Anul II
Duminică, 29 August 1899.
No. 48.
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
APARE ÎNf/£lE~CARE DUMINICA
''	■■■■■ Bldb ' ■	Vf	—--
Abonament, pe an în ţară . V Lei 5 j| Abonameiit, pe an în strâinât. Liel 8 >	» 6 luni în ţarff^-;^ 3 j! Un n^mir	.....	15 bani
Şate se ard.
Manuscris

COMITETUL P. Garboviceanu C. Rădulescu-Motru G. Coşbuc I. Otescu P. Dulfu
îDACŢIE: ofc G. Adamescu V. S. Moga N. Nicolaescu Const. C. Pop;-Taşcâ Gr. Teodossiu.
Redacţia şi Administraţia Str. Mântulăsa, No. 9
SUMAR:
— Gcorge Coşbuc, La Griviţa.—D. Bolintinfnu, Ferentarul. — Grig. Teodossiu, Trimiteţi copiii la şcolă 1 — Dr. Eleftcrcscu, Blândeţea este însuşirea cea mai neapărată a preotului.- h'ihu, Cel trei mincinoşi. — I. Stănescu, Un îndemn. — I6h /. Dimitreseu, Muntele Pionul sau Cialilăul. — I. Mihăilcscru, Focurile sumedre. — G. Todiriţă, Un vis. — Contra otrăvuri.— T6n Isvorann, Resboiul nostru pentru neatârnare.—Cum capătă omul darul beţiei.— M. F., Apa de var.—G. 1. Tomescu, Sfaturi practice. — G. A’ifescu, Formarea pomilor cu trunchiul înalt. — Sică Vulcanii, Unde este Dumnezeu. — Inforinaţiuni şcolare.— Adrese către redacţie.—Mulţumiri. — Poşta administraţiei. — Lotăria bisericii din comuna Drăcşinî din ju:l. Botoşani.—Pentru burse în străinătate.
«Ji lluslrafiuni: O încăierare pe sub redută.—Domnul Carol pe d<51 la Griviţa. —Trăsură de ambulanţă_______________	_____
.A. P E L
La 1 Octombre 1899, revista nostră Litră în al III-lea an al existenţei sale. N’am cruţat nimic pentru a face ca revista să apară tot d’a-una Dumineca. Deci, pentru a ne pute di i vreme rindui numărul exemplarelor ce va trebui să scotem pentru anul al III-lea, rugăm pe acei dintre abonaţi, cari nu vor mal voi să se aboneze, să bine-voiască a ne încunosciiaţă printr’o carte poştală.
Toţi acei ce nu ne vor îucunosciinţă, vor fi consideraţi că continue abonamentul şi deci datori a plăti.
Suma de 5 lei, costul abonamentului anual, fiind destul de neînsemnată faţă cu sacrificiile ce facem, rugăm a ni se înainta la începutul anului, prin mandat poştal adresat administraţiei revistei, pentru că numai ast-fel vom fi în măsură să aducem noi înbunătăţiri, spre satisfacerea numeroşilor noştri abonaţi.
Facem îucă un călduros apel celor rămaşi în urmă cu plata, atât pe anul I cât şi pe al II-lea, a ne trimite banii.
Avem credinţa, că ceî-ce nu ne-au trimis încă, a făcut-o din scăpare de vedere şi vor profită de acâstă ocaziune pentru a repară gre-şala făcută pri i întîrziere.
«Albina II»	-	»* *	;
www.dacocomamca.ro
1506
ALBINA
LA GRIVIŢA
— 30 August —
°.Q.-
mm multă morte a fost la Griviţa. Vînătoriî ba-« talionului al doilea, cu dorobanţii botoşenenî, s’asvîrliră asupra redutei: vînătoriî în frunte ochind cu puşca, dorobanţii maî în urmă alergând în şiruri ştrînse de companie, fără să tragă cu puşca. Turcii îî trăsniau din patru locuri.
La şanţul redutei un rînd de Turci stătea în pi-cîore pe coma şanţului, iar altul în şanţ. Aceştia trăgeau printre picîorele celor ce steteaîi pe comă. Tot aşa pe parapetul redutei.
Potopiţi de focul turcesc, aî noştri n’aii apucat s’ajungă nici pînă la şanţ. Se umpluse locul de morţi. Românii s’ati dat îndărăt după o movilă.
După scurtă vreme, au năvălit iară. Acum săriră şi dorobanţii din Roman şi cu toţii isbutiră să intre în redau, dar când au voit să iasă din el şi să alerge spre redută, aşa i-aîi pustiit de tare Turcii, că trebuiră să se dea iarăşi îndărăt după movilă.
Turcii, fugăriţi din şanţuri, s’au întors în ele.
Acum săriră Românii a treia oră, vînătoriî, dorobanţii din Botoşani şi Dorohoiu, ceî din Roman şi Bacău, ajutaţi şi de regimentul al cincilea de linie.
Eră prăpădenie negrăită. Româniî se împiedecau de morţii lor; se făcuse delul roşu de sânge, şi eră un fum de puşcă de te înecă, iar urletul tunurilor îţi luă auriul. Cădeau ca frunzele aî noştri, dar a-lergâ cât îî ţineâ răsufletul şi-aii intrat în redan şi au eşit din el, şi ar fi ajuns la şanţul redutei, la luptă piept la piept, dacă nu le sosiau Turcilor în-tr’ajutor Harapii trimeşî de Osman.
Şi când s’ati asvîrlit buzaţii de Harapi, ceî negrii ca tăciunele, au rărit pe-aî noştri şi î-aîi dat îndărăt. Şi iarăşi s’ati adăpostit Moldovenii după movilă, acum striviţi cu totul, numai apă de obosiţi. Muriseră vr’o patru sute dintre ei, şi peste o mie
www.daconHnanica.ro
ALBINA
1507
parte zăceau ciuntiţi, pe sub redută parte se tî-rau spre ambulanţă.
Şi nu s’ati lăsat. Au sărit a patra oră. Acum porniseră şi Ruşii să ocolescă reduta. Şi, în sfîrşit, au răsbit printre morţii şi căluţii lor, au alungat
pe Turci din redan, ati ajuns la şanţul redutei, au sărit în el, şi cum se umpluse şanţul de morţi, au pus scări şi s’au urcat pe redută, şi aii intrat în ea.
Ce-a fost acolo în redută, numai Dumnezeii o scie cu de-amănuntul.
Românii au pus mâna pe patru tunuri şi pe un steg. Turcii parte aii fugit parte au murit în luptă, aşa că Românii n’aii prins Turci.
Aşa a fost la Griviţa.
Făcend cale dreptă, vei avea tovarăş pe Dumnezeu.
O încăierare pe sub redută.
George Coşlmc.
UN CUVINT
www.dacaromamca.ro
1508
ALBINA
Din literatura română
FERENTARUL
DE
DIMITRIE BOLINTINENU (1).
Nu e nici mândria, nu e nici mulţimea Care'n bătălie încunun’oşfiniea,
Nu e nici noroc;
Cela ce se bate pentru ne-atârnare,
Are rjece braţe, Zece inimi are,
Inime de foc.
lloşiorul mândrul şi frumos ea crinul,
Când pe mal s’ arată, tremură Vi di nul La vederea sa.
Face de se miră Iotă arăpimea Enicerî, Spahiii şi Arnăuţimea,
Şi-î strigă: ura!
Ferentarul ager şi cu lungă chică,
Intră in oştinie fără nici o frică,
Tare ca un leu;
Iute ca săgeta tabără străbate,
Bate ilccc singur, cincisprezece bate:
«Ferentar sînt eu!*
Ast-fel Ferentarul scie ca să moră:
Pentru ţara dragă, pentru moşioră,
Cine n'ar muri?
Unul ca acela blestemat să fie!
Nimeni să nu-l plângă! nimeni să nu-lscie Când el va peri
Junele feciore, tineri luptători,
Pe mormînlul nostru vor culege flori!...
(1) Vedii biografia şi portretul acestui autor ia Albina No. 25, Anul I, pag. 777.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1509
TRIMITETÎ COPIII LA SC6LĂ!
e apropie şi vremea deschiderii şcdlelor din oraşe şi din sate.
Pare că văd pe orăşeni cum se grăbesc să-şi trimită copiii sau să vină cu ei Ia şcdlă, ca să ia parte la sfeştania ce se face în întfiia cji, ori ca să copieze lista cărţilor trebuitdre. Dar în timpul anului, de câte ori nu cercetâză ei cum le mai merg copilaşii, bucuria şi fericirea lor? Mi se umple inima de bucurie, când ved şi aud de asemenea omeni cari n’au nevoe nici de avise de chemare, nici de avise de amendare şi cari îşi înţeleg de minune datoria de părinte.
Dacă şi la sate sînt <5meni cari sciu că scdla deşteptă pe om, îl face să ducă lupta vieţii cu mai multă înlesnire, îl scdte din amorţirea [celor nesciutorî de carte şi din rîndul acestora, trebue însă să mărturisesc că sînt încă mulţi nesocotiţi şi mai ales mulţi mărginiţi la minte cari nu se gândesc câtuşi de puţin la luminarea fiilor lor prin şcdlă. Sînt săteni cari răspund fdrte adesea celor ce le spun că acesta face din neom om, dintr'un pom sălbatic şi pădureţ unul altoit şi cu r<5de bune:
— Ia lasă-mă, nenişorule, cu vorba asta! Cum am trăit eu fără carte, o trăi şi fiul mîeu! Nu sînt unii cari sciii carte şi ce folos au de la ea?
Cei nesocotiţi, spunând aceste vorbe, nu stau de loc la îndoială să le creijă. Cântecul cel vechiu: Cum am trăit eu o trăi şi fiul mîeu, îl spun orî-cuî. Ei nu se uită nici în drepta nici în stânga, când rostesc aceste vorbe, ci pdte numai în paharul cu rachiu, cu vin sau cu basamac. Pdte că îşi aduc aminte de aceleaşi cuvinte pe cari le spuneau părinţii lor despre dînşii. Ori pdte în nesciinţa lor îşi închi-puesc că învăţătura e făcută numai pentru cei bogaţi, ca să le trâcă de urît cu ea.
Orî-cum ar fi, e adevărat că sînt omeni cari urăsc şcdla şi cari nu aşteptă nici un lucru bun de la ea, cu tdte pildele ce le aii în faţa ochilor.
Un om sciutor de carte nu-a învăţat-o numai pentru şcdlă ci şi pentru vieţă. Tocmai acâsta trebue să fie ţinta celor ce-şî dau copiii la învăţătură. E adevărat că dacă şcdla primară, de exemplu, nu scdte nici agricultori, nici cismari, nici chiar bragagii ori covrigari, ea are o chemare dre-care şi cei ce strigă pe tdte cărările:
—Trimiteţi-ve, omeni buni, copiii la şcdlă!
N’o fac în paguba păi’inţilor saii chiar a copiilor, ci spre binele şi mulţumirea unora şi a altora.
Intr’adever:
www.dacoromamca.ro
1510
ALBINA
Omul sciutor de carte îî dă o mie ’nainte celui nesciutor. Cel d’întâiu s’ar pute asemăna cu o m6ră perfecţionată, din care scoţi mii şi mii de kilograme de făină într-o vreme scurtă; iar cel din urmă cu o morişcă, cu care de abia te slujesc! ca să-ţi dea mălaiu pentru o mămăligă.
Prin şcdlă, omul îşi deşteptă tdte puterile sufletului seu: judecata, priceperea, ţinerea de minte, simţul de frumos, de bine şi de adevăr. Şi cu ce se p6te deosebi omul de cele-1-alte vietăţi ale pămîntuluî, dacă nu prin mintea sa, care pătrunde prin mijlocul învăţătureî t6te tainele firii?
Pentru mine, un om cu mintea închisă pentru minunile lui Dumne(jou şi cu judecata îngustă, în sfîrşit mărginit la minte, cum se (Jice, nu e nici mai mult nici mai puţin de cât un dobitoc.
Şi se scie ce fac dobitdcele pe lumea asta, şi se mai scie ce va să ojică a trăi ca dobitocele. Dobitocul se mulţumesce cu o mână de paie sau de fîn, dorme într’un coşar murdar, bea apă din tdte băltacele şi e lovit fără milă cu biciul sau cu beldia. De ce? Pentru că e dobitoc.
Omul fără carte, vreau să <jic omul care nu şi-a deşteptat în nici un chip mintea sa, e mai mult de cât un dobitoc?
Se mulţumesce ca şi acesta cu câte-vâ legume sau pdme, bea fără nici o socotelă din otrava numită băuturi spirtose, are în loc de casă, un bordeiu ticălos sau o colibă întunecosă şi strimtă, undo se întîlnesce băla cu ploia, fumul, frigul şi umedei a, şi-cu cea mai negră sărăcie...
Din potrivă, starea omului sciutor de carte nu e tot aşa. Vedeţi în fiinţă şi în faptele lui pe om.
Când te întâlnesc! cu el, îl cunosc! după câte-vâ cuvinte schimbate, fie el agricultor, meseriaş sau vîndător de străchini şi de ulcele.
Vorba lui e măsurată, nici umilită, nici înjepată. Cugetările lui sînt înlănţuite, ca şi faptele despre cari vorbesce Cunoscinţele sale despre lume sînt mai bogate. In casă, în familia şi în sufletul lui simţi că e senin şi timp frumos, nu nor, mocirlă şi vreme rea, ca la cel nesciutor.
*
♦ *
Cum îmi saltă inima de bucurie, când văd pâlcuri, pâlcuri, pe copiii orăşanuluî şi ai sătenuluî, îndreptându-se către locul de unde mâne păimâne vor eşi cu mintea luminată şi îndreptată numai spe bine, cu inima mai ocrotită de ispita faptelor rele şi neomenose, cu dor de casa, de familia, de ţara şi de nemul lor! Văd în ei pe viitorii Români,cari mai mult şi mai bine de cât cei de astădi şi de cât cei de eri şi de alaltăeri vor sci să ridice cât mai sus iubita ndstră ţară prin rîvna şi priceperea lor într’ale agriculturii, comer-ciului şi industriei rbmâne şi printr’un traiu mai demn de nisce omeni civilisaţî.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1511
Prin şcdlă se vor îmbunătăţi moravurile omenescî. Şi tot prin ea se va preface în bine casa, familia, pămîntul sătenilor noştri. Prin mijlocirea şcdleî, tot Românul va ajunge să înţelegă ceea ce astăcji nu scie şi să probeze că şcăla este cheia bogăţiei şi a bunei stări.
Prin şcălă tot Românul se va bucură cu mai mult folos de libertate, de meşteşuguri, de munca câmpului şi a grădinilor, şi cu deosebire de rodul acestora. Pe omul cu carte nu-1 va mai înşelă şi nu-1 va mai luă peste picior ori-cine; căci va fi la mijloc respectul omului sciutor de carte către acelaşi om.
Voiţi să mai sciţi ce daruri mai dobândesce omul sciutor de carte?
Daruri forte mari: Odată mintea lui deşteptată prin învăţături alese şi pornită pe calea binelui, va merge înainte. Va avea la îndemână darul de a înţelege lesne şi de a întrebuinţa ori-când tot felul de cunoscinţe câştigate din cărţi. Va pute orî-când să citescă felul de cărţi folositore lui ca om, ca muncitor, ca părinte, ca cetăţen: şi acesta va fi cea maî mare mulţumire posibilă.
Ca om îşi va îmbunătăţi starea lui sufletescă şi trupăscă va cunosce din cărţi lăcurile vindecătăre de băle, se va încredinţa maî bine de puterea cea mare a lui Dumneijeu, prin cunăscerea a o mulţime de taine ale lirei, va petrece cu mulţumire cesurile în vremea repausului, etc.
Ca muncitor va află cele mai lesniciose şi maî bune mij-16ce de a munci pămîntul, de a sădi şi cresce pomi roditori de a cresce păsări şi vite, de a-şî face o casă eftină şi să-nătosă, o gospodărie alesă, de a învăţa feluritele meşteşuguri trebuităre: fie ca meşter, fie ca gospodar, etc.
Ca •părinte va află tot din cărţi cum şi-au crescut unii omeni copiii, ca să ajungă cinstiţi, muncitori, curagioşi, cumpătaţi şi sănătoşi; va mai află şi mijlocele prin care copiii i-ar putea cresce sănătoşi şi voinici, etc.
Ca cetăţen va citi acele cărţi care îi vorbesc despre datoriile lui faţă de comuna, judeţul şi ţara sa şi va sci mai bine cum să se porte ca să trăescă ferit de pedepsele societăţii. Ca cetăţen va înţelege mai bine iubirea de patrie, de Rege şi de tot ce e românesc.
- *
* * *
Nu e aşâ că sînt ademenităre tăte aceste învăţături, cuprinse în cărţi? Pare că audcjicend pe cei cari erau împotriva cărţii, ca şi pe cei cari se mulţumesc cu ce au apucat.
—	Ei de aşi sci eu carte!
— De ai sci, ţî-ar plăcea firesce să citesc! şi să te instru-escî. De ai sci, ţi-ai petrece maî bine, cu mai buni prieteni cesurile. De ai sci... Dar ce te împedecă să nu sciî, să nu înveţi ?
www.dacoromamca.ro
1512
ALBINA
—	Pdte vîrsta şi nevoile...
împotriva nesciinţeî e lec, chiar şi pentru cei vîrstnici. Insă lecui trebue dat la timp. Când nevoile te năpădesc şi mai ales când te ai învăţat să tragi tdtă <Jiua la măsea şi la lulea, şi să te laşi în dorul lelii e greu să te lecuesci de nesciinţă. Atunci îţi trebue răbdare, curagiu şi dmeni cari să te îndrumeze.
De astă dată sfaturile mele le scriu celor bătrâni nu atât pentru eşirea lor din nesciinţă, ci pentru a copiilor lor. Să nu uite cei bătrîni că scăparea unui om şi a unui popor din nesciinţă se asemănă cu ruperea lanţurilor ce apasă şi strîng braţele şi picidrele unui întemniţat, închis pe nedrept, pentru limbă sau lege.
Sărăcia nu le pdte fi ertarea celor ce spun că nu-şi trimit copiii la şcdlă, şi nici ajutorul ce aceştia îl dau la munca câmpului.
Să facă fie-care părinte ce va face, să se strîngă cum va pute, şi să nu lase copiii fără învăţătură. Să nu uite nici un tată că nu pdte merită cu drept cuvînt acest nume, pînă nu s’a îngrijit şi de hrana sufletescă a odraslelor lui. Când alte popdre se luptă să ajungă prin şcdlă departe, ar fi hain şi dureros din partea ndstră să stăm cu mâinile în sîn şi să cjicem cui o vrea să ne asculte:
—	Cum am trăit noi, or trăi şi fiii noştri!
Vremea nu vrea să scie de aceste vorbe necugetate. Trece peste noi şi rămânem ca vaî-de-lume, cu sute de ani îndărăt, trăind o viaţă amară pe un pămînt bine-cuvîntat de Dum-necjeu, dar făcut nerodnic prin nesciinţă şi prostia omenescă.
—	Tvimeteţi-ve, dmeni buni, copiii la şcolă! Nu-î lăsaţi
Iată, ce reese din cele ce v’am spus mai nainte. Dea
Domnul ca aceste vorbe pe cari vi le spun toţi cari înţeleg foldsele învăţăturii, să vă fie sfinte!
(Irig. Teodossiu.
VORBE VECHI
A tăce este mai bine, de cât a vorbi ceea-ce nu se cuvine.
Dacă nu păstrezi lucrurile mici, vei pierde şi pe cele mari.
Limba este pentru mulţi pricina celor mai multe rele.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1513
Blândeţea este însuşirea cea mai neapărată a preotului.
aeă tot creştinul, avend în vedere învăţătura Domnului care <jice: «învăţaţi-vă de la mine că sînt blând şi u-' milit cu inima;, este dator a avea acostă însuşire ca si-
giliu neapărata! caracterului său de creştin; apoi cu atât
mai mult preotul.
Cu tote că însuşirile neapărat trebuinciăse unui păstor sînt multe; cu tote acestea blândeţea este şi rămâne una din cele mai puternice virtuţi necesare preotului, prin care elînrî-uresce asupra inimilor omenesc! şi câştigă biruinţă niântu-itore. De aceea acest subiect mi s’a părut forte însemnat pentru a-1 desvoltă după putinţă, spre folosul şi învăţătura preoţimiî.
Fără îndoială, blândeţea, dulceţa caracterului şi dragostea creştinescă sînt singurele virtuţi ce asigură succesul funcţiunii celui ce a devenit păstor; singurele ce el este dator a practica cu statornicie, nu numai în ăre-carl împrejurări, ci în t6te afacerile, la orî-ce pas în viaţa practică, şi nu numai cu păstoriţii săi, ci cu t6tă lumea; căci numai ast-fel va putea atrage la fapte bune pe ceî-lalţl şi le va insuflă o înaltă idee despre sfinţenia misiunii sale.
Se scie că mânia este un păcat de mărte care dă naştere la o mulţime de fapte urîte se aduc cele mal mari nenorociri între omeni. De aceea, dacă orî-cine este dator a-şî stăpâni mânia şi iuţela, apoi cu atât mai mult preotul trebue a învinge acest inimic şi a nu-î da loc în sufîotul său fie şi causă bine-cuvîntată. Fiind însă trebuinţă d’a vorbi şi a mustră pe cel abătuţi, acăsta o va face cu înţelepciune şi fără supărare, biciuind viţiile lor, iar nu persăna; căci blândeţea în exerciţiul funcţiunii preoţesc!, nu însemneză slăbiciunea caracterului, ci înţelegem bunătatea inimeî, urmând apostolului care cjice: «Insultaţi fiind, vorbim de bine; goniţi, răbdăni; huliţi, mângăiem. -
Este adevărat că Religiunea ordonă credincioşilor a respectă pe personele bisericesc!; însă trebue ca acest respect să şi-l capete preotul mal mult prin meritele sale, de cât să-l căra sau să-l pretindă însuşi de la păstoriţii săi. Pentru acesta el se va feri de a se amestecă în pricini ce nu-1 privesc pe dînsul, saîi de a întrebuinţa vorbe necuviinciOse şi defăimătdre pentru orî-ce causă, ba chiar asemenea neîn-voielî, ivite între poporenil săi, el este dator a le linişti însuşi şi a le împăcâ tot-d’a-una cu cea mal mare blândeţe.
Cu ce curagiîi familiile îl vor destăinui suferinţele lor cele
*
www.dacoramamca.ro
1514
ALBINA
mal ascunse, când cunosc aşa de bine caracterul gâlcevitor, aspru, mânios al păstorului lor?
Apostolul Pavel rjice: «Luaţi aminte de voi şi de tbtă turma în care spiritul sfînt v’a pus episcopî, ca să păstraţi biserica Domnului, pe care şi-a câştigat-o prin însuşi sîngele său». (Fapt. apost. 20. 28.).
Cu iuţela, cu mânia şi asprimea nu se pot îndrepta nici o dată defectele inimei omenesc!; ci din contra prin asemenea măsuri se pierde iubirea şi încrederea poporului.
Preotul să se silescă a întemeâ autoritatea sa asupra pa-roliienilor, iubindu-î, uşurându-i şi edificându-i. Să caute cu tdtă seriositatea interesele mântuire! lor, căci vrednic este lucrătorul de plata sa, şi căutaţi mai întâiu împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, şi tdte cele-lalte se vor adaogă vouă.	,
Nu pentru noi înşine, ci pentru ei am primit harul ungere! sacre, pentru ei dar sîntem păstori. Preotul dar este dator să servescă pe poporul său cu tdtă bună-voinţa, cu tătă dragostea şi fără alt scop de cât acela al mântuirel, fiind bine încredinţaţi că ei sînt păstori numai pe cât au turmă, şi turmă nu au de cât numai pe cât o îngriiesce, o conservă şi o cultivă.
Mijldcele pentru acestă înaltă şi grea lucrare s’a dat tdte de către Mântuitorul şi următorii săi; la preot dar rămâne se facă o bună întrebuinţare de dînsele. Dintre tăte însă blândeţea este cea dintâiu prin care preotul va pute reuşi mai sigur în lupta ce-i stă înainte; căci ea îşi are isvorul în dragostea creştinescă care este sufletul tuturor virtuţilor e-vangclico; oa deschide braţele părinteşti, fiului rătăcit; ea chiamă pn cei desmoşteniţi la sînul mamei lor spirituale şi le redă drepturile de mai înainte; ea plânge cu cei .întristaţi, sufere cu cei lipsiţi, încuragiază pe cei slabi la inimă, ridică pe cei căcjuţî, certă cu indulgenţă pe cei-ce stau împotrivă şi învinge prin răbdare îndărătnicia lor; pe cei rătăciţi îi îndreptăză cu bunătatea inimei, în fine blândeţea pogoră rouă cerescă în sufletele veştejite de arşiţa patimilor.
Cum dar va pute păstorul să aducă la staul oia cea rătăcită. dacă nu va ave blândeţea păstorului celui bun? Cum va fi el la înălţimea misiunii sale, dacă nu va urma celui ce a dis: «Invăţaţi-vă de la mine că sînt blând cu inima?»
O Dumnecjeescă! O cerească blândeţe a Mântuitorului nostru! Vino şi te aşeză întru noi, ca prin puterea ta să ne facem demni de misiunea bunului păstor, spre mărirea lui Dumnezeu şi folosul poporului nostru.
Dr. Elefterescu.
Profesor.
www.dacaromamca.ro
Domnul Carol pe del la Griviţa.
www.dacoromanica.ro
1516
ALBINA
CEI TREI MINCINOS!
T
— Snovă —
o dată într’un oraş mare trei omeni mincinoşi cari trăiau cu tot felul de înşelăciuni şi şarlatanii, înşelând 'şS*' în tote părţile pe unde le venea la îndemână Aşâ ei o duceau când cu mult când cu puţin pînă când li s’a împlinit măsura, devenind cunoscuţi de totâ lumea şi, ne mai putend se trăiască în acel oraş, se adunară câte-şi trei şi se sfătuiră a-1 părăsi. Dar cum să plece pe drum, că erau flămând!? de 2 dile nu mâncase nimic, bani n’aveau, şi nici credit. Se gândiră să mai facă o potlogărie. Mai marelui îi veni o inspiraţie, şi clise tovarăşilor săi se îngrijescă unul pâinea, şi cel-alt un-de-lemn, iar restul pentru tot ce trebue la un crap fript va îngriji el.
Se despărţiră pentru a-şi îndeplini fie-care sarcina sa. Mai marele se duse la tîrgul unde se vînd pescii şi după ce făcu o rotă prin faţa tarabelor vîndătorilor se opri înaintea unui crap de vr’o 7—8 kilograme. Negustorul, după obiceiu, îşi laudă marfa. Mincinosul dice: Nu voesc marlâ prostă, voesc un crap prospăt pentru că m’a trimis Vlădica să-i cumpăr cevâ lu&ru bun că altminteri vi-1 trimite îndărăt. Pentru bani nici nu fac mare tocmelă, Vlădica plătesce bine numai crapul se fie prospet.
In sfirşit au convenit a luă crapul şi a-1 trimite cu băiatul acasă la Vlădica ca să primescă plata. Ajungând în curtea Episcopiei, mincinosul nostru spuse băiatului să aştepte afară eşirea sa pe când el intră în camera Episcopului, îî sărută mâna cu smerenie şi-l rugă se primescă pe un băiat care e puţin smintit şi tot mereu cţice ori şi cui să-î plătescă crapul, să citescâ o rugăciune ca să î amelioreze starea cea smintită a băiatului. Vlădica, un bătrân evlavios, primi cu plăcere şi spuse mincinosului să trimită băiatul. El eşi în curte, găsi pe băiat, îi luă crapul şi îl trimise în camera preotului ca să primescă plata. Băiatul îndată ce.intră, salută respectuos şi ceru banii crapului. Vlădica clise în sine: cu adevărat acest băiat este nebun şi ce păcat că este aşâ de tinăr. Se sculă, blagoslovi şi începu a rosti o rugăciune spre marea mirare
www.dacoroinamca.ro
ALBINA
lol7
a băiatului care reînoi cererea sa de a i se plăti crapul Episcopul tot se rugă. Băiatul pentru a doua şi a treia oră cerii plata crapului, iar Episcopul se rugă mereu ne luând în semă vorbele băiatului, convins fiind-că aveâ a face cu un nebun, pînâ în cele din urmă îşi perdu răbdarea şi voi să-l dea drumul. Când îi luă seina mai bine, se convinse că nu are a face cu un smintit, ci că a fost el înşelat de un păcăliciu, dar nevoind a se svoni, plăti băiatului costul pes-celuî pe care-1 luase şarlatanul.
Să venim la al doilea mincinos care promise unt-de-lemn. Nu sciu de unde găsi o damigenă în care introduse un burete mare, şi porni spre magasinele unde se vînd colonialele. Băeţii magasinelor îl poftiră a cumpără, fiecare lăudându-i marfa. El intră la un magasin unde vădu pe un băiat ce părea cam prost şi se adresă lui dicăndu:i: m’a timiş d-1 poliţai se cumpăr unt-de-lemn, însă să-mi daţi cel mai bun ce aveţi. Băiatul luă damigena din mânile şarlatanului şi puse în ea unt-de-lemn, o cântări şi ceru plata; mincinosul se uită la unt-de-lemnul ce eră pus în damigenă, făcendu-şi socotelă că buretele introdus o fi absorbit destul pentru o mâncare, (lise băiatului că nu pote primi unt-de-lemnul fiindu-i frică să nu-1 bată poliţaiul, găsind pricina că unt-de-lemnul mirose. Tote laudele şi rugămin-tele băiatului de a vinde marta, fură zadarnice, căci el cerii să deşerte damigena ceea-ce se şi făcu şi în supărare băiatul când golea demigena nu luă în semă de buretele care absorbise o mare parte a unt-de-lemnului. Şarlatanul luând damigena, o şterse la sănătosa.
Se venim la al treilea care promisese pâinea. El întră la o brutărie şi după ce salută ceremonios pe stăpân, scotoci prin busunare şi găsi o monedă de 2 centime pe care o dete brutarului dicendu-î să o primăscă că i-o datoresce de 2 ani, ne voind se fie datornic. Brutarul o primi mulţă-mindu-î, se gândi că cu adevărat acest om este cinstit căci el uitase de 2 ani daraveri. Se luară apoi de vorbă despre una, alta mincinosul dise brutarului se-i dea şese pâni pe datorie că nu are la el bani şi după un ceas va veni să plătescă. Brutarul ne bănuind că are a face cu un vestit şarlatan, îi dete cele şese pâini şarlatanului, care îşi vădu <de drum.
www.dacoromamca.ro
1518
ALBINA
Se întâlniră câte-şî trei mincinoşii, şi după ce gătiră mâncarea, cel mai mare dise: Acum ne trebue vinul şi asta remâne în sarcina mea. Veniţi cu mine. Porniră afară din oraş pe şosea. Acolo eră o cârciumă; intrară într’însa, ce-rurâ vin bun şi se puseră la masă înaintea crapului gătit şi a pâinei pe care în câte-vâ minute le înghiţiră aşa nemestecate, iar vinul curgeâ cu îmbelşugare fără socotelă, cu tote că bătrânul proprietar al cârciumei scria ocalele cu creta pe tejghea. Servitorul căra mereu la vin, mincinoşii noştri se înveseliră; se făcu nopte, cârciumaruluî i se făcu somn. Mincinoşii vedend acesta îl invitară să se culce, că ei se vor socoti cu servitorul. Cârciumarul îi ascultă căci se făcu nevedut se duse dc se culcă.
Mincinoşii, tocmai după ce se săturară bine ca să le ţie încă doue trei dile, se înţeleseră pentru ce avea de făcut fie-care. Chemară pe băiat să le spue ce aveau de plată. Sevitorul le presentă o socotdlă de 54 lei. Al doilea mincinos nu făcu nici o observaţie la socotelă ci voi se plătescă şi se prefăcu că pune tnâna în busunarul hainei să scoţă bani; al	treilea mincinos îl opri de	a	scote banii
dicend că o să plătescă el prefâcendu-se	la rândul	seu
că şi el voi să scotă banii. Pe acesta îl opri cel intâiu mincinos, dicendu-î că nu înţelege a plăti altul de cât el, şi puse mâna în busunar să scotă bani; al doile iar nu îl lăsă şi aşa rând pe	rând unul nu lăsă pe altul să	plătescă	sub
cuvînt că el o	să plătescă, dar banii nu se	vedeau la	nici
unul, ci numai vorbe grase. Atunci cel mare dise băiatului. De ore-ce noi sîntem omeni filotimî, oneşti şi nu voim ca unul să mânănce şi altul să plătescă şi de ore-ce noi nu ne putem învoi între noi, să ne permiţî a te legă la ochi şi pe cel ce vei prinde dintre noi acela să plătescă totă cheltuiala.
Băiatul se învoi căci şi lui îi eră somn, şi se temea că dacă s’ar tot certă, n’are să se mai isprăvescă. Se lasă dar a fi legat la ochi nebănuind că eră să fie tras pe sforă şi apoi pe dibuite se cercă să prindă pe vre-unul din cei trei min-ncinoşi cari, profitând de legarea ochilor băiatului, o luară la lugă. Iar băiatul ,tot pe dibuite cădeâ când pe scaune, când pe masă când pe tejghea, pînă când se împedică şi cădii peste masă resturnând paharele şi farfuriile. Betrânul se sculă să vadă ce este, iar băiatul credend că e vre-unul
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1519
din muşteriii lui puse mâna pe dinsul şi strigă triumfător: tu ai să plâtesci totă consumaţia. Cârciumarul dintr’o aruncătură de ochi înţelese totă şarlatania mincinoşilor şi răspunse spre marea mirare a băiatului, am plătit de mult.
Peste câte-vă dile însă câte-şi-trei au fost prinşi de poliţie şi acum stau la gros.
Povestită de bătrânul Gheorghe Ţapul, din Brăila.
Comunicată de KIHA
UN ÎNDEMN
acă vrem ca poporul de jos să iubăscă citirea şi prin iH acesta să se cultive, două lucruri trebue făcute: a scrie în limba lui şi a efteni cărţile. Dacă vom îndeplini acestea, atunci sîntem siguri că am făcut un pas mare către progres. Să nu cătăm, cum fac cei mai mulţi, a ne îmbogăţi pe urma cărţilor. Dacă le vom vinde scump, nu le va cumpără de cât cel care dispun de mijldce, pe când bietul ţăran va rămâne tot ca mal înainte, citind ce e mal prost, mal murdar şi mal vrednic de despreţuit, scrierile jidanilor cari se vînd prin pieţe. ,
Sciţi de ce ţăranii citesc haiduci şi romane? Pentru că sînt eftine. Să nu credeţi că ol este convins că acestea sînt bune sau că îl pot folosi. Nu. El iea tot ce e mal eftin. Haiducii sînt eftin!: îl cumpără. Cărţile bune sunt scumpe: nu le cumpără.
Ce durere te cuprinde când în casa ţăranului nu veijl de cât haiduci sau alte cărţi de nimicuri.
Cât folos ar aduce scriitorii, dacă ar micşoră preţul cărţilor! Prin acestă măsură al vedeâ în coliba ţăranului una sau mal multe cârţl folositore: de religie, de agricultură, de istorie, etc. Cel dintâiu cari s’au gândit la acesta au fost membrii din jurul revistei «Albina». EI au procurat ţăranului, prin acestă revistă o mulţime de cunoscinţe folositdre, din tote ramurile sciinţel, scrise în limba lui şi pe un preţ forte mic.
Acesta este causa care a făcut, ca «Albina» să se răspân-descă prin tote satele.
I. Stăuescu.
www.dacaramanica.ro
1520
ALBINA
Muntele Pionul sau Cialilâul
unţiî de prin marginea apusană a Moldovei înfăţişază va-<&lilllfc rietăţî şi producte cari ne atrag luare aminte. Ei se compun din o mulţime de stânci sumeţe cu forme fârte neregulate, cari, prin vîrfurile lor cele săgetate de fulgere, despică norii. In aceste locuri cari ne înfăţişază o panoramă forte variată, vede cine va minunile naturii.
Din aceşti munţi se adapă isvorele cari rîureză peste şesurile nostre; într’înşii ş’ah găsit Românii scăparea .în mai multe rîn-duri, într’înşii s’ah păstrat monumentele din timpurile trecute; printre ei sînt mănăstiri care ofer nenorociţilor o mângăere şi călătorilor un adăpost; într’înşii soldatul viziteză locurile de luptă ale strămoşilor săi, geologul mineralele cele ascunse şi artistul se bucură de aspectul pitoresc care se întrece frumuseţile Alpilor din Elveţia.
In mijlocul acestor munţi acoperiţi de codri forte bătrâni, se înalţă Pionul saă Ciahlăul, ca un gigante care stă de santinelă de ne apără patria. Plutitorul de pe Marea Negră dăresce înaltul pisc de la capul Mangalia pînă la Cetatea Albă; locuitorul Nistrului vede sorele apunend după spatele lui; şi păstorul ţuţuian îşi îndreptdză paşii după măgura Pionului, întocmai ca un vas care, spre a trece la liman se servesce de lumina farului.
Acest munte este în ţinutul Ndmţului pe malul drept al Bistriţei. El se întinde pînă la marginile Ardealului şi cuprinde un loc ca de 4 mile pătrate. La polele lui sînt alţi munţi care atrag şi ei privirile călătorului. Piscul seu, Panaghia, trece cu 2.720 de metri peste nivelul M. Negre. Doue-spre-cjece pîrâurî isvoresc din costele muntelui; iar pe vîrful lui este isvorul fintîneî Mitropolitului ce formeză o cascadă frumosă.
Codri deşi de mestecani, de bracţî şi de pini, umbresc cea mâi mare parte din înălţimea muntelui; pe partea de sus nu sînt arbori, ci numai nisce enuperî; iar pe vîrf este un muşchiu frumos care este un medicament aşa de bun ca şi lichenul din Islanda.
Din sînul acestor verdeţuri se ridică, în forme de turnuri, nisce stânci cenuşii înalte mai de 30 de metri.
Pionul este faimos şi în privinţa istorică. Aci, în visuinele muntelui se dice că s’ar fi consumat domna Dochia, Oca lui De-
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1521
oebal, care, după. subjugarea patriei sale şi mortea părintelui el, •ea să scape de Romani, ar fi trăind aici păscând o turmă de ol. După acestă tradiţiune Dochia s'ar fi prefăcut împreună cu totă ■turma într-o stâncă.
Ion I. Diuiitrescu.
Din obiceiurile poporului
FOCURILE SUMEDRE
din ţară am văcjut, de cari îmi aduc ă-una; între aceste, sînt Focurile Sume-sarî voesc a vorbi.
In tomna anului trecut în ajunul Slîntulul Dimitrie, împrejurarea făcu să fiii găzduit la un iubit coleg învăţătorjntr’o comună din judeţul Muscel.
Câtă bucurie simţiam în inima mea, atât eu cât şi el, căci eră un timp cam lung de când nu ne văcjusem. Pînă să fie gata masa pornirăm să ne plimbăm puţin.
Iji recorosă de tomnă. îmi arunc ochii în diferite puncte ale •comunei, văd vre-o nouă focuri aşa de mari, în cât se părea că ar fi luat comuna foc. întreb de grabă pe coleg, căci eram nerăbdător a sci ce sînt acele focuri, de ce se fac şi cum se numesc ?
Explicaţia o dete în chipul următor:
La noi este obiceiul din moşi, strămoşi, ca în toţi anii în a-junul Sfîntuluî Dimitrie, a se face ast-fel de focuri compuse <lin găteje, paie şi puţin băligar; se numesc focuri sumedre fiind că se fac în ajunul Slîntulul Dimitrie.
Curios, de grabă plec, să le văd. Ajungând acolo, iau bine «ema, văd împrejurul focului rotă o mulţime de băeţl. Îndată ce ne văzură, se sculară în piciore. Nu trecură de cât 5 minute şi -de o dată văd că atât băeţiî cât şi fetele se aşeză pe două rîn-■durî, la depărtare de câţl-vâ metri de foc şi apoi începură a sări unul după altul prin vâlvorea focului. Prin acest lucru voiau să vadă dacă acela cari va sări focul, fie băiat, ori fată, anul a cela :se va căsători.
Ce rîsete erau atunci, când vre-unul dintre eî nu putea sări!
«Albina II»	»S
uite obiceiuri aminte tot-d’ dre, despre <
www.dacaromamca.ro
1522
ALBINA
Ba încă, ce este maî mult, unul dintre el cade în vâlvorea locului; singur însă se scolă şi fuge de nu l-am maî vedut. Maî stau puţin, căci nu îmî veniâ să plec, văd vre-o câte-vâ ‘.babe cu coşurile în cap pline cu covrigi, felii de pane, nuci, mere, venirii să le împartă.
Să fi ve()ut atunci, bucurie pe acel cari sărise focul. Spuneaţi în gura mare; iar babele le cjiceaîi să trăiască şi le da câte ceva.
Unul cu iluerul dintre băeţl începu a cântă, hore se formeză* toţi jocă, babele chiar jocă, şi chiuesc.
I. llihăilescu.
Inveţător, Doroholu..
U N "V X S
râ pe la sfîrşitul mişcărel zavergiilor, când boerul Sandu? Ioniţă Sturdza din SăucescI, ţinutul Bacăului, viseză într O’ nopte că la locul numit capul piscului e un beciu plin cu bani. Cum se făcu c^liuâ, dădu poruncă feciorului de casă să îngrijescă ca toţi robii să mergâ la săpat la numitul loc. Către cel ce-1 întrebau de ce sapă acolo, spuneâ că voesce-a iace o fîntînă şi apoi case de locuit pe timpul vereî.
In o asemenea privelisce frumosă, unde e drag voinicului, unde vederea nu se maî satură de a privi şi unde ofPne soiu'de]su-părărî dispar ca prin farmec — săpară ţiganii robi al boierului Sandu Ioniţă Sturdza, 2 luni fără întrerupere, dar fără a găsi nici apă, cum se aşteptau robii, şi nici bani, cum în mare nerăbdare se aşteptă boerul.
Mergend pe soseua ce trece chiar pe lîngă capul piscului dinspre răsărit spre apus la BacăO, se vede pe partea de răsărit a piscului şi acum pămîntul galben, scos din fundul pămîntuluî,. aruncat peste pămîntul negru precum şi gropa năruită.
Boerul Sturdza, în necazul lui, părăsesce ideea de a mal căută, comora visată.
Nu trecu mult după încetarea săpăturel, terminându-se şi cu mişcarea zavergiilor, boerul nostru primesce însciinţare că e ales de divan a face parte între cel 7 boerl din Moldova, cârî au a se duce la Constantinopole. Eră îngrijat, nesciind scopul pentru care erau chemaţi.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1523
S’au dus. El eră cel 'mai bătrân între cel-l-alţT. Când Sultanul i-a chemat şi i-a întrebat: «Care e mai mare la voi şi de cine ascultaţi voi mai mult», boeril cel mal tineri, cre<J6nd că pe acel ce-1 vor spune şi arătă are să fie tăiat — arătară pe boerul nostru cel cu visul, pe Sandu loniţă Sturdza, spunând că de dînsul ascultă. Atunci Sultanul cjrse: «Bun, el să fie dar gospodar la Moldova». II puse caftanul domnesc şi le (Jise să plece.
Boeril tineri, la auriul celor spuse de Sultan, îşi muşcară buzele şi în gândul lor se hotărîră a-1 otrăvi înainte chiar de a plecă din Constantinopole.
Norocul noului domn, de un ţigan rob de ai lui, luat de mai multă vreme în robia Turcilor şi care se află ca bucătar chiar la curtea Sultanului. Acel ţigan aflase de sosirea vechiului stăpân şi după ce-î spuse că-I din Săucescî din robii lui — îl arătă şi gândul boerilor moldoveni. II spuse tot odată că el îl pote scăpă de a nu fi otrăvit, dacă va mâncă numai ce el îl va pregăti — rugându 1 forte mult săd ceră de la marele Vizir.
Noul gospodar se duse la mareie Vizir şi obţinu liberarea din robie a ţiganului; cu ajutorul căruia putu scăpă neotrăvit, precum şi a se întorce în ţară tefăr şi sănătos.
Bătrânii cj.ic că visul — beciul cu bani — a fost domnia ce-1 aşteptă.
Am audit acestă povestire de la un bătrân, care a fost vătaf de mazili între anii 1840 — 1850 şi care purtă poruncile de la Vodă şi divan (de la laşi) la isprăvniciile din Bacău şiRoman.— Eră bolnav şi bătrân şi trecut peste 80 ani.
Mi-a povestit-o în 1883 în comuna SecuenI judeţul Bacău.
fi. Todiriţă.
Invfiţ. Buboi? ni, Bacă ti
CONTRA OTRĂVURI
In laţa unei otrăviri bănuite, dacă pînă la sosirea medicului, cine-vâ n’are nici o contra-otravă la îndemână, şi dacă maî ales nu scie — ca şi otrăvitul însuşi — natura otrăvii absorbite, să se disolve într o jumătate de litru de apă încropită o linguriţă de muştar pisat şi să se dea bolnavului ca să înghiţă totul. Pentru a grăbi vărsăturile, se va administră apoi lapte, safi apă caldă amestecată cu unt de-lemn sau cu unt topit.
www.dacaromamca.ro
1524
ALBINA
RESBOIUL NOSTRU PENTRU NEATÎRNARE
— Recensiune —
omnul George Coşbuc, admirabilul poet al ţărănimii care zugrăvesce atât de adevărat şi de frumos sentimentele omenescî, a dat la lumină încă un drăgălaş volum cu titlul de «Răsboiul nostru pentru nea-tîrnare.»
Nu sciu dacă mulţi l-or fi citit—şi nu rămâne îndoială că da,—însă eu mărturisesc, în urma citirii lui că este un diamant, e un mărgăritar în literatura istorică a nostră. Cât de mult a cernut domnia-sa răsboiul prin sita cugetării şi inimii! Nimic nu î-a scăpat din vedere: şi natura şi omul şi animalul sînt bine oglindite în asemenea valuri ale răs-boiului ca sgomotul unei mări ce şi rupe zăgazurile. Fie-care rînd, fie-care proposiţiune ori frasă scapără ca cremenea lovită de amnar, te electrisăză, şi ca prin farmec par-că te simţi în mijlocul luptei. Şi tăcerea mormîntală din vremea pândei, când numai respirarea şi pulsul îşi urmeză calea, şi rămăşagul bătăliei ca tonele ocenuluî înfuriat sînt povestite cu multă măestrie.
Inflăcăratele cântece ale muzicilor, bubuitul tunurilor, ropotul soldaţilor în năvală, pîrăiturile puscilor şi ploia gton-ţelor, zăngănitura săbiilor, durduirea pâmîntuluî sub copitele cailor, gemetele sfâşietore ale suferindilor, strigătele de «ura,» îndemnul conducătorilor, eroismul măreţ al flăcăilor noştri, piveliştea plină de milă a cadavrelor rămase pe câmpul de luptă, unele întregi şi altele mutilate, cu un cuvînt teatrul răsboiuluî e reînviat.
Analisa psihologică nu e mai pre jos. Prin ajutorul ei ne-a scos în relief caracterele poporelor luptâtore: Români, Turci şi Ruşi.
Caracteristica acestei valorase lucrări o spune sincer autorul în prefaţa ce urmeză:
«Eu n’am avut de gând să scriu o istorie complectă şi exactă a răsboiuluî. Şi nici nu m’aşi fi priceput s’o scriu. Şi nici n’ar fi fost nevoe, căci pînă acum avem trei istorii, scrise complect şi cu tote amănuntele politice, tactice şi strategice.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1525
«Eu m’am gândit la mulţimea cea mare a ţărănimii, la dorobanţii cari au purtat resboiul şi la tinerii noştri, cari vor fi ca mâine oşteni ai ţării. Lor le povestesc eu răs-boiul, şi nu în întregimea lui. Am ales numai întâmplările de căpetenie şi, întru cât am căutat să me apropii de chipul de pricepere al mulţimii, m’am depărtat de pretenţiile literare şi de adeverul istoric cel spus prea cu mult cutremur şi prea cu temă că nu va fi exact pînă într’un fir de p6r.
«Povestirea mea nu va fi un isvor pentru istorie; să dea Dumnedeu să fie ceea-ce am voit eu: un material de exploatat pentru poeţii nemului nostru şi pentru pictori; pentru ţărani să fie o carte cu pilde de care să înveţe iubirea de fapte vitejesc!, dragostea de ndm şi de ţară, sentimentul de datorie, încrederea în puterile naţiunii nostre şi credinţa către Domn şi către stegurile osteî. Iar tutulor, celor de sus şi celor de jos, să ne fie o propăvăduire a tot ce ne ajută întru întărirea nemului românesc. . .»
Iată cât de limpede a spus autorul gândul ce l-a călău-dit în scrierea volumului de faţă şi pentru cine l-a scris, limpede ca apa cristalină a unui isvor de munte.
Fiind adînc pătruns de sublima chemare a unei cărţi, s’a gândit la viitorele generaţiuni de tineri ce încă nu sînt, după
cum dice Theodore de Banville:
>
Voî, în cari salut o nouă auroră,
Voî, cari mă veţi iubi,
Tineri aî timpurilor cari încă nu sînt,
O batalione sacre!
Povestirile sînt atât de însufleţite şi încântătore în cât doresc! să nu se maî sfârşescă. Cu cât foile se împuţindză, cu atât se nasce în suflet o părere de reu. «Răsboiul nostru pentru Neatârnare,» aşâ cum este narat, e o lungă epopee şi povestirile sînt prea plăcute şi interesante prin caracterul lor dramatic. Personagele istorice sînt nisce fiinţe vii cari se mişcă, vorbesc, lucreză, se luptă şi prin urmare trăesc.
Pe lîngă acestea, în totă desfăşurarea subiectului se observă: hotărîre, siguranţă, obiectivism, iubire înflăcărată pentru patrie, energie şi precisiune, o limbă dulce şi armoniosă într’o formă de miere, reflexiuni logice şi sănătose, cari împreună formeză buchetul de calităţi briliante ale marelui talent.
www.dacaromamca.ro
1526
ALBINA
Să dea Dumnedeu ca gândul autorului să se isbândescă. Poeţii rămân să încordeze lira şi să cânte faptele vitejesc! ale eroilor de la 1877, făcend din «Răsboiul nostru pentru neatârnare» Odiseea şi Iliada Românilor, iar pictorii să zugrăviască cu penelurile lor dragile tablouri istorice să înlocuiască pe cele străine, aşâ de răspândite în masa poporului nostru. Şi să Iacă Dumnedeu, ca sângele luptătorilor de la Plevna să aprindă vitejia în piepturile tinerelor batalione de mâine, chemate la sacra datorie de întărirea nemului românesc! Cartea domnului George Coşbuc o pot numi «Evanghelia educaţiunii patriotismului.» Români, cumpăraţi-o! Nu este o carte să şedâ, dată uitării, în rafturile librăriilor.
Ion Isvoranu.
învăţător, Mehedinţi.
DIN R&SBOIUL INDEPENDENŢEI
Trăsură de ambulanţă.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1527
Cum capătă omul darul beţiei?
jameniî neseiutorî <,lic că i-a făcut cutărul om, cutare femee de beţie, i-a făcut să s’apuce de băutură.
Să maî spun că tote astea sînt minciuni şi iar minciuni ? Singur omul îşi face de beţie şi iată
■cum:	^
Din nenorocire, sătenii noştri, nesciind altă meserie de cât plugăria, iarna totă şi-o petrec la cârciumă. Dar nu numai iarna şi-o petrece sătenul nostru la cârciumă, ci şi tote sărbătorile de peste an. Aici, la cârciumă, se întâlnesc mai mulţi, şi pe ■cinste, unul un ciocan de rachiu, altul altul, şi astfel se cinstesc pînă când limbile se încurcă ca la turnul Babei.
Asta e începutul. A^î cinste, mâine cinste, pînă când omul nu se maî pote scăpa de acest obiceiu devenit viţiu.
Dacă omul nu caută să scape de acest viţib, cel maî ruşinos dintre cele maî ruşinose, atunci ajunge :să se îmbete dintr’un singur păhăruţ de basamac. Atunci îl ve^î pe om într’o scârbosă stare, care îl pune maî pre jos de cât tote animalele.
Şi Domne! dacă ar fi numaî atât şi tot ar fi îngrozitor, dar nu, nu se termină aci urmările beţieî.
Omul, care a căpătat darul beţieî, nu maî pote mânca, căci stomacul lui cade într’o lenevie extremă, bucatele aruncate nu se maî pot mistui. Cu timpul, beţivul pierde pofta de mâncare, stomacul lui se urgăsesce din causa vinului şi rachiului, carî tăbăcesc pieliţa ce căptuşesce stomacul. Cu timpul, acestă pieliţă se găuresce, face răni carî dau nascere la du-rerî şi vărsături grozave, pricinuind chiar şi mortea.
Ne maî mâncând, omul caută să umple golul prin băutură. De aci proverbul că mâncarea e o fudulie, băutura e unde e.
Urmările beţieî nu sînt terminate, căci partea otră-
www.dacoromanica.ro
1528
ALBINA
vitorea trece în sânge şi-l otrăvesce, se suie la cap,, şi atacă nervii, dacă omul nu caută a se desbărâ de beţie.
Maî târziu, beţia nu se maî pote înfrâna, omul bea şi iar bea, sati cum se maî ţlice «bea pînă se desbată...»
Ou timpul, omul e apucat de un fel de tremură-tură a mâinilor şi capului; omenii nesciutorî dic: că l-a apucat un vini reu, da, da, l-a ajuns beţia de pe urmă.
Partea cea maî grozavă însă a beţieî, e atuncî când omul e aruncat în delirul tremens. Când delirul a apucat pe beţiv începe să strige, să sbiere, să vocifereze ca nebunii, să dea din mâînî şi din picîore, pare că l-a apucat epilepsia, în cât adesea trebuesc puşî în cămăşi de forţă ca la balamuc.
Beţivul, în delir, începe să aibă vedenii, ţipă, strigă că vede animale îngrozitore şi după faţă chiar poţi citi groza din sufletul lui. Noptea din somn sare speriat, ţipend că-1 mănâncă guzganiî, sbiară să pună. mâna pe gardistul ce <;lice că-1 urmăresce, sau să dea afară pe cutare mort, ce vrea să pună mâna pe el.
începe atuncî a o da din mâînî, a scrâşni din dinţi, a se repezi, aşa în cât vîră în groză pe ceî din prejurul lor.
Repetindu-se beţia, după maî multe scene de acestea, beţivul sau more, sau continuă să trăiască, dar ce folos, că acum devine stupid, idiot. Atuncî dă peste el îelele şi-î i-ea o mână, un picîor, sau câte două de odată. Beţia e însă îelele ce l-a lovit.
Maî tâi%liu omul se buhăesce prin îngrămădirea, de grăsime nefolositore, care se aşeţlă şi pe inimă şi ficat. Sângele se otrăvesce tot maî mult, circu-laţiunea sau mergerea luî prin tot corpul nu se maî face regulat, omul e aruncat în dropică, adică se îngrămădesce apă în pântice, se umflă, se umflă,, pînă ce după câte-vâ lunî mult doî anî more.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1529
APA DE VAR
leurile se întrebuinţezi cu folos în maî multe caşuri pentru liniscirea durerilor şi vindecarea rănilor întinse, precum sint acele de fripturi sau opărituri. Oleurile pot fi de migdale dulci, de măsline, de cânepă, de in, etc. Ele se întrebuinieză simple sau combinate cu ore-care substanţe vegetale, minerale sau animale. In oricare cas, oleurile trebue să fie de cea mai bună calitate ca provenienţă şi ca mod de conservare, să nu fie rincede şi se preferă cât de prospete. — Una din combinările ole-urilor din cele mai comune este cu apă de var în propor-ţiunî egale, care servesc cu folos în caşuri de fripturi şi o-părituri.
Apa de var se pregătesce în modul următor: se ia o bucăţică de var nestins, se stropesce cu puţină apă, pînâ ce varul desfăcendu-se, întloresce şi se preface în pulbere albă şi fină. — Se ia o părticică din acea pulbere şi se amestecă cu de 30 sau 40 ori volumul seu de apă, lăsându-se după aceia să se limpedescă; apoi se varsă acestă apă care a servit să spele numai varul, şi se tornă peste acel var o altă apă curată şi în o cantitate de două ori maî mare, de cât acea d’întâiu, se amestecă bine cu varul, şi se lasă de se limpedesce.—Acesta de a doua apă este apa dc var.
M. F.
SFATURI PRACTICE
Mijloc (le a ave ouă tari.
Cine voesce să aibă ouă tari în cât un ou de găină să potă sparge mai multe oue de gâscă şi să fie şi naturale, se între-buinţeză următorul mijloc. Se ia o cantitate de cel puţin 3 — 4 chilograme gips, pe care le dă câte puţin unei anumite găini închise, înmuiat în puţină apă şi lâinâ de porumb. Ouăle ce va iace acea găină vor ave o coje destul de grosă şi tare, fiind tot-de-odată şi naturale şi pe care le pote întrebuinţa cu mult gust la spargerea ouălor, la Pasci.
G. I. Tomescn.
______________	Mehedinţi.

www.dacoromanica.ro
1530
ALBINA
Formarea pomilor cu trunchiul inalt
a să potă căpătă pomul un trunchiu vîr-tos, trebue să se reteze trunchiul altoiului în al 2-lea an, pînă la jumătate, iar celui mai slab pînă la a treia parte. După un an de altoire, tăietura se face d’ asupra unui mugure viguros. Mugu-rele pe lîngă care se face tăietura, va cresce drept în sus, iar cei după margine cresc mai mult pe lături. In timpul vereî să să se scurteze pînă la 10 c. m., şi în primăvara viitore să tăiem cu un cuţit bine ascuţit de la truncliiu. Tot ast-fel se urmeză cu tăietura şi în anii următori pînă când pomul ajunge la înălţimea cerută de doritor, formându-şî coronă.
Pentru ca să căpătăm o coronă frumosă, trebue să lăsăm numai 4, cel mult cinci ramuri, cari în fiecare primăvară se reteză la 4 or 5 ochi, acea din mijloc se taie mai lungi şi după 5—6 ani corona nu se mai taie.
Maî la toţi pomii corona se formăză prin tăierea dintre tote, însă maî mult la meri, peri şi pruni, căci ei suferă maî mult tăierea de cuţit.
Corona nucului se formeză singură. Nucii nu se scurteză în primăvară, ci numai vara când ramurile tinere şi numai cele laterale au crescut, se taie de lîngă trunchiu, asemenea se taie şi ramurile uscate care au degerat în timpul ierneî.
Cireşii, prunii, persicii şi caişii nu sufer mult tăietura cu cuţitul, lor li se taie maî încet ramurile laterale, iar cele de la mijloc, odată ce s’a format e bine să nu le atingem.
De aseminea trebue să seim că fructele de per-sicî nu se produc de cât de ramurile de un an, şi în tot-d’a-una ramurile care au dat fructe odată, să nu le maî păstrăm şi în anii următori. La tăierea lor însă, trebue în tot-d’a-una să lăsăm 2 — 3
www.dacoromamca.ro
ALBINA
lo31
(muguri) ochi, ca să dea nascere la alte ramuri noi. Acesta însă pentru ceî-ce se ocupă serios de cultura pomilor.
G. Niţescu.
UNDE ESTE DUMNEDEU
Un copil în vîrstă de 6 anî, fu adus la un episcop (vlădică,) care aflând în acest copil o mare supunere îi (,lise: «scumpul meu amic, iată o frumosă portocală; cunoscî acestă frumosă fructă, îţi voiu da acestă portocală dacă tu îmi spui unde este Dum-nedeu.» Copilul îî răspunse: domnul mîeu, eu vă voiu da vouă două maî frumose, dacă îmi veţi spune unde nu este Dmnnedeu.»
Episcopul încântat de un asemenea răspuns, dădu două portocale copilului.
Traducere de
Sică Văleanu.
INFORMAŢIUNl ŞCOLARE
Şcdla de arhitectură, din Capitală va fi reorganisată.
Este vorba ca acestă şcdiă să fie alipită pe lingă şcola de poduri şisosele.
*
Ministerul cultelor şi instrucţiune! publice a decis urinătdrele, cu privire la punerea in aplicarea noilor programe elaborate la 1 Aprilie a. c.:
Programa nouă, cu începerea anului şcolar 1899, se va pune în aplicare numai in cl. I, a tuturor gimnasiilor şi liceelor, iară deosebire; în cele-l-alte clase rSmâind în vigore vechia programă, cu deosebire că, în locul a 2 ore de limba latină in cl. II, se vor face 3 ore de limba germană; iar in cl. III şi IV limba elenă se va înlocui cu limba germană.
In cl. V programa nouS se va pune în aplicare numai la liceele de mai jos, cari vor funcţiona precum urmdză:
Liceul sf. Sava Bucurescî, cu secţia clasică şi modernă.
Liceul Mihaiu Vitezul, Bucurescî, cu secţia reală; Liceul Maxim din Brăila, cu secţiile clasică şi modernă; liceul Bălcescu din Brăila, cu secţiile reală şi modernă; liceul Negrutzi din Iaşi cu secţia clasică şi modernă; liceul Naţional, laşi, cu secţia reală şi modernă; liceul Traian din T.-Severiu, cu secţia reală şi modernă
*
Ministerul Domeniilor luând disposiţiunea de a nu se maî da gratuit viţe altoite americane de cât conform noului regulament publicat in numărul 111 al Monitorului Oficial din 18 August 1899, ne grăbim a aduce la cunoştinţa numeroşilor noştri abonaţi preţurile viţelor altoite şi nealtoite, pio-duse in pepinierile Statului, destinate vincjereî in campania 1899—1900, cari se fixdză precum urmdză:
www.dacoromanica.ro
1532
ALBINA
a)	100 lei %n (miea) viţe altoite în varietăţi românesc!, orî-carl ar fi varietatea americană;
b)	200 lei %o viţe altoite cu tămâiOsă, precum şi cu diferite varietăţi străine, orî-carî ar fi varietatea port-altoiuluî;
c)	30 lei %o viţe americane nealtoite, cu rădăcini, din orî-ce vaiietate;
d)	15 lei °/oo port-altoiti, socotiţi de 33 cm. lungime şi cel puţin o m. 006 diametru, din orî-ce specie şi varietate.
e)	8 lei “/«o butaşi simpli americani, lungi de 45—50 cm. (mal subţiri de 6 mm.) din orî-ce specie şi varietate.
Aceste preţuri sint socotite loco la pepinieră, viţele fiind scdse din şcăle cu cheltuiala ministerului.
Port-altoiI se vor predă cumpărătorului, fasonaţi in lungime de 1 m. 66 cm. sau 33 cm. Cererile de cumpărări condiţionate se inregistrâză, dar ministerul nu ia nici un angajament.
*
Ciuma, băla cea mai periculosă s’a ivit in Europa, ea cosesce deja deci de vieţi în Portugalia ca şi în Rusia. Guvernul nostru a luat straşnice măsuri pentru a opri venirea acestei teribile boli în România.
Având în vedere însă că in timpuri de epidemii s’au văcjut persăne cari, sau de temere, sau chiar de rea voinţă, ori împinse de alte interese, răspândesc-neadevărurl în privinţa flagelului care ameninţă societatea şi cari pot alarma opinia publică din ţară şi din Statele limitrofe;
Ministerul de interne publică spre cunoscinţa generală, că personele cari se fac culpabile de răspândire de svonurî falşe de natură, a alarmă opinia publică In privinţa ivirel pestei orientale, vor fi pasibile de penalităţile prevăzute de codul penal.
Dar ori câte măsuri ar lua guvernul ele nu vor fi folosităre dacă însăşi cetăţenii nu vor da ajutor. De aceea este de datoria fie-căruî cetăţean in interesul viţel lui şi a lor lui, de a da mână de ajutor ca măsurile luate să fie folosităre, denunţând autorităţilor ori ce abatere din partea fuucţionarilor însărcinaţi cu apărarea ţăreî şi chiar a particularilor cari ar căută să înşele autorităţile. Locuitorii de pe marginea Prutului să se supuo cu sfinţenie poruncilor ce dă guvernul pentru apărarea ţăreî de ciumă.
*
Guvernul provincial al Bucovinei a oprit importul oilor şi caprelor din judeţele: Covurluiu, Buzău, Constanţa, FălciQ, Ialomiţa, Tutova, Vasluiu şi Sucâva, din causa epizootiei de variolă ovină.
*
Cu începere de la 1 Octombre 1899, preţul de vîncjare al săreî pentru usul vitelor, s’a redus de la 10,50 la 5 lei suta de chilogr. franco la salina Dof-tana sau Tirgul-Ocna, sau la orî-carl din depositele regiei din ţară.
Pentru a se împiedică însă abusurile ce s’ar pute face şi a se asigură fiscul că sarea ce se va vinde cu acesta destinaţiune să nu fie întrebuinţată pentru oonsumaţiunea ămenilor, s’au luat următărele măsuri:
1)	Sarea pentru vite se va vinde ori in blocuri, ori măcinată (uruialâ), spre a fi amestecată in iesle cu pale tocate şi ea va fi denaturată cu oxid de fer şi cu pulbere de cărbune de lemn ;
2)	Cantitatea de sare pentru vite este limitată la maximum de 8 chilogr. pentru vita mare care a trecut vlrsta de un an, 4 chilogr. pentru vitele mart cari n’au atins vlrsta de un an şi 2 chilogr. pentru vitele mici, ol, capre şi rimătorî;
3)	Cumpărările vor trebui să se facă pentru o intrăgă comună prin autoritatea comunală. In acest scop, locuitorii cari vor aveâ necesitate de asemenea sare pentru trebuinţele vitelor, urmâză să se adreseze verbal către primăria respectivă, care va întocmi o listă, indicând numele şi pronumele acelor locuitori, cât şi numărul şi felul vitelor pentru cari se cere sarea.
Pe temeiul acestei liste, întocmită şi certificată de autoritatea comunală şi.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1 533
adeverită de perceptorul respectiv, salina sau depositul regiei din apropiere va liberă cantitatea de sare arătată intr’insa, după ce se va plăti iu nume-•rariu preţul săreî, calculat pe 5 lei 100 de chilograme.
*
Ministerul instrucţiunii publice aduce la cunoscinţa tuturor celor ce afl •cerut dispensa de virstă, să se adreseze direct şcolel unde a cerut înscrierea cu dispensă cărora li s'a trimis cererile resolvate de Minister.
*
In cjilele de 6(18) Septembrie a. c., se va ţine concurs la şeola supe-riorâ de agricultură din Bucurescî, pentru ocuparea a 15 burse şi inaî multe locuri de solvenţi pentru anul şcolar 1899—1900.
Gondiţiunile de admitere sînt:
1)	Să aibă etatea de cel puţin 16 ani împliniţi (dispensa de etate nu se admite.
2)	Să aibă terminat cel puţin patru clase gimnasiale, clasice, reale, sau un alt curs equivalent recunoscut ca atare de ministerul Instrucţiunii Publice.
8) Să trecă un concurs de admitere.
4)	Absolvenţii liceelor clasice, reale şi bacalaureaţii se admit fără con curs.
Informaţii mai amănunţite se pot luă de la direcţia şcoleî.
Pentru anul şcolar 1899—1900 devenind vacante, la Universitatea din Bucurescî, 9 locuri de bursieri, şi anume: 3 la facultatea de litere şi 6 la facultatea de sciinţă; ministerul publică spre cunoscinţa doritorilor de a le oeupâ, că se va ţine concurs în cursul lunei Octombre, în (Jilele în cari se vor fixă de decanatele respective.
Condiţunile de admitere sînt pentru cei cari se înscriu întâiu: absolvirea cu succes a liceului; pentru cei în decursul studiilor universitare, trecerea cu distincţiune a examenelor anuale universitare.
Materiile concursului se vor lua după natura fie-cărei facultăţi, dintre Studiile anului imediat inferior celui pentru care concureză.
Aceste burse se vor acorda acelor studenţi cari se consacră carierei didactice; bursierii admişi vor fi obligaţţ a se conforma în acestă privinţă regulamentului seminarului pedagogib universitar
înscrierile se primesc la secretariatul Uuniversităţeî de la 1—10 Octombre 1899.
ADRESE CĂTRE REDACŢIE
De puţin timp sînt abonat la revista «Albina», dar m’am convins pe de" plin de foldsele ce ne aduce noue învăţătorilor şi chiar săteanului citind-o' Mulţumesc din adîncul inimeî iniţiatorior valordsel reviste «Albina» şi-i uiez •cale nesfirşită în munca ce-şî pune pentru înflorirea şi propăşirea ndinului românesce.
Petre Ilinoiu.
învăţător, comuna Frătila.
*
Urez cu acdstă ocasie îndelungată apariţie revistei.
I. Cepăriann.
InvSţător-dirjginte, Roma nap.
www.dacoromamca.ro
1534
ALBINA
MULŢUMIRI
D-l D. Ionescu, dirigintele şcoleî comune! Fundenî-Buzeu, aduce viile sale mulţumiri d-lui Nica Ionescu, comersar.t, din corn. Yadu-Soresc!,. care a bine-voit a dona pentru şcolă doi stup!.
D. Ionescu.
*
Venerabilul preot Cosma Moşescu, fost institutor din Brăila, oferind bibliotecei parochiale Ţînţărenî, judeţul Dolj,-între alte cărţi şi «Isus Cliristos şi Reforma sa socială», «Predicile Părintelui Elie Meniat» în 2 volume,. Epitropia ii aduce viile sale mulţumiri.
X. Pretoriană.
Paroch.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
D-nul M. Teodoreseu, Prof, str. Vânători No. 7, Ploescî. — Autorul lip-sesce din Bucuresci, când va veni vom vede de scote o noue ediţie, sau de mai are vr’un exemplar.
D-lni N. Bradea, învăţ. Cârăpceştî, jud. Tutova. — Abonam, d-vostră anul II, care expiră la 30 Septem. 1899, e achitat cu chitanţa No.15.75U Corectat adresa. Escursiunea se va publica.
Lotăria bisericii din comuna Drăcşinî din judeţul Botoşani
Nr.	Franci	No.	Franci	No.	Franci	No.	Franci	No.	Franci
151	25	4053	10	9954	10	13896	10	16825	10
523	10	4089	10	10163	40	14009	10	46941	10
715	10	4139	10	10272	10	14217	10	17408	25
1606	50	4453	250	10312	25	14473	25	17612	10
1614	10	4634	10	10491	10	14708	10	17704	10
1681	10	4711	10	10585	10	14862	25	47834	25
1750	10	4848	10	10600	25	14953	10	18091	25
1816	10	4857	10	10715	10	15126	10	18195	10
1853	10	5355	10	10737	260	15150	10	18377	50
2009	50	5397	10	10763	10	15285	25	18424	10
2167	10	5606	10	10781	10	15294	10	18473	25
2207	10	5679	10	10835	50	15638	10	48491	10
2209	10	5735	10	•10881	10	15655	50	18540	10
2356	10	5738	25	10892	10	15766	10	18575	10
2367	500	5772	10	11011	10	15958	10	18663	10
2426	10	7523	10	11402	10	15962	10	18858	10
2471	10	7931	10	11814	10	16052	40	19009	100
2498	10	7951	10	11890	100	16222	10	19077	25
2554	10	8062	10	11973	10	16239	10	19106	40
2517	10	8285	50	12159	10	16275	10	19159	10
2923	10	8444	10	12323	25	16281	40	19219	50
3098	25	8523	10	12560	25	16404	10	49223	10
3210	10	8531	10	12634	10	16466	25	19244	10
3216	25	8624	25	13070	10	16726	25	19306	50
3306	10	8766	60	■13296	10	16727	4 00	19332	50
3821	10	8911	10	13362	10	16728	10	19730	10
3873	10	9318	10	13590	400	16798	10	19840	. 25
4020,	100	9490	50	13838	10				
Câştigătorii se vor presentâ la Societatea de Economie din Urbea Botoşani. Câştigurile nereclamate în curs de 6 luni, vor remâneâ în folosul bisericei.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1535.
Pentru burse în străinătate
Pentru ocuparea burselor de arhitectură şi geografie, pentru specialisarea studiilor în streinătate, ministerul publică concurs pentru ocuparea lor, pe cjiua de 1 Octombre 1899.
Concursul se va ţine la Universitatea din Bucurescî, înaintea comisiunilor ce se vor întocmi conform legeî.
Durata studiilor se fixeză: pentru geogralie la 3 anî şi pentru arhitectură la 5 anî.
Bursele vor fi de 3.600 leî anual fie-care, cu începere de la 1 Noembre 1899, şi se vor plăti în rate trimestriale, şi anume: bursa de geografie din fondul «Iosit Niculescu», şi bursa de arhitectură din fondul «Răducanu Simonide».
Concurenţii spe a fi admişi, vor trebui să fie români şi de religie ortodoxă, şi să presinte următorele titluri:
Pentru ocuparea bursei de geogralie: diploma de licenţă în litere (secţia istorică ), sau orl-ce diplomă de licenţă în sciinţî.
Pentru ocuparea bursei de arhitectură: bacalaureatul saQ absolvirea a 7 clase liceale.
Materiile asupra căror vor da concurs sînt:
Pentru geograliie: geografia cu cunoscinţe asupra sciinţelor naturale, fisice şi istoriei universale.
Pentru arhitectură: matematicile din liceu, desemnu de ornamente de pe model grafic, desemnul de pe modelul de platru,. desemnul liniar elementar, cunoscinţele elementare din sciinţele fisice şi naturale, şi limba germană.
Concurenţii cari vor obţine bursele sînt datori:
Pentru bursa de geografie: a urmă la cursurile respective, un an la Paris şi doi în Germania, cu obligaţiunea de a urmă şi seminarul pedagogic pentru predarea materiilor în cursul secundar; pînă în 3 ani va trebui să obţină ultimul grad academic la Paris sau la una din universităţile de prima ordine în Germania.
Pentru bursa de arhitectură: a urmă 4 anî cursurile şcoleî po-litecnice, secţia de arhitectură, cu tote lucrările accesorii, din Miinchen şi un an în Italia.
In fie care trimestru, sau cel mult Ia sfirşitul anului, vor trebui să probeze ministerului, prin certificate şi memorii studiile şi lucrările ce au făcut şi fac.
înscrierile pentru admiterea la concurs se fac la minister, cel mult cu 10 <jlile înainte de(Jiua fixată pentru ţinerea concursului, depunendu-se odată cu cererea de înscriere, actele şi titlurile specificate mal sus.
*
Se aduce la cunoscinţă generală că, pe cjiua de 1 Octombre 1899, se va ţine concurs pentru ocuparea a 3 burse, una pentru
www.dacoromamca.ro
1536
ALBINA
limba şi Iteratura latină, a doua pentru istoria romanilor cu privire la originea instituţiilor, şi a treia pentru sciinţele fisico-chi-mice, cu aplicaţie la ingineria electrică.
Concursul se va ţine pentru cele două dîntâiti la Universitatea din Bucurescî, iar pentru cea de a treia la Universitatea din Iaşi, înaintea comisiunilor ce se vor institui la timp.
Durata studiilor va fi de 3 ani pentru cele doue burse din-tâiu şi de 4 pentru cea dea treia.
Bursele vor fi de 3.600 leî anual fie-care, cu începerea de la 1 Noembre 1899, şi se vor plăti în rate trimestriale, şi anume: cea de limba şi literatura latină, precum şi cea de sciinţele fi-sico-chimice cu aplicaţie la ingineria electrică, din fondul «losif Niculescu»; iar cea de istoria romanilor cu privire la originea instituţiilor, din fondul «Răducan Simonide».
Spre a fi admişi la concurs, candidaţii trebue să fie români •ortodox! şi să presinte următorele titluri:
Pentru bursa de istoria romanilor cu privire la originea instituţiilor: licenţa în sciinţele istorice din ţară sau din străinătate;
Pentru bursa de limba şi literatura latină: licenţa în sciinţele filologice din ţară sau din străinătate;
Pentru bursa de sciinţele fisico-chimice cu aplicare la ingineria electrică: licenţa în sciinţele fisice-chimice din ţară saQ streinătate.
Materiile asupra cărora vor da concurs candidaţii vor fi cele •din programa de licenţă cu privire specială la obiectul în care urmeză a se specialisa candidatul.
Concurenţii cari vor dobândi bursele vor fi datori: cel ce se va specializa în istoria romanilor cu privire la originea instituţiilor, să ia doctoratul în litere, cu tesă asupra istoriei, de la o Universitate de prima ordine din Germania sau din Franeia; cel ce se va specialisa în limba şi literatura latină, să ia doctoratul în litere, cu tesă asupra limbeî şi literatureî latine, de la o Universitate de prima ordine din Germania sau din Franeia; în fine, cel ce se va specialisa în sciinţele fisico-chimice cu aplicare la ingineria electrică, să ia mal întâiu licenţa în străinătate dacă are licenţa din ţară, sau doctoratul în străinătate dacă e licenţiat din străinătate, şi apoi să studieze ingineria electrică într-o şcolă specială din Germania.
La fie care trimestru, precum şi la finele anului, bursierii vor fi datori a trimite ministerului certificate şi memorii de studiile ■sau lucrările ce ab făcut.
Netrimiterea unor asemenea dovedi de asiduitate va fi causa <le suspendare a bursei.
înscrierile pentru admiterea la concurs se fac la minister cu 10 cjile înainte de tj>ua fixată pentru ţinerea lui, depunându-se o dată cu cererea de înscriere aetele şi titlurile specifiicate mal sus.
www.dacoramanica.ro