Anul II
Duminică, 19 Sbptembre 1899.
No. 51.
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
APARE ÎN FIE-CARE DUMINICA
Abonament, pe an în ţară Lei 5 j >	» 6 luni în ţar&. > 3 j
Manuscrisele ne
Abonament, pe an în strâlnât. Lei 8
On p/6m&T..............ÎS bani
cate se ard.
COMITETUL DE REDACŢIE!
P. Garboviceanu	a	G.	Adamescu
C. Rădulesou-Motru	j	V.	S. Moga
G. Coţbuo	n	N.	Nicolaescu
I. Otescu	|	Const. C. Popţ-Taşcâ
P. Dulfu	4* Gr. Teodossiu.
Redacţia şi Administraţia Str. Mântulăsa, No. 8.
SUMAR:
I. N. Ciocan, Câmpulungul. — Const. C. Datculescu, Salcâmul. — Anton Panii, Ţiganul la cepă. —Mihăilcscu, Monumentele vechi istorice ale Târgovişteî. — A. C. Groza, Medicamentele ce cultivatorul pdte Întrebuinţa la vitele bolnave. — G. Todiriţă, Folosul societăţilor la Români. — Dr. /. S., Conjunctivita foliculară In şc61ă. — Dobre Ştefdnesou, Câte-va sfaturi pentru săteni. — Trandafirul. — Dr. I. S., Propagarea vaccinel prin institutori şi inetitutdre.—Măsuri de apărare împotriva anginci difterice şi a crupului (anghina, guşter). — Anton Vann, Povestea vorbei — Povaţă pentru curăţirea nasului. — Povaţă pentru îngrijirea de ofticoşi.' — H. N. C. Iicslcgcanu, Societatea funcţionarilor publici. — Bibliografie. — Mulţumiri. — Poşta Administraţiei.
llustraţiuni: Băile Câmpulungului. — Cel d’intâiu Salcâm introdus in 1&73, ast-fel cum există şi a<jî viu. — Plopi negri obicinuiţi.
A. P E L
La 1 Octombre 1899, revista nostră intră într’al III-lea an al existenţei sale. N’am cruţat nimic pentru a face ca revista să apară tot d’a-una Dumineca. Deci, pentru a ne pute dii vreme rindui numărul exemplarelor ce va trebui să scotem pentru anul al III-lea, rugăm pe acei dintre abonaţi, cari nu vor mai voi să se aboneze, să bine-voiască a ne încunosciiaţâ printr’o carte poştală.
Toţi acei ce nu ne vor încunosciinţâ, vor ii consideraţi că continuă abonamentul şi deci datori a plăti.
Suma de 5 lei, costul abonamentului anual, fiind destul de neînsemnată faţă cu sacrificiile ce facem, rugăm a ni se înainta la începutul anului, prin maidat poştal adresat administraţiei revistei, pentru că numai ast-fel vom fi în măsură să aducem noi inbunâtăţirî, spre satisfacerea numeroşilor noştri abonaţi.
Facem încă un călduros apel celor rămaşi în urmă cu plata, atât pe anul I cât şi pe al II-lea, a ne trimite banii.
Avem credinţa, că cei-ce nu ne-au trimis încă, au făcut-o din scăpare de vedere şi vor profită de acestă ocaziune pentru a repară gre-şala făcută prii întirziere.
.Albina II»	101 •
www.dacoromamca.ro
1602
ALBINA
Din frumuseţile ţări!
CÂMPULUNGUL (l).
De pe cresta Flămândei oraşul se vede fdrte frumos, maî frumos pdte de cât este; iar din curtea bisericei Flămânda privesci asupra oraşului, par-că cu multă băgare de seină, lumindsa statue de marmură albă a istoricului poet C. Ari-cescu, care iată cum a descris Cânpulungul, în luna luî Maiu, de pe acestă crâstă, şi cu cât foc şi sentiment în cartea sa din 1855, intitulată Istoria Câmpulungului:
«Frumdsă vedere !...
«Priviţi amicii mei!...
«Câmpulungul pare o stupină de albine într’o grădină de «arbori înfloriţi, udată în t<5tă lungimea ei de un rîu argin-«tiu, ce semSnâ cu un brîu de fluturi pe talia unei vestale «române. Catedrala luî Mateiu Basarab pare o sentinelă Ro-«mană, purtând feşele înaintea consulilor Romei; iar dealurile ce domină Câmpulungul par un amfiteatru de verdeţă, «ocupat de umbre istorice şi de genii (zeităţi) mitologice; «cea mai do sus treptă a amfiteatrului nostru pare a fi de «marmură albă; aci e locuinţa geniilor atmosferei, geniul «vînturilor, geniul norilor. Noue luni ale anului vîrfurile înun-«ţilor, ce domină tabloul nostru, sînt acoperite cu zăpadă, «ar (Jice cine-vâ nisce Sibile (zeiţe), pe tripedul lor profetic, «învelite peste tot cu un văl alb şi fâlfâind... Pe cresta lor . «(munţilor) palatul crivefuluî; la polele lor palatul Florei; «acolo ursul şi cerbul, aici mielul şi taurul, acolo şoimul şi «acvila, aici filomela şi cocoşul; iar peste acest tablou cur-«cubeul, eşarfa zeităţii, fâlfâind peste Câmpulung ca un stin-«dard de pace şi de bucurie.
«Aşâ Câmpulungul la Maiu pare a fi o miresă în (Jiua cunu-«nieî, cu fruntea ornată de merişor (2), şi .de ghiocei; cu «sînul ornat de rose şi iasomie; şi talia prisonieră într’o ro-«chie albă, cusută cu fluturi şi mărgăritare.»
«Eşti frumos Câmpulungul meu... «Facă cerul ca fiii tei «să-ţi semene!... Dar câţi mărăcini în astă grăditifi plină de «miţuvere şi ghiocei!! (Esclamă poetul istoric amărât de lume).
«Pentru ce 6re n’am penelul teu, Raphaele, ori pana ta, «Dante, ca să fac pipăite semenilor mei frumuseţele tale fi-«sice şi istorice !
(1)	Ve(JI No. 49—50.
(2)	O mică plantă ce cresce pe munte.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1603
«... Adio Flămânda I ori unde sdrta mă va aruncă, tu vei «fi steua polară a sufletului meii» (incliee poetul)...
*
* *
Acum patru-cjecî şi atâţea de ani, poetul Aricescu îşi zu-grăvesce atât de viu Câmpulungul, oraşul său, locul nasce-rei, atunci când nu eră încă aşâ de înfrumuseţat ca a<ji cu şcoli mari şi bune, cu clădiri şi vile ce întrec pe multe din alte oraşe mai mari; cu băi minunat de bine construite, după modelul celor mai moderne băi, unicele pdte, la noi în ţară de acest fel, cu liidroterapie şi inhalaţie, etc.
Băile Câmpulungului
Aceste băi sînt făcute pe acţiuni, ceea-ce însemnă că a început şi la noi a se desvoltâ iniţiativa particulară, deci am început a păşi pe o trăptă mai sus, pe scara economică şi comercială. Aceste băi sînt încunjurate cu o prea mândră grădină, plină cu arbori şi flori, întretăiată de multe pietruite cărăruşî (.alee*) bine îngrijite ; aici visitatorul răsuflă în tihnă cel maî curat aer dătător de sănătate.
In centrul oraşului mai este o grădină publică bogată în pomi de ornament, bine îngrijită şi semănată cu câte-vâ pâlcuri de bradî tineri, ce semănâ a fi de 2—3 ani.
Tot în centrul oraşului mai e un frumuşel, dar cam mic, Bulevard, în capul căruia veghiază ca o santinelă mândră statua de bronz a lui «Negru- Vodă.*
www.dacoramanica.ro
1604
ALBINA
Cu cât este dar astăzi mai frumos Câmpulungul de cum eră înainte cu 40 de am, mi-1 pot descrie, căci prea frumos l’a zugrăvit atunci poetul.
*
* *
Pe un şes întins, pe malul drept al rîuluî tîrguluî, la jumătate distanţă între Câmpulung şi satul Schitul Golescî, cale aprdpe de 1/s de ceas, la răspântia drumului ce trece de la Tirgovişte peste muscele spre Curtea de Argeş, pe locul numit Grădiştea se află, în formă de dreptunghiu, urmele unei cetăţi daco-romane, Zidova sau Zidava.
Urma zidurilor se cundsce şi a<jî, căci a rămas ca o ridi-cătură de jur împrejur, acoperită cu bălării; iar înăuntrul fostei cetăţi se văd urmele săpăturilor ce s’au făcut de s;au desgropat multe lucruri. Nici nu este locul aici a istorisi despre acest tesaur istoric şi arheologic şi nici nu sînt destul de competinte în asemenea materii. Amintesc numai faptul care are în sine un prea mare interes din punctul de vedere al istoriei ndstre naţionale (1).
*
♦ *
înainte d’a termina este bine să amintim că se face în a-cest oraş la sf. Ilie, în fie-care an, un bâlciu. Acest sbor, cjice Aricescu, trebue să fi existat şi înainte de Negru-Vodă, şi pe timpul invasiunilor barbare, când Românii fugeau prin munţi; trebue să fi existat pentru schimbul obiectelor de prima necesitate. Acest sbor în vremile de grea urgie se făcea în munţi; aşâ, este un munte care pînă aijlpdrtâ numele de «Sf. Ilie;» iar dintr’un vechiu zapis, aflător în mâinile unui Rucârean bătrân, în care se (jice între altele: «Şi am beut adalmaşul la sborul ha Sînt Ilie, aici sus, pe cresta plaiului Sînt Ilie,» se deduce acest adevăr (2).
*
* *
In Câmpulung (Jiua de tîrg este Sâmbăta în fie-care săptămână, contra obiceiului de prin cele-l-alte oraşe unde Sâmbăta mai mori de fonie din causă că aprdpe tote prăvăliile sînt închise, negustorii români nefiind dor câte unul ca de leac, ci numai jidani.
Sâmbăta vin la tîrg sătenii cu multe lucruri de vîmjare şi-şi cumpără altele în schimb; iar în Sâmbăta lui Sfîntul Toder (prima sâmbătă a postului mare) vin îmbrăcaţi cu ce au mal bun, însurăţeii din acea iarnă. Tinerii cu zeghea, co-jocelul, căciula şi pantalonii albi de aba, cel mal buni; iar 1 2
(1)	D-l Gr. Tocilescu, arheolog, profesor universitar a amintit despre acestă cetate în discursul ţinut anul trecut la inaugurarea statueî luî Negru-Vodă, şi a făgăduit că va începe a scrie de săpături şi cercetări.
(2)	Citaţia-î luată după Aricescu, bătrânii spun acelaş lucru.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1605
tinerele neveste cu fotele şi ilicul ţesute de mâna lor şi împodobite cu fluturi şi fel de fel de flori cusute cu fir; iar la gât purtând câte 2—3 salbe de poli, galbeni, lire şi alţi bani mari de aur de-ţi îau ochii când te uiţi atât la bogatele salbe cu totul-luî-tot de aur, cât şi mai cu semă, la cele ce le portă la gât, albe, rumene, frunidse şi drăgălaşe, acoperite cu câte o maramă de mătase subţire ca aţa de păianjen şi adumbrite de o pălăridră băeţescă, mică şi rotundă
Pentru cine nu-1 obicinuit cu aceste obiceiuri, cea mai fru-mbsă Sâmbătă la Câmpulung, e Sâmbăta lui sf. Toder.
*
* *
Cam acesta-î Câmpulungul cu câte-vă din împrejurimile sale, descrise fdrte pe scurt, cât se p6te prinde dintr’o aruncătură de ochi şi o asvîrlitură de condeiîi.
Cine va trăi şi va voi a veni la vara viitdre aici va vedeâ • şi va observă mult mai multe frumuseţi de câte am spus eîi. Nu uitaţi însă nici Sâmbăta lui sf. Tdder.
I. N. Ciocan.
SALCÂMUL
(Robinia pseudo-acacia.)
cost cu prisosinţă cunoscut arbore, ce cresce de 20 metri, din familia papilio-naceelor, e escelent pentru împăduriri în nisipuri. In pămînturî bune e păcat a nu se înlocui cu Arţari Excelsior şi Frasini Negundo.
Cel d’întâiu Salcâm a fost introdus în Europa la 1637 la Museul de Paris şi gravura nostră îl în-făţişeză ast-fel cum există şi a<;lî viu, de şi bătrân de 2V8 vecuri.
De fel din America de Nord şi Mexic, a$i s’a na-turalisat în România. Se înmulţesce uşor prin seminţe; pueţii ce es din rădăcinele bătrânilor salcâmi, nu se prind aşâ de uşor ca cei din pepiniere. Cu cât lemnul e de fraged când e tînăr, cu atât e bun pentru foc, tumurlucî, când îmbătrânesce. Furtunile rup adesea din crăngile de sus ale salcâmilor. La geruri mari unii salcâmi tineri se usucă.
www.dacQromamca.ro
Cel d’întâiu Salcâm introdus în 1673, ast-fel cum există şi adî viu.
# •
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1607
Pentru grădini se cultivă mal ales următorele varietăţi altoite:
R. Inermis. Salcâmul rotund e forte crăngos şi foios. Nu cresce mare. S’a propus aiurea, a se cultiva altoit jos—ca arbore furager— vivace — pentru multul şi bunul său frunziş. N’am vă^ut încă înflorind salcâmii cugli.
R. Viscosa, cu florile rose şi mari ce înfloresc primăvara şi tomna. Acest salcâm are crăngile cleiose ce se rup uşor de vînt şi nu cresce mal înalt de 12 metri.
R. Tortuosa. Cresce la 12 metri, dă puţine flori şi e mai curând o curiositate, prin scurtele sale crăngi aşa de curios întortochiate.
R. Grandiflora, cu florile mari şi alte câte-vâ varietăţi cu frunzele mărunte dar fără flori, şi mai ales Salcâmul roşu cu florile numerose şi mari, roşii, dar aşa de expus ruperii vînturilor, etc.
Const. C. Datculescu.
ŢIGANUL LA CEP A
Un Ţigan odată a intrat să iure Când iată stăpânul în mâini c’o secure,
—	Ce cauţi Ţigane (îi cTiice) ’n grădină?
—	M’a aruncat vîntul, nu sînt eu de vină,
—	Te-a aruncat vîntul? asta nu te scapă!
Dar ce cată ghiara-ţî înfiptă în cepă?
—	M’apucaî de dînsa să nu mă ia vîntul.
—	De giaba ţigane, nu ţi-ai găsit slîntul!
Dacă e aşa dar de ce-ţî umpluşi traista?
—	Apoi românico veijî asta e asta !
Dracu a mâncat plăcintele şi cărpătorul stă de faţă. Minciună negândită.
Minciună cât Colţea de mare.
Minciună cât tote filele de mare.
Minciuna sparge şi case de piatră.
Anton Pan.
www.dacoramanica.ro
1608
ALBINA
Monumentele vechi istorice ale Târgoviştel
în partea stângă a Ialomiţeî, pe o câmpie dintre cele mai admirabile, se găsesce situată vechia capitală a jzc~ Munteniei «Târgoviştea».
Gândindu-te la însemnătatea trecută a acestui oraş îţi vin în minte următdrele versuri, în care cântă nemuritorul Vasile Cârlova ruinele ei.
O Riduri întristate, o monument slăvit,
In ce mărire înaltă şi voî aţ! strălucit.
Ce jale ve cuprinde, cum totul va pierit!
Sub osândirea sorteî de tot aţî înegrit;
Astăcji chiar, visitând ruinele ei, cu multă mâhnire le pri vesci şi nu te-ai mai îndură de a plecă, stând pe gânduri ore întregi, după cum poetul iar se exprimă mai la vale:
Eu unul, în credinţă, mai mult me mulţumesc A vostră dărâmare pe gânduri să privesc,
De cât zidire înaltă, de cât palat frumos,
Cu strălucire multă dar fără de folos.
Căci, în adevăr, unul dintre monumentele Târgoviştei, cari îi face laudă atât ei cât şi ţăreî întregi, este palatul marelui voevod, Mateiu Basarab.
Dar, O! Ddmne! privindu-1 acum, verji camerile din cart eră compusă, în ruină, zidurile mucetjite, acoperite de mus-chiu în timpul secolilor, zăcend într-o veşnică amorţire, te cutremuri! Şi când te gândescî, că aci marele voevod avu locuinţă 21 ani, şi de aci plecă în fruntea armatelor sale ca . să învingă vrăşmaşii, ce umblau a ne robi moşia şinemul!
Şi iar când te gândescî la solii trimişi de Turci a-î pune în vedere marelui voivod, că cei şapte ani de domnie s’au împlinit, şi că urmeză a părăsi tronul, din sala cestui mic palat le vorbesce (Jicend: că să piară din faţa lui, căci un Domn ca Mateiu nu se scdte numai cu vorbe ci cu lupte crâncene. Te cutremuri şi lacrămî din ocln pare că îţi pică. De lîngă palat se face un tunel pe sub pămînt, care merge pînă la rîul Ialomiţa. Acel tunel, servia voevoduluî ca loc de ascundere în timpuri grele, când era surprins de duş-
www.dacaromfmica.ro
ALBINA
1609
manî, şi tot în acel tunel se <Jice, că şi-a vârît bogăţiile luî. O mulţime de încercări şi săpături sau făcut, şi şi acum se fac, de a-î găsi comorile luî, dar în zadar e totul, căci abia puţin se cunăsce tunelul fiind în ruină.
Un alt monument, care dateză tot de pe vremea marelui voevod, este şi Chindia, turn înalt, ca de 50 m., din al cărui vîrf în vechime străjuîau soldaţi că să nu vie pe neaşteptate duşmanii. Astăzi acest turn există, ca şi în-vechime, în tătă întregimea lui. De aci de lingă turn aruncându-ţî o privire în partea de răsărit, verjî biserica Stelea, cu ale eî turle falnice. De îndată îţi aduci aminte, că a fost zidită de Vasile Lupul, în urma tractatului încheiat cu Mateiu şi acesta, ca semn că tote urile şi certurile dintre eî vor încetă, dar totul fuse zadarnic, căci Vasile rupse condiţiile alianţei făcute, iar eî deveniră iarăşi în duşmănie.
Tot de aci, de lîngă Chindia, aruncându-ţî privirea spre partea de Miaijă-ndpte, veijî mănăstirea Delu, ca la patru chilometri, aşecjată pe o poiană în vîrful unui del şi ale cărei turle falnice se înalţă mândre deasupra Târgovişteî, iar sunetul clopotelor de la Mănăstire în <Ji de serbătăre răspunde cu trufie clopotelor de la biserica Stelea, precum şi a celor-l-alte biserici din oraş.
Prin câte nenorociri avu de trecut şi acăstă Mănăstireî.de câte ori a fost bombardată de duşmani, astăcjî însă se găsesce în stare bună. In lăuntrul eî se găsesc depuse, ca vecînică amintire, osemintele capetelor marelui voevod Miliaiu, şi al luî Radu-cel-Mare, precum şi osemintele soreî luî Radu-cel-Mare, cari se vor păstră acolo, ca semn de reamintire nemurilor cum că în acest oraş a fost locul de domnie al lor. Nu trebue uitat însă, că acest oraş este patria şi locul de nas-cere a marilor scriitori Vasile Cârlova, Grigore Alexan-daescu, renumitul fabulist, precum şi Eliade-Rădulescu marele bărbat, care a luptat în tăte ramurile pentru redeşteptarea ţăreî năstre din letargia în care zăceă.
I. Miliăilescu.
Inv£ţ. Dâmboviţa.
UN CUVÎNT
In nevoi, prietenul este maî preţuit de cât banii.
www.dacoromamca.ro
1610
ALBINA
Medicamentele ce cultivatorul pote întrebuinţa la vitele bolnave.
edicamentele ce se pot întrebuinţa de către cultivator, pentru a puteă da eeleîntâiu îngrijiri animalelor sale bolnave, vor trebui să fie pe cât se pote împrumutate de la vegetale.
Vom căuta dar a face o nomenclatură de plantele usuale, care coprind ore-care proprietăţi medicinale.
Vom enumera asemenea vre-o câte-vâ din acele de farmacie, ce un cultivator ar trebui să aibă tot-d’a-una în apropierea sa, pentru a putea răspunde la întîmplările ce se pot presenta; apoi vom descrie în puţine cuvinte, formele sub cari medicamentele vegetale şi minerale se pot întrebuinţa.
Plante care moie.
Nalba. Posedă proprietăţi muetore sau îndulci-tore. Frunzele acestei plante pot fi întrebuinţate pentru a pregăti decocţiuni, destinate a fi date în băuturi, iar rădăcina ei şi părţile solide se întrebuinţeză pentru cataplasme.
Coda boului. Are asemenea prea multe propietăţi cari moe, şi se întrebuinţeză mult pe din afară.
Căpăţinî de mac. Cuprinzând asemenea propietăţi muetore, se întrebuinţeză frundele, însă băţul se va arunca, fiind vătămător.
Semînţa de in. Inul se întrebuinţeză ca grăunţe şi ca făină. Din grăunţe se produc decocturi ce se întrebuinţeză în băuturi, mai cu semă în caşuri de afecţiuni imflamatore; făina se întrebuinţeză pe din afară ca cataplasme.
Orzul. Pentru medicina veterinară se întrebuinţeză asemenea ca grăunţe şi făină. Grăunţele servesc la formarea decoeturilor; în acest cas este bine a se aruncă apa oea întâiu în care a fert orzul şi a se pune a doua, care se va întrebuinţa pentru decoct.
www.dacQromanica.ro
ALBINA
1611
Făina de orz amestecată cu apă rece sad caldă dab băuturi îndulcitore ce se întrebuinţeză mult în medicina veterinară ca remediu la mici indiposi-ţiunî.
Tărâfa. Apă amestecată cu puţine tărâţe se întrebuinţeză asemenea ca şi orzul. Ea maî bine ser-vesce pentru a se face băi muetore.
Mierea, se întrebuinţeză asemenea ca băutură.
Plante stimulante (provocătore).
Aceste plante se împart în două categorii, acele cari produc o excitaţie generală asupra tutulor funcţiunilor animale, provocând ast-fel sudorea în cea maî mare parte din caşuri, şi în acele ce lu-creză numai asupra unei funcţiuni sau numai a-supra unui organ.
Excitante generale.
Jaleşa. Acestă plantă se produce maî cu semă la uscăciune şi se cuiiosce după frunzele sale care sînt de o culore violetă sau albă, băţul său este cam pătrat, şi are un miros aromatic.
Busuioc. Acestă plantă are un miros tare şi plăcut, cresce mult prin grădini.
Rosmarin, este un mic copăcel, are un miros a-romatic, el conţine un fel de uleiu forte excitant.
Isma, este o plantă ce are frunza cam grosă şi verde, un miros pătrunzător, un gust recoritor, este forte excitantă, şi se cultivează mult prin grădini.
Muşeţelul (Romoniţa), din florea eî după ce s’a uscat se prepară băuturi aromatice.
Peliniţa, cresce prin locurile ne lucrate, pe marginea drumurilor etc., coprinde proprietăţi aromatice şi amare.
Socu, este un copăcel, florea sa are un miros a-romatic şi are proprietăţi prea stimulante. Se întrebuinţeză în băuturi pentru a provocă sudorea.
Plante speciale. In acestă clasă intră plantele purgative şi acele ce provocă secreţia urinară, şi unele
www.dacaromanica.ro
1612
ALBINA
şi altele se găsesc prea puţin printre vegetalele indigene, şi din acelea chiar sînt multe care au o acţiune prea puţin energică.
Plante purgative.
Earba mercurială. Se întrebuinţeză în decocturî şi în dosă de doi sau trei pumni într’o litră şi jumătate de apă.
Pentru a prepară un clistir se adauge, sau 50 grame de săpun, sau 200 grame de unt-de-lemn, sau 200 grame de sare pentru animalele mari.
Gi'atiala. Acestă plantă cresce maî cu semă prin locurile umede, prin mlaştine, pe malurile pâraielor; coprinde propietăţî purgative forte energice; frunzele ei se întrebuinţeză în decocturî, şi în dose de 100—150 grame pentru o litră de apă pentru animalele mari.
Plante ce provocă urina.
Sparanghel. Rădăcina acestei plante se întrebuinţeză în decocturî cu vin şi în dosă de 100 grame la o litră sau doue de lichid. Se amestică de multe ori cu plantele următore pentru a produce o lucrare mai sigură:	/
Pătrunjel, se întrebuinţeză ca şi sparanghelul.
Ononides spinosa, cuprinde multe proprietăţi pro-vocatore de urină.
Herba parietarie. Se întrebuinţeză asemenea în decocturî, şi în dosă de de 10 grame la o litră de apă.
Lichide stimulante. Sub titlul de excitante generale se întrebuinţeză asemenea lichidele alcoolice încălzite: apă alcolisată, vinurile etc.
Ele sînt întrebuinţate prea adesea în amestecătură cu decocturile de plante aromatice, pentru cuvîntul că aceste substanţe ne intrând de obiceiu în regimul hygenic al animalelor, ele sînt prea simţitore la acţiunile lor stimulante.
www.dacoroinamca.ro
ALBINA
1613
Plante astrigente şi tonice.
Plantele astringente şi tonice, au aceste proprietăţi în cantitate maî mare sau maî mică după cum conţin o cantitate maî tare sau maî slabă de tanin. Ele sînt destul de numerose. Vom însemnă aicea maî cu semă pe acele ce se găsesc maî cu înlesnire.
Stejarul. Se întrebuinţeză coja uscată întregă, sau făcută în praf, sub nume de tan, şi nucşora ce cre-sce pe frunze.
Coja de stejar, sau tanul, este un astrigent forte energic. Se întrebuinţeză în decocţiî şi în dosă de 20 grame pentru o litră de apă. In băuturi se întrebuinţeză de la 50—120 grame, în combinaţiune cu apă, şi numai pentru animalele mari. Pentru oi, capre, etc., în dosă de 30 grame.
Asemenea se întrebuinţeză şi nucşora care este un astringent maî energic de cât coja de stejar.
Bistorte. (Earba şopârlei). Rădăcina acestei plante se întrebuinţeză în dosă de 30—50 grame pentru animalele mari şi de 5—10 grame pentru cele mici.
Măceşu, frunzele luî se întrebuinţeză în decoc-turî şi ca gargarism.
Nucu, frunzele de nuc, precum şi coja verde de nuc produce astrigente forte energice, se întrebuinţeză în decocturî cu apă.
Salcie, coja de salcie verde sau uscată produce decocţiunî forte tonice.
Plopii, coja de lemn de plop conţine asemenea proprietăţi astringente însă într’un grad maî mic de cât salcia.
Gentiana, acestă plantă coprinde asemenea proprietăţi tonice amare.
Cicorea, acesta asemenea coprinde proprietăţi tonice amare maî uşore. Se gâsesce cu mare înlesnire.
A. C. Gro/.a.
Vida-CartojanT, Vlaşca
www.dacaromamca.ro
1614
ALBINA
FOLOSUL SOCIETĂŢILOR LA ROMÂNI
timpurii© prin cari trecem, prin aventul concurenţei, eflillil lupta pentru existenţă se îngreue tot mal mult — mal ales la noi Românii, cari sîntem copleşiţi de străini pe calea comerţului şi a industrielor. In mare parte aceste 2 resurse de îmbogăţire sînt în mâinile străinilor, cari sînt bine orga-nisaţlprin societăţi, mal bine pregătiţi, mal pricepuţi, mal îndrăs-neţl şi tot-d’a-una în-curent cu tot ce se petrece în totă lumea. Pe cili ce trece, influenţa streină se simte tot mal mult. Mal tote isvorele de îmbogăţire sînt în mâinile streinilor. Românii în majoritate, din causa nepregătiriî suficiente, a isolăril în care trăesc, a indiferentismului iaţă cu marea năzuinţă a streinilor, a lipsei de iniţiativă mal persistentă, a nevoinţel de a se convinge la propunerile sănătose ce li se fac, pe ici pe colea, precum şi a lipsei unei judecăţi cu prevedere asupra viitorului — pierd teren tot mal mult, în dauna nemulul în genere şi a ţârei în parte.
In schimbul succeselor politice şi de civilisaţie, ce ţara a făcut de o bucată de vreme, sărăcia naţională se întinde tot mal mult. Tote ramurile de înavuţire cad pe nesimţite în mâna streinilor. Ocupaţiunile comerciale şi industriale, atât de laboriose, sănătose şi de înavuţire, nu atrag atât de mult pe Români, căci ţinta lor bolnăviciosă sînt funcţiunile, cari pipernicesc pe om, îl fac debil, neindependent, şi fără lipsă de curaj — făcându-1 vecinie nesigur de <Jiua de mâine, ucitjendu-î în el calităţile de bărbăţie de sinceritate, de corectitudine, de devotament şi chiar şi sentimentele naţionale şi religiose — în genere calităţile morale, dacă nu tote, măcar în parte — lipsit aprope în tot-d’a-una de strictul necesar pentru trebuinţele vieţii, fiind pururea la discreţia altora— dobândind în schimb porniri de o viaţă sufletescă des-gustătore şi plină de vicii.
Agricultura numai cât mal e în mâna Românilor, pot cjice, dar e atât de prost şi nesistematic făcută, în cât şi acestă ramură, mal renumită înainte, a început a pierde din renumele de care se bucură odată, ţara nostră fiind bătută de alte ţări, cari sînt în condiţiunî naturale chiar /nai interiore şi cu teren de cultură mult mal mic, dar care întrebuinţeză mijlocele cele mai perfecţionate şi cu înţelepciune conduse de omeni bine pregătiţi, a-
www.dacoromanica.io
ALBINA
1615
jutaţî de instrumente şi maşini bune şi de societăţi cooperative şi de ajutor mutual. Pînă aci e vorba numai de agricultura propriii cjisă; căci grădinăriele să practică de streini, cari încaseză ca venit net sume mari într’un timp relativ scurt. Cele-l-alte ramuri de agricultură ca erescerea vitelor, cultura pomilor, cultura viţei, erescerea gândacilor de mătase şi a albinelor . .. sînt nesocotite. Ele se practică tare puţin, în unele părţi, şi tot după sisteme primitive. Culturile raţionale se pot socoti numai ca excepţii, de şi ţara e dotată de şcole practice de mai mulţi ani, dar pe urma cărora r'esultatele se ved forte slabe.
Apoi cultivatorii mici, dacă nu cum-vâ şi cei mari, în desfacerea prisosului din sărăcăciosa recoltă, atât ca cantitate cât şi ca calitate, sînt speculaţi şi şicanaţi de străini, mijlocitorii în desfacere, şi la plată şi la măsură. Cei fără sciinţă de carte sînt speculaţi şi şicanaţi într’un mod îngrozitor. Cât n’ar folosi, când ar lipsi samsarii streini, cari jocă un mare' rol în desfacerea de produse, şi desfacerea s’ar face prin intermediul unei societăţi.
Amestecul străinilor nu e păgubitor numai din punctul de vedere al înavuţirii naţionale, ci şi din punctul de vedere al stricării deprinderilor bune, al conruperei moravurilor nemului nostru şi al falşi licării produselor totale în genere şi a celor alimentare în parte — lovimlu-ne, după ce ne-a înjosit morali-cesce şi în viaţa nostru din punctul de vedere al sănătăţii. Nu dic că n’ar D şi excepţii. Eu	judec caşurile	în	majoritatea lor.
Ce e de făcut? Nu e chip	de	emancipare	de	jugul	economic
al străinilor în ţara nostră, sub scutul legilor existente sau chiar şi a altora ce s’ar mai puteâ face, avend noi dominaţiunea ca numer şi puterea cârmuitore în stat? Ori pote puterea de do-minaţiune ce o avem ne moleşesce şi ne orbesee să nu putem vede urmările triste ce aşteptă nemul nostru în viitor? Ori pote ţara n’are, bărbaţi patrioţi şi	cu	destul curaj	ca	să se	hotărască
a pune în serviciul nemului	şi	a ţărei totă	forţa de	iscusinţă,
năzuinţă şi bărbăţie în luptă cu străinismul?
Nu sînt pesimist. Am credinţă mare în viitorul ţărei, numai dacă Românii vor voi cu tot dinadinsul. Intre fiii acestei ţări sînt omeni destoinici, cari ar pute să îndrumeze pe fraţii lor pe cale pacînică, spre rădicare, din tote punctele de vedere.
Primele începuturi ar fi formarea de societăţi de tot felul, formate numai din Români, societăţi: şi de meserii şi de industrii, şi de comerţ şi de economie, cooperative şi de tot felul. Să luăm
www.dacaromaziica.ro
1616
ALBINA
pildă de la fraţii noştri din Transilvania, graţie cărora pot ţine piept Ungurilor. Se scie apoi că asociaţiunile jocă un mare rol în tote statele culte şi civilisate. Numai cu societăţi bine orga-nisate şi sincer şi cu devotare conduse, vom scăpă de multe rele economice de cari suferim, societăţi încurajate la cas de nevoe de stat, judeţ, comune, de alte societăţi mal mari şi chiar de particulari avuţi cu inimi generose. Numai când nu va mai fi comună fără societate, înţelepţesce condusă, fiind călăudiţi toţi Românii de aceleaşi consideraţii şi scopuri folositore nemulul nostru, numai atunci vom pută (jice că ţara nostră are viitor de aur, după menirea patriotului poet Bolintinenu.
Trebuesc lăsate la o parte tote mijlocele barbare contra străinilor, cari ne-ar compromite în ochii străinătăţii. Nu rescolele şi devastările ne vor ridică. Societăţile sînt unicul mijloc de scăpare.
Cultivatorul sâ-şî desfacă produsele prin mijlocirea unei societăţi; să-şi procure instrumentele şi maşinele, seminţele şi tot ce-î trebue, fie individual, fie în comun mai mulţi, prin intermediul societăţii din care lace parte, fiind şi calitatea mai bună şi condiţiunile de plată mai avantagiose. Meseriaşii constituiţi în societate, să lucreze sub scutul ei, ajutaţi la nevoe de societate şi desfăcându-şi produsele moderat, fie aparte, fie prin intermediul societăţii. Industriaşii asemenea. Comercianţii asemenea. Sosietăţile să aibă sucursalele lor de deslaoere şi de înlesnirea tuturor operaţiunilor, cu profit moderat în desfacere, ca toţi Românii să cumpere orî-ce de la societăţi, chiar pe credit când ar dovedi solvabilitatea prin acte sau cum societatea va crede mai nemerit.
Dacă vroim să scăpăm de străini să ne silim grabnic cu înfiinţare de societăţi bine organisate, sincer, înţelepţesce şi cu prevedere conduse, pregătind în acelaş timp pentru viitor pe toţi Românii cu cunoscînţe reale pentru viaţă.
Cu ajutorul societăţilor nemul nostru se va îmbogăţi, ideile subversive, propagate pe furiş în popor, tot de străini, nu vor mai fi ascultate, căci poporul compus din omeni cu stare, nu-i mai place să fie nici socialist, nici revoluţionar, ci e popor cu iubire de patrie, cu sentimente frumose de nem, eu sentimente religiose incarnate, cu aspiraţiuni măreţe în viitorul nemului sSă, devotat în rSsboe ţării sale în cel mai înalt grad şi cu inima şi sufletul deschis şi plin de dărnicie pentru instituţiunele ţăreî sale.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1G17
Pe lucru dar cu toţii şi fără preget, cu devotament şi cu sacrificii materiale chiar, să luptăm pentru îndeplinirea măreţului ideal.
Timpurile care trec sînt mari, iar hotărîrile-î sînt nemilose •contra poporului moleşit, nepregătit şi nepăsător pentru viitorul seu. Să profităm pe cât ne permit impejurările, ca nu, mal în urmă, să ne căim amar, dar va fi în zadar.
Gh. Todiriţă.
InvSţ. Buhurul. Bacău.
Conjunctivita foliculară în şcolă
La societatea franceză de oftalmologie din Paris, în sesiunea Maiu 1899, d-rul Delbes a făcut o comunicare interesantă pentru igiena şcolară. Din examenul a 2.540 elevi, 1.726 băeţî şi 814 fete, resultâ că 922 elevi (613 băeţî şi 309 fete) erau atinşi de conjuctivită foliculară, adică o mijlocie de 35% pentru băeţî şi 35% pentru fete.
Dacă cercetezi caşul conjunctivitei foliculare găsesc! că limfatismul ţine un loc mare. Delbes examinând gâtlejul la vre-o 922 elevi atinşi de foliculită, a găsit existenţa în acelaşi timp de mărirea amigdalelor şi de vegetaţiunî adenoide în proporţia de 49% la băeţî şi 53% la fete.
Crescerea ganglionară a lanţului sub-maxilar şi cervical este de o potrivă de des (63% la băeţî şi 70% la fete), coexistenţa relelor formaţiuni dentare sînt de o potrivă interesante de semnalat, căci există la 39% de băeţî şi 18% a fetelor examinate.
Alături de limfatism ar fi cu putinţă să se facă un loc sifilisului. Conjunctivita foliculară sifilitică a fost deja descrisă ca manifestare a periodei secundare. Pote că dacă s’ar examina conjuctivită sifiliticilor ereditari, s’ar găsi adese ori la bolnavi ipertrofia foliculilor conjuctivale.
După examenul căuşelor generale cari se pot invoca în etiologia conjuctivitei foliculare, autorul trece în revistă căuşele locale: iritaţii medicamen-tose, afecţiuni din vecinătate, vicii ele conformaţie.
«Albina II>	1C2
www.dacaromamca.ro
1618
ALBINA
Fiind dată frecuenţa conjuetiviteî foliculare la şcolari şi acest fapt că multe afecţiuni oculare nu so descoperă la examenul medical, autorul stărue asupra necesităţii de a organisa în tote judeţele un serviciu de inspecţiune oculară a şcolelor. Inspec-ţiunea oculară, care ar aduce servicii însemnate elevilor, familiei lor şi statului, ar trebui să funcţioneze cu concursul institutorilor şi profesorilor cari ar luă ei înşi-şî acuitatea visuală a medicilor de cantone cari s’ar însărcina cu bolele externe. Sarcina medicului inspector ar fi dar destul de mărginită pentru ca să facă o operă forte utilă. Ar trebui ca guvernul să se preocupe de acestă chestiune.
ubiţiî mei! Ca om ce şciu puţină carte, am citit prin cărţi multe şi frumose. Din cele-ce am citit eu, voesc să ve spun şi vouă câte ceva. Să nu credeţi că sfa-
câ sînt scdse din cele ce am păţit eu. Tot ceea-ce voîesc să vS spun este scos din cele-ce au păţit alţii. Eu, numai voîesc să vi le arăt aci, ca ast-fel, ceî-ce n’aţi avut prilegiu a le citi prin cărţi să le citiţi aci. De rîndui ăsta voiesc să vS spuiu ceva din scrierile lui Benicunin Franclin, care a fost un bărbat fdrte renumit şi a trăit în America acum 100 de ani şi mai bine.
Să luăm aminte, căci multe vom învăţă din viaţa lui.
Părinţii lui erau săpunarî săraci. Beniamin ca copil a trebuit să dea ajutor părinţilor lui la facerea luminărilor şi a săpunului; însă lui îi plăcea atât de mult învăţătura în cât, de când eră de 11 ani îşi da pe cărţi toţi banii ce-î căpătă şi el, numai ca să aibă cărţi pe ce să citescă şi să înveţe. Tot timpul când nu avea lucru, el nu şedea, ci într’una ci-teâ. Fără de citire el nu pute trăi întocmai ca şi fără de mâncare. El nu citiâ numai aşa cum fac unii, numai să-şi omdre urîtul stând fără de lucru, ci el, citea pentru ca să-şi înavuţăscă mintea şi să-şi cultive inima. Nu făceâ paradă de citire, ci citiâ, ca tdtă vorba s’o pricâpă şi tot odată se încercă să urmeze cele tjise în cărţi.
Dr. I. S.
CÂTE-VA SFATURI PENTRU SĂTENI
Despre economie.
^ turile ce voesc să vi le dau sînt scrise de mine sau
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1619
Când fu în vîrstă de 12 ani a mers la un frate al său maî mare, şi la el învăţă arta tipografică, căci acela eră tipograf. A lucrat el ca tipograf pînă când avu vîrsta de 17 ani, adică tocmai 5 ani, apoi merse la un tipograf străin. Aci, pe lingă lucrările de tipografie, nu se lăsă nici de citit. Nu-1 cădea o carte în mână pe care el să n’o răsfoiască şi dacă îl eră necunoscută nu se lăsă pînă n’o citea t6tâ cu cea maî mare luare aminte, pînă ce pricepea tot ce eră scris. Pe lîngă citire se mai deprindeâ şi în scriere şi compunere. Beniamin Franclin se făcu ast-fel, singur, prin învăţătura din cărţi şi fără profesor, din meseriaş, unul dintre cei mal învăţaţi şi mal cu renume bărbaţi al timpului său. El se hotărî să se facă om învăţat şi se făcu. Aci se adeveresce proverbul: «Prin voinţă se face totul.» Vedeţi ce păte o muncă îndelungată şi sîrguinciăsă; vedeţi ce păte face citirea cărţilor bune.
Beniamin Franclin a lăsat o mulţime de scrieri după sine, cari coprind cele maî folosităre învăţături pentru viaţă. Din scrierile Iul, volesc să vă povestesc şi eu câte ceva, după cum le-am citit şi eu în cele mal multe cărţi de şcolâ, mal adăogând pe ici pe colea şi de la mine; însă fărte puţin, ca să nu mi se tjică: «meşterul strică, şi drege de frică.»
Călătorind odată — cjice Beniamin Franclin, — m’am oprit într’un loc, unde eră adunată o mulţime mare de ămenl, cari aşteptă să se ţie o licitaţie. Eră cam de timpuriu, licitaţia nu se începuse, şi omenii, vorbind între el, se plângeau de vremurile cele grele, în cari au ajuns. Unul se văitâ că-s prea scumpe bucatele, altul că sînt prea eftine, după cât a fost de scumpi lucrătorii şi învoelile, altul că viile nu mal rodesc ca mal de mult, altul că porcii mor într’una şi că nu se îngraşă nici cu napi, nici cu lubenl (dovlecl) şi că mal bucuroşi ar mâncâ porumb, că Dumnezeu a luat mana la stupi, altul că ţarinile nu maî rodesc ca alte dăţî, ba altul că dările (birurile) sînt prea scumpe, şi aşâ fie-care avea câte-cevâ de (Jis în contra vremurilor rele ce i-au ajuns. Un bătrân, care se vedea om cu stare şi cu socotălă, sta de o parte. El tăcea şi ascultă sfaturile vecinilor săi. Alt om mal tînăr, voind să scdţă pe bătrân din tăcere, îl întrebă: «Dar dumnăta, moş Nicoîae, ce did de vremurile astea grele? Nu ţi se par şi dumitale că dările cele multe ne vor duce la sapă de lemn ? Moş Nicolae ridicându-se încetinel, rjise: Sînt gata a vă da un răspuns şi un sfat bun şi încă pe scurt, căci vorba cela: «E destul o măciucă la un car de 61e şi pentru omul care pricepe e destul o vorbă bună.» Toţi ămenil se adunară împrejurul bătrânului şi-l rugară să-şl dea şi el părerea.
Moşul începu ast-fel:
Bunii mei vecini şi prieteni! Intru adevăr, dările sînt fărte
www.dacoromamca.no
1620
ALBINA
grele în (Jilele ndstre! ba sînt atât de grele în cât n’am pomenit nici odată de când sînt; însă, dacă noi n’am avea alte dări de cât numai pe cele care ni le cere stăpânirea, uşor ne-am plăti de ele; dar noi mai avem şi alte dări, cari ne apasă cu mult mai greu. Lenea, d. e., îea de la unii de doue orî mai mult de cât perceptorul; mândria costă pe alţii de trei ori atât şi prostia de patru orî mai mult. De dările acestea nimeni nu ne pdte scăpa, de cât hărnicia ndstrâ şi mintea, după proverbul: Unde nu e cap, e vai de picidre! Dar să nu credeţi că sîntem pierduţi încă, numai să urmăm sfatul cel bun, care ne (Jice: «Ajută-te că apoi şi Dunmedeu te va ajută!
«Cum ar strigă Omenii, dacă cine-vâ i-ar sili să lucreze numai a cjecea parte din an pentru altul, cum ar fi fost claca;, şi în contra lenei nu strigă nimeni, cu tdte că ea răpesce dmenilor cu mult mai mult. Socotiţi numai cât pierd acei ce-şi petrec timpul în nelucrare, în lene şi în petreceri, şi veţi vedea că am dreptate. Dar lenea e şi începutul tutulor răutăţilor ; ea pe lîngă aceea că aduce sărăcie şi băle, şi scur-tâză viaţa omului făcendu-1 neputincios şi gonindu-1 în fuga mare spre mormînt, că acolo se pote lenevi după plac. Lenea este o rugină care rode la sănătatea trupului, precum rdde rugina la fier ori precum rode viermele la rădăcina florilor. Cheia care nu o întrebuinţezi, se ruginesce; iar cu care tot închidem şi deschidem e lucie ca argintul. Apa din bălţi, care nu mai curge nicăerî se împute; iar despre omul leneş se (Jice: îi pute urma de lene, sau taie câinilor frunză, sau mână găinele la păşune, sau scdte pisicile la plimbare. Deci, iubiţii mei vecini, dacă ve iubiţi viaţa, jireţuiţî şi timpul din care e compusă viaţa. Cât pierd unii numai din pricină, că dorm mai mult de cât ar trebui, fără a se gândi că vulpea dormind nu vîneză nimic, şi că în mormînt, trebue să dormim chiar de nu am voi. Timpul pierdut nu se mai întdrce, şi ceea-ce cjicem noi: «am timp destul,» rar ne a-junge spre a ne isprăvi lucrul. Să ne punen deci mâînele în mişcare pînă ce avem putere în ele. Leneşului tdte i se par grele, iar celui bărbat tdte i se par uşore. Cine se scolă târziu, îşi isprăvesce lucrul târziu, sau nu-1 isprăvesce de loc căci îl apucă ndptea. Lenea aşâ se mişcă de încet în cât o ajunge sărăcia din urmă. Mână-ţî tu trebile tale, şi nu aşteptă să te mâne ele pre tine. Culcă-te sera de vreme, scd-lă-te de dimineţă, apoi lucreză şi vei rămâne sănătos, te vei înavuţi şi vei deveni înţelept, şi nu-ţi va pute <Jice lumea: «ajuneză robul lui Dumne4eu căci n’are ce mânca.»
(Va urma).	Din cărţile sătenuluî, de
Dobre Ştefănescu
Urxceni-Ialomiţa.
www.dacaromanica.ro
Plopi negri obicinuiţi
Ve(jtf No. 50.
1622
ALBINA
TRANDAFIRUL
stare sălbatică trandafirul nu are de cât 5 petale; prin a	cu*tur^ însă s a ameliorat treptat ast-l’el că astăzi există
o mulţime de varietăţi de trandafiri fcu un număr în-semnat de petale,, cari prin modul sistematic cum sînt aranjate constituesc frumuseţea trandafirului. Se cunosc astăcjl peste 130 de specii botanice, tote originare din emisferul boreal, din Kamciatka şi Japonia pînă la costele occidentale ale Europei. Se găsesc câte-vâ specii şi în America de Nord. In partea de miafjă-di a Europei tote speciile sînt rustice, adică resistă iarna afară.
Trandafirul s'a cultivat cu îngrijire încă din timpurile cele mal vechi; cântat şi celebrat de toţi poeţii lumei, citat de autorii greci şi latini, el a fost tot-d’a-una un obiect de admira-ţiune, pururea la modă şi considerat ca regină a florilor.
Grecii făceaţi din petalele trandafirului un fel- de pomadă; de aseminea le întrebuinţau în bucătărie pentru parfumarea bucatelor şi preparau un fel de vin de trandafiri, cu miere şi vin adevărat, care stătea 30 de rlile pe petale de trandafiri.
AstăclI chiar dulceţa şi oţetul de trandafiri sînt preparaţiunî speciale ale Orientalilor.
Tote poporele au adorat trandafirii. Romanii însă au fost cel cari s’aii lolosit mal mult de parfumul şi frumuseţea lor. Când în Italia nu erau destul trandafiri pentru a furnisa Roma, se aduceau din Egipt corăbii încărcate, căci pentru extragerea parfumului, pentru decorarea carelor de triumf, pentru corone, pentru nunţi, pentru înmormîntărl etc., trebuiai! cantităţi enorme de flori de trandafiri, pe cari tîrgurile din Roma nu puteau să le procure. Chiar şi pernele de dormit erau umplute cu fiori de trandafiri, iar mesele şi podela erau acoperite cu un strat gros de fiori.
La un banchet dat de Cleopatra (1) lui Antoniu (2), florile de trandafir împrăştiate pe jos au costat (socotit în banii de atjl) 3.750 lei. împăratul Neron a cheltuit 750.000 fr. pentru trandafirii aduşi din Asia ca să împodobăscă o masă dată în onorea unul ospe.
Cu totâ dragostea mare ce o aveau Romanii pentru fiori şi în deosebi pentru trandafiri, totuşi erâ oprită întrebuinţarea lor în timpul când statul erâ în pericol. Pliniu spune că în timpul celui de al doilea răsboiu punic, un zaraf eşind în laţa casei lui cu o coronă de trandafiri, a fost închis din ordinul Senatului şi nu i s’a dat drumul de cât după terminarea răsboiulul.
Grecii l-au consacrat zeiţei Venus, căci «când Yenus, eşind din sînul măreî, surise zeilor fermecaţi de vederea el, o cji nouă lumină universul: în acel moment s’a născut trandafirul!»
După fabulă, trandafirul a fost alb la început, apoi s’a colorat cu sângele lui -Cupidon sau chiar al Zeiţei Venus.
(1)	O regină a Egiptului.
(2)	Un general Roman.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1623
Alţii îl atribue lui Bacus care alergând după o nimfă o ajunse lîngă un stuf de mărăcini, de care i se agăţase vestmîntul, a-tuncî îî <jlise: «Frumosă nimfă, eti sînt Bacus, <jeul vinului şi al veseliei, tot-d’a-una tînăr.» Şi atingând cu braţul lui stuful de mărăcini, porunci să se acopere cu flori, a căror dulce roşiaţă să semene cu roşiaţa pe care pudorea o întinse pe obrajii fru-moseî nimfe ! pişe şi trandafirul se născu.
Trandafirul este în general simbolul frumuseţe! şi al graţiei. Trandafirul alb este emblema virginităţeî şi a nevinovăţiei; trandafirul roşu este emblema amorului; trandafirul de lună al frumuseţe! tot-d’a-una nouă.
Trandafirul este de asemenea privit ca emblemă a plăcerilor trecetore ale vieţeî.
Un frumos obiceiu la cel vechi eră că într'o anumită cji se serbătoriau trandafirii în amintirea celor morţi.
Astăfjl chiar mal există în Franţa un obiceiil de a se sărbători trandafirii în fie-care an, când se dă un trandafir ca premiu celei mal cinstite fete din localitate.
In China, de asemenea s’au cultivat trandafirii din timpurile cele mal vechi.
In biblioteca împărătescă se găsesc peste 1.500 cărţi asupra culturii trandafirului şi 500 alte volume cari trateză despre întrebuinţările speciale ale trandafirului. Chinezii exportă cantităţi mari de apă de trandafiri şi fabrică nişte perniţe mirositore şi un fel de unt de trandafiri cari a& puterea—se (Jice — de a a-lungâ spiritele rele, de a vindecă bole şi de a împrăsciă gândurile rele.
In grădinile împăratului chinez se cultivă aşâ de mulţi trandafiri, că numai din vînclarea parfumului extras din flori se câştigă peste 120.000 fr. de şi numai curtea împărătăscă şi mandarinii aă dreptul să se folosescă de parfum, iar cel-l-alţî Chinezi sînt aspru pedepsiţi când sar găsi la el măcar o sticluţă cu parfum.
In Europa, cultura trandafirilor pentru esenţă se face în Ru-melia, prin împrejurimile Balcanilor. Esenţa se extrage numai -din petale prin distilaţiune; cea mal bună esenţă este cea extrasă din petalele de roşa centifolia. Pentru a obţine un chilo-gram de esenţă trebuesc 35.000 chilogr. de petale; şi se vinde, după ani, cu 2—3000 fr. chilogramul.
In Turcia şi în ţara nostră, se cultivă o varietate cunoscută sub numele de trandafiri de dulceţă, din care se face dulceţa de trandafiri.
Trandafirul cel mal vechiu cunoscut pînă acum este la Catedrala din Hildesheim (Prusia), este de o mie de ani. Din trunchiul său principal, care are 0,35 c. m., diametru, se întind 5 ramuri de câte 5 m. lungime. încă în evul mediu, episcopul Uesilan i-a făcut un acoperiş spre a-1 păzi contra intemperiilor.
www.dacoromamca.ro
1624
ALBINA
Propagarea vaccine! prin institutori şi instituire
.||%i?ervieux a comunicat Academiei de medicină din Paris la 9 Maiu 1899 raportul său ofi-cial asupra institutorilor şi institutorelor cari ati contribuit maî puternic la propagarea vaccine!. Dînsul semnaleză acest fapt important că numărul de candidaţi car! au concurat la recompensele ministeriale e maî mult de cât îndoit. Anul trecut,, acest număr eră de 8.759, anul acesta este de 17.141.
Resultatul e forte fericit, în acest sens că corporaţia institutorilor este pusă în condiţiunile cele maî favorabile pentru a face să străbată bine-facerea vaccine! în localităţile cele maî de jos şi în mediile cele ma! indiferente. Feluritele acte îndeplinite de institutor! car! au concurat pentru recompensele propuse, dovedesc serviciile, pe car! le pot da. Uniî, şi e numărul cel maî mare, făceau demersuri pe lîngă familii pentru ca să facă vaccinarea copiilor lor. Alţi! cereau nu num a! vaccinarea dar şi revac-cinarea elevilor în vîrstă de maî mult de 10 ani. Alţiî provocau inocularea tuturor locuitorilor ţăriî când există vre-o epidemie de variolă. Un număr ore .carî de institutori şi chiar de institutore s’ati armat de lanţetă pentru a suplini insuficienţa numerică a medicilor sau a moşelor însărcinate cu acestă îngrijire. Alţiî în sfîrşit au instituit, fie pentru eleviî lor, fie pentru locuitorii comunei, conferinţe destinate ca să facă să fie apreciate avanta-gele vaccineî şi a împrăştia ideile falşe sau greşelile carî domnesc în unele regiuni.
Dr. I. S.
UN CUVÎNT
Fii de o potrivă cu toţî cei buni, măcar de-î în-trecî cu starea şi cu mintea.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1625
Mesiirî de apărare împotriva anginei difterice şi a crupului (anghina, guşter)
Anghina difterică şi crupul (guşterul) sînt bole molipsi-tore şi forte primejdiose.
Pentru a feri pe copii de asemenea bole, părinţii trebuesc să urmeze urmâtorele sfaturi, mai ales în timp de epidemie:
1)	Să deprindă pe copiii mai mari de la 3 ani în sus, să facă gargară regulat în fie-care di cu apă fiartă şi răcită în care se storce lămâe (o jumătate lămâe la un pahar cu apă), sau cu acid boric topit în apă, în soluţiune de 4 la sută, o parte acid boric în 25 părţi apă şi care se găsesce la tote farmaciile.
2)	Să oprescă pe copii de a se duce prin case unde a zăcut sau a murit cine-vâ de Anghinâ difterică sau Crup şi să nu primescă nici un lucru de pomană de la omenii cărora le-a murit vre-un copil de aceste bole.
3)	Să oprescă pe orî-cine de a săruta pe copii, mai ales în gură.
4)	Să supravegheze ca tote lucrurile cu cari beau şi mănâncă copiii precum şi batistele, şervetele şi prosopele lor, să le slujescă numai lor, iar dacă sînt întrebuinţate şi de cei-l-alţi din casă, ele să fie bine spălate cu apă fiartă înainte de a fi date şi copiilor.
5)	Să se oprescă cu totul copiii de a cumpără lucruri de mâncare de la vîndetoriî de pe strade.
6)	In timp de epidemie părinţii să nu ducă pe copii la biserică spre a-i griji, ci să cheme pe preot acasă pentru ca părinţii să fie siguri că linguriţa curată de acasă, cu care se va da copiilor stînta grijanie nu-î va molipsi de An-ghină difterică sau Crup.
7)	îndată ce un copil dă semne de bolă, îşi pierde veselia, are puţină căldură sau gâlci, părinţii să arate numai de cât pe copil la un doctor.
Babele de mahala nu pot să vindece Anghina difterică şi Crupul. Numai doctorii au un remediu (leac), anume Serul Antidifleric, cu care vindecă repede aceste bole, dacă sînt chemaţi de la început O întârdiere chiar de o di din partea părinţilor, pote să coste viaţa copilului bolnav.
www.daconmanica.ro
1626
ALBINA
8)	Când un copil se înbolnăvesce de Anghina difterică sau Crup, părinţii trebue să-l despartă numai de cât de cei-l-alţi copii sănătoşi.
9)	In odaia bolnavului să intre numai personele cari îngrijesc de bolnav.
10)	Aceste persone nu trebue să trecă în odaea copiilor sănătoşi, pînă ce nu se vor spălă pe mâini cu săpun şi spirt, şi pînă ce nu vor face gargară. Când lucrul e cu putinţă e mai bine ca personele cari îngrijesc de bolnav, să nu aibă a face de loc cu copiii sănătoşi.
11)	In timpul bolei, părinţii trebuesc să facă cea mai mare curăţenie împrejurul bolnavului, luând sema că ori-ce lucru care îl atinge scuipatul, flegma, pieliţele din gât, mucii şi scurgerile din nasul bolnavului, să fie bine disinfectat (curăţit de microbi).
Desinfectarea sau curăţirea lucrurilor de microbi, în timpul bolei se face în chipul următor:
a)	Rufăria bolnavului, schimbată mai des, trebue fiartă în leşie şi spălată bine cu săpun şi apă fierbinte.
b)	Paharul, ceşca şi tote lucrurile cari slujesc bolnavului ca să bea şi să mănânce şi cari trebue să fie deosebite numai pentru dînsul în tot timpul bolei şi cel puţin vre-o 4 săptămâni după aceea, să fie bine spălate în apă fiartă, după fie-care întrebuinţare.
c)	Lucrurile fără preţ (cârpe-pămătufuri, jucării şi altele) să fie arse îndată ce au fost murdărite de bolnav.
12)	După ce boia s’a isprăvit, părinţii să primescă şi chiar să ceră ca omenii primăriei (Serviciul Sanitar) să desinfec-teze odaea în care a zăcut bolnavul, precum şi tote lucrurile de aşternut, hainele, mobilierul din acestă odae, după instrucţiunile ce va da medicul comunal.
Dacă nu se vor urmă tote aceste măsuri, boia rămâne încuibată în casă, şi după cât-vâ timp pote să isbucnescă din nou.
DE ŢINUT MINTE
Mare bogăţie este pentru omeni cumpătarea.
www.dacarcmamca.ro
ALBINA
1627
POVESTEA VORBEI
Pe urs de urechi să-l prindă, Ursul de cap îl apucă Şi cu totul îl îmbucă;
El strigând într’a sa ghiară Ceîl-alţî cum l’a tras afară, Stau se uită cu mirare Vecjendu-1 că cap nu are,
Se ’ntreb dicend:—Frăţiore? Avutu-au Vladu cap 6re? Unul (Jise:—Nu ţin minte, Altul iar alte cuvinte,
Şi nedomiriţi l’acesta Au mers să ’ntrebe nevasta. Aşa el pe mortul lasă Şi mergend la ea acasă,
O ’ntrăbă:—Stano, ia spune, Că vrem să seim a minune, Bărbatul tău ce fel fuse, Acum cu noi când se duse, Avea cap ca fie-cine Or nu, că tu scit mai bine? Ea gândind puţin în sine,
Le răspunse:—Nu sciu bine, Dar la Paşti îmi par’ şi mie Că ’şi-a cumpărat tichie.
Anton Păun.
Povaţă pentru curăţirea nasului
Omul, care înţelege cum trebue să-şî ţie corpul curat, nu trebue să uite că şi nasul are nevoe de anumite îngrijiri. ' In adeve se scie că nasul servesce nu numai la mirosit dar şi ca filtru al aerului pe care-1 respirăm pe fie-care minut şi fără de care n’am putd de loc vieţui. Ca şi în ori-ce filtru, şi în nas remâne ceva care trebue dat alară pentru care numai suflatul mucilor nu ajunge, iar urâtul obiceiu de a curăţă nasul cu degetele ajută încă şi mai puţin la îngrijirea corectă a acestui organ.
Deosebit de acesta sînt împrejurări în care spălarea nasului e indispensabilă, ori e o bolă a nasului (ozena), ori chiar un simplu guturaiu. Şi de aceea e trebuincios, ca mij-
Treî feciori mergend p’o vale Şi zărind un urs în cale Când suia cu grozăvie Si intră în vizunie; t>ise unul:—Hai să-l prindem Şi la vr’un ţigan să-l vindem; Âltul a dis:—Cum se pote Din vizunie-I a-1 scote?
— Iacă cum, altul iar dise,
Şi îndată se descinse,
Daţi brâele fie-care Să facem un lung şi mare,
Şi legându-me pe mine Cu el de piciore bine,
Se ţineţi strâns cu tărie t Când voiţi intrâ-n vizunie, Ş’apueând pe urs d-o dată,
Să mă trageţi voi îndată,
Şi apoi daci scoţendu-1 Facem cu el ce ne-e gândul. Ast-fel dacă sfâtuirâ Brâele îşi înădiră,
De piciore îl legară Şi-n vizunie îl băgară.
Când vru mâna să întinejă
www.dacaromamca.ro
1628
ALBINA
loc de preîntâmpinare a unor bole molipsitore, să ne intre în practica de tote dilele obiceiul de a-ne spălă nasul cum se cuvine. In febrele eruptive (scarlatina, pojar, tifos etc.) mai ales e imperios cerută o metodă de irigare a nasului.
D-rul Depierris recomandă un fel de bae a nasului cu ajutorul unei pipete.
Technica băeî nasului cu acestă pipetă (înadins făcută) e forte uşoră şi bolnavul se pote servi singur. Intr’un vas cu deschiderea largă se află lichidul cu care se va spălă nasul. Bolnavul se aşedă lingă lighean, cu mâna dreptă bagă pipeta în vas ţinend-o cu degetul mare şi cel mediu şi de îndată ce se umple partea umflată a pipetei se astupă gaura de sus cu degetul arătător al acelei mâini. Apoi scote pipeta din vas şi o bagă în nas, plecând capul la o parte şi trăgend răsuflarea. După aceea trăgend răsuflare şi lăsând gura deschisă, ridică degetul arătător iar lichidul merge numai de cât în fundul nasului pe care-1 scaldă câte-vâ secunde şi apoi se scurge afară. Manopera acesta se pote repetă mereu.
Ar fi de dorit ca medicii să introducă în practica lor'un procedeu ca acesta aşâ de comod care e menit să aducă folose, atât ca mijloc curativ cât şi profilactic.
Povaţă pentru îngrijirea ofticoşilor
Ce este de făcut cu ofticoşii cari nu mai au loc în spitale şi cu acei cari sînt daţi afară din spitale? şi Domne! mulţi mai sînt de la un capăt la altul al ţărei româneşti.
Statul are în acestă privinţă o îndoită datorie de împlinit: 1-â datorie de umanitate către tuberculoşi cari tre-buesc să se folosescă şi ei de un tratament igieno-dietetic;
2-a datorie de a feri pe cei sănătoşi de molipsire.
Brouardel a spus la Berlin că trebuesc sanatorii urbane şi sanatorii sub-urbane. Şi noi n’avem nici un sanatoriu! N’avem sanatoriu nici pentru bogaţi, ei plecă în străinătate. Şi cu tote acestea la căutarea ofticoşilor sanatoriile nu sînt indispensabile, ea se pote face şi la ţară într’o staţiune cli-
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1629
materică cu mult sore, şi prin alte mijloce ca coloniile a-gricole. Numai, trebuesc silinţe unite ale statului, ale societăţilor de bine-facere şi a particularilor pentru a veni şi în ajutorul acestor mari nenorociţi cari se chiamâ ofticoşi.
SOCIETATEA FUNCŢIONARILOR PUBLICI
f

CONVOCARE
De 6re-ce Dumineca 6 Septombre 1899, nu s'a întrunit a cincoa parte din numărul total al membrilor, se face cunoscut că conform art. 103 din statute, Duminecă, 19 Septem-bre lfr99, orele 8*/* dimineţa, va nv6 loc Adunarea generală ordinară, în localul şcdlei comunale de băeţl No. 12, C. A. ROSETTI din strada Clemenţei, care so va ţine cu orl-câţl membri vor li presenţî şi în curent cu plata cotisaţiuniî, după cum prescrie art. 105 din statute.
La ordinea <Jileî este:
1.	Votarea budgetului de venituri şi clicltuell ale Societăţel, pe anul 1900.
2.	Ratificarea pensiunilor acordate de Consiliul Central.
3.	Demisiunea presintată de d-nul M. G. Popescu, vice-preşedinte.
Membrii ce nu ar pută veni la Adunare, aii dreptul să fie representaţl prin alt membru societar autorisat cu procură scrisă şi sub-scrisă de însuşi membru, şi care procură se va trimite direct societarului în caro va avea încredere a-1 represontă conform art. 106 din statute.
Preşedinte activ, DIMITRIE PROTOPOPESCU.
Secretar, B. A\ C. Beslcgcanu.
BIBLIOGRAFIE
Se recomandă d-lor profesori de religie t Morala creştină, pentru trebuinţa şcolelor secundare din'ţară» (clasa IV gimnasiu, licee şi externate secundare de fete), lucrată de d-1 Haralambie Dumitrescu, profesor de religie la gimnasiul din Câmpu-Lung. Cartea este aprobată de sf. Sinod.
Pentru comande, a se adresa d-lu! F. Gdbl fii, tipograf strada Regală No. 16, Bucurescî.
' > *
t	>.	* *
A apărut: Cartea de citire pentru clasele a Il-a, a IlI-a şi a IV-a urbană, lucrate după noua programă a înveţămîntuluî primar, de asociaţii: Lucreţia Lehliu Negoescu, profesoră, M. Niculescu (Ploesci), 6. Petrescu şi I. Ciocârlie, institutori.
Depositul la tipografia Carol Gobl, str. Domne! 16, Bucurescî.
*
* *
Caietele de caligrafie verticală, întocmite conform celor mal noi metode, de I. Ciocan, institutor, costând numai 15 bani caietul, se află în editura H. Steinberg Bucurescî, str. Şelari.
*
* *
www.dacoromamca.ro
1630
ALBINA
A apărut:
Resboiul nostrupentru neatârnare, povestit pe înţelesul tuturor, ediţia IlI-a, de cunoscutul scriitor şi colaborator al nostru G. Coşbuc.
Acestă lucrare formând un volum de 284 pagini sau 18 cole, pe hârtie gălbuie, format octav, este cea mai eftină carte literară din câte au apărut la noi, necostând de cât 95 bani. O recomandăm cu căldură cititorilor noştri de ore-ce în ea se găsesc multe lucruri folositore şi e plină de învăţături pentru nemul nostru.
Toţi cititorii revistei nostre, îşi-o pot procură prin administraţia no-stră, contra costului de 95 bani.
♦ *
Caietele speciale de lucrări lunare, de N. D. Spineanu şi Const. C. Pop.-Taşcă institutori, împărţite pe clase. Depositul la tipografia Carol Gobl, strada Domnei 16, Bucurescî.
Caietul pentru clasa I-a numai 15 bani, iar pentru a IlI-a şi a IV-a, cartonat lei 1.
* *
Caietul istoric, necesar elevilor şi elevelor din învăţămîutul secundar inferior, întocmit de Th. Avr. Aguletti, directorul gimnasiului din Tîr-govişte.
Preţul 25 bani. Depositul la tipografia «Viitorul» Elie Angelescu. Tîr-govişte.
* *
I. Loser. Istoria agricultnrei, traducţiune autorisată, de un prieten al plugarilor. Editura traducătorului.
MULŢUMIRI
Următorelor persone: I. Găprăreanu învăţător, I. Igeroşianu arendaş, 1. Vănculescu comersant, Ion M. Lăpădat comersant, Const. Gh. Mâţu comersant, Tache Coandă, 1. Oprişorianu preot, D. Coliţă, Ivan Pavlovicî şi D. Miulescu, cari au venit în ajutor cu diferite sume, pentru procurarea cărţilor de împărţirea premiilor la elevi,
Sub-semnatul învăţător le aduce mulţămirî în numele copiilor şi al şcoleî.
I. Căpr&reanu.
învăţător, Mehedinţi.
*
D-na Elena Cretzulescu proprietara moşiei Drajna a făcut donaţiune comunei Drajna de jos un hectar teren pentru clădirea noului local de şcolă.
Sub-semnatul diriginte al şcoleî din acestă comună în numele elevilor şi al obştei locuitorilor acestei comune, viu a aduce prin publicitate, cele mai vii mulţumiri, d-neî donatore pentru acestă frumosă ofrandă, pre-
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1631
cum şi d-lu! Iancu I. Gănescu administratorul moşiilor d-nei Cretzulă-scu, care a contribuit la realisarea acestui fapt.
Dea D-(jeu, ca aseminea fapte să-şi găsescă cât mal mulţi imitatori.
*
T.	Popescu.
Diriginte, Prahova.
!
Preotul Cosma Mosescu din Brăila, a dăruit bibliotecei bisericei sf. împăraţi 3 volume.
D-l I. Totan, învăţător, asemenea 4 volume istoriore morale.
D-l I. Crăciunescu din acestă comună a dăruit bisericei un Triod. D-l Toma D. Ciocan, tot din acestă comună, asemenea o Cazanie. Pentru care‘sub-semnatul le aduc vii mulţumiri în numele bisericii şi parohienilor.
T. Vasilescu.
Parol». Trestia, Buze A.
*
Pentru bine-voitorea atenţiune, de care şcola din Răducăneni se bucură, din partea d-luî C. Bogdan primarul comunei, cât şi pentru bună voinţa ce a arătat cu ocasia distribuireî premiilor din anul acesta, contribuind cu cărţi de premii în valore de 10 lei, sub-semnatul îî aduce cea mai caldă mulţumire, dorind ca şi pe viitor şcola să se bucure de aceeaşi atenţiune din parte-î.
St. Filon.
Dirigintele şcâlel.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
D-l I. Panăitescu, Socet. Teleorman. — Abonamentul d-v. pe anul II achitat, chitanţa No. 15.944.
Pr. N. Gonstantinesou, Pocio-Valisce, Gorj, Idem chitanţa 15.945.
D-l Marin M. Ionescu, Antonesci, Teleorman.—Idem chitanţa 15.440.
D-l G. Georgesea, Titulescî.-—Trimeteţî abonamentul şi vi se vor trimite numerile cerute. Bucăţile trimise se cerceteză şi se vor publică la rînd.
D-l Th. Antoniu, str. Armenescâ, Tg.-Ocna.—Trimeteţî costul pe anul curent.
P. Sitarii, Slobozia-Mândra. — Nu e de ajuns făgăduiala, rugăm trimeteţî grabnic.
D. Marinescu, Zănoga, Romanaţî. — Au trecut deja mai multe expediţii şi banii tot nu i-aţî trimis! Când ?
D-l D. Zugrăvescu, învăţător, Jiblea-Argeş.—Abonamentul d-v. achitat atât pe anul I cât şi pe al II cu acliitanţa 11.483, din erore vi s’a făcut avis.
Pr. V. Diaconescu, Tg.-Ocna.—Primit banii, vă mulţumim.
D-l C. Stănescu, Ograda.—Am luat notă, trimiteţi însă costul.
D-l I. Florescu, învăţător, Bragadir-Teleorman.—Abonamentul d-v. a-chitat cu chitanţa 15.852, adresa d-lui Păcăţianu e: Calea Victoriei, dro-ghist.
D-l D. C. Erciamt, corn. Ercia, Mehedinţi.—Nu s’a primit pînă arji.
www.dacoromamca.ro
1632
ALBINA
D-l Gh. liădăeinenu, învăţ., Ţiclon!.—S’a trimis lui C. Tauru, vă rugăm trimeteţî abonamentele. Ve mulţumim dinainte.
D-l S. Teodorescu, Zorleni-Tutova.—Adresaţi-ve la Ministerul Lucrărilor publice unde este director de serviciu.
D-l N. Bartolomei, Iaşi.—Anul I achitat cu chitanţa 7.847; iar cu chitanţa 8.551 v’am achitat anul II, corectaţi-o.
A VIS
Pentru ca d-niî abonaţi să potă prin ei înşişi controla, dacă abonamentele trimise, sau date de ei pentru a ni se trimite, ne-au fost transmise, am luat decisiunea ca cu începerea anului al IlI-lea, să dăm în fie-care Duminecă numele abonaţilor şi No. chitanţei liberate de banii primiţi în cursul săptămâneî.
Abonaţii cari ar trimite banii şi n’ar vede publicat în 2 numere unul după altul, numele lor, să ne comunice pentru a pute reclamă atât d-lor -cât şi noi.
Dăm 'astăzi lista abonamentelor primite pînă la 14 Septenibre 1S99.
Pe anul al IlI-lea:
1.	I. Căruntu, învăţător, Iloveţ-Mehedinţi ............chitanţa 15.915
2.	C.	Gliemu, Bucurescî................................... »	15.905
3.	P.	Dima, Ghisdăresci-Const............................. »	15.912
4.	S. Ţăndărenu, tel. Craiova.....................ce .	»	15.914
5. Lazăr Antonescu, Bucurescî.......................... »	15.917
15. Vasilica Stefănescu, Bucuresci..................... »	15.918 -
7.	Ilie Crivianu, învăţător, Romanaţî............ . .	»	15.924
8.	M.	Crivianu, învăţător, Romanaţî....................... »	15.925
9.	A.	P. Simionescu, Poenari-Polizu....................... »	15.928
10.	I.	I. Răianu, profesor Piteşti........................ «	15.951
11.	N. Brânzeu, profesor Pitescî..........................  »	15.952
12.	Iancu Broşteanu,	institutor,	Bacău................... »	15.954
13.	Pr. Sachelarie N.	V. Paveliu,	Constanţa............... »•	15.955
14.	M. Ionescu, elev,	Craiova.............................  »	15.956
15.	D. Betuş, Băcani,	Tutova.............................. »	15961
16.	I. Vişinescu, telegrafist, Măgurele................... »	15.978
17.	Ilie Bărbuleseu, proprietar, Zăvoenî-Vâlcea........... »	15.967
Rugăm cu insistenţă pe toţi domnii ce au abona- i mente încasate în numele nostru să le trimită de ur- 1 genţă.
« *
* *
Domnii abonaţi cari au plătit abonamentele prin alte persone, Iar nu prin mandate către administraţia revistei şi n’au primit chitanţe, sînt rugaţi a ne comunică numele şi funcţiunea personelor către cari au plătit.
www.dacoromamca.ro