ANUL III.
28 Noembre 1899.
pe an Uei 5 % flbon in străin 6 luni » 3 f un număr . Pentru anuneiuri I leu linia
CojTjifefu/ de
Qarboviceaqu	^
i*
Tţăclulescu- jfiotru
Qoţbuc
Ctescu
2)u/fu	=*•
Tţedcrcfie:
Q. jfdamescu
V. S- jVtoga
ji. Jtficolaescu tJoijsf. C. pop.-Caşcâ £V. Ceodossiu.
SUMAR:
Albina,» 28 Noembre 1877.—V. Alexandri, Pastorii şi Plugarii.—George Coşbuc, In ajunul luare! Plevniî. — Teodor Vdcdreseti, Cum a cârjut Plevna.—P. Dulfu, A-teul.—Povestea unei pălării. — I*. Pope ucu-Deliu, E mândru dar Românul...\—Maria Alaxandreseu, Amintiri din Crimca.— Gheorghe Adamcscu, Ce bel ? — S. FI. Marian, Românca şi^Tătarii.— Const. Afarines-m, Medicina la sate.—-V. D. Gearndnu,
0	serbare şcolară. — Răsplata învăţătorilor. — InformaţiunI. — Bibliografii. —Mul-ţuniri.—Poşta Administraţiei.
llustrufiuni: Domnitorul în tabără. — Un colţ din tabăra lui Osman.—Trupe
1	omenesc! in jurul Plevnel-Casa in care s'a predat Osman.—întâlnirea Domnito-1 ului cu Osman.— Epuraş otrăvit, mirosind alcool.
fţedacfia ţi rfdministriftrffofftgfâft&fcaft) 9, pucuresci.
Cu începere de la 1 Ianuarie 1900
Apare în Bueuresci la 1 şl 15 a îie-eărel luni:
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
Cu colaboraţiunea celor inal distinşi scriitori rom&nl.
Director gerant: C. Ilădulescu-Motru, Bucurescl.
Noua Revistă Română cuprinde în fie-care numer al seu :
Articole asupra cestiunilor politice de actualitate; studii literare şi sciinţifice; dări de seină despre publicaţiunile de valore apărute. Fiecare numer al Revistei este însoţit încă de doue suplimente: unul re-servat informaţiunilor ; cel-lalt lecturei recreative: roman, nuvelă, etc.
Noua Revistă Româiiă este publicaţiunea indispensabilă pentru toţi câţi doresc a urmări mişcarea culturei române în secolul XX.
Abonamentul	pe	un an.............Lei	24
»	pc	3 luni.............»	G
Un num&r............................»	1
Abonamentele se primesc la Administraţia Revistei in Bucnresci, Pasagiul Ro-mân 20; la principalele librării; precum şi la biurourile poştale din ţara._
GRADINA PREOTUL ILIE
Biserica Cotrocenî.—Bucnresci.
Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bratjî, Pini austriac! Thuya şi altele.—Stupi. Trandafiri.
Pentru onor. noştri abonaţi
Am anunţat (le la începutul anului al lll-lea al revistei, că stimaţilor noştri abonaţi cari pînă la 25 Decembre 1899, vor li achitaţi, eu numărul de 1 Ianuarie 1900, li se vor trimite ca premiu, un tablou istoric colorat.
Sîntem în plăcuta posiţic a anunţă că tabloul represintă Luarea Griviţel, în 4 culori.
Tabloul e o adevărată lucrare de artă şi este eseentat cu deosebită grijă în atelierele cunoscutului Institut de arte grafice al d-lui CAROL (JUBL. Lucrările eşite din acest vechili atelier, al cărui fundator a fost părintele diaristicei Române, răposatul
0.	A. Rosetti, sînt atât de cunoscute şi preţuite în totă ţara, în cât nu credem că mai e nevoc să le mai recomandăm noi.
îndemnăm pe onoraţii abonaţi Sil SC gtttb^scă a se pune în curent cu plata, pentru a pută profită de acest frumos tablou, pe care nu-1 vom trimite de cât celor plătiţi şi pe anul curent (al IIL-lca).
In curînd vom da numerile şi seriile biletelor de loterie, re-preseutând câştiguri în valore de mai bine de 500.000 lei, la cari vor luă parte toţi abonaţii achitaţi pe annl al lll-lea pînă la 1 Aprilie 1900.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
225
28 NOEMBRE 1877
Sărbătorirea dilelor mari ale trecutului nostru este şcola patriotismului. Vedend ce au suferit strămoşii ori părinţii noştri, vedend exemplele de virtute, de devotament ce ne înfăţişeză viaţa şi luptele lor, ne vom învăţă să le fim vrednici urmaşi.
j	>
In programul revistei nostre asemenea reamintiri ocupă un loc de frunte. Precum orî-ce om în fie-care an îşi serbeză diua numelui ori diua de nascere, asemenea şi noi — cari ne mândrim a fi revista poporului— cu bucurie serbăm aceste date mari ale poporului ; căci ale vostre, fraţilor săteni, sînt dilele acestea cari reamintesc pe arcaşii lui Ştefan, pe vitejii lui Mihaiu, pe Curcanii cari, la Plevna, aă schimbat «porecla în renume. »
«ALBINA.»
PĂSTORII SI PLUGARII
9
DE
V. ALEXANDRI.
I
riviţî pe cele deluri înalte, înverzite,
| Pe-acele largi poene eu flori acoperite, Priviţi, streini de lume, păstorii cei Români Âprope de-a lor turme păzite de-ai lor câni, Trăind o viaţă lină în tainica natură,
Cu buciumul în mână, cu fluerul în gură. Ceresca limpezime, precum într'un isvor,
Alin se oglindesce în sufletele lor.
Voi toţi care de dînşiî aţi rîs fără mustrare Jos capul, o nemernicii loviţi de admirare.
www.dacoromamca.ro
226
ALBINA
Un paloş ele isbîndă există 'n ori-ce fier, In tot păstorul astăzi există-un scutier.
Priviţi pe cea câmpie frumosă, roditore, Plugarii, muncitorii, lucrând în foc de sore. Pe faţa lor cea blîndă, pe ochii lor cei vii Adie borea dulce din vergile câmpii.
Sub mâna lor e sapa, hârleţul, cosa, plugul; Alăturea cu dînşii stau boii, purtând jugul, Şi tot ce-i înconjoră, del, luncă, şes, isvor,
E pacinic ca blîndeţea din sufletele lor.
Voi toţi, care de dînşii aţă rîs fără căinţă, Jos fruntea, o nemernici! căduţi în umilinţă, O spadă-a resbunării există ’n ori-ce lanţ. . . In tot Românul astăicjă există-un dorobanţ.
•M n diua luptei celei mari, împăratul, cu Marele Duce şi generalii ruşi s’au întâlnit cu Domnul Carol pe o comă de de del, care s’a numit după aceea «Obser-
vator», căci mai tâtdiu acolo veniâ de obiceiu împăratul ca să se uite peste tabără.
Eră pe la amiadi. Urlau tunurile de pretutindeni, vre-o şase sute ; se umpluse văzduhul de fum, clocotiau delurile şi se rostogoliâ de pe ele pietiele, de zguduirea aerului. Şi prin tote văile se vedea pedestrime adunată pâlcuri, gata să sară pe redute.
In vremea ce stăteau acolo, s’audi dintr’o dată la stânga o răpăitură de pusei şi un vuet de năvală, care se tot a-propiâ. Se încăerase Ruşii cu Turcii înainte de vreme.
Lupta din diua acesta a fost fără isbândă. Ruşii au fost bătuţi în tote locurile, unde au năzuit cu năvală. Noi am fost potopiţi la Plevniţa. Singura isbândă a fost a nostră, la Griviţa.
II
In ajunul luării Plevneî
www.dacQramaiiica.ro
ALBINA
227
Pe dălul «La Observator» aşteptă împăratul sfârşitul luptei. Eră seră. El mai iute ar fi credut că pot curge apele la dăl, de cât că nu vor birui creştinii pînă sera pe Turci.
Rînd pe rînd veniau sciri că Ruşii au fost biruiţi pretutindeni.
Sosise şi Domnitorul, cu inima sfîşiată, şi spuse împăratului ce a fost, căci El totă diua alergase din loc în loc, şi eră tot la spatele oştirilor. Pe când vorbiau amândoi, veni vestea că acum într’adevăr ieşise Osman cu oştea şi cu-treeră văile, împrăştiind rămăşiţele oştirii creştine. Nu eră cine să-i stea împotrivă, căci tote oştirile nostre erau obosite şi strivite.
Domnitorul în tabără.
împăratul, de spaimă câ-1 ajunge Osman cu oştea, a încălecat şi a plecat în galop cu generalii spre tabăra cea mai din urmă.
Sosise noptea. Tunurile creştinilor tăcură, dar ale Turcilor din Plevna urlau încă. Pretutindeni s’audiau vaete şi răcnete de răniţi— căci rămaseră pe câmp vre-o două-decî de mii de omeni răniţi, morţii erau peste cinci-spre-dece mii,—pretutindeni se vedeau pilcuri de oşteni îngroziţi, rămăşiţe din batalione, tremurând de obosălă şi de frig şi udî pînă la piele, căci pioase totă diua.
In vremea acesta de nespusă primejdie, Domnitorul, în loc
www.dacarotnamca.ro
228
ALBINA
s’alerge pe urmele împăratului, a plecat prin văi să-şi adune oştirea, s’o întregescă şi să ţie piept cu Osman.
El a stat totă noptea cu Marele Duce pe un del lîngă Griviţa. Şi eră întunerec şi plouă, şi cu puţini pe lîngă El, Domnitorul a petrecut totă noptea în bătaia focurilor tUr-cescî. Flămând şi obosit, şi cu sufletul întristat de neisbânda luptei, de pierirea atâtor omeni şi de ticălosa şi primejduita stare în care a ajuns oştirile, El a mas, fără foc, învelit în manta pe pămîntul gol. Nici măcar cort n’aveâ de adă-postire.
Şi de jur împrejur s’au audit totă noptea vaetele răniţilor, cum cereau apă, cum se rugau să fie înveliţi, să fie duşi la spitale. Dar cine să s’apropie de ei? Pe de-asupra lor sburau plumbii turcesci.
Amărâtă nopte a mai fost acesta pentru Domnul Românilor. Oştirea Sa împrăştiată şi strivită, şi Turcii neclintiţi din locul lor. Şi dacă peste nopte vor sosi Turcii, cum să se apere ? însuşi El pentru paza sa aveâ numai un batalion. Puteau să-L înconjore Turcii, să-L prindă, să-L omore.
Iar mâne ce va fi? De unde s’aduci oştiri prospete? Pe-riră bieţii Români cu nemiluita, şi mâne cum vor mai sta împrotiva lui Osman? Mâne, fără îndoială, îi va isbi Osman. Acum, noptea, l-au ţinut pe loc ploia şi obosela, căci şi ai lui s’au luptat totă diua.
Aceste gânduri munciau sufletul Domnitorului. Cu ce nădejde porniseră ai Săi astă dimineţă, şi iată ce s’a ales de ei. Şi par’că I-se pustiise pămîntul, şi I-se întunecase mintea de supărare şi de grijă.
Gcorgc Coşbuc.
PROVERBE
Lumânarea se aprinde pentru cel ce ved, nu pentru cei orbi.
Nimenea nu întrebă de casa frumosului, ci de casa vrednicului.
Fonica se uită la porta omului muncitor şi nu îndrăs-nesce să intre.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
229
CUM A CĂDUT PLEVNA
DE
TEODOR VĂCĂRESCU
'f'.e la 16 Octobre, după luarea Gorny-Dubnikuluî şi Teli-şuiul, Osman Paşa eră cu desăvârşire închis în Plevna şi căderea Rahovel îl ridicase orî-ce nădejde de a fi spri-jinit despre Nord, ca şi despre Sud. Provisiunile de hrană vd ce aveâ cu dînsul abia puteau să 1 ajungă pentru o lună, şese săptămâni, şi cercul care-1 împresură nu-1 mal lăsă putinţă de a-şl reînoi aprovisionările. Muniţiunile de răsboiii pentru infanterie erau încă îmbelşugate, dar cele pentru artilerie începeau a scădea simţitor. Aceste scirl armata aliată de împre-surare le dobândea de la prinşii cari se iăceau la ante-posturl, de la soldaţii turcesc! desertorî cari se înmulţiau dilnic, de la numeroşii lugarî din populaţiunea oraşului cari căutau scăpare în liniile nostre.
In laţa acestor împrejurări şi în urma înaintării spre Sofia a trupelor generalului Gurko cari se făcuse stăpâne pe Teteven şi Vraţa, ridicând ast-fel din ce în ce mal mult putinţa pentru oştirea turcescă din Plevna de a fi despresurată de Mehemet Aii, comandamentele armatelor aliate hotărîră a îndreptă Iul Os-
Ţ
Un colţ din tabăra lui Osman.
www.dacaromanica.ro
230
ALBINA
man Paşa o somaţiune de predare, spre a pune capăt unei si-tuaţiunî care din di în cji deveniâ mai critică pentru dînsul şi nu-î lăsa nici o nădejde. Spre a-I înlătură umilirea, şi pote chiar răspunderea de a se fi închinat capului unul Stat pe care Turcii îl ţineau de supus lor, se decise ca marele duce Nicolae să scrie lui Osman Paşa spre a-1 îndemnă să depule armele. La finele lui Octobre s. v. comandantul armatei active rusesc! adresă o scrisore în acest sens căpeteniei turcesc! din Plevna. Dar Osman dovedi şi în acestă împrejurare că eră din acele suflete cari se înalţă împreună cu primejdia şi sorta protivnică, şi respinse propunerea, cjicend că nu se va abate de la aceea ce-î po-runcesce datoria.
Nu primi deci a se predă neînduplecatul general, declarând că este hotărît, el şi oştirea lui, a-şî vărsă cea din urmă picătură de sânge. De la un om cu energia ce dovedise Osman Paşa, eră de adăstat că acestea nu erau numai vorbe şi că-şî va pune în fapt hotărîrea. Se puteâ dar consideră ca sigur că armata turcăscă va căută să se menţină pînă la ultima <Ji cât mal avea ce să mănânce şi că apoi va face o supremă încercare, o crâncenă şi desperată opintire spre a căută să frângă cercul de îm-presurare şi să străbată printr’însul. Comandamentul armatei de Vest îşi luă, dar, măsurile pentru a întâmpină asemenea încercare, a o zădărnici şi a lua prinsă totă oştirea turcăscă. Domnitorul, împreună cu ajutorul său, generalul Todleben, dispuse armata de împresurare în vederea acestei eventualităţi. Acestă armată numără peste 100.000 omeni şi eră mal bine ca îndoită de cât armata împresurată. Linia deînconjurare a armatei aliate ocupând un perimetru de 75 kilometri în jurul liniei de apărare turcăscă, care aveâ ca la 40 kilometri, se subîmpărţi în
Trupe românesc! în jurul Plevneî.
zone sah sector!, cari îşi aveâ fiecare comandantul său şi trupele hotărîte pentru apărare.
Comandanţii fie-cărul sector primise instrucţiuni de la comandantul armatei de Vest asupra mişcărilor ce aveau să înde-
www.dacoramaiiica.ro
ALBINA
231
plinescă în cas de atac în contra sectorului lor, sau celui vecin ; se determinase precis ce trupe aveau să mergă în ajutor şi spre a le aduce pe punctul ameninţat, se măsurase distanţele şi se calculase timpul trebuincios. Drumurile de comunicaţiune erau puse şi ţinute în stare bună, spre a înlesni ori când înaintarea şi mişcările repecjt pe dînsele; poduri şi podişcl se aruncase peste gârle şi vâlcele ce erau de trecut, stâlpi indicatori eraă aşezaţi d’a lungul acestor drumuri, spre a scuti orl-ce rătăcire şi perdere de timp. Semnale optice de cji şi de nopte, pornind din fie-care sector, aveau să anunţe restului trupelor punctul pe care ar începe lupta; sectoril eraii legaţi între dînşii prin telegrafie electrică.
Ora supremă eră aprope. Prin desertorî turci şi fugari creştini din Plevna se aflase că oştirii turcescl, de pe la 20 Noembre s. v. nu i se mal da de cât 50 grame de pâne, câţî-vâ ştuleţî de porumb şi puţin orez pe tji; carne nu i se mai da de cât la două (jile, Provisiunile erau sleite, soldaţii cereau cu stăruinţă eşirea.
Zorile unei (jde de Iarnă învăluită de negură şi de ceţâ începură încet a se lumină la 28 Noembre ; pămîntul eră înghle-ţat de frigul de peste nopte. La 7 ore Turcii deschid focul din baterii din nou stabilite pe malul drept al Vidului şi încep a-tacul în contra posiţiunilor rusesc! dincolo de Vid, ia Vest de Dolny-Etropol.
La 71/s Turcii trecură peste pod şi se desfăşurară pe şesul din stânga Vidului. însufleţiţi de neînspăimântatul şi iubitul lor şef care mergea în fruntea ior, animaţi de vitejia şi încrederea lui Osman care-şî încurcă liniştit, în mijlocul grindinel de glonţe şi de obuze, falnicul armăsar misirliu, dar al Sultanului, soldaţii otomani străbătură cele vre-o 3 kilometri căre i despărţiâ de întăririle grenadierilor rusescl lără ca nimic să-I potă ţine din cale. Ca vârtejul de vijelie şi de furtună, el se asvârliră asupra şanţurilor şi tăriilor protivnice. Cu totă pregătirea Ruşilor, cu tote măsurile îndelung chibzuite pentru acest atac, năvala Osmanilor fuse atât de silnică şi neoprită in cât în mal puţin de o jumătate oră tranşeele înaintate, reduta No. 3 şi trei baterii rusesc! căzură în mâna lor.
La 9‘/2 o deputaţiune de orăşeni din Plevna se presintă pe muchia Bucovel înaintea colonelului Cerchez şi, arătându-I că oraşul este evacuat de oştirile turcescl, îl ceru ajutorul trupelor nostre spre a-1 ocroti de bântuirea făcătorilor de rele. Comandantul (livisiuneî a 2-a trimise un batalion din regimentul al 6-lea de linie cu loc.-colonel Algiu, pe care îl numi comandant al pieţei pînă la nuol disposiţiunl. Loc.-colonel Algiu porni cu acel batalion care intră pe la 10 ore dimineţa în oraş, în urale şi strigăte de bucurie ale populaţiunel. Aceste trupe române fură cele d’întâiti cari intrară în Plevna.
www.dacoromanica.ro
232
ALBINA
Căpetenia armatei de Vest, îndată ce primi scirea telegrafică că Turcii încep mişcarea de atac pe ţărmul stâng al Vidului, pornise din cuartierul seu de la Poradim şi trecend prin Gri-viţa, întâmpină aci raportul că trupele române aii înaintat pe înălţimile de la Bucova, şi că un detaşament dintr’însele pornise spre a ocupa Plevna. Domnitorul vă<Ju de pe acele înălţimi cum soldaţii noştri pogorau în oraş. şi trimise o depeşă împăratului Alexandru la Poradim spre aî anunţă acest resultat. Apoi se îndreptă spre reduta Craiova, pentru a dirige atacul asupra ultimei linii de resistenţă a vrăjmaşului de pe muchiile de la Opanez, a cădă în spatele oştire! turcescl care lupta în front cu grenadierii peste Vid şi a o lua ast-fel între două focuri.
Casa în care s’a predat Osman.
Puţin după 12 ore, Turcii încep mişcarea.
Un incident nenorocit se ivesce atunci pentru armata otomană. Calul lui Osman Paşa este omorît de o spărtură de obuz şi muşirul însuşi este rănit de un glonţ căre i străpunge piciorul stâng. Când văd că<,lend pe poruncitorul care-î însufleţise pân’atunci cu neînfrânta lui tărie, Turcii îl cred ucis ; scirea morţii sale se răspândesce ca iulgerul, o desăvârşită descurajare se strecoră în rândurile oştenilor săi, retragerea se preschimbă în neopritâ dosire. Răsturnând tunurile, chesonele şi tot ce-î împedicâ în cale, Turcii se prăvălesc asupra podului de petră şi celui improvisat dimineţa, se îmbulzesc unii peste alţii, dau prin apă spre a-şî face drum mal curând şi în acea neînfrânată învălmăşelă, în acea nespusă desordine, obuzele rusesc! şi românesc! fac un cumplit seceriş. Oştirea aliată îi urmăresce d’a-prope şi ajunge pînă la rîu, culegend în urma fugarilor tunuri, lă<JI pline cu muniţiunî, arme mulţime. In acestă urmărire trupele nostre prind 2 baterii turcescl.
Osman Paşa, rănit fusese transportat într’o căsuţă care se află pe malul drept al Vidului, sub muchia unul del de lângă şo-seua Sofiei la capul podului de petră.
Colonelul Cerchez, fiind chemat de Osman, se duse însoţit de mal mulţi oficerl din statul-major român, şi intră în acea mică
www.dacoromanica.ro
ALBINA
233
şi sărăcăciosă colibă unde găsi pe general şeţlend pe o ladă golită de cartuşe, cu piciorul rănit descălţat şi întins, iar bătrînul doctor Hassi-bel sta îngenuchiat înaintea şefului său, şi cercetă cu băgare de semă rana asupra cărei aplică un pansament. Suferinţa morală, mal mult de cât durerea fisică, eră întipărită pe faţa lui Osman; în jurul seu mal mulţi paşi şi înalţi oficerî stăteau trişti şi în tăcere. Colonelul Cerchez salută cu respect pe eroicul comandant al armatei otomane care îl (jise prin tălmaciu că, după ce a făcut tot ce datoria îl porunciâ, doresce să scie condiţiunile sub cari este primită predarea sa şi a armatei sale. Colonelul Cerchez răspunse în limba franceză că n’are în acestă privinţă instrucţiuni, şi că va trimite a luă ordinile căpeteniei armatei de Vest. In acelaşi timp porni un oficer spre a raportă Domnitorului cele ce se petreceau.
Intîlnirea Domnitorului cu Osman.
Peste puţin sosi şi generalul Ganetzki, care spuse că nu-î pote oferi de cât predarea fără nicî-o condiţiune. Osman mal întâiu tăcu; apoi cu glas întristat şi liniştit (lise medicului său în tur-cesce: «ţfilele trec, dar nu se asemănă; unele fericite, altele nenorocite.» Plecându-şl capul se cufundă câte-vâ momente în cugetări ; apoi observându-i-se că se face târdiu, căpetenia tur-cescă îşi descinse încet de la brîii sabia dăruită de Sultanul, cu mâner împodobit cu petre scumpe, o privi un minut cu îndoio-şare şi o dete, fără a (Jice un cuvînt, generalului Ganetzki. Ochii paşilor şi oficerilor turcescl d’imprejur seînteiau de lacrămî ; emoţiunea coprinsese inimile oficerilor români şi ruşi presenţl la acestă durerosă scenă. Apoi Osman făcu un semn bătrînulul Adil paşa, indicându-I să se ducă să predeâ oştirea. Acesta salută cu respect, puncnd, după obiceiul musulman, mâna la inimă şi la frunte, şi eşi spre a transmite ordinul şefului său.
www.dacoramanica.ro
234
ALBINA
Puţin (lupă acesta se apropie pe şosea, îndreptându-se spre Plevna, trăsura în care se aşecjase mareşalul otoman rănit, avend în faţă pe medicul săi). Trăsura, escortată de un ploton din al
3-lea regiment de călăraş! înainte, de un ploton din lăncieri! ruşî de Bug înapoî, şi însoţit de p«şî, de oficerî turc! călări sau pe jos, se opri înaintea înalţilor comandanţi. Osman se ridică sprijinindu-se de coşul trăsureî, şi salută. Domnitorul şi marele-duce întinseră mâna valorosului comandant, felicitându-1 pentru frumosa lui apărare. Osman se înclină, mulţumind prin câte-vă cuvinte întrerupte de emoţiunea de care eră coprins, şiseaşecjă iarăşi în trăsura care porni spre oraş, unde comandantul turcesc iu găzduit într’o casă spaţiosă, aşe(,lendui-se o companie de trupe românescl ca gardă de onore.
A doua di, 29 Noembre, Ţarul Rusiei, Domnul Românilor şi marele-duce Nicolae, însoţiţi de un numeros stat major rusesc şi românesc, intrară în triumf în Plevna, aclamaţi ca liberatori de întrega poporaţiune creştină.
De faţă pretutindeni şi totuşi nevec/ut,
Căutat de mintea năşiră şi ’n veci nepriceput /
Pîriul despre tine prin codrii vechi şoptescc Cu braejii şi cu ulmii ce 'n cale-î întălnescc;
Şi despre tine lacul viseză 'n nopţi de vară Cu luna, ce pe valuri se legănă uşoră.
De-a ta iubire sfîntă vorbesce, când răsare Măreţ de după culme, strălucitorul sore;
Şi pomii de pe câstă, cu crengile-atîrnate, Nc-arată cât de mare-i eterna-ţi bunătate.
A ta nemăsurată mărime ne-o vădesc Şi stelele ce nâptea pe boltă licăresc,
Şi picurii de rouă ce strălucesc în zori Pe firul cel de iarbă, p'ale dumbrăvei flori.
A ta putere, Dâmne! se ’ncercă să ne-o spună Tăria înnorată, când fulgeră şi tună;
Şi marea ’ntărîtată de vifor, când spre maluri Din sinul ei aruncă gigantici munţi de valuri. Pe tine te slăvesce şi mica cîocâ:\.\
ATEUL
*ărinte al naturii, divine creator,
Al lumilor din spaţiu etern cărmuitor,
www.dacaramamca.ro
A MU NA
235
Cc-'n sbor spre cer se ’nalţă cântând cu veselie,
Şi viermele ce mişcă prin ţărn’abia zărit,
Şi... tot ce-i viu pe (/lobul de mâna ta urzit!...
O singură făptură — din câte pe sub sâre La viaţă tu clicmat aî— în loc să te adore,
In loc să-şi plece ’n faţă,-ţi genunchii cu smcrire: Susţine că tu nu eşti de cât o plăsmuire !
Acea făptură este ateul îngâmfat,
Ce 'n gândul lui se crede al firii împărat...
La palida lumină a minţii sale-obscure
(Precum când foc păstorii fac noptea ’ntr’o pădure)
El vede tot ce luce apropo ’n alba zare,
Nu însă şi pe tine, ce eşti în depărtare.
Dar când în iarna vieţii intrat-a gârbovit Şi vîlva lui—ca fumul — în vînt s'a risipit;
Când vede negra morte cu trupul ei schelet,
Cu faţa rînjitore, spre el păşind încet
să ’ngheţe ’n pieptu-i viaţa c’un sărutat de tiprope,
Şi ’n noptea nefiinţei pe veci să mi-l îngr&pe: Atunci... pin’ şi ateul, înfiorat în gând,
O,	aperă-me, Domne! se rogă tremurnâd.
«Natura este toiul! rficcam odată eu;
O născocire-a minţii, un vis e Dumnezeu.
•Dar ce-i natura orc?... şi noi, chiar, ce sîntem?... Puterea ei de uiule-i?... Şi noi de unde-avem Simţire ’n noi şi cuget?... Ah! minţeam'a 'nşelat! «E Dumncifcu, eternul, acela ce mi-a dat ■Comora scump'a vieţii şi a (fi ’napoî mi o cere:
■ Să-l văd cu ochii nu pot, dar simt a lui putere!...»
Şi cea din urmă vorbă, ce el murind suspină,
E numele teii, Dâmne, la care se închină.. .
P.	Dulfu.
UN CUVÎNT
Piciorele-ţî să roză pragurile învăţaţilor, căci şcola face pe omul om şi altoiul pe pomul, pom.
www.dacoromazdca.ro
236
ALBINA
Povestea unei pălării
Un preot dintr’un oraş, nu vreau să ve spun din care, eră grozav de amărât, că pe vremea predice! poporenii să! aveau urâtul obiceiu să se tot uite îndărăt de câte or! intră vr’unul maî târcjiu în biserică.
Intr’o Duminecă preotul se urcă pe amvon şi cjice: «Iubiţi! meî! am băgat de semă, că sînteţ! forte curioşi să sciţî cine intră în biserică, după începerea predice!. Toţi ve în-torceţ! spre el. Asta mă supără şi pe mine, şi pe Dum-neZeu, căcî nu sînteţ! destul de cucernic! şi de ascultător! la cuvintele mele. Ca să scăpăm de acăstă turburare a datorie! religiose, am să ve spun eu de pe amvon numele celui ce va intră în biserică pe vremea predice!, ca să nu ve maî întărceţ! spre el.»
» Apoi îşî începu predica. Dar trebui, după puţin timp să şi-o întrerupă, ca să vestescă numele celui ce tocmai intră. «Să nu uîtaţî, că no! sîntem în puterea Domnului, că Dumnezeu însuşi a vorbit prin profeţi! se!, el însuşi a vorbit către...— funcţionarul de la gară Pavelescu şi soţia sa.»
Bietul funcţionar şi soţia sa, care nu sciaQ. cum stă lucrul, au deschis nişte ocliî cât tote Zilele, auZind pe preot cum spune că DumneZeu a vorbit către eî. S’au aşezat însă liniştiţi la locul lor, şi preotul a continuat predica.
«Şi după porunca dată, omeni! Iu! Faraon au alergat pretutindeni ca să ucidă pe toţi copii! maî mic! de trei ani. Şi aşâ toţi copii! au căZut în mânile lui...— Zurbagiu cismarul din colţ, şi vecinul seu Rogojină.»
Cismarul şi vecinul său au stat înlemniţi. Preotul a continuat.
«Insă DumneZeu a mântuit pe fiul. Printr’un înger el a dat veste Mărie! să fugă în Egipet şi să stea acolo pînă va veni—perceptorul comunal Văicărescu cu băiatul seu.»
Şi a plecat Maria cu Iosif îngrijitorul e! călare pe—Tu-dor servitorul de la băile comunale.»
Şi aşâ a continuat preotul înainte. Adevărat, nimeni nu s’a întors spre ce! întârZiaţî, şi preotul nu maî putea de bucurie că a găsit ac de cojocul credincioşilor să!. Dar vorba e că Ţiganul la mal se înecă ! Tocmai intră dăm na Sbîr-lenu, birtăşiţa de la «Leul de aur,» pe când preotul Zi°ea: Iar DumneZeu a bine-cuvîntat şi a dăruit pe—madam Sbîr-lenu de la Leul de aur cu o pălărie nouă.»
Asta a pus vîrf la tote. Că la poruncă, tote cucănele din biserică îşî întărseră capul, curiose, să vadă pălăria «lui madam» Sbîrlenu. Iar după femei s’au luat şi bărbaţi!, şi s’au uitat cu toţii îndărăt. însuşi preotul stete pe loc cu predica, nu sciîi de zăpăcit şi de mirat, or! într'adevăr eră şi
www.dacoramamca.ro
ALBINA
237
el curios să vadă pălăria. Dar sciţi atâta că de n’ar fi fost preot şi pe amvon, ci simplu creştin în biserică, şi-ar fi întors şi el capul să vadă, că nu mai departe de cât a<Jî, înainte de a pleca la biserică, cucona preotesă îl pusese pe foc să-î cumpere o pălărie nouă. Şi iată cum o pălărie de cucdnă face pe o lume întregă să piardă evlavia în casa Iul Dumnezeu.
E MÂNDRU DAR ROMÂNUL...!
mândru dar Românul, că are o căsuţă, că are ylEp boişoriî şi plugul lui de arat.
E mândru că mai are un petic de moşie, y din neam în neam lăsată, a lui de la strămoşi E mândru că n’ajunge la altul ca să ceră, îşi pregătesce singur un traiti cum îl doresce. Şi-î mândru că petrece nesuperat în ţară, stăpân în libertate, în ţara lui iubită. Pe câmpuri se întrece la muncă ne-ntrecută, cu copilaşi, nevastă din cjorî şi pînă-n nopte, muncesce ca să strîngă o stare pentru eî. Stăpân p’a sale braţe, vioiii şi plin de viaţă, e mândru c’o să iesă învingător în tote, mărit d’o lume întregă în orî şi ce nevoi.
E mândru iar Românul de patria-î frumosă, de nemul lui cel mare, ţinut din vechi timpuri de la strămoşi Romani E mândru că sciut-a cu braţul să câştige victorii strălucite, să-’nfrîngă oşti duşmane, să facă să se temă de el popore multe.
E mândru că din vremuri şi-a dus faima departe şi numele lui mare în lume s’a lăţit.
Cântând, merge la luptă, cântând de bucurie că merge să se bată, să-şi scape moşiora şi nemul să şi-l ţie. Se luptă Românaşul, în foc de glonţe a-prinse, nepăsător de morte, străbate fără frică prin săbii ascuţite, prin şanţuri iar străbate, pe ziduri se mai urcă şi pune pe redută un steg cu trei culori. Invins-a dar Românul, scăpat-a scumpa ţară; acum se întorce cântând iar, de la luptă, cântând de dor de casă, de copilaşi ce-aşteptă pe tatăl lor. din oste. Şi mândru veselesce şi falnic se înalţă că şi-a scăpat pămîntul din mâni cotropitore.
www.dacQromanica.io
238
ALBINA
E mândru iar Românul că ţara lui mai are Părinţi cu dor de dînsul, cu dragoste, iubire, şi multă grijă bună. Vestitul Şef de arme, ce s’a mărit în lume prin fapte prea mărite, adusu-i-a cu sine o viaţă fericită, şi pace şi odihnă şi traiu îndestulat.
De Şeful lui e mândru şi-i portă o iubire nemăsurat de mare; e gata să-şî jertfescă şi viaţa pentru Dînsul, să-l ţie sus şi Mare, Mărit între Măriţi. De Rege este mândru şi falnic se mândresce că-î este bun părinte şi-a dus al săîi renume prin lumi îndepărtate; că luî se datoresce o pace mult dorită şi fala ţăreî nostre acum şi peste timpuri.
Supunere plăcută, iubire în vecînicie şi sprijin pentru Rege şi Tronului mărire, e tot ce-î pote a-duce omagii ăst popor!
Şi d’aia este mândru Românu-’n veselie, necazuri şi petreceri, şi mândru fi-va vecinie cât sorta i-o da viaţă să fie p’ăst pămînt.
P.	Popescu-Deliu.
AMINTIRI DIN CRIMEA
Recunoscinţă.
u se mal audia nici un sgomot, nici un bubuit de tun; soldaţii hărţuiţi de atacurile dileî, îşî odihneau trupurile zdrobite de oboselă, pe când locotenentul de Galley eşiâ din cortul său însoţit de ordonanţă. Soldatul purtă la copsă un butoiaş cu cogniac şi amândoi înaintau prin zăpadă, cercetând, ascultând, oprindu-se acolo unde o pată roşie arată cel din urmă popas al unuţ soldat cădut vitejesce. De câte ori se dădea o luptă, locotenentul se îndeletni-ceâ cu căutarea celor căduţî.
In afară de datoriile serviciului, nici timpul nici ostenelile, nimic nu-1 făceau să pregete.
S’ar fi dis că-şî îndepliniâ o datorie, datorie sfîntă, pe care con-sciinţa nu-î îngăduiâ s'o înlăture.
Şi cu drept cuvînt aşâ eră. Prietenii săi cunosceau fără îndoială motivele pentru care făceâ acăsta, de ore ce purtarea luî nu păreâ
www.dacaromanica.ro
ALBINA
239
de loc a-I surprinde, şi deci nici odată nu l întrebau; dar într’o di un tînăr ofiţer, de curînd înaintat în statul major, vorbind domnului de Galley, păru mirat de acest devotament care i se părea cam prea din cale-afară Domnul de Galley zîmbî.
—	Nu fac de cât să plătesc o datorie pe care am contractat-o acum câte-vâ luni, răspunse el.
—	Istorisesce-mi-o si mie.
i
—	Fie, pentru că nu e lungă şi fiind-că eşti singurul din statul major care n’o sciî.
Generalul tocmai inspectase noile redute şi înainta spre Sevas-topol. Ne întorceam încet în lagăr. Eră ndpte, o ndpte măreţă, căl-dicică şi senină. înaintam fără să scdtem o vorbă, cu gândul departe de Sevastopol, de Crimea, de răsboiti, când de odată, mergând pe marginea văel despre miadă di, unde de dimineţă se dăduse o luptă, audiî apropo de mine nisce gemete şi vaete.
Atunci făcui ceia-ce fie-care din noi ar fi făcut.
Mă dădui jos de pe cal şi căutaiu. Lungit pe pămînt, cu copsa sdrobită, un rus cât un munte se luptă cu mortea. Din jurul lui toţi morţii şi răniţii fusese ridicaţi, numai el nu fusese vădut de nimeni.
Rămăsese acolo singur, pierdut, ne mal aşteptând nimic, de cât mortea.
II dădui să bea ceva care să-l întărescă şi fiind-că nu puteam să-l iau cu mine, îl arătaiu unor soldaţi cu cari mă întâlniri şi cari veniră îndată să-l ridice.
Ce s’a făcut cu el ? Nu sciu. Pote că, îndată ce se vindecase, fusese schimbat cu alţi prisonierî.
Ceea-ce sciu este că n’am mal audit de-atuncî vorbindu se de el şi nici nu mă mal gândeam la acostă întâmplare. In timp de răsboiu, sciî dumneta, ast-fel de lucruri se întâmplă fdrte des, mal în fie-care di, şi le treci repede cu vederea.
După cât-vâ timp, generalul îmi încredinţă o însărcinare primej-diosă, dar de mare preţ pentru armatele nostre, dacă isbutiam.
Trebuia să intru în Sevastopol, să iau lămuriri în ceia-ce pri-vesce condiţiunile de apărare ale oraşului şi să comunic acele lămuriri.
N'am isbutit de cât în prima parte a acestui plan.
Forte uşor am putut străbate rîndurile armatei rusesc!; dar îndată ful oprit, recunoscut că sînt ofiţer francez şi condus înaintea generalului.
www.dacocomamca.ro
240
ALBINA
Eu presimţeam sorta care mg aşteptă, totuşi aveam încă speranţă. N’aş putd spune ce se petrecea în mine, însă nu-mî veniă să cred că voiu fi împuşcat.
Prinţul Mencikoff însă îmî tăie orî-ce speranţă.
încercă mai întâiu să afle de la mine lămuriri despre forţele şi planurile nostre.
Bine înţeles nu vrusel să respund. Prinţul înţelese că-şî pierdea timpul cu mine.
—	Nu stăruesc, îmi dise el, nu vrei să trădezi pe al dumitale, forte bine.
Apoi adăogă rîdend :
—	Mie însă îmi pare rău.
După cât va timp reluă :
—	Ce faceţi d-vostră când prindeţi un spion Rus ?
întrebarea mg încurcă forte mult; cu tute astea nu puteam sta
la îndoială, căci aşi fi dat să înţelegă că mg tem de morte şi rgs-punseiu:
—	îl împuşcăm.
Prinţului i se păru şi mal greii de cât mie să rgspundă, în cât mal mult îngână de cât ordonă:
—	Vel ave aceiaşi sortă.
Şi apoi adăogă:
—	Mal aî încă ceva de spus ?
—	Nu, generale.
—	Bine, poţi să scrii familiei d-tale, prietenilor, şi-ţî făgăduesc că scrisorile vor fi înmânate.
Audienţa eră sfirşită. Eram condemnat. Fuse! condus într'un cort unde trebuia să-mî petrec ultima nopte.
Intrând în cort, zăresc un soldat pe care-1 mal vgdusem cu o oră înainte. Soldatul nu-şl luă ochii de la mine. Mg gândîam:
—	Trebue să fie fdrte ciudat lucru un condemnat la morte.
Cu tote astea băgaiu de semă că în uitătura acestui om erâalt-ccvâ de cât numai o simplă curiositate.
N’o să-ţî povestesc cum ml-am petrecut noptea. Iţi închipuescl că nu e vesel de loc să ţi numeri orele pe cari le mal aî de trăit.
Din fericire, un ofiţer rus îmî dăduse tutun şi chibrituri dic£n-du-ml:
—	Fumeză, tutunul amorţesce gândurile.
Şi fumam. Fumam cu lăcomie, fumam fără să mg gândesc, fără să pot legă doug idei, cu gândul în adevgr amorţit, când de odată
www.dacQFomamca.ro
ALBINA
241
aud un sgomot la spatele mieii. Un om intrase în năuntru printr'o crăpătură făcută în cort.
Intr’o secundă, fără să pot dice un cuvînt, îmt aruncă o manta pe umeri, îmi schimbă chipiul şi apucfendu-m5 de mână, mă trase după el.
După două ore eram în lagărul francez.
Şi scil d ta cine m’a scăpat? Rănitul rus căruia îî dădusem în-tr’o seră să bea.
El îmî plătise datoria, dar eu o contractam.
Iată pentru ce, după ce se dă un atac, dise sfârşind domnul de Galley, caut răniţii ca să-î ajut.
Plătesc cum pot: recunoscinţă pentru recunoscinţă.
Traducere de d-ra
Mari» Alcxandrcscu.
CONVORBIRI CU VECINUL MÎEU NIŢĂ
„CE BEI?*4
—	De mult n’am maî stat de vorbă amândoi, vecine...
—	De mult, e adevărat; dar eu citesc regulat cele ce tipăriţi în «Albina» şi îmî pare bine că te întâlnesc, căci voiam să te întreb de un lucru.
—	De ce lucru, vecine?
—	Dar să nu te superi...
—	Vaî de mine !... Noi ascultăm cu plăcere tote câte ni se spun şi ne dăm silinţa să facem lucrurile cât se pote maî bine.
—	Veţi maî în fie-care număr că vorbiţi de beţie... ba că rachiul e otravă, ba că omul care bea nu maî e bun de nimic, ba ... câte şi maî câte prăpăstii ...
—	Eî! şi nu-ţî plac, vecine ?
—	Nu ţlic că nu-mî plac, căci rîţl şi eu câte odată; da mă mir ce fel de învăţătură e asta. Cum, adicătelea... să nu maî bea omul?
—	Nu ţlicem noî asta; dar e vorba, ce să bea şi cum să bea.
—	De ce a lăsat Dumneţleu viţa? Ca să se facă vin şi să bea omul.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
242
—	Aşa ar fi, vecine, dacă ar bea omul numai vin; dar câte şi maî câte bea el!!...
—	Ce fel? un rachiaş colea dimineţa să te mai încăţlescă puţin... strică ceva?
—	Un rachiaş acum, unul la vremea mesei şi altul sera şi, dacă te întâlnesc! cu un prieten, maî vine şi al doilea orî al treilea. .. cam aşa merge treba. Nu te uîţî că am ajuns acum de, cum ne în-tîlnim, căutăm cu ochii vre-o cârciumă şi ne întrebăm uni! pe alţii : «ce beî?»
—	Asta aşa e; dar n’o faci în tote filele, şi-apoî ce trebă mare un păhăruţ? Se mai întăresce omul, maî prinde putere.
—	Veţli, aicî e totă greşala, vecine. Noî credem că dacă bem vin mult orî rachiu ne întărim şi când colo ne slăbim.
—	Ia taci! N’am auţlit eîi pe un doctor maî filele trecute la patul unui bolnav că i-a <,lis: daţi-î vin tare, să maî prindă putere?... Apoî dacă doctorii ne dau să bem, ce vreţi d-vostră de la «Albina» să ne opriţi?
—	Da, e adevărat, dar doctorul îţî dă vinul ca doctorie. Aşâ merge, şi aşâ face în adevăr bine.
—	Atunci dar... dacă te face bine când eşti bolnav, fără îndoială că o să te împuternicescă atunci când eşti sănătos.
—	Nu e aşâ, vecine!
—	De ce?
—	Vinul, rachiul şi tote soiurile de băuturi <,lise spirtose, au în ele o «esenţă» care este curată otravă.
—	Asta e vorbă !...
—	Nici de cum.. . învăţaţii au făcut felurite încercări cu animale. Au luat epuraşi şi le-au băgat pe sub piele esenţe de «alcool» (spirt) şi au vă-(,lut că mor. Alţii au pus câte un epuraş sub un clopot de sticlă deschis pe sus ca să intre aerul şi i-aîi pus lîngă nas un burete înmuiat în alcool. Bietul epuraş s’a otrăvit şi-a murit numai mirosind. Se vede de aci că alcoolul e otravă.
—	Dacă e otravă, cum ţi-o dă doftorul?
—	Pentru-că une ori şi otrava e bună pentru îm
www.dacaramaiiica.ro
ALBINA
243
sănătoşire. Arsenicul, stricnina, argintul viu şi alte otrăvuri se dau la felurite bole; dar cu măsură şi cu rost. Dacă aî bea numai când îţî dă doctorul vin, atunci n’ar mai fi nici un răii; dar mulţi din noi beau cu vreme fără vreme şi ast-fel trupul li se otrăvesce fără să bage de semă.
— Ce! par-că more omul de băutură? Rar, ici colo, auţli de aşâ ceva.
—	Nu e rar, vecine, căci dacă nu more omul numai de beţie de a dreptul, apoi more de urmările ei şi de slăbiciunea pe care i o produce beţia în corp. Beţivul e tot-d’a-una mai slab şi se prăpă-desce mai lesne de ori-ce bolă de cât unul care nu bea.
—	Asta e cam adevărat; dar cum? ce fel?
—	Otrava care e în vin, rachiu şi alte soiuri de băuturi, rode organele trupului şi cum a dat o bolă peste vre-un organ el îndată e rupt, ferfeniţat şi mortea vine îndată.
—	Dar câţi beţivi n’am vătjut eu teferi şi trăind pînă la bătrîneţe!
—	Da, aşâ e; dar aceia au putere mare în tru-
Epuraş otrăvit, mirosind alcool.
www.dacaromanica.ro
?44
ALBINA
pul lor şi apoi la eî otrava îşi face efectul în copii. V6$ut-aî nenorociţi cu boia copiilor, schilodi, cu osele moi şi câte altele? Eî plătesc păcatele părinţilor lor, plătesc chefurile făcute de aceştia.
—	Vorba ceia «Părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezesc dinţii.»
—	Tocmai! De aceea toţi sîntem datori să facem tote chipurile ca să împiedecăm pe omeni de la beţie.
—	Şi credeţi că o să puteţi?
—	L)a, vecine.
—	Eî, asta sînt curios să aflu cum.
—	La cel d’întâiii prilej când ne vom întîlnî, îţi voiţi spune planul nostru.
Gheorglie Adaraescu.
DUPĂ S. FL. MARIAN
ROMÂNCA SI TĂTARII
j
3.	Tătarii la îndoială. Sosirea Românilor.
Pe când Românca înspăimîntată alergă în tote părţile prin Vama şi îndemnă pe consătenii săi să sară la luptă, Tătarii a-junseră în marginea satului, nu departe de molidul unde eră agăţat copilul, care şi acum, purtat fiind în tote părţile de crenga ce o băteă ventul, se văetâ şi ţipă de-ţl lua aurjuj.
Vădend Tătarii, ce apucară înainte, copilul agăţat de crenga molidului şi au<Jindu-l ţipând, se înfiorară şi cu toţi stătură ca încremeniţi locului, lără să păşescă măcar un pas înainte, nici lăsând pe cel din napoî să plece mal departe.
Han-Tătarul, care veniă în urma ordel, văcjendo stând locului şi căutând cu înfiorare asupra copilului, şi nevoind nici într’un chip să se urneseă mal departe, se făcu foc de mânie şi răcnind ca un leu (jlise:
— Ce ve este vouă de staţi locului şi nu înaintaţi? Nu ve e ruşine obrazului să vă înspăimântaţi de un pitic, pe care maica Iul din te miri ce pricină l-a lăsat aici corbilor spre hrană!..-Sau pote vă temeţi că sabia duşmană ve va frânge capul ? I ... Nu fiţi babe fricose!... ci grăbi ţi-vă mal iute; căci iată! colea vă aşteptă ur> ospăţ bun şi gras !... O împărţire frăţ^scă de bani,
www.dacQFomanica.io
ALBINA
245
pâne şi vite, după ce veţi stinge de vieţă pe toţî ghiauriî, câţi se află în satul acesta şi în cele-l-alte de prin apropiere!...
— E semn reu, stăpâne ! răspunse un căpitan bătrân şi cărunt. Nu sînt eu de erî de alaltă-erî, dar ml-aduc forte bine a-ninte, că pe când eram mai tîner, o cetă întregă de Tătari vre-o câte-vâ sute de ostaşi, trebuiră să-şî dea cinstea pe ruşine, să-şi resplălescă cu vieţa lor îndrăsnela cu care năvăliră asupra unul sat, asupra unei mâni de Români!... Şi de ce? .. - Tocmai din pricina unul copil de ţîţă, care şi acela, ca şi acesta, eră agăţat în laţa noslrâ de vîrful unei crengi! Nu sciu ce sfat pot să-ţi dau, dar atâta pot să-ţi spun că copilul acesta nu e semn bun pentru noi !
—	Nu e semn bun acesta?... Ba alta vi s’a năzărit! Iăi mal bine că o nălucă v’a ameţit la toţi capul ! răcnesce iarăşi Han-Tătarul, de gândial că i-ar eşi plămânii, nu alt-cevâ.
*
* *
Insă nu apucă el bine a rosti aceste cuvinte, când numai ce •e trezesce de odată înconjurat din tote părţile dimpreună cu totă oştea sa, de Românii vămenî şi de cel de prin împrejurime. Aceştia, deprinşi şi dedaţi cu asemenea năvăliri ale păgânilor, nu pierduseră mult timp şi, cum îl vesti Românca despre astă năvălire neaşteptată, cât aî bate în palme se înarmară cu mic cu mare cu ce le veni în mână, şi eşiră să întîmpine pe Tătari cu colaci, de cari să le scapere ochii...
*
* *
4.	Lupta. IJn ajutor nepreţuit.
Tătarii, vă(,E>ndu-se împresuraţi din tote părţile de Români şi neavend chip într’alt-fel cum să facă, îşi luară inima în dinţi şi cu o nespusă mânie şi furie se repeziră asupra Românilor, de socotîaî că-I vor sfărmâ pe toţi de odată, nu alta.
Dar apoi las’ numai pe Români, că şi ei nu sînt de cel ce portă lrică de o furnică, cum vine vorba... Sciu eî cum să se bată şi să se apere, când vine treba la adică... Se aruncară Tătarii asupra lor cu gândul ca săi sfarme pe toţi de odată; dar nici aceştia nu rămaseră mal în urmă. Aruncându-se asupra duşmanilor lor de morte cu o îndoită furie, făceau să sbore capetele păgânilor în tote părţile ca niscc mingi, când se jucă copiii de-a sita la cumătră.
înainte, înapoi, in drepta, în stânga, ori în care parte te-al fi
www.dacaromanica.ro
‘24fi
ALBINA
uitat, umblau cosele, securile şi suliţele Românilor, cum umblau hadaragele imblăciilor, când împletesc! trifoiti; iar săgeţile din arcuri aşâ de Iute şi de des sburau şi cădeau asupra Tătarilor, de ţi se părea că a dat o grindină într’un lan mare de holdă.
Fiind însă că Tătarii erau pote însutit mal mulţi de cât Românii. lăcură ce făcură şi cel ce mal rămase, scăpară din manile Românilor şi apucară iarăşi drumul îndărăt pe unde au venit. Fugind el aşâ cale de vre-o câte-vâ sute sab mii de paşi, dimpreună cu Hanul lor, se opriră de-odată într’un loc, care pentru dînşil erâ cu mult mal îndemânatic pentru luptă de cât cel de mal nainte.
Românii, socotind că Tătarii ab apucat acum drumul la să-nătosa, se luară pe urma lor cu gândul să-I potopescă pînă la unul, ca să nu l mal necăjescă şi altă dat. Dară n’a fost să fie tocmai aşâ, după cum îşi închipuiau eî; căci aflându-se acum Tătarii într’un loc cu mult mal îndemănos şi priinclos pentru dînşil, iar pentru Români forte primejdios, eră aceştia să pâ-ţescă una ne mal păţită. Tătarii, vicleni şi forte deprinşi la apucături, înconjurară el acum pe Români şi mânia lui Dumnezeu ce făceau cu el!... Tăiau într’înşil ca ’n curechî (varză).
Nu-î vorbă că şi Românii se luptau volnicesce, dar ce folos, că de astă dată Tătarii îl întreceau !
Pămîntul erâ acoperit de trupuri românesc! şi tătărescl... Sângele curgeâ şiroiu ... Munţii şi văile resunau de vaietele şi strigătele luptătorilor şi ale celor ce-şl dau sufletul... Puţin timp să mal fi trecut, şi atunci... nu sciu zeb ce s’ar fi ales de Români !...
Dar tocmai pe când Românii se aflaţi în cea mal mare primejdie, tocmai pe când puţină nădejde mal aveau de scăpare, lată că Românca nostră cea cu copilul, împodobită cu un ştergar alb ca ometul, pe alocuri pătat cu pete roşii de sânge, care ca un stăg fâlfâia în vent, încinsă cu o prigitore asemonca albă, călare pe un cal negru şi sprinten ca un şoim. In mâna dreptă ea purtâ o spadă, ce-a fost luat-o puţin mal nainte de Ia un Tătar pe care îl trimesese în cea 1-altălume să facă cortele pentru fraţii lui cari mal rămăseseră în vieţă. Românca se repede ca un vultur tocmai unde erâ lupta mal amară, mal înverşunată şi mal cruntă. S’o fi văcjiut numai!... Părea că erâ îngerul resbunăril, nu cevâ alta, aşâ mi se învîrtla printre Tătari. Pe care mi-1 ajungea cu
www.dacQFomanica.io
ALBINA
247
spada, eră val şi amar de dînsul: i se ducea capul tot de-a dura ca şi un bostan, când îl reped! dintr’un del într’o vale.
Tătarii, vătjendu-se isbiţî pe neaşteptate de acestă nevastă şi nesciind: femeîe e, nălucă e, sau ce păcatul e, se îngălmăciră aşa de tare, că singuri nu mal sciaii unde le stă capul.
Românii iarăşi, la rîndul lor, se folosiră de acestă îngalmă-celă a Tătarilor şi îndoindu-şî curagiul şi puterile, deteră năvală asupra lor şi aşa de rău mi ţi-I bătură şi stîlciră, în cât numai forte puţini mal rămaseră cu vieţă. Şi cari mal scăpară ca prin urechile acului din mânile Românilor vămenl şi ale celor-lalţl de prin apropiere, o luară la fugă peste munţi, delurl, şi văl, pe o cale, care se numesce pînă în (jiua de a<JI drumul Tătarilor şi eşiră lângă oraşul Rădăuţi. De aici apoi, luând iarăşi dea-dreptul peste ţarine, prin dumbrăvi, prin lunci, pe unde apucară», nu se opriră pînă la dînşiî în ţară.
Românii învingători, după ce se îngrijiră de fraţii lor căcjuţi în luptă, după ce-I adunară şi-î înmormîntară pe toţi, făcând asemenea şi cu Tătarii morţi, se înturnară înapoi fie-care la locaşul său. Eî nu mal avură grija Tătarilor fugari, că vor mal veni şi de-a doua oră să se răsbune asupra lor pentru bătălia ce-o perdură în Ardei şi Maramureş.
Viteza Româncă însă, aducendu-şî abia acuma aminte de copilaşul său, alergă tot într’o fugă la dînsul, să vadă ce s’a în-tîmplat cu el, se mal află încă tot acolo, unde l-a lăsat, ori pote că l-or fi omorît Tătarii!
Dar cât de mare îl este mirarea, când ajunge lângă molid şi-vede că copilul se află pe aceeaşi crengă, pe care l-a fost agăţat... Şi când se apropie de dînsul şi-l iea de pe crengă, copilul începe a zîmbi la dînsa şi a găngăni, ca şi când ar fi voit. să-I spule, că numai printr’însul a scăpat maică-sa şi toţi cel-l-alţl Români de peire.
Maică-sa, văcjendu-l ast fel, îl strînge la piept, îl sărută cu dul~ câţă şi se întorce apoi cu dînsul acasă, mulţumind lui Dumnezeii, că a scăpat satul său Vama de aprinderea, ruinarea şi pustiirea Tătarilor, iar pe consătenii săi şi cel-l-alţî Români de prin apropiere de morte (1)... 1
(1) Acdstă legendă e audită de Ia maî mulţi Români din satul Vama, districtul Câmpulungului, Bucovina. E publicată şi In interesanta carte: Tra-diţii poporane române din Bucovina, adunate de S. FI. Marian, membru al Academiei Române.
www.dacaromanica.ro
248
ALBINA
MEDICINA LA SATE
Bij» orbiam într’unul din numerile anului trecut despre «far-ipyj maciile rurale la sate» şi arătam cum aceste mijloce •;»' lipsesc şatenului nostru. Voiu arătă în câte-vâ cuvinte alt rău.
Cine s’a interesat cu amănuntul do starea sanitară a ţăranului nostru, a recunoscut, cred, totala lipsă de vlagă, lipsă de energie şi acesta numai din causa nesănătăţii. In fie-care an, se sting de băle molipsitore copilaşii ţăranului nostru. Dar şi cei scăpaţi ca prin urechile acului de măr te, trăiesc slabi şi piperniciţi, ajungând «umbră» pîn’la majorat, când sînt chemaţi înaintea consiliilor ele recrutare. Aci, abia sînt constataţi şi sînt respinşi, unul fiind atins do paludism, altul de pelagră, altul cu abdomenul umflat.
Nu mai găsesci soldaţi înalţi ca bradul, roşi ca bujorul şi plini de sănătate şi putere «ca să spargă piatra în mână». Şi de ce tfite acestea, când avem serviciul sanitar bine or-ganisat şi când graţie facultăţii ndstre de medicină avem atâţia doctori? Relele le-a arătat şi d-1 dr. G. D. Spineanu, într’un articol publicat în numărul trecut al «Albinei». Da, în adevăr că medicul de plasă are prea multe comune în circumscripţia sa şi-i este imposibil să stea de vorbă cu fie-care bolnav. Acesta trebue s’o recundscom cu toţii. Cu tăte acestea se găsesc forte mulţi cărora cu totă greutatea, le place a se coborî în mijlocul sătenilor, interesându-se de bolnavii din comună şi căutând să le prescrie lecurile necesare. Dar am cunoscut în vieţa mea şi un alt soiu: se presen-tau în comună, chemau pe notar cu condica de inspecţie la trăsură şi semnau. Iată inspecţia gata; îşi vedeau de drum.
Eu cred că alt-fel ar pute veni medicul în ajutorul popu-laţiuniî sătesci. In deplină înţelegere cu învăţătorii, preoţii şi primarii ar pute ţine conferinţe la sate. Cât de mult n’ar câştigă şi învăţătorul din aceste conferinţe ! El s’ar ridică moralicesce în faţa consătenilor lui; căci se scie că dintre toţi funcţionarii nici unul n’are atâta autoritate faţă de săteni ca doctorul.
Prin conferinţele sale şi ale învăţătorului, s’ar combate cu energie traiul rău, lenea, beţia, superstiţiile, etc., căci trebue s’o recundscem cu toţii, în aceste privinţe stăm fbrte reu. In satul meu, cunosc din fericire numai 3 beţivi, dar iată cum stau:
Unul, a făcut o sumedenie de copii, toţi atinşi do pelagră şi paludism; altul are tot atâţia copii, însă mici şi piperniciţi; iar copiii celui d’al treilea sînt tâmpiţi. Iată resultatele alcoolismului.
www.dacaramanica.ro
ALBINA
249
Pe urmă s’ar arătă relele ce aduc bălţile de prin sate; s’ar însărcina primarul ca cu cjile de prestaţie să le sece. Câte rele n’aduc şi aceste bălţi! Frigurile palustre şi clişeu-teria sînt bdle cari şi-au isvorul în ele. Chiar în satul meu sînt nenumărate aceste bălţi, din care causă frigurile, dar mai ales disenteria bântue cu furie printre copii. Intr’unul din anii trecuţi bdla a fost aşa de crudă în cât a stins copiii ; în anul ăsta, graţie măsurilor luate la timp de d-1 medic respectiv, nu a făcut atâtea rele.
Dacă s’ar ţine în fie-care comună cel puţin câte 4 conferinţe de acest fel în fie-care an, sînt sigur că lucrul s’ar schimba, lată cum aşi crede eu să se ţină aceste conferinţe: sub-prefectul în înţelegere cu modicul plăşii ar hotărî din vreme comunele unde ar urmă să vie ; acesta s’ar comunică primarilor şi învăţătorilor. Aceştia ar lua măsurile trebuin-ciăse pentru cjilele fixate. Sciu că se vor găsi mulţi cari vor tjice că e cu neputinţă acest lucru; dar eu cjic că e prea cu putinţă. 6re, cine nu scie cu câtă evlavie, consătenii noştri n’ascultâ cuvîntărilo ţinute de noi la 10 Maiti şi 24 Ianuarie? A le vorbi de măreţul trecut al nostru, ca popor, este a le face şcăla patriotismului; a le vorbi despre sănătatea lor, descriindu-le bălele şi lecurile, combătând viţiurile, superstiţiile (1) etc. este a le face şcălă de medicină populară aşâ de necesară în timpul d’acum, la finele secolului XIX. Câte exemple nu s’ar da ca cele spuse de d-1 Spineanu! Incerce-se şi se vor vede frumăsele resultate. Fină atunci sîntem datori ca fie-care să contribuim prin ori-ce mijlăce ca aceste conferinţe să-şi ia fiinţă.
Cost. Marincscu.
Inveţător.— Romanaţî.
Obiceiuri şi credinţe populare.
Când femeea este însărcinată (grea) nu trebue să stea pe pragul casei, căci se crede că din pricina asta va nasce a-nevoe, cjice că stă copilul în prag.
Când femeei însărcinată îi vine jerăgaiu pe gât, se crede că copilul ce va nasce va fi cu părul negru; iar de nui vine jerăgaiu în timpul sarcineî, atunci copilul are per puţin şi bălan. 1
(1) Sînt cinci luni de ijile de când unui om d’aicî, i-a murit o fetiţă Este o credinţă că nu e bine ca după mort să se scuture iu casă, ceea ce-1 face să trăiască acum în cea mai mare necurăţenie. Iată pînă unde pote ajunge omul căruia nimeni nu voesce a-i arăta că credinţa lui este greşita.
www.dacaromanica.ro
2o0
ALBINA
O SERBARE ŞCOLARĂ
0 mal fi avut locuitorii din comuna Roşiuţa dile de sărbătore, de mulţumire sufletescă, dar nu vor uită nici odată pe cea de la 26 Octombre.
Acostă di, di de sărbătore pentru toţi creştinii, a fost pentru Ro-şiuţenî, un moment de satisfacere spirituală, căci au reuşit a ave astădl un falnic şi strălucitor local de şcdlă şi primărie.
După ce s’a cântat un imn de către elevii şcdleî s’a efectuat serviciul religios.
Apoi a urmat cuvîntarea de deschiderea solemnităţii de d-1 Re-visor şcolar, ca representant al onor. ministrului de Culte şi Instrucţiune publică.
D-sa printr’o vorbire însufleţitdre şi însoţită de lumină şi căldură sentimentală, ne-a descris pe adevăratul model de învăţător. Apoi adresânduse către cetăţeni, le-a adus omagii de mulţumire şi re-cunoscinţă.
A vorbit apoi d-1 Sub prefect, care asemenea ne-a dat sfaturi bune.
In fine au cuvîntat ceî-l’alţl învăţători şi persdne streine, cari, cu toţi au arătat cu culorile cele mal vil imensa importanţă a şcdleî.
In urmă s'au succedat jocuri şi petreceri, când s’a ridicat diferite toasturi în sănătatea Auguştilor noştri suverani, a întregului guvern si a corpului didactic.
N. I>. Grsiimliiu.
Dirig. şcoleî Măt. Motru, Mehedinţi
RESPLATA INVEŢATORILOR
Primim din comuna Pomârla, jud. Dorohoiu, din partea a peste 60 de locuitori, o scrisore prin care sîntem rugaţi a aduce în numele lor mulţumiri d-luî V. D. Puşcaşiu, învăţător în acea comună, pentru stăruinţa ce pune în îndeplinirea sarcinel sale şi mal cu semă pentru meşteşugul cu care a sciut să atragă la şcolă mal pe toţi copiii din sat, fără să se serve de rigorile legel. Sîntem fericiţi să îndeplinim ruga locuitorilor, sciut fiind că învăţătorii în genere sînt faclele satelor şi nu a& altă mân-gâere pentru străduinţele lor de cât recunoscinţa acelora pentru cari îşi închină întrega lor viaţă.
www.dacaramanica.ro
ALBINA
2fjl
INFORMAŢIUNI
Lunî, 1 Noembre, s’a redeschis în localitate «Şcola de Adulai. Şcola e în al III-lea an şi e frecuentatâ de 50 elevi.
Orele de prelegeri 5—8 în fie care seră, Lunea, Marţea, Joia şi Sâmbăta.
Gr. S. Miisică.
Dir. şc61e! din com. Zimnicea.Tsleorma
BIBLIOGRAFIE
A apărut:
împădurirea nisipurilor de pe Domeniul Magiavitu din jud. Doljiu. de Inginer Theodor Chivulescu. De vîmjare la tote librăriile cu preţul de lei 4 exemplarul. Depositul la tipografia F. Constantinescu, Craiova.
Acestă lucrare coprinde istoricul unei întinse câmpii de nisip, care prin sârguinţă şi aplicând sfaturile sciinţeî, într’un timp de 12 ani a devenit o frumosă pădure pusă astă<Jî in exploatare şi producând un bun câştig. Nu putem în de-ajuns recomandă citirea ei, având ori-cine mult de câştigat, dar mal cu semă proprietarii şi agricultorii.
*
• *
A apărut:
Istoria Bucurescilor, o lucrare monumentală, datorită penei mult a-preţuituluî profesor, distins scriitor, inspector general al înveţămîntului secundar G. I. Ionescu-Gion. Acestă carte în format mare, cuprinzând peste 800 pagine, este un adevărat tesaur literar.
Preţul acestei cărţi este de 20 lei. D-l Ionescu-Gion însă, pentru abonaţii revistei nostre, a bine-voit a acordă o însemnată reducţie oferind-o cu 15 lei volumul trimisă franco la domiciliu.
MULŢUMIRI
Prin stăruinţa şi ajutorul cucernicului Preot C. Albişoreanu, parochul comunei Pleştina, Mehedinţi şi a d-lor Gh. Lonea, învăţător, Gh. I. Rimescu fruntaşi şi Vasile Răbul idem, s’a rezidit din temelie Biserica cu hramul Sf. Voevotjî, din comuna Leorda, filială parochieî Merişiu. Motru-de-sus Mehedinţi, cu obolul obşteî locuitorilor Leordenî, venind in ajutorul acestei fapte creştineşti mai multe persăne din corn. vecine, dintre cari amitesc:
D-l Constantin I. Rădulescu, proprietar, com. Cătunele şi deputat: d-l D. Pârvulescu, proprietar, com. Cătunele ; D-na Masinca Hergot. idem; d-l Lau-rian Boboiceanu, proprietar, com. JegujanI; d-l Mihalache C. Săvoiu, proprietar, com. Lupoia ; d-l Ion şi Tănase Stiucan fraţi, proprietari, com. Mi-culescî; d-l Mihalache R. Cernăianu, proprietar, com. llorăsci; d-l C. Bijutescu, controlor fiscal, familia Giurgescî, com. Ţirioiu ; familia Mercuţî, com. Mi-culecsî; Elisa Udrescu, com. Ploştina.
Sub-semnatul, în numele epitropieî respective, mă simt dator a aduce viile mele mulţumiri prin publicitate sus numitelor persone.
Prcotu C. Albişorenu.
Parochul com. Ploştina.
www.dacQFomanica.ro
252
ALBINA
D-l Nicolae Uonstantinescu, proprietar din comuna Slănicu, a oferit st. Biserici un clopot şi fier pentru învelişul turlei, iar d-nil Anton Predoiu şi Ion ?i Dobre a făcut reparaţie la tencuială.
6ub-semnatul epitrop împreună cu toţi enoriaşii bisericii iî aducem vii mulţumiri.
A. Popesc,u.
Epitrop.—Sl&nic.
* *
D-l Tache Georgescu din acdstă comună, a cumpărat pentru Biserica pa-rochială o cazanie cu litere, Nica Diaconu, un tipic bisericesc şi Petre M. Enculescu, un sfeşnic mic de casă nichelat. Pentru care le aduc mulţumiri.
Preotu Ilie Popescu.
Com. (iriidinelc, Romannţl.
La administraţia revistei nostre se găsesce spre vîntjare din lucrările d-luî C. Rădulescu Motru:
1.	Valdrca Silogismului..................... cu	lei	1,—
2.	Problemele Psihologiei.......................»	»	1,50
3.	Rolul social al filosofici...................»	»	0,50
Din lucrările d-luî G. Coşbuc:
Resboiul nostru pentru neatârnare pe înţelesul tuturor, leî0,95
Povestea unei corone de oţel.........................» 1,50
Asemenea se găsesce:
Colecţia revistei pe anul I şi II în fascicole fie-care cu lei 5,— Idem legată într’un volum fie care . . . .	»	» 6,50
Orî-cine ne trimite costul cărţilor notate mai sus leprimesce franco la domiciliu.
AU APĂRUT:
Exerciţii de gramatică şi de compoziţiunî pentru clasa I secundară, conform programei din 1899, de Gheorghe Ada-mescu, profesor la gimnaziul Şincai. Preţul 1 leu 50 bani.
Carte sistematică de citire şi compoziţiuni pentru primele clase secundare, conform programei din 1899 de Mihail Drago-mirescu. Preţul 2 lei.
Manual de Retorică de Gheorghe Adamescu, profesor la gimnaziul Şincai. Preţul 3 lei 50 bani.
Editura librăriei Steinberg.
www.dacQromanica.ro
Poşta Administraţiei
D-luî Constantin I. Botez, Iaşi. Cererea d-v. e satisfăcută de la No. 5 căci coperta nu mal e numerotată.
D-luî V. I. Bătătnrescu, R.-Sârat. Abon. d-v. pe anul trecut (al Il-lea), achitat cu chitanţa No. 14.909.
Păr. P. Grafianu Karpati, preot catolic, Cleja, Bacău. Abon. sf. vos-tre pe anul al III-lea este achitat cu chitanţa No. 19.018 care v’a fost ataşată la unul din numerile revistei.
D-luI II. C. Mircea, Moşia Pogănescî, Basarabia. Am întrebat dar nu ni s’a răspuns încă, îndată ce va fi citită ne va comunică de e liberă sau nu.
D-luI V. Saniescu, învăţător, Tarcău, Neamţ. Abon. d-v. pe anul curent (al III-lea) achitat cu chitanţa No. 19 037, vi s’a trimes din nou No. 1 şi 2 la 18 Noembre.
Păr. Voim lonescu şi Gr. Constantin, com. Săgeta, jud. Buzău. Abonamentele sf. vostre sînt achitate, a păr. Voicu cu chitanţa No. 14.785 şi a păr. Grigore cu chitanţa No. 14.786, ambele pe anul (trecut al II-lea).
Pr. M. Petrescu, JidenI, R.- Sărat. Abon. sf. vostre pe anul al II-lea achitat cu chitanţa No. 14.884.
D-luî Z. Ch. St., Brăila. Pentru anul al III-lea vi s’a liberat chitanţa No. 19.084, iar pentru cel-l’alţî chitanţa No. 14.896, chitanţele vi le-ain trimes odată cu volumele şi în ele.
D-luî Mihail Nazarie, învăţător, MirceştI, Roman. Loteria societăţii clerului român nu s’a tras încă.
D-luî C. I. B, Piatra. Loteria Sinaia se cjice că se va trage în Decembre.
Păr. N. lonescu. Gura Dimienî, Buzău. Abon. sf. vostre pe anul trecut (al II-lea) este achitat cu chitanţa No. 14.296 şi 14.839 fie-care a 2.50.
D-luî N. Gh. Târniceriu, adjutant de geandarmî, Bacău. Avem colecţia revistei complectă atât pe anul I-iu 1897—1898, cât şi pe anul al II-lea 1898—1899 şi costă 5 lei fie-care an în fascicole, iar legate fie-care an costă G lei 50 bani. Trimeteţî costul şi vi se expediază cu întorcerea curierului.
A. "V I S
Ne tipărind de cât numărul de exemplare necesar, facem cunoscut tuturor abonaţilor noştri că în cas când nu vor primi un număr la timp şi nu vor reclama în termen de o lună, nu le maî putem trimite numărul neprimit. Reclama să o facă mal în-tâiu oficiului poştal cel maî apropiat sad găreî, de primesce cu bandă tipărită, şi numai dacă nu au fost satisfăcuţi să se adreseze nouă.
* *
Orî-ce personă ne va procură 7 abonaţi plătiţi pe anul al III-lea va avea al 8-lea abonament gratis. Cine ne va încasă şi trimite banii pentru 10 abonaţi, are abonam, pe 7» an gratis.
*
* *
Domnii abonaţi cari şi-au schimbat locuinţa, sînt rugaţi a ne comunică noua adresă, arătând comuna, judeţul şi oficiul prin care aii primit pînâ în present revista; acăsta pentru a nu suferi întrerupere în primirea revistei.
www.dacoromanica.ro
Cel mai mare şl cel mal vast magasln din Ţară şi singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOANELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Gliete pentru bărbaţi De vax eu elastic, 12,95, 11,95, 10,95
f»	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
^Ghete de lack pentru salon cu elas-tic şi şirete, 12,95,11,95 ‘‘ de lack întregi, 14,95, 13,95 »	»	facon Klappe, 51,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95. 14,95
^ » glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 iii » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 » »	» nasturi, 16,95
X Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	» beseţuri, 14,95, 13,95
» şirete, 14,95, 13,95, 12,95 » nasturi, 14,95, 13,95 »	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi JDe gems, 10,95, 9,95, 3,95 chevreaux american,9 ,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 «	» piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru dame
De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 rk »	» ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95^
»	» High-Liffe, 16,95
» color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,951 5,95, 4.95.
Ghete pentru băcţi, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tăte sozonele se pite găsi Încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine.
Magasinul la tote Sesdnele lingă Poliţiă. Bucuresci, Calea Victoriei 27, Bucuresci.
3
• 5%
Cupân dc reducţie pentru cititorii Albinei. 7
mu
B°/0 din preţurile însemnate, presentând ounonul .■£?*
Câte-vâ din mulţumirile primite pentru Flautul Napolitan
R.-Sârat, 5 Noerabre 1899.
Vă mulţumesc pentru flautul trimes, nici nu am crezut să fie aşa flaut bun şi aşa de ieftin.
Vă salut, Iorgu Apostolcscu.
T.-Jiu, 10 Septembre 1899.
Prin acesta am onore a ve comunică că am primit flautul napolitan de care am rămas mulţumit, aşa că pot a-1 recomandă şi altora ca- un bun instrument- musical.
Ve salut, G. Magherescu.
Giurgiu, 5 Noembre 1899.
Intr’adever că merită mulţumiri flautul napolitan, căci este forte bun, fără să sciu a mânui clapele am învăţat într’un sfert de oră. L’am recomandat la mulţi prieteni.
Cu stimă, N. C. H&ueseu.
Brăila, 23 Septembre 1899
Am vedut la d. T. Vasiliu din Galaţi un flaut napolitan şi am rămas încântat de frumuseţea cântecelor lui. Vă rog să-mi trimeteţî şi mie un flaut la fel. Cu stimă,
Coslicii Grădinara.
Str. Dorobanţilor No. 190.
etc., etc, etc.
Orî-cine, chiar şi un copil începând de la 5 ani, pote cântă cu acest flaut cele mai frumose cântece, fără a ave cea mai inică idee de muzică.
Un flaut cu 12 cântece streine şi 12 românescî, lei 1.50 In provincie se expediază franco contra lei 2 primiţi înainte în mărci poştale sau cu mandat poştal, pe adresa d-luî Lindemberg.
Cu rgmburş nu convine să se expedieze un singur flaut, de ore-ce jjon^jiMaxajjnnbursuI^^
La nemulţumire se restitue imediat costul.
A. S. Lindemberg. Bucuresci, str. stavropoleos No. 2, etajul I, colţ cu « str. Lipscani, vis-a-vis de Banca Naţională, de-asupra băcăniei.
Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL, Bucuresci 'ărjt’
www.dacoronnuiica.ro