţie în mod practic şi sciinţific, ceea ce dovedesce pe lângă o cunoscinţă vastă şi o experienţă neîntrecută în tot ceea ce atârnă de acestă branşă, atât de frumdsă şi dătătore de avuţie; lucru, care a făcut ca cu toţii să fim aşa de mulţumiţi, că am avut fericirea de a ascultă cursurile d-luî inspector Gorciîî.
C. Ch. Macarie.
_______________•	ŢifescI—Putna.
INFORM ATIUNI
>
Am primim la redacţie, recensămîntul copiilor în vîrstă de şcolă din comunele rurale şi urbane, făcut în anul 1899, prin îngrijirea d-lui Mi-liail Demetrescu, harnicul şef al serviciului statistic din Ministerul Instrucţiei. T)in acest recensămînt reese, că la 1.000 locuitori urbani şi rurali, avem între 140—199 copii în vîrstă de şcolă, că din 100 copii în vîrstă de şcolă, avem între 30—50 copii înscrişi în şcolă; că unui institutor urban şi rural îi revine în mijlociu câte 116—167 copii în vîrstă de şcolă şi că în fine numărul locuitorilor (urbani şi rurali) pentru o şcolă primară variază între 1080—1580 locuitori.
*
* *
La 1 Decembre a început operaţiunile pentru recensămîntul populaţiei Numerătorea locuitorilor fiind de o mare însemnătate, îndemnăm de aprope pe toţi locuitorii fără deosebire de rit şi de naţionalitate a da tot ajutorul trebuincios la lucrările de recensămînt, răspuncjând cu bună credinţă şi in plin adevăr la tote întrebările ce li se vor face de către agenţii însărcinaţi cu facerea recensămintuluî, şi arătând pe tote personele de orî-ce Vîrstă cari locuesc snb acelaşi acoperămint şi fac parte din aoeiaşi familie.
Să nu caute nimeni a se ascunde sad a se sustrage de la acestă catagrafie generală şi să fie cu toţi încredinţaţi că ea se face numai în interesul public.
Operaţia recensămintuluî este necesară şi folositore, pentru că o cunoscinţă exactă de numărul populaţiuneî iulesnesce orl-căruî guvern sarcina ce-I este încredinţată, de a se îngriji de îmbunătăţirea mijlâcelor ei de traiu.
Pentru onor. noştri abonaţi
Am anunţat de la începutul anului al III-lea al revistei, că stimaţilor noştri abonaţi cari pînă la 25 Decembre 1899, vor li achitaţi, cu numeral de 1 Ianuarie 1900, li se vor trimite ca premiu, un tablou istoric colorat.
Sîntcm în plăcuta posiţic a annuţă că tabloul reprcsintă Luarea Griviţef, în 4 culori.
Tabloul e o atleverată lucrare de artă şi este esccutat cu deo-
www.dacoromanica.ro
280
ALBINA
schitu grijă In atelierele cnnoscutnlni Institut de arte grafice al d-lnî CAROL GuBL. Lucrările eşite din acest vechili atelier, al cărui fundator a fost părintele Ziaristicei Române, răposatul
0.	A. Rosetti, sînt atât de cunoscute şi preţuite în tdtă ţara, în cât nu credem că mai e nevoc să le mai recomandăm noi.
îndemnăm pe onoraţii abonaţi să se grăl)6scă a se pune în curent cu plata, pentru a pută profită de acest frumos tablou, pe care nu-1 vom trimite de cât celor plătiţi şi pe amil curent (al III-lea).
In curîml vom da numerile şi seriile biletelor de loterie, rc-presentând câştiguri în valore de mai bine de 500.000 lei, Ia cari vor lnâ parte toţi abonaţii achitaţi pe anul al Iîl-lea pînă la 1 Aprilie 1900.
ADRESE CĂTRE REDACŢIE
Felul de scriere al acestei salutare reviste, este cât nu se pote de bun. Articolele sale sînt citite cu drag de noi toţi. Sfaturile sale, recetele sale» cronicele sale, tote acestea contribuesc ca «Albina» să fie citită de toţi câţi sciu citi. Mare a fost Ziua acea, când v’aţl sfătuit ca să redactaţi acestă frumosă revistă. De alt-fel n’am cuvinte ca să ve măgulesc; ele sînt ale poporului românesc, cari mal târţliu va sci a ve mulţumi, în-cununându-ve cu o frumosă coronă pe care se vor găsi scrise aceste cuvinte: «Recunoscinţa poporului românesc, acelora cari au scos revista Albina»
C'onst. Marinescn.
Inveţător.—Teloorman.
♦
* *
Dacă albina, ne procură mierea, cea mal dulce hrană; apoi revista • Albina- ne procură cea mal plăcută şi folosi tore citire.
I’r. Sachelare I. Costflcliescn.
Vaţn—Olt.
*
* *
Urez ani mulţi de traiu revistei care portă numele «Albina».
V. B&lăeescn.
Cu presenta viu a trimete sincerile mele mulţumiri * Albinei», ajungând în al III-lea an de existenţă dând lumii spre a citi tot sucul ce a cules de prin flori, a făcut ca lumea s’o iubescă, şi eu unul primesc din anul 1898 «Albina».
(Uliţă Ioucscn
www.dacoromanica.ro
MULŢUMIRI
D-na Olga Nădejde, soţia decedatului V. Nădejde fost revisor şcolar în judeţul Botoşani, a bine-voit a oferi 68 volume de cărţi pentru biblioteca acestei şcoli, cum şi suma de lei 35 pentru îmbrăcămintea copiilor săraci ce urmeză la şcolă. Sub-semnatul în numele şcoleî ş’a părinţilor acelor copii, aduc vii şi respectose mulţumiri, stimatei donătore, pentru acestă faptă vrednică de totă lauda.
Ion Glicorgliiu.
*
* *
Sînt peste doi ani, de când me aflu ca abonat al revistei ce cu distinsă onore dirijaţi. Tote numerile trimese de onor. redacţie, le-am primit forte regulat atât eu precum şi cele-l’alte persone abonate din localitate. Acesta se datoresce în cea mai mare parte factorului poştal Cristian Ion, care face cursa de expediţie între Babadag, Amutlia, Bas-cliioi şi Nalbanta, cu atâta exactitate şi proptitudene, în cât pote servi ca un exemplu, intru cât privesce îndeplinirea datoriilor ce-î incumbă. In faţa acestora subscrisul ca diriginte al şcoleî, îi exprim mulţumiri şi doresc a avea mulţi imitatori.
Gh. Aduni.
__________________ InvCtător-BaşcliioI.
Poşta Administraţiei
Unui abonat, Bucurescî. Din cartea poştală se vede că aţi trata minunat chestiunile despre cari ne cereţi să vorbim, trimeteţi-ne şi ne angajăm a complectă lipsurile.
D-rei Elena Uonstantinescu, Călăraşiî-Vechi, Ialomiţa. Abon. d-v. pe anul al III-lea achitat cu chitanţa 19.165.
Pâr. Iconotn Ioan Pâslaru, Caşin, Bacău. Abon. sf. vostre achitat pe anul al III-lea cu chitanţa 19.191.
Const. Pantazescu, Ciumaţi, Prahova. Abon. d-v. pe anul trecut (al
Il-lea) achitat cu chitanţa 11 144.
Pr. Florea Constajitinescu. Vaţa, (Olt). Idem 13.191.
V. Ar. Pantia, Galaţi. Idem 14.569.
C Filipovici, Broşteni, Suceva. Idem 16.010.
Ion St. Istrâtescu. învăţător, Cobia, Dâmboviţa. Abonamentul d-v. pe anul al III-lea curent, achitat cu chitanţa No. 19.205.
A. Murg eseu, Slobozia. R -Sărat. Idem 19.167.
A. Velicu, Adam, Tutova. Idem 19.049.
P. I. Popescu, Fundeni-Gherasi, Ilfov. Idem 19.102.
C. Popescu,căt. Slonu, jud Prahova. Pe anul trecut (al II-lea) sînteţi achitat cu chitanţa 11.206, iar pe anul al III-lea curent, persona căreia spuneţi că aţi dat banii nu ’i-a trimes încă, rugaţi-1 sâ-î trimeţă.
A. "V I S
Ne tipărind de cât numărul de exemplare necesar, facem cunoscut tuturor abonaţilor noştri că în cas când nu vor primi un număr la timp şi nu vor reclamă în termen de o lună, nu le maî putem trimite numărul neprimit. Reclama să o facă mai în-tâiu oficiului poştal cel mai apropiat sad găreî, de primesce cu bandă tipărită, şi numai dacă nu aii fost satisfăcuţi să se adreseze nouă.
www.dacaromanica.ro
Cel mai mare şi cel mai vast magasin din Ţară şi singurul care vinde effin LA TOATE SEZOANELE
Bucurescî, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi
De vax eu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 f »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
~ »	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
JGliete de laclc pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de lack întregi, 14,95, 13,95 »	»	facon Klappe, 51,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95. 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 » beseţuri, 14,95, 13,95 » şirete, 14,95, 13,95, 12,95 » nasturi, 14,95, 13,95 »	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi gems, 10,95, 9,95, 8,95 chevreaux american,9 ,95 » franţuzesc, 12,95 color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru danie
De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95^ »	»	High-Liffe, 16,95
» color. 12,95, 11,95, 10,95 »	»	High-Liffe, 15,95, 14,95
» » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 / 5,95, 4.95.
Ghete pentru băeţi, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7^)5, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tote sezonele se pole găsi Încălţăminte bună şi cu preţuri fabuiose de eftine.
Magasinul la tote Sesonele lingă Poliţiă. | Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescî.c
5%
Cupon de reducţie pentru cititori! Albinei.
Cititorii revistei vor a\6 un scătfdraint de 6°/„ din preturile însemnate, presentând cuoonul.^

Gâte-vâ din mulţumirile primite pentru flautul Napolitan
*^îia»giu, 5 Notfinbre 1899.
Intr'adeVăr că merită'mulţumiri flautul napoiîtan, q^LcI este forte bun, fără să sciu a mânui clapele am învăţat într’un sfert de orâ. L’am recomandat la mulţi prieteni.
Cu stimă, N. C. Milnescn.
R.-Sărat, 5 Noembre 18fl9.
Vă mulţumesc pentru flautul trimes, nici nu am crezut să fie aşă flaut bun şi aşă de ieftin.
Vă salut, Iorgu Apostolcscu.
T.-Jiu, 10 Septembre 1899.
Prin acesta am onore a vă comunică că am primit flautul napolitan de care am rămas mulţumit, aşă că pot a-1 recomandă şi altora ca un bun instrument musical*
Vă salut, G. Maghcrescu.
Brăila, 28 Septembre 1899
Am vătjlut la d. T. Vasiliu din Galaţi un flaut napolitan şi am rămas încântat de frumuseţea cântecelor lui. Vă rog să-mi trimeteţl şi mie un flaut la fel. Cu stimă,
Costică Grădinara.
Str. Dorobanţilor No. 190.
etc.
Jw	etc., etc,
Ţ Orî-cine, chiar şi un copil începend de la 5 ani, pote cântă cu acest flaut cele mai frumose cântece, fără a ave cea mai mică idee de muzică.
Un flaut cu 12 cântece streine şi 12 românesc!, lei 1.50 In provincie se expediază franco contra lei 2 primiţi înainte în mărci poştale sau cu mandat poştal, pe adresa d-luî Lindeinberg.
Cu ramburs nu convine să se expedieze un singur flaut, de ore-ee porto şi taxa ramlnirsului costă lei 1,55 La nemulţumire se restitue imediat costul.
A. S. Lindeinberg'. Bucurescî, str. Stavropolcos No. 2, etajul I, colţ cu » str. Lipscani, vis-a-vis de Banca Naţională, dc-asupra băcăniei.
InBt. de Arte Grafice CAROL G0BLt Bucurescî. zm?
www.dacoromaiiica.ro