Anui. II Duminică, 15 August 1899. No. 46. POPULARA REVISTĂ ENCICLOPED APARE îfJ FIE~CARE|DiJMlNlCĂ -- " . ' ~ V~—...... J ... — Abonament, pe an în ţară . 5 |j Ăboiţanafent, pe an în strâinât. Liol 8 > » 6 luni în ţarâ. nurh6r . ... . ÎS bani Manuserisel^^ăi^liirtlă'ate se ard. COMITETUL DE REDACŢIE: P. Garboviceanu C. Rădulescu-Motru G. Coţbuc I. Otescu P. Dulfu G. Adamescu V. S. Moga N. Nicolaescu Const. C. Pop;-Taşcâ Gr. Teodossiu. Redacţia şi Administraţia Str. Mântul6sa, No. 9. * I SUMAR: 13 August 1595.—Ion A. Candiani, Covn asupra pădurilor şi asupra importanţei lor.— G. Coleş, Plugul şi spada. — C. G. Cărstescu, Pentru micii cultivatori. — Vasile D. Sava, Visul unul beţiv. — N. Pintzoiu, Stîrpirea ciorilor.—.V. A’egrutz, Cerc cultural. — Ilic Cri-vianu, Portul naţional.—Ion Isvoranu, Apel.— Tudora- - InformaţiunI şcolare. — împărţirea premiilor.—Poşta redacţiei.—Poşta administraţiei. I In fii raţiuni: Mihaiii Vitdzul, Domnul Munteniei.—Costum din Dâmboviţa. — Vedere din AIrica. _______ _____ ____________________________ .A. 3? 33 Xj La 1 Octomlire 1899, revista nostră iitră în al III-lea an al existenţei sale. N’am cruţat nimic pentru a face ca revista să apară tot-d’a-una Dumineca. Deci, pentru a ne pute din vreme rîndui numărul exemplarelor ce va trebui să scotem pentru anul al III-lea, rugăm pe acei dintre abonaţi, cari nu vor mal voi să se aboneze, sa bine-voiască a ne încuuosciiaţă printr’o carte poştală. Toţi acei ce nu ne. vor încunosciinţâ, vor fi consideraţi că continue abonamentul şi deci datori a plăti. Suma de 5 lei, costul abonamentului anual, fiind destul de neînsemnată faţă cu sacrificiile ce facem, rugăm a ni se înainta la începutul anului, prin mandat poştal adresat administraţiei revistei, pentru că numai ast-fel vom fi în măsură să aducem noi înbunătăţiri, spre satisfacerea numeroşilor noştri abonaţi. Facem încă un călduros apel celor rămaşi în urmă cu plata, atât pe anul I cât şi pe al II-lea, a ne trimite banii. Avem credinţa, că cei-ce nu ne-au trimis încă, a făcut-o din scăpare de vedere şi vor profită de acestă ocaziune pentru a repara gre-şala făcută prin întîrziere. .Albina II. 91 www.dacaramamca.ro 1442 ALBINA 13 AUGUST 1595 r&K £\0.iua de 13 August este una din cele mai însemnate ale istoriei române; ea este, cum a numit-o Bălcescu «bri-oTfcf' Cantul cel mai strălucii al coronei gloriei românesci» ; Vp este amintirea luptei de la Călugăreni. Urcându-se pe tron, în urma lui Alexandru-Vodă (1593), Mihaiu îşi propuse a scăpă ţara de sub jugul Turcilor. După ce ucise Turcii aflaţi în capitală şi alte oraşe, atacă cetăţile turcescî din Muntenia şi trecu chiar în Turcia, răspândind groza peste tot locul. Mai multe oştiri fiind învinse, sultanul Mahomet trimise o armată mare comandată de un. general cu renume, de Sinan-Paşa. Mihaiu aşteptă pe adversari la Călugăreni, în judeţul Vlaşca, într’o posiţiune forte favorabilă pentru el, căci prin strîm-torea în care sta nu puteau trece mai mult ca dece—doi-spre-dece omeni într’un rînd. In diua de 13 August 1595 se dete acea faimosă bătălie. Iată cum ne descrie marele istoric Bălcescu locul acestei lupte: «Drumul care merge de la Giurgiu spre Bucuresci, trece printr’o câmpie şasă şi deschisă, afară numai dintr’un loc, două poştiî departe de acestă capitală, unde el se află strîns şi închis între nişte deluri pădurose. Intre aceste deluri este o vale, largă numai de un pătrat de milă, acoperită de crîng, pe care gârla Nejlovului o înecă şi pîraele ce se scurg din deluri o prefac într’o baltă plină de nomol şi mocirlă. Drumul acolo trece în lungul acelei văi, parte pe o şosea de pămînt, parte pe un pod de lemn, cari amândouă sînt aşa de strimte în cât d’abia pote cuprinde un car lărgimea lor. Acăstă strîmtore, pe cari locuitorii o numesc Vadul Că-lugărenilor, fu alesă de Mihaiu-Vodă spre a sluji de Ter-mopile Românilor. Astădi acestă vale se află tocmai cum o descriu analiştii acelor timpuri. Nici un monument nu ne arată că acolo fu lupta cea crâncenă pentru libertate! Atât sîntem de nesimţitori la gloria naţională! Românul trece acum cu nepăsare prin aceste locuri sfinte fără ca nimic să-i aducă aminte că pămîntul ce calcă e fră-mîntat cu sângele părinţilor săi şi acoperă osele vitejilor.» www.dacaromamca.ro JVIihaiu Vitezul, Domnul JVh-intenieî. www.dacoromanica.ro 1444 ALBiNA înainte de începerea luptei rosti Mihaiu un discurs, pe care Bălcescu l-a alcătuit de minune potrivit cu împrejurările şi cu firea eroului. Ostaşilor, Aduceţi-ve aminte de vechia nâstră vitejie, căci ocasia de acum este Jrumâsă şi de o vom pierde anevoe o vom mai căpăta. Turcii sînt uimiţi de atâtea pierderi, cetăţile lor de tâte părţile sînt coprinse; din câţi capi aii avut armatele lor, numai unul a rămas care mai îndrăsnesce a ţine frunte creştinilor; cu el avem a ne luptă şi gloria de a-l birui va fi forte mare. Mulţimea vrăşmaşilor nu trebue să vă sperie, de vreme ce Sinan a lăsat cele mai bune oşti ale sale în garnisâne prin cetăţi şi aii adus cu sine numai omeni cari vor face mai mult sgomot de cât vătămare. Pe lingă acesta, locul de bătae nu pâte Fi mai bine ales • aci mulţimea lor este nefolositâre. Aduceţi-vă aminte de crujimea vrăşmaşului care nu iartă nici odată pe cei biruiţi, cu atât mai puţin pe cei ce s'a revoltat! Nu este destul că am scuturat jugul robiei, că am reînoit vechile legături cu împăratul şi ne-am pus sub o putere ardelenă, dacă printr'o faptă strălucită nu vom căută să întemeiem acestâ vrednică hotârîre. A venit vremea' să ne luptăm puternic pentru libertate, iar mai cu sâmă pentru cinstea legii, ca să dovedim Turcilor că, de ne-au călcat ei mai nainte patria, a fost numai din causa neunirii nostre. Dar acum când tote puterile vecine stau în bună înţelegere împreună, trebue să dobîndim prin unire ceea-ce am pierdut prin zavistie şi împerechere şi să gonim pe aceşti cruji tirani dincolo de strîmtorea lor, de Dardanele. Toţi vecinii şi-au făcut datoria, când bătendu-i, când gonindu-i din cele mai bune cetăţi ale lor, ast-jcl în cât ei prăpădiră cea mai bună parte din armata ce Sinan-Paşa dusese în Ungaria. Acum pot şi Românii dobândi o asemenea glorie, căci tâte dovedesc că vom aveă aceiaşi norocire. Şi Bălcescu ne spune efectul discursului: «Ast-fel vorbi Mihaiu, neînspălmîntatul voevod şi ostaşii inimaţl torte împotriva Turcilor, învăpăiaţi şi de aceste cuvinte, dar geloşi încă mai mult de a eclipsa printr’o biru- www.dacoromamca.ro ALBINA 1445 inţă strălucită tote biruinţele gloriose ale vecinilor, răspund învîrtind în mâini paloşele şi lăncile şi, prin strigări mari de o răsboînică veselie cer de la Domnul lor ca să-î ducă îndată către duşmani.» Bătălia se dete şi victoria Românilor fu strălucită. Ceva asupra pădurilor şi asupra importanţei lor In ejiua de 4 Iulie a. c. în localul zSocietăţcî culturale» din Mălini, judeţul Suceva, D-l I. Candiani, silvicultor pe Domeniul Corâneî, a ţinut o importantă conferinţă, cu oca-sia întrunireî generale a membrilor Sociatăţei ce a avut loc în acestă (pi. Extragem câle-vă peisagii. Pădurea este unul din acele bunuri rămase noue de la străbunii noştri, căci pentru ca un arbore să ajungă la bătrâneţe trebue să fie tolerat de mai multe generaţiuni de 6men\ Din acestă causă, pentru silvicultură, experienţele din trecut aîi un rol fdrte important; pe ele se bazeză tdtă sci-inţa ce conduce tăerile într o pădure, iar de la modul cum se fac aceste tăerî depinde starea pădurei. Omul, când taie un arbore, trebue să-şi aducă aminte că dobdră resultatul pe care l-a dat un timp forte îndelungat, ce trece de multe ori peste o sută de ani. Pădurile în natură îndeplinesc doue ordine de trebuinţe, ce se grupeză după cum ele sînt îndeplinite. www.dacoromamca.ro 1446 ALBINA Ast-fel sînt trebuinţe ce pădurea le satisface prin fiinţa sa şi foldse ce le tragem din întrebuinţarea lemnului. Prin presenţa sa pădurea curăţă aerul de miasme, determină curgerea continuă a rîurilor şi influenţeză chiar asupra climei. T<5te fiinţele precum şi tdte resturile organice răspândesc în natură miasme cari vatămă atât de mult sănătatea <5me-nilor din oraşe. Dintre aceste miasme unul însă şi cel mai 'important numit acid carbonic, este luat de către arbori prin frumje şi întrebuinţat pentru a ţese o mare parte din materia lem-ndsă a pădure!. Ast-fel pădurea prin frunzişul seu forte bogat curăţă aerul de acest miasm atât de duşman vieţeî. Când aerul ese din pădure sub formă de vînt, el înlocu-esce pe cel din afară de pădure, care une-orî, când un oraş mare este în apropiere ar fi vătămător săuătăţei dacă n’ar fi preschimbat. Afară de acestâ influenţă am maî arătat că pădurea menţine curgerea regulată şi continuă a păraelor. In adevăr, apa de ploe pentru a cădea pe pămînt când el este acoperit de pădure trebue să se scurgă încetul cu încetul de pe ramuri şi după ce imbibă stratul de fruinje întră în pămîntul de sub acest strat, iar de acolo ese în formă de isvore care pe urmă curgend în văi formeză rîurile mari. Pădurea influenţeză chiar şi asupra climiî regiune! în care se găsesce. Ast-fel s’a observat că deasupra pădurilor se for măză nor! maî mulţi de cât deasupra locurilor lipsite de păduri. Afară de acesta, pentru localităţile din apropiere, ele servesc ca adăpost contra vînturilor, care trecend pe deasupra pădurilor iau aceşti nor! şi î! duc în alte părţi unde pote ploia este dorită. * * * Omul strică pădurea prin păşunare, prin tăer! rău făcute ce n’au în vedere interesul pădure! şi prin focuri. Păşunatul trebue să se oprescă cu desăvîrşire cu câţî-vâ an! înainte de tăere, pentru că vitele păscend bătătoresc pămîntul, iar sămînţa când cade jos neavend destulă urne-4elă nu găsesce un loc bun pentru încolţire. Dacă însă în-colţirea are loc, tînăra plantă nu îşî pote înfige rădăcinele în pămîntul ast-fel bătătorit prin păşunare, şi din acestă causă de multe or! se usucă şi măre. www.dacaromamca.ro ALBINA 1447 După tăere, păşunatul în parchete este o crimă, pentru că tot seminţişul ar peri, fie sdrobit de picidrele animalelor, fie mâncat de ele, iar pădurea atunci nu se mai pote ridică pe suprafaţa tăiată. In părţile muntdse păşunatul fără socotălă este o greşală fdrte mare. Acolo oile mai cu semă, când sînt în număr mare lasă un fel de cărări, un fel de făgaş în urma lor. Când în aceste locuri pămîntul nu este acoperit de vegetaţiunea pădurescă, ploile ce vin îl tîrăsc cu uşurinţă în vale desgo-lind ast-fel munţii de îmbrăcămintea lor verde, iar după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat rămâne în urmă numai stânca golă. Aşa se pote întâmpla fdrte uşor mai cu semă în părţile unde munţii presintă o înclinare repede şi când după tăere se păşunăză. In parchetele de curînd tăiate păşunatul trebue deci oprit cu totul pentru că viitorul pâdurei depinde de la acestă ho-tărîre. In părţile bătrâne ale pădure! el trebue să fie ast-fel regulamentat în cât să nu pască un număr prea mare de animale pe acelaşi loc. Am vetjut modul cum omul pdte să strice starea împădurită. Când pădurele se răresc într-o ţară, atunci firesc lucru este că lemnul începe să se scumpescă. Lemnul scum-pindu-se toţi omenii sufer pentru că toţi avem trebuinţă de dînsul. Iarna mai cu semă când se cere pentru foc mai mult, atunci omenii săraci trebue să cheltuescă câte odată mai mult de jumătate din ceea ce câştigă pentru a se pute încăkji. Aşa se întâmplă în părţile unde lemnul este scump. Afară de acestă întrebuinţare ca lemn de foc, el are întrebuinţări f<5rte numerdse în construcţiunî. Casele nu se pot face fără lemn, iar zidirea unei case în-seinneză mai în tot-d’a-una întemeerea unei noi familii, unei noi gospodării. Cu cât casele vor fi mai înalte şi mai încăpătdre cu atâta cei ce trâesc în ele vor fi mai sănătoşi şi prin urmare mai fericiţi. Ei bine, cu cât lemnul va fi mai eftin cu atât aceste con-diţiunî se pot îndeplini mai uşor. E fdrte lesne de vă(Jut deci că din tdte punctele de vedere de la existenţa pădurilor depinde îmbunătăţirea traiului omenire!. www.dacoroinamca.ro 1448 ALBINA Omul trebue să facă tot ce-î stă în putinţă ca să-şî păs-streze pădurile cât mai în apropiere de dînsul, căci ele sînt treguinciose din tâte punctele do vedere. El în interesul seu propriu trebue să facă tdte jertfele pentru a ajunge la acest scop. * * * După ce s’a distrus pădurea, reîntemeierea eî este o greutate mare. Alte ţări fac acestă tristă experienţă căutând să îndrepte relele pe cari trecutul le-a făcut. Ele încercă a în-păduri munţii goi, cheltuind pentru acesta milidne de lei» căutând a învinge atâtea greutăţi ce i le pune în cale natura, ce se portă aşa în cât se pare că voesce să pedepse-scă omul de greşala făcută prin despădurărirea munţilor. In sudul unei ţări depărtate de România, ţară a cărei limbă se asămănă mult cu a ndstră, a căreia locuitori au aceeaşi obârşie ca noi, se află o insulă despărţită de continent prin un braţ de apă relativ îngust. Acea ţară este Italia, iar insula este Sicilia. Eî bine, Sicilia în alte timpuri erâ o regiune fericită. Dacă vă veţi duce vre-o dată acolo vă veţi miră de sărăcia ce domnesce acum înt’rânsa şi vă veţi pune întrebarea, dacă se pote ca într-o climă atât de aspră şi într’un pămînt atât de sărac să se fi produs odată atât de multe cereale. Nu trebue să ne mirăm însă, căci pe timpurile când se producea mult erau păduri cari acoperind munţii şi dălurile influenţau asupra climei şi asupra cursurilor de apă. Acum însă vîrfurile munţilor sînt pleşuve de păduri, stâncile se văd din depărtare, iar apele curgend pe ele, aduc pagube şi contribuesc încă la sărăcirea pămîntuluî. Din aceste cause Sicilia ţara bogată de altă dată a sărăcit, pentru că omul ne prevăzător i-a smuls podoba cu care natura prevăcjătdre o înzestrase, i-a stricat pădurile şi urmările acestor rele tot omul singur le suferă, căci din bogaţi ce eraţi odată locuitorii acestei ţări, au ajuns să fie aprope cei mai săraci din Italia. Singurul lucru ce ne rămâne este de a tăia din pădure numai o cantitate aşa de mare de material lemnos în cât să nune folosim mai mult de cât atâta cu cât a crescut pădurea în Zilele ndstre. Dacă luăm mai mult de cât atât cu cât cresce pădurea în www.dacaromamca.ro ALBINA 1449 timpul cât trăim noi, atunci luăm lucrul altuia, căci luăm ceea ce trebue să rămâe pentru copiii noştri. Noi sînteni datori a le lăsa lor capitalul de pădure neatins precum şi părinţii noştri ne-au lăsat nouă şi nu putem să luăm de cât numai fructele acelui capital, cari sînt representate prin volumul de material lemnos cu care arborii cresc în fie-care an. * * * Respectaţi pădurea, căci e atât de frumos sub umbra bolţilor sale. In plăcuta linişte ce domnesce în ea, e un nusciîi ce, care pare că răcoresce sufletele, că înalţă inimele. In mijlocul vieţeî tainice a copacilor e atâta poesie în cât prea rău trebue să fie capul aceluia care se gândesce acolo la rele. Este ceva misterios în pădure care parcă îndemnă creerul la cugetări senine, care parcă îndâmnă inima la iubire. Din acestă cauză pădurea infiuenţeză asupra caracterului omului, dovadă sînt numerâsele poezii adresate ei, dovadă este că ea e de multe ori luată ca martoră tinerilor îndrăgostiţi. Pentru ce să desfiinţăm atâta frumuseţe făcend atâta rău? Trebue să respectăm chiar şi cel din urmă copac din pădure, ferindu-ne de a-i face rău, rănindu-î sau rupendu-î cră-cile, căci prin aceste fapte îi scurtăm viaţa îl apropiem de mărtc. Fie-care arbore sănătos arc în pădure între vecinii săi un loc câştigat. El este în strânsă legătură cu ei, iar din dispariţia unuia, cei de prin prejur sufer o deseliilibrare în organismul lor. Când rănim un arbore şi când rana este mare, atunci tdte puterile sale de viaţă se îndreptă mai mult înspre partea acesta spre a o vindecă. Din acăstă causă crescerea lui în înălţime suferă, iar cantitatea de material lemnos devine mai mică. Afară de acăsta pldia, frigul şi pe urmă căldura intrând în partea zdrelită vor face ca arborele să se strice şi să în-căpă putrezirea, ast-fel că se pdte de multe ori ca din cauza unei răni să urmeze mortea arborelui. Când vedeţi arbori pe marginea drumului, respectul către ei trebue să fie şi mai mare, căci pentru punerea lor s’a întrebuinţat o muncă 6re care. Să ve păziţi de a-i smulge sau de a le face rău, căci acesta este o faptă pe care numai un om reu pdte să o facă. www.dacaromamca.ro 1450 ALBINA Pe marginea drumurilor existenţa arborilor face călătoria maî plăcută, şi chiar maî puţin obositore, ni se pare chiar că nu sîntem singuri când îi vedem înşiraţi pe marginea drumului. * * * Am terminat tot ce am voit să vorbesc astăzi despre păduri. Rog acum pe domnul preşedinte să-mî dea voie să 2 www.dacoromanica.ro 1458 ALBINA măsuri contra acelor paseri atât de vătămătore agricultura!. îmi aduc aminte că, pe la anul 1870— 75, eră o disposiţie în judeţul Buzău, ca fîe-care sătean să fie obligat, pe fie-care an administraţiei, un număr de 12 perechi picîore de cîoră, şi după ce se examina de o comisiune, eră omul descărcat de la partidă, acele picîore îngropate sati arse, iar cei cari contraveniau, plăteau o amendă de 5 lei, cu care sumă se plătea alţi puşcaşi, de se completă numărul de picîore ce se pretindea. De ce nu s’ar introduce şi acum nisce disposi-ţiunî obligătore, pote şi mai practice ca cele de a-tunci? şi sînt sigur că cu puţină cheltuială şi cei cari nu au pusei, ar corespunde obligaţiunilor puse, aşa că cu modul acesta, am pute scăpă, dacă nu de tot, cel puţin s’ar maî împuţină acele pasări vătămătore, ce pe fie-care an se înmulţesc într’un mod îngrozitor. N. pintzoiu Comerciant, Pcrişor-Dolj. CERC CULTURAL nveţătoriî din plasa Zeletin, judeţul Tecuciu, constituindu-ne în corp, am format un cerc cultural cu menirea: 1) Prin conferinţe, a cultiva pe sătenul Român. 2) A desvoltâ sentimentul naţional şi religios prin ţinerea de predici. 3) Desvoltarea industriei naţionale. 4) Organisare de serbări şcolare. In asemenea scop s’au ţinut 5 conferinţe la Podul Turcului, Valea Rea, Boghiescî, Călimănesa şi Giurgidna, s’au vorbit de igiena casei, economia vitelor, de alcoolism şi de tristele consecinţe provenite din abusul băuturilor spirtdse şi de cantine şcolare; cercul cultural e cu sediul în Podul Turcului şi se compune: Necolai I. Pepivni, Podu Turcului, N. Negrutz Valea Rea, Elena Ţuchel şi D. Dorin Boghesci, I6n Berdanu şi D. Mucinica Giurgibna, I. Tomescu, I. Vasiliu şi Gh. Foc-şenenu Corbeţa, la t<5te aceste conferinţe am fost asistaţi de preoţi ca I. Decusara, G. Focşenenu, Gli Vlad, de un numeros public şi de d-niî Primar ca C. lacome, T. Tufescu etc. a rămas pe deplin mulţumite. In şedinţa viitdre se va vorbi de gunoiarea pămîntului şi altoirea pomilor în Corbiţă. N. Negrutz. Secretarul cercului cultural. www.dacoramamca.ro ALBINA 1459 PORTUL NAŢIONAL . . . a întîmplare, vâd tipuri streine în portul lor naţional: Albanezi, Macedoneni, Sârbi, Muntenegreni, Bulgari, Turci, Ruşi etc. cari îl admir că îşi conserv portul naţional şi deci moravurile, obiceiurile şi limba. Noi Românii, încă îl cultivăm şi purtăm cu destul gust, dar spun cu destulă mâhnire că mulţi l-au înlocuit cu surtucăria şi femeile cu stămbăria 8 coturî la un franc. Că portul nostru român este din cele mal frumose porturi naţionale din lume, nici mal este de vorbit. © Costum din Dâmboviţa. Dacă voiu cită o (rasă din scrierile d-luî Tocilescu, bărbat destul de autorisat, voiu convinge îndestul pe cetitori: «Graţie exemplului dat de M. S. Regina, iîa, fota şi marama ţărănescă au ajuns vestmîntul de onore nu numai în palatul regal, dar cu el se mândresc chiar suveranele Europei; tot prin sprijinul M. S., industria casnică încă să mal conservă,» rlice d-1 Tocilescu. www.dacoFomanica.ro 1460 ALBINA Că este de neapărată necesitate a-1 conserva, evident; căci numai portul ne-a conservat moravurile, obiceiurile şi limba 18 secole şi principalul, economia nostră, să duce peste frontieră îmbogăţind atâţia Evrei căluţi în faliment, iar industria nostră casnică care este de admirat de frumosă, o neglijem şi o omorîm. Dar să revin: Eu spun drept, nu sînt 15 ani trecuţi de când afară din comună purtam portul curat naţional; d’atuncî m’am curcitîn port, lepădând în afară din comună portul naţional şi am înbrăcat surtucăria!... Mai rău este că după mine aprope toţi locuitorii şi-au adoptat portul meu curcit; deci în comună, eu sînt de mare vină că am stricat portul naţional. Pînă nu se încarneză acest lux la noi învăţătorii şi învăţăt6-rele, trebuesc luate de sus disposiţiunî d’a reveni noi, învăţătorii, la portul nostru naţional; căci în comune noi sîntem oglinda, noi dăm exemplul. Cred că acestă tendinţă a făcut pe onor. Minister al Instrucţiune! să decreteze un regulament obligator ca: de la Septem-bre viitor, dascălii rurali din şcolele statului, vor purtă curat naţional unul din porturile ţăreî. Cu acesta cred, ca să fie obicinuiţi cu el la eşirea lor din şcolâ să-l cultive şi practice şi d’aci înainte în comune, a fi model în portul naţional în comune. Onore colegilor mei de munte cari nu-şî lapădă portul lor naţional. Ilie Crivianu. învăţător, Slutiora, Romanaţi \ A. IE3 E I_i Sub semnatul, învăţător-diriginte al şcoleî primare rurale mixte din comuna Jsvorele, plasa Blachniţa, jud. Mehedinţi, am crezut că este neapărat trebuincios «înfinţarea unei biblioteci populare» la acestă şoolă. De aceea fac un călduros apel la d-niî autori, editori, librari şi tuturor personelo% cari doresc binele şi propăşirea nemuluî românesc, să bine-voiască a contribui cu cărţi, tablouri istorice, albumurl de cusături şi alte lucrări folositore pentru tinerii şi fetele ţărănimel. Ion Isvovaim. InvSţător. www.dacoromamca.ro Vedere din Africa 1462 ALBINA TUDORA (1). Ce se făcuse copilul perclut. Pe când Tudora plângeâ pe scumpu-î copil, pe care-1 credea mort, Anton (care atunci intrase în al şeselea an) străbătuse o distanţă torte mare, şi ajunsese la Viena; capitala imperiului A-ustriel. Eră sănătos şi rumen, locuia într-o casă frumosâ; purtă vestminte bogate ca ale copiilor nobili şi, mal pre-sus de tote, i-se da învăţătură şi crescere îngrijită. O schimbare atât de ciudată în sorta Iul se întîmplase în chipul cel mal simplu. După o oră de somn sub bătrânul stejar, Anton se deşteptase şi, ireeându-se la ochi, îşi luase coşuleţul şi începuse se culegă jir. Când îl umpluse cam pe jumătate, ne mal găsind copaci bătrâni şi căutând mereîi alţii, pe nesimţite înaintase prin mijlocul pădurii, pînă ajunse la marginea el despre şchele. Aci văcjlu lîngă ţărm un mare caic. Corăbieriî trăseseră aprope de Bechet şi aşteptau nisce omeni, ce erau să mergă cu dînşil. Călătorii cu familiele lor. unele avute şi altele scăpătate, folosindu-se de acestă oprire, se dedese jos din vas ca să se mal primble pe uscat, iar copiii lor se jucau şi adunau de pe mal petricele. Copiii, cum vetjură pe Anton, alergară la dînsul şi, vrând să scie ce avea în coş, deteră peste gogoşile vinete de lag şi de stejar, care li se părură frumose, mal ales că pînă atunci nu aveau ideie despre dînsele. — Iată ce pome ciudate, (Jise Anicuţa, copilă ochieşă ceva mal mică de cât Anton, şi îmbrăcată cu haine frumose. Par’că ar fi castane, dar nicl-odatâ n’am vărjut castane aşa de mici şi acuţite ca astea. Scumpe sunt? Unde le-ai găsit? — O ! sînt forte multe în pădure; dar nu se