jffpare în fie-care Duminică
Abon. în ţară pe an Ueî 5
•	»	»	6 luni » 3 ( un numir
Pentru anuneiuri I leu linia
-----=2-s>îi!t)<S<sO.--
Abon. in străin, pe an Ueî 8 .... 15 bani
Corrjifeful de Redacţie:
P.	&arbovicearju
C. 7{âdu/escu -jYîotru
Q.	Coşbuc J. Oteseu p. Sui/u

cjs
ff. yîdamescu V. S- Jtfoga pticolaescu Corjst. C. pop.-Zaţcă Qr. Zeodossiu.
SUMAR:
D. Teleor, M. S. Reginei Elisabeta. — P. G-, Petru Movilă.— /. C. S-, Tranavaal şi Orange. — Tr. G. Tomescu, Cultura tutunului. — Dobre Ntcfâneseu, Câte-vâ sfa-url pentru săteni. — Păinintul arabil. — Ion Dimitrcscu, Răft faci, reu găsesol.— U. Codr&nu, Cultura cânepei. — Cronica Săptâmânei. — Sfaturi practice. — Scirl economice. — InformaţiunI.— Apeluri —/. T., Informaţiuni Şcolare. - Mulţumiri. — Poşta administraţiei.
Jlustrafiuni: Petru Movilă mitropolitul Kievului.—Vedere din Busarabia: Mănăstirea Grădiştea din judeţul OrheiO, cu chiliele săpate in Btâncă, reBtauratâ la 1756 de către Radul Racoviţâ, vel logofăt.
No. 3.
ANUL III.
17 Octombre 1899.
Revistă ‘Enciclopedică populară
T\edacfia ţi pjdministrafia Sfr. pfărjfu/esa JVo. 9, £ucurescî.
www.dacoromanica.ro
50
ALBINA
Oxi începere de la 1 Ianuarie 10OO
Apare în Bucuresei la 1 şl 15 a île-eărel luni:
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
Cu colabornţiunca celor inul distinşi scriitori români.
Director gerant: C. ILIdulescu-Motru, Bucuresei.
Noua Revistă Română cuprinde în fie care numer al seu :
Articole asupra cestiunilor politice de actualitate; studii literare şi sciinţifice; dări de seniă despre publicaţiunile de valore apărute. Fiecare numer al Revistei este însoţit încă de doue suplimente: unul re-servat informaţiunilor; cel-lalt lectureî recreative: roman, nuvelă, etc.
Noua Revistă Română este publicaţiunea indispensabilă pentru toţi câţi doresc a urmări mişcarea culturei române în secolul XX.
Abonamentul pe	un an..............Lei	24
» pe	3 luni..............»	O
Un numer............................»	1
Abouamentele sa primesc la Administraţia Revistei in Bucuresei, Pasagiul Român 20; la principalele librării; precum şi la biurourile poştale din ţara.
Premii abonaţilor noştri în anul al 111-lea
1)	Pentru anul al III-lea toţi abonaţii revistei achitaţi pînă la 25 Decembre 1899 pe anul întreg, vor primi odată cu No. pentru amil noii 1900, un frumos tabloti colorat represcntftnd un lapt istoric.
2)	La 1 Aprilie 1900 toţi abonaţii revistei achitaţi pînă la acea dată, pe anul întreg, vor iua parte la tragerea unui însemnat numer de bilete dc lotărio representând câştiguri în valore de mai bine de 500.000 lei.
In numerile viitore vom da desluşiri.
Ori ce personă ne va procură 7 abonaţi jîlătiţi pe anul al III-lea va avea al 8-lea abonament gratis. Cine ne va încasă şi trimite banii pentru 10 abonaţi, are abonam, pe '/, an gratis. * 1
La administraţia revistei nostre se găsesce spre vîntjare din lucrările d-lul C. Rădulescu Motru:
1.	Yal6rea Silogismului..................... cu	lei 1,—
2.	Problemele Psihologiei.......................»	»	1,50
3.	Holul social al lilosoliel...................»	»	0,50
Din lucrările d-luî G. Coşbuc:
Resboiul nostru pentru neatârnare pe înţelesul tuturor, lei 0,95
Povestea unei corone (le oţel.......................» 1,50
Asemenea se găsesce:
Colecţia revistei pe anul I şi II în fascicole fle-care cu lei 5,— Idem legată într’un volum fle-care . . . .	»	» 6,50
Orî-cine ne trimite costul cărţilor notate mal sus leprimesce franco la domiciliu.
www.dacQFQmanica.io
ALBINA
51
M- S. Reginei Elisabeta
.rfâoldatul cel rănit % ’J La Gri vi ţa viteză,
Privind rana din piept,
Te bine-cuvinteză.
Şi-ar vrea în mintea lut Să mai găsiscă zîna Ce balsam i-a turnat,
Şi să-i sărute mâna.
Din largul mări 'n tirm Zorelele îţi fac puntea,
Iar laurii se întind Şi-ţi încunună fruntea
D. Teleor.
PETRU MOVILĂ
OVifn scriitor rus şi-a pus întrebarea: cine a fost Iii mai mare pentru Rusia, Petru Movila, sau < ş. împăratul Petru, supranumit cel mare? Şi ră-
Y.'v spunsul e că cu greu se pote face o deosebire între eî, căci şi unul şi altul au depus o deosebită muncă pentru ca Rusia să se desvolte şi să înfloriască şi că Petru cel mare e întemeietorul statului rus, iar Petru Movilă creatorul lumii inteligente ruse. Prin urmare, Petru Movilă a fost un bărbat însemnat pentru poporul rus şi fiind-că e român, publicăm aici câte-vâ note din viaţa luî şi îi dăm în acelaş timp şi portretul.
Petru Movilă se trage din vechea familie a Mo-vilescilor din Moldova şi s’a născut în 21 Decembre 1598. El e fiul luî Simion Movilă, care a fost Domn în Muntenia între 1601 — 1602, iar în Moldova după fratele său Ieremia, între anii 1607—1609. In casa părintescă, Petru s’a bucurat de cea mal
Ol Peleşul poveşti O Ji sciind el multe Şi-o fi având şi brafl Şi munţi ca să le asculte,
Dar tu le-ai înţeles,
Şi pana ta le spune Intregei omeniri Sub formă de minune.
www.dacoromamca.ro
Petru JVIovilă, Mitropolitul kievului.
www.dacQFomanica.ro
Petru Movilă, Mitropolitul kievului.
www.dacQFomanica.ro
54
ALBINA
frumosă crescere şi întemeiată maî numai pe re-ligiositate. Tatăl seu încetând din viaţă, Petru, din împrejurări politice, e silit să părăsescă Moldova împreună cu mama sa şi cu un frate şi să trecă în Polonia în etate fiind numai de 16 ani. Aci se dedică studiului şi se <jlice că s’ar fi dus chiar şi la Paris să-şî completeze studiile în mod desăvîr-şit. A intrat apoi în armata polonă şi s’a distins în lupta ce s’a dat la Hotin între Poloni şi Turci, înclinarea lui eră însă spre vieţa călugărescă. De aceea face mai multe călătorii la Kiev, unde intră în legături aprope prietenesc! cu mitropolitul Kievului Iov Boreţki. In anul 1627, fiind în vîrstă de 31 de ani îl găsim călugăr şi în acelaşi timp şi arhimandrit al mare! lavre din Kiev. In acestă calitate conduce el cu un deosebit zel şi cu pricepere şi şcola întreţinută de acestă lavră. Bunul mers al acestei şcoli îî sta cu deosebire la inimă.
In 1632, cu prilejul alegeri! noului rege al Polonie!, el mijloci pe lîngă nobili! polon! şi-l aleseră mitropolit al Kievului. Se ţlice că a fost hirotonit în Lemberg de către însuşi Varlaam, Mitropolitul Moldove!.
De acum înainte începe lupta Iu! pentru luminarea poporului rus şi pentru apărarea ortodoxiei. El transformă şcola mare! lavre într’un fel de Academie şi o înzestreză şi cu o bibliotecă. Pentru asigurarea existenţe! aceste! şcoli dâruesce din bani! să! o sumă însemnată. întemeiază şi o tipografie pentru tipărirea de cărţi trebuinciose serviciului divin şi luminări! poporului.
Petru Movilă a publicat maî multe scrieri. Cea maî însemnată e însă «Mărturisirea ortodoxă» care a fost aprobată de toţ! representanţiî biserici! ortodoxe întruniţi în sinodul ce s’a ţinut în 1642 în Iaşi. In acestă scriere se arată deosebirile ce există între credinţa ortodoxă şi între cea catolică şi protestantă.
Petru Movilă a îndemnat şi pe Vasile Lupu Domnul Moldove! să întemeieze o şcolă la Trei Ierarh! din laş! şi pentru conducerea eî i-a trimis şi
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
55
profesori din Kiev. I-a trimis de asemenea şi o tipografie.
Petru Movilă a încetat din vieţă în 1 Ianuarie 1647, în vîrstă de 50 de ani.
P.	G.
TRANSVAAL ŞI ORANGE
Patrie de eroi.
i
^^^erdvite în câmpiile secetose ale Africei de Sud, pînă ieri aprope necunoscute celor mai mulţi, aceste două mici state umplu astădi lumea cu faima lor. Nu este c ţ) om, care, aflând de vitejia cu care ele îşi apără neatârnarea, să nu fie coprins de iubire şi de admiraţie pentru micul popor care le locuesce.
Vom arătă aci pe scurt ce sînt aceste două republice, şi din ce s’a născut răsboiul care a isbucnit acum dece dile între ele şi puternica Engliteră.
*
* *
La capătul de miadă-cji al Africei, se află capul de Bună-Speranţă.
înainte de a se tăiâ istmul de Suez, pe unde astâcji se merge aşâ de scurt şi de uşor din Europa în India, tote corăbiile cari mergeau în India nu aveau alt drum de cât acela care ocoliâ totă Africa, şi trecea pe la capul de Buna-Speranţă. Din astă causă, locul acela aveâ mare însemnătate, pentru că eră loc de odihnă şi de aprovisionare pentru călătorii cari trebuia să pună câte trei şi patru luni, pînă să ajungă din Europa în India.
Olandezii sînt un popor mic, pentru că nu numără mai mult de cinci milione de suflete, adecă nici atât câţi sînt în România nostră. Ei însă sînt omeni forte harnici, stăruitori în ceea ce întreprind, negustori pricepuţi şi economi; dar mai ales, îşi iubesc ţara şi neatârnarea mai mult de cât se pote spune.
Au venit peste dînşii tot felul de nevoi, pentru că vecinii lor, mult mai tari de cât dînşii, au cercat în nenumărate rîndurî, sâ-î răpue; dar pînă în cele din urmă ei au eşit
www.dacaromamca.ro
56
ALBINA
tot neatârnaţ! şi respectaţi de toţi, ca un popor ager şi viteaz ce este.
Dar în acelaş timp pe când Olandezii se luptau pentru neatârnarea ţării lor, ei munciau şi pentru îmbogăţirea ei. Ţara lor este mică, şi pămîntul ei eră forte sărac; dar prin munca lor neobosită, au ajuns să facă dintr’insa o adevărată grădină.
Cu tote astea, când omenii s’au înmulţit prea mult în ţara lor, Olandezii nu au aşteptat să-î ajungă sărăcia, ci aii pornit să facă comerţ prin ţările cele mai depărtate. Pe atunci mai ales, adecă acum vre o două trei sute de ani, comerţul cel mai mare se făcea cu India şi cu insulele vecine, pentru că de pe acolo se aducea în Europa tot felul de lucruri, cari aci nu se fac. Olandezii au cucerit dar mai multe din acele insule din cele mai mari şi mai bogate, şi mulţi din ei s’au aşedat acolo, formând colonii.
Dar, după cum am spus, drumul din Olanda pînă în India eră pe atunci forte lung, greu şi primejdios. De aceea, Olandezii s’au aşedat şi pe lîngă capul de Bună-Speranţă, şi au făcut acolo oraşul Cap, unde corăbierii lor gâsiau în lunga lor călătorie, odihnă şi întărire.
Oraşul acesta a fost începutul uneia din cele mai înflo-ritore din coloniile olandeze. Pînă pe la anul 1700, o mulţime de ţărani olandezi se aşedară prin ţinutul de prin prejur, şi-şi formară moşii, pe cari Ie îngrijiau cu multă pricepere, şi cresceau nenumărate capete de vite.
Trecură o sută de ani în linişte, pînă veniră răsboiele cele mari ale lui Napoleon, în cari a fost amestecată Europa întregă. In timpul lor, Francezii supuseră Olanda şi o stăpâniră vre-o şase ani. Atunci Englezii, cari ochiau de demult coloniile olandeze, puseră mâna pe ele, sub cuvînt că să nu le lase să cadă în mâna Francezilor. Printre ele, ei se făcură stăpâni şi pe colonia capului de Bună-Speranţă.
Când Napoleon fu învins, Olanda îşi recăpătă neatârnarea, şi Englezii fură siliţi să-i dea înapoi şi coloniile eî. Nu voiră însă în nici un chip să lase din mână colonia Capului, care şi pentru ei aveâ un preţ nespus de când apucaseră a-şi supune mai totă India.
Acesta a fost o faptă necinstită din partea Englezilor, de a despuia pe Olandezi de o colonie care eră făptuirea lor, şi drepta lor proprietate.
www.dacaromaiiica.ro
ALBINA
Ol
Dar atunci s’a întâmplat un lucru minunat.
După cum am spus, în colonia Capului se aşe4aseră o mulţime de Olandezi, cultivatori de pămînt şi crescători de vite. Ei îşi diceau Bocrs, după un cuvînt Olandez, care în-semneză ţărani.
Când Englezii puseră stăpânire pe ţara lor, Boerii voiră mai bine să o pârăsescă, de cât să rămână robi la străini. Ei îşi strânseră tot ce aveau, îşi adunară vitele, şi plecară -cu totul spre madă-nopte, trecând peste rîul Orange. Acolo -dădură peste o ţară intinsă, încă neocupată de Englezi. Et se aşezară într’insa, şi înfiinţară Republica Orange.
Englezii, în lăcomia lor, nu-i lăsară în pace nici acolo, ci voiră să-i supue. Insă Boerii se apărară, şi de şi erau numai o mână de omeni, de şi nu erau învăţaţi cu meseria resboiului şi nici arme destule nu aveau, ei bătură mai întâiu pe Englezi. Aceştia însă, fiind cu mult mai mulţi şi mai bine înarmaţi, ii răsbiră in cele din urmă, aşâ că la 1848 Republica Orange trebui să se recunoscă şi ea ca supusă puterii Englezesc!.
Atunci se întâmplă din nou, ceea ce se mai întâmplase încă odată cu câţi-vâ ani mai nainte. Boerii îşi adunară din nou tot avutul lor, şi plecară iarăşi sâ-şî caute o altă ţară, unde să trăiască neatârnaţi. Ei merseră tot mai spre miadă-nopte, trecură peste rîul Vaal, şi înfiinţară republica Trans-vaaluluî, în nisce pustietăţi, de unde goniră pe sălbaticii car le ocupau mai nainte.
De astă dată neînfrînta lor tărie de suflet îşi avu răsplata. Englezii nu mai avură curagiul a-î mai urmări şi acolo, şi Boerii putură în slîr.şit să trăiască liniştiţi şi liberi în ţara cea nouă pe care şi-o făcuseră. Ba încă, peste câţi-vâ ani, la 1854, Englezii fură siliţi să lase liberi şi pe cei din republica Orange, Aşâ că vitejii ţărani, cari voiseră mai bine să-şi ia lumea în cap, de cât să se supue streinilor, avură acum două ţări, în cari erau pe deplin stăpâni.
Spre nenorocul lor însă, s’a întâmplat ca la 1870 să se descopere în republica Orange o mină forte bogată de diamante, iar la 1873 alta şi mai bogată, de aur, in Transvaal.
Alţii ar fi mulţumit lui Dumnedeu, să se trimită aşâ bogăţii nemăsurate; dar Boerii le blestemară. Ei nu alergau după averi mari. Ei se mulţumiau să trăiască in sărăcie, din ceea ce scoteau de pe moşia şi de la vitele lor, şi nu
www.dacQromanica.ro
58
ALBINA
erau bucuroşi de aur şi de diamante, cari, sciau ei, câ avea să le aducă pe cap o droie de omeni fără căpătâiu din lumea întregă.
Şi aşa a şi fost în adever. Nu trecu nici anul de la des-copeiirea minelor, şi eacă o mulţime de omeni de tote ne-murile, cari nu erau în stare să-şi câştige viaţa prin munca lor cinstită, să năpustiră în Orange şi Transvaal.
Dar ceea ce este mai reu, este că lăcomia nesăturată a Englesilor s’a deşteptat din nou, când au aflat că în ţara Boerilor s’a descoperit aşâ de mari avuţii. Ei de atunci şi-au pus în minte să facă tot ce vor pute, ca să pună mâna pe dînsele.
Mai întâiu au despuiat pe cei din Orange de partea din ţara lor unde se aflau diamantele. Ei au făcut acesta în chipul cel mai nedrept, fără ca Boerii să fi făcut cel mai mic lucru, care să fi dat dreptul Englezilor de a-i ataca. Aceştia însă, numai pentru că erau cei mai tari, nu s’au sfiit să-i despoae de avutul lor. Dar Boerii au fost mai cu minţi de cât Englezii. Ei i-au lăsat să ia diamantele, şi s’au mulţumit să-şi păstreze mai departe liniştea şi neatârnarea lor.
Mai târdiu, la 1881, Englezii căutară certă şi celor din Transvaal, cu gândul să le supue ţara, împreună cu minele ei de aur. Dar Boerii se înarmară cu toţii, şi, de şi erau puţini de tot, dreptatea lor şi groza ce aveau de a fi robiţi i-a întărit aşâ de mult, în cât bătură de stinseră pe Englezi, în trei bătălii mari.
întâmplarea acesta a mai răcorit capul Englezilor, şi i-a făcut să vadă că nu se supun lesne nisce omeni cari, oricât ar fi de puţini şi săraci, sînt hotărîţi să moră mai bine de cât să-şi lase ţara pradă lăcomiei neomenose a streinilor. Dar tot gândeau ei că mai târdiu să-şi mai încerce norocul.
Acum trei ani, un Englez, Dr. Jameson, adună o cetâ de omeni fără căpătâiu, şi fără să declare resboiu, intră pe neaşteptate în Transvaal şi cercă să pună mâna pe minele de aur. Acestă încercare mişelescă fu pedepsită repede şi bine. Boerii se ridicară pînă în trei dile, înconjurară pe Jameson şi pe ai lui, omoriră o parte din ei, iar pe toţi cei alţi, împreună cu Jameson, îi prinseră.
S’ar fi cuvenit ca un popor mare cum sînt Englezii, să nu fi luat partea lui Jameson într-o încercare ca acesta, care nu se cade să aibă loc între popore luminate. Dar ei
www.dacoromanica.ro
ALBINA
59
îi luară apărarea, ceea ce dovedesce că Jameson nu făcuse fapta luî de cât cu scirea şi învoirea Englesilor. Din astă oausă, Boeriî fură siliţi să dea drumul lui Jameson, şi la ai luî, fără să-i pedepsescă, precum li se cuvenia.
De atunci, Englezii prin tote chipurile au căutat certă Boerilor.
Mai întâiu au voit să-i silescă să cumpere de la dînşiî dinamită, acesta este un fel de iarbă de puşcă, forte puternică, care să întrebuinţeză mult în minele de aur. Boerii au pus monopol pe dinamită, adecă ea se vinde în Trans-vaal numai de către stat, precum se vinde la noi tutunul. Englezii ar fi voit să potă să o vîndă ei, pentru că ar fi putut câştigă de aci forte mulţi bani.
Neputend face nimic cu dinamita, Englezii au început a face reclamaţii în afacerea numită a Uitlanderilor.
Se numesc aşâ streinii, veniţi de prin tote părţile, dar mai ales din Anglia, cari lucreză în minele de aur. Aceşti streini, negreşit, nu au în Transvaal aceleaşi drepturi pe cari le aii Boerii, stăpânii ţării, precum şi în România, un Nemţ sau un Rus nu are aceleaşi drepturi ca şi Românii. Englezii însă au pretins ca Uitlanderiî să capete drepturile Boerilor. Dacă ar fi căpătat acesta, de vreme ce aceşti Uitlanderi sînt forte mulţi, pe când Boerii sînt puţini, şi de vreme ce minele de aur în mare parte sînt cumpărate de Englezi, înţelege ori-cine că în scurtă vreme Transvaalul ar fi ajuns în mâna Englezilor, fără ca Boerii să se mai potă înpotrivi.
Boerii au înţeles acesta, şi au căutat în tote chipurile să împace pe Englezi. Dar aceştia, nu numai că nu voiau pacea, dar trimeteau mereu oştiri, lungind doar vorba, pînă ce s’ar fi vedut destul de tari, pentru ca să cuprindă Transvaalul.
Atunci Boerii, vedend că nu este nici un chip de a o scote la capăt cu bine, şi pentru a nu da Englezilor timpul de a-i copleşi de tot cu oştirile pe cari mereu le aduceau din Europa, au declarat ei răsboiu Englezilor, în (jiua de Sâmbătă, 29 Septembre. In acest r£sboiu, eî sînt aliaţi şi cu cei din republica Orange, pentru că şi aceştia îşi dau bine semă că, dacă Englezii vor isbuti să subjuge Transvaalul, va fi pe urmă o jucărie pentru ei să înghiţă şi Orange.
*
* •
www.dacaramamca.ro
eo
ALBINA
Din acestă povestire, fie-cine îşî pote da sema de purtarea nedreptă şi de lăcomia fără margini a Englezilor. Eî sînt poporul cel mai bogat din lume. Ei stăpânesc ţări întregi în Asia, America, Oceania şi Africa. Aurul şi pietrele scumpe curg din tote părţile în ţara lor. Şi cu tote acestea, tot se lăcomesc şi la ţara mică şi săracă a o mână de omeni, cari nu cer alta de cât să trăiască liniştiţi şi liberi în sărăcia lor, fără să caute certă nimănui.
Ce deosebire între Englezi şi Boeri, a căror singură grijă este, nu de a adună vecinie bogăţii, ci numai de a-şi asigură singura bogăţie a omului vrednic: neatârnarea!
De o sută de ani, mereu vedem pe Boeri, luptându-se prin tote mijlocele, pentru a nu cădea în robia puternicilor lor vrăjmaşi. Eî s’au luptat şi cu armele, şi s’a vădut minunea ca ceî mulţi, tari, bogaţi şi bine înarmaţi, să sufere ruşinea de a fi bătuţi de atâtea ori de cei puţini, slabi şi săraci, dar cari aveau dreptatea în partea lor. S’a mai vedut în două rînduri cum un popor întreg nu s’a sfiit a face cea mai mare jertfă ce pote face cine-vâ, aceea de aşi părăsi locurile unde s’a născut şi pămîntul pe care s’a hrănit, pentru a se duce în locuri depărtate şi necunoscute, numai pentru a nu-şî pleca capul sub jugul ruşinos şi nesuferit al streinului.
Dacă nu ar fi de cât atâta, şi încă Boerii ar merită numele de popor de eroi, pe care li l-am dat la începutul acestei prvestiri.
Dar ceea ce se întâmplă acum trebue să ne facă să-i admirăm şi mai mult.
Trebue să seim că Boerii nu sînt mai mulţi de cât 250.000 suflete în Transvaal, şi 110.000 în republica Orange. Eî nu au de loc armată, afară de câte-vâ tunuri şi vre-o 800 de tunari.
In faţa lor stă Anglia, care numai în Europa are 40 mi-lione de supuşi, şi încă alţi 320 milione in cele-l-alte părţi ale lumeî. Oştirile şi corăbiile eî de răsboiu sînt nenumărate, şi bani cu care să portă răsboiul are câţi va vreâ.
Şi cu tote astea, când a fost vorba de a-şi scăpă neatârnarea lor, Boerii nu au stat un minut la gânduri de a se lua la luptă cu cea mai mare putere ce este astădî pe pămînt.
Toţi bărbaţii sănătoşi, în vîrstă de 18 — şi chiar de 16,—
www.dacoromanica.ro
ALBINA
(il
pînă la 60 de ani, au luat armele şi aii plecat la luptă. Ast-fel ei au înarmat vre-o 40.000 omeni. Boerii sînt toţi forte buni călăreţi, şi trag forte bine la ţintă. Afară de asta ei sînt forte disciplinaţi, şi mai ales când e vorba de apărarea ţării lor, ei intră şi în foc. Indîrjirea tutulor e aşâ de mare, în cât chiar femeile îşi trimit copiii la oste; unele din ele au luat puşca, şi au plecat să se bată şi ele alături cu bărbaţii şi fraţii lor. Preşedintele republicei Transvaal, P. Kriiger, este un bătrân de 75 de ani; el are 7 băeţi, cari toţi au mers sub steg.
Boeriî sînt hotărîţi să se bată pînă la cel din urmă om; şi sciindu-se vitejia lor şi iubirea lor dejţară şi de libertate, putem fi siguri că puternica Engliterâ va aveâ multă greutate să le ia ţara, daca cum va nu i se va întâmpla încă odată ca la 1881, de a fi ruşinată, după cum merită, de acestă mână de eroi.
Când vedem exemple ca acelea pe cari ni-le dau Boeriî, noi, Românii, trebue să ne simţim mândri şi fericiţi, pentru cu ceea ce fac ei adî, străbunii noştri au făcut-o timp de sute de ani, când, fără să stea să numere pe vrăşmaşi, se asvîrleau ca leii asupra lor, ei o mână de omeni. Aşâ ne-au păstrat ei ţara, pe care o avem astâdî, mare, puternică şi respectată de toţi.
Să urăm vitejilor Boeri să aibă şi eî parte a-şi vedea patria scăpată din nevoia prin care trece.
I. C. S.
Maxime şi Cugetări
Firea bună a omului se cunosce din cuvinte.
Cuvîntul este doftoria sufletului bolnav.
Vorbitorul viclen este ucigătorul legilor.
Om fiind, amintesce-ţî de sorta cea nestatornică a omenilor.
www.dacaromaiiica.ro
62
ALBINA
CULTURA TUTUNULUI
C^S^utunul este o plantă de care se face mare întrebuinţare la noi în ţară. El e originar din Americă, unde chiar şi acum 'Ap? se cultivă pe o scară forte întinsă. Se cultivă de aseme-MjYd nea mal pe totă suprafaţa globului şi e întrebuinţat, fie 6 sub formă de fire subţiri pentru a-1 fuma, fie sub formă de ghemotoce pentru a-1 mestecă în gură, fie sub formă de pral pentru a l trage pe nas şi în acest cas se numesce tabac, de mal tote poporele civilisate sau necivilisate.
Fiind deci o plantă aşa de întrebuinţată, cred că n’ar fi rău a-î cunosce întru cât-vâ atât modul cum se cultivă, cum şi ceea ce putem aveâ bun sau răii de la dînsul.
Semînţa şi semănatul tutunului. Sămînţa are forma bobelor de mei, fiind însă ceva mal mică în volum. Culore îl e cafenie, mal mult sau mal puţin închisă, după cum a fost culesă mal tîrziu sau mal curînd. Felurile mal cunoscute de sămînţă sînt următorele: persicenă, samson, iaca, roşie şi ungurescă, de unde şi -numele telurilor de tutun: persicean, samson, iaca, roşu şi unguresc.
La noi în ţară, Regia monopolurilor a luat disposiţiunea să nu se mal semene de cât sămînţă de persicean, căci specia a-cesta face foile mal mari şi cu o culore mai frumosă.
Semănatul tutunului se face între 1 şi 15 Martie, semănându-se sămînţa pe brazde sau răsadniţe, după ce mal întâiu a fost ţinută trei saG patru tjile într’un săculeţ de pîncjă de cânepă, amestecată cu cenuşe, şi udându-se de două, trei ori pe cji cu apă căldicicâ, pentru a încolţi curînd. Semănatul se face cernân-du-se sămînţa cu un ciur mal des peste răzore, şi greblând apoi pămîntul cu dosul greblei pentru a o înveli. Pămîntul de brazde trebue să fie băligăros, pentru ca sămînţa să răsară curînd.
Cantitatea de sămînţă ce trebue pentru un pogon de tutun e cam 35 sau 40 grame. Sămînţa răsare după 5 sau 6 (Jile, în care timp brazdele trebuese udate în fie-care <ji de două ori: odată dimineţa şi odată sera la amurgitul soreluî. îndată ce a răsărit tutunul, trebue plivit de buruenî, pentru a putea să se desvolte repede şi frumos.
Transplantarea. Când tutunul de pe brazde a ajuns la în-nălţimea de cel puţin 0,07 c. m., se smulge şi ia acum numele de răsad.
Apoi se planteză sau se răsădesce pe un ogor preparat de mal nainte prin două arături: una de tomnă din Octombre, şi alta cu câte-vâ (jlile înainte de transplantare.
Transplantarea se face între 18 Aprilie şi 5—10 Iunie. Firele de tutun se înfig în găuri lăcute cu ajutorul unul băţ ascuţit şi îndoit la un cap, numit ciocă, fiind depărtate unul de altul cam cu 0,50 c. m.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
03
Infigerea se face în modul următor: se introduce mal întuiu rădăcina firului în gaură, se dă apoi puţină ţărână peste dînsa, şi se tornă cam o oca de apă în gaură: unii au răul obiceiu de .a strînge rădăcina firului cu cioea, grămădind pămînt mult peste dînsa şi apăsându-1 rău. Locul unde se planteză tutunul trebue să fie nici prea gras, nici prea slab, şi în apropiere de apă, pentru ca în cas de secetă să se potă udă.
Din cele spuse se vede deci că tutunul e o plantă care să răsădesce.
Prăşila şi sapa. După ce firele s’aii prins pe ogor, se face operaţiunea numită prăşilă, care constă în a rupe numai scorţa pâmîntuluî de la rădăcina firelor, şi a tăia buruienile cari s’ad ivit.
Prăşila sau prăşitul se face între 10 şi 30 Iunie. Când firele aii ajuns la înălţimea de cel puţin 0,80 c. m. se prăşesce săpându-se pămîntul în formă de muşuroiu la rădăcina firului, pentru a pute resistâ vînturilor. Sapa se face între 20 Iunie şi 15 Iulie.
Copilitul şi câmitul. După ce s’a terminat săpatul, se observă ivirea unor firişore noi, numite copiii, la subţiora ioilor firului, cari firişore trebuesc rupte.
Ruperea copililor se numesce copilit sau subsuorit. De odată cu copilii se ivesce şi florea, care are forma unui buchet de ga-role, şi care aduce plantei acela şi rău pe care îl aduce copilul; deci şi dînsa trebue ruptă, iar acestă operaţiune se chiamă cărnii. Amîndouă aceste operaţiuni se fac în acela-şî timp, între 15 şi 25 Iulie.
Culesul Pe la începutul Iui August, când foile încep a se coce, ceea ce se cunosce după ivirea pe suprafaţa lor a unei substanţe cleiosă şi amară şi a unor beşicuţe galbene, se procedeză la cules, care operaţiune constă în a rupe foile copte de pe fire. Foile culese se pun în târne sad în căruţe şi se transportă la locuinţa cultivatorului. Culesul se face de la 1 August pînă pe la 20 Septembre, culegendu-se succesiv foile, după cum se coc, mai curînd, sau mai târrjid.
Intâiu însă începe a se coce foile de pe pola firului, apoi cele de pe la mijloc, şi în urmă cele de la vîrful firului.
Dospitul, înşiratul şi uscatul. Foile apoi se aşeză una peste alta pe scânduri, în coşare, învelindu-se cu procâve sau cu rogojini, lăsându-1 ast-fel două-trei (,lile, pentru a se dospi. După dospit, foile se înşiră pe storî, lungi de la 4 pînă la 5 metri şi apoi se expun la sore, aşezate pe drugi de lemn, numiţi cor-lâţi, pentru a se usca. In tot timpul uscatului, tutunul trebue ferit de umerjelă, fie de ploe, fie de rouă, din care causă noptea, şi cjiua când plouă, se bagă şirele de tutun în coşare sau sub şoprone.
Păpuşitul şi tencuitul. După ce foile s’ad uscat bine, ceea-ce se cunosce după culorea gălbue sau roşie deschisă pe care o capătă, se procedeză la păpuşit, care constă în a pune foi una peste alta cam 25 sad 30 şi a le legă apoi la cotore cu sforă sau cu foi de porumb sucite, şi formând ast fel păpuşi de fol.
www.dacoromanica.ro
(54
ALBINA
Păpuşitul se face între 18 Octombre şi 20 Noembre. După terminarea păpuşituluî, păpuşele se aşeză una peste alta, formând tencurî, pe cari le strâng între două scăriţe de lemn, legate la căpătâie cu sfori şi ast-fel aranjate foile, se predaCi regiei, care, după ce le tocă cu ajutorul maşinelor le pune în vîncjare, fie sub formă de pachete, fie sub formă de ţigări, pentru a fi întrebuinţat Ia fumat.
Bolile şi insectele cnrî atacă tutunul. Cât timp tutunul se află pe câmp este atacat de următorele 2 boli:
1.	Aricela. Este o bolă care se arată prin faptul că foile se sbârcesc şi capătă nişte pete, unele albe şi altele roşii, şi cari fac ca foea să nu mal fie bună de întrebuinţat. Unii afirmă că acestă bolă provine din causă că tutunul a fost plantat în pă-mînt nisipos; eă însă, am observat că ea provine din causa semănatului prea timpuriu.
2.	Mănătura. Se manifestă prin ivirea unor pete roşietice şi mari, pe suprafaţa foilor bolnave. Causa el e pămîntul, care e amestecat cu var sau cu pietriş mare.
Tot pe câmp e atacat şi de 2 insecte: 1) Coropişniţa, care-î rode rădăcina şi 2) Vîermuşul, căre i găuresce loile prin laptul că trece când pe o parte, când pe alta.
întrebuinţarea. Cea mal mare întrebuinţare a tutunului e fumatul. Americanii au obiceiul .a-1 mestecă în gură, după cum am spus mal nainte. In praf se pune în haine pe cari le apără de molii, se mal întrebuinţeză şi ca medicament în diverse bole de piele la animale. In privinţa întrebuinţării am de observat următorul lucru:
Este ştiut că tutunul conţine una din cele mal tari otrăvuri, numită nicotină;» deci, fie prin fum, dacă l fumăm, fie prin must, daeă-1 mestecăm, acestă otravă se introduce în organismul nostru, şi fiind o otravă puternică îl vatămă încetul cu încetul dând nascere ia o mulţime de boli din cari unele iorte periculose.
Din cele de mal sus se vede că:
1) Cultura tutunului e forte anevolosă şi 2) El face mult răii sănătăţeî.
Incheiu prin a dice celor ce vor voi să mă asculte: «Lepă-daţi-vă de obiceiul fumatului! Fumatul e frate cu beţia şi tutunul e rudă bună cu închinatul şi pârdalnicul de rachiu.
Tr. («. Tomescn.
Drngodana.
DE ŢINUT MINTE
Sperând că nu vom muri, trăim nesocotit. Nu rîde, muritorule, de omul ce-a murit.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
65
Câte-vâ sfaturi pentru săteni
Despre economie (i).
(Urmare).
Ce folosesce a dori şi a aştepta timpuri mal bune? Schimba-ţi-ve voi şi se vor schimba şi timpurile. Fără ostenelă nimic nu se câştigă! Cine are meserie, are şi avere, după cum cjice proverbul: «Meseria plătesce cât o moşie» sau Meşteşugul la om e brăţară de aur,» şi cine are funcţiune, are o însărcinare de încredere; însă şi meseriaşul şi funcţionarul trebue să muncescă şi să se ostenescă dacă vor să nu-şi piardă cinstea, omenia şi averea. Cel ce lucreză, tot d’a-una câştigă pâinea, după cum dice proverbul: «Omul muncitor, do pâine nu duce dor.» Fdmea se uită în casa omului muncitor; însă în casă nu îndrăsnesce să intre. Bărbăţia e muma norocului, şi celui muncitor Dumnecjeu îl dă de tote. Lucreză adi, că mâine nu ştii ce te aşteptă ; unul adb face mal mult de cât, doi, mâine. Apucă lucrul bărbătesce, dar nu uită că numai singură bărbăţia nu e de ajuns, căci trebue să fim şi cu ochii la lucru, şi afară de asta să nu ne lăsăm în nădejdeâ altora, căci: «ochiul stăpânului îngraşă vitele,» deci, dacă vrei ca lucrul tău să se facă bine şi cu spor, apoi dute tu la lucru.
Nu părăsi nici odată lucrul teu şi nici el nu te va părăsi. Cine vrea să se înavuţescă după urma plugului, singur el trebue să se ţie de cdrnele lui. Ochiul domnului face mal mult decât amîndouă mâinile. Vă aduceţi aminte de povestea cutiei făeătdre de minuni? Să v’o mal reamintesc, Unei mame de familie nu-I mergeâ bine economia casei, şi averea i se împuţina din di în d>- Nu departe, într’o poiană din pădure, trăia un călugăr; la acesta se duse femeea, îl povesti amărâta sa stare şi sfîrşi dic^nd : «Nu e lucru curat în casa mea, învaţă-mă părinte ce să fac?»
Călugărul, om sfînt, însă păţit, îl dete o cutiuţă sigilată şi înmânându-i-o îl dise: «VedI cutidrâ acesta! un an întreg s’o porţi, de trei ori dina şi ndptea prin bucătărie, prin ce-lar, prin grajd şi prin tdte unghiurile casei tale şi bun e Dumnedeu, economia îţi va merge mal bine.»
Femeea avu mare încredere în cutidra călugărului şi a purtat-o cu sfinţenie prin tot cuprinsul casei, întocmai cum o sfătuise călugărul.
In dina d’întâiu, când a intrat în celar, dădu peste un servitor care scotea pe furiş o cană cu vin. Mergând ndptea târdiu în bucătărie, găsesce pe servitdre cocendu-şl plă-
ti) A se vedea începutul în No. 51 anul II pag. 1018.
■Albina III.	&
www.dacQFQmanica.ro
ALBINA
66
cinte. In coşar, mergând, găsesce vacile îngropate în gunoiu şi fără nutreţ, caii neţesălaţi şi înaintea lor numai nisce ogrinjî; de fin nici pomenelă. Purtând ast-fel cutia, tot-d’a-una afla câte ceva de îndreptat.
După ce trecu anul se duse cu cutidra la călugăr, şi plină de bucurie, (Jise: Părinte, acum tdte-ml merge mai bine. Te rog, să mi-o mai laş! un an; lucru mare e într’însa.
Atunci, călugărul deschise cutidra. Ce să veijî într’însa? Numai un mic bileţel pe care eră scris vorbele: «Ochii stă-pînuluî păstrdză averea.
învăţaţi din istoria acesta a fi cu ochii în patru după lucrurile vdstre!
De multe ori o mică greşală are mari şi triste urmări. Un cuiu de la potcdvă (Jicem că nu e lucru mare; însă pentru un cuiu se pierde potcdva, şi pler<jendu-se acesta, calul pdte să cimpăvescă ori să schidpe, şi din acestă pricină cât nu pierdem sau ce nenorocire nu ni se pdte întîmpla? Păstrarea e lucru mare. Nu ştim păstră? pierdem repede tot ce agonisim. Bucătăria grasă face testamentul slab. Precum vine, aşâ se duce, dacă nu ştim păstră? ceea-ce agonisim.
De când bărbaţii şi-au lepădat hainele făcute din lîna oilor lor şi opincelo şî-au început a îmbrăcă ţdlele ce ne vin de la străini, arse, putrede şi plătite scump; şi de când femeile ndstre nu mai pdrtă cămăşi lucrate de mâinile lor şi fuste, făcute din in şi lîna oilor, şî-au început a purtă stamba putredă ce i-o vinde jidanul şi alţi străini ce s? hrănesc ca li-pitorile în ţara ndstră, de atunci sărăcia a găsit loc după soba ndstră. De când rachiul nu pdte lipsi din casa ndstră, de când, cârciumele sînt Dumineca pline de dmenî beţi, iar bisericele gdle; de când jocul de cărţi a luat locul hărniciei de altă dată; de când femeile au părăsit furca şi resboiul, de când unor femei le place a umblă de ici colea purtând poşta satului în loc să-şî vaijă de copilaşi şi de gospodăria casei; de când multe s’au făcut cucdne,—de şi n’au mălaiu să pue în căldare; — de atunci multe averi s’au pierdut; şi ddr averea se pierde lesne şi se face forte greu.
Maî lăsaţi-ve de luesul cel nebunesc şi nu veţi mal aveâ a vă plînge în casele vdstre de atâta lipsă. A întreţine o nebunie costă maî mulţi bani de cât a-I cresce doi copil. Puţinul, dacă îl repeţi de mal multe ori, face mult. Păziţi-ve de cheltuelile dese, fie ele cât de mici. O spărtură fdrte mică, cufundă o corabie mare, şi bucatele cele bune, îţi pun ştren-gul în grumaj. Sînt unii dmenî, cari rabdă de fdme şi i-au pâinea de la gura copiilor numai ca să-şi pdtă cumpăra lucruri de lues, fără de cari ar pute fdrte bine trăi. Apoi nu avem dreptul a (jice, că am ajuns timpuri când avem mai multe trebuinţe meşteşugite, de cât tirescî?
Să băgăm bine de seină: mâncarea, băutura, hainele şi locuinţa, ne sînt trebuincidse. Da! Nicăerl însă nu cjice că
www.dacoramanica.ro
ALBINA
67
trebue să mâncăm numai fripturi, şi plăcinte, cum şi alte scumpeturi, ci să mâncăm, pâine de grâu ori de secară sau mămăligă, cartofii, varză, fasole, lapte, brînză, unt, ouă, cari sînt mâncări cu cari pdte trăi omul cum se cuvine, maî a-dăogend cărnurile, untura de porc şi păsările. Deci îngri-jâscă-se tot omul maî întâiu să aibă porumb, grâu, etc., apoi păsări şi o vacă cu lapte şi un porc pentru îngrăşat. Nu <}ice nimeni ca din când în când să nu-şi i-a şi câte puţină carne de vacă, când are poftă, numai să nu se ţie, numai şi numai cu cumpăratul.
Băutura naturală, care o căpătăm de geba de la Dumne-4eu, e apa. Cu apa ne potolim setea mal bine de cât cu rachiul—cel făcut cu esenţe vătămătdre sănătăţei, — tot ce nu ne trebue e risipitor.
Să presupunem că o familie consumă tji cu c)i una peste alta câte 20 bani po rachiu, ceea-ce face într’un an 73 de lei; să presupunem că unul din membrii acelei familii fu-meză, măcar de 5 bani, ceea-ce vine ÎS leî într’un an. Dacă adună la un loc banii băuturei spirtdselor, care ne bolnă-vesce corpul şi cu ai tutunului, găsim că cel mai sărac a-runcă în vînt 91 lei pe fie-care an ca să se şi bolnăvescă. Şi încă acestă socotâlă e făcută pe suma cea maî mică. Cu aceşti bani şi alţii pe cari tot aşa îi aruncăm, ce nu am face pentru folosul casei ndstre? Dacă rachiul şi tutunul nu ne-ar aduce şi alt rău şi numai acela de a cheltui câţi-vâ lei în vînt, totuşi trebue lăsate la o parte; însă dacă ne gândim câte rele nu maî vin după urma lor, cum sînt beţia, certuri, băle, focuri, omoruri, puşcăria, copiii slabi şi scrofuloşl şi câte alto mii do rele, pe cari nu-mi vin în gând a le înşiră aci.
Hainele sînt trebuincidse să ne acopere corpul şi să ne apere în contra frigului şi în contra căldurilor. Nu de mult hainele sătenilor eraii făcute din pânzeturi lucrate de fe-inee. Acum femeile au ajuns de cumpără cârpele stămba-rilor, cari sînt scumpe şi putrede; iar răsboiul l-au aruncat afară din casa lor. Nu mai ţese cămăşi trainice pentru ea, copii şi bărbat din inul cultivat altă dată de ei; nu maî ţese fusta din lîna oilor ce le cresce pe lingă casă, ci îşi vînd puţinul rod al munceî dintr’o vară pe nimic, şi alărgă la tîrg unde găsesce pe jupîn Iţic cu stambă, barclietă şi materie făcută din sdrenţe vechi şi arse, din cari ea îşi face fustă, iar soţului haine. Ba unele din fetiţele plugarilor au ajuns de pdrtă şi pălării ca orăşencele. Să lepădăm luxul, feţii mei, căci acăsta ne duce la ruină. Să căutăm a ne îngriji pînă mai e timp, ca nu maî pe urmă să fie prea tîrcjitk.
Prin cheltuelî nebune şi nesocotite mulţi dmeni cu averi frumose au ajuns în mare sărăcie, ba au ajuns chiar a cerşi un codru de mămăligă de la aceia pe cari ei însuşi pdte îi hrăniau de multe ori, dar cari prin muncă şi silinţă ş’au ago-
www.dacQFomanica.ro
68
ALBINA
nisit avere. Fiţi cu multă băgare de seină şi păstraţi ago-nisăla vdstră, ca nu maî tîrziu să vă căiţi. Păstrarea şi silinţa e lucru mare. Proverbul cjice: «Lăgă sacul când e plin, nu după ce a ajuns la fund,» sau «dacă eî din sac şi în el nu mai pui, lesne îî dai de fund.» Mărginiţi dar trebuinţele văstre de timpuriu şi înfrînaţi-vă poftele. Păstraţi şi lucraţi şi nu veţi avea a ve plînge de vremuri grele. Cel ce nu e cumpătat se bagă în datorii şi acestea îl aduc la ruină. Proverbul cjice: «Cine nu e dator e destul de bogat.»
Proverbul maî cjice: «Sacul gol nu stă în sus, şi: maî bine ţăran în piciăre de cât boier în genuche.» Termenul de plată pentru datornic, vine tot-cl’a-una prea curînd; iar creditorul se uită mereu pe contract şi pe calendar. E mult maî uşor a te împotrivi la pofta cea dintâiu, de cât la tdte cele ce maî urmăză, şi săracul care maîmuţăză pe bogat e de rîs ca şi brdsca care s’a umflat ca să se facă cât boul de mare. Ce mare nebunie e a ne îndatora pentru ca să luăm lucruri de acelea, fără de cari putem trăi. Nu luaţi lucruri ce nu ve pot folosi şi do cari n’aveţî lipsă ?
O parte din ce agonisiţi, puneţi tot-d’a-una la păstrare, adică banî la economie, că nu ştiţi mai târcjiu ce timpuri ve sosesc şi de nu aveţi pus d’oparte ajungeţi a peri de fonie. Proverbul cjice: «Adunaţi la tinereţe să aveţi la bătrâneţe,» ori: «adunaţi banî albi pentru (Jile negre.» Sili-ţi-ve de câştigaţi cât se pdto de mu t şi economisiţi ce câştigaţi, acesta este cât se pote de înţelept. Aşa, iubiţii mei prietini, sună învăţăturile înţelepciune! şi ale experienţei (păţaniei). Ce e drept, experienţa o o şcolă forte scumpă; dar numai dintr’însa învaţă şi nebunii câte ceva. Vai de cel ce nu învaţă nici din experienţa proprie, şi ferice de cel-ce învaţă din experienţă şi sfatul altora.
Acestea sînt, iubiţii mei prieteni, sfaturile pe cari m’am crecjut dator a vi le scrie. Ele sînt scdse din scrierile altora şi puţine din observaţiunile mele.
Din cărţile sătemilul, de
Dobre Ştefănescu
_________________ Urziccui, Ialomiţa.
VORBE ÎNŢELEPTE
Dacă eşti muritor, omule fă binele şi gânclesce-te la morte.
Nimeni nu trăesce viaţa pe care o doresce.
Nu este cu putinţă a află viaţă fără întristare.
www.dacoramamca.ro
Vedere din Basarabia:
Mănăstirea Grădiştea din judeţul Orheiu, cu chiliele săpate în stâncă, restaurată la 1756
de către Radul Racoviţâ, vel logofăt.
70
ALBINA
PĂMÎNTUL ARABIL
pămîntul arabil se înţelege, partea d’asu-pra pămîntuluî, pe care-1 lucrăm noî cu in-vC; strumentele nostre agricole, adică cu sapa, cas-maua, plugul etc. şi în care strat de pămînt pot să crescă diferite plante agricole. Cu cât pămîntul arabil este maî adînc şi maî afînat, cu atât şi plantele agricole cresc maî bine şi daţi rode mai multe şi maî bune. Rădăcinele plantelor pătrund cu multă înlesnire acest soiţi de pămînt. In stratul acesta de pămînt se formeză şi se descompun cele maî multe săruri prin ajutorul aerului atmosferic, de care plantele aii trebuinţă ca să potă cresce.
Sul) pămînt (sub-sol) şi influenţa sa. .
Prin sub-pămînt se înţelege acel strat de pămînt, care vine după pămîntul arabil, şi care instrumentele agricole nu-1 ajung de cât numai atuncî, când se fac arături adîncî, sau când desfundăm pămîntul cu casmaua. Sub-pămîntul se compune din aceleaşi părţi minerale, ca şi stratul de pămînt arabil, afară de humus sau rămăşiţele vegetale putrezite, precum şi de unele gaze pe carî stratul arabil le absorbe din atmosferă.
Când sub-pămîntul, este neafînat (impermeabil) şi tot odată aprope de pămîntul arabil, este cu totul vătămător cultureî plantelor agricole: face ca recoltele în cele maî multe casurî să se micşoreze, şi să fie de o calitate inferioră. Ca să potă ameliora mai curînd sub-pămîntul, ne afînos, trebue pe lingă arături să se semene în aceste pămînturî plante prăşitore, ca cartofi, porumb, etc., fiind-că aceste plante prin lucrările de întreţinere, ce reclamă, fac ca sub-pămîntul care este amestecat cu stratul arabil, să se amelioreze maî de grabă. Când sub-pămîntul este ne-afînos, şi se va întîmplâ ca să plouă mult, ne fiind pămîntul puţin înclinat, apa nu va
www.dacaromamca.ro
ALBINA
71
pute să se scurgă nici odată, nici nu va pute să străbată adînc în pămînt: în caşul acesta stratul a-rabil va deveni prea umed, şi acestă ume^elă va fi vătămătore creştere! plantelor agricole, din causă că într’un pămînt prea umed, aerul precum şi căldura solară nu-1 pot străbate; şi când rădâcinele plantelor sînt lipsite de aer şi căldură, plantele îngălbenesc, şi după cât-vâ timp pier.
Reii faci, reCt gâseseî
■Mnlr'un sat trăiau d-oî fraţi: rinul bogat şi altul sărac, lipit pămîntului. Săracul trăia necăjit şi amărît, (lucind lipsă de tote. Pe lângă sărăcie, mai avea şi o drăie de copii, toţi paliifî, slăbănogi şi trenţăroşî, de-ţî eră mai mare milă. Munceâ din greii, săracul, cu soţia sa, din zori şipînă în seră, ilar iloue in teiu nu putea să lege; nicî pâinea copiilor n’o puică câştigă.
Intr'o iji, venind el de la câmp, necăjit şi amărît, copiii îi es în cale, plângând de fonie. Inima i se rupea de duioşie şi de durere. Ne având ce să le dea, el caile prada unor triste şi negre gânduri. Peste puţin desmetecindu se, se scdlă grăbit şi cu glas hotărît zice soţiei sale: — «Fă «nevastă! Casa năşiră mare noroc, scăte copiii afară, cam «să-i dau foc. Doar aşa vom scăpă pole, de sărăcie.
—	«Bine, bărbate, răspunse nevasta, fă ce vrei, că nu de «geba eşti doar stâlpul casei.»
Femeea scăse copiii afară. Mare fu însă, mirarea săracului, când în loc de iloi-spc-rfcce, vede acum trei-spre-ifece copii.
—	«Ce-î acesta nevastă, — îi (fise el — eu sciam c'avem «doi-spe-cfece copii, ş'acum văii treî-spre-ifece.
—	«De, bărbate..., cişă sciam şi eu, dar acum... uită-le «minune! ce poznă o mai fi ş'asta?
«Ia strigă tu copiii, pe nume, că pole ne tnşală veiful.»
El strigă copiii pe nume. Toţi veniră pe lingă sine, numai cel de prisos rămase singur.
—	«Dar tu cine eşti, ce cauţi aci? îl întrebă bărbatul.»
—	«Eu... Sini din lume, şi-am crescut la voi, cu copiii «voştri, dar nu ni'aţi văijuţ, că sînt de felul meu copil pos-«naş, şi mă schimb cum vreau; mă fac: neghină, bob de «linte, bob de meiu şi alt-fel.»
Atufinil tote acestea omul, ii veni numai ile cât în gând că acesta e sărăcia casei lui. Pe dată intră în casă, ia
www.dacoromamca.n>
72
ALBINA
nisce ciară ce-o avea pe corlată, o tncă/tfesce la foc, o fră-mântă Intre degete, o întinde pe palmă, ea pe o turtă, apoi ijiee copilului posnaş: —«7a fămi-te tu, bob de neghină şi aruncă-te ici în palmă!» Copilul se făcu numai de eăt bob de neghină şi hop! îi sări în palmă. Omul nostru strânse repede dara cocoloş. şi ast-fel apucă sărăcia înăuntru; porunci apoi nevestei sale de-i aduse o putină, pe jumătate cu pămînt, puse cocoloşul cu sărăcia la mijloc, o umplu piuă sus iar cu pămînt şi, pe seră, porniră de îngropară putina, afară din sat la rădăcina unul copac. La întorcere spre casă, omul dă peste o pungă cu bani. De bucurie nu mai dete foc casei. El cunosch, din acel moment, că sărăcia l-a ertat şi de acum, norocul l-a îndrăgit, căci orî-ce făceâ, tot bine îi mergeă. In scurt timp, el îşi făcu car cu boî, căruţă cu cai, vaci şi bivoliţe cu lapte, ş. a. Se vedea bine, că mila, lui Dumnezeu se revărsă din belşug asupra casei lui şi fericirea luase locul sărăciei isgonitc.
Dar pisma, boldul răului, începu să-şi arate colţii: Nevasta fratelui său nu putea suferi fericirea acesta; vine înlr-o rji la dînşii şi ispitesce pe nevasta săracului, să-i spună ce-au făcut ei de-au ajuns bogaţi.
Acesta, nebănuind nimic, îi spune tot, din fir în păr, cum bărbatul său, desnădăjduit, eră să pună foc casei, cum au scos copiii afară şi în loc de doisprezece, a găsit treisprezece, cum acest al 13-lea a fost sărăcia; cum a prins-o băirbatu-său în ceră, cum la întorcerea lor spre casă, au găsit o pungă cu bani, şi cum în fine, din acel timp tote le merge bine şi casa, li se umple de Iote bunătăţile.
Ispititor ea fenice, pe data ce aude tărăşenia povesteî. plecă repede, plină de bucurie că a aliat mijlocul cum să întărea pe omeni noştri, la sărăcia de mai nainte. Ea se duse drept la copacul din marginea satului, desgropă putina, o răsturnă, jos, găsesce cocoloşul de dară, îl deschide şi pe dată hop! lingă dînsa, se face un copil. Acesla, adre-sându-se femeei, îi spune că el e sărăcia şi căi-i mulţumesce de bunătate, că l-a desgropat, de unde eră să zacă pe veci. Femeea ascultându-l, îi (f ise: «Şi eu sînt veselei de scăparea ta, dar... de vrei să-mi faci plăcerea, du-te iarăşi la acela, care te a îngropat».
— Vai de mine, îi răspunse sărăcia; numai asta n'o fac, accla-i om rău din cale afară şi mi c frică să nu mai paf iar ce-am păţit; merg mai bine la d-ta acasă, că eşti fenice bună şi milostivă; sciu c’aî să mă cauţi bine şi cred că la el-vâstră voia trăi în fericire.»
în zadar stărui femeea să se dcsgârnescă ele sărăcie; dar nu putu, căci ea din copil se făcu nevăzută şi o urmă pînci acasă. Aci îşi alese culcuşul pe lada cu albituri din casa bogatului.
Din acel cias, bogatul scăpătă văfiend cu ochii. El perdii
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
73
în scurt timp vitişârele şi tot avutul agonisit şi ast-fel ritmase sărac, lipit pămîntuluî. în schimb însă, Dumnezeu ii dărui un cârd de copilaşi, cari duseră aceeaşi lipsă ca copiii fratelui seu.
Nu săpă (/râpa altuia, că dai singur înlr'însa.
Ceea ce ţie nu-ţî place, nici tu altuia nu face.
Rău faci, răii găsesci. '
Aurită de la Talce Moşoiu din Bechet.
Ion Dimitrescu.
Invfiţ. Bechct.
CULTURA CÂNEPEI
«ânepa se cultivă în vederea fibrelor din care să extrage fuiorul ce se întrebuinţeză la fabricarea ţesăturilor şi pentru seminţele sale din care să extrage un uleiii ce să între" buinţeză la: luminat, văpsele şi fabricarea săpunului.
Varietăţi.- In ţară la noi se cultivă două soiuri de cânepă. Cânepa comună şi de Bulonia, cea dintâiu nu cresce înaltă, dă însă un fuior fin, pe când cea de-a doua cresce mai înaltă şi se cdce mai târziu, fuiorul ce să scote este mai gros şi mai tare.
Pămîntul şi prepararea lui. Cânepa trebue cultivată în terenurile argilose, calcaro-argilo-nisipose, bogate profunde şi bine mărunţite. Ii priesce mult în pămînturile de pe marginea rlurilor, în văi şi după spargerea livedilor naturale sau artificiale. El trebue să fie bine lucrat, căci cu cât pămîntul va fi lucrat mai adânc şi mărunţit bine cu atât cânepa va da recolte mai frumose. Prepararea pe întinderi mici se face cu casmaua (hârleţul) în care cas i se fac două săpături; iar pe întinderi mari se prepară cu plugul dându-i-se trei arături din care una tomna şi cele-l-alte primăvara. După aceea se grăpeză de 2—3 ori pentru ca să se mărunţăscă bine pămîntul. Pe întinderi mici mărunţirea se face cu grebla.
Ingrăşarea solului. Când pămîntul nu este fertil în de ajuns, atunci trebue a-1 îngrăşâ. Gunoiul de grajduri bine descompus este bun, mai cu sămă gunoiul de oi. Se pune 20.000 —30.000 kgr. la hectar. El trebue dus la câmp din tomnă pentru a se descompune bine.
Timpul semănatului. In ţară la noi timpul mai favorabil pentru a semăna cânepa este de la Aprilie şi pînă la finele lui Maiu. Alegerea seminţelor. Pentru semănat seminţele trebue alese
www.dacocomamca.ro
74
ALBINA
din cele mat bune şi aceste se cunosc prin aceea că sînt grele şi lucitdre, cu dungi negre, pe când cele rele sînt de culdre alburie şi uşdră.
Cantitatea de semînţă. Variază după scopul culturel. Când cultivăm cânepa pentru fuior, se sămănă 150—200 kgr. la hectar. Când vrem să avem sămînţa e de ajuns a semăna 60—100 kgr. la hectar.
Acoperitul seminţei. După semănat, seminţele trebuesc acoperite. Acestă operaţie pe întinderi mari se face cu grapa şi pe întinderi mici cu grebla. In general sămînţa trebue îngropată la 5 c. m. adîncime. Ingropându-se mal adînc, şi mal cu sămă în pămînturile argilose, putrezesce. Pe întinderi mici se pdte pune după semănat pae pe deasupra pămîntuluî; acesta grăbesce germinaţiunea, fiindcă ţine umiditate în pămînt.
întreţinerea constă în: spargerea cojeî şi plivitul.
Spargerea cojeî. — Se întâmplă ca după o ploae pămîntul să prindă pe deasupra o cdjă. Este necesar a o sparge însă cu mare băgare de semă pentru a nu distruge germenii cari sînt fdrte delicaţi.
Plivitul. — Cu tote că prin repedea crescere cânepa se pdte apără singură de buruene, totuşi trebue plivită odată sau de două ori.
Recolta firelor. Se face după soiuri. Pentru cânepa maculă (de vară) recoltarea se face mai timpurie, culegendu-se. Din cea fi-nată (de tomnă) culesul se face cu băgare de semă ca să nu se încurce cânepa. Pentru acest scop se lasă printre cânepă mici potecuţe pe unde lucrătorii să potă umblă. In general cânepa se smulge atuncea când florea a îngălbenit şi acesta să întâmplă pe la 12—14 Sep-tembre. Cânepa smulgându-se se formeză snopuşore cari se legă şi se pun în piciore pentru a se uscâ.
Când cânepa se sdmănă numai pentru fuior, recolta se face numai odată.
Recolta seminţelor. Se aleg plantele cele mal frumose pentru a recoltă seminţele trebuinciose. Când cânepa de tomnă trebue să producă sămînţă şi fuior, atunci sămînţa trebue recoltată, când e aprope de copt, lăsându-se întinsă pe pămînt ca să se cocă mal bine. In urmă se bate şi se lasă la sore pînă să usucă bine, apoi trebue a o dârmoni (ciurui) şi a o pune la hambar.
Conservarea seminţelor. Pentru ca sămînţa să nu putrezescă şi să nu perdă coldrea cenuşie strălucitore, trebue ţinută într’un loc
www.dacoramanica.ro
ALBINA
75
aerisit şi uscat, după recoltă e bine a se vînturâ câte-vâ dile căci alt-fel să încăldesc. Când seminţa e pentru comerciu, trebue dată cât de curând, căci scade treptat.
II. Codrănu.
Ferina-Laza.
Cronica săptămâneî
In acestă săptămână, b61a A. S. R. Principelui Carol, care fusese aşa de grea cu câte-vâ <Jilo mai nainte, a mers mereu spre bine. Puterile revin încet, încet, şi căldura se micşorez ă pe fie-care <R- OrI-ce pericol este înlăturat, şi peste câte-va (Jile însănătoşirea deplină va veni de sigur.
—	In Austria, după cum prevăzusem, desfiinţarea decretului pentru limbi nu a întârcjiat să dea loc la greutăţi pentru guvernul cel nou al contelui Clary. Boemii au început să facă turburări în mai multe oraşe. In Camera Deputaţilor de la Viena ei au declarat că au să facă tot ce vor putea ca să împedece desbaterile, pînă ce li se va face dreptate.
Greutăţile acestea ale Austriei nu se vor isprăvi, pînă ce nu se va face dreptate de o potrivă pentru t6te popdrele pe cari le coprinde acea împărăţie.
—	Franţa trece şi ea prin mari greutăţi. Urmaşii vechilor regi, detronaţi la 1848, şi ai împăraţilor din familia lui Napoleon, căcjuţî la 1870, fac tot felul de intrigi ca să desfiinţeze republica şi să se întdrcă tot ei la tron. Acum câte-vâ luni, guvernul francez a descoperit că se plănuise un complot pentru răsturnarea republice], şi numirea ca rege al Franţei a ducelui de Orleans, moştenitorul lui Ludovic Filip, cel din urmă rege, detronat la 1848. Vinovaţii au fost daţi în judecată. Procesul se crede că va dura mai multe luni pînă să se judece.
—	In Africa, Boerii urmăresc cu stăruinţă răsboiul contra Englezilor, dar scirile ce avem de acolo nu sînt destul de sigure, pentru că nu ne sosesc de cât cele trimise de Englezi, cari, se înţelege, nu vor să spună când lucrurile nu merg bine pentru ei. Cu t<5te astea, tot se pot sci cele urni ătdre :
Boerii au atacat pe Englezi în două părţi.
La apus, lupta s’a încins în lungul drumului de fer care
www.dacoromanica.ro
76
ALBINA
merge de la Kiinberley pînă la Mafeking, pe lîngă hotarul Transvaaluluî. Boeril au avut acolo câte-vâ sucese nu prea însemnate.
La răsărit Boeril au pătruns cu puteri mari în colonia Natal, unde Englezii se întărise forte. Vinerea trecută, Boeril au atacat lagărul englezesc de la Glencoe, dar nu a putut să-î ia, pentru că nu avea destule tunuri. Cu tdte astea, Englezii au suferit mari perderî, mai ales în ofiţeri, printre cari şi pe generalul care-î comanda. Boeriî, din contră după luptă s’au retras în bună regulă.
Ceea ce dovedesce că lupta de la Glencoe nu i-a slăbit de loc, este că peste două cjile eî au putut 'ocupa Dundee, alt oraş englezesc, aşetjat între Glencoe şi mare. Alaltă-seră a mai venit scirea despre o mare victorie pe care ar fi avut-o-Boeril la Lagysmith, unde au ocupat cu totul lagărul englezesc, care eră plin cu tot felul de arme şi de provizii.
Boeril se silesc să pună mâna pe oraşul Durban, capitala coloniei Natal, care este tăria Englezilor în partea aceea. Dacă vor isbuti la acesta, greu le va fi Englesilor să-î supună.
SFATURI PRACTICE
Cel mai simplu metod de a cunosce, dacă un lemn este bun pentru construcţie.
Ne punem cu urechea la capătul lemnului, pe care voim să-l încercăm pentru construcţie, iar la cel-l-alt capăt a lemnului să bată cine-vâ cu o chee sau un ciocănaş. Dacă sunetul se va audi tare şi desluşit,^atunci ne convingem că lemnul este în adevăr bun. Prin acest metod se pote cunosce un lemn de la 40 pînă la 50 metri lungime şi chiar şi la lungimi mai mare.
Nu lepădaţi hainele cu pete ci procedaţi ast-fel:
Să ia o cantitate de ceaiu rusesc de la spiţărie sau băcănie, ca de 5 bani şi se pune într’un ibric la foc ca să fiarbă cu apă bine. De obiceiu să fie mai mult ceaiu, căci ast fel are o aromă mai tare şi putem reuşi şi mai de grabă or cât de pătată ar fi haina. După ce a fiert ca vre-o 15 m. se ia şi se întrebuinţeză în modul următor: luăm o cârpă albă sati o perie de haine şi o muem în ceaiu şi fre-
www.dacaromaiiica.io
ALBINA
77
•căm bine pata de pe haină, pe urmă lăsăm să se usuce haina, căci îmbrăcându-ne cu ea udă se pdte să o bată colbul şi atunci munca nostră e zadarnică, ast-fel că ar trebui să procedăm din nou după cele spuse mal sus.
ŞTIRI ECONOMICE
Starea semănăturilor de la 2—9 Octombre.
Argeş. Timp frumos. Porumb bun. Viile s’aii cules. Semănăturile de tomnă bune.
Botoşani. Timp Irumos şi favorabil semănăturilor.
Brăila. Tote semănăturile au răsărit. Porumbul se culege dar e puţin. Nutreţul adunat.
Covurlui. Timpul rece, bun pentru arături. Semănăturile de tomnă frumose. Păşunele bune.
Dolj. Se culege porumbul, se fac semănăturile de tomnă.
Dorohoî. Semănăturile de tomnă frumose. Se fac arături pentru semănăturile de primăvară. Culesul porumbului terminat.
Gorj. Se culege porumbul. Islazurile suficiente pentru pâşu-nat. Viile frumose.
Ialomiţa. Semănăturile de tomnă frumose. Islazurile de păşuni bune.
Iaşi. Semănăturile de tomnă bune. Producţiunea porumbului îndestulătore. Culesul viilor terminat.
Mehedinţi. Culesul viilor şi porumbului terminat. Arăturile ■de tomnă sfîrşite. Nutreţul strâns.
Muscel. Timpul frumos şi răcoros. Porumbul şi viile se culeg.
Neamţ. Timpul favorabil semănăturilor de tomnă. Porumbul strîns. Viile bune.
Putna. Porumbul se adună: culesul viilor terminate.
Roman. Producţiunea porumbului suficientă populaţiunel. Fî-îieţele sînt cosite şi strânse. Starea pâşunelor şi islazurile bune.
Viile s’au cules, rod abundent.
Romanaţi. Porumbul cules. Producţia slabă. Semănăturile -aprope terminate.
Suceva. Porumbul încă nestrâns. Timpul răcoros.
Teleorman. Arăturile şi semănăturile de tomnă bune. Pe a-locurea aQ apărut nisce verml, cari rod grâul.
Tecuciu. Timp răcoros. Se continuă arăturile de tomnă. Viile ■culese.
Vasluiu. Timp rece. Culeşul porumbului aprope terminat. Suhaturile bune. Viile abundente. Se continuă semănăturile de tomnă.
lutova. Semănăturile de tomnă au răsărit frumose. Imaşurile bune.
Vlaşca. Ploi parţiale. Se culege porumbul. Fâneţele îndes-tulătăre. Rapiţa frumosă.
www.dacQFQmanica.ro
78
ALBINA
INFORMAŢIUN1
Dumineca trecută a încetat din viaţă Eracle Petrlno, fost funcţionar la poştă şi telegraf. El a lăsat prin testamentul seu pe lingă câte-vă legate nemurilor, şi o sumă în imobile de vre-o 30.000 lei şcâlelor Societăţii pentru învăţătura Poporului Român din Bucuresci. Să-t fie ţarina uşoră.
*
* *
Marţi, 12 Octombre curent, s’a deschis sesiunea de tomnă a sf. Sinod. Se (ficecă sesiunea acesta va ţine mimai 10 dile.
IE? 33 LURI
In dorinţa ce am, atât cu cât şi locuitorii comunii, de a înfiinţa o bibliotecă pe lingă şcola comunii, rog prea mult pe toţi onor. domni autori, editori şi ori-ce persdne doritore de propăşirea cultureî printre săteni, a trimite cărţi, col. de reviste etc. la şcdla comunală Jugur, jud. Muscel. Numele donatorilor se va publică; iar cărţile se vor conservă bine şi se vor trece în in-ventariul şcdleî.
N. (iliinescii.
Inveţător, Jugur-Muscei.
* *
In scopul de a înfiinţâ la şcdla acestei comuni o bibliotecă, rog pe d-niî autori, editori, posesori de ori-cc fel de cărţi în ori-ce materie şi în ori-ce limbă, a trimite gratis, câte un exemplar pe adresa sub-semnatuluî.
Ştefan Basilescu.
învăţător com. T&lpaşI-Dolj.
INFORMAŢIUNÎ ŞCOLARE
învăţătorii din comunele Broştenî, Mădel, Borca şi Farcaşa din plasa Muntele, jud. Suceva, au înfiinţat de câţi-vâ ani o societate didactică cu numele de «Bistriţa » Scopul acestei societăţi este: 1) perfecţionarea învăţătorilor în arta metodicei prin ţinerea de lecţii practice odată pe lună, cu elevii fie-căreî şcoli pe rind; 2) ajutorarea copiilor absolut săraci cu haine, cărţi şi rechisite şcolare, cumpărate cu banii adunaţi din cotisaţiile membrilor ordinari şi onorifici, cât şi din beneficiul serbărilor date la unele ocasiunî; şi 3) Contribuirea pe cât posibil la propăşirea şcoleî şi cultivarea moravurilor.
In cursul anului şcolar expirat 1898—99, Societatea a ţinut 11 şedinţi făcendu-se în general 24 lecţiunî practice şi anume: 2 lecţii din istoria patriei, 2 din geografie, 3 de sc. fisico-naturale, 8 de limba română şi 9 de aritmetică.
Acestă societate a dat la 10 Maiu a. c. o serbare, cu scop de a se po-pularisâ printre săteni însemnătatea acestei ţlile şi de a se adună ceva fond pentru copiii săraci. Beneficiul curat al serbării a fost de patru sute doi lei (402). Din aceşti bani şi din cotisaţiile membrilor se vor îmbrăcă la începutul acestui an şcolar 20 copii absolut săraci, iar cu restul de bani li se vor cumpără cărţi şi tote necesariile pentru şcolă.
Hainele sînt de mult în lucru.
I. T.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
79
MULŢUMIRI
D-l C. Isvoranu, primar, Ion Mirea, învăţător, Ilie Panaitescu, perceptor, G. Alexandrescu, notar şi preotul I Oprescu, au dat ajutore bănesc! pentru complectarea mobilierului şi repararea camerei de şcolă div. I; au mai donat în acest scop şi d-nii Marin S. Mirea, cântăreţ, Ilie Rădulescu, administrator, Ion Isvoranu, casier, Zamfir Popescu, cântăreţ, Matei Dumitru, şef de garnizonă, Marin FI. Mitrulescu şi Marin C. Petre.
I. Panaitescu.
Invăţ.-diriginte.
*
♦ *
Sub-senmatul, dirigintele şcâleî din comuna Şeudrescî, jud. Tutova, în numele locuitorilor, aduc vii mulţumiri d-luî D. Constandache, deputat, care a bine-voit a oferi acestei şcoli şese bănci nouă, făcute cu spesele d-sale.
G. Milialaclic.
_____________________ Dirigintele şculel.
Posta Administraţiei
i	i
Păr. Th. Mclescan, Parincea.—Abonamentul Sf. V. pe anul II achitat, cu chitanţa 11.258, trimeteţî pe anul al III-Iea, început.
Mai multor abonaţi.—Loteria corpului didactic din Bacău, s'a amânat pentru Septembre 1900.
D-luî C. 1. Sam-Brăila — Abonamentul d-v. pe anul al II-lea expirat, achitat eu chitanţa 14 703.
D-neî Betolian, direct, scol. prof. Craiova.—Abonamentul d-v. pe anul II expirat, achitat cu chitanţa 15.057, din erore vi s’a făcut avis. Vă mulţumim.
D-luI D. Rădulescu, învăţ. Orja Argeş.—Abonamentul d-v. pe anul II expirat achitat, cu chitanţa 15 989.
D-luî M. V. Troteanu, Călinesci-Botoşanî.—Abonamentul d-v. pe anul expirat achitat cu chitanţa 14 884; iar pe anul al III-Iea curent, cu chitanţa 14.885. Loteria de care întrebaţi nu s’a tras.
D-lui H. I. Abiluiză, Dragomirescî-Vlaşca. — Abonamentul pe anul a! II-lea achitat, cu chitanţa 15.604, v’am înscris şi pe anul al III-Iea. Vă mulţumim.
D-lor I. Lache şi C. I. Popescu, Urlesca, jud. Brăila —Admitem cererea d-v. din cartea poştală, căci cunoscem păsurile d-v., numai să vă ţineţi de vorbă.	_________________
AVIS
Ne tipărind de cât numărul de exemplare necesar, facem cunoscut tuturor abonaţilor noştri că în cas când nu vor primi un număr la timp şi nu vor reclamă în termen de o lună, nu le mai putem trimite numărul neprimit. Reclama să o facă mai în-tâiu oficiului poştal cel mai apropiat şi numai dacă nu au fost satisfăcuţi să se adreseze nouă.
*
* *
Onor. abonaţi cari îşi schimbă adresa, sint rugaţi a ne comunică noua adresă cu indicarea locului unde au primit-o pînă în present.
www.dacoromanica.ro
FLAUT NAPOLITAN CU 8 CLAPE
Orî-cine, chiar şi un copil începend de la 5 ani, pote cântă cu acest flaut cele maî frumose cântece, fără a avea cea maî mică idee de musică. Un flaut cu 12 cântece costă leî 1,50. In provincie se expediază franco contra lei 1,90 primiţi înainte, cu mandat poştal sau mărci poştale.
A. S. LINDENBESG, Bucuresci, strada Smârdan 10, în curte.
Câte-vă din mulţumirile primite :
Flautul cumpărat de la d-v. a eşit escelent, căci un nepot ce am de 7 ani a început să cânte aprope tote cântecele cu el.
Cu stimă,
Jlişa M. Garollid, Buzău.
Am primit flautul şi am rămas forte mulţumit; în curând voiu face o nouă comandă.
Vă salut.
Cu stimă.
Gh Ion Pâslarn, C.-Lung.
Cel mai mare şi cel maî vast magasin din Ţară şl singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOANELE
Bucuresci, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.

Ghete pentru bărbaţi ^De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 » cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95 Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95, 11,95 de lack întregi, 14,95, 13,95 »	»	facon Klappe, 51,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 » beseţurî, 14,95, 13,95 » şirete, 14,95, 13,95, 12,95 » nasturi, 14,95, 13,95 »	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 » chevreaux american,9 ,95 «	» franţuzesc, 12,95
» color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 »	» piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru dame
De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 »	» ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95
»	» High-Liffe, 16,95
» color. 12,95, 11,95, 10,95 »	» High-Liffe, 15,95, 14,95
» » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95^ Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95" 5,95, 4.95.
Ghete pentru băeţi, fete şi copii Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tâte sezonele so pole trăsi tn-ţŞ căltăminte bună şi cu preţuri fabulose de efline.
Magasinul la t6te Sesănele lingă Poliţia. Bucuresci, Calea Victoriei 27, bucuresci.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor av6 un scâtjgmînt de! 6% din preţurile însemnate, presentând cuoonul. j

lrst. de Arte Grafice CAROL GObL, Eneuresoî
www.dacoromaiiica.ro