Anul II
Dominicâ, 5 Septembbe 1899.
No. 49.
AL33I
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ
Abonament, pe an în ţară . . Uei 5 || Abonament, pe an în strâinât. Uei 8
»	» 6 luni în ţari • a || Un. număr.15 bani
Manuscriset» neoublleate se ard.
COMITETUL DE REDACŢIE:
P. Garboviceanu	a	G.	Adamescu
C. Rădulescu-Motru	j	V.	S. Moga
G. Coţbuc	j!	N.	Nicolaescu
I. Otescu	|	Const. C. Pop|-Taşcă
P. Dulfu	^ Gr. Teodossiu.
Redacţia şi Administraţia Str. Msntulâsa, No. 9
SUMAR:
Victor Puiu, Dntf lumină sufletului.—Miron Costin, Rădica tu s’au boeriî asupra Tom-şel-Vodâ. -Anton Pann, Povestea vorbi.—/. N. Ciocan, Câmpulungul. — Gritj. Teodossiu, Te-am prins cu ocaua mică. — Ion Crivctz, Sădirea pomilor. — G. Golaş, Petroleul. — I. P. Dobrescu, Povestea viei.—/). Mihdileacu, Legenda monastirn de la Bolovani. — T. Voi cu, Moş Goraş.—G. N, Popescu, O serbare şcolară. — C. C. Datculescu, Cultura practică a Sparanghelului.—Găinăria In Franţa.— V. S. Moga, Cronica Agricolă şi Comercială.—Un ajutor.— Informaţiunî. — Apeluri.—Adrese către redacţie.- Mulţumiri. — Bibliografie.— Poşta administraţiei.
llustrafiunî: Mănăstirea Flămânda.—Extragerea petroleuluî.—Sparanghel de Ilolanda.
APEL
La 1 Octombre 1899, revista nostră intră în al III-lea an al existenţei sale. N'am cruţat nimic pentru a face ca revista să apară tot d’a-una Dumineca. Deci, pentru a ne pute dii vreme rindui numărul exemplarelor ce va trebui să scotem pentru anul al III-lea, rugăm pe acei dintre abonaţi, cari nu vor maî voi să se aboneze, să bine-voiască a ne încunosciiaţâ printr’o carte poştală.
Toţi acei ce nu ne vor încunosciinţâ, vor fi consideraţi că continue abonamentul şi deci datori a plăti.
Suma de 5 lei, costul abonamentului anual, fiind destul de neînsemnată faţă cu sacrificiile ce facem, rugăm a ni se înainta la începutul anului, prin ma idat poştal adresat administraţiei revistei, pentru că numai ast-fel vom fi în mesură să aducem noi inbunâtăţiri, spre satisfacerea numeroşilor noştri abonaţi.
Facem încă un călduros apel celor remaşi în urmă cu plata, atât pe anul I cât şi pe al II-lea, a ne trimite banii.
Avem credinţa, că cei-ce nu ne-au trimi3 încă, a făcut-o din scăpare de vedere şi vor profită de acestă ocaziune pentru a repara gre-şala făcută pri i întirziere.
•Albina II.	9 7
www.dacoromamca.ro
1538
ALBINA
DAŢI LUMINĂ SUFLETULUI
9
— Predică —
Fraţi creştini,
iditorul a tote, hotărînd ca omul să fie fiinţa cea maî desăvîrşită dintre tote făpturile Sale, a sădit, încă de la început, în el şi frumosa dorinţă care îl îmboldesce vecinie a cunosce adevărul, a cunosce frumosul şi binele. Hotărînd de la început pe om a fi stăpînitor preste tote bunătăţile acestui pămînt, i-a dăruit şi o 7>iinte, o judecată, pe care el trebuie să îngrijescă a o face luminată şi sănătosă. Omul recunoscător proniei Dumnedeescî, a trebuit şi a căutat să îngrijescă sau să cultive mai departe acest dar ales făcut lui cu deosebire, care cu un cuvînt îl numim inteliginţă şi cine are grijă de ea, are grijă de sufletul seu. Şi, ca să vedem că noi fie-care s'ntem datori ca tot-d’a-una să ne luminăm sufletul, căci ar fi un păcat cu urmări răle pentru noi neîmplinirea acestei datorii, m’am ho-tărît a vă vorbi astădî puţin tocmai despre luminarea su-fletescă cu folosele ei, arătându-ve în puţine cuvinte cum că pe de o parte ea e o trebuinţă Jirdscă a omului, iar pe de alta, că e în acelaşi timp şi o datorie 7norală, o datorie sfintă, ce fie-care dintre noi nesmintit e dator să o îndeplinescă. De aceia vă rog să-mi daţi cuvenita luare aminte.
Cuvioşî creştini! Ca să vedem cum luminarea sufletului nostru e o trebuinţă firescă, să vedem ce înrîurire are învăţătura stăruitore şi temeinică asupra lui — căci învăţătura e isvorul luminei sufletescî. Prin învăţătură, prin carte şi meşteşug, omul ajunge, mai mult sau maî puţin, în stăpânirea bunului pe care St. nostră biserică îl numără între cele şepte daruri ale Sf. Duh şi anume cel d’întâiu : virtutea înţelepciune!. înţelepciunea e o virtute prin care omul îşi propune să făcă numai ceia ce este bine, cinstit şi potrivit cu drepta judecată şi ne dă în acelaş timp şi mijlocele de care slujindu-ne să putem săvîrşi tote acestea.
învăţătura ne insuflă încredere şi ne face să primim cu plăcere ceia-ce este bun şi folositor, deşteptă în noi pre-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1539
vederea şi paza bună în împrejurări grele şi ne lumineză sco-ţîndu-ne din neîngrijirea şi nepăsarea celor ce dic că tote ni se vor întîmplâ după cum ne este scris.
învăţătura, care e hrana sufletului după cum mâncarea a corpului, ne scote din nepricepere şi din întuneric la lumină. Învăţătura ne cultivă şi ne ţine în frâu închipuirea şi simţirea pe de o parte, iar pe de alta ne cultivă voinţa stîrnind în noi virtutea bărbăţiei, care ne dă curajul trebuitor a îndură greutăţile şi a răbda cu tărie nenorocirile şi necazurile vieţeî acesteia, fie că am fost vinovaţi a le suferi, fie că n’am fost. Acesta e o virtute nu numai vrednică de cinste, ci şi trebuitore, căci fără ea am căde de multe ori ruşinos sub povora greutăţilor vieţeî şi am ajunge de multe ori la descurajare. Luminând sufletul, învăţătura ne dă o sumă de mijloce bune cu ajutorul cărora noi să putem avă un traiu bun şi vrednic de fiinţa nostră. Ea răspunde trebuinţei nostre firesci care face din noi o făptură alesă, cum se şi cuvine să fim.
In al doilea loc, luminarea sufletului prin învăţătură am dis că e şi o datorie morală, o datorie sfintă, ce fie-care din noi e dator să o îndeplinescă. In adevăr, fraţilor, fie-care din noi scie că bunul Dumnedeu a iăcut pe om din suflet şi corp; că sufletul ni l-a înzestrat cu însuşirile cele mai alese: cu înţelegere, simţire şi voie liberă de a lucră ori-ce. Ei bine, după cum datori sîntem a ne îngriji şi păstră sănătos corpul nostru, tot aşâ avem datoria de a îngriji şi sufletul cu tote însuşirile lui. E o faptă de nerecunoscinţă faţă de Dumneqeu neîngrijirea şi lăsarea sufletului în întuneric !... Dumnedeu ni l-a dat, noi sîntem datori a-1 în-griji!... Păcătuim amar când nu ţinem samă de acestă datorie şi urmările acestui păcat cred de prisos a le arătă acum, căci ele se văd şi se simt destul de bine, de ore-ce ele sînt pricina care ne face a duce viaţa în greu.
Iar acum, cuvioşi creştini, când am vădut că luminarea sufletului prin învăţătură e pe de o parte o trebuinţă, pe de alta o datorie, să vedem unde este locul şi care sînt mijlocele prin care am putea-o noi căpătă?
Răspundem dicend că : Locul este mai întâiu şcâla întru cât ea învaţă pe om de mic copil şi apoi biserica iar mijlocele prin care se dau lumina sînt: cartea şi meşteşugul. Şcola, pentru care statul nostru cheltuesce milione în do-
www.dacoromanica.ro
1540
ALBINA
rinţa lui de a răspândi lumina ei bine-făcătore pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, este locul unde putem face să se ivescă cele întâiu lumini strălucitore ale înţelepciuneî în sufletul nostru ! Şcola ne face să devenim buni cetăţeni care să ne iubim ţara, ea ne insuflă dragoste către tot ce e bun, frumos şi folositor, ea ne face şi buni creştini. Şcola ne pune pe un drum bun în viaţă.
Am ţinut ca să vă vorbesc despre tote acestea mai ales acum când sîntem în ajunul deschiderei şcoleî. E de datoria mea să vă îndemn a face tot ce vă este spre bine şi spre folos şi de aceia vă îndemn din tot sufletul să daţi copiii la şcolă. Daţi-i să se lumineze !... Cu acesta le daţi un mare sprijin pentru viaţă, le daţi un bun mai mare ca o zestre.
. Să nu dică nimeni că: Cum am trăit eu fără carte, îmi vor trăi ei şi copiii, căci acesta nu e o judecată bună.
Alte timpuri au fost când-vâ, altele sînt acum şi altele vor fi, cartea însă prinde bine ori-cui ori-când. Trimiteţi copiii la şcolă, nu-i ţineţi de mici la muncă, căci dacă o vită nu o întrebuinţăm la lucru de cât la o vîrstă anumită, cu cât mai vîrtos va trebui să facem acesta cu copiii noştri ?
Acum când le e timpul daţi-i să înveţe carte sau meşteşug, căci le va veni şi timpul de muncă. Nu diceţî iar că nu aveţi cu ce cumpără cele trebuitore pentru şcolă, căci dacă găsesce omul mult mai mulţi bani de dat pe alte lucruri vătâmătore din tote privinţele, ca bunăoră pe băutură, cu cât mai vîrtos sîntem datori a face ce vom pută ca, cu ajorul lui Dumnedeu să putem da copiilor ce le trebuiesce spre a nu-i face să piardă bunurile ce le câştigă cine-vâ prin şcolă? Să fim mulţumiţi că avem şcoli şi cu plăcere să ne dăm copiii să înveţe carte, căci ne vor bine-cuvînta.
Iar tu, Domne Dumnedeul nostru, revarsă asupra nostră bine-cuvîntarea ta, dăruesce părinţilor voie bună spre a-şi trimite fie-care copiii la şcolă; copiilor le dăruesce pricepere şi bună-voinţă la învăţătură; iar învăţătorului nostru sănătate şi putere ca cu folos să-şi îndeplinescă greua sa chemare. A?nin.
Victor Puiu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1541
Din literatura română
Rădicatu-s’au bocril asupra Tomşeî-Vodă
de
Miron Costin (1).
omnia lui Ştefan Vodă Tomşa precum s’aii început, în vărsări de sânge, tot aşa au ţinut. Aveâ un ţigan călău, adecă pîerdător de omeni, gros şi mare de trup; acela strigă de multe ori înaintea lui, arătând la boerî: «Domne! s’aii îngrăşat berbecii, buni sînt de junghiat !» Ştefan-Vodâ la aceste cuvinte rîdeâ şi dăruia bani ţiganului.
Ce cum a tuturor tiranilor, la tote ţările în lume, urâtă este stăpânia, aşa şi a Tomşeî-Vodă. II urîse şi boeriî, măcar că erau de casa lui mal toţi, anume: Beldiman Logofătul, Bărboiu Vornicul, Sturdza Hatmanul şi Boul Visternicul; că nici eî fără groza morţel nu erau, ci umblau în tot cesul, cum se rjice, cu dilele în mână; şi fie când, unde este frică nu încape dragoste. Pentru ce, întrebând un împărat pe un dascăl, cum ar fi împărat să fie drept tuturor, au răspuns: «de nu vel fi împărat gros-nic, nimănui.» Fericiţi acel Domni cărora ţările lor le slujesc din dragoste, nu de irica, că frică face urîciune; şi urîciunea, cât de târdiu, tot isbucnesce.
Aşâ s’a prilejit şi la Tomşa-Vodă, în tote «jilele petrecând boeriî tot cu prepusuri, tot sub grijă, s’aîi vorbit cu toţii, şi aă tras slujitorii toţi în partea lor, şi pre Mârzescii cei de la Mihaiu-Vodă; şi într’o nopte au eşit cu toţii la sat la CucutenI, şi de acolo aii poruncit lui Ştefan-Vodă cu bine să iasă din scaun, că nu pote nimeni suferi domnia lui cu atâtea vărsări de sânge.
Se speriase Ştefan-Vodă de o turburare ca aceia; ci înbărbă-tându-1 cine erau pre lîngă dînsul, aii strâns dârăbaniî, cari tot pre un cuvînt eraii cu cel-l-alţî slujitori. Ci, dacă aii văcjut ban! vărsându-le Ştefan-Vodă, au stătut ei cu Domnia, şi au strigat şi târgul în lefă; şi s’aii strâns din târgovişto şi din slugile neguţătorilor şi omeni nemernici câtă-vă glotă şi la Ştefan-Vodă şi s’aii prilejit atuncea de venise şi din ţinuturile din jos nisce stegurî de călăraşi la căutare, şi erau descălecaţi la Tomescî. Aii repezit Ştefan-Vodă şi la aceia, cu lefă, şi i aii tras în partea sa.
Slujitorii ce erau cu boeriî, aucjind că strigă Ştefan-Vodă în lefă, măcar că jurase boerilor, aii început mulţi a se smulge din glota boerilor şi a veni la Ştefan-Vodă, şi în loc aii început a slăbi partea boerilor.
Daca aii autjit boeriî că nu va să iasă Ştefan-Vodă de bună voie din scaun, au venit cu răsboiii; cărora aii eşit Ştelan-Vodă înainte cu glotele sale, de laturea tîrguluî, d’asupra fântânei lui Pecurar şi scose şi tîrgul tot Ştefan-Vodă cu arme, cine cu ce aveâ; şi despre vil aii lovit călărimea ce aveâ pe glâta boerilor, din dos. 1
(1) Vet}! biografia şi portretul acestui scriitor in «Albina» No. -- Anul II.
www.dacaramamca.ro
1542
ALBINA
Fără zăbavă au început a se risipi glota boerilor; deci, şi boeriî ■cari încotro aO putut au plecat fuga, din carî îndată au prins pre Bărboiu Vornicul, apoi şi pe feciorul luî. Deci, pre Bărboiu cel bătrân în loc l-au înţepat, de-alăturea tîrgului; iar pre feciorul lui Bărboiu l-au trimes de l-au spânzurat în porta casei tătână-său. Iar Beldiman, şi Sturdza, şi Boul, năzuiră în ţara Muntendscă, unde şi acilea tot n’au hâlăduit.
Pre câţi şi aducea prinşi, pre toţi îi omorâ cu mustrarea ce avea el în obiceiu :	Să nu te erte Dumneded cu acel cap mare
al tău!» Tuturor acdstâ mustrare făcea.
POVESTEA VORBEI
n neghiob cu totul ’n vremea mai de mult Ca să-şi ia nevastă făcend şi el nuntă,
De masă bucate în gând îi venise,
Dar cu ce să fiarbă de loc nu ’ngrijise.
Socrul, ca şi dînsul, ve^end că nu-s lemne Alergă la horă pe tineri să ’ndemne,
Strigând: — Cine este mai voinic de ducă?
Să mergă îndată lemne să aducă ?
■Ginerele sare, ia car şi secure,
—	Me duc eu, răspunde, şi plecă în pădure,
Ajungând se uită la un eopac mare...
—	Să-l duc întreg, rjice, ce de mai haz are!
I-aşî face îndată pe toţi ca să-mi cjhcă:
—	Hop odată, măre! ce mai ginerică!
Dar numai el singur în car cum să-l suie?
Şi-i veni ’n gând carul alături să-l puie Ca, tăind să-l culce, drept în car să ca(jă Şi aşâ să-l ducă nuntaşii să-l va<jă.
Făcend dar el ast-fel şi tăind stejarul,
Cum că(ju, îndată îl turti jos carul.
Acum ce să facă? flueră, privesce,
Şi ’ntr’o parte ş’alta stă şi se sucesce!
Ve^end că nu-s boii, sâ-î caute plecă Cu securea ’n umer şi cu hârca secă Şi ne mai găsindu-î că î-a pierdut crede.
Iacă şi-ntr’o baltă nişte raţe vede.
Nu-î veniâ prin minte că o să mai paţă Asvârli securea să dea într’o raţă.
Nu înemeresce, raţele sbor, scapă Şi securea cade bâldăbâc în apă.
Pe loc se desbracă, se aruncă-n baltă,
Negândind nerodul c’o să paţă ş'altă.
Pe când el cu totul se da ’n afundare Să scoţă securea din apa cea mare,
Vine ore-cine pe aşcuns, în taină,
Şi-l fură de-1 lasă fără nici o haină.
După ce remase gol numai in piele Privind împrejuru-şl ve<ju floricele.
S’a pus să culegă <jicendu-şî: — Nu-mi pasă,
Cu mâînele gole tot nu merg acasă.
Ş’aşa numa-n piele se duse cu ele,
In loc de surcele ducend floricele.
Anton Pann.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1543
Din frumuseţile ţării
CÂMPULUNGUL
n mândra ndstră ţară românăscă, ţara Voîvo-dilor, cari şi-au pus capul pentru ea, multe şi nenumărate sînt locurile frumdse şi prea bogate în de tdte. Unde pui piciorul, tot iarbă verde cresce, bogăţia răsare şi norocul din belşug te urmăresce, căci e ţară plină de noroc pentru eei-ce o cunosc şi plină de mândreţurî. Ea e mal dihai ca ţările din basmele ce le mijim pe la şerţetorî în timp de iarnă, când vîjie crivăţul pe sub streşina casei şi lemnele crapă de straşnicul ger; iar noî, bătrâni şi tineri, babe şi neveste, flăcăi şi fete mari, stăm împrejurul sobei, pe al cărei prichiciîi licăresce un slab opaiţ c’o subţire feştilă de câlţî, ascultând la poveştile cu smei şi paralei pe cari cu mult gust ni le povestesc câte un moşneg, bun de taifas, albit de vremi şi de nevoi, ce şade pe un scăunaş cu trei picidre la gura sobei pe a cărei vatră plină cu jaratec învîrtesce un clesce.
♦
* *
De m’aşi aşejâ la vorbă cu d-vdstră, iubiţi cititori şi ci-titdre a harnicei ndstre «Albine,* şi aşi înşiră câte colţuri ascunse şi unghere îndepărtate, şesuri întinse şi dăluri rotunjite, munţi înalţi şi dulci coline, ascuţite muchi şi văi prăpăstidse, drumuri largi cu piatră aşternute şi poteci înguste ce se înfundă în crânguri, lunci şi păduri de vecuri netăiate; nenumărate câmpii cu orizontul larg, bogate în li-veji şi cereale, — n’aşi mai sfîrşi de scris multă vreme; iar d-vdstră harnici cititori, nerăbdători d’a află noutăţi şi frumuseţi, v’aţi prea osteni, citind, de aceea n’am să vă spuiu atâtea poveşti în aceste câte-vâ rîndurî, ci vă voiu spune câte-cevâ adevăra, tpe cât mă vor iertă timpul şi puterea.
*
* *
Un oraş frumos, mândru şi sănătos, oraş de munte înzestrat de bunul Dumnejeu, tatăl tutulor, celor văjute şi nevăZute, cu multe bogăţii naturale este de sigur şi Câmpulungul, pe lîngă alte oraşe frumdse şi măreţe, ce are ţara ndstră, România, şi pe care multă suflare românăscă n’a avut încă fericirea a-1 vede.
Datori sîntem să ne cunoscem bine ţara şi nămul, fie-care loc în parte, fie-care cotlon, fie-care oraş şi sat, fie-care un-
www.dacoromamca.ro
1544
ALBINA
gher, fle-care apă, orî-ce deal şi orî-ce vâlcea; iar pentru cei cari nu le dă mâna să cundscă aceste locuri v8<Jendu-le sîn-tem datori a ni le face cunoscute unii altora sau prin viul graiu, povestindu-le în gura mare şi destăînuind în totul-lui-tot, orî-ce bogăţie simţim că e ascunsă sub picîdrele n6s-tre în pântecele pămîntuluî şi orî-ce frumuseţe isbesce privirile ndstre; sau prin scris, zugrăvind cu cuvinte alese românesc! şi cu chipuri luate la faţa loculuî după frumuseţile ce se desfăşâră înaintea ochilor noştri, când am pus piciorul într’un oraş, într’un sat, pe un deal ori pe o vale, ce pînă atunci n’am maî văijut şi care ne isbesce văijul ori au-4ul cu fel de fel de întorsături frumdse şi meşteşugite, aşezate fle-care la rîndul seu şi după rostul cel maî înţelept de prea marele Creator al cerului şi al pămîntuluî.
M’am gândit şi resgândit o cji şi o nopte întregă cum să fac, ce să dreg şi cum s’o întorc ca să ve spun şi d-v6stră, măcar cât de cât, ceva din multele şi prea frumosele privelişti ce oraşul Câmpulung presintă celor cari îl visiteză.
*
* *
N’am să ve spui u nimic din cărţi vecin ori noi, scrise de omeni cu minte multă, orî lucruri sc6se din isvdde ruginite, căci m§ tem să nu care-cum-vâ să me încurc atât eu pe mine însumi cât şi pe d-v6stră, ci am să ve povestesc numai ceia-ce se vede şi cât se pdte vede dintr’o aruncătură£de ocliî.
*
* *
Câmpulungul, vechea capitală a Munteniei, era la începutul începutului un sat ca tdte satele, după cum spun istoriile din bătrâni, iar aijî capitala judeţului Muscel.
Nume frumos, vorbă romândscă: câmp-lung.
Şi astăcjî chiar sînt prin împrejurări maî depărtate multe păduri, dar mai cu sdmă în vremea veche, de pe când nu ţin minte bătrânii, ce maî trăesc, ci spun şi ei că au aucjit de la strămoşii lor, că în adever eră numai un singur câmp în locul unde acjî e oraşul, d’alungul unuţ rîu, câmp format ca tdte câmpiile de pe lîngă rîuri de multele revărsări de apă; iar în colo eră numai codri şi iar codri. Pe acestă câmpie aşezată între doue ddluri mai mari şi mai apropiate în formă de platou, anume: la apus, în partea dreptâ a rîuluî Dehcl Gruiul, acji păşune pentru vitele obşteî Câmpulun-gene, din care fle-care moş (spiţă) stăpânesce câte un dram două (1), iar odinidră acoperit cu păduri seculare de uriaşi braiji din cari nu se mai ved de cât numai nisce tufe de enupere, pe când în locul falnicilor braiji, distruşi de nebă- 1
(1) Unitate vâche de măsurarea şi împărţela pămîntuluî în partea loculuî.
N
www.daooromaiiica.ro
ALBINA
1545
garea în sdmă şi de lăcomia omenescă, cârtiţele şi ţîncii pă-mîntuluî, locuitorii băştinaşi aî sub-scdrţei păinînte, au ridicat milidne de moşorde ca un fel de dispreţ la adresa moşnenilor Câmpulungeni.
La răsărit în partea stângă a rîuluî, delul Flămânda pe a cărui muche stă falnic ridicată biserica cu acelaş nume ale cărei clopote aprdpe tjilnic zăngănesc jalnicul cântec al creştinilor ce călătoresc din acdstâ lume pe drumul mânăs-tireî Flămânda spre eternitate, calea mântuirei. Aici e cimitirul, locul de vecînică odihnă.
Mănăstirea Flămânda.
Acest del în pântecele său are multă piatră din care se face ipsos la fabrica ce există în oraş, iar pe d’asupra îl a-coperă livezi întinse de fineţe şi grădini cu pomi fructiferi. I.
I. N. Ciocan.
(Va urma.)
www.dacoromamca.ro
1546
ALBINA
Te-am prins cu ocaua mică.
E o (jicetdre care însemneză: văd bine ca eşti un mincinos, un palavragiu, te-am înţeles că nu eşti om de trebă, te-am prins cu mâţa în sac, te-am suprins asupra faptului — negreşit asupra unui rău, — te-am dat de gol...............
De alt-fel poporul e răbdător, o răbdare cam nepotrivită cu firea lui vidie şi deschisă. E răbdător însă pînă când e scos din sărite şi atunci din două una:
Ori nu se sfiesce de-a spune pe faţă, celui ce l-a înşelat cu vorba sau cu fapta, celui ce voesce să-l păcălescă, orî să-l momescă:
—	Te-am prins cu ocaua mică!
Ori spune altora despre cel ce l-a atins în vre-un chip că acum e degăba şi nu-1 va maî înşelă, fiind-că l-a prins cu o-caua mică.
Acestă cjicetore e de sigur forte veche. înainte vreme, când măsura de capacitate şi de greutate era ocaua, acâsta era deosebită din loc în loc ca mărime şi ca greutate.
Bietul cumpărător eră ca şi astăzi prada unor vîmjători necinstiţi. El plătiâ omenesce «ca popa» şi în schimb i se da lipsă la cântar şi la măsură. Se duceâ acasă şi între cei patru păreţi, sfătuindu-se cu aî săi, pricepea lipsa. Măcelarul îi da un sfert de oca mai puţin, cârciumarul o litră şi mai bine încaltea brutarul eră şi mai hoţ.
Veniâ însă vremea ca Românaşul să se uite maî bine la măsurile negustorului. Cum, cum, îi află meşteşugul înşelării. Atunci scos din sărite de atâta neobrăzare şi nemilă de banul lui, îi strigă negustorului, scii când îi eră lumea mai dragă:
—	Hei, hei, negustoriile, n’aî ce mai <Jice, de! De mult mă tot înşelai; dar acum te-am prins cu ocaua mică!
Şi bietul păcălit, spre a încredinţa pe cei de faţă de spusele lui, da în vileg meşteşugul înşelătoriei.
Lucrurile se petrec şi aijî sub ochii noştri. Şi cu kilogramul şi litrul, măsuri mai mici de cât cele vechi, păţim une orî aceeaşi întîmplare.
Şi în loc de a strigă hoţului, care îşi bate joc de noi şi de munculiţă ndstră: te-am prins cu kilogramul mic, ne vin pe buze aceleaşi vorbe, spuse de atâta lume înaintea ndstră.
—	He, he, şarlatane, te-am prins cu ocaua mică. De acum nu maî târguim de la d-ta.
Şi tot spunem acăstă cjicătdre care în puţine vorbe arată: amărăciune, batjocură, minciuna altora, etc. Lume multă să fie ca la bâlciu, şi să vedem apoi pe vinovatul căruia i-aî ţipat vorbele de mai sus:
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1547
— Din roş se face galben şi din galben vînăt de mânie şi de ruşine. EI, dacă ar fi pentru multă vreme!
Fie că priceput mai e şi poporul nostru cu cjicătdrele lui plină de înţelesuri!
Grigore Teodosiu.
SĂDIREA POMILOR
ădirea pomilor se face în două epoce şi anume: tomna şi primăvară. E mai bine tomna, de la 1 Octombre, fiind-că primăvara se întâmplă adesea ori să nu fie ploi şi să fie călduri mari, pe când tomna e o căldură maî mică şi nopţile sînt mai lungi şi chiar în timpul îerneî pomul vegeteză, ast-fel că pomul sădit tomna se prinde maî sigur şi câştigă un an.
Locul care este destinat pentru sădirea pomilor trebue să fie întors pînă la o adîncime de 1 metru; ast-fel pomul sădit cresce cu o forţă îndoită şi nu-şî pierde ume^ela. Dacă pomii se sădesc maî rari atuncî se fac nişte gropî adîncî de un metru şi largî de la 1 metru pînă la 2 metri. Pămîntul săpat pînă la jumătatea gropeî se pune la o parte, iar restul din fund se pune în altă parte, după ce s’a aşezat pomul în gropă, pămîntul ce fusese în faţa soreluî se pune în fund, pe când cel din fund se aşeţlă în faţă pentru a fi expus la razele soreluî, fiind crud.
Pomului, maî nainte de a-1 pune în gropă, i se taîe tote vinele sdrelite de sapă sau de casma, rămânând numaî cele subţirî şi sănătose, fiind-că vinele sug hrana cu vîrful, iar din coronă se taîe tote crăcile pînă la o înălţime cam de 1 m. sau Va m. Daca are frunze, se culeg tote, pentru ca să-şi păstreze sucul trebuincios.
Tăieturile de la rădăcină se fac ast-fel ca tăietura să fie cu faţa spre pămînt.
Când punem un pom nu trebue să-l îngropăm
www.dacaramamca.ro
1548
ALBINA
adînc cum fac mulţi dintre noi, ci numai de 3 degete să fie grosimea stratului de pămînt d’asupra, precum se vede în figura alăturată.
Lîngă pomul sădit se pune şi un par spre a-1 sprijini contra vînturilor. Gropa se umple de o palmă cu o amestecătură de pămînt bun cu băligar pînă la jumătate, restul se pune pămînt sănătos în care se pune rădăcina.
Râdă
cinî
Pămînt sănătos
Băligar
Rădăcina se pune ast-fel ca vinele să nu fie grămadă sau îndoite; după aceea se tornă pămînt mărunt, luând câte puţin ca să intre prin tote vinele.
Pămîntul în faţă se ridică în formă de lighian, în care se tornă apă proporţional cu mărimea pomului.
Pomul se legă uşurel cu teiti sau cu sforă spre a nu se vătăma.
Primăvara se face o zemă compusă din baligă de vite şi pămînt galben, în acesta se pune o bucată de var ne stins, cu care se spoesce pomul spre a fi păstrat contra soreluî şi a unor oue de omilii cari se pun pe el.
Pentru a ajunge la resultatul dorit trebue să avem la disposiţie mai multe feluri de pămînt şi anume: pămînt galben, ţelină, humos şi băligar, mai cu semă cel de vite cornute, căci cel de cai păstreză căldură
www.dacoranumica.ro
ALBINA
1549
prea multă. Pămîntul ce se pune în gropă, e bine a se amestecă cu puţin nisip spre a înlesni mat mult reînoirea şi intrarea aerului la rădăcinile pomului.
Păzind tote aceste condiţiunî, vom fi siguri că nu vom greşi nici odată.
Ion Crivătz.
_______________ FundenT, Tecuci.
PETROLEUL
^ n lămpi noi ardem petroleu. Cuvîntul petroleu însemneză «uleiii de petră. >
Oel mat vechiu popor care l-a cunoscut, au fost Indienii. Eî îl întrebuinţau ca medicament contra reumatismului.
Petroleul se găsesce în pămînt la o forte mare adîncime şi în multe ţări: în România, Suedia, China, pe marginele mărit Caspice şi mat cu semă în Sta-tele-Unite, unde există cele mal întinse reservorit.
O mare parte din Pensilvania (Statele-Unite) este formată din lacuri chiar de petroleu, iar unuia din oraşele acestei provincii i s’a dat numele de Pe-trolia.
Scoterea petroleului din adîncimile în care natura l-a aşeţlat este o lucrare forte anevoiosă.
Când după ore-cari arătări, inginerii cari se ocupă cu acest soiu de exploataţiune presupun că un teren ar fi conţinând petroleu, încep a săpa puţuri.
Spre acest sfîrşit se servesc de un burghiu (sfre-del, sondă)—bară de fer forte tare,—terminată prin-tr’un vîrf ascuţit de oţel şi fixată cu extremitatea superioră de o funie grosă şi forte lungă (de mai multe sute de metri) înfăşurată pe o rotă şi pu-tendu-se desfăşură după trebuinţă. Acestă funie trece pe un scripete, a cărui axă de fer este fixată pe un braţ al unei cumpene, un fel de maşină care re-guleză mişcarea de înaintare în săparea puţului.
Acestă cumpănă este formată dintr’o bucată lungă de lemn, aşezată orizontal, drept pe mijlocul găurei,
www.dacoromamca.ro
1550
ALBINA
pe un stîlp, putend oscila în sus şi în jos ca şi o balanţă.
O maşină cu vapori transmite acestă mişcare (oscilaţiune). La fie-care mişcare a capătului de care
este legată funia, ridică şi burghiul, pentru a cădeâ iarăşi cu maî mare forţă, adîncindu-se şi mai mult în pămînt.
Când cine-vâ străbate o regiune, unde se exploa* teză petroleul, din depărtare va vede nisce con* strucţiunî de lemn, patrate, ridicate în sus, indicând locul unui puţ.
Aceste mici construcţiunî servesc la scoterea pe* troleuluî; alături de ele se află maşina cu vapori, care face să balanţeze cumpăna.
Maşina, când se presupune că burghiul a ajuns cu săpătura în apropierea vinei de petroleu, este transportată mult mai departe. In acelaşi timp se stinge lumina ori focul din vecinătate; alt-fel a*
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1551
cesta s’ar pute comunica la petroleu şi ar resultâ o frumosă iluminaţie. Numai atât că proprietarul puţului, care a cheltuit însemnate sume de bani şi a întrebuinţat maî multe luni de muncă, ar găsi că iluminaţia l-ar costă prea scump.
După ce s’a săpat în deajuns în cât petroleul pote fi scos afară, în gaura formată de burghiu se aşe^ă un tub de pompă.
Pompa dă afară petroleul din fundul puţului, mişcată fiind tot de o maşină cu vapori.
De la locul unde se exploateză, petroleul este dus la usine, unde se destileză, curăţindu-se mai ales de gazele prea uşor aprinţlibile.
Căci în adever în petroleu, de multe ori sînt a-mestecate şi alte gaze (aprope la fel cu gazul de iluminat). Când se sapă un puţ, se întâmplă adesea explosiunî numai din causa acestor gaze, cari comprimate sub pămînt, tind a se destinde.
Când burghiul a pătruns la petroleu, ele caută a eşi prin gaură afară. Lichidul împins în afară ţîşnesce ca şi geyserii.
In acest cas nu maî este trebuinţă de pompe, pentru că petroleul ese singur, rămânend numai a-1 culege în reservore anume făcute.
Este un spectacol măreţ, privind aceste colone de petrol, cari aprinse formeză o flacără colosală, luminând pînă la mari distanţe.
Americanii, au căutat să se folosescă de gazele din petroleu.
Se formă chiar o societate din ingineri şi bancheri, avend de scop săparea unui puţ în apropiere de oraşul Pittsburg (Statele-Unite)
Odată lucrarea sfîrşită, gazele cari eşiră cu co-lona de petroleu, fură culese în reservbre considerabile, şi utilisate, nu numai pentru luminatul oraşului, dar şi pentru ori unde eră trebuinţă de încălzit, fie în case, fie în fabrici etc.
Prin acestă descoperire, nu mai eră trebuinţă ca gazul să se obţină din cărbuni de pămînt, cum se obicinuesce şi la noi, natura îl procură singură.
Cum la noi în ţară există petroleu în mare can-
www.dacoromanica.ro
1552
ALBINA
titate, dacă s’ar utilisâ şi gazele dintr’însul, atât pentru luminat cât şi pentru încălzit, atunci pădurile nostre ar pute cresce şi înverzi în pace, sau că ar fi mai puţin ameninţate cu distrugerea.
_______________ G. Coleş.
Din credinţele poporului
POVESTEA VIEI
i cjice prin tradiţiune că ceî dintâiu care a sădit via, a fost Noe, omul cel ales al lui Dumnezeu, care a dat nascere la acestă lume vremelnică după potop şi care, cu drept cuvînt, se pote numi 'ca un al doilea părinte, la o a doua lume, după cum Adam a fost numit părinte la întâia (înainte de potop).
Tocmai în timpul acela când Noe sădea via şi tot îşî căuta de treba sa, iată că scrie şi Satana (Dracu) şi întrebă pe bătrânul Noe:
—	Ce faci acolo, Noe?
Ce pot, Măria ta, răspunse Noe, că doră astă culme cu vie îmbrac !
—	Şi dacă astă culme cu vie veî sădi, ce erecţi că o să crescă şi ce-ţl va folosi?
Iar Noe îi răspunse:
—	Va cresce prea frumosă şi îmbelşugată pomă şi bună şi gustosă, cu sfîntă băutură, ce are să încânte inima şi întârescă voinţa şi în cer te avîntă!
Şi-î cţice lui Satana:
—	Să-mî faci şi mie parte din via ta, bătrâne, căci scris aşa este în carte, că din drepte agonisite, de vei vrea, de nu veî vrea, din două, în jumătate Satanei ai să daî!
Bătrânul Noe se supuse voiei Satanei, iar acesta ca să-şi cunoscâ partea făgăduită, îndată aduse un mieluşel, îl înjunghieri cu sângele lui, adăpă butaşii săi de vie. După aceea mai ucise un leu, apoi un porc şi în fine o maimuţă şi cu sângele lor stropi frumosele sale viţe.
Satana d’atuncl s’a făcut părtaş la tote viile din lume; aşa, că bătrânul Noe de mult a murit şi Satana pînâ astăclî îşi păstreză partea sa cuvenită.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1653
Şi tot de acolo vine, că, atunci când bel vin prea mult, te face mai întâiu ca meiul, al doilea leii te taci, al treilea — cu er-tare — ne apropie de porci. La a patra apoi cu totul prost te face, căci începi să te strîmbî în mod ridicol, întocmai ca o momiţâ şi faci caraghioslâcuri, saii nu scil ce mal faci. Ba ce e mal mult, nici nu poţi să mergi şi nici chiar să zaci nu poţi.
I. P. Dobreseu.
Ilfov.
Legenda Monastiril de la Bolovani
«||am la o depărtare de apropo două chilometre la Nord de m cătunul Schit, (corn. Comăniţa jud. Olt), se află astăcjl nisce ruine şi mormane de ziduri vechi. Aceste mormane se par triste şi tăcute mal ales, când sorele trece sub orizont şi se apropie noptea. Dar altă dată când pădurile se ţineau lanţ de acolo şi pînă la podul Mavrodin, trebue să fi fost mare frică trecătorilor prin locul pe unde se află aijl ruinele mănăstirii de la Bolovani.
Se scie, că acum 65 de ani erau păduri colosale, şi pe acolo pe unde acjl nu e de cât potecă, eră drum de care şi pe lîngâ el paralel trecea Oltul. Se spune că aste mormane de ziduri sînt sfărîmate de Olt când nu se scie... căci nimic scris nu sa aflat pînă în present. Se scie însă cu siguranţă că Mănăstirea e zidită de Matei Basarab, ca să potă apără la timpuri de nevoe în contra inimicilor. Posiţiunea locului celui stra tegic de astăzi dovedesce 'pînă ;la evidenţă că Mănăstirea a fost făcută spre acest scop.
Astă<jî în tot satul Comăniţa se povestesce din gură în gură că atunci când s’a făcut Mănăstirea orl-cine trecea pe cale eră oprit şi silit să zidescă. Dacă trecea un om singur făceâ numai o <ji de lucru; iar dacă trecea omul cu un car cu bol făceâ o 4i pentru car, două pentru bol şi alta pentru el. Dacă trecea femeia însărcinată, ea trebuiâ să facă două (jiile, una pentru ea şi alta pentru pruncul din pântecele el. Ast-fel cu unul cu altul, în scurt-timp s’a zidit o Mănăstire forte frumosă şi mare. De jur împrejurul el, se (jice, că s’a făcut zid de 2 paşi de lat şi înalt de 3 stânjeni. Erau acestea la adăpost bun între păduri şi două mari delurl, aşa în cât se credea că va dură cât lumea şi pămîntul aceste întâriturl. Printre zidurile cele mari din loc în
«Albina II»	93
www.dacaromanica.ro
1554
ALBINA
loc erau nisce chilii cu pereţi groşi de 2—8 paşi şi la fie-care erau grajduri mari, pe sub cari treceau nisce isvore mici din cari se adăpau caii domnesc!.
După ce totul s’a făcut cum se plănuise şi cum plăcuse lui Matei Basarab, odată s’a pornit Oltul şi a venit mare drept spre zidurile Mănăstire! cele întărite. Intr’o cji şi o nopte el a mâncat malul cel înalt din laţa Mănăstire! şi a ajuns pînă la ziduri; apoi aTpătruns înăuntru şi pînă a treia cji a surpat totul în calea lui. Abia a lăsat la o parte câte-vâ mormano de ziduri, cari se văd şi acum ca şi atunci.
Astăcjl din gură în gură se spune că acestă întîmplare a fost o mânie Dumne(Jeescă pentru-că Matei Basarab a tăcut Mănăstirea cu sila. De acolo^sespune că s’au mutat călugării mal la vale (în dreptul Comăniţel, unde atj.1 e rîpa lui Tudoran) tot pe malul Oltului şi au făcut altă Mănăstire pe un deal, din care acjî nu a mal rămas de cât o parte mică, în care bate Oltul. Nici aci nu î-a răbdat Dumnezeu şi a pornit Oltul iar şi bătând în mal timp de 20 de ani, a mâncat pînă la altarul Mănăstire! şi în al 21-ea an a pus la pămînt nu numai Mănăstirea, dar şi o parte din cimitirul de pe deal. Pe la 1828 spune moş Din dascălul, că ţine minte forte bine ca din rîpa lui Tudoran se vedeau tronuri de morţi şi ose risipite pe rîpâ. Acum nu se mal vede nimic de cât numai un măidan pietros alături cu gârla Oltului (gârla Ţurţudanuluî), pe lîngă care nu se vede nici măcar o cărămidă; iar inăuntru în mal DumneZeii scie ce o mal fi...
Mal anii trecuţi s’a găsit în buza rîpiî lui Tudoran o ulcea plină de monede vechi de către un băiat, ce păziâ oile tatălui său Marin Sîrbu, din Comâniţa. Ast-tel este legenda Mănăstire! de la Bolovani şi istoricul rîpiî lui Tudoran, după cum a spus moş Din dascălul şi baba Balaşa din Schit.
D. Milwiilescu.
Coraăniţa, Olt.
DE ŢINUT MINTE
Vorbirile rele strică obiceiurile bune. Cine minte, nu va fi acoperit mult timp.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1555
MOS GORAS
i	»
(Seene din vieţa Dobrogenă).
tau de vorbă cu moş Goraş, om bătrân şi român Dobrogen, get-beget, cum s’ar cjice:
—	Moş Goraş, audii că pe vremea Turcilor mai bine o duceaţi de cât acum, când stăpânesce Românul Dobrogea.
—	Ti! Domnule dascăl! Da unde mai dă Dumnedeu vremuri ca acelea! Să scii că
mai bine o duceam p’atuncî. Unde-ţi plăceâ, acolo puneai plugul în brazdă şi nu veniâ nimeni să-ţi bănuiască că de ce ari aci, ori dincolo. Ne duceam, domnule, la pădure şi tăiam lemnul care ne plăceâ, fără bilet şi lărâ frică de pădurari, că nici nu erau p’atunci. Iţi păsceai vita unde vreai, şi berechetul pe vremea Turcului eră berechet, că nu făceam plugărie nici pe sfert ca acum şi iacă aveam dobîndă de la o tarla mai p’atât cât de la patru acum. Şi preţul la bucate eră preţ, iar nu rîs ca acum. Unde se pomeneâ p’atunci să dai tu chila, 8 baniţe, bob numărat, grâu ca aurul, numai cu dece franci, cum a fost,mai anul trecut? P’atunci, mai jos de 20 franci nu dădeai chila, domne feresce! D’apoi bălţile şi gârlele? foiau de pesce. Cu cinci-deci de parale cumpărai crap de 5—6 oca, galbeni pe burtă şi cu soldi cât beşlicul (monedă turcescă) de mari. Cât despre raci nici n’ai să mă credî când ţi-oi spune că atârnă unul mai o litră, şi erau mulţi de eră comedie.
Nici biruri şi nici angarale aşâ multe nu erau p’atunci, că dor de veneâ câte unul de strângea deciuăla, de pildă, făceai dece chile de grâu: una o dădeai stăpânirii şi p’aea ori o dădeai, ori nu! că de multe ori, când s’audiâ că a venit strângătorul în sat, se ascundea omul şi ieşiâ femeia şi spunea că nu-i bărbatul acasă şi atunci lăsâ birul pe altă dată.
De lucruri din casă nu se atingea, ferescă Dumnedeu! căci diceau, că acelea sînt ale muierii. Unde se pomeniâ p’atunci să te scotă la sosea, să muncesci muncă de jidov atâtea dile?
www.dacoromamca.ro
1556
ALBINA
—	Cum? moş Goraş, pe vremea turcilor nu erau sosele? întrebai eu.
—	Nu se pomenea domnule! Ia, vedî, cât ţine soseua pînă la Somova ? p’atuncî eră o pusderie de pădure de te pierdeaî într’insa; şi nu eră de cât un drum, numai cât pote merge o căruţă.
Prin derventul ăla, de lingă canton, eră comedie de se întâlniau doue căruţe, una din spre Somova şi alta din spre Câşla, trebuiau să se muncescă omenii câte două şi trei cesurî, pînă făceau la un chip, ca să potă merge în treba lor. D’apoi ăma, pe vremea troianului, nici nu erâ chip să mergi p’aşâ drumuri.
-- Va să dică e mai bine acum, când sînt sosele?
—	Firesce că e mai bine! De asta n’am ce dice. Te poţi duce pe şosea, fără grijă, fie diuă, fie nopte, ba încă poţi şi dormi în car şi boii te duc drept în bătătura casei. De şosea n’am ce dice, e bun lucru şi chiar d’a fi să lucrez îndoite cjile, tot nu mî-ar păre reu. Ce-î bun, e bun, Dumnedeu să-i dea numai bine celui d’a scornit-o întâiu cu şoselele!
—	Cine credi că le-a scornit, moşule?
—	Ia ăi miniştrii de pe la Bucuresci. Par’că ei nu se gândesc şi la nevoile ăstora de la ţară.
—	Dar ore, cum de s’au pierdut pădurile acelea, moş Goraş ?
—	Ei, domnule, cum să nu se perdă, când le tăiau Cerchezii pe un capăt. Făceau fel de tel de lucruri, că erau meşteri în lucratul lemnului, lucru mare. Tăiau la lemne fără nici o socotelă, şi, adî puţin, mâine puţin, pînă ne-am trezit că pădure nu mai este. Că ce credi d-ta ? pădurea fie cât a fi de mare, dacă n’o tai cu socotelă, o prăpă-desci.
—	Bun! moş Goraş, va să dică reu făceau Turcii de nu puneau pădurari şi şefi, cari să observe cum se taie, şi să arate ce trebue tăiat şi ce nu trebue?
—	Firesce, d le, că reu, căci de! şi pădurea, pe lingă că ne îndestulăză cu lemne, mai este şi ca o podobă lăsată de la Dumnedeu, să ne înveselescă sufletul.
—	Nu e numai podobă moş Goraş. Omenii învăţaţi au băgat de semă, că în locurile mai pâdurose, plouă mai des de cât la câmpul gol, şi s’au încredinţat apoi că pădurile
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1557
trag norii şi ploia spre dînsele. D-ta te plângeai adineurea că acum nu se mai iac bucate ca pe vremea Turcului. De unde să fie, dacă singur spui că p’atunci erau mai multe păduri, şi prin urmare ploua mai des? Apoi mai este şi altă pricină; pămîntul atunci eră mai nou, acum s’a învechit. Pămîntul, moşule, este ca şi omul. Muncesce omul cât mun-cesce şi-apoî vine vremea, când trebue să se mai odihnescă şi el puţin, să mai prindă puteri noi, prin mâncare şi prin somn. Aşâ şi cu pămîntul, trebue să-l mai laşi să se odihnescă vr'un an doi. Dintr’o pungă plină cu bani dacă tot scoţi mereu şi nu te îngrijesc! să pui alţii la loc, aşâ-i că vine vremea să nu mai rămâie nimic în pungă? Ei bine, tot aşâ e şi cu pămîntul. Dacă tot semeni într’însul şi nu cauţi să-î mai pui şi îngrăşăminte, cari să-î dea puterea la loc, se înţelege că acel pămînt o să dea din an în an mai puţină dobândă. Pus-ai d-ta, pe pămîntul, d-tale, cevâ îngrăşăminte de când îl semeni?
—	Dar ore se îngraşe şi pămîntul d-le învăţător? De când sînt n’am audit de aşâ comedie! Şi ce fel o fi grăsimea aceia de pămînt? Eu sciu un fel de grăsime a pămîntului; sînt aşâ ca nisce cartofe şi în năuntru sînt pline cu nişte zemă albă, par’că ar fi piftie. Grăsimea aceia e bună de leac, o caută mult babele doftoroie. Dor n’o fi aceia grăsimea de care îmi spui?
—	Nu, moşule, îngrăşămîntul, de care îţi vorbesc, se gă-sesce în ograda d-tale. Sînt vre-o două movile mari, chiar în faţa grajdului, şi dacă îl vei mai lăsă acolo, îţi împute şi ograda de nu mai poţi* să-ţî tragi răsufletul.
—	Ce Dumnedeu, că dor n’ăi fi spunând de băligarul din ogradă?
—	Chiar de dînsul îţi spun, moşule. Ia pune-te acum, şi mi-1 întinde frumos pe d’asupra tarlalei şi în primăvară, când începe el a se mistui de topirea zăpedii, pune-te şi tornă-i o arătură ţepănă, ca să răsbată mustul acela în pâ-mînt, apoi semănă şi să veiji la vară, e berechet, ori nu? Aşâ fac, măş Goraş, omenii din alte ţări. Sînt nişte omeni — Americanii — scii ce tac aceia ? îngrijesc aşâ de bine de pămîntul lor, că scot îndecit, de cum scotem noi, de la o tarla tot atât de mare. Şi scoţând atât de mult de la un estar, le dă mâna să vîndă cu preţ mai mic. Iată de ce n’au preţ grânele nostre.
www.dacoromamca.ro
1558
ALBINA
Spuseşi de biruri, că acum sînt prea multe şi că în vremea Turcilor, eră numai deciuiala. De asta, cam aşâ-i, dar ia să stăm strîmb şi să judecăm drept, vorba Românului.
Acum, după cum vedi, avem în sat şcolă, pentru ca să se lumineze lumea învăţând carte; avem sub-prefect de plasă, care îngrijesce de buna rînduială a satelor din plasa sa; a-vem prefect, care are grija întregului judeţ; avem jandarmi, cari ne apără de tâlhari; avem judecători, cari ne dă dreptatea; avem armată, care ne apără ţara la nevoie; avem atâtea şi atâtea, cari cu bani se ţin, moşule, şi dacă n’om pune mână de la mână, şi dacă n’om căută să plătim birurile, pe cari ni le cere ţara, atunci nu mai avem dreptul să trăim şi noi ca omeni liberi, ca Români, în ţara nos-tră românâscă. Ia spune d-ta, moş Goraş, cum te îndemnă mai mult inima? Să plătesci bir pe jumătatea celui de acum, dar să fii sub Turci, să plătesci va să dică unei ţări stăine de nemul şi de limba ta? or să dai birul întreg, pe care-1 dai acum, şi să se folosescă încaile ţara nostrâ cea româ-nescă şi tot nemul român?
— Că bine clici, d-le învăţător. Vedî d-ta! unde aduce pe om gândul şi vorba fără judecată dreptă ? Eu mă deprinsesem să tot dârdâesc din gură, povestea ăluia, că-i aşâ şi pe dincolo, fără să-mi dau cu socotela, unde eră răul şi unde este binele.
T.	Voicu.
_________________ învăţător, Câşla.
O SERBARE ŞCOLARĂ
In sera (jileî de 14 Februare 1899, clin iniţiativa unui comitet eom-pus din domnii G. N. Popescu, Preotul I. Popescu, Pr. N. Cercel, Pr. G. Popescu, Ion Predescu, G. Mateescu, D. Popescu, L. Constantin, M. G. Ionescu şi I. G. Predescu, s’a dat un bal în salonele şcolei din cât. Sclieiî, comuna LudescI, judeţul Dâmboviţa, cu scop de a ajuta elevii lipsiţi de mijloce şi .a cumpăra câte-cevâ din materialul didactic, care nu este complect în'acestă şcolă.
Public asistent mult. Mal cu seină locuitorii din cătun fiind doritori de a află lumină. Resultatul a fost satisfăcător, căci pe lîngă cântecele esecutate de şcolari, s’a citit câte-vâ dialoguri din revista «Albina pri-vitore la alcoolism şi meşteşugul scriere!. Ca parte comică s’a recitat de şcolari ţoesia, Negustorul şi Nerodul; iar în urmă s’a cântat de către un şcolar şi o şcolăriţă din clasa V-a, poesia • De unde vii tu ore, mândre căpitan , ce a, produs mult entusiasm în public.
G. N. Popescu.
învăţător. Dîmboviţa.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1559
Cultura practică a Sparanghelului
/JKjultura acestei sănâtdse şi gustase plante, care îî priesce m^nune România, începe a se răspândi atâta, în cât Pepiniere mari, ca cea de ia Slobozia-Galbenu, V^V1 produc anual tjeci de miî de rădăcini (grife) spre sa-tistacerea cererilor din tdtă ţara.
S’a scris forte mult asupra Sparanghelului.
D-l Lucien Perret, cultivator-sămînţar, din Francia, ne re-sumeză în câte-vâ rîndurî cultura practică a preţiăseî legume, pe care am dori s’o vedem mai mult vulgarisată în România, ca ast-fel şi cei cu mai puţine mijlăce să mănânce sparanghel cultivat, în loc de fire de sparanghel sălbatic, care nu e de cât umbra epureluî ce abundă pe câmp şi despre care am vorbit în «Gazeta Sătenului» acum câţî-va ani în: «Descrierea ierburilor sălbatice din România».
Sparanghel de Holanda.
Pentru a se stabili o plantaţiune de Sparanghel, trebue să se alegă mai ales un pămînt sănătos şi afinat. Pămîn-turile reavene, potmoliturile, sînt cele mai bune. Dar se păte cultivă în ori-ce pămînt.
înainte d’a se plantă să se are de 35 la 40 centimetri a-dîncime, să se înmărunţiseze bine pămîntul cu grape, să se gunoeze bine cu gunoiul locul unde va trebui să crăscă Sparanghelul, ocupându-ne puţin de straturile adîncl ale pămîn-tuluî, căci rădăcinele luânduşî hrana la suprafaţa pămîntului, cată tot-d’a-una a eşi d’asupra.
www.dacoromanica.ro
1560
ALBINA
Sparanghelul fiind lacom de căldură, de apă şi îngrăşe-minte. atât mal bine dacă se stabilesce sparangheriele în un mijloc unde se vor găsi aceste elemente.
Plantaţiunea în linie sau în planşe, cu depărtarea între rădăcini de 80 pînă la 1 metru în t6te părţile, fiind cea mai întrebuinţată, iată chipul d’a se planta:
Se potrivesce cu îngrijire terenul. Se fac gropiţe pînă la 16 centimetri cel puţin adîncime de la suprafaţa rîndurilor, aruncându-se pămîntul în locul dintre rînduri. In locul unde se va aşecjâ fie-care rădăcină, se aşă(Jă cu mâna căte o gră-măjdră de mraniţă de 5 centimetri în care se aşe<Jă grifa îngrijindu-se a se întinde rădăcinele în tdte părţile şi apă-sându-se cât de tare.
Când tdte grifele unui rînd sau a unei planşe sînt aşe-(Jate, se pdte a se potrivi pămîntul a fi la aceeaşi înălţime ca înainte de plantat.
In cei doi dintâiu ani sparangheria nu cere de cât îngrijiri de săpat şi ţăncănit.
Se începe din al treilea an, primăvara, a se moşoroi Sparanghelul pînă la înălţime de 30 centimetri, aducendu-se cu sapa pămîntul dintre rînduri. E bine a se moşoroi în 2 la 3 rînduri ca să se încâlijescă pămîntul fără transiţie şi să avem sparanghel mai timpuriu. Trebue a se îngriji ca partea moşoroiuluî ce se găsesce d’asupra grifei să nu fie nici odată bulgărosă ci cât de afinată. Se pote începe a se culege, cu moderaţiune, din acest al 3-lea an al plantăreî des-făcendu-se binişor Sparanghelul.
Nu e nevoe a se gunoi în fie-care an, dar produsul va fi tot-d’a-una în raport cu hrana dată. Gunoiul se răspândesce, la începutul iernii, între rînduri când tulpinele sînt tăete şi când se desfac moşordele.
O plantaţiune pdte produce 10 ani şi mai mult.
C. C. Datculescu.
GĂINĂRIA ÎN FRANŢA
In Franţa se află 45 de milione de găini cari socotite fiind cu câte 2'/t franci (1 franc=l leu), represintă suma uriaşă de
112.500.000	fr.
Peste 34 de milione sînt găini de ouat, cari produc pe an 100 de milione de pui în preţ de 150 milione de franci. Fie--care găină produce pe an vre-o 90 de ouă, aşa că cele 37 de milione produc împreună 3060 milione de ouă în preţ de 185 milione de trancî.
Găinele Franţei produc an de an carne şi ouă în preţ de 337 milione de lei, cum şi alte 6 milione de lei din vinderea afară din Franţa a găinilor îngrăşate.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1561
Cronica Agricolă şi Comercială
,^^)l°ile din luna August au făcut atât bine semănăturilor rm Porumb şi meiu precum şi fîneţelor şi pescuirilor, yJi în cât nici că ne aşteptam la ast-fel de bine sosit la timp. In adevăr, ploile cari au că<Jut de la 10—15 Au-
y gust aprăpe continuu (Jiua şi ndptea în cele maî multe părţi ale ţăreî, au fost nisce adevărate ploi de primăvară. Căci de mult timp în luna August la acelaşi dată, n’a fost ast-fel de ploi bine-făcătdre pentru vegetaţiunea semănăturilor, ierburilor, a pomilor roditori, a pădurilor şi viilor. Cu un cuvînt bunătatea acestor ploi este aprdpe a nu se pute descrie, întru cât bunătatea lor a mai îndulcit crisa năstră agricolă, a maî înveselit inima muncitorilor din oraşe ca şi din satele năstre.
In urma ploilor abondente, cari au cărjut într’una de la 10—15 August, timpul s’a răcorit atât de mult în cât în unele localităţi de la munte a că(}ut bruma, iar pe vîrful munţilor puţină zăpadă.
Răcorirea timpului în urma ploilor, a înlesnit şi mai mult lucrările câmpului, de 6re-ce pe un timp răcoros, atât omul cât şi vitele lui, simţesc maî puţină oboselă la lucrările câmpului, şi în acelaşi timp pot lucră mai mult şi mai bine.
Semănăturile de rapiţă făcute pe la începutul lui August în urma ploilor, a devenit de o frumuseţe rară; ast-fel că aceste semănături vor intră în iarnă bine crescute, în cât vor pute resistâ chiar la un frig mai îndelungat, şi chiar dacă pămîntul n’ar fi acoperit cu zăpadă.
Arăturile pentru semănatul grâului de tămnă, a secarei şi orzului, cari semănături deja au început în tătă ţara încă de pe la 15 August, de asemenea s’au putut face în cele mai bune condiţiuni, şi pe unde aceste semănături s’au făcut, ele sînt deja răsărite.
Semănăturile de rapiţă ca şi cele de grâu şi de secară, făcute în luna August, sînt în bune condiţiuni.
După cum se presintă timpul, în tămna anului acesta se vor pute face multe semănături de grâu, etc., şi în bune condiţiuni, pentru că pămîntul coprinde multă apă, afară de puţine localităţi unde ploile au fost maî rari şi unde ploile au căijut în cătăţime mai mică.
Un lucru este de observat, că în judeţele unde seceta a bîntuit maî mult, pe acolo ploile din Iulie şi August au fost mai abondente, de cât în localităţile unde lunile de primăvară au fost mai ploidse, aşâ că în unele din aceste localităţi astăijî se simte trebuinţă de mai multe ploi.
Pe lîngă semănăturile de grâu, cari se urmăză cu multă stăruinţă din partea agricultorilor, un lucru nu trebue să
www.dacoramanica.ro
1562
ALBINA
uităm şi anume: că sosirea tdmneî de care ne-am apropiat pe ne simţite, şi care este anunţată de nopţile recordse şi cari se măresc din ce în ce mal mult, mal sosesce şi o altă lucrare agricolă ce ţine de grădinăria pomilor roditori. Fiind-câ plantaţiunea sau sădirea pomilor roditori începe de prin luna lui Octombre, trebue şi pentru aceşti pomi să pregătim pă-mîntul mal de timpuriu, ca şi el să se pdtă sădi într’un pă-mînt bun, dacă voim să ne aşteptăm la o producţiune bună de pome.
Dacă n’avem pămîntul, sau dacă din livezile ndstre de pomi, unii s’au uscat din causă de bătrâneţe, ori din alte împrejurări ; acum este timpul cel mal bun de care putem dispune a face gropile, adîncî şi largi de cel puţin un metru. Tot acum este timpul de a se pregăti pămîntul şi pentru sădiri de copaci de pădure.
Nu înţeleg câtuşi de puţin ca ast-fel de sădiri cu copaci de pădure să se facă prin grădini sau curţile sătenilor noştri, ci prin parcuri şi grădini publice.
Sătenii noştri, prin curţile şi grădinile lor, trebue să stîr-pescă salcâmul şi salcia, şi în locul acestor copaci să sădescă mărul, perul, gutuiul, prunul şi nucul, cari pomi le dau fructe gustdse şi sănătdse.
Sătenii noştri de la şesul ţăreî trebue să ia exemplu cel puţin de la sătenii munteni, cari astă-cjî cutreeră satele şi oraşele ndstre cu prune, mere, pere, persicî şi gutui frumdse la vedere, şi plăcute la gust nutritore şi răcoritore.
Pe când sătenii de la munte fac cultura pomilor pe o întindere mal mare de pămînt, fiind-că el nu pot cultiva grâu din causa locului şi a climei, cel de la şes dacă i-ar imită, ar pută face acestă cultură numai în grădina lor. Şi ar pute căută pomi de aceea cari prin crescerea lor să nu umbrescă tot pămîntul, aşâ că pe acelaşi loc, în timpul primăvereî, s’ar pute semenâ diferite plante leguminose şi alte zarzavatul’! de cari sătenii noştri au mare trebuinţă peste tot anul. Astfel de pomi cari prin crescerea lor corona li se desvoltă mal puţin, dar cari produc rdde destul de bune şi multe în raport cu cordna, se găsesce pe la toţi grădinarii noştri, la grădinile (pepinierile) statului, ca şi la alţi agricultori cari se ocupă cu crescerea şi înmulţirea pomilor roditori.
învăţătorii şi preoţii noştri, cari se numesc luminătorii satelor, au deja cunoscinţă de t<5te pepinierile statului ca şi a particularilor, de unde se pot procură pomi roditori cu preţuri fdrte mici, în raport cu calităţile bune ale pomilor, precum şi cu cheltuelile de transport ale acestor pomi pînă la comună.
Trebue numai puţină stăruinţă, şi cu timpul vom pute vede în grădina fie-căruî ţăran pomi roditori, în loc de salcâmi, şi pline vara de zarzavaturi şi legume, în loc de mă-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
156a
răcinî, sub cari se adăpostesc şerpi şi şopârle, şi sub care se umbresc câinii şi găinile, şdreciî şi gusganiî.
Cu exemple bune, vom pute face din satele ndstre ca să devie de aceeaşi măsură cu cele din străinătate, daca nu în mare cel puţin în mic!, şi succesive, din mici este ma! uşor ale preface în mari, cu privire la cultura pomilor roditori şi a zarzavaturilor, precum şi la îmbunătăţirea altor culturi de la câmp.
1 îrgurile nâstre. De şi astăzi se pdte cundsce starea recoltelor din străinătate, precum şi starea recoltelor de la noi, adică a grâului, orzului ovăzului, şi întru cât-vâ chiar şi recolta porumbului, care în general la noi din causa secetei din lunile de primăvară este destul de slabă ca cantitate. Cu tdte acestea preţurile ca şi vinderile, atât în tîrgurile nds-tre cât şi în cele din străinătate în luna August, au stagnat de pe o di pe alta, s’au mai bine dis au fost slabe. De şi ne găsim în adevărata periddă a comerciului cu ceriale.
Din tabloul de faţă care ne arată producţiunea grâului din anul acesta în comparaţiune cu cel de la 1894 încdce, se pdte vedea cât de mult rău ne-a adus seceta, mai mult chiar de cât ploile din 1897.
ANII	întinderea cultivată în hectare	Poducţiimc	in hectolitri |
		Mijlocie la hectar	Total
1894	1.392.660	11-	15.360.100
1895	1.438.000	16,8	24.139 900
1896	1.505.210	16,7	25.088.600
1897	1.595.090	8,1	12.844 300
1898	1.453.600	14,2	20.600.100
Mijlocie pe 5 ani	1.476910	13,3	19.606.600 j
1 1899	1.661.360	5,5	9.184.930 ;
Acelaşi lucru, ca producţiune se observă şi la secară, orz, şi ovăz, tot din causa secetei; iar în cât privesce preţurile cu care s’a vîndut grânele, porumbul, ca şi alte seminţe, ca rapiţa în tîrgul din Brăila de la 1—31 August, se pot vedă în tabloul de faţă.
In acest tablou preţurile sînt socotite pe hectolitri, şi uşor se pot socoti şi pe chile, sciind că 7 hectolitri face o chilă.
	Preţul maxim, la hect. socot. în kgr.	Preţul mijlociu la liect. socot. in kgr.	Preţul minim, la hect. socot. în kgr.
Grâu vechili . . .	. 13,25	11,65	10,25
» nou		. 12,07 V»	12,00	12,00
Porumb		• 7,-	6,60	6,47
roşu . . .	. 7,62	7,50	7,40
» colorat. .	. 7,10	7,00	6,92
Rapiţă sălbatică .	. 6,60	6,50	—
www.dacaromamca.ro
1564
ALBINA
Grâu . . suta de kgr. s’a vîndut cu 15 lei, 75 cent.
Porumb ...»	»	»	»	9	»	10	»
» roşu .	»	»	»	»	10	»	10	»
Orzăică . . . . »	»	•	»	»	13—15 » —	»
Orz............»	»	»	»	10—12	»	—	»
Cincuantin . .	»	»	»	»	9—10	»	—	»
Col za........»	»	»	»	23» —	»
Iată şi preţurile cu cari s’au vîndut cerealele din târgurile streine, cari de asemenea au puţină importanţă, fiind-că a-prdpe în tdtă luna August, a rămas aprdpe neschim-bate, de şi producţiunea cerealelor în străinătate este ceva mai mică în anul acesta de cât în anul trecut.
Aşa se crede cel puţin după scirile şi datele ce le avem pînâ în present.
In. tîrgurile din Franţa. Grânele, s’a vîndut cu 19—20 lei suta de kgr; secara, cu 13 lei şi 50 cent.; orzul, cu 16—18 lei; ovezurile negre, cu 17—19 leî; ovesurile albe, cu 15—17 lei; făina de grâu cu 29—30 lei după calităţi; făina de secară, cu 19—21 leî şi porumbul cu 11—18 lei după calităţi. T6te preţurile sînt socotite pe suta de kgr.
In principalele tîrgurî din Germania. Grâul s’a vîndut cu 19—21 leî suta de kgr; secara, cu 17—18 lei şi 50 cent.; orzul şi ovesui cu 16—19 leî suta de kgr.
La tîrgul din Vicna şi Pesta. Grâul s’a vîndut cu 17y2 leî suta de kgr; iar la Liverpool (Englitera) cu 15 leî suta de kgr.
In tîrgul din Belgia. Grâul s’a vîndut cu 15—16 leî suta de kgr; secara, cu i4—15 leî suta de kgr; orzul, cu 13—17 leî şi ovSsul, cu 16—19 leî suta de kgr.
La tîrgul din Berna (Elveţia). Grâul s’a vîndut cu 19 leî suta de kgr; secara, cu 16 leî; orzul, cu 23 leî suta de kgr. şi ovesui, cu 18 leî suta de kgr.
La tîrgul din New-York (America). Grâul, s’a vîndut cu 14l/2 leî suta de kgr. şi la Chicago, cu 13ys leî suta de kgr; secara, cu 10 leî, ovesui, cu 7 leî suta de kgr.
In tîrgurile din Algeria şi Tunis. Grâul, s’a vîndut cu 19—21 leî suta de kgr; orzul, cu 12—14 leî suta de kgr. şi ovesui, cu 14—16 leî suta de kgr.
Dacă pînă la acâstă dată, preţurile din streinătate n’au putut avea o urcare mai simţitdre, chiar după cunăscerea recoltelor, de aici înainte când epoca comercială începe a se maî micşoră, nu putem să ne maî aşteptăm aprdpe la nici o urcare de preţuri, facă-se cu termene, facă-se fără termee vinderile.
P6te la preţuri maî urcate să ne aşteptăm cu începerea anului 1900.
V. S. Moga.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1565
UN AJUTOR
O delegaţiune a Comitetului nostru de redacţie, presentându-se d-lui Tiiclie Ionescu, ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii publice şi expu-nenduri starea morală şi materială a revistei, a, bine-voit să ne acorde un ajutor de 4000 de lei. Iată adresa primită din partea onor. Minister, prin care ni se face cunoscut acesta.
Domnului preşedinte al comitetului de redacţie al revistei Albina.
Domnul meu,
Pentru înzestrarea bibliotecilor şjopulare înfiinţate pe lingă şcolele rurale şi pentru care aveţi comunicată lista lor, precum şi pentru înzestrarea noilor biblioteci ce au a se înfiinţa, am onore a ve face cunoscut, că am aprobat un numer de 800 abonamente începător de la 5 Februarie 1000 pînă la 5 Februarie 1901, rugendu-ve să bine-voiţl a luă măsuri ca pentru bibliotecile înfiinţate să se trimită revista la a-dresa învăţătorilor diriginţl ca şi pînă acum după lista ce aveţi; iar pentru bibliotecile ce se vor înfiinţa, rămâne ca lista să vi se trimiţă la timp.
In vedere cu cheltuelile ce veţi întâmpină cu imprimarea şi redactarea revistei pe anul viitor, ve punem cu anticipaţie la disposiţiune prin alăturata ordonanţă de plată No. 100 suma de lei 4.000, costul celor 800 abonamente, rugându-ve să bine-voiţl a ne răspunde de primire.
Primiţi, etc.
INFORMAŢIUNI
D-l dr. Gusta v Weigand, profesor Ia Universitatea din Lipsea şi conducătorul unui seminar pentru limba română de pe lingă acea universitate, călătoresce şi anul acesta prin ţara românescâ. Domnia-sa a pornit acum câte-vâ gile din Bucuresc! spre Slatina, Caracal, Turnu-Mă-gurele şi apoi va merge prin satele de pe marginea Dunării pînă la Călăraşi.
*
* *
D-l G. Ţiţeica, a obţinut titlul de doctor în matematici de la Universitatea din Paris.
După informaţiunile nostre d-l Ţiţeica a făcut cinste numelui de român, cât a stat în Paris. îl felicităm din suflet şi-î dorim un viitor strălucit.
*
* *
Ministerul Instrucţiune! publice a adresat o circulară tutulor şcolelor primare şi rurale din ţară, invitându-le a amâna ficsarea cărţilor de introdus, pînă la 10 Septembre, de ore-ce comisiunile însărcinate cu cercetarea cărţilor supuse spre abrobare nu şi-au terminat încă lucrările din causa marelui număr de manuscripte depuse.
*
* *
www.dacoromanica.ro
1566
ALBINA
Comisiunea pentru admiterea în şcolele normale de institutore, învăţător! şi învăţâtore, se compune din d-niî Buţurenu, preşedinte, Dulfu şi Manicatide, membri; iar pentru şcola normală de institutori din d-nii Bucur Spirescu, preşedinte, Patriciu şi Th. Speranţă, membri.
*
* *
D-l Tache Jonescit, ministrul Cultelor şi al Instrucţiuni! publice, a plecat în congediu pentru 15 <Jile. Locul domnie! sale îl va ţine d-l doctor Istrati, ministrul lucrărilor publice.
*
♦ *
In Craiova a încetatat din viăţă N. Ignătescu Intrega s’a avere a lăsat-o Academie! române şi primărie! comunei Craiova. Să-î fie ţârîna uşoră.
*
* *
Din venitul fondului Episcopul Inocentie Kiţulescu al Buzăului, pus sub administraţia ministerului instrucţiuni! publice prin testamentul său, s’a decis ca o decime de lei 1.210. să se încredinţeze societăţeî institutorilor din Bucuresci pentru cumpărare de cărţi şi rechisite şcolare elevilor şi elevelor sărac! şi meritoşî din şcolele primare şi secundare din capitală, şi o altă (Jecime, tot de le! 1.210, să se încredinţeze şcolelor din oraşul Buzău, după cum urmăză:
O parte din (jlecime direcţiune! şcole! profesionale de fete, pentru cumpărare de cărţi şi rechisite şcolare şi distribuirea lor elevelor sărace şi
meritose. . ....................................................le!	134,45
3 părţi direcţiune! liceului, pentru ajutor în cărţi a elevilor
acelui hceu.....................................................  »	403,30
5 părţi primăriei comunei Buzău, pentru cumpărare şi distribuire de cărţi elevilor şi elevelor din şcolele primare din acel oraş.........................................................»	672,25
Total. ...» 1.210,— întrebuinţarea acestor sume se va justifica de către autorităţile respective prin conturile librarilor, liste do elevii pentru cărţile primite de dînşiî şi visate de către direcţiunile şcolelor unde urmăză elevul şi semnate de elevi.
APELURI
La şcola rurală din comuna Laza, judeţul Vaslui, luându-se iniţiativa înfiinţăreî unei biblioteci populare încă din anul trecut de către onor. minister al Instrucţiuneî publice, şi pentru ca numărul volumelor să fie cât se pote mai mare, în cât sătenul sciutor a citi, să aibă prilejul a-şî cultivă spiritul îmbogăţindu-şi mintea cu cunoscinţi folositore, subscrisul, face un călduros apel tutulor domnilor autori de diferite opere, d-lor librari, editori şi în fine tutulor personelor caritabile cari iubesc nămul Românesc şi în special pe ţăran, să bine-voiască a contribui cu diferite cărţi, reviste etc., pentru ca cu timpul şcola acesta să posedă o bogată bibliotecă populară.
I6n I. B&buşanu.
Dirig. şcdlel Laza, Vaslui.
*
Sub-semnatul, in virtutea art. 30 din regulamentul de aplicaţie a legeî clerului, înfiinţând «Biblioteca Parohială,» rog pe toţi d-niî autori, editori şi în fine pe tote personele caritabile, să bine-voiască a veni cu
www.dacaromaiiica.ro
ALBINA
1567
cărţi de suflet folositore în ajutorul Biblioteceî parohiale» a bisericeî Sfinţilor Voivocjî din cătunul şi comuna Cepliniţa jud. Iaşi.
Adresa C. Janoliu, preot-paroh, com Cepliniţa, jud. Iaşi
C. .lanoliu.
Preot-para h.
ADRESE CÂTRE REDACŢIE
Am citit cu deosebită atenţiune, tote numerile revistei «Albina», am înţeles scopul care-1 urmăresc iniţiatorii acestei reviste, iar acum urez omenilor cu iubire de patrie şi de popor care au fondat acăstă bogată revistă mult spor, atingerea scopului lor.
Florea Gli. Pena.
____________________ Afumaţi Dolj.
MULŢUMIRI
Domnul Grigorie Rămurescu, succesorul Librăriei P. D. Constanti-nescu» din Brăila, cu ocasia distribuire! premiilor în cjiua de 4 Iulie, a. c., a oferit cărţi de studii şi caete ce s’a împărţit la elevele şi elevii meritoşî.
Pentru acesta îi exprim mulţumiri.
Teodor Rădulescu.
Invfiţ.-dirig. com. Romanul, Brăila.
*
Cu ocasiunea distribuire! premiilor la şcola mixtă din comuna Tulu-cesci, a venit în ajutorul premianţilor d-1 şi d-na Th. Dimitrescu, şeful Ocolului silvic din com. Tulucesci, jud. Covurlui, pentru care sub-scri-sul le aduce vii şi căldurose mulţumiri.
I*. C. Braşovcanu
Diriginte, Tuluceacî-GalaţT.
*
D. I. Gh. Miclescu, proprietarul moşiei Călinescî, a dăruit cărţi pentru a se împărţi copiilor premii.
Subsematul, aduc vii mulţumiri.
Gr. Glieorghiu.
CâlinescT, Botoşani.
BIBLIOGRAFIE
Au apărut in editura librăriei C. Sfetea, Bucuresci:
Manual de Istoria sfîntă a vechiului şi noului testament, pentru clasa I gimnasială şi a şcolelor de fele gradul I, conform noului program de Constantinescu I. Economul, profesor de religie. Preţul lei 2.
Idem Inveţătura lui Isus Christos, pentru clasa II gimnasială şi şcola secundară de fete gradul I, conform noului program.
Preţul 80 bani.
*
* *
G. Coşbuc, Povestea unei corone de oţel, cu ilustraţii.
Preţul lei 1,50.
♦ *
www.dacoromanica.ro
1568
ALBINA
Vraja /. V, profesor şi director al înveţâmîntuluî secundar şi superior la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii publice, Aritmeticile pentru cl. II, III şi IV urbane, din nou reaprobate conform programului.
Idem pentru divisiile II şi III rurale.
*
* *
Marinescu Marin, directorul şcoleî No. 22 de băeţi din Capitală, Arit-meticile de clasa I, II, III şi IV urbană, aprobate anul acesta.
Idem pentru divisiile II şi III rurale.
*
• *
Siamatescu, F., profesor la şcola normală de institutori, Geografiile România şi Continentele, pentru cl. III şi IV urbane.
Idem pentru divisiile II şi III rurale.
♦
♦ *
D-l Al. Manioatide, cunoscutul profesor din Galaţi, a dat la lumină a doua ediţie din importanta sa lucrare Curs de Algebră elementară, pentru şcolele secundare. Materialul acestei cărţi fiind rînduit în conformitate cu noua programă, o recomandăm în deosebi ca una din cele mai bune cărţi de şcolă. Nu costă de cât lei 4,20 şi se află de vîn-<Jare la tipografia Carol Gobl, strada Domnei 16, cum şi la tote librăriile.
♦
* *
De acelaş autor a apărut: Observaţium asupra procedeelor de calcul aritmetic, utilisate în şcolele nostre, estrase din conferinţa ţinută de d-sa la Iaşi, în luna Aprilie a. c.
A VIS
Domnii abonaţi cari şi-au schimbat adresa sînt rugaţi a ne comunica noua adresă, arătând comuna, ju-dejul şi oficiul prin care au primit pînă în present ravista, acesta pentru a nu suferi întrerupere în primirea revistei.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
D-lui G. Popescu, Creţenî-Vâlcea. — Am primit suma de 5 lei abonamentul pe anul curent al d-luî Ilie I. Petrescu, cereţi Păr. Protoereu chitanţa No. 14.326, fiind trimisă la Sf.-sa.
D-luî T. Marinescu, învăţător, Răncescî-Vâlcea.—Abonamentul d-v. pe anul II care expiră la 30 Septembre curent, e achitat cu chit. 15.194
D-lor Diriginţî ai şcâlelor din comunele: Fulg a (Prahova); Ţînfă-reni (Dolj); Stânislâvesci-Olga (Argeş).—Sînteţî rugaţi a răspunde de urgenţă pr. C. Mosescu, Brăila, dacă aţi primit câte 3 volume ce Sf. Sa v’a trimis încă din luna Maiu, pentru bibliotecile acelor şcoli.
Pr. Const. Popescu, corn. Urşi-Vâlcea.—Primit lei 5 pe anul al II-lea care expiră la 30 Septembre curent, cereţi păr. Protoereu să ve dea chitanţa 14.426, căci se află trimisă la Sf. Sa.
D lui C. C. Ureche, Bacău.—Puteţi trimite, de ore-ee alţii au trimis şi trimet mereu.
D-luî G. j0. Potescu, învăţ. Cornăţel, jud. Argeş. — Abon. d-vostră pe anul II care expiră la 30 Septembre curent achitat cu chit. No. 15.854
www.dacoromamca.ro