Anul II
Duminică, 8 August 1899.
No. 45.
REVISTĂ ENCICLOPE
APARE î
A POPULARA
UMINICĂ
Abonament, pe an în ţară . v	f v'Ab^îament, pe an în strâin&t. L»el 8
>	* 6 luni în ţarâ.^^^jw num6r	15 bani
Manuscrisele neoublieate se ard.
COMITETUL DE REDACŢIE:
P. Garboviceanu	* G. Adamescu
C. Râdulescu-Motru
G. Coşbuc t. Otescu
P. Oulfu	^
____Bedaoţia, şi Administraţia Str. Mântulesa, No. 9.
V. S. Moga N. Nicolaescu Const. C. Popţ-Taşcă Gr. Teodossiu.
SUMAR:
Recensămîntul genera!.—Costaehe Negruzii, Catacombele mănăstirel Nămţu.—Moş-NtZgu, Din lumi dispărute. — Tudora. — ltadu Dobrcscu, Şcdlele din judeţul Ilfov. — Gritj. Teo-dossiu, A-şI găsi Bacăul.—/. Halippn, Coroinoniile nnnţcl. — Petru Vancu, Cultivarea viţei de vie. — Paul Vopeseu, Datoria de om. — Radu, Câinele San-Bernard. — Ion C. Torn o/ală, Culesul, conservarea şi transportul pomelor —A’. Ghinescu, Voci din public despre cartea d-iul Coşbuc. — Societăţi culturale. — Serbare şcolară. — Informaţium şcolare.
Ilustrafiuni: Peşteri cu dse de oin şi de animale. — Mamut găsit în gheţurile de la gura rîulul Obi. — Scheletul unei paseri uriaşe. — Mamut restaurat prin imaginaţie. — Cuinele San-Bernard.
.A. 3? IE3 X_i
La 1 Octombre 1899, revista nostră intră în al III-lea an al existenţei sale. N’am cruţat nimic pentru a face ca revista să apară tot-d’a-una Dumineca. Deci, pentru a ne pute din vreme rîndui numărul exemplarelor cs va trebui să scotem pentru anul al III-lea, rugăm pe acei diutre abonaţi, cari nu vor mal voi să se aboneze, să bine-voiască a ne încunosciinţâ printr’o carte poştală.
Toţi acei ce nu ne vor încunosciinţâ, vor fi consideraţi că continue abonamentul şi deci datori a plăti.
Suma de 5 lei, costul abonamentului anual, fiind destul de neînsemnată faţă cu sacrificiile ce facem, rugam a ni se înainta la începutul anului, prin mandat poştal adresat administraţiei revistei, pentru că numai ast-fel vom fi în măsură sa aducem noi înbunâtăţirî, spre satisfacerea numeroşilor noştri abonaţi.
Facem încă un călduros apel celor rămaşi în urmă cu plata, atât pe anul I cât şi pe al II-lea, a ne trimite banii.
Avem credinţa, că cei-ce nu ne-au trimis încă, a făcut-o din scăpare de vedere şi vor profită de acâstă ocaziune pentru a repară gre-şala făcută prin întirziere.
«Albina II»	89
www.dacoramamca.ro
1410
ALBINA
RECENSĂMÎNTUL GENERAL
<jV>
n vederea recensămîntuluî general care se va ■ face în luna Decembrie, s’a înfiinţat o comi-siune compusă clin cl-niî M. Stoianescu, secre-' ^ tarul general al ministerului de finanţe, G. Vi-vescu, directorul- contribuţiunilor directe şi L. Co-lescu, şeful statisticei generale a ministerului domeniilor.
Pentru ca operaţiunea acesta să dea resultate mai bune de cât în trecut, s’au luat hotărârile urmă-tore:
1)	Se va face o publicaţiune generală pentru a semnală însemnătatea lucrăreî şi a arătă că nu ur-măresee nici un scop fiscal.
2)	Se va cere ca ministerul de interne să ordone să se facă nomenclatura stradelor şi numerotarea caselor. Pînă la 15 Septembrie primăriile vor comunică ministerului domeniilor numele şi numărul stradelor cu numărul de case din fie-care stradă.
3)	Se va cere ministerului de culte şi răsboiu, ca învăţătorii şi şefii de garnisonă să fie- obligaţi a face parte din comisiunile de recensământ.
■4) In comisiunile de recensămînt pe suburbii sau cătune, va fi un perceptor, un agent de percepţie, un învăţător sau un şef de garnizonă.
5) Centralisarea şi supravegherea lucrăreî se va face de sub-prefecţî, controlori financiari, revisorî şcolari şi şefi de ocole.
Pentru fie-care operaţiune ve vor da instrucţiuni precise pentru a înlătura erori sau diferenţe de procedare.
*
* #
Ptecensămîntul» acesta este numârătorea locuitorilor. Statul trebuie să scie câţi omeni trăesc în ţară, câte familii sînt, câţi membri sînt în fie-care familie, câte case sînt în fie-care comună, ş. a.
Mă întreba cine-vâ: de ce tote acestea?
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1411
Iată câte-vâ lămuriri.
De vreme ce guvernul are grije despre bunul mers al trebilor ţării, el trebuie să facă legi, regulamente, să ia felurite măsuri. Ca să potă lua mai bune măsuri, el trebuie să cunoscă cu deamăruntul tot ce se petrece în ţară. Vrea să scie, de pildă, daca un imposit e prea apăsător; pentru acesta va trebui să scie câţi îl plătesc, cum îl plătesc, cât vine de om ş. a. Vrea să scie dacă poporul scade în număr orî cresce; va trebui să afle prin nume-rătore din vreme în vreme.
In ţările civilisate, numărător ele acestea se fac regulat şi cu mare stricteţă. Acolo poţi scl câţi locuitori sînt în cutare judeţ sau în cutare oraş; cum trăesc, cu ce se ocupă; sînt familii numerose sau restrînse...
La noi, când s’au făcut recenseminte, do obiceiu locuitorii au privit acesta ca un lucru rău, n’aîi dat desluşirile tote, au spus neadevăruri, creilănd că se vor pune cine scie ce biruri noul, dacă or spune câţi copil aii cu adevărat sau altele de felul acesta.
De aceea, ne folosim de acest prilej că să rugăm pe toţi cititorii noştri, maî ales pe cel de la ţară să spue tote cu deamăruntul, fiind încredinţaţi că fac ţării un mare bine.
Recensămîntul acesta e plin de învăţături felurite. El o să ne arate câţi streini şi de ce nemuri locuesc la noi; o să ne arate câţi sîntem noî Românii; o să ne facă cunoscută starea industriilor, a negoţului; o să ne arate o sumă de nevoi, o sumă de rele de cari suferim şi 6 să ne îndrumeze spre căutarea lecurilor pentru a le vindecă.
Să dăm prin urmare cu toţii mână de ajutor a-cesteî înţelepte măsuri.
UN CUVÎNT
Maî bine este a boli cu trupul de cât cu sufletul-
www.dacaromanica.ro
1412
ALBINA
Din literatura română
CATACOMBELE MĂNĂSTIRII NEMŢU
DE
COSTACHE NEGRUZZI (1)
u departe de cetăţuea Nemţu — a căreia ruine se mal ved încă dărâmate de dmenî şi de timpuri — mai în sus de pe o vale ce se întinde verde şi recordsă între două şiruri de munţişorî umbroşi, Alexandru cel bun fâcii la 1402 o bisericuţă de lemn în cinstea S. I6n Teologul, pe lîngă care se adunară câţi-va monahi, şi pentru adăpostirea lor şi a altor creştini în timpurile acelea pe când Moldova se bântuia de resboie şi de rescdle, zidi aprope de biserică şi un turn de piatră.
Pe atunci înturnându-se de la Viena I6n Paleologul, trecu prin Moldavia. Alexandru îl primi cu tot onorul cuvenit moş-tenului imperiei Bizantine, însoţindu-1 pînă la Galaţi. Spre resplata ospeţiei ce primise, Ion suindu-se pe tron îi trimise lui purpură şi cortină împerătâscă, iar mitropolitul Iosef sacos şi mitră, dar spre a-şi învecinici pomenirea trimise Dăm-nei Anei, soţia lui Alexandru, şi o iconă făcătore de minuni a Maicei Domnului.
Icona acesta se puse în bisericuţa maî sus arătată.
După trecere mai de un veac, Ştefan Marele văcjend că s’a mărit numărul călugărilor, începu a zidi la anul 1479 lîngă bisericuţa lui Alexandru Vodă, o altă biserică mare de piatră cu hramul înălţării, dar murind ol la 1503, o sfinţi fiul seu Bogdan, şi aduse icăna Feciorei acea hărăzită de Paleologul în biserica asta nouă, unde este şi pînă în cjiua de astăcji.
Acestă icănă se cunăsce că o făcută pe când arta zugră-vieî eră în decadenţă la Greci. Desemnul este grosier şi coloritul slab.
Mănăstirea Nemţul — ce luase astă numire de la părîul ce curge aprăpe — luă o întindere mare. Prin pietatea Domnilor şi a boerilor căpătă venituri însemnate şi astătji acestă lavră nutresce la o mie cinci sute monahi, şi ori ce sărac află în tdtă vremea aici căutare şi ospetare.
Mai multe biserici şi paraclise se zidiră pe lîngă acesta, dar bisericuţa S. I6n Cuvîntătorul de Dumnezeu, acea făcută de Alexandru cel bun, deşi învechită, stă pe lîngă ele ca o sfîntă reliquie doveditdre că ea a fost începetdrea acestui locaş dumnetjeesc; însă învecliindu-se fdrte, se făcu în acelaşi loc alta de piatră tot în numele S. Teolog; dar de o arhitectură nouă. De şi acâsta e maî frumdsă, maî graţiâsă, e de 1
(1) Vecjli portretul şi biografia acestui autor în «Albina* No. 34, Anul I.
www.dacarcmamca.ro
ALBINA
1413
jălit acea vechie de lemn, şi era de dorit ca asta de acum să se fi făcut întocmai după modelul bisericuţei lui Alexandru Vodă. Din norocire tot a mai rămas turnul de care ţi-am vorbit mai sus, care stă încă întreg cuprins într’un unghiu a zidului mănăstirii.
Lîngă biserica acesta e mormîntul monahului Chirii Carp (1) unul din ostenitorii şi fundatorii ei. Alăturea stă mormîntul monahului Platon, ucenic al cuviosului Stareţ Paisie. Fraţii ne-au spus lăudata viaţă a acestui călugăr, care de şi privit de t<5tă obştimea ca un cuvios, eră cel mai smerit între toţi, urmând porunca evangelică: Cel ce vrea să fie mai mare între voi, să fie voue slugă. Prevecjendu-şî sfîrşitul, cucernicul Platon s’a rugat să nu-1 îngrdpe cu paradă, ci numai un preot să-l întovărăşescă la grdpă spre a-î ceti rugăciunile morţilor, dar nu fu ascultată cererea lui. Toţi sluşbaşil mănăstirii îmbrăcaţi în aurite vestminte, cu cântări, tămăeri şi făclii plecară ca să însoţescă rămăşiţele sfîntului bărbat; când eacâ cerul se întărită, vîntul stinge luminele şi ploia vărsându-se în şiroie, silesce pe toţi a-şî căuta aciuare prin chilii. Insă îndată ce a rămas mortul cu un singur preot, sorele sparge norii, ploia stă atîrnată în aer fără a cuteză să cază, şi înmormântarea cuviosului monah se sfîrşesce în pace şi linişte.
Sub biserica asta nouă sînt catacombele mănăstirii în care se pun osele morţilor când le desgropă din umedul lor locaş, ca să dea locul lor altor morţi mai prdspeţi. Acestă hrubă e boltită; are şese stînjenî lungime, trei lăţime şi-şese palme înălţime. O singură ferestrică ce slobode o radă miste-riosă pe o iconă a Mântuitorului care stă pe un tetrapod în fund, lumineză acest loc funerar. Trei rîndurî de poliţe zidite sînt dealungul păreţilor, iar pe sub ele dulapuri.
— Ce se înşiră pe poliţi ? — Titve de morţi. — Ce se pune în dulapuri? — Cse de morţi.
Când s’a deschis uşa, şi m’am coborît în acest azil al morţii, un sfînt fior m’a cuprins; şi de n’aş fi fost pregătit pentru o asemenea privelişte sau de eram singur, aşi fi că(Jut în genunchi umilindu-mă dinaintea lui Dumnedeu în faţa acestei mulţimi de morţi. In adevăr, omul se simte cât e de mic în-naintea marei puteri a lui Dumnedeu înaintea astor oso mucede ce au avut odinibră carne şi sânge ca noi!
După aceste întâiu cugetări triste, altele mai lumesc! m'aii cuprins. Aste capete aşezate cu simetrie pe poliţi, aste 6se puse cu regulă în dulapuri, m’aii mâhnit şi m’au supărat. Ce sînt ele alta de cât noi, rămăşiţe a celor ce au fost ca noi? Şi nouă nu ne place a vedă că se jdcă cine-vâ cu noi când trăim, cu atât mai vîrtors după ce am murit. Liniştea 1
(1) Fiind laic se numia Serdarul Constantin Carp.
www.dacaromamca.ro
1414
ALBIXA
mormîntuluî e mal de preferit de cât astă regulă, unde tit-vele nostre figurăză ca şipurile în magazinul unul spiţei’.
Maî bine de două sute capete sînt pe aceste poliţî de piatră; fie-care are lipit pe el câte o ţidulă pe care e însemnat numele celui ce l-a purtat. Este de luat sema că unele din ele sînt mal pe jumătate putrede de rugina pămîntului sau de bălele de cari a pătimit în viaţă. Un doctor Gal pipăin-du-le ni le-ar pută spune, şi păte din sciinţa cranologiei s’ar pute află câte virtuţi, câte viţiuri au fost în ele.
Căutând aceste titve, vecjuiu una maî mică, mai delicată; osul eră alb şi luciu, dar nu avea nici o etichetă lipită pe ea. Monahul ce-mi slujâ de cicerone mi-a spus că eră a unei fete ce a murit acolo, dar nu sciîi să-mi spue maî mult. Cu-riositatea mea nu se îndestulă cu atâta. Am întrebat, am cercetat şi am descoperit o forte tristă dramă pe care Iţi voiu spune-o altă dată, căci acum mă grăbesc a lăsă pe morţi, ca să mă întorc între cei- vii.
DIN LUMÎ DISPĂRUTE
ine nu-şî aduce aminte din copilărie cu câtă plăcere ascultă basmele pe cari vre-o bătrână iubitore sau vre-un moş sfătos le spunea ca să-l adormă ? Povestea îşî urmă încet cursul şi tote a-cele icone încântătore sau înflorătore, ne treceau pe dinaintea ochilor şi ne fermecau închipuirea. Trăiam şi noî cu Feţi-frumoşii şi cu Co-sinzenele; întrebam mereu:
—' Dar, moşicule, o fi departe ţara de care spui?
—	Departe, ve<jlî bine!...
—	Dar cam cât?.. .
—	E ! Cum pote omul să măsore?. ..
Par-că plecam şi noî să ajungem pe «tărîmul ce-lă-l-alt, să vedem pe Sfînta Vineri, să vedem gră-dinele fermecate şi caii eu aripi şi altele şi altele...
Şi când am mers maî tîrţliu la şcolă şi am citit în istorie cum trăia lumea acum o sută şi o mie de anî, ne-am pus de atâtea ori întrebarea: Dar cum o li fost maî nainte... şi mai nainte?... Pote omul să păstrungă trecutul? Şi cât de departe?...
Când se reteză dintr’un munte ca să se facă vre-o
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1415
şosea sau vre-un drum de fier, veţli cum sînt înşirate unul peste altul straturi, straturi de pământ, unyl maî vînăt, altul maî roşcat, altul maî negru. Şi te întrebi: cum s’ati aşezat? Şi sciinţa îţi spune că le-au adus apele, că înfăţişarea ţinutului pe unde te plimbi acum s’a schimbat în cursul recurilor, de sute şi de sute de ori... Au fost alte plante, alte animale; acele soiuri au dispărut, aii venit altele în locul lor.
Sciinţa se silesce să le afle. Săpându-se la adîn-cimî mari, tăindu-se ghîeţurî ce stau de demult nepătrunse prin ţările frigurose, s’au găsit ose, s’au găsit felurite urme ale unei vieţi trecute, ale unor lumi dispărute.
Prin peşterile groznice, aci cu bolţi înalte de le zărescî de-abiâ tavanul, aci cu coridore mici pe cari le treci pe brânci, s’au găsit deposite enorme de
Peşteri cu ose de om şi de animale.
osăminte... Aci zac grămezi, grămezi de felurite rămăşiţe de animale şi de omeni. Cum or fi fost a-cele animale? Cum or fi fost omenii de atunci? S’au luat osele, s’au potrivit unele lîngă altele şi s’au format schelete şi s’au minunat cercetătorii când au ve^ut proporţiile enorme ce aveau acele animale. După aceste schelete şi-au ţlis omenii de sciinţă că
www.dacoramamca.ro
Scheletul unei paseri uriaşe.
www.dacoramamca.ro
1418
ALBINA
a fost un elefant, a fost un urs, a fost o pasere ori un reptil; apoi prin închipuire au îmbrăcat cu carne, cu piele, cu pene, cu păr,'sau cu soirii acele schelete şi au alcătuit tipuri de animale dispărute.
Iată unul grozav care se chiamă mamut, un fel
Mamut restaurat prin imaginaţie.
de elefant. . . Aşa o fi fost?. .. Cine scie? Pote că ar rîde dacă s’ar deşteptă din somnul vecinie şi s’ar vede aşă de schimonosit!... Un mamut de felul a-cesta s’a păstrat aprope întreg în gliieţurile de la gura rîuluî Obi, în Asia. Au spart ghiaţa şi aii aflat osele unele lîngă altele formându-î scheletul mai pe deplin.
Dar iată şi o pasere neînchipuit de mare: de doue ori cât un om înalt.
Dar omul, cum trăia?... Sciinţa ne spune câte-vâ lucruri interesante, ne dă câte-vâ amănunte.. . Dar despre acestea vS voiţi vorbi în alt număr.
Moş-Neagu.
VORBE VECHI
Ne cercetat, nu învinovăţi pe nimeni. Străduesce-te să fii mai ales drept, de cât bun.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1419
TUDORA
Numai in rcligiiiiie putem lîăsi adevărata mângâiere.
Tudora, văduva unui biet pescar, locuia într’o colibă înconjurată de pădure, pe ţărmul Dunării, forte aprope de schela Be-chetuluî. Murindul soţul, singura mângâiere ce-i mai rămăsese, era unicul ei fiifi Anton, copil frumos şi drăgălaş, în vârstă de vr’o cinci anişori. Ea se nevoia din tote puterile sâ-î dea o cres-cere bună, principii de religiune şi de virtute, socotind ca o datorie să lucreze (Jiua şi noptea spre a-1 întreţine şi a-î păstră coliba pârintescâ, cu dreptul de a putea să îmbrăţişeze odată meseria de pescar. Bieta văduvă căutase cu timpul să părăsescă d’o-cam-dată chiar pescuirea, şi tote uneltele soţului ei stau acum aşedate cu îngrijire de la mortea lui, aşteptând ca copilul să ajungă în stare de a se folosi de dînsele. Aceste lucruri, plasele agăţate în perete şi luntrişora răsturnată lîngă colibă, amintiau sărmanei femei cât trăise de lericită cu soţul eî şi cât de nenorocită se află acum.
Fiind forte îndămânatică in ţeserea plaselor, ea îşi ţinea vieţa mai mult cu acest lucru, lubirea-i de mumă o îmboldii la muncă, pe care o prelungii mai tot-deauna pînâ către metjul nopţii, ca să potă cresce pe micul Anton, care dormiâ dus în timpul în-delungelor eî veghierî.
Intre acestea, şi copilul se purtă cât se pute de bine cu mamii-sa, ca sâ-î placă şi s’o mulţămescă. De câte ori o vedea că plânge când prin vre-o împrejurare, îşi aducea aminte de răposatul ei soţ, bietul copilaş se silii s’o mângâie cum se pricepea şi el.
După cât-va timp de când rămăsese văduvă, veni la Tudora un Irate al eî, pescar dintr’un sat vecin, şi-î aduse un crap minunat. Uitându-se la frumosul pesce, nu’şi mai putu opri lacrimile:
—	Vai! dise ea nu credeam să mai văd, în coliba mea, un asemenea pesce!
—	Nu mai plânge, mamă, răspunse Anton ; când voiu fi mare, o să-ţi aduc eu pesce şi mai frumos de cât ăsta.
Tudora îi răspunse cu un zimbet duios:
—	Da, Antonică, tu o să fii odată mângâierea şi uşurarea cărunteţelor mele. Silesce-te a deveni bun, muncitor şi onest, că tatăl-tăfl, şi atunci voiu fi cea mai fericită dintre mume.
www.dacaromamca.ro
1420
ALBINA
Intr’o frumosâ cji de tomnă, Tudora se sculase dis-de-dimineţă şi începuse a lucră la o mare plasă, pe care doriă s’o sfîrşescă peste di. Anton se duse şi el în pădure, ca s’adune jir, pe care mamă-sa îi vindea ca să-şî cumpere luminări orî uleiu pentru îndelungele-î veghierî de iarnă. Copilul eră forte mulţămit, când putea s’aducă a casă coşuleţul plin, câcî atunci mamă sa. spre a-1 încurajă şi a-1 deprinde de timpuriu cu munca, nu încetă să-î laude îndămânarea.
In acea di, către amiedî, copilul nu mal puteă de fdme şi de ostenelă. Mamă-sa îl chiemâ să mănânce, şi el alergă îndată. Cumpătatul lor prând, compus din lapte şi legume, eră aşeclat pe masă, la umbra unul frumos stejar din faţa colibei într’o poienâ aşternută cu verdeţă. După ce mâncară, Tudora îî d'se:
—	Acum dormi puţin sub copac, că eu mă duc să lucrez, şi o să viu să te deştept mal încolo. Aide, dormi liniştit.
Apoi intră în colibă cu lingurile şi talerele. Puţin după aceea întorcendu-se, vădii pe Anton adormit pe verdeţă, c’o mână sub frumosu-I căpuşor, iar cu alta întorsă pe după coş. Zimbiă în somn, şi mişcarea frundelor bătrânului stejar lăsă, din când în când, să străbată pînă la dînsul câte o radă de lumină strălucitore, care-I rumeniâ şi mal mult frumosa faţă.
Ducendu-se iarăşi la lucru, Tudora îşi puse tote puterile ca să-l termine. Când lucreză cine-va cu stăruinţă, timpul se scurge repede: două oro trecuseră ca un minut. Atunci vru să deştepte pe scumpu-î copil, dar, ajungând sub stejar, nu-1 mal găsi acolo.
—	Dragul mamei, dise ea, a plecat iar cu panerul, ca să cu-legă jir.
Se bucură mult d’atâta tragere de inimă, însă tot îl păru rău că nu venise să-I dea de scire despre plecarea lui, Nici că,-I trecea prin minte nenorocirea ce-o aşteptă ' Se întorse dar a-casă, întinse plasa pe iarbă şi, vădend că p’alocurea mal avea trebuinţă de ore-carî îndreptări, se puse din nou la lucru; ast-fel trecură mal multe ore, fără să simţă cea mal mică nelinişte. In cele din urmă, începu să se mire că nu îî mal veniâ copilul, şi felurite gândiri îl cuprinseră sufletul. Se puse dar sâ-1 caute în totă pădurea, care eră ca de trei sute pogone, îl strigă din tote puterile; dar îndeşert, căci nu-1 găsi nicâirî. La strigările-I disperate răspundea numai ecoul pădurii.
După ce-l căută pretutindeni, simţi un fel de spaimă şi neli-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1421
nişte. «Dumnezeule, îşî cjise ea cu dorul unei mume, care presimte perderea scumpului ei copil, nu cum-va o fi eşit din cuvîntul meu? S’o fi dus pe malul Dunărei!».
La acesta cugetare înfiorâtore, o răcelă de morte îl înghieţâ inima; apoi, venindu-şî în simţiri, alergă spre Dunăre. Aci, pe nisipul ţărmului, nu se vedeaii de loc urmele ce ea căută cu atâta înfocare. Se duse dar în sat, unde întrebă pe totă lumea despre copilul ei; însă nimeni nu putii să-î dea vre-o scire despre dînsul, căci nimeni nu-l veduse. Sătenii înduioşaţi, luară cu toţii hotărîrea da a-1 căută în tot ţinutul: unii merseră să străbată pădurea în tote ascunsurile el, alţii se răspândiră pe câmpie, alţii începură a cercetă pe ţărmiî rîulul. Cu tote astea, îl apucă noptea şi nimic nu afiară.
— De va fi că^ut îr. Dunăre, Zlse un pescar, apa o să-l scoţă colo, pe stratul de nisip de lingă salcie.
Nenorocita mamă se cutremură, auZind aceste cuvinte. Sfi-şiată de durere, se intorse la coliba ei unde petrecu totă noptea plângând şi suspinând amar. In revărsatul zorilor, alergă iarăşi la ţărmul inului, ca să găsescâ cel puţin corpul neînsufleţit al scumpului el copil. Mult timp după aceea se duse acolo în tote dimineţile şi serile, întrebând pe toţi câţi întîlniâ, dacă i-aîi văZut copilul; dar nimic nu află despre dînsul. Pescarii, cari plecau după trebuinţele lor din spuntarea Zilei» precum şi cel ce se întorceau sera a casă, o întîmpinaQ umblând pe marginea Dunărei, suspinând şi rădicându-şl mânile către cer, ceea-ce fă-ceâ să li se sfîşie inima de întristare şi de compătimire.
Ast-lel trecuse mal mult timp, fără să se găseseă copilul, şi nenorocita mamă nu putu aveâ cea mal mică scire despre sorta Iul. Nemărginită! eră durerea şi nimic n’o mal puteâ consolă. «Val! strigă dînsa, în ce-am păcătuit ore, ca se perd aşă de timpuriu un soţ atât de bun şi un copil atât de iubit! Prea multe nenorociri d’odată!... De n’aşi crede că DumneZeă mi le-a trimis, singură mi aşi rădică vieţa. >
Mal adesea îşi lăceâ cele mal aspre mustrări. «Ar fi trebuit să-l priveghiez mai bine ! O voi, cari aveţi încă fericirea de a fi mume, Ziceâ ea femeilor din sat, cari veniau s'o mângâie, fie-ve de învăţătură nenorocirea mea, spre a vă îngriji copiii mal bine. Nu-î perdeţî din vedere nici un minut. Ah, dacă bunătatea cerului mi l-ar înapoia şi pe al mieii!...»
www.dacaromamca.ro
1422
ALBINA
- I,)icend acestea, suspin urile îl tăiau vocea, şiroie de lacrămî îî curgeau pe faţă, şi nimic nu-î mai puteâ alină suferinţele.
Tudora, strivită de durere, ajunse în stare de compătimire, ba i-se sdruncină şi sănătatea. Peste câte-va sâptămînî, ducendu-se la biserică într-o duminică, cu vestmintele eî cernite, cel de faţă şoptiră între dînşiî: «Biata femeie nu o s’o ducă mult pînă să şt urmeze bărbatul şi copilul în lumea ceea-laltă.»
Preotul satului, bătrân cum se cade, care împărtăşiâ atât nenorocirile, cât şi bucuriile consătenilor, se dusese în mal multe rîndurl la dînsa, ca s’o console. Când o vecju în biserică, cu laţa galbenă şi cu totul schimbată de mîhnire, rămase uimit şi o chiemă la dînsul după eşirea de la biserică. Când ea intră în casă, preotul sta înaintea mesei de lucru şi scria într-o condică. O primi cu bună-voinţă şi o rugă să şedă un minut, pân-o termină ce avea de scris. Intre acestea, ea îşi aţinti ochii la o i-eoniţă rotundă, cu margini poleite.
—	Se vede că-ţî place mult iconiţa, îî cjise preotul sculându-se şi lăsând pana din mană.
—	Da, părinte, răspunse Tudora. Cu tote acestea, nu mă pot opri d’a plânge, uitându-mă la dînsa.
—	Scil dumneta ce înfăţişeză? o întrebă bătrânul.
—	Da: e Sfînta-fecioră. Şi nici o dată nu mi s’a întimplat să văd un chip mal frumos al unei mume duiose, care-şl plânge mdrtea prea iubitului eî fiu.
—	Eî bine, într’însa poţi vede cel mal frumos şi mal mângâietor exemplu pentru dumneta. Privesce bine acestă i.conă : ea îţi arată pe sfinta mumă a mântuitorului Christos, cu inima străpunsă de durere la vederea dumnedeesculul său fiu răstignit pe cruce, când sta de faţă la chinul, la ţipătul şi la mortea Iul sfîşietore, de care se cutremură cerul şi pămîntul. Uită-te cum îşi înalţă spre cer ochii plini de lacrămî şi mânile slăbite, ară-tându-şî printr’acesta pietatea, supunerea şi încrederea în Dumnezeu. Radele strălucitore, ce-î înconjoră capul, însemneză fericirea de care se bucură acum în cer şi pe care a meritat-o, prin îndelunga-î răbdare în restrişte, prin nestrămutata-! credinţă în DumneZeu. Negreşit că şi dumneata al suferit pe rînd două pierderi mari: soţul şi copilul! Un cuţit cu două tăişuri ţî-a străpuns inima. Inalţă-ţî însă căutăturile către cer, pune ţi tbtă încrederea în DumneZeu şi rogâ-l ca, din înălţime, să-ţî trimită mângâiere şi putere. Precum scil, sfînta Maria stătu în picîore
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1423
lingă crucea lîiuluî el; credinţa religiosă, puternică şi neclintită îl întări şi mal mult inima, în timpul mâhnirii, şi o împedică de a cădea în disperare. Ast-lel, fiica mea, numai statornica încredere, că tot ce ne vine de la Dumnecjeu este spre binele nostru, pote să te întărescă şi să te împedice de a câdeâ în prada durerilor. Nu uită nici odată unde au să se curme tote suferinţele nostre, şi că nemărginită va fi fericirea ce le va încunună. Numai prin suferinţe se încercă şi se vădesee virtutea; ele trec repede , şi lac loc fericirii nesfîrşite. Numai prin suferinţe Christos şi-a întemeiat mărirea. Sfînta Maria l-a urmat pe acestă cale spinosă, şi noi n’avem alta, spre a ajunge în cer.
Tudora ascultă cu respect cuvintele preotului şi, pe când îl vorbiâ, ochii nu i-se mal rădicau de la chipul Sfintei-feciore.
—	EI bine, părinte, d’acum încolo o să urmez după poveţele slinţieî-tale : o se mă rog, o să cred şi o se cjic: împliniscă se voia ta, Domne!
—	Forte bine, fiica mea, sînt mulţămit de acestă hotărîre, şi voiţi rugă pe Domnul să-ţi vină în ajutor, spre a te întări în-tr’însa. Noi nu putem nimic singuri; cată să cerem întru tote a. jutorul lui Dumnezeu, fîind-că numai el pote să deâ puterea de a ne pune în lucrare liotărîrile cele bune.
Apoi, fiind că eră vorba să îndulcdscă o inimă amărîtâ, luă din părete preţiosa iconiţă, şi i-o dete, clicendu-î:
—	Ţine sfînta iconiţă, ia-o, pune-o în părete şi, când vel simţi că mîhnirile îţi înăspresc inima, că durerose cugetări îţi împre-soră sufletul, uită te la Maica Domnului şi rogă-te ferbinte, căci îţi va da curagiu şi putere. Cu ajutorul lui Dumnecjeu, rana se va vindeca pe nesimţite şi... gândesce-te că cununa ce ne a-şleptă în cer va fi cu atât mal frumosă, cu cât vor fi mal mari suferinţele nostre pe pămînt.
Tudora urmă întocmai după îndemnul bunului preot şi durerea i se alină cu încetul. Cu tote astea, de câte ori treceâ pe dinaintea stejarului sub tulpina căruia veijuse pentru cea din urmă oră pe scumpul ei copil dormind, ca un fior rece îl treceâ prin inimă. Adesea îngenunchiâ pe iarbă unde dormise Anton şi scălda pămîntul cu laorămî. Şi fiind-că în urmă simţiâ în cuget un fel de mustrare pentru atâta plânset, îl veni în minte fericita ideie de a face o scobitură în trunchiul copaciulul şi de a aşecjlâ într’însa icona mângăietore. «Vederea stejarului, îşi dise ea, neîncetat îmi reînoiesce durerea; el bine vederea sfin-
www.dacaromaiiica.ro
1424
ALBINA
teî icone, îmi va reînoi puterile şi răbdarea: va fi un semn despre iubirea mea pentru amintirea scumpului meu Antonică.
Spuind acesta preotului, el lăudă şi încuviinţă ideia. Atunci Tudora săpă în trunchiul stejarului o mică scobitură rotundă, în care aşetjă icona.
Din minutul acela, de câte-orî trecea pe dinaintea conaciulul, îşi uită durerea şi strigă ju’ivind, frumosa iconă:
— Slîntă-teeioră, vino în ajutoru mî! După aceea se rugă în, sineşî, şi îndată îşi simţiâ inima uşurată.
(Va urma.)
Şcolele din judeţul Ilfov
rec acum la al doilea punt principal—la cercurile culturale. Aci încă am fericirea a vă comunica că şi aceste cercuri culturale atât de mult dorite de mine şi atât de necesare (ăW pentru propăşirea sătenuluî nostru aă dat rode forte îm-b bucurătore. Pe multe locuri s’aă făcut bune începuturi iar în altele cum este acela presidat de d-1 S. Vasilescu Radovan chiar aii întrecut aşteptările mele. Veţi cunosce că Românii sînt doritori de cunoscinţe folositore şi sănătose şi încă că rolul învăţătorului nu este terminat între cel 4 păreţi; învăţătorul mal are de lucru şi în afară de şcolă tot cu acela pe care î-a avut în şcolă, căci în comunele rurale el este facla civilisaţi-unei. învăţătorul fiind cel mal cu carte, de la djnsul trebuie să pornescă cuvîntul cel înţelept şi în tote începutul cel sănătos ; el trebuie să îndrumeze ţărănimea pe calea progresului, prin sfatul şi exemplul şeii; el să fie apărătorul nestrămutat al principiilor pe care se întemeeză ordinea socială şi propagandistul neobosit al aspiraţiunilor nostre naţionale. Munca sa este mare, este nespus de mare; recunoscinţa către dînsul însă va fi şi mal mare, căci în timpurile din urmă s’a adeverit cu prisosinţă că într’o ţară există cam atâta fărţă cât a sciut şi a voit să pună într’însa învăţătorul.
Sufletul mi se umple de bucurie când văd că nici n'a sosit finele anului şi cu tote acestea aste două lelurî de instituţiunl aii ajuns aşâ de departe. Dar în sufletul aceluia de la care aii pornit întâiaşl dată aceste lucruri atât de jfrumose ce credeţi dumnevostră că trebuie să se petreeă? Şi iarăşi câtă mulţumire sulletescă va aveâ în urmă acela care luând în spinare un lucru abiâ început îl va duce la un bun sfîrşit.
In acest an şcolar cercurile culturale împreună cu cantinele şcolare au format unul din punctele principale ale preocupaţi-unilor mele şi în acest scop am alcătuit un proect de statut pe
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1425
care vi-1 presint d-vostrâ şi ve rog a-1 studia cu atenţiune şi a propune tole modificările ce se cred necesare. Din comisiunea ce veţi alege pentru studiul acestui proect de statut va trebui să facă parte neaparat şi 2, 3 învăţători de la şcolele pe lingă cari au funcţionat cantine. Acestă comisiune în vederea statutelor va trebui să facă şi un regulament pentru funcţionarea cantinelor şcolare şi cercurilor culturale.
Tot din sinul d-vostră propun a se maî alege o comisiune care să studieze mijlocele cele maî nemerite prin care să facem pe săteni a-şî trimite cu drag copiii la şcolă. Veţi avă în vedere că între altele sătenul nostru caută să vadă că din şcolă ese pentru el şi un beneficiu real.
In privinţa stărei materiale am de spus următorele :
ă) Pentru anul acesta consiliul judeţen a votat suma de 20.000 lei ca subvenţiune pentru învăţători, ceea ce va face ca la re-partisaţiune, care se va face iarăşi în mod egal, să vie o sumă cu mult maî mare de cât anul trecut.
b)	In inspecţiunile mele am constatat că una din cele maî mari pedicî la bunul mers al instrucţiuneî este lipsa de mobilier şi în special de băncî. Am avut scole unde nu se găsesc bănci nici pentru 1/3 din numărul elevilor, aşa că mulţi din copil erau nevoiţi să stea în piciore saă trântiţi pe jos cu placa şi condeiul în mână. De aci pentru învăţător o greutate nespusă de mare şi în genere în şcolă un progres cam puţin mulţămitor. De a-ceea în urma comunicărilor mele şi a intervenireî d-luî Prefect, Consiliul judeţen a votat suma de 80.000 leî pentru facerea unul mobilier sistematic de o cam dată la şcolele cu localuri bune. Pentru acesta tote lucrările sînt făcute, în luna MaiQ se va ţine licitaţie şi în August mobilierul va fi gata.
c)	Un alt rău iarăşi destul de mare este faptul că cea mal mare parte din şcoli se găsesc isolate fără verdeţă şi fără umbră prin jurul lor, iar sermanul copil cu capul gol în timpul recra-ţiuneî sau înainte de intrarea în clasă cu greii pdte răbda arşiţa sorelul din timpul verel. In ast-fel de condiţiunî şcola şi învăţătorul numai ca exemplu de regulă şi de gospodărie nu pot servi.
Dorinţa mea este ca fie-care şcolă să aibă cel puţin câţî-vâ tel sau castani sălbatici ori şi alţi arbori puşi într’o regulă şi o simetrie aşâ cum trebue să fie la un local de unde copiii pe nesimţite să se deprindă cu ordinea şi cu frumosul. Dacă însă şcola dispune de o bucată de pămînt maî mare, atunci ar fi bine ca într’o parte a şcoleî arborii ca cel menţionaţi să formeze nisce alee frumose prin umbra cărora micii copilaşi cu cărţile în mână îşi vor învăţă cu mal mult drag lecţiunile cerute; iar într’o altă parte o grădiniţă de pomi roditori din diferite specii, împreună dacă se pote, cu o mică şcolă de pomi de unde fie care copil să potă avea câţî-vâ puişori pentru grădiniţile lor.
«Albina II»	90
www.dacoronianica.ro
1426
ALBINA
Sînt sigur că exemplele acestea vii vor găsi un resunet cu mult mal mare de cât tote teoriile şi poveţele ce vom da în acest sens.
Ba când în capul comunei se vor găsi omeni care să cu-noscă importanţa şcolel şi datoriile lor faţă de şcolă, eu am speranţă că pe lîngă acestea se vor mal pute face şi alte soiuri de culturi. Cum trebue tăcut şi cât trebue făcut rămâne numai la chibzuinţă învăţătorului şi la ajutorul ce acea şcălă prmesce de la comună.
Trebue sciut însă că la început are să se întîmpine greutate chiar la şcolele cari se găsesc în condiţiunl favorabile. Dar în-chipuiţi-vă 3, 4 ani în urmă când greutatea este aprope înlăturată şi şcola înfrumuseţată. Câtă mulţămire nu va procura învăţătorului, şcolarilor şi satului întreg o asemenea lucrare! AstăcJI te ia jalea când intri într’un sat şi vetjl curţile sătenilor pustii, grădinile lor pline cu buruenî sau numai cu salcâmi aşteptând
10—15 ani pînă să dea un lemn, pe când copilaşii lor totă vara duc dorul de pome. D vostre aţi observat când trec căruţele prin sate cu mere, pere sau prune cum alergă toţi cu străchinile de malaiu sau alte cereale spre a cumpărâ atât de scump aceea ce nu-I ar fi costat aprope nimic şi cu tote acestea îndestulare tot nu pote fi. Copilul încă va rîvni la vecinul său unde vede un mic pomuleţ sau în lipsa gimnasticei de la şcolă, face un mic exerciţiu peste gardul vecinului spre a-şî apropia aceea ce este convins că nu este al seu. Tot aşâ, dacă nu şi mal rău • se în-tîmplă şi cu zarzavatul.
Pentru tote acestea însă recunosc că afară numai de câte-vă caşuri, învăţătorul nu este nici de cum vinovat pentru că localul de şcolă se găsesce neîmprejmuit şi comunele în genere nu dau nici un ajutor pentru acest scop.
Din parte-mî, pe de o parte voiu căutâ în înţelegere cu d-1 Prefect ca şcolele să fie împrejmuite şi pe de alta a se da după cerere pomii şi arborii necesari; iar d-vostre prin şcolă şi în afară de şcolă, vă rog, cu totă stăruinţa îndrumaţi sâtennl pe calea cea bună, căci în sate cum am mal spus, învăţătorul este factorul puternic al lumineî şi al ordine!; el este, cum se scie, delegatul civilisaţiuneî şi totă omenirea de la dînsul aştepă numai aceea ce este bun şi folositor. Lucrând în modul acesta, va veni timpul când ni se va (Jice: vouă se datoresce mult propăşirea ţăreî căci voi aţi alungat întunericul ce a învăluit mintea săte-nuluî şi în schimb aţi dat lumină, fericire şi bogăţie, familiei, satului, judeţului, deci scumpei ndstre ţări.
Radu Pobreseu.
DE ŢINUT MINTE
Fii drept, pentru ca să câştigi în adever cele drepte.
www.dacaromamca.ro
ALBIHA
1427
A~şî găsi Baeăul
and omul dă de vre un necaz, de vre-o şugubinâ cu alt om, numai că îl audi dicend: Cu ăsta mi-am găsit Bacăul. El vrea să dică, că a păţit-o, că a dat de dracul, că nu se aşteptă la o asemenea întâmplare rea.
Un negustor prins cu ocaua mică, un pungaş surprins în fapta lui necinstită, pote să-şi dică: Mi-am găsit Bacăul. Cu alte cuvinte: mi s’a înfundat, nu mai merge, a rîs dracul de noi.
Alte-ori se întorce lucrul. Audi pe unul dicend:
-— Bagă de semă, neiculiţă! O să-ţi găsescî Bacăul cu mine! E aceeaşi dicătore românescă, cu acelaşi înţeles, spusă într’un chip ameninţător.
Cu câte alte dicători nu se pote înlocui? O s’o păţesc! de-a binelea! Vedi să nu-ţî ia părul foc! Cu mine nu e de glumit, că eu sînt naşul teu! Te-am apucat de scurt acum! Eu am să te învăţ câţi bani are leul!
Explicarea dicătorii «a-şî găsi Bacăul» o găsim în istoria ţârei nostre. (1)
Pe la anul 1410 adecă prin vecul XV, Bacăul eră pe fruntaria dintre Moldova şi Muntenia. Acest oraş eră pe atunci un punct însemnat de vamă, loc de deslegare a mărfurilor venite de prin Transilvania şi Muntenia. Se plătiau două feluri de vămi, una pentru valorea lucrurilor şi alta pentru greutatea lor. Acolo cupeţii şi călătorii eraţi straşnic căutaţi, suciţi, răsuciţi, mai scotociţi pote de cât în dilele nostre. îndată ce erai prins cu ceva, cu vre-un lucru pe care îl tăinuiseşi, apoi aveai să dai sema judecătorilor şi să plătesci globnicilor banii cu care erai amendat, dacă nu cum-vâ te băgă şi la gros.
Cine eră ast-fel prins, putea forte bine dice: Mi-am găsit Bacăul! ceea ce însemnă: Am păţit-o la Bacău, unde am fost prins cu lucruri tăinuite. Am plătit globâ pînă n’am mai putut şi mă mir cum am scăpat.
Se face deosebire intre a-şi găsi Bacăul şi a găsi Bacăul.
(J) Veifi cercetările d-lui Ilasdeu în Dicţionarul seu la cuvîntul Bacău. Mulţumită acestor cercetări cunoscem înţelesul clicetoriî în mod sigur.
www.dacoromanica.ro
1428
ALBINA
Cea de-a doua dicere însemneză: a ajunge la oraşul cu acest nume ori am aflat oraşul pe care il căutam. Nu se prea intrebuinţeză adî de cât când arăţi pe hărţi.
Pentru dicetorea întâia, poporul î-a întins înţelesul, în cât aprope nu-i mai cunosci însemnarea sa de la început. Adî o spui ori-cui, care cu fapta sau cu vorba ţi-a adus vre-un neajuns. O spui ca om mare unuia mai mic, ca stăpân, slugii; ca prieten, în gluma sau într’adins, prietenului. Şi scriitorii îşi găsesc adesea ori Bacăul cu criticii; dar cu deosebire hoţul şi buclucaşul îşi găsesc Bacăul, căci atunci li se înfundă.
Cum vedem, explicarea e istorică, nici de cum datorită firei locuitorilor din Bacău, de care nu ne putem plânge că sînt omeni reî.
(frig. Teodossiu.
Moravurile Românilor din ţinutul Chişineuluî
CEREMONIILE NUNŢEI (1).
Câud e gata masa, nănaşa ia pe mirâsă dintre drujte şi o aduce în casă. Aici încep a se găti spre iertăciune şi la drum. Ceremonia acesta e cea mai mişcătdre.
In mijlocul casei pun doue scaune pentru părinţii miresei! mirele şi miresa, aşternend un lăicer stau în genunchi dinaintea părinţilor; cei din casă stau în picîdre şi unul din vorniceî (jice «iertăciunea, exprimată în următorele versuri populare:
Ascultaţi, ascultaţi cinstiţi nuntaşi Şi dumniavostră împrejuraşi,
Cu noi acestor părinţi ne vom rugă,
Şi dumnialor fiii sfii vor iertă,
Iară noi cu fiii ne vom smeri Şi de î’ost vom grăi.
Şi dumniavostră cinstiţi părinţi,
Cari de la milostivul Dumnezeu sînteţi rînduiţi-,
Ca şi pomii cei rodiţi,
Ce fac roda rodelor Din recoltul rădăcinilor,
Aşă şi pre dumniavostră Dumneţleu să vfi învrednicfiscă. Căutaţi pre acei doi fii ai dumniavostră îngenuchiţi,
Şi de la inimă vfi umiliţi, 1
(1) Ve(ţl No. 42 43 şi 44.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1429
Şi cu duh de la inimă să-I Iertaţi şi să-î blagosloviţi. Că nu sînt fii în lume să trăiască Si părinţilor să nu greşescă.
Că părinţii mult se osîndesc,
Pîn’ pre fiii sel îl cresc Şi de tote relele îî feresc.
Că aşâ şi Dumnezeu A făcut cerul şi pămîntul Numai cu cuvîntul Şi marea, şi cele ce sînt într’însa Numai cu cjisa;
Iar cerul şi pămîntul L-a împodobit Dumnecjeă:
Cu sorele, cu stele, cu luna,
Care o privim tot-d’a-una;
Şi pămîntulul a poruncit Dumnecjeu Şi îndată l-a înverzit Şi încă l-a împodobit:
Munţii cu măgurile, codrii cu isvorele,
In care locueso tote fiarele,
Şi tot felul de pome roditore,
Fie-care după sămînţa sa;
Că aşâ a vrut sfinţia sa.
După acestea, după tote,
Ca un Dumnecleu cel ce pote,
A făcut ralul la răsărit,
Deosebit de pămînt,
Şi într’însul a zidit
Pre strămoşul nostru, pe Adam,
Cu trupul din pămînt,
Cu osul din piatră,
Cu sângele din rouă,
Şi cu ochii din marea,
Şi cu duhul sfînt Din duhul sfinţiei sale.
Şi a vădut DumneŞeu că nu este bine Să trăiască omul singur pre pămînt,
Şi a adormit DumneŞeâ
Pre strămoşul nostru Adam
Şi-a luat o costă din mâna stângă
Şi-a zidit pre strămoşa ndstră Eva
Şi i-au deşteptat Dumnedeu ca dintr’un somn.
Iar Adam sculându-se ca dintr'un somn, ţ)ise: mulţumesc ţie Domne,
Că vScJuî os din osul mieii Şi trup din trupul mieii.
Iar Dumnedeu i au blagoslovit şi-au (Jis :
Cresceţî şi vă înmulţiţi, ca nisipul măreî,
Ca stelele cerului, ca chedril Livanuluî.
www.dacoromanica.ro
1430
ALBINA
Iar d’atuncl trăgându-se viţă, şi sămînţă Pin’ la aceşti doi fii al domniilor vostre,
Iată se rogă la dumniavdstră, cinstiţi părinţi,
De vă înduraţi şi-I Iertaţi, şi-I blagosloviţi,
Precum a blagoslovit Dumnecleu pe Avram,
Şi Avram pre Isac, şi Isac pre Iacob,
Şi Iacob pre cei 12 patriarhi,
Cari din nunta canagalelor era aleşi.
Că blagoslovenia părinţilor Intăresce casele fiilor,
Iar blestemul părinţilor Risipesce casele fiilor.
Şi al treilea rînd Tot acest cuvînt;
Că Dumnedeu fiilor viaţă le-au dăruit Şi di de căsătorit,
Ca unul pom înflorit
Ce l vine vremea să înfiorescă.
Aşâ a venit vremea şi la aceşti Doi fiî a domniilor vostre Să se căsătorescă.
Fiind la dumniavostră născuţi, crescuţi,
Vor fi luat multe greşale Cum şi câmpul cu erbele;
Când poruncesce Dumnezeii câmpului,
De se usucă verdeţa îerbeî,
Aşâ şi dumniavostră, cinstiţi părinţi,
Tote să le primiţi,
Şi tote în pămînt să le lăsaţi Şi pre fiii voştri Iertaţi,
Ca să fie de părinţi întăriţi Şi de Dumne<jle& blagosloviţi In veci. Amin (1).
Cât se citesce iertăciunea, părinţii miresei şi ea singură de obiceiii plâng; după citire e momentul cel mal mişcător de blagoslovenie; fără voe ţi se umplu ochii de lacrămî. Apoi nănaşa Ia de mână miresa ş’o scote din casa părin-tâscă ca s’o aşeqle în trăsură, în care dimpreună merg pînă la casa mirelui. Carnavalul se pornesce în aceeaşi ordine, cum au venit cu mirele după miresă.
E de însemnat, că părinţii miresei nu numai nu aparţine la cununie, ba şi n’au voe a petrece vr’o lăcă pe fiică-sa.
Apropiindu-se miresa de casa mirelui, muma lui, ori de nu-î ea, una din cele mal aprdpe nemuri ese pe prag cu doue pahare de vin pe-o farfurie; miresa, gustând dintr’amîndoue paharele, sărută mâna mamei mirelui şi împreună cu ea in- 1
(1) Şi mie un pahar de vin, adaogă une ori în ritmă oratorul.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1431
tră în casă, unde pe miresa o aşătjă la masă. Dinaintea miresei pune o pâine ne începută şi-o farfurie cu solniţă şi pahare. Megieşii din sat şi cunoscuţii în genere vin cu hi-ritisire. Fie-căruî din dspeţî miresa le dă câte un pahar, pe care-1 umple cu vin vornicelul. Primind hiritisire, miresa sărută la cei mai onoraţi din visitatorî mâna; iar visitatoriî din parte-le silit datori a jertfi cevâ în folosul soţilor viitori: unul pune pe farfurie parale, altul aduce vr’o găină sau gâscă etc., afară dinaintea casei cântă musica şi tinerimea jdcă. Fie-care joc îl începe mirăsa, iar musicanţiî intră în casă şi cântă câte un tuş, după ce cu marşul o scdte pe miresă afară la joc.
A doua <Ji, adică duminică, se tocmesce nunta. Dis de di-mineţă vorniceii călări cu plosca plină cu vin, spânzurată peste umăr pe curea, se pornesc prin sat şi poftesc pe fie-care gospodar cu familia lui la nuntă.
După ce se strâng ospeţiî, pe tineri îi duc la biserică, înainte merge nănaşul cu mirele şi flăcăii; după dînşii nă-naşa cu miresa şi drujtele ei, iar la urmă musicanţiî. Tot drumul cântă musica, iar flăcăii când şi când ciliue fără de sine.
In biserică aştern sub picidrele celor tineri un lăicer, care d’acum remâne proprietatea preotului (1). După săvîrşirea cununiei, nemurile şi cunoscuţii de faţă îi împrdşcă pe tineri cu grăunţe şi alune, dorindu-le sănătate şi aducendu-le aminte că "rod se cere de la Dumne4eîi, dar la bogăţie să nu prea caute.
De la biserică merg cu aceeaşi rînduială, şi pe pragul casei pe tineri îi întâlnesc părinţiii mirelui, hiritisându-i.
Pe acel timp vorniceii iar se pornesc prin sat şi poftesc la masa cea mare.
La acestă masă cea mai onorată persdnă e nănaşâ: pe ea o aduc la casa celor tineri cu muzicanţii. Masa e numai pentru omenii căsătoriţi; excepţiune se face numai dspeţilor renumiţi holtei, boerilor, posesorilor şi drumeţilor ■ cinovnici» (funcţionari); totă tinerimea jocă afară. La sfârşitul mesei unul din nuntaşi, luând într-o mână un colac, iar în alta o farfurie cu turte dulci, înconjâră dspeţii, dînd fie căruia să ia dulceţâ şi să pue parale. Aceste parale nănaşul le numără şi legându-le în basma, le dă miresei; după acăsta 1
(1) Moldovenii — ţărani forte bat cu biserica, strict ţin posturile şi iote ceremoniile bisericeşti, de multe ori ne avend înţelegere de sensul lor. Un preot bun, harnic, cuminte şi cu consciinţa curată pote să aibă o influenţă bună spre desvoltarea ţăranilor. Piuă în vremea de pe urmă pe multe locuri ţăranii seduc la preot după învăţătură in împrejurările grele a vieţei, şi un sfat cuminte şi bun a preotului se primcsce ca un zacon Preotului în tote ceremoniile şi obiceiurile, cum şi la prasnic i se dă preferinţă şi locul dintâiu.
www.dacaromanica.ro
1432
ALBINA
nănaşa, luând pe miri şi pe rnirâsă de mână îi duce în ea-măra mintală, iar dspeţii se împrăştie.
A douacji se strâng la tinerii căsătoriţi numai femeele în-căsătorite de petrec «uncropu» cu mare zgomot.
I. Ilnlippa.
CULTIVAREA VIŢEI DE VIE
bia sînt vre-o (,lece ani, de când s’a aflat că şi viile din România încep să fie nimicite de filoxeră. In timp scurt, aîi fost nimicite vii tari din cele mai renumite promontore. A<,lî, mâine, vom ajunge să constatăm că vinurile de Drăgăşani, Cotnari, Odo-bescî, etc., aîi fost numai ca o poveste.
E de tot scurt timpul, de când s’a constatat pe-rirea viilor prin filoxeră şi vedem, că preţul vinului s’a urcat forte tare, iar mergând tot aşa, seva ajunge, ca prin seumpeţea lui, vinul să fie bâutură de lux.
A sosit timpul să ne punem cu toţii la lucru, să nu aşteptăm pînă ce va fi târziu. Va ţlice cine-vă că e prea costisitor lucru, şi că are statul destule pepiniere de lose americane, în cât pote îndestula pe toţi proprietarii.
Cre^end cine-vâ acesta, greşesce, căci statul nu va pute împărţi atâtea lose şi altoi ca să îndestu-lâscă pe toţi, pentru aceea trebue să ne punem la lucru fără a se mai aşteptă vre-un ajutor de unde-vâ.
Posiţia delurilor din România este dintre cele mai acomodate pentru prăsirea viilor. Dacă s’ar plantă cu viţă de vie tote locurile de pe costele delurilor ce sînt potrivite pentru sădire, s’ar deschide un noii isvor de venit destul de mare pentru ţara întregă.
Ar fi forte la loc, ca toţi ţăranii de pe la podgorii să fie iniţiaţi în cultivarea viţei altoite, care e cu mult mai rentabilă ca cea veche. Câte parale s’ar câştigă, cât venit şi-ar pute face sătenii locuitori pe la podgorii!
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1433
Ni se pare grea procedura nouă de sădire, dar nu e aşă de grea ca să nu se potă face cu succes.
In timpul îerneî sati chiar şi tomna, rigorizăm locul ce voim să-l sădim, săpând pămîntul la afun-<,lime de 50—100 centimetri şi lăsăm să degere, iar în primăvară plănuim rîndurile cu araci sau prăjim, semnând locul unde are să fie butucul.
Sădim după socotelă viţa americană, care la un an trebue să o altoim, ori punem de-adreptul altoiţi fie cu sau fără rădăcină. Atât un rînd de sădire, cât şi cea-lalt, în al 3-lea an încep a produce rod frumos.
Să nu stăm disperaţi, privind viile nimicite, căci prin acesta nu ajungem la nimic, ci trebue să ne punem cu totă silinţa să începem lucrarea.
Cine a probat cu sădirea viilor altoite, se bucură de un folos destul de mare.
Petru Vancu.
InvCţător-diriginte şi vier.
DATORIA DE OM
In Şiua de 13 Maiu a. c., d-1 I. Kalinderu, a visitat şcola şi pe mulţi săteni, locuitori din com Şegarcea de pe Domeniul Coronei, unde cu totă buna-voinţa şi interesul părintesc a căutat să se întreţină discutând cu sătenii diferite cestiunl agricole, economice, etc., punend în evidenţă grija ce se urmâresce de onor. Administraţie, pentru locuitorii de pe Domeniul Coronei.
La şeolă a fost primit de toţi elevii cu cântări patriotice şi naţionale.
Apoi cu o deosebită manieră, cu tact pedagogic, d-1 Ion Kalinderu se apropie de şcolari, cărora le propune diferite cestiunl cu privire la familia lor, la învăţătura ce primesc în şeolă; la patria lor şi în fine la Suveranii ţăreî nostre.
Mulţi din elevii şcolel au reprodus frumose dialoguri şi poesiî patriotice, pentru care d-sa adresezâ mulţumiri învăţătorilor şcolel.
Eră frumos de veŞut în aceste momente bucuria ce se vedeîi pe feţele tutulor sătenilor fruntaşi din comuna Şegarcea, cari se adunase la şeolă.
Aci în mijlocul copiilor, înconjurat de învăţătorii şcolel şi faţă de săteni, d-nul Ion Kalinderu adresezâ înţelepte staturi copiilor şi tutulor celor de faţă, îndemnând pe săteni a iubi şcola şi a se ocupă de edu-caţiunea fiilor lor. Şi în esenţă arată tutulor datoria de a se sădi în inima copiilor iubirea patriei şi a dinastiei; de a se sădi principiile de frăţie şi de onore, cari sînt fala omului cinstit şi a bunului cetăţen.
După acestea cu o nespusă mulţumire sufletescă, singur distribue şcolarilor «cu notă mare» diferite cărţi de cultura pomilor roditori, de D. G. Ionescu; Cultura albinelor, de Marin Petrescu; Noţiuni de economia vitelor, de V. S. Brezeanu, etc., precum şi în mare număr portretul M.
www.dacaromanica.ro
1434
ALBINA
S.	Regelui şi M. S. Reginei, care va formă o podobă în casa fie-căruî elev.
Pentru toţi cei' d'aicî, visita d-luî Ion Kalinderu, adm. Domeniilor Coronei, lasă iruiuose amintiri în tot-d’a-una.
Paul Pupescu. Invăţ.-diriginte, Dolj.
Câinele San-Bernard
acă se zice de obiceiîi « câinele este amicul o-cijoji muluî», de sigur că rasa de câini care justi-fică mai bine acesta reputaţiune este aceea nu-mită San-Bernard, după numele unei mănăstiri din munţii Alpî (Elveţia).
Elveţiae o ţară plină de frumuseţi naturale: munţi înalţi,Jgheţare, prăpăstii,. . . atîtea atracţiunî pentru
Câinele San-Bernard.
visitatorî. De aceea şi vin mulţi, mai ales Englezi. Ei se urcă curagioşî pe înălţimi mari, se duc pe
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1435
drumuri puţin umblate şi adesea se rătăcesc şi se expun la pericole mari. Aci iarna e forte grea, ţine vre-o opt luni. De la începutul lui Octombrie începe să ningă şi zăpada se aşeză în grămezi, cari ajung adesea la 3 metri de înălţime.
Ve închipuiţi ce grozăvie trebuie să lîe să te rătăcesc! prin asemenea locuri şi pe asemenea vreme. De aceea, călugării din mănăstirea de care vorbirăm aii învăţat câinii lor să mergă prin zăpadă şi unde aud strigăte să alerge.
Un nenorocit care a căţlut în zăpadă şi nu mai are speranţă de scăpare, dacă e auţlit de un câine de aceştia, e mîntuit. El sosesce îndată străbătând nămeţi mari, căci e mare şi forte voinic; se apropie de om şi-î arată butoiaşul ce are legat de gât în care se găsesce vre-o băutură întăritore. Dacă omul e prea slăbit şi nu se pote ridică, el îl îa pe sus şi-l tîrăsce pînă la o şosea, unde trec omeni sau îl duce chiar pînă la mănăstire.
Radu.
Culesul, conservarea şi transportul pontelor.
cât de bine ar îngriji cine^vâ pomii pînă la tim-J prii când să se folosescă de rodele lor, adică pînă a cu^es» ostenela îî va fi în zadar dacă nu va urmă regulat cu aceste operaţiuni şi după cules.
Timpul culesului variază după deosebitele varietăţi de pomi.
Pomele se cunosc că sînt copte atunci când au un miros plăcut destul de desvoltat, şi încep a căde singure din pom când timpul este destul de liniştit şi fără vînturî. Merele şi perele se mai cunosc că sînt copte atunci când sîm-buriî a început a se înegri şi se mişcă în căsuţele lor, prunele când li se sbârcesce pieliţa; iar pentru cele-l-alte pome se cunosc că sînt copte atunci când sînt dulci, zemose şi moi. Nici odată nu trebue a ne grăbi cu culesul pomelor înainte, căci le vom vinde mai pe urmă pe nimic. Preţul lor se pote urcă dacă vor fi copte şi bine ţinute.
www.dacoromamca.ro
1436
ALBINA
Culesul nu trebue să se facă scuturând pomii sau bătân-du-i cu prăjina, căci cu asta facem un reu forte mare rupând crăcile şi rămurelele acelea cari în viitor ar da fructe; afară de asta pomele prin căderea lor jos isbindu-se de pă-mînt se sdrobesc, ne mai *putându-se conservă şi ast-fel avem o pierdere destul de însemnată.
Culesul trebue să se facă cu mâna prin ajutorul unei scări simple sau duble, punendu-le în coşuri şi umblând binişor cu ele ca să nu se lovdscă unele de altele căci se vatămă. In caşuri când nu se pote culege cu mâna în nici un mod, punem rogojini sau paie de desubt, se scutură de pom odată că să cadă pomele, se adună numai de cât cele cădute aşâ că scuturând al doilea să nu cadă peste cele d’întâiu şi aşâ se urmeză pînă ce cad tote.
Pomele destinate a se ţine peste iarnă trebuesc culese cu cea mai mare îngrijire căci cu cât sînt mai sănătose cu atât se păstreză mai bine şi cu atât preţul lor se urcă din ce în ce mai mult.
Când pomele s’au cules cu îngrijire, trebuesc lăsate^doue pînă la trei dile într’un loc uscat, şi răcoros; după aceea se pot duce la locul destinat care trebue să fie întunecos, căci lumina le face reu.
Pivniţele sînt cele mai bune pentru conservatul pomelor, ele trebuesc însă să fie gole, uscate, recorose şi întunecose, să aibă o singură uşă şi o ferestră mică la răsărit sau miadă-di. Acestă pivniţă să fie bine curăţită. După ce s’au aşedat pomele într’însa, trebue a se deschide uşa şi ferestră din când în când pentru a se aerisi.
In pivniţă se pun cu coda în sus pe nisce policiore cari să fie curate, netede şi acoperite cu muşchi uscaţi sau ru-megătură de ferestrău de brad. Nu este bine a se pune mai mult de trei straturi (rînduri) de pome unul peste altul pe o poliţă. După ce s’au aşedat, din când în când, e bine a se căută pomele spre a alege pe cele stricate.
Pomele se mai pot păstră şi în buţî sau butoîe fiind desfundate la un cap, învelindu-le cu hârtie pe fie-care aparte, sau cu paie în modul următor: se aşeclă vasele în pivniţă sau într’o cameră care să fie recorosă, punem un strat de paie, după aceia un rînd de pome, şi tot ast-fel se urmeză pînă ce se pun tote.
Când vrem să ducem pomele la distanţe mari, le pu-
www.dacaramamca.ro
ALBINA
1437
nem în coşuri, lădi sau cutiî. In acest cas culesul îl facem mai nainte de cocere cu câte-vâ dile. Pomele culese se lasă să stea doue sau trei dile şi după aceea se aşadă în muşchi, frundă, hârtie sau pldvă.
Vasele în cari transportăm pomele trebue să fie mai mult late de cât înalte, transportul trebue făcut uşor, ca să nu se facă sdruncinături prea mari, fiind vătămătore.
Nimic nu este mai avantagios pentru un om care să ocupă cu cultura pomilor de cât a desface pome frumose şi sâ-nătose şi cât se pote mai târdiu.
Ion C. Tomoială.
Voci din public despre cartea d-lul Coşbuc
Domnule Redactor,
N’am cuvinte în de ajuns a lăudă meritele d-luî G. Coşbuc, autorul cărţei Resboiul nostru pentru neatârnare* pe care citind-o cu nesaţiu, ani constatat marea el valâre.
Intr'însa se vede curagiul, iubirea de patrie şi nesocotinţa de viaţă a armatei nâstre din campania 1877—78. Este o carte unică în felul ci de mult preţ.
Eu o socotesc ca cea mai bună carte, ce n'ar trebui să lipsescă din nici o bibliotecă a şcălelor de orî-ce grad din România.
Este cartea ce trebue, ne-aperat, a fi citită de t6tă suflarea ostăşescă, de Iote gradele, mai ales, ceî-ce n'au veifut resboiul nostru ultim. Este cea mai nemerită a se da la premii absolvenţilor de orî-ce curs, în locul altor mai de puţină importanţă. Se pâte citi cu folos şi în şcâlele de adulţi.
Preţul de 95 bani e forte mic, şi la 6 exemplare dă pe al 7-lea gratis.
Nimeni n’ar trebui să cruţe 95 bani să şi-o procure prin redacţia revistei «Albina», spre ase convinge de netăgăduita ei valâre.
N. Ghiuescu.
________________ InvC*ţ.-Muscel.
SOCIETĂŢI CULTURALE
Cu terminarea conferinţelor didactice ale înveţiltorilor din judeţul Ilfov, s’au votat şi statutele societâţeî .Cantinele şcolare şi cercurile culturale din judeţul Ilfov.»
Aceste statute au fost propuse de harnicul revisor şcolar Radu Do-brescu.
www.dacaromanica.ro
1438
ALBINA
Cu votarea lor s’au ales şi consiliul provisoriu format din 12 membri şi anume: preşedinte, Simion Basilescu, dirigintele şcolei din comuna Radovan; vice-preşedinţî, d-nil Moise Simionescu şi Petre Heră-şescu, înveţătorî; secretari, d-nii Glieorghe Timuş şi Atanase Bâdu-lescu înveţătorî; censorî, d-nii Păun Gilorteauu şi preotul Alexandru Popescu. învăţători; membri, d-na Aglaia Dumitrescu, directdrea şcolei de feto din Olteniţa, d-na Vasilescu, d-nii N. Iprdănescu şi N. Constan-tinescu învăţător; casier, d-1 T. Mirodotescu, învăţător.
îndemnăm din tot sufletul şi pe ceî-l-alţi învăţători din ţară a imită pe colegii lor din Ilfov.
Serbare şcolară
In sera tlileî de 17 Ianuarie 1899, s’a dat o serată la şcola comunei Broscării, plasa Ocolu, jud. Mehedinţi, în scop de a se procură cele necesare şcolei. Petrecerea a fost încântătore şi a durat de la 8 sera şi pînă la ora 5 dimineţa. Lume multă din Iote clasele societăţii şi de prin comune vecine. Beneficiul de lei 70 s’a ofertat la contul clopotului ce s’a cumpărat şi care face serviciu întregeî comune, fiind mare şi su-nându-se la ore hotărâte Amintesc că este singura şeolă din jud. Mehedinţi care are un asemenea clopot, şi că sub-semnatul sînt primul iniţiator al serbărilor şcolare şi seratelor în comunele rurale din Mehedinţi.
Poporul este forte primitor de asemenea petreceri bine conduse.
G. I. Tomescu.
INFORMAŢIUNÎ ŞCOLARE
Mai mulţi părinţi de familie ne-au cerut să publicăm condiţiile de admitere in diferite şcole ale Stcctului. Dăm astădî câte-va informaţiuni de a-cestă natură. Vom continua.
La seminariile din Iaşi, Roman, Curtea-de-Argeş şi Râmnicul-Vâlcea, se va ţine concurs la 1 Septembre 1899, pentru locurile vacante de bursieri şi solvenţi.
In seminarul central Buoureseî, clasa IV sînt 8 locuri;
In seminarul «Veniamin» din laşi, clasa IV, 42 locuri;
In seminarul S-tu Gheorghe> din Roman, clasa I, 49 locuri;
In seminarul din Curtea de-Argeş, clasa I, 15 locuri;
In seminarul din Râmnicul-Vâlcea, clasa I, 28 locuri.
Disposiţiunile privitdre la acest concurs sînt:
T6te cererile de Înscriere se adreseză direcţiunii seminarului, unde voiesce canditalul a concura, cel mai târcjiu pînă la 27 August.
O dată cu cererea de înscriere la concurs, fie-care candidat trebuie să pre-sinte următdrele acte:
A) Ptntru clasa I:
1)	Act de nascere, prin care să se constate că are versta intre 12 şi 13 ani
2)	Act de vaccină saă dovadă că a zăcut de vărsat!
3)	Act de botez;
4)	Act doveditor că este român; acest act va fi dat de primărie;
5)	Certificat de absolvirea cursului primar complet;
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1439
6)	Certificat de bună purtare, liberat de direcţiunea şcbleî unde a urmat cursul primar.
B) Pentru clasa IV:
1' Act de nascere, pt in care să se constate că are virsta între 15—16 anî;
2)	Act de vaccină safl dovadă că a zăcut de vărsat;
3)	Certificat prin care să se constate că a absolvit 3 clase gimnasiale, safl
un alt curs secundar, declarat echivalent;	*•
4)	Certificat de bună purtare, liberat de direcţiunea şcoleî unde a urmat;
o) Act doveditor că este român; acest act va fi dat de primărie, şi
6) Act de botez
La 1 Septembre se va face examinarea medicală a tutulor candidaţilor înscrişi. Medicul va respinge pe toţi cei ce nu slnt de constituţie excelentă pe toţi cei nedesvoltaţî sau cari ati simptome de boli ereditare, precum şi pe cei cari nu au o înfăţişare portivită cerinţelor canonice pentru acei ce doresc a deveni preoţi.
De asemenea vor fi respinşi, chiar înainte de începerea concursului, acei candidaţi cari nu vor întruni- Cundiţiunea de a avea o voce frumosă şi justă.
Candidaţii admişi şi cari vor poseda actele in regulă vor fi supuşi la 2 serii de probe, scrise şi orale.
Probele scrise vor fi:
A)	Pentru clasa I:
a)	Din limba română (o pagină dictată in care să se aprecieze corectitudinea limbeî şi caligrafia).
Subieciul se va alege din religie;
b)	Din artmetică (un exerciţiu uşor cu numere întregi safl tjecimale).
B)	Pentru clasa IV:
a)	Din limba română (o composiţie uşoră, naraţiune, scrisore, etc.);
b)	Din aritmetică (o problemă de lorţa celor ce se dafl in clasa III a liceului clasic) şi
c)	Din caligrafie (o pagină dictando şi alta caligrafie propriu clisă).
Examenele înscrise se ţin la 2 Septembre.
Pentru iie-care probă scrisă se acordă cel mult o oră şi jumătate.
In (}iua următflre, după terminarea examenului înscris, se începe examenul oral.
Probele orale vor fi:
A)	Pentru clasa I:
a)	întrebări asupra limbeî române;
b)	Istoria şi Geografia ţârei;
c)	Matematici (exerciţii uşore);
d)	întrebări asupra istoriei sacre.
B)	Pentru clasa IV:
Examenul oral se va face asupra materiilor coprinse in programul celor 3 clase gimnasiale clasice : Cestiun! asupra limbeî române, limbeî latine, matematicilor, istoriei şi geografiei.
*
* *
La liceul S-tu Sava din Bucurescî sint 6 locuri de bursieri şi 17 de solvenţi ;
La liceul Matei Basarab din Bucurescî, 4 bursieri, 6 solvenţi;
La liceul internat din Iaşi, 20 bursieri 20 solvenţi.
Dintre cari cel puţin ,/i silit reservate în iie-care internai fiilor de săteni (1) cari s'ail distins la studi. ţi purtare in ţcâlcle rurale, ţi cari se vor da tot prin concurs.
Concursul se va ţine in localul liceului respectiv, între 1—10 Septembre, in faţa unei comisiunl, instituită dintre profesorii liceului de către inspectorul general, şi va avea de obiect materia clasei inferiore celei in care doresce a intra candidatul. (l)
(l) Intre cari sc num&ră fiii de preoţi de la ţara şi liiî de înveţfitorl.
www.dacoramamca.ro
1440
ALBINA
Părinţii sau tutorii concurenţilor la bursele vacante, vor aduce liceului, cel mal târdiQ până la 25 August,- o cerere, însoţită de actele mal jos specificate.
Pentru fiii de orăşeni aceste acte sint:
a)	Actul de nascere al candidatului;
b) Actul de revaccină sau dovadă că a zăcut'de vărsat;
c) Actul de paupertate al părinţilor, eliberat de primăria comunei unde el domiciliază, sau un act de aceea ce are ca avere sad venit şi din care să se constate că nu îl e in deajuns pentru întreţinerea copilului.
Ambele aceste acte vor trebui să fie însoţite de certificarea administraţiei financiare a judeţului de reşedinţă ;
d)	Certificatul de studiile făcute.
Fiii de săteni, pe lingă actele de mal sus, vor trebui să mal presinte încă un cerlifioat din partea primăriei comunei lor de domicilii!, din care să se constate că părinţii lor se ocupă cu agricultura mică, indicându-se aproximativ şi întinderea de pămînt ce el cultivă, precum şi o recomandaţie pe hârtie ordinară, cu sigiliul şcolei din partea dirigintelui, cum că a fost elev distins la studii şi purtare.
Pentru a fi admişi la concurs, candidaţii vor trebui să fie români, lipsiţi de mijloce şi având etatea: orăşenii de 10—12 ani pentru clasa I, de 11—13 ani pentru clasa II, de 12—14 ani pentru clasa III, ş. a. m. d.; iar sătenii de 12—14 ani pentru clasa I, de 13—15 ani pentru clasa II, ş. a. m. d.
Clasificaţia concurenţilor se va face ast-fel :
Din lista fiilor di săteni se tace un tablou cu cel întâiu eşit în clasificaţie, şi anume cu atâţia câte lacuri sînt reservate pentru ei prin lege — cu cei-lalfi cari rămân şi cu fiii de orăşeni se formfză un al doilea tablou, în care se înscriu după ordinea de merit, şi din acest tabloil se declară admişi atâţia câte locuri au mai rămas libere.
Societatea pentru Învăţătura poporului Român din Bucuresci
Se aduce la cunoscinţă, că în şcola normală a Societăţii pentru învăţătura poporului Român din Bucuresci, sînt vacante 41 locuri de bursieri şi solvenţi pentru anul şcolar 1899—1900.
Condiţiunile de admisibilitate sînt aceleaşi ca şi pentru şcolele Statului şi de aceia se va presentâ:
1.	Extract de nascere prin care să se constate că aspirantul are vîrsta între 14 şi 17 ani împliniţi;
2.	Act de vaccină sau dovadă că a zăcut de versat;
3.	Un certificat al primăriei locale, prin care să se dovedescă că e fiu de săten (se vor considera ca fii de săteni şi copiii de muncitori agricoli cari locuesce prin mici tîrguşore, unde nu se află nici o şcolă secondară);
4.	Certificat de absolvire a unei şcoli primare, urbane sau rurale;
5.	Certificat de bună purtare liberat pe hârtie netimbrată de direcţiunea şcolei unde a absolvit cursul primar.
Cererile de înscriere la concurs ale aspiranţilor la.locurile vacante din acestă şcolă, se vor adresă între 15 şi 31 August a. c., la direcţiunea şcolei, strada st. Ecaterina, Bucuresci.
www.dacoramanica.ro