/pare în /ie-care Duminică
pe an Lieî 5 J flbon. în străin, pe an bei 8
6 luni »	3 f Un număr............15 bani
Pentru anuneiuri I leu linia

de Tţedacfie:
ff. jîdamescu
V. S- J^ga
G- Coţbuc	JY. JYico/aescu
J. Otescu	Corjst. C. pop.-Vaţcă
p. 7>u!fu	4= ffr. Ueodossiu.
SUMAR:
G. D. Spineanu, Tribuna medica!» populară. — Păstrarea unt-de-lemnulul. — Victor Putu, Iubit! Biserica.—Pre{ul lucrurilor. — /’. G., Mănăstirea Nămăoscl. — G, T., Pucldsa.—Răspunsuri Înţelepte. — Gussy Apostolescu, Moş Dina Gramostd-nul, dascăl grec.—Vanitatea dmenilor.—Lipitărea.—O întrecere.—ltie Barbu, Cum se cunosc ciupercile otrâvitdre.—/. A. Candiani, Despre frunzare.—OA. Todirijii, Reamintire şi îndemn.—Inaugurarea şcdlel Frobeliene din Jurilolca.—O bună lio-târîre.—Anton Pann, Pomul răbdării.—Informaţiunî.—Mulţumiri. — Adrese către redacţie.—Poşta Administraţiei.
Ilustraţiuni: Mănăstirea Nămăescl. — Puciosă aprinsă la aer.— Cadru pentru pregătirea chibriturilor.—Lipitdre.
liiii
Revistă Enciclopedică populară
ANUL Iii.
14 Noembre 1899.
Jţedacfia ţi jfîdministrafia Ştr. J/Târjiulesa JYo. 9, pucuresci.
www.dacOTomanica.ro
Cu începere de la 1 Ianuarie 1900
Apare în Bueuresel la 1 şi 15 a fle-eSrei luni:
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
Cu colnboraţhinen celor mal distinşi scriitori romftnl.
Director grerant: C. Riidulescu-Motru, Bueuresel.
Noua Revistă Română cuprinde în fie care număr al seu :
Articole asupra cestiunilor politice de actualitate; studii literare şi sciinţifice; dări de semă despre publicaţiunile de valore apărute. Fiecare număr al Revistei este însoţit încă de două suplimente: unul re-servat informaţiunilor; cel-lalt lectureî recreative: roman, nuvelă, ctc.
Noua Revistă Română este publicaţiunea indispensabilă pentru toţi câţi doresc a urmări mişcarea cultureî române în secolul XX.
Âbouameutul	pe	un au.............Lei	24
»	pe	3 luni.............»	O
Uu număr............................»	1
Abonamentele se primesc la Administraţia Revistei in Bucnresci, Pasagiul Român 20; la principalele librarii; precum şi la biurourile poştale din ţara.
GRADINA PREOTUL ILIE
Biserica Cotrocem.—Bucurescî.
Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătdre, Bratjî, Pini austriac! Thuya şi altele.—Stupi Trandafiri._____
Cel mai mare si cel mai vast magasln din Ţară si singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOANELE
Bueuresel, Calea Victoriei 27, lingă Politia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi
De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95, 11,95 de lack întregi, 14,95, 13,95 »	»	facon Klappe, 51,95
»	»	pentru d-nii'ofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţuri, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 » cnevreaux american,9 ,95 «	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 «	» piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru danie
De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 »	» High-Liffe, 16.95
» color. 12,95, 11,95, 10,95 »	» High-Liffe, 15,95, 14,95
» » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95.
Ghete pentru hăeţl, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la Iote sezonele se păte găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine.
Magasinul la tote Sesdnele lingă Poliţiă. Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescî.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor av6 un scăţjemint de 5°/0 din preţurile însemnate, presentând cuponul.
www.dacQromanica.io
albina
169
TRIBUNA MEDICALĂ POPULARĂ
Necesitatea spitalelor.
pil alele sînt instalaţiunî în cari vin şi-şî caută sănătatea ămenii săraci, cari n’au bani să plătescă doctorilor şi nu pot să-şî cumpere doctorii de la spiţăriă.
Tot un fel de spitale sînt şi aşâ numitele case ele sănătate, în carî-şi caută sănătatea omenii bogaţi. Deosebirea între spitale şi a-ceste case de sănătate, constă în aceea că la spitale bolnavii nu plătesc nimic, cheltuelile ce se fac cu căutarea lor le plătesce sau statul, sau judeţul sau comuna, sau dmeniî bogaţi şi darnici, cari eonstruosc şi întreţin spitale pe socoteli lor. La casele de sănătate merg dmenii bogaţi, cari pot să plătescă 300—600 lei pe lună, plus şi alte cheltuelî. Mai uşor merg bogaţii la spitale, de cât săracii la casele de sănătate. Motivul e uşor de înţeles, n’are nevoe de explicaţiuni.
Spitalele dateză de mult, din timpul Romanilor. înainte de ei nu existau spitale, pentru că nu eră nevoe de ele. Atunci omenii săraci sau erau liberi, sau erau sclavi. Când un sclav se îmbolnăvii, stăpânul era dator să-l îngrijescă. Fie-care stăpân posesor de sclavi, avea instalaţiunî speciale numite Valetudinaria, adică infirmerii pentru îngrijirea sclavilor în timp de bdle. Omenii liberi şi săraci erau ocrotiţi de legi şi de modul lor de organisaţie în familii.
Dar iată cum s’a născut ideia de spitale: se întîmplâ ca într’o localitate să vie călători sau streini cari se îmbolnă-viau şi n’aveâ cine şi unde să-î îngrijescă. Din acestă causă prin secolul al IV-lea după Christos, s’au întemeiat primele stabilimente spitalicesc! numite Xenodockia, în cari se în-grijau bolnavii călători şi străini. Aceste Xenodocliia mai în urmă s’au transformat în adevărate spitale, din causă că se întîmplâ adese ori ca un stăpân de sclavi să nu-I pdtă îngriji când se îmbolnăviau.
Cel întâiu spital din lume se <Jice că ar fi fost fondat de o nobilă dămnă romană numită Fabiola. Exemplul Fabiolel a fost îndată imitat de o mulţime de d6mne, de dmenî bogaţi şi chiar de regi şi împăraţi.
La început spitalele erau puse sub conducerea preoţilor şi întreţinute din donaţiunile dmenilor bogaţi. Numărul spitalelor a crescut însă îndată în cât donaţiunile n’au mai fost în de ajuns, atunci diferite concilii (adunări bisericesci) au hotărât ca o parte din veniturile mănăstirilor să se întrebuinţeze pentru întreţinerea spitalelor. Şi d’atunci pînă aeji
www.dacoromanica.ro
170
ALBINA
numărul spitalelor a tot crescut, în cât a<JI statul, judeţele, comunele şi diferite instituţiunî particulare, de ex. Eforia spitalelor civile din BucurescT, Eforia spitalelor sf. Spiridon de la Iaşi, etc., cheltuesc sume enorme cu înfiinţare de noi spitale, cu întreţinerea lor şi a celor dejâ fondate.
Ceea-ce însă este trist şi dureros, este faptul că mulţi bolnavi mai ales cei de la ţară, preferă să stea bolnavi, săptămâni, luni şi chiar ani întregi, de cât să mergă la un spital şi să-şi caute sănătatea. Şi când întrebi pe un asemenea bolnav, de ce nu se duce la spital, te pomenesc! că-ţl răspunde cine scie ce copilărie. Dar în tesă generală, eî cam răspund: că le este frică să nu-î taie doctorii. Ori-ce bdlă va avea, lor le este frică de cuţit. Pdte să aibă friguri, p6tă să aibă nepoftă de mâncare, ba mi s’a întîm-plat să aud că şi de limbric!, le este frică femeilor să arate copii! la doctor!, ca nu cum-vâ să-I taîe doctori! şi să le scdtă limbrici!. Cu alte cuvinte bolnavi! fricoşi de spitale, nu visâză, cjiua şi ndptea, de cât cuţitul.
Acestă credinţă este tot ce păte fi mai absurd în lume. Doctori! nu sînt, sf. Petre, ci sînt şi e! omeni cu familie, şi cu copii. Doctorului când îi vine un bolnav, prima impresie ce-î face este mila şi dorinţa de a-1 face bine cât mai curînd.
Pentru un doctor nu pdte fi o mulţumire sufletescă mai mare, de cât atunci când a scăpat pe un bolnav de la mdrte. După cum bolnavul tji şi ndpte nu se gândesce de cât la cuţitul lui sf. Petre, tot aşa şi doctorul tji şi ndpte nu se gândesce de cât cum să scape de morte pe cutare sau cutare bolnav.
Sînt anumite băle unde medicul trebue să tae cu cuţitul de ex. o gâlcă (tumoră) trebuesce tăiată şi dată afară, sau în caşul când se găsesce în corpul unu! bolnav un corp strein de ex. un glonţ, etc. Numai în asemenea casur! se taie cu cuţitul, dar nu în ori-ce bdlă. Deosebit de acesta trebue să se scie aij! că chirurgia (partea medicinii care se ocupă cu operaţiunile) este cea mai înaintată. Mai uşor scapă de mdrte un om la care se pdte tăia, de cât un altul la care nu se pdte tăiâ.
O bdlă de ficat sau de inimă care nu se pdte operă, este mult maî periculdsă de cât o hernie (surpare) ce se pdte operă uşor şi bolnavul se Adndecă de sigur.
Se ma! (pce că doctorii au obiceiu să facă experienţe cu bolnavii şi d’aci unii bolnav! au frică să mergă la spital. Acdstă credinţă este absolut falsă. Nici odată doctori! nu fac experienţe pericukose cu bolnavi!. Un asemenea doctor ar fi considerat şi condemnat tot aşă de uşor ca si un criminal.
Orî-ce doctoriă nouă se experimenteză mai întâiu pe animale în laboratoro şi institute. Statul cheltuesce sute de mi! de lei pe fie-care an cu întreţinerea unor asemenea institute şi laboratdre. Aci se experimenteză cu doctoriile, se
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
171
caută care este cantitatea de doctorie ce păte să otrăvăscă un animal, se cântăresce animalul otrăvit şi prin uşdre socoteli, se p6te cunosce care este cantitatea de doctorie ce p6te otrăvi un om. Şi numai atunci se întrebuinţăză o doctorie, când se scie care este cantitatea ce nu păte fi primejdidsă pentru un om.
Despre acest adevăr aşa de bine s’ati convins dmeniî de la oraş, în cât ei nu numai că nu mai aştăptă să-î îndemne cine va ca să morgă la spital, când sînt bolnavi, dar din contră ei caută protecţiunea altora ca să-î primăscâ în spital, temendu-se ca nu cum-vâ doctorii să nu-î primescă.
De ce nu face tot aşa şi sărmanul nostru ţăran? El, talpa naţiunei, el care s’a luptat cu atâta vitejie pe câmpiile Bulgariei, în cât a atras privirile Europei asupra sa, el care cu sânge din vinele sale, şi-â spălat dupe faţă ruşinea supunerii şi a scris pe fruntea sa Neatârnare, cu litere de oţel, fabricate din tunurile turcesc!?
Şi noi, pe cari sorta ne-a favorisat, ca prin învăţătură să putem ajunge şi vedea acest rău, sîntem datori să luptăm din răsputeri contra răului. E bine şi frumos să ne iubim ţara şi pe toţi fiii eî, căci sînt fraţii noştri. E dulce şi plăcut să ne îngrijim de sănătatea lor, căci prin eî trăim. Şi sub acest raport nu putem acusâ nici un guvern, căci tdte guvernele s’au interesat şi se interesăză de sărta sărmanului ţăran, de sănătatea lui, pe cât dă voie budgetul Statului.
Conducătorii statului fac tot ce pot, dar este nevoie şi de ajutorul căpeteniilor din fie-care comună rurală. Şi într’a-devăr, se scie că într’o comună rurală căpeteniile sînt: preotul, învăţătorul, primarul şi notarul, de la aceste căpetenii depinde mult sdrta sărmanului ţăran.
Preotul, ca cel cu frica lui Dumnezeu şi ca om mai priceput să sfătuiască pe bolnav şi să-i arate calea adevărului, să-î spue să mergă la doctor şi la spital, să nu-1 lase să zacă luni şi ani întregi, în prada insectelor şi în negră miserie. Numai ast-fel preotul respectă voinţa lui Dumnezeu şi pdte scăpă de gura lumii care cjice că: popilor, nu le plac de cât maslurile şi pomenile.
învăţătorii, din când în când să mai deschidă câte un mic tratat de higienă şi de medicină populară. Aci vor găsi multe lucruri folosităre, vor găsi pe scurt tot ce trebue să facă un om ca să nu se îmbolnâvescă şi dacă s’a înbolnăvit, cum trebue să-şi caute sănătatea. Acesta le este de mare folos învăţătorilor, vor sci să se îngrijescă pe eî înşi-şi precum şi pe copiii lor, vor sci să dea sfaturi folosităre altora şi prin acăsta îşi măresc demnitatea lor. îşi atrag mai mult respect din partea ţăranilor cu cari trăesc şi 'în fine vor scăpă de a li se mai tjice că sînt âmeni nepăsători şi se ocupă mai mult de afaceri personale de cât chiar de şcălă.
Primarul şi notarul, prin contactul cjilnic cu omenii din co-
www.dacQFomamca.ro
172
ALBINA
muna lor, sînt ceî mai în măsură de a scî starea fiecărui locuitor. Ei să scie să întrebuinţeze bine mica farmacie comunală, ce au la disposiţie. Când este o b61ă molipsitdre în comună să anunţe îndată pe medicul de plasă; iar când un om este bolnav reu să-l ducă la spitalul cel mai apropiat, spunendu-î că se va face bine, să se gândescă că şi bolnavul este om ca şi ei. Prin acesta vor dovedi că au meritat locurile de primar şi notar, vor căpătă stima şi iubirea locuitorilor din comună şi vor scăpă de a li se mai c)ice că sînt <5menî certaţi cu spiritul de umanitate şi despoetori ai dmenilor din comună.
Spitalele sînt tot aşă de folositore omenireî ca şi biserica şi şcdla. După cum o ţară fără şcoli şi fără biserici nu pdte există, tot aşă şi fără spitale o ţară nu pdte există.
Ceea-ce se întîmplâ cu învăţătura se întîmplă şi cu sănătatea. Omenii bogaţi pot să-şi dea copiii să înveţe carte şi pe la pensidne şi în ţări străine, ei deci n’au absoluiă nevoie de şcoli; dmeniî săraci nu pot însă să-şi dea copiii în pensidne şi ţări străine, pentru cei săraci statul o dator să înfiinţeze şcoli, căci alt fel ei rămân proşti. Tot aşă se întîmplă şi cu sănătatea, cei bogaţi pot chemă doctori acasă or ei se duc în străinătate ; să-şi caute sănătatea ; dar ceî săraci cari nici acasă nu pot chemă doctori, nici în străinătate nu pot merge, pe aceştia nu-i aşteptă de cât miseria şi în fine mdrtea şi ele aceea statul trebue să le înfiinţeze spitale.
Bolnavul să mergă la spital cu aceiaşi credinţă despre binele său, cu care merge copilul la şcdlă.
Bolnavul care nu-şî caută sănătatea, rămâne şubred pentru tdtă viaţa lui, după cum remâne prost pentru totă viaţa sa, copilul care nu merge la şcdlă ca să înveţe carte.
Ce folos că omul va aveă ce mancă şi îmbrăcă, dar nu va aveă sănătate, ori dacă va aveă nu va sci să o îngrijescă?
Mai bine sănătos şi sărac, de cât bolnav şi bogat.
6.	I). Spiiieanu
Doctor în Medicină şi Chirurgie.
Şef de lucrilrî la Inst. de Fisiologie.
Păstrarea unt-de-lemnulul.
Ca să împiedicăm unt-de-lemnul să nu se rînce<Jescă, trebue să-l ferim să nu vină în atingere cu aerul. Mijlocul cel mai simplu este să turnăm d’asupra lui spirt bun, ca să-l acopere. Spirtul fiind mai uşor, va pluti po unt-de-lemn fără să se amestece cu el. Spirtul în felul acesta e cel mai bun apărător al unt-de-lem nulul.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
173
IUBIŢI BISERICA
>
— Predică populară —
«Am ales şi am sfinţit acest sălaş şi va «fi numele mcQ intr'insul pină in veci şi «vor fi ochii inel şi inima mea in tdtc «lele acolo.» (I Regii. 9, v. 3—4).
Fraţi creştini,
fînta nostră Biserică întemeiată de Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos cu scopul de a învăţă pe omeni dumnedeescile Sale învăţături, ţinend semă de acestă înaltă menire a sa, de la începutul eî şi pînă astădî n’a încetat după cum nu va încetă nicî în viitor, a le răspândi tot-d’a-una tuturor celor ce voîesc a o ascultă. Multe sînt învăţăturile ce Biserica le pote da tuturor prin organele sale rînduite înadins spre acest scop, adică prin preoţi, căci sînt scose din isvorul nesecat al înţelepciunii dumnecleesci şi nepreţuit de folositore sînt tuturor şi neîntrecute pentru tote timpurile, căci sînt dumne-deesci şi prin urmare despre multe adevăruri şi învăţături aşi pute vorbi, cari să ne fie de folos în viaţă. Insă, de ore-ce eu sciu că numărul celor ce au nevoie a veni să asculte învăţăturile bisericii e cu mult mai mare de cât acel de faţă, sciind că la biserică, care e locul ales în care se dă tuturor creştinilor în o măsură mai mare lumina mân-tuitorei învăţături creştine, trebue să fie mai mulţi ascultători pentru ca glasul meu să nu fie glasul celui ce strigă în pustiu, mî-am propus să vă vorbesc astădî în puţine cuvinte, despre biserică ca loc sfint în care sîntem datori a ne duce regulat ori-care dintre noi omenii şi apoi, în sărbătorile viitore, să încep a vă vorbi treptat, treptat, despre deosebite învăţături şi sfaturi ce ne dă buna nostră mamă — Biserica — prin evanghelie pentru binele şi mântuirea nostră.
Fraţilor ! — Pentru ca faptul mântuirii nemului omenesc din robia păcatelor şi a întunericului nesciinţei în care zăcea de văcuri să se întindă şi asupra omenilor din vecurile urmâtore celui al venirii Mântuitorului pe pămînt, Domnul nostru Isus Christos a rînduit pe Sf. Apostoli, iar aceştia la rîndul lor pe episcop! şi preoţi, a-i urmă şi a-î răspândi mai departe învăţăturile Sale dumnedeescî. Aceştia îndepli-
www.dacQramamca.ro
174
ALBINA
nindu-şi chemarea lor, făcură ca nu după mult timp nume rul celor ce se pătrundeau de adevărurile creştine să crescă mult. Iar pentru ca creştinii să potă fi mai departe întreţinuţi cu acele învăţături pe de o parte, iar pe de alta, spre a se pută aduce şi alţii la lumina adevărului, se aleseră locuri deosebite în cari preoţii să potă săvîrşi St. Taine date bisericii de Mântuitorul şi să potă împărtăşi credincioşilor într’un număr mai mare lumina evangheliei lui. Acele locuri fură sfintele biserici, care mai târdiu, din pricină că ele sînt şi vor fi ca şi în trecut locul în care harul lui Dumnezeu se revarsă mai mult asupra omenilor, începură a se clădi din ce în ce mai măreţe şi mai frumose, cum vedem că se tac şi în dilele nostre.
Sfinta biserică, fraţilor, este locul în care se săvîrşesc tote St. Taine date de Domnul nostru Isus Christos ; ea este loc stînt, casă de rugăciune, după cum însuşi Domnul nostru Isus Christos dice : « Casa mea, casă de rugăciune este» (Luca 19, v. 46); ea este locul în care, după cum am mai spus, Dumnedeu îşi revarsă în o măsură mai mare darurile Sale asupra credincioşilor. Biserica e locaş stînt căci Domnul e de faţă tot-d’a-una, mai mult ca ori în care altul, după cum înşuşi a dis celor de demult:
«Am ales si am sfinţit acest sălaş şi va fi numele meii «într insul pînă în veci şi vor fi ochii mei şi inima mea «în Iote piUle acolo». (I Regi. IX, v. 3—4). Sfînta biserică, cuvioşî creştini, este locul de care ne sînt legate cele mai însemnate fapte ale nostre din viaţă, cum şi viaţa întregă chiar. Ea este aceea care cu braţele deschise ne prime-sce lâ sînul ei prin St. Botez, ca mai apoi să ne putem numără şi noi între cei cari sciu că au o chemare alesă în viaţa acesta, să ne luminăm de razele strălucitore ale înţelepciunii date de evanghelie şi să ne putem numi fii aî ei. Ea este locul în care se sfinţesce unirea bărbatului cu a femeii cu care voesce a trăi şi a fi pentru totă viaţa: o voinţă, cu suflet, în sfîrşit, în o unire pînă la morte. Tot ea este aceea care, în cele din urmă, ne conduce cu cinste prin slujitorul ei — preotul — rămăşiţele nostre pămîn-tesci în sînul pămîntului. De aceea, tote aceste lucruri aui făcut pe credincioşii tuturor timpurilor ca pentru deosebita cinste ce au către asemenea locaşuri să facă ca clădirile
www.dacoromamca.ro
ALBINA
175
bisericilor să fie cu totul alese şi mai pre sus de cele-l-alte case, după cum şi menirea lor eră cu mult mai înaltă.
Viaţa, cu tote valurile ei, este grea, fraţilor, iar omul, slab, neputend-o duce singur numai prin puterile sale, a avut tot-d’a-una nevoe de un ajutor puternic. Şi tot-d’a-una când el eră în nevoi sau în necazuri, îşi îndreptă paşii către biserică de unde sciâ că prin credinţă vie va căpătă curaj şi ajutor trebuincios de la Cel-atot-puternic şi prea-milostiv.
Aceleaşi timpuri grele sînt şi astâdî, şi tot ca cei din trecut avem şi noi nevoe de un ajutor puternic cu care să putem înfruntă furtunile vieţii. Ei bine, fraţilor, să sciţi că şi nouă ne e prin putinţă a avă cu uşurinţă acel ajutor. El este bunul Dumne4eu, carele pentru marea Sa iubire de 6-meni, nu întârdie a ajută pe orî-cine vine cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste la El. Dînsul, de ore-ce e pretu-tindene, ajută omului ori unde s’ar găsi el in nevoi, însă în o măsură mai mare va da milă şi ajutor în biserică, care e locul în care Dumnedeu dă mai mult darurile Sale nouă omenilor, căci Biseiica fiind locul în care omenii, mai mulţi la un loc, îşi îndreptă rugile lor către cer, de aceea şi Dumnedeu e acolo mai curînd în mijlocul nostru, cupă cum singur a dis : « Unde veţi ţi adunaţi doi sau trei întru numele med, «acolo sînt şi cil în mijlocul vostru». (Mateiu. XVIII, v. 20).
De aceea, cuvioşi creştini, de este cine-va în necazuri sau în lipsă şi camă un ajutor, de are a mulţumi proniei ceresci pentru vre-un bine primit, ori de vreâ să audă învăţăturile, neîntrecute de mintea omenescă, ale evangheliei, să-şi îndiepte paşii cu credinţă, cu smerenie şi cu zdrobire de inimă către Biserică şi să sciţi că acolo veţi fi audiţi şi va fi tuturor după cum sufletul le doriâ despre bine.
Iubiţi Biserica, omeni buni, căci ea e ca şi în trecut şcola de care omul are nevoe în totă viaţa sa, căci ea ne este isvor dătător de lumină sufletescă şi călăuză care să ne conducă la un traiu bun şi în adevăr creştinesc în acestă viaţă. Iubiţi Biserica, fraţilor, o cinstiţi şi veniţi cu plăcere în ea, căci terindu-vă de ea, ocoliţi casa lui Dumnedeu. Iubiţi-o omeni buni! Nu căutaţi că ea, ca clădire, e bună sau veche, că preotul e tînăr sau bătrân, mai învăţat sau mai puţin învăţat,căci şi unul şi altul cuvîntul Domnului învaţă, nimic de la ei, şi casei lui Dumnedeu slujesc, care pote fi ori-cum ca zidire. De cât va timp la Biserică unde trebue
www.dacoromanica.ro
176
ALBINA
să ne ducem din Duminică în Duminică şi în sărbători, a-tuncî când nu avem nimic de lucru, nu ne ducem sub cu-vînt că avem di de târg, sau cine scie ce altă trebă ce o putem face în una din cele şăse dile ale săptămânii, şi lăsăm să crescă muşchiul pe pietrele pragului ei, iar în schimb cârciumele şi judecătoriile gem de lume totă săptămâna tocmai când e timp de lucru pentru toţi, fără să vedem că asemenea fapte numai cinste şi folos nu ne aduc !.. . Şi ne mai mirăm că avem ani de lipsă sau de secetă ! . . . Dacă pe cei din trecut, pe strămoşii noştri, cari faţă de noi, erau mult mai credincioşi, îi cercă Dumnedeu cu ani de secetă, cu ani de bole ori de răsboie, cu cât mai vîrtos nu merităm a fi cercaţi noi, aceşti de astăcli puţin credincioşii, cari numai pe Ia Sf. Pascî sau pe la Nascerea Domnului ne mai aducem aminte că avem datorii de creştin ! . . .
Dar, traţilor, cred de prisos a vă mai spune că asemenea lucruri numai spre laudă nu ne sînt; de aceea vă cjic iarăşi şi vă îndemn din tot sufletul dicend: Să iubim mereu Biserica, dacă voim ca şi Dumnedeu să ne iubescă. Veniţi regulat toţi spre a ascultă cât mai mulţi învăţăturile folositore despre care Sf. Evenghelie a Domnului nostru Isus Christos îmi va da prilej a vă grăi, pentru ca să nu se potă (lice că glasul meu a fost glasul celui ce strigă în pustiu ca să vă puteţi adăpâ din măreţele învăţături ale Mântuitorului, în cât cu drept cuvînt să ne putem numi creştini şi fii adevăraţi ai bisericii Domnului nostru Isus Christos.—Amhi.
Victor Puiu.
PREŢUL LUCRURILOR
*
Cine pote cundsce mai bine preţul lucrurilor de cât un murind? Patimile, cari îl desfătau altă dată, îl părăsesc atunci, ne mai lăsânduî de cât priveliştea vîeţei sale trecute.
Un împărat sta culcat pe patul său de morte. Intră un curier şi cjise:
—	Stăpâne, cetatea vrăşmaşilor a că<jut în mâinile ndstre!
—	Mergi şi spune moştenitorului meu, răspunse împăratul, că luarea a o sută de cetăţi nu mângâie pe un rege, în ultimile sale minute de vieţă, ca amintirea unei fapte bune !
Cât de frumăsă e învăţătura ce o tragem din aceste cuvinte!
www.dacaromanica.ro
ALBINA
177
JVIâftăstirea ^ămăeseî
/^^ricterml nostru d-1 I. Ciocan a vorbit în câte-vâ Vm numere ale «Albinei» despre Câmpulung, unul din oraşele nostre cu amintiri istorice şi cu ° posiţiune din cele mai frumose şi maî să-nătose. D-sa ne-a vorbit şi despre câte-vâ localităţi din împrejurimile acestui frumos şi de
vii-
tor oraş. Amintesc mea câ nu la mare depărtare de Câmpulung se află şi mănăstirea de călugăriţe Nămăescî. Nu se scie cu siguranţă cine a întemeiat
www.dacaromanica.ro
178
ALBINA
acestă mănăstire. Po la începutul veculuî nostru oră numai o mică biserică săpată în stâncă. Odată cu venirea maicilor însă biserica a maî fost lărgită şi locul fiind-că e în pantă, potrivit, aşâ ca să se potă construi case pe el.
Posiţiunea acestei mănăstiri e din cele mai în-cântătore. Călătorul care vino în aceste părţi nu se pote sătura în de ajuns de frumuseţile ce îi pre-sintă natura. Şi dacă pornesce călătorul de aci spre nord, spre Rucăr, Dâmboviciora, Pajera, cu atât judeţul Muscel e mai frumos, cu atât călătorul se re-crează maî mult sufletesce. E un raiu pămîntesc, acestă bucăţică de pămînt românesc!
P. G.
'PUCIOSA
uciosa este un corp solid, de colore galbenă lămâie, care cântăresce de două ori maî mult de cât aceeaşi cătăţime de apă. Ea se topesce la o căldură ceva maî mare de cât a apei clocotinde. La căldura de 300" se preface în aburi şi la 440° ferbe.
Când aburii de puciosă daţi de ceva rece, se prefac într’o pulbere măruntă de tot, numită flore de puciosă.
Puciosa topită, aruncată în apă, rămâne mole şi elastică, întocmai ca şi cauciucul. încetul cu încetul îşi vine în fire. Aprinsă la aer ia foc îndată şi cu o flacără albastră, pricinuind un gaz pişcător arde şi înecăcios. învăţaţii au numit acest gaz acid sulfuros. El stinge cu desăvîrşire flăcările.
Puciosa se găsesce într’o mulţime de locuri, cu deosebire în pămînturile vulcanice. Locurile cu puciosă din apropierea vulcanilor se ţlic sulfatarî.
Cel de la Puzzola, de lîngă vulcanul Vezuviu (Italia), e cunoscut încă din vechime. Se maî găsesce puciosă şi în Sicilia, aprope de vulcanul Etna. De asemenea şi în insula Islanda, pe lîngă vulcanul Ecla şi alţii.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
179
Sulfatariî vecini cu vulcanii stinşi se sfîrşesc cu vremea, pe când din cei de lingă Vezuviu, Etna şi Ecla se scote necurmat la puciosă. De pildă, pu-ciosa vulcanilor din Islanda se reînoesce atât de repede, că după un an de la scotorea unei pături de un metru, se face la loc o pătură nouă, de aceeaşi adîncime.
Puciosa se găsesce şi într’unele minerale ca sarea şi gipsul, în chip de cristale cu opt feţe.
Se află puciosă şi în ţara nostră, prin câte-va judeţe muntose.
Puciosa scosă din solfatarî trebue curăţită de materiile pămîntose. In acest scop se pune la topit în vase de lut, aşezate într’un cuptor. Fie-care din a-cele vase e în legătură cu alt vas, aşezat afară din cuptor. După ce s’a făcut foc în cuptor, puciosa ese ca aburi din vasele dinnăuntru şi se strîngeîn cele din afară. Din acestea curge în nisce găleţi.
într’unele părţi, unde lipsesc cărbunii, puciosa se alege de materiile pămîntose ast fel:
Se aşeză pămîntul cu puciosă în felul clăilor, pe un loc aplecat. Mormanul făcut se acopere cu cenuşa lăsată din lucrările de maî nainte. La mijloc se lasă o gropă, în care se aruncă ierburi uscate, pline cu puciosă, însă aprinse. Se reguleză focul, după cum cere trebuinţa, adică lăsând sau nu să pătrundă aerul înăuntru. Când căldura e destul de mare, puciosa se topesce şi se scurge afară, pe un
Puciăsa, aprinsă la aer, pricinuesce un gaz pişcător şi înecăcios.
www.dacQFomanica.ro
180
ALBINA
şanţ făcut în partea aplecată a mormanului. Felul acesta de curăţire semănă cu chipul cum se fac cărbunii de lemn sau mangalul.
Prin lucrările arătate se dobîndesce puciosa brută. Acesta se curăţă iarăşi, prefăeend-o în aburi în nisce camere reci. Aburii acestui mineral se depun pe păreţi ca flore de puciosă. Florea de puciosă se topesce şi apoi se scurge în nisce tipare de lemn, cari sînt închise jos. Puciosa turnată în aceste tipare, cari stau în apă rece, se răcesce. Ea iea forma unor bastone grosciore, aşa cum o vedem pe la prăvălii.
Cadru pentru pregătirea chibriturilor. Beţişorele sînt înşiruite cu o maşină. Apoi sînt muiate cu un capăt in puciosă topită şi apoi intr’un amestec de aprinzător de fosfor, si-litră, cleiu şi apă.
Puciosa are o mulţime de întrebuinţări. In fiecare gămălie de chibrit se află şi puţină puciosă. Ferariî o întrebuinţeză când înţepenesc ferul în piatră. In doctoriile de rîe încă se află şi o parte de puciosă. Cu puciosa se pregătesce şi vitriolul, precum şi praful de puşcă şi artificiile. Puciosa aprinsă în butoiele de vin nimicesce mucigaiurile din ele. Cu ajutorul pucioseî care arde sub un cornet de hârtie puţin deschis sus, se pot curăţă petele de vin şi de fructe după haine. Trebue însă ca petele să fie mai întâiu. umezite. Tot cu puciosă aprinsă se înălbesc firele de mătase şi de lină. Firele ume-
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
181
ţlite se pun într’o odăiţă şi se atîrnă. Sub ele se aprinde puciosă, al cărei gaz le înălbesce. Firele se spală apoi cu îngrijire.
Când se aprinde coşul sau niscaî-vâ lucruri, aruncând repede peste foc flore de puciosă, gazul pricinuit prin arderea pucidsei înăbuşesce şi stinge focul.
In ţară la noî şi în alte părţi, sînt ape cari cuprind în ele puciosă sau gazurî de puciosă. Ele se <^ic ape sulfurose şi sînt folositore pentru vindecarea de bole ca: scroturile, reumatismul, unele bole de piele, etc.
Să nu uităm că florea de puciosă este bună şi pentru viţa de vie şi struguri spre a le feri de mană.
Puciosă se tornă minunat în tipare. Din ea se fac une-orî medalii de un mic preţ, care se colo-reză cu plombagină.
G. T
RESPUNSURI ÎNŢELEPTE
Când Socrate, vestitul înţelept grec, auţliâcă vre-un om l-a vorbit de rău plicea:
—	Dacă vorbele ce mi se spun sînt adevărate, îmi vor fi de mare folos; căci numai aşa mă voiu putea îndrepta. Dacă însă nu sînt adevărate, la ce să mă necăjesc? Ele nu mă privesc câtuşi de puţin, căci nu pote fi vorba de mine.
Seim că dînsul a fost pedepsit să moră bend o-travă de cucută. Femeia lui se văîcăriâ într’una, cum se şi cuveniâ, ţlicend că eră nevinovat,
—	Ţi-ar plăce mai mult, îi răspunse Socrate cu sânge rece, să fiu pedepsit vinovat?
www.dacaromanica.ro
182
ALBINA
Moş Dina Grămostenul, dascăl grec
u departe de Bitolia spre nord-vest, este situat între munţi micul orăşel românesc Nijopole. Acolo trăesce retras Moş Dina Grămostenul, fostul dascăl grec.
Locuitorii acestui orăşel în ori şi ce oca-sie nu trec cu vederea pe Moş Dina de şi a fost dascăl grec, de 6re-ce el, nici odată n’a uitat a le inspiră sentimente românescî. Nici unul nu-î găsesce vină de ce a fost dascăl grec şi nu român, căci pe atunci nici nu eră vorbă de carte şi de dascăli români. Cil tdte acestea pe acel timp Grecii nu aduceau dascăli şi dăscăliţe din Atena pentru grecisarea satelor şi oraşelor românesc!, după cum fac în timpul de faţă.
Pe atunci arhiereilor şi agenţilor Greci nici nu le trecea prin gând şi nu voiau să credă că odată şi odată Românul îşi va deschide ochii şi destupă urechile spre a vedeâ grdpa ce i se sapă de duşmanii nemuluî şi spre a aucjî cât de dulce şi frumos sună numele de Român, pe care îl portă şi atunci îşi va scutură rugina grecescă şi se va îmbrăcă cu diamantul românesc pe care l-a moştenit de la strămoşi; de aceea li se îngădulâ Românilor a-şl luă ca dascăli de al de Moş Dina care, numai grecesce nu învăţă — după cum se aşteptau Grecii—pe copiii Românilor din orăşelul seu.
Timpul însă care schimbă tăte a schimbat şi planul arhiereilor greci, căci mal în tote satele şi oraşele românescî s’au înfiinţat şcoli naţionale; iar Moş Dina, de şi îşi duce bătrâneţile, este plin de mândrie naţională şi de satisfacţie su-fleteseă când vede şi aude de progresul Românilor şi mal cu semă când observă că învăţăturile şi poveţele pe cari le-a dat el, timp de 40 de ani de dăscălie Românilor, a-şî iubi nemul şi a-şî respectă numele, au prins rădăcini şi au început a da rode.
Nu e nici un om din Nijopole să nu dică : «Moş Dina a «fost, este şi va fi primul dascăl român din orăşelul nostru, «care de şi ca dascăl grec, nu ne-a învăţat de cât românesce. «Lui dar se datoresce că la noi şcăla română a fost îmbră-
www.dacQrQmanica.io
ALBINA
183
«ţişată cu căldură şi cu mare sete şi tot luî se datoresce că «între noi nu sînt grecomanî ca în alte părţi. El şi numai «el a sciut a ne prepară în iubirea de nem şi de limbă.»
Moş Dina pe lîngă că eră un bun Român, eră şi bun pedagog, căci avea rost în predarea lecţiunilor. Pentru acestă din urmă calitate las să vorbescă un vechili elev al său:
*
* *
Eram mic, doriam mult a merge la şcdlă spre a învăţă şi eu carte; dar mă gândiam că limba grecă e greu de învăţat, îmi pîeriâ pofta. Părinţii însă nu încetă a mă convinge că în şcdla luî Moş Dina se învaţă uşor şi nu se învaţă grecesce, ci curat românesce. T6te încercările lor însă au rămas deşerte pînă când nu m’am convins eu singur de acest adevăr. Şi iată cum: Din întîmplare într’una din tjile mă jucam sub ferestra şcdlei, când ce s’aud ? Moş Dina po-vestiâ elevilor ceva din viaţa luî Christos în românesce. Mare mi-a fost mirarea când am au(}it una ca asta şi atunci m’am convins de spusa părinţilor mei, cari îmi spuneau că Moş Dina învăţă pe copii românesce, iar nu grecesce.
De îndată mă duc acasă şi încep a mă rugă de tata ca chiar de a doua cji să mă dea la şcălă. Tata, atâta aşteptă şi a doua di niă presintă lui Moş Dina. Bătrânul dascăl mă primi cu un surîs dulce pe buze şi îmi făcu întrebarea ur-mătdre:
—	De ce n’ai venit de la început la şcolă?
Eu fără a mă gândi mult îi răspund:
—	Credeam că în şcăla d-vostră se învaţă grecesce, iar nu românesce, după cum m’am convins eri, eu singur.
—	Aşi, îmî răspunse el, cum se pote una ca acesta! nu sîn-tem noi 6re Români? cum pote dar să învăţăm grecesce? Nu e vorbă, cărţile sînt scrise cu litere grecescî, fiind-că încă nu avem românescî, vorbele însă sînt românesc! de-ale nos-tre. Şi nu te speria de litere, căci în câte-vâ (Jile le vei învăţă şi pe urmă vei pute citi ori-ce carte. Şi spre a te convinge fătul meu că nu e greu, primesce acestă carte, des-chide-o la pagina întâia unde sînt scrise literele alfabetului şi vei spune dupe mine:
www.dacoromanica.ro
184
ALBINA
а)	alfa ca olă
б)	vita ca pistolă Ipistol)
"0 gama ca cârlig
5)	delta ca cocoţ (cocoş)
s)	epsilon ca pulliu (vrabie) C) zita ca hangear (paloş)
7j) ita ca arşic
6)	thitaca suvaniţă (suveică)
t)	iota ca camburâ (cocoşată) y.) capa ca cinghel de carne X) lamda ca zigă (cântar)
(j.) mi ca lopată
v) ni ca puliu de ceră
ţ) xi ca zingir (lanţ)
0)	omieron ca ou ît) pi ca domată
p) ro ca buzdugan a) ca măciucă de zigă (greutate de la cântar)
1)	ta cărligată (în formă de
cârlig)
o) ipsilon ca cuvată <p) fi ca forfecl y) hi încălicată i}») psi ca ţupată w) omegalo ca nările lai Mi-halache Galo.
Mare mi-a fost mirarea când am auijit că şi literilor grecesc!, Moş Dina le-a dat câte o numire simbolică românescă spre a se putea învăţă şi reţine maî uşor de copil în memorie.
Mi-a fost destul trei patru rjile spre a învăţă alfabetul şi pe urmă am început a cit! orî-ce carte şi a o înţelege, căci maî tdte cărţile din şcola luî Moş Dina erau scrise cu litere grecesc! şi cu vorbe românesc!, de el însuşi.
De aceia, adaugă fostul elev al luî Moş Dina, în orăşelul nostru, cum s’a deschis şcăla românescă, au alergat cu toţi! la ea, căci erau pregătiţi.
De n’ar fi fost Moş Dina, păte şi no! ne-am fi despărţit în două partide: în Român! şi Grecomanî, ca în alte părţ! şi şcăla n’ar fi progresat.
Să venerăm dar şi să iubim pe Moş Dina, căci el ne-a învăţat a ne iubi nemul şi a ne respectă numele de Român.
Gussy Apostolescu.
VANITATEA OMENILOR
Sădi, poet oriental, povestesce că pe când eră copil, citiâ sera Coranul, în mijlocul familie! sale. Fraţi! luî adormiseră şi el <Jise tatălui său:
Vetji-î! E! dorm şi eu me rog!»
Tatăl meu, maî spune poetul, mă îmbrăţişă călduros şi-mî răspunse:
*0 iubitul meu Sădi! N’ar fi mai bine ca şi tu să dormi,, de cât să fi! atât de vanitos de ceea-ce fac! ?
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
185
LIPITOREA
ste un fel de rîmă, cu corpul lung lăţit şi împărţit în 95 de inele. Colorea corpului este negră verdue şi se termină cu câte o ventusă cu care se pote lipi de corpul animalelor, sau al altor corpuri. La partea dinainte a corpului, în mijlocul vintusei se află gura, care este făcută din trei larme tăetore, cu care lipitorea taie pielea animalului şi ast-fel suge sângele pînă ce s’a săturat, şi îndată ce s’a umplut stomacul cu sânge cade jos de pe corp.
Lipitore.
Lipitorea trăesce în apele din isvore ca şi in apele cari aii scursura lină, cum este în apa Colentina care curge pe lîngă marginea Bucuresciului.
Lipitorea se caută de femeile mai bătrâne, cari le adună şi le păstreză în sticle curate, pînă când le pot vinde la farmacie şi pe la bărbieri.
Lipitorile se aplică la omenii care se îmbolnăvesc de aprindere de plămâni, precum şi pentru alte bole. Nume-rul lipitorilor ce se pot aplică depinde de tăria şi vîrsta omului.
o întrecere
^tkmericanH au inaugurat, odată cu cursa locomotivelor, sau 'vi&i ma* b'ne z*s a trenurilor întregi, o nouă cursă încincită de astă dată.
Cel cinci luptători sînt: un cal, un biciclist, un automobil, un elefant şi... o cămilă! Acestă cursă s’a făcut de cu-rînd la New-York, într’un parc particular.
Elefantul, un animal superb, originar din Birmania şi în vîrstă
www.dacoromanica.ro
18(5
ALBINA
de 21 ani; cămila, de soiu arab; calul, un alergător minunat; biciclistul, unul din cei mai renumiţi din Statele Unite; automatul, o trăsură mare de sistem perfecţionat, condusă de cel maî bun mecanic din New-York.
La prima cursă, elefantul a sosit cel d’întâiu. Cei-l’alţi campi-aă sosit în aşa învălmâşelâ, în cât juriul nu s’a putut pronunţă-
La a doua încercare, elefantul a sosit iarăşi cel d’întâiu.
Biciclistul veniâ în urma Iul.
Automobilul eră al treilea.
Calul al patrulea.
Iar cămila, la codă.
Cum se cunosc ciupercile otrăvitore
n anul acesta, o mulţime de 6menî, familii întregi chiar s’au otrăvit, mâncând ciuperci.
Causa e, firesce, faptul că n’au cunoscut cari ciuperci sînt bune de mâncat şi cari sînt otrăvitore. A pretinde că cunosc! felul ciupercilor numai după înfăţişare, formă, culdre, etc., nu o tocmai asigurător lucru. Şi chiar de s’ar găsi care-vă, totuşi paza bună trece primejdia rea, căci cine p6te garantă că printre cele bune nu s’au strecurat şi câte-vâ din cele otrăvităre ?
Do aceea dau aci câte-vâ sfaturi prin cari putem într’un mod absolut neîndoios, să cunoscem cari ciuperci sînt otră-vitoro şi cari nu.
Iată-le:
a)	Ai cumpărat ciuperci ? Punele într’o 61â la foc să fiarbă pînă dă în clocote apa. Aruncă atunci în 61ă o piesă de argint şi las-o cât-va timp. Dacă piesa se înegresce, atunci ciupercile sînt otrăvitdre şi prin urmare aruncă-le naibii.
b)	N’ai vre-o piesă de argint curată ? caută atunci o ciapă albă, curăţ-o şi pune-o în 61a cu ciuperci, în timpul când apa fierbe în clocote. S’a înegrit şi cepa ? Aruncă ciupercile afară dacă ţii la piele-ţî.
o) Ai cumpărat ciuperci neotrăvitdre ? curăţă-le, punele într’o 61ă, tărnă peste dînsele apă în care ai pus două părţi de oţet tare şi lasă-le acolo 3 — 4 ciasurî, pe urmă poţi să le gătescî fără temă de otrăvire.
www.dacoFomamca.ro
ALBINA
187
ci) Te duci în tîrg, sau găsesc! pe câmp ciuperci, dacă sciî că acasă n’aî nici piese de argint, nici cepă, nici oţet, atunci nu mal luă ciuperci să-ţi faci de mâncare, căci ddmne feresce dacă n’aî o cepă acasă, dar doctorii pe ce bruma vel luă?
I Iie Barbn.
DESPRE FRUNZARE

Si
na din chestiunile ce so agită în tot-d’a-una de câte ori f nutreţul animalelor agricole lipsesce este şi facerea Irun-'* dârelor.
In vechime la noi în ţară chiar şi omenii suferiaii ol de lomete; în present însă mal mult animalele sînt expuse.— In aceste locuri mănose unde omenii nu sînt atât de deşi ca în alte ţări, tometea este un semn de lipsă de prevedere; este şi mal reu când se caută contra fometeî resurse în pădure. — Gospodăria câmpului şi a pădurii trebue să fie şi să rămâe bine separat şi nu trebue să se facă ast-fel în cât să se supere una pe alta.
De ore-co prin lacerea frunzarelor se amestecă aceste două gospodării, voiţi căuta să arăt prin articolul de faţă cititorilor acestei reviste, că sciinţa silvică opresce facerea frunzarelor şi că agricultorul cuminte va trebui să lucreze ast-fel în cât să n’aibă nici odată trebuinţă să apeleze la frunzişul verde al pădurii.
Prin trunde pădurea îşi ţese lemnul din acidul carbonic din atmosferă, acid carbonic ce nu este alt ceva de cât aprope tot ceea ce se emană sub formă de gaz vătămător din materiile ce intră în putrezire şi din tote arderile în genere.
Dacă despuem pădurea, fie chiar numai de o parte din frun-dişul el verde, ea nu mal cresce în mod regulat, pentru că prin acesta îl răpim organul prin care ea se nutresce, prin care îşi apropiază acidul carbonic, acel gaz care e indispensabil ca să hrănescă arborele.
Dacă tote irundele sînt recoltate, unii arbori pier cu totul, alţii îşi amână cresuerea lor anuală pînă la anul viitor. — In ori ce caz deci din lacerea frunzarelor resultâ o perdere de material lemnos, perdere ce aduce o perturbaţie în economia generală a pădurii.
Prin frundare tote prevederile silvicultorului, tote calculele ce se fac pentru găsirea cantităţii de material lemnos, ce se va extrage anual din pădure, sînt răsturnate introducendu se anarhia în pădure, mal cu semă dacă acestă stare de lucruri se continuă în fie care an.
Facerea frundârelor este deci inadmisibilă din punct de vedere sciinţific într’o cultură silvică raţională, căci prin acestă
www.dacoiomanica.ro
188
ALBINA
operaţiune se schimbă menirea pădurii. — In adevăr pădurile sînt destinate a produce lemn şi nimic alta.—Prin luarea anuală a unei marî părţi de frunziş, cantitatea de lemn devine mal mică şi de calitate mal inferioră, ast fel în cât pădurea aduce atunci folose ca nutreţ şi mal puţin ca pădure propriu rjhsă; dar chiar şi acest nutreţ este de calitate inferioră, dacă se ţine semă de nutreţurile cele bune, ce s’ar pute cultivă pe pămîntul pădurii.
Adesea ori se face o greşelă mare, căci se compară nutreţul ce-1 dă frunzişul cu alte nutreţuri din punct de vedere chimic şi negreşit se pote întîmplâ ca judecându-se lucrurile prin prisma cifrelor ce resultâ din laboratore, să se găsescă superior chiar nutreţurilor agricole.
Un nutreţ bun nu se pote dovedi ca atare numai pe cale chimică, mai mult practica pote să i descopere calităţile sale după resultatele ce le dă. — Laboratorul pote să arate întru cât-va de exemplu între două nutreţuri de trifoiu, care este cel mal bun, el însă singur nu va pote face comparaţia între un nutreţ ce resultă din trifoiu şi nutreţul ce resultă din frunzare. Nu cantitatea mare de azot, de acid fosforic etc., face un nutreţ mal bun de cât altul, căci nu numai proprietăţile chimice ridică un nutreţ de-asupra altuia, dar agricultorul ţine sămă şi de proprietăţile fisice, căci acele proprietăţi îndemnă pe animale să prefere un nutreţ înaintea altuia.
Neţinendu-se socotelă de acestă idee, adesea ori se fac greşeli forte mari în raţionament.
Valorea frunzarului ca nutreţ nu este atât de mare pentru ca să merite să facem sacrificii de material lemnos pentru a-1 căpătă. — Din acestă causă pădurea nu se pote întrebuinţă în a-celaş timp pentru producţiune de material lemnos şi pentru pro-ducţiune de nutreţ, aşâ că este preferabil, dacă interesele nostre cer aşâ, să o distrugem şi să cultivăm în locu-I plante ce în gospodăria agricolă nutresc animalele.
In ţara nostră însă acest procedeu nu este justificat prin nimic, pentru că pădurile sînt relativ puţine.—In adevăr, în România suprafaţa pădurilor ocupă 13% din suprafaţa totală, pe când în ţările mal civiiisate, ca Germania, Francia, Austria, acest procent este mal mare. Aceste ţări îşi păstrăză pădurile făcend sacrificii pentru ele, pentru-că practica a dovedit că sînt forte trebuin-ciose, căci în alt-fel cultura agricolă atât de restrînsă pe acolo le-ar fi coprins de îndată.
Prin ridicarea frunzişului verde din pădure influenţăm încă în mod defavorabil şi asupra pămîntuluî care nutresce pădurea.
In adevăr pădurea nu-şî iea hrana numai din atmosferă prin frunZe, dar se nutresce şi din pămînt prin rădăcini. In agricultură prin recoltele ce luăm, se extrage din pămînt o cantitate prea mare de hrană, ast-fel în cât dacă după un timp ore care nu s’ar îngrăşi pămîntul, producţiunea ar fi mică. In silvicultură însă pămîntul pe care cresce pădurea n’are trebuinţă de îngră. şeminte, din cauză că natura îşi iea sarcina singură de a-1 în-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
189
grăşâ. Frunzişul căcjend în (le-care an se formeză maî cu semă în pădurile seculare prin putrezire cu strat gros pămîntos, care este forte bogat în substanţe nutritive.
Din acestă causă pămîntul pădurii nu sărăcesce, ci se îmbo-găţesce în substanţe nutritive, din acestă cauză pentru ca să cultivăm pădurea n’avem trebuinţă de gunoiu cum este nevoe în culturile agricole. Ridicând anual o cantitate ore-care de fruncje, pămîntul negreşit va sărăci, cantitatea de material lemnos se va împuţina din ce în ce mai tare, însă cu sărăcirea pă-mîntuluî calitatea nutritivă a frunzarelor se va micşoră, iar re sultatele financiare ce se vor căpătă în urmă vor fi ridicole.
O asemenea combinaţiune prin urmare nu se pote face într’o ţară în care trebue să se civiliseze atât agricultura cât şi silvicultura, căci trebue să se lucreze cu multă prevedere, avend înaintea nostră nu numai trebuinţele presentuluî, dar şi acele alo viitorului
In gospodăria silvică este adesea trebuinţă de a se întreprinde lupte în contra insectelor, cari mănâncă frundele şi cari atacă tulpinele. Din aceste lupte grele cu multă preseverenţă şi cu multă judecată învingători sînt tot silvicultorii. Stricăciunile ce resultă pentru pădure în urma lor sînt mari, dar stricăciunile ce ar resultă din recoltarea anuală a fruncjarelor ar fi şi maî mari.
Dar mal este încă un lucru.
La facerea frunzarelor, rămân pe arbori în urma crengilor tăiate sau rupte nisce răni, cari în tot-d’a-una, cu totă supravegherea ce se face, sînt destul de mari.
Rănile mal mici se acoper relativ în scurt timp prin înmulţirea celulelor de prin prejurul lor şi n’au influenţă mare asupra calităţii lemnului. Dacă însă rănile sînt mari, acestă acoperire nu are loc, căci partea rănită stând prea mult timp în contact cu atmosfera, începe să putrecjescă; iar celulele de prin prejur, căutând să o astupe, putrecjesc şi se distrug îndată ce ating rana. Putreziciunea stabilindu-se pe rană se continuă cu încetul în interiorul arborelui şi 1 strică ast-fel în mare parte.
De multe ori, doborînd arborii, găsim în interiorul lor o pată roşietică de formă conică. Dacă urmărim acest con vom găsi în tot-d’a-una că baza lui este o rană putredă ne acoperită sau care a stat mult timp la aer liber. Acestă pată strică forte mult va-lorea lemnului, făcându-1 de o calitate inferioră.
Afară de relele enumărate nai sus ca provenite din causa recoltării frunZarelor, prin acestă operaţiune, se inlluenţeză în rău şi asupra regenerării pădurii chiar când acesta se face prin lăstari.
Sînt fericit că pot aduce în sprijinul ideii mele şi părerea pe care o are o personă sus pusă în tote privinţele. Iată ce spune d-1 I. Kalinderu despre frunZare într’o circulară adresată către noi, agenţii Administraţiei Domeniului Coronei, circulară publicată şi în revista acesta: «întrebuinţarea frunZaruluI ca hrană a vitelor e din fericire o /nesură escej)ţională; iar mal departe
www.dacaromanica.ro
190
ALBINA
domnia-sa, inspirat de dragostea ! nemărginită pentru ţară, com-pletăză acesta idee şi ţlice:
«Starea agricolă din vara acesta e una din cele mat îngriji-tore din câte am văZut în ceî 33 de an! de când sînt în viaţa publică. Vorbesc ca martor ocular, după numerosele constatări, ce am făcut (Jilnic.
«Nu veţi lipsi dar a întrebuinţâ tote mijlocele de convingere pentru a ajunge la resultatul dorit şi vă veţi servi de ascendentul moral ce vă dă calitatea d-v., pentru a întruni sătenii şi a l conduce sub direcţiunea d-v. personală la lucru pentru a a-dunâ fruntjare.»
Mal departe, cu aceeaşi grijă pentru binele populaţiunil ce ne înconjoră, domnia-sa în acelaşi stil frumos, ne ordonă pe lîngă alte poveţe sâ facem frunzarele cu cheltuiala Administraţiuniî în cas când ţăranii nu vor să le facă singuri. De alt fel circulara la care mă refer este publicată în No. 38 din 1899 al revistei «Albina» şi orî-cine pote să o citescă cu mare folos chiar de a doua oră; iar rîndurile citate mal sus se găsesc tot acolo la pagina 1186 rîndul al 11-lea de sus şi la pagina 1187 rîndul al doilea de jos. Din ele se vede clar că facerea frunzarelor este admisibilă numai în situaţiunî cu totul anormale.
Dar răul prevăZut cu atâta grijă de bunul nostru şef, din fericire n’a avut loc şi noi silvicultorii Administraţiunel Domeniului Coronei după ploile câZute, am fost feriţi de acestă măsură din fericire cu totul excepţională, cum o numesce cu forte mare dreptate domnul Administrator al domeniului Coronei.
Cu tote acestea nu numai timpurile erau să aducă acestă si-tuaţiune deplorabilă în care eră să fie muncitorul agricol, dar vina se găsesce mal cu semă în starea rea economică, stare creată şi ea nu de timpuri, nu din causa pămîntuluî, ci numai din causa stării sale sufletesc!.
Credincioşi orbi într’o divinitate, pe care o cred de asemenea orbă, ţăranul român se lasă la voia destinului, de care este convins că nu l va schimba nici odată prin munca sa. De aceia aceşti omeni ce sînt în stare să îmbogăţăscâ pe toţi străinii ce rătăcesc pe la ţară, rămân nepăsători când este vorba să facă economii pentru binele lor propriu, căci de viitor nu le pasă atât de mult, pentru că are de eî grijă cerul!
Din acestă causă cheltuesc cu. uşurinţă banii produşi prin munca lor grea de îndată ce-I capătă, mulţumindu se numai dacă pot să albă hrana Zilnică, fără să se gândescă să pue cevâ la o parte, să albă cevâ strâns pentru Zile de nevoie. Şi Zilei0 de nevoie au sosit anul acesta. Sâ fim mulţumiţi că ele sînt mal uşor de suportat de cum s’au creZut la începutul anului.
Pe domeniul Coronei, după poveţele nostre, ţăranii depun din munca lor bani la casa de economie. începutul este făcut şi putem să ne mândrim că eî aii deplină încredere în buna-voinţa nostră, primind destul de bine sfaturile ce le dăm.
Ţăranul în genere nu este rău, el este ascultător mal cu semă
www.dacaromanica.ro
ALBINA
191
' când este încredinţat că i se voesce bine. N’ar trebui ore ca statul, care are aţâţi funcţionari, să caute a învăţă pe ţărani să facă economii întocmai cum s’aă făcut pe domeniul Coronei ?
Procedându-se ast-fel, ţara va trece mal uşor peste crise, iar pădurile nu vor suferi relele de cari aii fost lovite anul acesta,, nu vor suferi acele neajunsuri ce lovesc atât de trist în existenţa lor.
I. A. Candiani
Silvicultor în serviciul Cor6neL
REAMINTIRE ŞI ÎNDEMN
sprăvile vitejesc! ale Burilor din sudul Africeî (Tran-svaal) îmî reamintesc treî răsbbîe gloribse, din cele trei epoci de bărbăţie ale nemuluî românesc. Una cântată do poetul Eminescu în bătălia de la Rovine dintre Mircea-cel-mare şi Baiazet Fulgerul, acum 500 ani; — una din timpul lui Ştefan-cel-mare, care în lupta de la Rahova, cu o armată mică, însă însufleţită de iubirea de ţară, vităzul domn zdrobesce o armată mare şi vestită, care desfiinţase de curînd imperiul roman de răsărit, imperiul bizantin, acum 400 an! şi maî bine şi asvârlise spaima în t<5tă Europa — şi alta în vremile nbstre, în timpul răsboiulu! pentru independenţă, răsboiu glorios sub conducerea Regelui Carol I.
Mircea-cel-mare în Muntenia, Ştefan cel-mare în Moldova şi Regele Carol, tustrei sînt numiţi cu dreptate mari şi din punctul de vedere al vitejie! pe câmpul de răsboiu, conducând armatele române cu curajiu şi iscusinţă şi din al organisări! ţărilor spre propăşire şi înaintare cu prevedere în viitorul nemuluî nostru.
Epocile ţărilor române din vremea celor do! voevocj! şi a înţeleptului nostru rege sînt mari. Ce! do! voevotjî pun stavilă avântului Osmanilor (Turcilor)—cel I-iu în peribda cres-ceri! puteri! lor şi cel al II-lea tocmai în peribda lor culminantă,, în peribda lor de glorie, când imperiul bizantin căcjuse în mâna lor împreună cu capitala sa — cheea comerţului şi punctul strategic cel maî principal din orientul Europe! — Constantinopolul; iar M. S. Regele Carol dă o teribilă lovitură duşmanilor noştri de secol!, când în moleşia şi decadenţa lor, luptau cu desperare ca tînărul popor român să nu devie liber.
După cum Mircea-cel-mare răspundea Iu! Baiazet că el îşî apără nevoile şi nemul, asemenea şi Buri! se luptă pentru a-şî apăra nemul şi ţara contra lăcomie! Englezilor, car! sub cuvîntul de propagarea civilisaţiuni! şi a progresului în nenumăratele lor posesiuni, ţin subjugate o mulţime de popbre-
www.dacaroauiiica.io
192
AT.niNA
doritore de libertate — storcendu-le avuţiile naturale şi rodul muncii lor în modul cel maî neomenos.
Vor isbuti şi Burii în luptele lor, după cum şi Românii din vremea celor doi voevodî viteji aî nămolul nostru şi a înţeleptului rege Carol, au reuşit a se afirmă în faţa lume! şi a-şl apără ţara; căci nu gândul de glorii şi bogăţii îl mână în luptă, ci dorul de a avă şi el o ţară liberă şi a fi nesupăraţi de nimenea, în vieţuirea lor pacinică, prin hărnicie şi muncă cinstită.
Năsuinţa Burilor trebue să reamintescă fie-cărul bun Român timpii de mărire din vremea marilor voevocjl români şi a M. S. regelui Carol I şi a fi în acelaşi timp un viii e-xemplu în viitorul nămulul nostru.
Să nu uite nici un Român că sîntem un popor mic, înconjuraţi din 2 părţi de vecini puternici şi cari ne vor respectă numai cât timp vom dovedi că ne iubim ţara; că sîntem bine organisaţî în tăte chestiunile de viaţă socială; că nutrim în noi sentimente de devotament în cel mal înalt grad pentru neam şi ţară şi că sîntem gata la orl-ce sacrificiu, pentru apărarea drepturilor nostre naţionale, religiăse şi pentru întregimea ţării.
Gli. Todiriţă.
învăţător, Buhociu--IJarftu.
Inaugurarea şcdlex Frobeliene din Jurilofca.
Duminică, 31 Octombrie, avu loc în comuna Jurilofca din jud. Tul-cea, inaugurarea şcoleî Frobeliene în presenţa d-Iuî Sub-prefect, a d-luî Revisor Şcolar şi a urnii numeros public din localitate şi împrejurimi. Terminându-se Te-Deumul, d-1 Sub-prefect ia cuvîntul, vorbind despre datoria şi misiunea aceluia care ia conducerea unei asemenea şcoli. D-1 Petrenu, dirigintele şcoleî din Jurilofca, luând cuvîntul, vor-besce despre mersul progresiv al înveţămîntului primar din Dobrogea. D-1 Revisor Şcolar încliee vorbind despre importanţa grădinilor de copii.
— Sînt 21 de ani de când Dobrogea se alipise de sînul Patriei mume şi nici odată pînă acum nu s’a veŞut atâta luptă, energie şi bună voinţă, pe terenul înveţămîntului din partea capilor judeţului şi a autorităţilor şcolare din acest judeţ. D-1 Neniţescu, Prefect, şi d-1 Vartolaş, Revisor şcolar, uniţi în cuget, uniţi în simţiri, lucreză în deplină înţelegere pentru îmbunătăţirea şi înmulţirea şcolelor din judeţul lor.
S’au înfiinţat din iniţiativa lor 13 grădini de copii, pe la diferite comune, unde populaţiunea e lipsită aprope cu desăvîrşire de cunoscinţa limbii nostre materne.
Dea Domnul ca ţara să aibă mulţi Ia număr cari să lucreze cu atâta zel pentru şcolă, ca aceşti douî bărbaţi din judeţul nostru.
www.dacaramamca.ro
ALBINA
193
O bună hotărîre
Carol XII, un mare rege al Suediei, chefuindu-se odată, uită de respectul ce-1 datoră reginei, bunica luT. Acesta, plină de durere, se retrase în odaia sa.
A doua cji, ne mai venind să-şi întâlnescă nepotul, regele cercetă pricina. I se spuse că eră amărâtă, flind-că îl vecjuse cu chef.
Carol XII, ainjind do acesta, ceru să i se umple un pahar cu vin şi plecă să-şi găsescă bunica.
«D6mnâ, îî 4ise el» am aucjit că eri, din pricina vinului beut, mi-am uitat datoriile faţă do Domnia-ta. îţi cer iertare. Şi spre a nu mai cădeâ în acăstă greşald, beau acest pahar în sănătatea Domnieî-tale. Va li cel din urmă pahar din viaţa mea !
Regele îşi ţinu cuvîntul şi din acea c)i nu mai beu nici odată.
POMUL RĂBDĂRII
P’a virtuţilor livede trebue în căpătâiii
Pomul cel scump al răbdării să se afle mai întâiu,
Şi dacă din întîmplare natura nu-1 va sădi,
Trebue ori-cum să facă cine-vâ a-1 presădi,
Şi să îngrijescă bine ca să prindă rădăcini,
Nu cum-vâ să se usuce de cevâ ’ncontră pricini; Ş’apoi vîrfurile nalte să le taie ne-ncetat,
Ca să se înrămureze şi să fie mai plecat,
Cum şi bine să întindă l-adâncime în pămînt,
Ca nu cum-vâ să-l dobore vr-o furtună sau vr’un vânt; Care şi în timpul iernii să nu potă degeră,
De şi tot-a lui verdeţâ se v’atuncea scutură;
Mai vîrtos că nici nu trebui 1-aşâ timp a se mândri.
Ci-n frumosa primăvară când va ’nfrundi şi ’nflori,
Şi în liniştita vară vesel stând şi rămuros
îşi va da cu belşug rodul cel prea dulce şi gustos.
Anton Pann.
www.dacoromanica.ro
194
ALBINA
INFORMAŢIUN1
Societatea Ajutorul Elevilor Săraci din capitală, a liotărît ca pentru S-tele Sărbători ale Crăciunului 1899, să îmbrace 200 bâeţl din şcolele primare şi 160 fete; elevii au fost aleşi din fie-care şcolă de membrii consiliului de administraţie împreună cu institutorii, pentru Joui 4 Noem-bre 1899 la orele l'/t (J,iua. Societatea a convocat elevii la sediul Societăţii spre a le lua măsură de haine şi încălţăminte.
MULŢUMIRI
La apelul ce am făcut pentru înfiinţarea unei biblioteci pe lângă o şcolă din acăstă comună, respundănd şi d-1 D. Ştefănescu din comuna Jugur, jud! Muscel, dând o broşură «Mica călăuză pentru practica lucrului manual», sub-semnatul în numele şcdleî îi aduc viile mele mulţumiri, pentru acăstă ofrandă, dorind ca acostă faptă să mai găsăscă şi alte inimi generose.
N. Dăiiescu.
învăţător.—Teleorman.
*
* *
D-l I Hristovici, administratorul moşiei d-lui general G. Mânu, actualul ministru de Finance, a reparat cu spesele domnieî-sale localul ce servesce pontru ambele şcoli.
Sub-scrisul în numele şcdleî şi în numele elevilor şi al elevelor, aduc cele mai viî mulţumiri, pentru acăstă faptă vrednică de t’dtă lauda şi demnă de imitat.
P Siinioucscu
Dirigintele şcoleî de băeţl din com. Măldăenl, Teleorman.
¥ *
*
Părintele C. Mosescu din Brăila, bine-voind a trimete bibliotecii şcdleî din acăstă comună, trei volume din cărţile sf. sale, îi aducem mulţumirile ndstre.
C. Băl că.
Dirig. şcdleî, com. St. Orjn, Argeş.
• •
D-l Iacob M. Martinescu şi Maria Iacob Martinescu, proprietari din comuna Ponorele, plaiul Cloşanî, judeţul Mehedinţi, au oferit bisericii filiale cu hramul sfîntul Nicolae din acăstă comună, una masă de pânză pentru sfîntul Pristol şi trei perdele de stofă naţională pentru uşile împărătesei şi laterale.
Pentru care Epitropia aduce viile sale mulţumiri pentru aceste fapte lăudabile şi de imitat.
Parocli Mocliie Theodorescu.
Com. Pondrele, Mehedinţi.
*
* *
D-l M. Zamfirescu, proprietar din acăstă comună Vulpescî, a dăruit cărţi la 4 elevi săraci, din şcolă acestei comune.
Sub-semnatul diriginte al şcdleî, din acăstă comună, în numele elevilor şi al obştei locuitorilor acestei comune, viu a aduce cele mai viî mulţumiri, pentru acăstă faptă vrednică de imitat.
llie C. Popeseu.
InvCţător. — Argeş.
*
* *
www.dacaromamca.ro
ALBINA
195
Preotul Mochie Teodorescu a clădit un sfint locaş de biserică. Se intereseză şi lucreză di şi nopte, nu numai în serviciul parochienilor seî, ci pretutindeni.
Cu toţi dar îi mulţumim.
X Luugulescu.
învăţător.—Mehedinţi.
* *
Sub-senmatul învăţător-diriginte al şcolei din comuna Todirenî, jud. Botoşani, în numele sătenilor şi al micilor copilaşi, aduc viile mele mulţumiri următorelor persone, cari aii bine-voit a contribui la cumpărarea diferitelor obiecte şcolare, ce s’au distribuit ca premii elevilor distinşi, de la şcola din acesta comună:
Gh. Leonescu, dr. Roşculeţ, O. Buzdugan, Al. Onicescu, M. Popescu, Gh. Dimitrescu, C. Ţiţu şi I. Hadzi.
George N. Brănescu.
Dirig. şcălel, Botoşani.
*
*	4-
Avutul material şi cel intelectual al personelor caritabile, a fost bine făcătorul poporului, în tot-d’a-una.
Sentimentul acesta a avut adese-orî ca punct de plecare: «şcola şi biserica». In rîndurile personelor pătrunse de asemenea sentimente, se prenumără şi d-1 M. Strajan profesor la liceul Carol I Craiova, care a oferit bibliotecii şcoleî cecouduc, opt volume din diferitele d-sale scrieri.
Fapta d-lui Strajan vorbesce de sine şi răsunând în unghiurile ţării, se va infiltra adânc în ori-ce suflet românesc,
Ilieseu.
Piatra-Olt.
* *
D-na şi d-1 Gr. S Muşică, învăţători, au bine-voit a dona bisericii cu hramul Sfţil Apostoli din comuna Zimbresca, Teleorman, una cruce de argint de China, iar locuitorii: Radu G. Meilă, Gheorghe Popescu şi Badea Ivan, oferind de asemenea, aceleeaşi biserici, cel întâiu un orologiu, cel d’al doilea un Tipic Bisericesc şi cel d’al treilea un Catavasier, Epitropia le exprimă cele mai eâlduroso mulţumiri pentru aceste creştinesc! ofrande, dorind a fi imitaţi şi de alţi pioşl creştini.
Parocli I*r. Eus. Popescu.
Zimbresca — Teleormu».
Adrese către Redacţie.
«Albina», ajungând in al treilea an de existenţă, dând lume! spre a citi tot «Sucul ce-a cnles de prin flori», a făcut ca lumea s’o iubescă.
Şi eu unul, d’astăţll înainte primesc «Albina» d-v. spre a fi Regina albinelor ce am în stupul meu».
Dorindu-î viaţă lungă, vă rog a primi stima ce vă conserv.
Alexandru C'rist. Popescu.
învăţător.—Teleorman.
*
* *
Aduc sincerile mele mulţumiri iniţiatorilor revistei «Albina • şi stimez de la distanţă sfaturile ce se găsesc într’insa, aşa dar urez viaţă îndelungată şi miere mal abondentă să aducă «Albina» în viitor.
* * *
Ştefan I. Buiculescu.
* Funcţionar.—Slatina.
www.dacaroimaiiica.ro
196
ALBINA
Citesc revista «Albina» încă de la apariţia eî. Intr’adever orl-ce bun Român trebue să recunoscă nepreţuitul eî folos ce a adus şi ce este menit să aducă acestă publicaţie. In mare parte cunosc pe membrii a-cesteî întreprinderi şi eram sigur încă de la apariţie că va aduce mare folos populaţiunii, mai ales celei de la ţară. Se scie greutăţile ce au întâmpinat mai tote publicaţiunile la noi în ţară. Succesul «Albinei» trebue să fie o notă de observaţie pentru toţi cei ce vor încercă publicarea de reviste.
A. Postelnicul.
*
* *
Am primit revista d-vostră numită «Albina» şi citind-o cu deamănuntul, am constatat că este folositore sufletului. Acestă revistă cu ajutorul lui Dumnezeii, cred că va Întări mai mult religiunea nostră creştină, care astăzi este aprdpe de a se distruge. Ve urez sănătate, viitor bun, cât Creatorul vS va da putere pentru înflorirea şi propăşirea mimului Românesc. Primiţi viile mele felicitări pentru revista d-v. căci ea este prima protecţie a poporului. Te salut mică Albină cât şi po conducătorii tăi.
Am primit numerile ce mi-aţi trimis din stimabila d-v. revistă şi citind cea mai mare parte, m’am convins intr’adever, că acestă revistă este un is-vor de hrană sufletescă mai ales pentru noi ţăranii, căci citind-o am câştigat multe cunoscinţe folositore.
I. E. L&zttrcscu.
Caragclclc-BuzCîi.
*
* *
Cu drag şi cu căldură citesc articolele mult valorosei reviste «Albina» ce d-vostră dirigiaţî.
Recunoscinţă şi respect aduc iniţiatorilor cari şi-au pus străduinţele pentru ţărănimea nostre română.
Dea DumneZeu spor mult şi viaţă lungă.
Gr. Ionescu.
Brfinescl, Gorjiu.
*
* *
Din Carpaţî plecaiu, pe valurile Mării-Negrc plutesc! Albino! nici aici nu lipsescî.
Mierea ta place şi streinilor, cei ce nu sciu citi românesce îţi ascultă românescu-ţî bîzîit. — Ce ţi doresc dară ţie ?
Viaţă lungă îţi doresc spre a atinge cu duleeţă şi buzele fiilor fiilor
noştri.
Z. G. Negoescu.
Premii abonaţilor noştri în anul al III-lea
1)	Pentru anul al III-lea toţi abonaţii revistei achitaţi pînă la 25 Decembre 1899 pe anul întreg, vor primi odată cu No. pentru anul nou 1900, un frumos tablott colorat representâud un fapt istoric.
2)	La 1 Aprilie 1900, toţi abonaţii revistei achitaţi pînă la acea dată, pe anul întreg, vor lua parte la tragerea unui însemnat numer de bilete de lotărie representând câştiguri în valore de mai bine de 600.000 lei.
In numerile viitore vom da desluşiri.
www.dacaromanica.ro
Posta Administraţiei
i	i
D-iuî llic Ignătcscu, Cleanov, Mehed. — Abon. d-v. pe anul trecut achitat cu chitanţn No. 14.581.
Const. Pop eseu Invef. Grecii-Bărcănescl, (Olt).— Idem chitanţa No. 15.778.
N. Lungulescu, Mărăşescl, Mehcdinţi.—Idem chitanţa No. 14.868 şi pe anul III-lea chitanţa No. 14.869.
I. Gorgesai, Ilogata, (Ialomiţa). — Pe anul I chitanţa 8385, pe anul II-lea cu chitanţa 14.866.
Al. Pavelesou, Bila, Vlasca. — Anul II achitat cu chitanţa 14.495.
D-luî Volănescu, Monitor, Buzeu. - -Pe anul II-lea achitat cu chitanţa No. 14.500; cartea v'am trimis-o de mult şi în ea v’am pus şi chitanţa, răspundeţi de aţî primit-o.
C.	lonescu, Bezdead, Dîmboviţa. — Pe anul II-lea sînteţî achitat cu chitanţa 14.640.
V. Gavrilcscu, Tnveţ. căi. Tarcăiî, Ne'mţ. — Pe anul al II-lea sînteţî achitat cu chitanţa 19.037. Aţî primit numerile reclamate?
D-reî Paulina I. Viorica, Inst. Galaţi. — V'am trimes chitanţa No. 19.053 împreună cu altele pe cari ve rugăm a le da. Ve mulţumim.
D-luî I. C. Mir cea, Pugănescl, Basarabia. — Primit şi liberat chitanţa No. 34. In privinţa cărţii am întrebat şi mi s'a spus că numai acolo se pdte vede dacă v’o dă sau nu.
N. M. Rusavicl pentru T. V. Roman, Focşani. — Anul II-lea achitat cu chitanţa 11.980 iar al III-lea cu chitanţa 19.025.
V. Aldea, V.-Teancului, Buzeu. V’am expediat de mult cartea şi în ea chitanţa No. 14.724 pentru abonamentul pe anul trecut (al II-lea).
Pr. Necşulcscu, Vlaici. Olt. — Banii pentru carte nu s'au primit. Pe anul trecut sînteţî achitat cu chitanţa 15.899; aveţi de plată anul curent al III-lea.
D.	Petroia, Văleni, Roman. Puteţi trimite in acelaş mandat numai să specificaţi pe cotor ce anume plătiţi.
D-fuî G. Lămbcscu. Jttgur, Muscel. — Trimetcţî costul pe anul II lea şi vi se vor trimite tdte numerile. Pentru anul I am regulat cu d-1 Sinisteanu.
.A. -v I s
Ne tipărind de cât numerul de exemplare necesar, facem cunoscut tuturor abonaţilor noştri că în cas când nu vor primi un numer la timp şi nu vor reclamă în termen de o lună, nu le mai putem trimite numerul neprimit. Reclama să o facă mai în-tâiu oficiului poştal cel mai apropiat sau găreî, de primesce cu bandă tipărită, şi numai dacă nu au fost satisfăcuţi să se adreseze noue.
*
* *
Domnii abonaţi cari şi-au schimbat locuinţa, sînt rugaţi a ne comunică noua adresă, arătând comuna, judeţul şi oficiul prin care au primit pînă în present revista; aedsta pentru a nu suferi întrerupere în primirea revistei.
www.dacoromamca.ro
A apărut 12 cântece românesc!
PENTRU FLAUTUL NflPOblTflN
€*
Orl-cine, chiar şi un copil începend de la 5 ani, pote cânta cu acest flaut cele mai frumose cântece, fără a ave cea mal mică idee de muzică. Un flaut cu 12 cântece streine şi 12 românesci, lei 1.50 In provincie se expediază franco contra lei 1,90 primiţi înainte în mărci poştale sau cu mandat poştal.
Cu ramburs nu convine să se expedieze un singur flaut, de ore-ce
porto şi taxa rambursuluî costă lei 1,55__________________________
Mulţumiri primite pentru aceste flaute din partea d-lor: Sub-locot. Nicoleseu, Fălticeni; Constantin T. Mănciuleseu, student, Buzeti; F. Va-siliu, Ruginosa; Gh. loan Pâslaru, C.-Lung; Alexandru Sava, Constanta; Mişu M. Garoflid. Buzeu; D. Negulescu, Comarnic; I. Dobrescu, Alexandria; Th. Vasiliu, Galaţi; P. Ionescu. Craiova şi multe altele se pot vede la biuroul meu; de alt-fel ine oblig a restitui costul la nemulţumire, A. S. Liudcmbcrg. Bucurescî, str. Stavropoleos No. 2, etajul I, coif cu str. Lipscani.
Orî-ce personă ne va procură 7 abonaţi plătiţi pe anul al III-lea va avea al 8-lea abonament gratis. Cine ne va încasă şi trimite banii pentru 10 abonaţi, are abonam, pe */* an gratis.
Caietele speciale de lucrări lunare, de N. D. Spineanu şi Const. C. Pop -Taşcă institutori, împărţite pe clase. Depositul la tipografia Carol Gobl, strada Domneî 16, Bucurescî.
Caietul pentru clasa I-a numai 15 bani, iar pentru a IlI-a şi a IV-a. cartonat lei 1. * 1
La administraţia revistei nostre se găsesce spre vîntjare din lucrările d lui C. Rădulescu Motrn:
1.	Valărca Silogismului...............'. . . . cu Iei 1,—
2. Problemele Psihologiei.........................» » 1,50
3. Rolul social al filosofici.....................» a 0,50
Din lucrările d-luî G. Coşbuc:
Resboiul nostru pentru neatârnare pe înţelesul tuturor, lei 0,95
Povestea unei corone de oţel............................» 1,50
Asemenea se găsesce:
Colecţia revistei pe anul I şi II în fascicole fie-care cu lei 5,— Idem legată într’un volum fle care . . . . »	» 6,50
Ori-cine ne trimite costul cărţilor notate mai sus le primesce franco la domiciliu.
Inst. do Arte Grafice CAROL GOBL, Bncnrescl
www.dacaroimaiiica.ro