Anul II
Dcmimcă, 1 Aegost 1899.
No. 44.
REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARĂ
APARE LJJ FIE-CARE DUMINICA
Abonament, pe an în ţară \ . Liei 5 ij Hfcor)®ment, pe an în atrâinât. Liei 8
6 luni în ţarâ. • 3 $_iUp nuraSr	.........15 bani
Manuscrisele TiâlSubUeate se ard.
COMITETUL DE REDACŢIE:
P. Garboviceanu C. Râdulescu-Motru G. Coşbuc I. Gtescu P. Oulfu
oft

G. Adamescu V. S. Moga N. Nicolaescu Const. C. Pop;-Taşcâ Gr. Teodossiu.
Redacţia şi Administraţia Str. BSântul^sa, No. 9.
SUMAR:
D. C. Olldncscu, Exposiţia din Paris. — ftadu Dobrescu, Şcdlele din judeţul Ilfov. — Tr. I. Garoflidi, Un mijloc contra moliilor în blană. —Ion Ghica, Industriile din Bucuresct în vecul trecut—/. Tomoinld, Cultura pomilor fructiferi. —P. Popesou, Sfecla.—/. Ualippa, Ceremoniile nunţei.—Radu, Câinele selbatic.—Al. Apostol, Virtuţile cetâţenescl. — >1. I>., Alcoolul otravă.—D. V. G-, «Graba strică treba.»— I loncsou, Un îndemn pentru formarea «Cantinelor şcolare. — Paul I. Oceanu, Un mijloc practic de castraţiune la miel şi berbece.— V. S. Moga, Cronica agricolă şi comercială.—Mulţumiri.—Stîrpirea furnicilor.— I. Matccscu, Pentru şcdlă.—C. Nieolau, Act de mulţumire.—Bibliogralie.—InformaţiunI.— Poşta redacţiei.
Ilustrafiuni: Tipuri din Europa.—Câine selbatic din Australia, numit dingo.—O luptă peste Dunăre.
iisrsoiinsrqp^RE
Adresându-ne prin scrisori personale abonaţilor remaşî în urmă cu plata abonamentului, primim dilnic încu-nosciinţărî de la un mare numer de abonaţi, că aQ achitat către diverse persone, cari au avut liste şi prin cari au fost abonaţi.
Rugăm dar, personele car au bani încasaţi în numele nostru, să bine-voiască a ni-î trimite de urgenţă, petru a evită reclamaţiunî; cu atât mal mult, că unor abonaţi cari au plătit, dar noi n’am primit banii nici măcar pentru anul trecut, li s’a suspendat trimiterea revistei.
Sperăm, că ceî-ce au încast banii şi nu i-au trimis încă, se vor grăbi a-î trimite, pentru a evită neplăceri atât pentru d-lor cât şi pentru noi.
«Albina II»	87 •
www.dacoromamca.ro
1378
ALBINA
EXPOZIŢIA DIN PARIS
Primim din partea comisariatului general al guvernului Român pentru expoziţia universală din 1900 la Paris, ur-mătdrea adresă:
Domnule Redactor,
Participarea Românie! Ia Exposiţia Universală din anul viitor este o operă de onore naţională, care nu se pote săvîrşl de cât cu concursul şi devotamentul tuturora. Talentul şi munca, voinţa şi energia vor înlătură multe greutăţi şi neajunsuri şi vor asigură succesul, către care avem dreptul de a ne îndrumă.
Peste <Jece luni România se va află pe marginile Seinei, în plină desfăşurare a puterilor sale de viaţă, alături de poporele pămîntului, în faţa de vecinii ei mari şi mici. Acolo trebue să-şi întărescă ea faima de vitejie, cu vrednicia şi propăşirea dobîndite pe câmpul cel pacinic al muncei.
Acolo trebue să dovedim, noi, semînţa resăritenă a nemuluî Latin, că vremea viforosă a trecut fără să ne clatine şi că putem, cu fruntea sus, trage—împreună cu cei-l-alţi—bilanţul nostru de activitate, la sfîrşitul acestui veac, în care, din nou am verlut lumina şi am luat sborul civi-lisaţiuneî.
Prilejul e prea însemnat şi prea înaltă este ţinta, pentru ca Românul să nu arate lumii că scie—odată mai mult—să-şi cinstescă nemul şi să-şi iubescă Patria.
Presa, menită a lumină mintea, de a însufleţi simţirea şi de a călăuzi avînturile publicului este, la tote, înainte mergetorea şi la glasul ei se adună cei buni, cei harnici, cei stăruitori la fapte şi la cuvînt. De aceea, cu încredere îmi îndreptez rugămintea către d-vostră, distinsul ei re-presentant, ca, cu graiu elocuent şi cu inimă caldă să chemaţi pe toţi la datorie, să daţi tuturor îndemn la lucru.
Al d-vostră cu cele mai vii mulţumiri devotat
Comisarul general al Exposiţiunel
I). 0. OIlăuescn.
Şcolele din judeţul Ilfov
D-l Radu Dobrescu, fost revisor şcolar al judeţului Ilfov, acum revisor şcolar al capitalei, a rostit cu ocasiimea deschiderii conferinţelor generale ale învăţătorilor din judeţul Ilfov, un interesant discurs, în care a atins câte-vâ cestiuni fdrte importante. Ne facem o plăcere reproducând aci câte-vâ pasagil din acea cuvîntare.
Una din cele maî mari griji ce am este d’a face şi d-vostră o scurtă dare de semă asupra fondului cantinelor. Trebue să fac acâsta între altele şi pentru motivul că în strângerea acestor sume factorul principal am fost eu. Dar între mine şi d-vostră sînt aşâ legături că ceea ce lace unul privesce şi pe cel-l-alt cel puţin moralicesce. Cu punerea în practică a cantinelor şcolare am constatat din nou că poporul nostru este forte generos când este vorba de bine-faceri folositore, de lapte din cari ţara
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1379
să potă folosi ceva. Cu acestă ocasiunes’au făcut apeluri în multe părţi şi apelurile n’au rămas fără resunet căci şi sătenul şi funcţionarul şi arendaşul şi proprietarul, cu toţii s’au întrecut a-şî da obolul lor pentru acestă nouă instituţiune. Avem datoria a le aduce cele mal vil mulţumiri. Acel cari au îmbrăţişat cel dintâiu acestă causâ sfîntă pentru poporul românesc şi aii întrebuinţat o bună parte din munca lor pentru acest scop sînt d-niî sub-prefecţl; deci primele mulţumiri trebue să adresăm acestora începend cu d-1 sub-prelect din urbea Olteniţa care ne-a procurat aprope suma de 5.000 lei după cum se va vede mul la vale.
Ca să adun un fond necesar înfiinţărel şi întreţinere! cantinelor şcolare din acest judeţ iată ce am lăcut:
a)	Am hotărît să se înfiinţeze un comitet de sub-scripţiune publică.
b)	In înţelegere cu d l Prelect am hotărît să se dea 5 baluri pe la reşedinţele de sub-prefecturî.
c)	Fiind că judeţul nostru dispune, am rugat pe d-1 Prefect a da şi din fondul judeţului o sumă potrivită pentru un scop atât de nobil şi folositor poporului nostru. D-sa ne-a comunicat formal că va hotărî să se pună la disposiţia cantinelor şcolare suma posibilă.
Ast-fel pentru fondul cantinelor şcolare din acest judeţ, avem 3 surse şi anume: a) Comitetul de subscripţiune, b) Balurile, şi c) Fondul judeţului.
1) Comitetul de subscripţiune prin procese-verbale în regulă a făcut 60 liste apel. Din aceste liste astăzi 27 se găsesc înapoiate subscrise, 8 înapoiate albe, 14 nedistribuite şi 11 neîn-napoiate pînă acum.
Listele de subscripţiune înapoiate aii produs suma de 5.631,75 lei. Din aceste liste aceea încredinţată d-luî sub-prefect de Olteniţa a încasat suma de 1.905 lei. In acestă listă să găsesc subscrise cu sume de la 100 lei în sus următorele persone: A. D. Poulopoulos Prund 400 lei, D. G. Stamelatos Olteniţa 200 lei, Zissu Doja Olteniţa 100 lei, G. Mănescu UlmenîlOO lei, G. Ar-ghiriadis Monăstirea 100 lei, A. P. Dumitrescu Ciuruşel 100 lei şi A. Buşilă Frăsinet 100 lei.
Lista încredinţată comitetului a încasat suma de 910 lei. In acestă listă se găsesc subscrişl cu sume de la 100 lei în sus: Creditul Funciar Urban 200 lei, Creditul Funciar Rural 100 lei, Banca Generală Română 100 lei, fraţii Matei şi Gr. Alexandrescu 200 lei şi d-1 G. Gr. Cantacuzino 100 lei.
Lista încredinţată d-lui Moise Simionescu Sărulescl a produs suma de 167,05 lei.
Lista încredinţată d-lul V. Ulmenu Stoenescl Palanga, a produs suma de 165,10 loî. In acestă listă se află subscris d-1 I. Sera-chitopol cu 100 lei.
Apoi Banca Naţională 200 lei şi Societatea Centrală agricolă
1.000	lei. Cele-l alte liste au produs sume mai mici de cât 100 lei
www.dacaromamca.ro
1380
ALBINA
T;0 dare de semă maî amănunţită se va tace prin ţliare sau broşure când se va publica în întregime fie-care listă. Acesta însă nu se pote face de cât după ce se vor primi şi cele 11 liste neînapoiate. Alt-fel ţin mult să fac astă dare de semă publicului pentru că aceşti bani fiind primiţi de la public, tot a-cesta este în drept să ne ceră socotela.
2)	Balurile au produs suma de 7.798,40 lei şi anume:
Balul	din	Olteniţa	suma	de.................... 2.901,40	lei.
»	»	Ferbinţi	»	».................... 2.160,00	»
»	»	Domnescî	»	».................... 1.587,00	»
»	»	Bultea	»	»...................... 700,00	»
»	»	Budescî	»	»	  450,00	»
In total numai comitetul de subscripţiune şi cu cele 5 baluri aii produs pînă acum suma de 13,430,15 lei.
3)	Judeţul pînă acum încă n’a vărsat banii. împreună cu suma ce se va da de judeţ şi cu aceea ce ar proveni de la listele încă neînapoiate, cred că suma precedentă va cresce mult.
Banii încasaţi se găsesc plasaţi astfel: 10.692,40 lei în reci-pise ale Casieriei de Ilfov şi Casei de Depuneri sînt depuşi spre păstrare în casa judeţului pînă la noi disposiţiuni. Suma de 538,95 lei se găsesce asupra mea hotărîtă ca tond disponibil pentru întreţinerea cantinelor şcolare. Suma de 200 lei daţi de Banca Naţională cu recipisa No. 59.158/99 se află spre păstrare la Minister. Suma însă de 1.000 lei daţi de Societatea Centrală agricolă încă nu este încasată. Ea se păstreză acum la menţionata Societate şi se va încasă când consiliul de administraţie al societăţei nostre va fi ales în mod definitiv. Atunci tote recipi-sele şi sumele arătate precum şi cele cari se vor mai strânge, vor trece d’a dreptul în mâna casierului Societăţei nostre, care la va administra aşa după cum hotărăsc statutele.
Din suma arătată s’a cheltuit pînă acum pentru înfiinţarea şi întreţinerea cantinelor şcolare suma de 998,80 leî. Cea mal mare parte din acestă sumă s’a întrebuinţat pentru instalarea cantinelor şcolare, căci pentru fie-care cantină s’a cumpărat câte un cazan şi cratiţă mare cu capacele lor, lingură de supă şi stre-curătore, cane de apă împreună cu paharele lor şi muşamale pentru mese; iar pentru fie-care copil câte o farfurie adâncă şi un tacâm compus din lingură, cuţit şi furculiţă. La cantinele de nopte pe lîngă acestea s’au maî procurat şi paturi cu saltele şi perine de pae precum şi câte o pătură.
Tot cu privire la cantinele şcolare ţin să atrag atenţiunea d-vostră asupra următorului iapt: Scopul cantinelor şcolare este nu numai d’a atrage pe copii la şcolă şi a le înlesni Irecuenţa, mai cu semă pentru copiii depărtaţi de şcolă; dar el mai este şi altul maî mare de cât acesta şi asupra căruia ar trebui toţi omenii cari simt românesce să se gândescă cu maî multă temeinicie. Iată acel scop: îmbunătăţirea nutrimentului maî mult de cât miserabil al ţăranului nostru. Hrana lui este cu desăvârşire rea şi nesubstanţială. Cu toţi aţi observat că în genere sătenul
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1381
atras ele un spirit de economie rău înţeles, dacă are 2, 3 pu! de găină, puţin lapte, ouă saă unt, alergă cu ele la târg şi dîn-sul cu copilaşii să! mănâncă ce dă Dumnezeu spunând că numaî de fome nu măre omul. Acest nutriment rău cu deosebire va ave o influenţă nenorocită asupra naţiune! românesc! prin faptul că în şcolă hrana copiilor este prea slabă şi acesta tocmaî atunci # când e! lucrâud cu creerul consumă din materia lor nervosă şi * în locu-î n’are de unde să se maî pună. Consecinţele ort-cine le pote uşor prevede, de şi după un timp mal îndelungat, şi atunci păcatul va căde asupra nostră care ne dăm sema de efectele acestui nutriment nehrănitor şi nu căutăm să vindecăm răul. Sînt însă sigur că prin cantine copii! deprinşi în timpul cât sînt şcolar! cu o mâncare ma! bună, curată şi maî întâritore, când vor ajunge mar! pe la casele lor e! nu vor ma! puteâ fără o asemenea mâncare şi o masă de şi simplă dar curată şi cu regulă.
Ţin încă să maî atrag atenţiunea d vostră şi asupra unu! alt lucru. Din aceste sume se vor da mese gratis copiilor sărac! şi numai cu o mică plată de 5—10 ban! acelor car! dispun; însă să nu intre nimănui în cap că are dreptul a maî pretinde acesta pentru copii! să! atunci când nu s’ar mal pute da asemenea ajutore, fie din causa marelui număr de cantine, fie din alte împrejurări, căci acesta este numai o bine-facere din partea ome- • nilor de inimă şi nicî de cum o datorie. De vom pută să asigurăm pentru tot-d’amna acestă instituţiune' al nostru este meritul şi al lor este norocul, însă no! trebue să ne ferim de a le da ca un drept al lor pentru ca nu cum-vâ acesta în urmă să potă avea niscaiva urmări rele.
11 adu Dobiescu.
Un mijloc contra moliilor in blană
Spre a feri blânile de moli!, adică spre a împiedică intrarea acestora în blănî, ne servim de următorul mijloc:
Intr’o cantitate de spirt se pune puţin cantor şi coje pulve-risată de piper cambir.
Acestă amestecătură o lăsăm să stea câte-vâ dile în căldură artificială sau la sore, pînă când disolvarea este desâvîrşită.
Licherul căpătat ast-fel, se filtreză şi apoî se stropesce cu dîn-sul uniform blana, strângând-o şi învelind-o într’o pînză tare.
In Rusia mijlocul acesta, un secret al blănilor, este cunoscut sub denumirea de tinctură chinezescă de moli!.
Traducere de Trajan I. Garoflidi.
www.dacaromamca.ro
TIPURI DIN EUROPA
Rus,
Spaniol.
Laponi,
Englez,	Frances,
German, Italian, Grec,
ALBINA
1383
DIN LITERATURA ROMÂNA
INDUSTRIILE DIN BUGURESCI IN VEACUL TRECUT
de
ION GHICA (1)
apa din cişmeua Filaretuluî era tot-d’a-una un isvor de sănătate şi de bogăţie: vara câmpia eră acoperită de lucrătâre, fete şi neveste, meştere, calfe şi ucenice, cari limpezeau testemelurl în fîntână, după ce mai întâiu ficsa colorile cele vii muindu-le în piatră acră, le întindea la sâre pe iarbă cântând domele nâstre cele frumăse. Tes-temolul era podăba capului cocdnelor şi jupâneselor române. O rdtă de bumbac de (Jece parale se prefăcea între degetele mahalagiâicelor din Bucuresci într’un tulpan subţire ca pînza Arahnei; şi cu două trei tipare de lemn de teiu, cu câte-va buruenî colorante: băcan, şofran, pâţachină şi scumpiă, adevărată policromotipie, se da în comerciu un obiect de o va-lore însutită. Torcătdrele, ţesătorele şi văpsitorele românce erau generos răsplătite de. muncă şi ostenelă prin vîntjarea testemelelor eşite din mâinile lor.
Testemelurile fabricate în Bucuresci nu se lăsau mai pe jos de cele de Ţarigrad, şi acâstă industrie bine condusă şi încurajată ar fi ajuns lesne să rivalisozo cucele maifrumose muselinuri. La un bal de gală la Hotel de Viile din Paris, Marchisa de Lavalette, femeea Ministrului de Interne, fosta ambasadrice la Constantinopole, purtă o rochie de teste-melurî, care făcea admiraţiunea tutulor elegantelor.
Acâstă industrie a dispărut cu totul de la noi...
Pe prispe, la umbra streşinilor, stau vara întinse mii de gherghefuri de t<5te mărimile şi de tdte formele. Fetele coseau în relief (anevato) pe tulpan, pe pambriu, pe atlas şi pe catifea cu mătăsuri, cu lânuri, cu bumbac, cu catifeluţă, cu fir, cu sîrmă şi cu fluturi. Cusăturile Româncelor de atunci nu se ruşinau nici dinaintea celor de Sviţera, nici celor de Alep şi de Damas. Gevrelele, sanguliile şi bibilurile lucrate de Bueurescence erau căutate de damele celor mai mari haremuri din Constantinopole.
Cusăturile făcute în casele boeresci erau fala cocdnelor nâstre; şi după câte am ainjit despre sexul frumos de pe atunci, el, de şi nu se înfăşură ca astăzi în Fai, Şantili, Ma-
ţi) Ve<jî biografia şi porti’etul acestui autor în Albina, Anul I, No. 2
www.dacaromanica.ro
1384
ALBINA
lină şi Alenţon, de şi nu purtă o oca de per mort pe cap, dar nu eră nici mal puţin plăcut nici mai puţin graţios.
Primăvara, îndată ce da frunza, femeile cedau apartamentele lor gândacilor de mătase. Printre prânzurile de foi do dud, mahalagidicele înflgiaii câţî-vâ pari în grădină şi ur-ziau tortul dobândit iarna la lumina focului din vatră, unde se povestea istoria duidsă a lui Peneş împărat, basmele poetice cu înşiră-te mărgărite şi plăcutele ghiduşii ale lui Păcală şi Tîndală. Prin luna lui Iunie, maidanurile după malul gîrleî erau pline de femei adunate în pilcuri împrejurul căldărilor din cari trăgeau mătasea după gogoşi; iar după ce depănau borangicul, intrau în argea, unde cu 4 drugi de lemn ciopliţi din topor, cu o spată şi o suvelniţă cu totul primitivă, îşi întocmeau un resboiu, cu care parve-niau a face tot felul de ţesături în trei şi patru iţe. Rota de tors, acel instrument puternic de civilisaţiune şi de bogăţie în occident, începuse a se introduce prin casele Bu-curescencelor, detronase furca şi fusul. Astăzi acestă uneltă bine-făcătdre nu se mai vede de cât pe la teatru.
Când băteâ Băltăreţul, venia despre Broştenî un miros acru şi greu. O mulţime de tăbăcarî se aşezase sub Radu-Vodă. Nu numai că ele îndestulau trebuinţele consumaţiunii. din năuntru; dar peile lucrate în Bucuresci erau căutate în în ţara nemţescă şi în ţara turcescă şi devenise, obiectul unui însemnat comerciîi de exportaţiune. Pe lîngă argăsitul peilor mai crescea altă industrie, în care oraşul nostru o-cupă cel întâiu rang în Europa: cojocăria, care ajunsese la o adevărată perfecţiune, eră o lucrare de pacienţă şi de bun gust. Bucăţile de blană fdrte mici, îmbinate şi cusute unele de altele cu o fineţă şi o inteligenţă artistică, formau un mosaic vrednic de admirare. Samurii misadă, căde şi pacea, rîşiî, silvii, cacomiî, sîngepiî, vulpile negre, blanele cele mai frumdse şi maî scumpe din Rusia se lucrau la noi. Starostea de cojocari din Bucuresci eră în corespondenţă zilnică cu Seraiul Sultanului. De acest meşteşug se ţinea işlicăria. Lucrarea hîrşieî brumăriî, şi formele deosebite ale i^licarilor eră o lucrare de artă, cu care nu se pote compară fabricarea pălăriilor de mătase şi de pâslă. Cusăturile cu fir şi ciaprazărie ocupau o mulţime de meşteri şi de calfe.
Din tote aceste industrii însemnate şi băndse, n’a maî rămas de cât numele scris pe tăbliţe în răspântiile câtor-vâ strade, nume cari nu maî au a(Jî nici un raport cu ceea ce există.
Bucureseii a fost, nu de mult, un adevărat centru manu-factorial, astăZi însă este un oraş esclusivamente de consu-maţiune şi de petrecere. Prăvălie de prăvălie, cârciumă de cârciumă, grădină de grădină, complet de complet se ţin lanţ t6te cu litere d’un cot: La Ştefan cel Mare, la Napoleon,
www.dacoromanica.io
ALBINA
1385
laMihaiii Bravul, la Tudor, la Franţ Iosi f, la Horia, la Cloşca, etc., tdte pline de marfă străină. Var şi cărămidă, sticlă şi lemne, unt şi zarzavaturi ne vin de peste noue ţâri. In casa cea mal modestă ca şi în palatul cel mai sumptuos, do la Vlădică pînă la opincă, din duşumea pînă în tavan, din tălpi pînă în creştet, nu poţi găsi un pat, un pahar, un scaun, un şervet, o cismă, o căciulă, care să nu fie adusă gata din străinătate... Materia născută şi crescută în ţara n6stră se trimite brută şi ni se întdrce peste un an sau doî curăţită şi lucrată, o plătim însutit pe cât am vîndut-o, cu exportul, importul şi accisurile, transportul, dusul şi adusul, immaga-sinările, comisionarii de tot felul şi de tot şirul de traficanţi.
CULTURA POMIDOIţ BL^UCTIBEI^I
. CM_
aŞţomiî fructiferi sînt de mare însemnătate pentru \ om. In timpurile vechi, când omenii nu cuno-rg'1 sceaii nici o cultură,' nu să nutreau de cât ■\) numai cu fructe; astăzi pomi! fructifer! cu o îngrijire maî bună aduc un venit forte însemnat omului
Cultura pomilor fructifer! se pdte face ma! în or! ce pămînt, fie el gras sau slab, de multe or! pomi! se cultivă pe locurile cele ma! proste.
Ou fructe nu numaî că un cultivator ar face un comerciîî destul de însemnat, dar din ele se estrag diferite produse car! se pot vinde cu preţurî destul de mari. Maî întâiu e facerea magiunului din prune care este forte căutat; tot din pome se scote şi Ci-drul care este o băutură şi ma! mult căutată maî cu semă în părţile unde via nu pote să crescă.
Afară de fructe, pomi! ne maî dau lemne pentru foc şi pentru lucru.
Pomii cultivaţi bine nu numai că ne aduc un venit însemnat, dar înfrumuşeţeză locul, opresc o mare parte din vînturî, ţin umeţlelă şi contribue la formarea norilor.
La no! pomi! fructifer! sînt lăsaţi cu totul în părăsire. Orî-cine are câţî-vâ pomî, nu aşteptă
www.dacoromanica.ro
1386
ALBINA
folosul de cât de-a gata, fără a se maî gândi că pămîntul pe lmgă pomi trebue săpat şi gunoit, că trebuesc curăţiţi de uscături, de omiţlî şi alte insecte vătămătore, feriţi de animale.
Oa să putem de aprope îngriji de pomi trebue să cunoscem cultura lor şi acesta nu o putem învăţa de cât numai lucrând: nu e destul a sci numai din teorie, dar trebue singuri a sci să facem.
La noî în ţară pomii fructiferi cresc maî peste tot locul producând fructe; cu tote acestea cea maî mare parte dintre pomî cresc maî bine pe acolo pe unde cresce şi via, acolo şi daîifolosele cele maî bune. Cele maî bune posiţiunî pentru pomî roditori sînt: costele, delurile şi văile adăpostite de vînturî prea mari, şi înclinate spre răsărit şi mia<jlă-zi.
I. Toiuoială.
SFECLA
fecla este o plantă agricolă. Se cultivă pentru râdăcinele sale, care se întrebuinţeză atât pentru fabricaţiunea zahărului, cât şi pentru hrana vitelor. Pentru acesta se deosebesc sfeclele pentru scoterea zahărulu de cele pentru hrana vitelor. In ţară la noi în prea puţine locuri se cultivă sfecle pentru hrana vitelor, cu tote că sfeclele ne dau o bună şi prospătă hrană pentru vite pe timpul de iarnă, când cele-l-alte nutreţuri sînt uscate; iar sfeclele de zahăr se cultivă în judeţul Bacău, unde se află fabrica de zahăr la Sascut.
Clima. In ţara nostrâ atât sfeclele de zahăr, cât şi sfeclele de nutreţ reuşesc forte bine afară de anii secetoşi, când sfecla suferă şi producţiunea este micşorată, iar la cele de zahăr se împuţindză zahărul ce-1 coprind. Deosebirea între sfeclele de zahăr şi cele de nutreţ este că rădăcinele celor de nutreţ cresc mai mult la suprafaţă înlesnind forte mult recoltarea.
Modul de crescerc. Sfecla este o plantă de doi ani (bis
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1387
anuală) adică în anul întâiu cresce rădăcina şi foile, iar în anul al doilea aceeaşi rădăcină ne dă trunchiul din care scotem semînţa pentru o nouă cultură.
Varietăţi. Soiurile de sfecle sînt numerose, dintre care cele mai bune pentru cultură sînt următorele:
Sfecla de câmp, de colore roşie roşă, care se cultivă pentru hrana vitelor. Rădăcina sa cresce la suprafaţa pâ-mîntuluî înlesnind forte mult recoltarea.
Sfecla gălbue lungăreţă cu 'miezul gălbuiu, rădăcina lungă şi peliţa gălbue deschisă; cresce asemenea la suprafaţă, fiind una din varietăţile cele maî bune pentru hrana vitelor.
Sfecla albă de Silesia, cu rădăcina puţin lungărăţă, grosâ, coja şi miezul alb; acest soiu se cultivă mult pentru scoterea zahărului, cresce în pămînt.
Varietăţile de sfecle cultivate în vara anului 1897 pe •domeniul fermei Studina nu au reuşit destul de bine din causa inundaţiunilor ce au suferit din prea multele ploi; lucrările de întreţinere nu s’au putut face în bune condiţiuni şi la timp şi alt desavantagiu este că au fost semănate prea dese.
Păminlul si cultura lui. Sfecla cresce şi produce mult în pămînturile argilo-nisipose, ravene şi îngrăşate. In general sfeclei îi place pâmîntul care îi place şi grâului, numai să nu fie prea tare.
Pămîntul trebue arat de două ori; întâiu o arătură cât se pote de adîncă făcută în tomnă şi dacă pămîntul e sărac •e bine să se pună bălegar de vite bine descompus, maî înainte de a se face arătura; apoi peste iarnă brasdele îngheţă, pămîntul se mărunţesce şi în primă-vară se face a-arătura de semănătură în curmezişul celei dintâiu.
Cantitatea de gunoiu este de 13.000—20.000 kgr. la hectar. Acesta pentru sfeclele cultivate pentru hrana vitelor, iar pentru cele de zahăr pămîntul trebue să fie gras din firea lui. Arătura adîncă făcută din tomnă are de scop ca pămîntul să fie mârunţit la o adîncime mai mare, pentru ca să se potă desvoltâ mai bine rădăcinile sfeclelor de zahăr, precum şi ale celor de nutreţ.
Timpul semănatului. O dată pămîntul pregătit, se urmezâ cu semănarea seminţei de sfeclă cu ajutorul semănătorei
www.dacaromanica.ro
1388
ALBINA
în rînduri sau cu plantatorul. In caşul din urmă se însemnă pe pămînt drumul pe unde au să se semene seminţele. Timpul de semănare este în luna Martie pînă la sfîrşitul luneî Aprilie; semănarea seminţei se pote tace şi prin îm-prăştiare, însă în acest cas se aruncă mai multă săminţă.
In caşul când semănarea se face în rînduri, distanţa între rinduri este de la 0,40—0,60 metri, iar între plante de la 0,30—0,40 metri. Este de preferat semănatul în rînduri cu semănătorul mecanic sau cu mâna pe brasdă în urma plugului, punendu-se rîndul de sfecle tot la a treia brasdă. Adincimea la care se îngropa seminţele este de la 5—6 c.m.
Cătăţimea de semînţâ. Cantitatea de sămînţă pentru un hectar este de 5—6 kgr. în caşul de semănare în rînduri şi de 6—8 kgr. când se semănă prin împrăştiere.
Lucrările de întreţinere. Când foile sfeclelor au crescut de 10—15 c m. se prăşesce locul spre a’l curăţi de bu-rueni, care le înăbuşesce, se răresc pe unde sînt dese, iar locurile gole se complectăză cu fire smulse, de unde sînt prea dese. La rărire vom observă a lăsă pe loc în tot-d’a-una firele cele mai bine crescute. Când buruenile au crescut iarăşi se dă a doua prăşiturâ care se pote face cu sapa de mână, sau cu prăşitorea mecanică, trasă de un cal sau doi boi cari merg printre rinduri.
Cultura sfeclelor se mai face şi prin transplantare la locul cuvenit, prin aceea că se sămănă seminţele în răsadniţă în luna Ianuarie, de unde apoi în luna Aprilie se scot, firele se scutură de pămînt, se tae foile la 10 c. m. mai sus de gât, precum şi vîrful rădăcinelor şi se transplanteză în linii în locul pregătit pentru cultura sfeclelor, potrivindu-se tot-d’a-una după o ploe sau înainte de a ploa.
Cultura sfeclelor în acest chip de şi este mai costisitore de cât prin semănare d’a dreptul, dar în tot-d’a-una sîntem mai siguri de reuşită. Acest fel de cultură o putem aplică în locurile acelea, unde primăvara este secetosă şi pe întinderi mici. Pentru ca să transplantăm un hectar ne tre-buesce o suprafaţă de 40 m. p.
Acest fel de cultură are folosul că firele de sfecle la transplantare, sînt destul de puternice, pentru ca să potă luptă contra secetei care ar urmă.
Recoltarea. Când temperatura mijlocie a scăzut pînă la
9—10 în cele din urmă dile (finele lui Septembrie şi luna
www.dacoronmnica.ro
ALBINA
1389
Octombrie) atunci putem să recoltăm sfeclele. Recoltarea se pote face cu o turcă cu trei dinţi sau cu plugul. Se curăţă foile şi pămîntul şi se fac grămedi ce se acoper cu foi spre a nu degeră, pînă ce se cară la locul hotărit pentru conservare; iar când timpul este trumos, sfeclele se întind ca să se svînteze. Pe urmă se cară cu carul a casă şi se păstreză pînă când se dau vitelor.
Producţinnea la hectar. De pe un hectar se pote recoltă de la 20.000—40.000 kgr. rădăcini.
Conservarea sfeclei peste iarnă. Sfeclele se pot păstră sub şoprone acoperindu-se bine cu pae, spre a nu pătrunde gerul, sau se fac gropi în pămînt adînci de 0,50—1,00 metru, largi de la 1,50—2,00 metri şi lungi după cantitatea de sfecle ce avem a păstră. In acestă gropă se aşeză rădă-cinele unele peste altele formând o grămadă de înălţime şi pînă la 2 metri în forma unei prisme triunghiulare, căutând în tot-d’a-una la aşezare ca sfeclele să fie bine curăţite.
Când grămada s’a făcut, se acoperă cu un strat de pae sau mai bine cu foi de sfecle pentru ca apele din ploi să nu potă străbate şi d’asupra se aruncă pămînt.
La întrega grămadă se lasă câte-va locuri (coşuri) cari se umple cu pae sau coceni prin care pote se circule aerul. In acest chip se păstreză sfeclele pînă când se dau pentru hrana vitelor sau pentru a se scote zahărul.
întrebuinţarea sfeclei. Sfeclele de nutreţ se întrebuinţeză iarna la hrana vitelor, după ce mai întâiu sau spălat bine şi s’au tocat cu maşina în amestec cu alte nutreţuri tari, ca pae, coceni, fân etc. asemenea tocate, formându-se straturi, straturi, apoi grămada stratificată se lasă 24 ore în care timp sfeclele prin apa ce coprind îmoe nutreţurile bâ-ţose. In acdstă stare, nutreţul este căutat de vite, cu multă poftă. Sfeclele sînt folositore pentru tot soiul de vite, dar mai cu semă pentru vacile de lapte, care prin hrana cu sfecle dau o cantitate de lapte mai mare.
Sfeclele de sămînţă. Când voim a ave semînţă de sfecle pe anul viitor, atunci când se face recoltarea râdăcinelor, se aleg rădăcinele cele mai frumose, se curăţă de foi lă-sându-se foile mici din mijloc (inima), se păstreză în pivniţă în nisip sau în gropi pînă primăvara în Aprilie, când se scot şi să îngropă în pămînt în grădină. Din rădăcină ese trunchiul care se legă de un arc; când semînţa s’a copt se
www.dacoromanica.ro
1390
ALBINA
tae tigelurile se frecă în mâini ca să se scuture semînţa şi vînturîndu-se se pune la păstrare în săculeţe şi la un loc uscat pînă la timpul semănăreî.
Un număr de 10—15 stecle este de ajuns pentru casă producă semînţa necesară pentru un hectar.
P. Popescu.
Calafat.
JVIoravurile Românilor din ţinutul Chişineuluî
CEREMONIILE NUNŢEI (1).
irele se pornesce, înconjurat de amicii seî, mergând musica în urma nuntaşilor, şi aşa vin în ograda casei miresei, şi s’abat la jocul nuntaşilor miresei, deci jocul se măresce. Singur mirele n’are voe a intră în casa miresei, ci-î dator să remâîe a-fară şi să j<5ce. In curând nănaşa îi aduce miresa şi eîjbcă amândoi, pînă nu î-or pofti vorniceiî la masă. Dar mergând mirele la masă, miresa rămâne la joc ne-avend voe a intră la mire.
Pe vremea mesei conăcariî din partea miresei s’apropie călări la ferestrele casei şi-l răgă pe mire, să le-arate voi-nicia sa. Mirele ese din casă, s’apropie cu doi conăcarî ai săi la miresă şi esplică, că, ne-avend chip a lăsă hora şi masa, el dă ordine conăcarilor săi a-î ţine cinstea: ei s’apucă cu dragă inima. Patru conăcarî — câte doi din partea mirelui şi-a miresei—se întrec călări, şi cine se întdrce întâiîi, pri-mesce complimente; miresa şi mirele îl întâlnesc cu pahare do vin, pe cei-l-alţî îi rîd.
După ce se mântue masa, mirele cu dspeţii seî, merge la gasda sa, unde jocul se prelungesce; pe acea vreme mirele trimite conăcariî cu daruri la miresă. Darurile acestea (pocldnele) sînt: papuci, călţunî, şal şi alte atributurî ale îmbrăcămintei femeescî; pentru tatăl miresei bucăţi de postav (drap) de «contuş,» (vestmînt bărbătesc de paradă), ciubote, etc.; iar pentru muma ei, materii de rochie, etc. etc.
Presentând darurile, unul din vornicei cjice «pocldnele,» exprimate în următ<5rele versuri populare:
La gazdă, boeri, la gazdă ?
De ne sînteţi fraţi iubiţi, 1
(1) Vecţi No. 42 şi 43.
www.dacoramamca.io
ALBINA
1391
Intr’a domniilor-vostre curţi să ne poftiţi ;
Iar de nu vi-î vouă de noi,
Spuneţi, ca să ne înturnăm înapoi.
Ve rugăm, să ne faceţi cale şi cărare Pîn’ la dumniaeî cinstită flore.
Bucură-te, bucură-te, cuconiţă miresă, şi te veselesce: Corabia cea de la coconul mire-ţl sosesce.
Iar coconul mire, din ndm mare şi bogat,
Pe bun cal a încălicat
Şi în tîrg la Ţarigrad a alergat.
Când în tîrg la Ţarigrad a intrat,
Sorele răsareâ, dughenile se deschidea;
Iar cuconul mirele cu ochi negri le privea,
Şi cu galbeni cumpărându-le Feţişoreî dumitale potrivindu-le In hârtie le învăleâ,
In corabie le puneâ Şi corabia pe mare o porneâ Şi a dat Dumnezeu Şi a bătut un vînt Din jos de la apus,
Despre marea din sus Şi a cârligat corabia în bot,
Şi s’au sfărâmat de tot.. .
Numai un corăbier mal bătrân a scăpat Pe o scândură de brad,
Şi au mers din val în val,
Pîn' ce au ajuns la mal Şi a strigat:
Fă împărate ce vel pute,
Că de aici de la mine semă nu vel vede!
Iar cuconul mirele din nem mare şi bogat
Mai bun cal a încălicat
Şi în tîrg la ChişinSu a alergat.
Când în tîrg la Chişinăii a intrat,
Sorele răsâriâ, dughenile se deschidea Negoţurile întindea.
Iar coconul mirele cu ochi negri privindu-le,
Feţişoreî dumitale, cuconă miresă, potrivindu-le,
In hârtie le ’nveleâ Şi-’n corabie le puneâ,
Şi corabia pe mare o porniâ.
Şi corabia la dumneta, cuconiţă miresă, soseâ.
Poftim, cuconiţă miresă, de la primesce. Amin.
Ascultând acest discurs şi primind pocldnele, mirdsa cin-stesce conăcariî şi în schimbul darurilor, primite de la mire, îi trimite lui de la sine daruri, cu preferinţă schimburi de
www.dacoromamca.ro
1392
ALBINA
cămăşi, etc., atributuri bărbătesc!. Presentându-le conăcari! miresei, tjic:
La gazdă, boerî, la gazdă?
Iar de nu sînteţl fraţi cinstiţi,
Intr’a domn iilor-vdstre curţi să ne poftiţi;
Iar de e vi-I voia de noi Spuneţi, să ne înturnăm înapoi.
VS rugăm să ne faceţi cale şi cărare Pîn’ la dumnialui craiul cel mare.
Bucură-te, bucură-te, cucone mire, şi te veselesce,
Că corabia de la cuconiţa miresă sosesce.
Iar cuconiţa miresă,
AudUnd de venirea dumitale Forte mult s’a bucurat Şi s’a gătit cu făclii aprinse,
Cu pahare drese,
Câte sînt întrebuinţate La acestă veselie a dumitale.
Şi încă s’au mai gătit,
Şi s’a mal silit
Ţi-â gătit dumitale, cucone mire,
O cămaşe de mătase Cu mărginite alese,
Ş’un bârneţ de in Cu floricele de fir.
Şi aşa se rogă dumnâîeî, cuconiţa miresă,
De mici, de mari să Ie primesc!;
Şi să poftim pe miri, de ne-o cere preţ De tot meşteraşul-gălbinaşul,
De totă bogiţa-leiţa. Amin.
Mirele primind pocldnele, mulţumesce conăcarilor dându-le parale după stare.
După acesta vine la dînsul altă solie, anume: un cârd de femei, cu cântice şi cu musică, jucând s’apropie de gazda mirelui, ducând în mâini perne, odelurî, prostiri, covore, pă-retare, etc. etc. Mirele ospSteză pre femeile ce-lhiritisesc. Apoi, înconjurat de toţi dspeţii, mirele, cântând musica, se por-nesce data de pe urmă la casa miresei. Dinaintea casei merge jocul, şi în mijloc jdcă cu drujtile sale miresă.
(Sfârşitul In No. viitor).	1. Halippa.
UN CUVÎNT
Caută să judeci ce-î drept, iar nu ceea ce te in-tereseză.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1393
«Albina II>
CÂINELE SfeLBATIC
e sigur, animalul domestic care se consideră cel mai bun prieten cu omul este câinele. In tote literaturile aflăm în diverse poesil exemple de credinţă deosebită din partea acestui animal; ba chiar a ajuns a fi tipul fidelităţii.
Pote că ar fi de discutat în privinţa acesta, căci unele proverbe populare pare că s’ar pronunţă contra câinelui; dar în genere omul îî vede mal mult p.nlitatîiA ele cât defectele.
Câine sălbatic din Australia, numit dingo.
De şi în tote ţările şi sub cele mai diferite clini atur 1 aflăm câini domesticiţi, sînt încă rase de. câînî sălbatici.
Dăm aci chipul unui asemenea soiu de câine numit dingo, care trăesce în Australia.
Şe mai găsesc câînî sălbatici şi prin Asia, Africa şi America.
Aceşti câînî trăesc în turme numerose. Eî sînt forte îndrăsneţî; când le e fome, atacă chiar şi pe leii.
www.dacoromanica.ro
1394
ALBINA
Englezii au reuşit să domesticescă pe unii din eî; dar negreşit va trebui să trecă mai multe generaţii pînă să se deprindă cu totul a trăi lingă om, cum vedem la cele-l-alte rase, pe cari omul le-a domesticit din vremuri forte vechi.
Radu.
Virtuţile cetătenesci
» #
Ag&mul fiind isolat de cei alţi omeni şi mărginit numai în cercul îngust al familiei sale, nu ar pute să găsescă ^ binele la care aspiră în viaţă. El mai are trebuinţă şi de concursul celor-lalţi omeni. De aceea vedem că se asociază mai multe familii la un loc şi omenii se ajută unii pe alţii la nevoile lor. Ast-fel avem societatea. Dar societatea nu ar putea există şi progresă, dacă fie-care membru al ei ar avă în vedere numai interesele sale particulare şi nu şi binele celor alţi. Deci scopul societăţii este binele comun al tuturor membrilor seî: căci într’o societate ai cărei membri în loc să se ajute unii pe alţii la nevoile lor, trăesc în discordie şi duşmănie, nimeni nu p<5te să se simţă mulţumit. Prin urmare binele social constă în ordinea şi armonia ce trebue să domnescă între toţi membrii ce compun o societate.
Dar pentru ca să domnescă ordine şi armonie între membrii unei societăţi, trebue să existe mai întâiu o autoritate superidră, care se menţină acăstă ordine şi căreia să se supue membrii societăţii, şi apoi să cere ca fie-care membru să sacrifice o parte din drepturile şi mulţămirile sale pentru binele celor-lalţi.
Omul bun nu p<5te să fie mulţumit când scie pe alţii în suferinţă, când a făcut apropeluî seu vre-un reu; şi din contră, simte o deosebită mulţumire, când vede pe alţii fericiţi, când a putut să facă vre-un bine aprdpelui seu.
Acestă tendinţă de a face binele semenilor noştri, nu trebue să fie trecătdre ci continuă. De aici ajungem la ideea de virtute cetăţenescă.
Cea dintâiu este dragostea către patrie. Prin acesta înţe-
www.dacoroimanica.iD
ALBINA
1395
legeni dragostea nu numai către acel colţişor de pămînt, unde am vgtjut pentru prima 6ră lumina, am awjit şi rostit graiul părintesc, unde am crescut şi ne-am instruit, cu alte cuvinte locul natal cu şesurile, pădurile şi rîurile lui, ci dragostea către întregă ţara românăscă, pe care părinţii noştri au apărat-o, vSrsându-şî sângele lor şi no-aîi lăsat-o moştenire, pe care au cultivat-o şi i-au întipărit particularităţile lor caracteristice. De aici urmezâ că dragostea către patrie este tot odată şi dragostea către poporul care ne-a lăsat ca moştenire sufletăscă limba sa prin care am devenit conştienţi de noi înşine. Dragostea către patrie îmbrăţişază şi istoria acestui popor, amintirile sate din trecut, eroii, tradi-ţiunile, moravurile, producţiile artistice şi literare, t6te acestea ca îndemnuri puternice pentru continuarea şi desăvîrşirea ei organică pe viitor.
Ca modele de imitat în adevăratul patriotism la noi Românii, avem pe Mircea, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihaiu Bravul, amintindu-ne luptele susţinute de ei, pentru apărarea legeî şi a moşiei.
*
Dragostea către patrie se arată mai întâiu în conlucrarea consciinţibsă la binele obştesc, în silinţa de a-1 înainta chiar din iniţiativa particulară cum de ex. prin asociaţiuni libere în scopuri de bine-faceri sau de cultură.
Iubirea de ţară mai cere ca cetăţenii cu stare să lucreze pentru îmbunătăţirea materială şi morală a cetăţenilor fără stare; iar aceşti din urmă să fie iubitori de muncă ce-î is-vorul avuţiei, să înfrâneze plăcerile şi să se îndestuleze cu puţinul ce au sau ce pot câştigă. Tdte acestea în virtutea dragostei reciproce.
Dragostea către patrie se mai arată în supunere şi respect la legile statului. Dacă legile statului nu se respectă, în loc de ordine şi armonie, domnesce îe societate anarhia, care nu pote să ducă pe cetăţeni la fericire, ci din contră aduce cu sine adese ori peirea statului.
Se mai arată încă în plata de bună voe a dărilor publice, căci precum individul sau familia, aşâ şi statul, pentru ca să trăiască, are trebuinţă de mijlbce. La acesta ne îndemnă
www.dacoromanica.ro
1396
ALBINA
însuşi Domnul nostru Isus Christos, cu cuvîntul şi fapta. Aşâ când l’au întrebat Fariseii daca se cuvine a da tribut Ce-saruluî, răspunse: Daţi Cesaruluî cele ce sînt ale Coşarului... (Mat. XXII, 15 sequent.); apoi el însuşi a trimis pe Sf. A-postol Petre, când i s’a cerut să plătescă lui, ca să arunce undiţa spre a prinde un pesce şi va găsi un stativ (1) pe care să-l dea pentru sine şi pentru El. Asemenea şi apostolul Paul fiice (Itom. XIII, 7): Daţi dară tuturor cele ce sîn-teţî datori, celui cu dajdea dajde, celui cu dijma dijmă, celui cu frica frică, celui cu cinstea cinste.
De asemenea se arată dragostea către patrie în respect şi cinstire către capul statului şi cele-l-alte autorităţi.
Să ne ferim do a ocărî sau defăimâ lucrările sau cererile autorităţii, făcute după nisce scopuri une-ori tainice, iar uneori numai necunoscute de noi, dar tot-d’a-una îndreptate spre nisce urmări bine-făcătdre.'
Respectul către legile statului, plata dărilor publice de bunâ-voe, respectul şi cinstirea capului statului şi cele-lalte autorităţi, compun virtutea supunereî; contrarul acestei virtuţi este viţiul îndărătniciei sau neascultării, care constă în tendinţa de a nu ascultă de nimeni, de a ne conduce numai de ideile, dorinţele şi capriciile ndstre, chiar şi atunci când am sci că ele sînt opuse moralităţi'. Acest viţiu. este combătut de Domnul nostru Isus Christos, când fiice despre Farisei că, ei cu tbte că ved tfite minunile sale, sînt împetriţi la inimă; iar apostolul Pavel în epistola către Filipeni (II, 5): Aceste să se înţelegă între voi care şi întru Christos Isus, carele în chipul lui Dumneijeu fiind, nu răpire a socotit el a fi întocmai cu Dumnefieu, ci s’a deşertat pe sine chip de rob luând, întru asemănarea dmenilor făcendu-se şi cu închipuirea aflându-se că omul s’a smerit pe sine, ascultător făcendu-se pînă la morte, iar mdrte de cruce.»
Dragostea către patrie se mai arată şi în voinţa gata de a apără patria la vreme de nevoe şia-şi jertfi viaţa pentru binele public. Este cine-vâ ostaş; trebue a’şi aduce aminte că el este în acestă treptă pentru apărarea bisericeî, tronului şi a patriei. (I)
(I) Un statir valoreză în banii noştri cam 3 lei şi 75 bani, deci dacă pentru doue persdne a dat, ca bir, 3 lei şi 75 bani pentru una singură, să dădea cam 1 leu şi 87—88 bani.
www.dacaramamca.ro
ALBINA
1397
Ţara ndstă, patria în care ne-am născut şi în care trăim bucurându-ne de tdte drepturile şi de t6te bunurile vieţeî, este binele nostru comun şi col mai de căpetenie. Perdut odată acest bine, totul este pierdut pentru noi în lume. Interesele comune ale statului trebue a le.pune mai pre sus de a le ndstre proprii, şi la trebuinţă sîntem datori a ne jertfi chiar şi viaţă pentru apărarea patriei.
Cu tot dreptul lăudăm şi admirăm pînă în <jiua de astăzi pe toţi acei eroi din vechime, despre care ne spune istoria, că n’a cruţat nimic, jerfindu-şî viaţa pentru apărarea ţăreî şi naţiune! lor. Vom admiră în tot-d’a-una pe mama lu! Ştefan cel Mare, care a cjis fiului seu:
Merg! în bătălie, pentru ţară mori Şi-ţi va fi mormîntul încoronat cu flori.
Din tdtă inima aprobăm sublimele cuvinte ale poetului nostru, Vasile Alexandri, cuprinse în următârele versuri ale poesie! sale «Deşteptarea României»:
Fericit măreţ aceia, care sub un falnic sore.
Pentru patria sa more,
Nemurire moştenind.
Contrariele aceste! virtuţi sînt: descurajarea, trădarea, vinderea, car! supun pe ostaş! ruşinării, defăimări! şi blestemului.
Afară de aceste virtuţi obligâtore pentru fie-care cetăţean, sînt şi altele ce se prescriu membrilor societăţi! potrivit stări! în care se află ei. împlinirea acestora cu atât mai mult este neapărată, cu cât servesce ca un isvor de căpetenie a fericire! obştesc!, şi anume:
Cei ce sînt in dregătorii, să nu uite că sînt intermedia-tor! între suveran şi popor şi pentru acesta slujind capului statului cu credinţă şi cu dreptate să fie prietenii poporului şi zeloşi pentru binele societăţi!. Cu cât e! sînt maî înălţaţi înaintea poporului, cu atât maî mult trebue a se smeri în-naintea lu! Dumne4eu şi a lege!, şi arătând în sine un exemplu a virtuţilor creştinesc! şi cetâţene, a sprijini prin aceea moralitatea în popor.
Acel cărora societatea le încredinţesă educarea tinerimeî, trebue a’şî aduce aminte de cuvintele înţeleptului Solomon
www.dacoromamca.ro
1398
ALBINA
(pilde I, 7) că începutul înţelepciunii e frica Domnului şi pe acestă temelie se întemeează educarea tinerime!, luminând minţile cele tinere cu lumina adevăratei înţelepciuni; a le împărtăşi cunoscinţe esenţiale, folosităre şi a le descoperi nisce adevăruri neîndoelnice; iar mai ales a se sîrgui să înrădăcineze în inimele lor pietatea şi moralitatea, respect şi supunere către ocârmuire şi iubire către patrie.
Medicii cari sînt aşa de însemnaţi în societate, ca nisce păzitori al sănătăţii şi vieţeî, trebue a fi plini de spiritul pietăţeî ca nisce instrumente a putere! lui Dumnecjeu; să se îndemne la lucrările chemării lor, nu din interes, ci din iubire de bmeni şi pentru acesta trebue a deosebi pe bolnavii lor, nu după treptele nobleţiî şi a avuţiei, ci după treptele bdlelor şi măsura necesităţii acelora de ajutorul lor. E fdrte mare păcat pentru un medic de a prelungi boia cu scoji de câştig.
Cei puşi a împărţi dreptatea, să fie cu totul streini de viţiul: căutarea în faţă, care constă în a avea vederi nedrepte pentru ore-carl persdne, aşa că ele sînt preferite altora cu merite mai mari, ci să rostescă pedepsele pentru călcările de lege, potrivit cu greutatea şi urmările ce au pentru ordinea publică, iar graţierea sau reducerea pedepsei ore-căror vinovaţi să o facă, când acesta e spre binele societăţii. Spre întărirea celor (fise, iată ce găsim la Deutero-nom I, 17:	Să nu cunosc! faţă la judecată, pe cel mic şi
pe cel mare întocmai să-l judeci, să nu te sfiescî de faţa omului, că judecata a lui Dumnezeu este ; iar la Iacob II, 1 cetim: «Fraţii mei,nu întru alegerea feţelor să aveţi credinţa Domnului nostru Isus Christos al slavei; iar de vă uitaţi în faţă, păcat faceţi, mustrându-vă de lege, ca nisce călcători de lege .
In fine lie-care, potrivit locului în care se află, să lucreze conform moralei creştine, minţei sănătose şi legilor ţăreî sale, ca să potă pronunţă cu bucurie cuvintele apostolului Pavel (II Timot. IV, 7):' «Lupta cea bună am făcut, am sfîrşit cursul meu am păzit credinţa. De acum îmi este păstrată cununa dreptăţii care îmi va da-o Domnul, judecătorul cel drept, în (fiua aceea, şi nu numai mie ci şi tuturor celor ce au iubit venirea lui».
Al. Apostol.
Roman.
www.dacarotnanica.ro
ALBINA
1399
Henri de Parville
ALCOOLUL OTRAVA
»a <Jis de mii de ori că alcoolul este o otravă JglIPII grăbesce sfârşitul vieţeî. Dar alcoolicii nu pot
care
m fe........— v*—	--- ----------— X'-- Pfi-
cepe acest lucru, şi când pricep, este prea târ<Jiu. '•%'î^ Intoxicaţii n’au destulă energie a renunţă la băutura care-i omdră. De sigur eî cred că alcoolul le dă putere şi că noi glumim cu aceste vorbe. Ia ascultaţi scumpii meî cititdre şi cititori, experienţa d-luî Hodge. Savantul fisiolo-gist îmbăta animale în timp de mai multe cjile. Acum, vă rog, ascultaţi observaţiunile savantului: după ce a luat pisici şi câini, a alcoolisat pe cele d’întâiu. Micele pisici îmbătate răceau într’un mod aşâ de violent, în cât viaţa le eră în pericol.
Aceste animale se schimbă aşâ de mult flsiologiceşte în cât, nu mai sar, nu se mai j6că, rămân triste şi nu mai posed instinctul de vânat al rasei lor. Câinele resistă mai bine la îmbătare de cât pisica. Cu tdte astea, sub influenţa alcoolului, pierde câte puţin din greutatea corpului, degene-râză şi devine mai puţin activ şi vioiu. Continuând experienţa, câinele a pierit tot ca şi pisica.
Deci, dacă alcoolul aduce aşâ de mari rele animalelor, dar dmenilor!... Câţi omeni n’aîi murit din causa alcoolului..
A. I).
O luptă peste Dunăre.
www.dacoromamca.ro
1400
ALBINA
«GRABA STRICĂ TREBA»
«n neguţător făcuse bună vîn^are la un tîrg, unde îşi petrecuse totă marfa sa şi umpluse chimirul cu aur şi argint. El acum vrea să se întorcă şi să ajungă acasă mai nainte de a fi seră. După ce îşi împachetă banii şi îî pune pe calul său, plecă.
Pe la (,liua jumătate poposi într’un oraş. Când vrea să plece, servitorul îi aduse calul înaintea lui şi (,lise: «d-le la piciorul stîng de dinapoi îî lipsesce calului d-vostră un cuiu din potcovă.»
Lasă să lipsescă» răspunse neguţătorul, că cele şase ore de călătorit pe cari le mai am de făcut va ţine bine potcovă, eu mă grăbesc.
După amiabil, când el descălecase de pe cal şi ordonase servitorului să dea mâncare la cal, vine servitorul la el în odae şi-î ţlice: «d-le,calului d-vostră îî lipsesce o potcovă la piciorul stâng, să-l duc la potcovar ?»
«Lasă să lipsescă> răspunse stăpânul, «puţinele ore, ce mi-a mai rămas va dura calul mîeu bine.»
El plecă mai departe, dar nu mult şi începu calul a şchiopăta, nu sehiopătă mult şi începu a se poticni, nu se poticni mult şi-şi rupse piciorul.
Neguţătorul trebui să lase calul lungit jos, des-cătărămeză pachetul de pe cal îl pune pe umărul său şi plecă pe jos acasă, unde ajunse noptea forte târziu.
La orî-ce nenorocire, <,liceâ în sine însuşi: «blestematul de cuiu este vinovat. » Graba strică treba.
D. V. G.
DE ŢINUT MINTE
Bărbaţii secolului nostru, sînt tocmai ca moşiile statului; cine dă mai mult câştigă oferta, cine nu pierde.
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1401
Un îndemn pentru formarea „Cantinelor şcolare”
multe piedici se isbesce bietul ţăran, în adăparea copilului său, din isvorul bine-făcător al şcoleî, piedici, cari îl fac, ca în nesciinţa lui, să blesteme şcola şi pe dascălul eî, şi să-î privescă ca pe nisce pacoste pe capul său. Una din cele mai mari piedici este: neputinţa de a-şî tri-mete cu înlesnire copilul său la şcolă, neputinţă, pricinuită fie din causa depărtărei de şcolă, fie din causa lipsei de hrană, îmbrăcăminte şi cărţi. Venirea neregulată a copiilor la şcolă aduce după sine, puţin progres la învăţătură; iar lipsa de hrană bună şi de îmbrăcăminte aduce slăbirea puterilor trupeşei şi sufletescî, căci mulţi din ei, fiind prea depărtaţi cu casa sînt nevoiţi să dejuneze la şcolă cu o mâncare destul de rea, şi neîndestulătore; iar sera pînă se duc acasă, mai ales iarna, sînt siliţi, bieţii copilaşi, să înfrunte viscolul şi gerul de iarnă. Acestă viaţă în timp de 4—5 ani pentru nisce fiinţe fragede la corp şi la minte, cred că contribuesc mult -la nedesvoltarea lor fisică şi intelectuală. Şi în loc ca din aceşti copilaşi să căpătăm buni cetăţeni vi-guroşi, nu vom avea de cât nisce fiinţe pipernicite, veştede şi istovite de puteri, menite a fi în curând prada nepărtinitorei securi a morţei.
In vederea acestui neajuns, omenii de bine, omenii cu dor de nemul lor, au văţlut răul ce ameninţă pe bietul ţăran român, şi cu toţii au pus mâna să-l scotă din prăpastia pericolului, arătându-î calea binelui prin formarea «Cantinelor şcolare.»
Sfîntă le este menirea acestora şi de mare importanţă pentru copilaşii săraci. Ele au îndoite şi întreite scopuri, atât pentru desvoltarea trupului, prin faptul că vor mânca în cantină bucate calde şi hrănitore în tot-d’a-una, cât şi prin faptul că: mâncând şi dormind în comun, se vor înrădăcina In aceste vlăstare tinere, ideea de comunitate, de unire atât de mult uitată la Români.
I Ionescu.
_______________ Pitesc!, Muscel.
www.dacoromanica.ro
1402
ALBINA
Un mijloc practic de castraţiune la miel şi berbece
arnea de berbece bătut e forte gustosă şi apreciată de consumatori pentru că nu mai are odorea usuculuî de oie, caracteristică car-neî de oie şi de berbece necastrat.
Berbecii liătuţî se desvoltă şi se îngraşe mai repede şi produc carne maî bună şi mal gustosă, cu cât se castreză maî de timpuriu, chiar de la vîrsta de 3 luni, ca miel.
Iată în ce constă acest mijloc practic de castraţiune.
Se iea un fir de cauciuc lung de la 25 —30 centimetri, şi după ce s’a culcat mielul sau berbecele pe spinare, ţinendu-se de un om, se întinde firul de cauciuc şi se aplică prin partea mijlocie peste pielea cordonului (vîna) testicular, d’asupra testiculelor, încolăcindu-se firul de cauciuc de 4 pînă la 5 ori.
In urmă capetele firului de cauciuc se încrucişez ă în -|- sau în x şi se legă cu un fir de aţă de cânepă.
Mortificaţia pielei şi a vînei testiculelor şi căderea testiculelor se face în timp de 15—20 <Jile, prin strângerea firului de cauciuc; rana rămasă se pote unge cu dohot mai cu semă în timp de vară.
Firul de cauciuc se pote cum per â cu preţ mic în tote farmaciile şi la drogherii.
Prin urmare, acest mijloc de castraţiune la miel şi berbece fiind forte simplu şi uşor de aplicat, se pote face de economii de vite şi de orî-ce proprietar sau îngrijitori de animale.
Răspândirea acestui mijloc de castraţiune la noi în ţară ar fi de mult folos şi economic pentru crescătorii de animale.
Paul I. Oceanu.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1403
Cronica Agricolă şi Comercială
t e cât lunile de primăvară şi Iunie a fost secetose în cele maî multe părţi ale ţăreî, pe atât luna Iulie a fost __ . de ploiosă aprăpe în tătă ţara. Ploile bine-făcătdre din luna Iulie nu s’a putut preţui în deajuns din causa marilor folăse, ce aceste ploi au avut asuţira semănăturilor actuale precum şi semănăturilor de tomnă.
pic de tdmnă, fiind-că daca şi în luna acâsta n’ar fi ploat, pe lîngă că se prăpădea tote recoltele şi semănăturile făcute maî târziu, nu se putea face arături pentru semănăturile de tomnă. Iată dar că folosul ploilor din Iulie este îndoit, de aceea bunătatea lor nici că se p<5te preţui; de şi în multe părţi ale ţăreî ploile au fost însoţite de grindină şi vînturî puternice în cât a descoperit în unele locuri casele oinenilor, şi-au adus şi alte daune, cu t<5te acestea, pe lîngă foldsele cele mari, daunele n’au aprăpe nicî o însemnătate.
Prin lipsa de ploi din lunile de primăvară, t6te produc-ţiunile ndstre agricole au fost puse la mare încercare, aşa că maî toţi agricultorii, şi în special sătenii noştri ca şi vitele lor erau ameninţate a muri de fărne. Dar acestă crudă încercare din partea celuî a tot puternic s’a prefăcut ca prin minune într’o mare bine-facere prin ploile din luna Iulie, în care lună, mîsga (seva) din pămînt începe a circula prin t<5te plantele aprăpe cu aceeaşî putere, ca şi mîsga (seva) de primăvară, când muguri încep să dea frunda şi lăstarii, iar ierburile şi şi semănăturile câmpului, să crescă cu multă putere.
Ceea ce n’am putut vedea în lunile de primăvară prin localităţile unde seceta a bîntuit, ni s’a dat să vedem acest farmec al Dumnezeiriî, în luna luî Iulie, când sînt acele maî mari călduri, şi când mai tot-d’a-una timpul este secetos.
In acestă lună, din causa ploilor, ierburile au început a se ivi, şi semănatul de porumb a cresce, copacii din păduri, ca şi pomii roditori a căpătă o altă viaţă şi a da lăstari din rădăcina şi tulpinele lor. Cu alte vorbe tătă vegetaţiunea pe unde a căijut ploi maî dese şi maî mari, tdte s’au schimbat din rău în bine.
Ploile din luna Iulie n’a fost alt-cevâ de cât îngerul binefăcător pe care Dumnecjeu l-a trimis ca să mântuiască pe ai săi credincioşi, şi să-î aducă de la mdrte la viaţă.
A ajuns nisce timpuri, în care mulţi din sătenii noştri nu se maî gândesc nicî la Dumnetjeu nicî la religiunea lor, ca probă avem duminicile sărbătorile cele mari, în cari <Jile sătenii noştri în loc să mergă la biserică, ca să asculte cu smerenie şi cu inimă curată rugăciunea preotului, din contră ceî
www.dacoromamca.ro
1404
ALBINA
maî mulţi alergă la cârciuma clin sat, unde îşi otrăvesc sufletul şi tot corpul cu băuturi alcoolice, amestecate şi falşi-ficate cu fel de fel de otrăvuri. Când sătenii noştri să gândesc numai la ast-fel de otrăvuri, diavolul îl împing la multe lucruri necuviinciose, pe cari omenii le fac numai în stare de beţie, când mintea lui tiind otrăvită, nu-şî maî pote da soeotelă, şi-şi pierde şi frica de Dumnedeu şi de justiţia ţârei, nici la copiii lui nu să maî gândesce cari au să rămâe pe drum muritori de f6me.
Chiar stăpânirea a găsit de bine de a pune noui biruri pe alcool, pe acăstă otravă ce se vinde prin cârciumile de la sate, numai şi numai ca voi sătenii să vă feriţi de alcool, ca de foc şi ciumă.
De foc şi ciumă se maî pdte scăpă ceva bun sănătos; iar v din alcoolul pe care-1 bea omul, numai scapă neotrăvit corpul lui. De şi voi sătenii, nu ve duce-ţi duminicile şi sărbătorile mari la biserică, Dumnezeu, după ce v’a pus la o grea încercare în lunile de primăvară, va trimis ploi în luna Iulie, şi v’a scăpat de marea primejdie, pe voi, vitele vdstre, viile şi pomii roditori şi aprdpe t6te semănăturile vostre. Aşa în cât voi nu sînteţî în stare a mulţumi lui Dumnedeu de acestă mare bine-facere. Nu vedeţi că în urma ploilor aerul s’a maî răcorit, câmpurile au învercjit, şi bune arături pentru semănăturile de tomnă puteţi să faceţi, fără a osteni mult vitele văstre, de <5re-ce pămîntul are destulă apă, daca nu prea multă încă în unele părţi.
Dacă s’ar fi întâmplat ca şi luna Iulie să fi fost tot aşa de secetdsă ca şi lunile de primăvară şi Iunie, atunci ar fi fost un adevărat blestem de la Dumnedeu pentru ţara nos-tră, care s’ar fi simţit şi anul viitor pote mai mult de cât în anul acesta. Mulţi dintre vecinii noştri s’or ii bucurat, daca şi luna Iulie ar fi fost secetosă dar Dumnedeu i-au lovit pre eî unde-i dore prin joloile din acestă lună; iar nouă ne-a făcut multă bucurie, că am scăpat de mare primejdie de care încă n’am fost în stare a ne da socotela.
In resumat, Dumnedeu prin deschiderea isvorelor ceresci peste câmpiile ndstre cele măndse, pe care ni le-a lăsat strămoşii noştrii, din rău a făcut bune, deci să mulţumim lui Dumnedeu pentru acest bine ne aşteptat, după o secetă atât de îndelungată, ce a cădut peste ţara ndstră.
Tîrgurile nâstre. Vîndările ce s’au făcut în luna Iulie prin tîrgurile nostre cu grâu, porumb, orz şi ovăz, n’au aşa mare însemnătate, fiind-câ dintre tdte cerealele, purumbul s’a căutat mai mult şi cu un preţ maî bun.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1405
Iată în resumat preţul mijlociu cu cave s’a vîndut cerealele în tîrgul din Brăila, de la 1—31 Iulie st. v.:
	Preţul maxim, la bect. socot. în kgr.	Preţul mijlociu la bect. socot. în kgr.	Preţul minim, la hect. socot. în kgr.
Grâu		. . 12,00	11,00	9,00
Porumb ....	. . ,676	6,65	6,40
Porumb roşu . .	. . 7,20	7,15	7,00
» colorat.	. . 7,15	6,90	6,80
Grâu. . suta de kgr. s’a vîndut cu 7—8--15 leî.			
Porumb ...»	» »	» 8	S> 	
Cincuantin . . »	î> »	» 9—10	»	
Secara . . . . »	» * »	.» 12	s> 	
Oves			» 13	» 25 cen
Fasole ....	J» »	» 13	» 	 »
Tîrgurile străine. Este bine să cundscem şi vîmjările şi mal cu seină preţurile cu cari se vinde grâul, porumbul, ove-sul şi orzul în tîrgurile străine, ca să ne putem face o idee între preţurile din străinătate şi preţurile din tîrgurile nds-tre. Căci după cum se urcă sau se micşoreză preţurile din tîrgurile străine, se urcă şi se micşoreză şi preţurile din tîrgurile ndstre; iar urcarea preţurilor atârnă după cum recoltele de grâu, porumb, etc. sînt mai mart sau mai mici. In luna Iulie, preţurile în tîrgurile din străinătate, mai mult s’au micşorat din causă că în străinătate unde s’a făcut mult grâu, orz şi ovăz, şi porumbul de asemenea o să fie mult. In străinătate, afară de unele localităţi din Rusia, a fost secetă după cum a fost la noi în ţară.
In tîrgurile din ţara franţuzescă, grâurile s’a vîndut cu 19— 20 lei suta de chilograme, secara cu 13 — 14 lei, orzul cu 16—17 lei, ovesul cu bob negru cu 18—19elei,' iar ovăsul cu bobul alb cu 15—17 leî, porumbul cu 14—18 lei după calitate, făina de grâu cu 27—29 lei şi cea de secară cu 20—21 ■ leî. Preţurile sînt socotite pe suta de chilograme.
In unele tîrgurî din Germania, grâul s’a vîndut cu 19—21 lei, secara cu 16—17 leî şi ovesul cu 15—20 lei suta de kgr.
In tîrgurile din Belgia, grâul s’a vîndut cu 15 — 16 leî ; secara cu. 14 lei 50 cent.; orzul cu 13—17 leî; ovăzul cu 18 leî şi porumbul cu 10—12 leî suta de kgr.
' La tîrgul din Viena şi Pesta, grâul s’a vîndut cu 17—19 lei suta de kg.
La tîrgul din Berna (Elveţia), grâul s?a vîndut cu 19 lei; secara cu 6—17 lei; orzul cu 19—21 leî şi ovăzul cu 17—18 leî suta de kr.
La tîrgul din Ncw-York (America), grâul s’a vîndut cu 14—15 lei suta de chilograme şi la Chicago cu 13 — 14 lei suta de kr.
www.dacaromamca.ro
1406
ALBINA
La târgurile din Algeria şi lunis, grânele s’a vîndut cu 19—22 lei suta de lcr., orzul cu 11—15 leî şi ovăsul cu 14—16 lei suta de kr.
Y. S. Moga.
MULŢUMIRI
Sub-semnatul, învăţător diriginte al şcoleî rurale din comuna Laza judeţul Vasluiu, viu în numele sătenilor miei şi al micilor copilaşi, cari frecuenteză şcola ce dirijez, a aduce viile mele mulţumiri onor. admi-nistraţiunî a fermei model Laza,> care şi anul acesta, ca în toţi anii, a bine-voit a oferi suma de 39 leî pentru cumpărare de cărţi didactice, ce s’au distribuit ca premii elevilor distinşi de la şcolele din acesta comună.
I. Rălmşianu.
Dirig. şcoleî Laza-Vnsluiu.
STÎRPIREA FURNICILOR
S.	S. Preotul I. Gonstantinescu din comuna Puciosa, ne cere să-î spunem un mijloc pentru stîrpirea furnicilor din pomi. Ii recomandăm să citescă cele spuse de noi în revista «Albina,» anul I, No. 1.
PENTRU ŞCCLĂ
Mai jos însemnaţii locuitori din comuna Sarichioi, plasa Babadag, judeţul Tulcea, au oferit diferite sume pentru întocmirea unui fond. cu care să se procure ducji şi diferiţi alţi pomi roditori, pentru plantarea grădineî şcoleî din acestâ comună:
M. I. Andronescu, I. Mateescu, A. Franga, D. Constantinescu, V. Ne-niţescu, Gh. Tcoharide, Petre I. Popa, N. Dânulescu, M. D. Răşcanu, D. Damianof, N. Gheorglnu, V. Costof, D. Iţcovici, F. Samson, Gh. Raşcu,
B.	Grimberg, V. Cuţoi, D. Dumitrof, E. Leonof, Leon Ştefan.
In total s’a adunat suma de cinci-<jecî şi şese leî, din care 34 leî s’au întrebuinţat pentru procurarea de dueji şi salcâmi în primăvara anului curent, iar restul de 22 leî se va întrebuinţa tot în acest scop în tomna viitore a anului curent.
I. Mateescu.
__________________ învăţător.
ACT DE MUŢUMIRE
D-l August Miescu medic veterinar la zona preventivă din Fălciu mişcat de buna voinţă de a veni în ajutorul şcolarilor a dăruit 8 exemplare «Economia vitelor» pentru a le distribui elevilor meritoşl ca premii. Acestă faptă fiind demnă de lăudat îi aduc viile mele mulţumiri. A-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1407
duc mulţumiri şi d-luî N. Teodor din Lupesc! care a binc-voit şi d-sa a veni în ajutor cu 2 exemplare.
Dea Domnul ca pe viitor să se găsescă cât de mulţi unitatorî.
C.	Nicolaii.
învăţ, dirig. şcolel LupescT, CovurluT.
BIBLIOGRAFIE
A apărut:
Resboiul nostru pentru neatârnare, povestit pe înţelesul tuturor ediţia Il-a, de cunoscutul scriitor şi colaborator al nostru G. Coşbuc.
Acestă lucrare formând un volum de 284 pagini saii 18 cole, pe hârtie gălbuie, format octav, este cea mai eftină carte literară din câte au apărut la noi, necostând de cât 95 bani. O recomandăm cu căldură cititorilor noştri de ore-ce în ea se găsesc multe lucruri folositore şi e plină de învăţături pentru nemul nostru.
Toţi cititorii revistei nostre, îşî-o pot procură prin administraţia nostru, contra costului de 95 bani. Ceî-ce ne-ar trimite costul pentru 6 exemplare, au al 7-lea exemplar gratuit.
INFORMAŢIUN1
Reorganizarea serviciului minelor.
Ministerul domeniilor a modificat serviciul minelor.
Pentru ca resolvarea afacerilor să nu întârzie din causa înmulţireî lor continuă, s’aii făcut mai multe regiuni cari vor fi conduse de un inginer de mine.
Cu regiunea I, compusă din judeţele Putna, Bacău, Neamţu, Suceva, şi Iaşi, e însărcinat d. inginer, Vie. Gutzu, care va avea reşedinţa în Bacău.
Cu regiunea II, care coprinde • Dobrogea, e însărcinat d-1 inginer Pa-ianu, care va locui la Constanţa, şi va avea şi un biurou la Macin.
Cu regiunea III, compusă din judeţele Prahova, Muscel, Dîmboviţa, Buzei! şi R.-Sărat este însărcinat d-1 inginer Val. Puşcariu, care va avea reşedinţa la Ploescî.
Regiunea IV, coprimjend judeţele Mehedinţi, Gorj, R.-Sărat şi Argeş, are pînă acum puţine chestiuni de studiat. De aceea nu s’a numit titular pentru dînsa, ci va fi condusă, pînă la noul ordin, de serviciul central.
*
Iată numele institutorelor şi institutorilor scoşi la pensie pe (Jiua de 1 Octombre 1899:
Ion D Broşleanu, de la şcola No. 2 Bacău; Dimitrie D. Clodianu, de la şcola No. 5 Berlad ; Ecaterina Iamandi, de la şcola de fete No. 2 Păcurari (Iaşi); Const. C. Nacu, şcola din Panciu; Maria Rannetti. şcola No. 3 de fete Buzeu, Teodora I. Popescu. şcola No. 2 Pitesci; Ion V. Prosănescu Ocnele-Marî; Const. R Rădulescu, Ocnele-Marî; Zenobie Savinescu, şcola de fete No. 2 Botoşani; Const. Galin, şcola de băeţi Botoşani; Alex. Slăniceanu, Slănic (Prahova); Ecaterina G. Săftoiu, şcola
www.dacaromamca.ro
1408
ALBINA
No. 3 Alexandria; Linţa Petrescu, şcola No. 2 Slatina şi Natalia Clement de la şcola de fete No. 3 Păcurari (Iaşi).
S'a instituit cu începere de la 1 Ianuarie 1899, o societate sub numirea de «Societatea de economie, ajutor mutual şi bine-faceri, a membrilor corpului	didactic	din	judeţul	Putna.	(
Reşedinţa	societăţii	este	în	oraşul	Focşani.	{)
Scopul societăţii este:
A adună şi capitalisa economiile membrilor sel şi a le face să frue- c tifice.	.
A formă un fond pentru caşuri de morte şi alte împrejurări de forţă : majară.	î
A ajută pe elevii săraci.
Consiliul de administraţie al acestei societăţi este ast-fel alcătuit.
Preşedinte, George Christea; vice-preşedinte, G. Diaconescu.
Membrii: Ştefan Constantiniu, Constantin G. Mihăilescu.
Secretarul consiliului, D. G. Teodoru.
Membrii suplininţî : Natalia Enescu, Yasile Munteanu.
Casier, George I. Rarincescu.
Contabil, Const. VasUescn.
Secretarii adunării generale: Polixenia Prendu, Victor Manoliu.
POŞTA REDACŢIE*
C.	M., «Racii Ţigăncii’ nu se va publică.
M. A., Şarada «Linguriţa» s’a mai publicat înlr’o gazetă cjilnică «Nuvela» nu e pentru noi.
G. G., Titulescî. -«Trei fraţi ghicitori» nu se va publică.
D.	V. G., Deagurile.—«Câinele fidel» nu se va publică; cea-l-altă, da.
Al C. M., Gorj.—Povestea cu «Dinu» n’o putem publică; e prea vecliiă.
Pr. P. P.—«Pe pragul şcolii,» aşă cum e redactat nu se pote publică;
dacă ar fi o simplă propunere pentru creare de sanatorii de care vorbiţi, am publica-o cu plăcere.
D St., Boldu.—E prea banal, dacă ar fi fost o istorioră din care să resulte acelaşi precept, ar fi mers. Aşă, nu se va publică.
S.	M. — «Pînâ acum n’arn făcut aşă şi trăim,» nu se va publică, căci aşă cum e scrisă nu se vede urmarea practică.
Gollocalia Escnlente.—Explicarea tedriel lui Gali nu o vom publică, fiind-că nu e ceva sigur şi n’are pentru cititorii noştri nici un fel de interes practic. Cea-l-altă, da; însă vă rog să adoptaţi alt pseudonim, căci acesta e aşă de curios în cât nu pote figură în revista nostră.
-A. "V I S
Domnii abonaţi cari cer schimbarea adresei sînt rugaţi a ne arătă comuna şi judeţul unde au primit revista, alt-fel sînt espuşî a suferi întârzieri în espe-dierea revistei.
www.dacaromanica.ro