Anul II
Duminică, 18 Iulie 1899.
No. 42.
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
APARE ÎN FIE-CARE DUMINICA
Abonament, pe an în ţară . . Ue
>	>6 Iun! în ţară. > 3
lij Abonament, pe an în strâinât. L>el 8 Un număr...............15 bani
Manuscrisele nepublieate se ard.
COMITETUL DE REDACŢIE:
P. Garboviceanu C. Rădulescu-Motru G. Coşbuc I. Otescu P. Dulfu
IG. Adamescu V. S. Moga fi. Nicolaescu Const. C. Pop;-Taşcă Gr. Teodossiu.
Redacţia şi Administraţia Str. Mântulâaa, No. 9
SUMAR:
Take Ionescu, Circulară către directorii şcdlelor secundare. — Grig. Teodossiu, Slăni-cul din Prahova.—G. Coşbuc, Cura trăia Domnitorul în răsboiii. — P. Ispircscu, Balaurul cel cu şapte capete.—O. G. Cârstcscu, Cultura viermilor de mătase. — /. Halippa, Ceremoniile nunţel.— Icnăchijă Văcurescu, Turturica.—Mare sgârcit!. — Smara, Cântecul şcolarilor.— Radu, Gândiţi-ve la copii \—Baicu Dclabălţaţl.— De, fricosule că oşti cu mine.— N. Moroiu, De la învăţătorii din judeţul Muscel.—G. Coleş, Rutina. — Chirilu Râşcanu, Păianjenul.—Lupta unul taur cu un leu.—D. G. Vulpescu, Spre progres.—/. Istrate, Distribuirea premiilor în com. Bârsescl. — Informaţiunl. — Serbarea <jileî de 10 Maiu în com. Vulpesc!, Argeş.—Tabloul general al candidatelor şi candidaţilor cari aii reuşit la diploma de capacitate pentru titlul de institutdre şi institutori. — Apel. — Mulţumiri. — Poşta administraţiei.
Ilustrafiimi: Locuinţa Domnitorului în Poradim, — Nicopole şi podul peste Dunăre.— Copil de beţiv lovit do băla copiilor.
iisrscinsrŢARE
Adresându-ne prin scrisori personale abonaţilor remaşî în urmă cu plata abonamentului, primim dilnic încu-nosciinţărî de la un mare numer de abonaţi, că aii achitat către diverse persone, cari au avut liste şi prin cari au fost abonaţi.
Rugăm dar, personele car au bani încasaţi în numele nostru, să bine-voiască a ni-î trimite de urgenţă, petru a evită reclamaţiunî; cu atât mat mult, că unor abonaţi cari au plătit, dar noi n’am primit bani! nici măcar pentru anul trecut, li s’a suspendat trimiterea revistei.
Sperăm, că ceî-ce au încast banii şi nu i-aii trimis încă, se vor grăbi a-î trimite, pentru a evită neplăceri atât pentru d-lor cât şi pentru noi.
«Albina II»	83
www.dacoromanica.ro
1314
ALBINA
Circulara d-luî Ministru ai cultelor şi instrucţiunii publice cu No. 46.367 din 7 Iulie 1899, adresată către directorii şcolelor secundare.
e este cunoscut că, prin art. 16 al legeî învăţământului secundar şi superior clin 23 Martie 1898, s’a hotărît ca i efectivul unei clase secundare să fie de 50 elevi pentru
primele patru clase, şi de 40 de cele-l-alte.
In acelaşi timp, tot prin acelaşi articol, s’a prevăfiut disposiţia ca, numai în caşuri de necesitate bine constatată, să se pdtă înfiinţa clase paralele, făcând parte integrantă din şcălă.
In precedentul an şcolar s’a aplicat pretutindeni acestă disposiţie, atât de indispensabilă pentru propăşirea şcălei, şi s’a creat şi un mic număr de clase paralele, în unele localităţi.
Am ajuns, însă, ast-fel la limita extremă a jertfelor, pe cari le pote face Statul în acostă privinţă. Mai ales în acest an o crescere şi maî mare a claselor paralele ar fi cu neputinţă. De altfel, budgetul exerciţiului 1899—1900 a fost întocmit fără nici o alocaţiune pentru creare de clase paralele.
Vă pun, dar, din vreme în vedere că, cu ocasia nouilor înscrieri, să bine-voiţî a vă conforma disposiţiunilor legeî şi regulamentului şi să nu pierdeţi din vedere că, cel puţin de rîndul acesta, ministerul nu păte crea noi clase paralele.
D-v6stră, care sciţî, pe de-o parte, greutăţile didactice de a înmulţi fără cuvînt nisce clase, în cari învăţămîntul e fără discuţie maî slab de cât în clasele ordinare; iar pe de altă parte că chiar noile clădiri şcolare, pentru cari s’au cheltuit atâtea milione şi în cari să reservase săli de prisos, nu mai pot cuprinde noi clase, maî ales în urma bifurcăreî studiilor în cursul superior, veţi bine-voi să explicaţi părinţilor, aî cărora copii nu ar găsi loc în şcălele d-v6stre, absoluta imposibilitate şi didactică şi financiară, în care se găsesce Statul, de a maî îmulţî, do alt-fel fără folos, numerăsele clase pe cari le au şcolele năstre secundare.
Primiţi, vă rog, d-le director, asigurarea deosebitei mele consideraţiunî.
Domnule director,
Ministru, Take Ionescu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1315
SLĂNICUL DIN PRAHOVA
n călător din părţile nostre, care voesce să vadă Slănicul din Prahova cu ocna şi cu apele sale minerale, se urcă la Ploesri în trenul ce duce la locul dorit.
După un drum de două cesurf spre munte, pe câmp şi printre delurî, pe o pantă puţin simţită, în care vreme trenul a făcut două poşte şi un sfert, curiosul ajunge în orăşelul Slănic.
In apropiere de acest loc, trenul trece pe marginea unei văî largi aşezate între două delurî nu tocmai înalte. Prin acea vale curge gârla Slăniculuî, care îşi duce puţina şi sărăcăciosa el apă pe o albie de prund şi de bolovani aduşi de pe la munte. Pe malurile astei ape e zidit Slănicul, un oraş liniştit, cu case orăşenesc! şi ţărănesci, ca mai tote oraşele mici.
L-aş asemănă cu Ocnele-Mari din Vâlcea, cu tote că acest din urmă oraş are o mulţime de cătune şi se află într’un ţinut mai păduros. Ceea ce însă apropie mai mult cele două localităţi sînt salinele şi bălţile lor cu ape minerale.
Salinele din Slănic sînt în partea de Nord-Est a oraşului, cu gura pe costa unui deal de lîngă apa Slăniculuî. Nu e dorinţă şi plăcere mai vie pentru călător de cât să vadă aceste ocne, de unde se scote cea mai albă şi cea mai bună sare din ţară.
Două mijloce aî la îndemână pentru intrarea în ocnă: sau o scară răsucită şi aşezată în ocna cea veche, pe unde de obiceiu coboră şi urcă tăietorii de sare, lucru forţe obositor; sau ascensorul, aşezat în puţul ocnei celei noui, şi format din două colivii mari, care alunecă printre nisce stâlpi de Ier. Fie-care colivie e legată cu un otgon gros, învîrtită după câte un mosor uriaş de metal, pus în mişcare cu o maşină cu aburi.
Mişcarea coliviilor e aşâ că pe când una coboră în puţ, cea-l-altă se ridică. E cu mult mai bine şi mai neobositor să te scobori şi să eşi din saline cu ascensorul. Cum acesta începe a coborî, ţi se pare că ai înaintea un mormînt care stă gata să te înghiţă. Atunci îţi trec prin minte fel de fel
www.dacaromanica.ro
1316
ALBINA
de gânduri de morte. Te apucă o frică grozavă şi ţi se pare că n’ai să mai eşi de acolo. Dacă eşti ceva mai cu-ragios îţi trec prin minte icone de pe vremea basmelor de ale smeilor şi de ale voinicilor cari se duc pe tărîmul cel-1-alt. Inchidi şi deschid! ochii, în aşteptare. Ai dori să te întorci înapoi, dar nu se mai pote. Colivia scoboră cu iu-ţelă. începi a deosebi puncte luminose acolo jos, apoi po-cănitul ciocanelor care isbesc în stânca de sare şi când te-aî apropiat mai bine, zăresci mulţime de forme omenesci, unele mai aprope, alte mai departe în felurite stări.
Colivia s’a lăsat în sfîrşit pe sfărmături de sare şi sari jos. Cât de ciudat ţi se pare, când dai diua bună muncitorilor din ocnă, acolo sub pămînt, unde ar dormi o nopte nesfîrşită dacă n’ar fi lămpi electrice şi feştilele ciocănaşilor. In ocnă te credi pe altă lume. Boite mari numai de sare care formdză patru galerii, stau par’că să-ţi cadă peste cap. In sus, bolţile se pierd in întunerec, iar în jos se rezdmă pe stânca de sare în care isbesc ciocănaşii. Ţi se pare forte curios că şi sub picidre ai un strat de sare albă, din care mâine poimâine vei pune în bucate!
Lumina aparatelor electrice preschimbă bobiţele de sare în diamante strălucitore; iar păreţu din juru-ti se arată ca marmura de frumoşi şi de lucii.
Pac! pac! se aud ciocanele ciocănaşilor cădând cu putere pe stânca de sare. După ce ei au tăiat de sus în jos câte un bolovan de sare pe lungimea lui şi în lături, îl isbesc în partea din nainte cu bătătorele; apoi îl desprind pe der desupt săltându-1 prin nisce pene de fer peste care lasă să cadă o ghiulea forte grea. Bolovanul de sare o dată scos se împarte în alţii mai mici.
Tăiarea sării se face şi cu nisce maşine, care ferestruesc stânca de sare pe dedesupt, orizontal şi apoi de sus în jos pe lungime, vertical. Brasdele de sare ast-fel tăiate se ferestruesc cu o nouă maşină in curmeziş, dând cuburi de sare minunat de regulate.
Bolovanii şi firmiturile de sare se încarcă apoi în vago-nete, care sînt purtate pe şine pînă la ascensor. Acesta le ridică pînă la gura ocnei. De acolo se transportă la magazii cu nisce vagonete legate cu lanţuri şi făcute ast-fel că pe când cel încărcat cu sare alunecă pe şine pe costă, cel gol se ridică in sus, spre a fi din nou încărcat. O parte
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1317
din sare e dusă la o moră, pusă în mişcare prin puterea aburului, care o macină maî mult sau mai puţin mărunt.
In ocnă, temperatura fiind potrivită şi ciocănaşiî căutând să fie cât maî liberi în mişcările lor, lucreză desbrăcaţî pînă la brîu. înainte vreme, tăierea sării se iăceâ maî mult de arestaţii temniţei din Slănic. Din pricina însă a deselor lor revolte, care intârdiau lucrul, au fost înlocuiţi cu omeni liberi.
O! voi lucrători necunoscuţi, care munciţi sub pămînt într’un aer rău, departe de lumina dătătore de sănătate a sorelui, ca să puteţi şi să putem trăi, aveţi cel puţin mulţumirea că le faceţi tuturor bine, chiar dacă aţi înlocuit în acăstă aspră muncă pe omenii nelegiuiţi, pe adevăraţii ocnaşi, prada păcatelor şi a fără-de-legilor lor!
Obicinuit cu aerul de afară şi cu lumina dilei, simţi cum aerul cel greu şi întunerecul din nâuntru te apasă, şi te grăbescî să te ridici iarăşi de asupra pămîntuluî, la lume, la viaţă, la raiu.
In partea de Apus a oraşului, pe o colină nu tocmai in-naltă, se află două guri vechi de ocnă, pline cu apă sărată. Ele se numesc Baia Baciului şi Baia Verde. Sînt bune la vindecarea bălelor, ca: reumatismul, scrofulele, bole de piele, etc. Aceste băi fac ca Slănicul să fie plin vara de visitatori, care au nevoe de aceste ape bine-făcătore. Apa din bălţi este atât de sărată că omul se ţine pe deasupra, fără să înote.
Se maî spune că în Slănic este şi o carieră de piatră, disă «Pe zăpodie», forte bună pentru fabricarea ipsosului?
Călătorul nostru, înainte de a-şi luă drumul înapoi, nu uită să trecă şi pe la temniţa din oraş, de unde pote cumpără felurite lucruri meşterite de arestaţi, din piatră şi din lemn, ca o amintire a visităriî Slăniculuî.
Grig. Tcodossiu.
VORBE ÎNŢELEPTE
Cel-ce jură ne drept pe numele lui Dumnezeu, să nu se plângă că Dumnezeu l’a uitat.
www.dacoromamca.ro
1318
ALBINA
Cum trăia Domnitorul în resboiu
omnitorul nostru îşi avea cartierul în satul Poradim, cale de trei cesurî pe jos pînă la Plevna.
Satul e sărăcăcios peste măsură, Bulgarii locuesc în bordeie; doî—trei Turci, cari se găsiau în sat şi avuseră nisce clădiri de lemn în chip de casă, le-au aprins când s’au. apropiat oştirile de Plevna.. Prin sat e un singur drum, numai praf în cjilele bune şi noroiu pînă în genunchi în dOele cu pldie. încolo nimic, nici primărie, nici şcdlă, nici biserică.
Domnitorul îşi alesese cea mal bună locuinţă din sat, casa unul Turc care fugise. Eră la marginea satului, şi avea doua odăi, una fără ferestre — asta a fost făcută bucătărie — iar cea-l-altă cu doue ferestre fără giamurl, lipită pe jos, strâmtă şi scundă, aşâ cum sînt locuinţele ţăranilor prin satele sărace. Uşi nu erau nici la tindă nici la odăi. Curtea eră mărişoră, dar plină de gundie.
Locuinţa Domnitorului în Poradim.
Acesta eră locuinţa Domnitorului nostru, a Comandantului amatelor de la Plevna.
In cjiua sosirii sale, Domnitorul a lăsat să i-se facă o masă în odaie; pe patru pari bătuţi în pămînt, soldaţii au întins scîndurî de brad, apoi aîi lipit geamurile cu liîrtie, au spălat laviţa Turcului, iar mal spre. seră au adus un pat de tabără. Ast-fel odaia eră mobilată gata; avea masă, scaune şi pat. Chiar în (jiua aceea, în odaia acesta, s’au adunat vr’o doue-(Jecî de generali la sfat, bine înţeles numai vr’o <Jece au avut loc în odaie, ceî-l-alţî au stat prin tindă iar doî au stat afară capul vîrît pe ferestre.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1319
Mai târziu i s’a adus din Turnu-Mâgurele scaune, pat şi doue mese, una de scris în odaie şi alta pentru mâncare. Pe asta o avea în curte, într’un cort de pînză.
Pîn’a fost vreme bună, Domnitorul cu suita Sa, vr’o patruzeci de oficerî, mâncau în curte. Când ploua, mâncau cu toţii în tindă, pe rînd, căci abia încăpeau câte şase la masă. Iar mesele lor nu erau mese de Domn, nici măcar de om cu dare de mână. Mâncau din mâncarea soldaţilor, ciorbă şi rasol, şi câte odată friptură de berbec. Ouă, unt, zarzavat şi altele erau aduse în fie-care <Ji din Turnu-Mâgurele, cale de 50 de kilometri. Vorba vine, că erau aduse; într’adever nu le vedeau cu ochii câte 3—4 tjile, iar după ce au dat ploile şi zăpada cu viscol, nu le-au mai ve<Jut cu săptămânile.
Nicopole şi podul peste, Dunăre.
Au fost Zile când Domnitorul a mâncat pâine cu unt, şi la amîazi şi sera, şi nu la masă, ci plimbându-se cu pâinea în mână prin odaie. Cam de la serbătdrea Arhangelilor, au început să lipsâscă de tdte în tabără, chiar şi pâinea, şi atunci în cartierul Domnitorului s’au scăZut la jumătate porţiunile de pâine, aşâ că generalii din suită erau buni bucuroşi să aibă pâine golă, şi n’o aveau. Nu era chip să aduci de ale hranei din Turnu-Măgurele; se prăpădeau prin zăpadă carele cu merinde, ba mureau de frig boii din jug şi soldaţii cari îi mânau, ba în urmă — ca vîrf la tdte — vîntul rupsese podul de peste Dunăre şi oştirile erau ursite să piară defbme. Prin Bulgaria satele eraţi pustiite cu totul: după ce de felul lor erau sărace, apoi mai ţinuse cu de-ale mâncării o sută dou6-<Jeci de mii de omeni timp de patru luni.
Georşe Coşbuc.
www.dacaromamca.ro
1320
ALBINA
Balaurul cel cu şapte capete
de
Petre Ispirescu (1)
Unul din punctele programei n6stre este şi rSspindirea literaturii române prin reproduceri din autorii însemnaţi. Nevoile actualitiiţil ne-ail silit anul acesta sft dft.ni puţine bucăţi. Profităm deci de vacanţii pentru a pune mal bine în aplicare acest important punct.
fost odată ca nici odată, etc.
A tost odată într-o ţară un balaur mare, nevoe de mare. El aveâ 7 capete, trăiă într-o gropă şi se hrăniâ numai cu carne de omeni. Când eşâ el la mâncare, totă lumea fugiâ, se închideâ în case şi sta ascunsă, pînă ce îşi potolea fo-mea cu vre-un drumeţ, pe care îl trăgeâ aţa la morte. Toţi 6-menii locului se tânguiau de răutatea şi de frica balaurului.
Rugăciuni şi câte în lună şi în sore se făcuse, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesăţios balaur, dar în deşert.
Fel de fel de fermecători fură aduşi, însă rămaseră ruşinaţi cu vrajele lor cu tot.
In cele de pe urmă, dacă vefju împăratul că tote sînt în deşert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soţie şi jumătate împărăţia sa acelui voinic, care va scăpă ţara de acăstă urgie şi dete în scire la totă lumea hotărîrea sa.
Iar după ce se duse vestea în ţară, mai mulţi voinici se vorbiră să mergă împreună la pândă şi să mîntuiască ţara de un aşâ balaur înfricoşat. EI se înţeleseră între dînşiî, ca să facă un foc la marginea cetăţei, care eră mai apropiată de locul unde trăia balaurul, si în care cetate eră şi scaunul împărăţiei şi acolo să stea, să privegheze pe rând câte unul, unul, pe când cei-1-alţî să se odihnescă; nu cum-vâ cela ce ar fi de pândă, să dormă şi să vie balaurul să-I mănânce d'a gata. Deci făcură legătură, ca cela care va lăsa să se stingă focul,*să fie omorît, drept pedepsă, dacă va dormi, când ar trebui să fie deştept.
Cu aceşti voinici se întovărăşi şi un om verde, puiu de Român, scii colea, care aurise de făgăduinţa împăratului şi venise să-şi cerce şi el norocul.
Porniră deci cu toţii, şi aleseră un loc aprope de gropă şi se puseră la pândă. 1
(1) Vecjî biografia şi portretul acestui 'autor în «Albina» Anul I No. 12-13 pag. 372.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1321
Pândiră o c,li, pândiră două, pândiră maî multe <Jile şi nu se întâmplă nimic. Iar când fu într’una din dile, cam după sfinţitul soreluî, pe când erâ de rînd vitezul nostru să pândâscă, eşi balaurul din gropă şi se îndreptă câtre voinici, cari dormeau pe lîngă foc.
Vitezul care priveghiâ, i se făcuse inima cât un purice, dar, îmbărbătându-se, se repezi, şi unde se aruncă, măre, asupra balaurului cu sabia golă în mână, şi se luptă cu dînsul, pînă îl veni bine, şi hîrşt! îl tăie un cap, hîrşt! şi-î mal tăie unul şi aşâ câte unul, câte unul, pînă când îl taie şese capete.
Balaurul se svîrcoliâ de durere şi plesnlâ din codă, de te lua fiori de spaimă; vitezul nostru însă se luptâ de mdrte şi obosise, iar tovarăşii săi dormîau duşi.
Dacă vădii el că tovarăşii sex nu se deşteptă, îşi puse tote puterile, se mal aruncă odată asupra grozavului balaur şi-i taie» şi capul ce-1 mal rămăsese. Atunci un sânge negru lăsă din ea fiara spurcată, şi curse, şi curse pînă se stinse şi foc şi tot.
Acum ce să facă vitezul nostru, ca să nu găsescă focul stins, când s’or deşteptă tovarăşii lui; căci legătura le erâ casăomore pe acela, care va lăsă să se stingă focul. S’apucă mal întâiu şi scose limbile din capetele balaurului, le băgă în sîn şi iute, cum putu, se sui într’un copac înalt şi se uită în tote părţile, că de va vede unde-vâ vr-o zare de lumină, să se ducă şi să ceră niţel foc, ca să aţîţe şi el pe al lor, ce se stinsese.
Cată într-o parte şi într’alta şi nu veţlu nicăerî lumină. Se maî uită odată cu mare băgare de semă şi zări într-o depărtare nespusă o scântee ce abia licăriâ. Atunci se dete jos şi o porni într’acolo.
Se duse, se duse, pînă ce dete de o pădure, în care întîlni pe Murgilă, pe care-1 opri în loc, ca să maî întârzie noptea.
Merse după aceea mal departe şi dete peste Miază-nopte, şi trebui s’o lege şi pe dînsa ca să nu dea peste Murgilă. Ce să facă, cum să drâgă, ca să isbutescă? O rugă să-I ajute a lua un copac în spinare, care, (jficea el, îi tăiase de la rădăcină: o învăţă el să se pue cu spatele, să împingă, pe când el tot cu spatele la copac de cea laltă parte, va trage cu mâinile ca să I pice în spinare, şi să-l ia, să se ducă la treba lui.
Miază-nopte de milă şi de rugăciunea ce I făcu, se puse cu spatele la copacul, pe care îl arătă vitezul, şi pe când împingea el o legă de copac cobză şi porni înainte, căci n’aveâ vreme de perdut.
www.dacaromamca.ro
1322
ALBINA
Nu făcu multă cale şi întâlni pe Zorilă; dar lui Zorilă nu prea îl da meşiî a sta de vorbă, căci, (jiceâ el, se duce după Miază-nopte, pe care o luase în gonă. Făcu ce făcu şi-l puse şi pe dînsul la bună rînduială, ca şi pre ceî-l-alţî doi, dar cu mare bătae de cap. Apoi plecă înainte şi se duse pînâ ce ajunse la o peşteră mare, în care zărise focul.
Aci dete peste alte nevoi. In peşteră acolo, trăiau nisce omeni uriaşi, cari aveau numai câte un ochiţi în frunte, ceru foc de la dînşil, dar el în loc de foc, puseră mâna pe dînsul şi-l legară' După aceea aşezară un cazan pe foc cu apă şi să gătiau să-l fiarbă, ca să-l mănânce.
Dar tocmai când, era să-l arunce în căldare, un sgomot se aucji nu departe de peştera aceea; toţi eşiră, şi lăsară pe un bătrân de al lor, ca să Iacă astă trebă.
Cum se vecju vitezul nostru singur numai cu unchiaşul, îî puse gând rău. Unchiaşul îl deslegă ca să 1 bage în căldare; dar voinicul îndată prse mâna pe un tăciune şi-l asvârli drept în ochiul bătrânului, îl orbi, şi apoi fără să-i dea răgaz a zice nici cîrc! îl puse o pedică şi-I făcu vînt în cazan.
Luă focul, după care venise, o apucă la sănătosă şi scăpă cu faţa curată.
Ajunse la Zorilă, îl dete drumul. După aceea o tuli la fugă şi lugi pînă ce ajunse la Miază-nopte, o deslegă şi pe dînsa, şi apoi se duse şi la Murgilă, pe care-1 trimese să-şî vaclă de trebă. Când ajunse la tovarăşii săi, eî tot mal dormeau. Nu începuse veţlî, încă a se arătă albul zilei; atât de lungă fu noptea, l'ind-» că voinicul îl oprise cursul, şi aşâ avu timp destul să colinde după focul care îi trebuia.
N’apucă să aţîţe focul bine, şi tovarăşii seî, deşteptându-se ziseră:
—	Dar lungă nopte fu asta, măi vere!
—	Lungă, da, vericule, răspunse vitezul. Şi se umflă din fole ca să aprinejă focul.
EI se sculară, apoi începură a se întinde şi a căscă; dară se cutremurară când vătjură namila de lighionă lîngă dînşil şi un lac de sânge cât pe colo. Sgâiră ochii şi cu mare mirare băgară de semă că capetele balaurului lipsesc; iară vitezul nu le spuse nimic din cele ce păţise, de temă să nu intre ura între dînşil şi se întorseră cu toţii în oraş.
Când ajunseră în cetate, totă lumea se veselia cu mic cu mare
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1323
de uciderea balaurului, da laudă sfîntului că trecuse noptea aia lungă, mai ajunse odată iară la ziuă şi ridică pînă la înaltul cerului pe mântuitorul lor.
Vitezul nostru, care vătjuse şi el lipsa capetelor, ne se frământă de loc cu firea, fiind-că se scia curat la inimă, şi porni către curtea împărătescă, ca să vatjă ce s’o alege cu capetele fără limbi; căci el înţelesese că aici trebue să se joce vre-o drăcie.
Pasâ-mi-te, bucătarul împăratului, un ţigan negru şi buzat, se dusese d’a minune să vacjă ce mai ala bala pe la flăcăii ce stau de pândă. Şi dacă dete peste dînşii dormind şi peste dihania spurcată fără răsuflare, el se aruncă cu satârul de la bucătărie şi-i tăie capetele. Apoi merse la împăratul cu capetele şi i le arătă, fălindu-se că el a făcut isbândâ.
Iară împăratul dacă văqlu că se înlăţişă bucătarul curţii cu isbândă, făcu o masă mare, ca să-l logodescă cu fii-sa, şi pusese în gând să Iacă o nuntă, unde să cheme pe toţi împăraţii.
Ţiganul arătă la totă lumea hainele sale, pe care le umpluse de sânge, ca să fie crezut.
Când ajunse vitezul nostru la palat, împăratul şedea cu voe bună la masă, iară cioropina sta în capul mesei pe şepte perne.
Cum ajunse la împăratul, îi cjlise voinicul:
—	Prea înălţate împărate, am aucjit că ore-cine s’ar fi lăudat către Măria-Ta, că el ar fi ucis pe balaur. Nu e adevărat, Măria-Ta, că el ar fi ucis pe balaur. Nu e adevărat, Măria-Ta; eu sînt care l-am omorât.
—	Minţi, mojicule, strigă ţiganul îngâmfat. Şi porunci slugilor să-l dea afară.
împăratul, care nu prea credea să fi făcut ţiganul astă voinicie, ţlise: Cu ce poţi dovedi disele tale, voinicule ?
—	ţfisele mele, răspunse vităzul, se pot dovedi prea bine; porunciţi numai ca mai întâiu să se caute, dacă capetele balaurului, care stau colea la ivială, aii şi limbile lor?
—	Să caute, să caute, <jise bahniţa.
El însă o cam băgase pe mânecă, dar se prefăcea că nu-î pasă.
Atunci căutară şi la nici unul din capete nu găsiră limbă; iar mesenii înmărmuriră, căci ce va să cjlică asta.
Ţiganul, care o sfeclise de tot, şi care se căia de ce n’a căutat capetele în gură mai nainte de a le aduce la împăratul, strigă:
—	Daţi-1 afară, că e un smintit şi nu scie ce vorbesce.
împăratul însă (Jfise :
www.dacaromanica.ro
1324
ALBINA
—	Tu, voînicule, va să (jică, ne daî să înţelegem că acela a omorît pe balaur, care va arătă limbile?
—	Fugî d’acolo, împărate, ţlise ţiganul, care tremură ca varga şi se îngălbenise ca cera, nu ve<Jî că calicul ăsta este un deşu-chiat, care a venit aici să ne amăgescă?
—	Cine amăgesce, răspunse voinicul liniştit, să-şi ia pedepsa.
El începu apoi a scote limbele din sîn şi a le arătă la totă
adunarea, şi de câte ori arătă câte o limbă, de atâtea ori cădeâ şi câte o pernă de sub ţigan, pînă ce în cele din urmă, căcjuşi el de pe scaun, atât de tare se speriase dihania.
După aceea voinicul nostru spuse tote câte a păţit şi cum a făcut de a ţinut noptea atât de mult timp. Nu î trebui împăratului să se gândescă mult şi să vadă că voinicul care vorbiâ, aveâ dreptate; şi cum eră de supărat pe ţigan pentru mişelia şi minciuna lui cea neruşinată, porunci, şi numai de cât se aduse doi cai neînvăţaţi şi doi saci de nuci, legă pe ţigan de eodele cailor şi sacii de nuci şi le dete drumul.
Ei o luară la fugă prin smârcuri, şi unde cădeâ nuca, cădeâ şi bucăţica, pînă s’a prăpădit şi ţigan şi tot.
In urmă pregătindu-se lucrurile, după câte-vâ cjile făcu nuntă mare, şi luă Românaşul nostru pe fata împăratului de soţie, şi ţinu veselie mare şi nepomenită mai multe săptămâni, puindu-1 şi în scaunul împărăţiei; iar fata lăcrămă şi mulţumi lui D-deu că a scăpat de slutenia pămîntului, de harapina spurcată.
Eram şi eu p'acolo şi dedeam ajutor la nuntă, unde căram apă cu ciurul, iar la sfârşitul nunţeî aduseră un coş de prune uscate să arunce în ale guri căscate.
VORBE VECHI
Incliină-te luî Dumnezeu, ne cercetând cum este, căci el este pretutindenea şi tote le vede.
Caută să aî pe părinţi în respect înainte de orî-ce.
Cinstesce pe părinţi şi fă bine prietenilor.
Pe bătrânul cerşetor şi pe serac, nu-1 trece cu vederea.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1325
Cultura viermilor de mătase
Mmi
| inisterul Agricultureî, avend de scop a vede cât mai mult răspândită cultura vermilor de mătase, a asigură crescătorilor, pe lingă o bună reuşită a cultureî şi un folos material, a dispus împărţirea în mod gratuit de semînţă diferiţilor crescător! din ţară în urma cererilor lor. Ministerul, pentru ca să garanteze semînţa produsă în contra or! cărei bole fie hereditară, fie molipsitdre, a înfiinţat un laboratoriu special de analise microscopice la mănăstirea Văratic jud. Nemţu.
Aci se expediază în fie-care an împachetate în lă<J! săculeţele sau punguliţele cu fluturi! împărechîaţî, ce provin din crescerile făcute pe la şcdlele de agricultură din ţară, şi după ce fie-care păreclie de flutur! din săculeţ se analiseză cu microscopul şi se constată că fluturi! au fost sănătoşi, numai atuncî se culege semînţa şi se pune la conservat pentru anul viitor. In modul acesta Ministerul a produs în anul 1896 o cantitate de 8 kgr. semînţă, în anul 1897 a produs 14 lcgr. şi în anul 1898 cantitatea s’a ridicat la 22 kgr. semînţă de viermi de mătase, rasă milaneză (italiană) fdrte curată şi sănătosă.
In primăvara anului 1898 sămînţa a fost împărţită la 875 de crescător! şi şcdlelor de agricultură. S’a întâmplat însă un lucru regretabil, că mulţi din crescători, au negat deplina sănătate şi conservare a seminţei, prin faptul că la mulţi ouele de viermi n’au înviat, iar la mulţi gândaci! aii murit în cele 2 din urmă vârste.
Acestă ideie din partea acelor crescător! o fdrte greşită, de ore ce tot din aceeaşi semînţă s’a trimes şi şcolelor de agricultură, dar semînţa acesta a înviat tdtă, iar viermi! în timpul cresceriî n’au suferit de nici o b<51ă.
Causa însă pentru care semînţa n’a înviat, precum şi mdrtea totală a viermilor, se datoresce numai şi numai relelor îngrijiri şi puţine! atenţiuni ce ace! crescător! au dat învieri! şi cresceriî viermilor.
Din 30 grame sămînţă de viermi trimâsă de minister şc6leî de agricultură şi meserii «I. Zossima», pentru că localul eră neîncăpător, s’a dat unei crescătore locale după rugămintea
www.dacaromanica.ro
1326
ALBINA
sa 5 grame. In 11 (Jile semînţa din şcdlă a înviat tdtă la temperatura continuă de 22°—23°; iar femeea după ce a purtat sSmînţa în sân 6 (Jile, vetjend că nu înviază a pus-o aprdpe de vatra sobei unde din causa prea mareî călduri s’a copt; iar ca consecinţă femeea a rămas cu convingerea că sSmînţa a fost rea; sau că vre’o vecină profitând de lipsa sa i-a pus ceva în semînţă şi s’a stricat. Mal este faptul că s’a dat femeel o cantitate din gândacii înviaţi la şcdlă la începutul vîrtei a 2-a şi când au ajuns în vîrsta 5-a, au murit toţi; acăsta negreşit fie din cauză că frunza de dud a fost udă, fie că n’au fost primeniţi la timp, sau din causa aerului stricat din acea odae; iar nici de cum nu sînt exacte spusele femeel că gândacii ei ar fi fost deochiaţî de leica Sanda, când a venit de la cumetrie ...
Din cele expuse, stabilesc cu cea mai perfectă siguranţă că departe ca semînţa să fi fost stricată, a fost pc cât se pote de bine conservată, dovedind în de ajuns din experienţele şi crescerile făcute în mai mulţi ani do a rândul la şcdla de agricultură şi meserii «I. Zossima,» unde ouăle au înviat pînă la cel din urmă, producendu-se în fie-care an de la 5—6.000 părechî de fluturi; iar în timpul crescereî n’au suferit de nici o maladie.
Pentru că sîntem în ajun a pune ouăle la înviat cred ne-merit a da dre-care norme pe care crescătorii luându-le în sămă, vor fi siguri de deplina reuşită a cui turei viermilor.
1)	Ca semînţa să înviese, se întinde pe o hârtie curată şi în strat forte subţire, ce se aşază pe o masa sau pat la temperatura de 18°şi pe fie-care di se va mări temperatura cu câte un grad pînă ta 23°; iar de aci se menţine în mod continuu pînă când viermii înviază, având însă grije ca cierul din odae să-l schimbăm din când în când.
In cas când cine-vă nu dispune de un mic instrument pentru măsura căldureî, mai cu semâ la sate, se recomandă ca hârtia cu semînţă să se aşeze în o odae curată şi luminosă fără însă ca razele soreluî să cadă pe semînţă, căci o căldură prea mare peste o recelă sau o recelă prea mare peste o căldură mică este forte dăunătore seminţei.
In acea odae se va face focul din 2 în 2 clile, atâta numai cât să se încălzescă soba binişor, cu modul acesta semînţa înviază în 11—12 clile.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1327
2)	Atunci când semînţa se pune la înviat, care timp coincide cu ivirea frunclelor de dud, trebue să preparăm camera unde are a se face crescerea, văruind păretii, spălând bine paturile sau scândurile pe care se face crescerea, cu apă îu care se pune o mână de piatră vînătă şi var, deschiclend clin când în când uşile şi ferestrele, pentru a eşi mirosul de balegă cu care ţărancele spoesc şi lipesc prin casă.
3)	Diversele necurăţenii precum şi bălegarul din apropierea camerelor în care se va face crescerea, trebuesc curăţite, căci din causa căldurei, produc miasme vătămătore mai cu seină viermilor din periocla l-a şi 2-a.
4)	Când viermii aii început să învieze, se pun una sau dou fruncie mici ele dud pe care vermiî se sue şi aprope de seră toţi viermii înviaţi în acea di se pun pe un pat; să amestece cu cei ce înviazâ în a 2-a sau a 3-a fi, căci în timpul somnului şi schimbărel peleî se superă unii pe alţii.
5)	Frunda ce se dă vermilor mai cu semă în vârsta 1 şi 2 să fie tocată, ast fel că vermiî f inei încă nud, gura nefiind tocmai forte pentru a pătrunde şi a racle mijlocul foilor, găsesc mai multe margini de frunde pe care le rod cu mai multă u-şurinţă.
C.	G. C'ârstescu.
JVIoravurile Românilor din ţinutul Chişineului
CEREMONIILE NUNŢEI
eremoniile nunteî moldovenesc!, după opiniunea etnografilor, sînt fdrte renumite şi interesante.
Flăcăul tîner îşi alege singur miresa; părinţii mai de fel nu s’amestecâ într’acest lucru şi nici nu se întâmplă să-l facă pe fecior cu desila a luă pe aceea ce nu-I place, ori s’o facă pe fiică cu de-asila să se mărite după un nedrag.
Dacă vrea, lasă să mergă după cutare, (Jice tatăl, ea are să trăiască cu dînsul, nu eu.» Mama să unesce cu bărbatul.
Ne găsindu-şî miresâ după plăcere în satul unde locuesce, flăcăul se pornesce c’un prieten bun, căsătorit, în satele mai aprdpe şi, întâlnind acolo vre-o fată ochidsă, ce l-au tăiat la inimă cu frumuseţea sa, face cunoscinţă cu ea.
După câte-vâ luni de cunoscinţă, care se ţine în secret adânc, mirele, luând cuvînt de la iubita sa că-I dă mâna şi
www.daooiomaiiica.ro
1328
ALBINA
•inima, face sciut părinţilor, cari au grijă a cercetă de-a-mănuntul despre tîner. De-î alegerea Arrednică, e! dau miresa, de nu, dau sfat a găsi alta. Dar în genere părinţi! îi dau voe slobodă feciorului a alege, şi numai sfătue cu ce! practisiţî, cum se face, ca să nu dea vina pe sdrtă (1.)
De sînt părinţii uniţi, atunci flăcăul stăruîesce pe lîngă un nem, ori naş, or! de nu, pe lîngă un om depărtat, dar în stare şi onorat. Acesta, luând asupră-şî datoria şi nume de staroste, poftesce pe un sătân onorat din satul miresei şi împreună cu dînsul merge la casa părinţilor eî şi după salutări vorbesce aşă: «Cumetre! Eu am venit iată pentru ce : ni-au picat un flăcău din cutare sat, a cutăruia om, şi am socotit ca să fie potrivit cu copila dumitale. Da flăcăul acela e om bun şi cu minte şi fecior de gospodar bun. Şi dacă socotesc!, cumetre, că ţi-e copila de dat, să venim să vorbim.» Tatăl mirese! răspunde: «Poftim cumetre, şi vin; şi dacă s;or plăce unul altuia, no! om vorbi.»
Avend în vedere să mărite fiica, părinţi! din partea sa aleg staroşt! şi-î îndatoresc a însciinţâ pe loc de starea mirelui, purtările luî, meşteşugul, etc. Primind cunoscinţe sa-tisfăcetdre, părinţi! copile! î! dau voe mirelui să vie la dînşiî dimpreună cu staroşti! dintr’amândouă părţile.
Pe tineri îî recomandă oficial şi-î blagoslovesc cu icdna, după ce miresa sărută la toţi mâna, ne trecend pe «domnul mire.»
Apo! vorbesc de zestrea mirese! şi datoria starostelui din partea mirelui este d’a scdte cât se pote de mult. Pe urmă gătesc masa, se pun la băut, afară împuşcă din pistole (2.)
Banchetul se lungesce pînă după miedul nopţii. Intre os-pătare acoper deosebit o masă, pe care pun două farfurii: pe una părinţii mirese! pun o năframă şi un inel, într’alta mirele pune parale.
După aceia tatăl chiamă fiica şi-î <}ice: «Du-te şi-ţî îa ce-ţ! trebue.» Mirăsa, dacă-! e drag mirele, !a paralele; atunci mirele ea inelul şi năframa şi ast-fel se face logodna. După acesta banchetul iar se lungesce.
Când se despart, hotărăsc o <Ji, în care se xa \rorbi des-
(1)	Pe unele locuri încă se ţine obiceiul a fură miresa. Flăcăul, intrând în vorbă cu iubita sa satnică, şi sciind că părinţii eî sint contra acestei nunte, cu unirea fetei, o duce pe furiş din casa părintescă, cu ajutorul prietinilor seî din flăcăi. Cum a trecut dobîndita miresa pragul casei părintesc!, a mirelui seu, îndată unul din flăcăi împuşcă din pistol, ca să scie tot. satul de ceea-ce s’a făcut. Dar şi după acesta, mirele trebue să caute bine de miresa sa; se întâmplă, că îşi bate joc de dînsul şi dacă el cască gura, ea dă unire altuia s’o fure de la dînsul, precum el a furat-o de la părinţi. Une-orî miresa furată ajunge în a treia mână.
(2)	Rară serbătore se petrece la Moldoveni fără împuşcături din pistole, o rămăşiţă din vechia voînicie Aşa la «Iordan,» când unii împuşcă la sfinţirea apei, alţii se întrec călări şi cine vine întâiu ia titlul de «Voinic.»
www.dacoromanica.iD
\
ALBINA
1329
pre nuntă. Acea c}i se numesce 4iua de răspundere. După acestă <Ji nu se pdte strică nunta, adică nu s’aude să se întâmple ceva.
Atunci amândouă părţile se duc la tîrg, unde cumpără tot ce-i trebue la nuntă, tocmesc ţigani-musicanţi, etc.
(Va urma.)	I. Halippa.
AMĂRÎTA TURTUREA
de
Ienăchiţă Văcărescu (1)
Amărîta turturea Când rămâne singurea,
Căci soţia şi-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.
Cât trăesce, tot jelesce Şi nu se mai însoţesce! Trece prin flori, prin livede, Nu se uită, nici nu vede.
Şi când şede câte-o dată, Tot pe ramură uscată; Umblă prin dumbrav’adîncâ, Nici nu bea, nici nu mănâncă.
Unde vede apă rece,
Ea o turbură şi trece;
Unde e apa mai rea,
O maî turbură şi bea.
Trece prin pădurea verde Şi se duce de se pierde; Sbără piuă de tot cade,
Dar pe lemn verde nu şade;
Unde vede vînătorul,
Acolo o duce dorul ;, Ca s’o vacjă, s’o lovăscă,
Să nu se maî pedepsăscă.
Când o biată p>ăsărică Atât inima îşi strică , In cât doresce să mdră Pentru a sa soţidră;
Dar eu, om de naltă fire,
De cât ea mai cu simţire, Cum pdte să-mi fie bine?... Oh! amar şi vai de mine!
A VIS
Domnii abonaţi cari cer schimbarea adresei sînt rugaţi a ne arăta comuna şi judeţul unde au primit revista, alt-fel sînt espuşi a suferi întârzieri în espe-dierea revistei. 1
(1) Vetfî biografia şi portretul acestui scriitor în «Albina» No. 41. «Albina II»	84
www.dacoromamca.ro
1330
ALBINA
MARE SGARCIT !
«n negustor rus, fdrte bogat, care dintr’o dată împrumutase pe împărătesa Caterina cu un milion de ruble, lo-cuiâ într’o cameră mică şi întunecosă. N’aveâ nici lucruri în casă, nici servitori şi nici focul nu-1 făcea, cu tdte că casa eră mai mare de cât multe palate.
El îşi îngropa banii într’o pivniţă; şi atât de mare era sgârcenia lui că de-abia îşi opriâ câte-vâ copeici (gologani) pentru hrana de tdte cjilele.
Sgârcitul avea de păzitor un câine de o mărime şi de o răutate înspăhnântătdre, ale cărui lătrături se autjiau tdtă ndptea. Câinele muri. Stăpânul seu, fie din sgârcenie, fie din frica de a nu mai găsi un păzitor atât de credincios, nu-şî mai cumpără altul; ci îşi luă el ciudatul obiceiu de a face de pază în timpul nopţii, ocolindu-şi casa şi lătrând necontenit, ca şi răposatul său câine.
După un traiu atât de rău şi după atâtea nopţi fără pic de odihnă, sgârcitul se prăpădi. Ce folos de ţdte bogăţiile lui ascunse în adîncul unei pivniţe !
CÂNTECUL» ŞCOLiA^IIiOf?
/
III
Cucu, cucu strigă tare, Pipa'lacu în luncă sare,
Mieii sburdă prin câmpii, Aide să-t vedem, copii.
II
IV
Cresce, eresce iarba verde, Ciocârlia în nori se perde, Aide s’ascultăm, copii,
Al ei cântec din câmpii.
Ora şcâlei sună, sună, To(t şcolarii se adună; Aide să lăsăm, copii, Jocul nostru din câmpii.
V
Şcâla, şcâla, mai nainte,
Ea ne face buni, cu minte; Vom rămâne tot copii,
De vom sta numa’în câmpii.
Smara.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1331
GÂNDITI-VE LA COPII!
t
^^receam pe stradă. Văd un copil ca de vre-o 12
U ani care se întorcea liniştit de la şcolă. Pe când
^ se apropia de mine, îl văd că se schimbă de
11 i odată la faţă, se face galben, dă un ţipăt şi cade jos.
Mă apropiîti. Văd că braţele-î se întind, mâinile se sucesc, capul i se strâmbeză spre stînga, ochii îi sticlesc şi privesc fix...
îndată figura se face roşie ca focul. începe să-î tremure tot trupul, pleopele se bat repede, fălcile se mişcă şi dinţii clănţănesc, din gură îî ese o spumă urâtă care-î curge pe obraz.
Faţa i se umflă, ochii sînt roşii de sânge, plânge, sforăie.. .
Se adună mai mulţi trecători. II ridicăm şi-l ducem într’o farmacie. Pînă când să ajungem, tremu-răturile înceteză; îl aşezăm pe canapea, deschide ochii, se scolă, se uită la noi speriat, se ruşineză şi stă pe gânduri, prostit cu desăvîrşire.
Simte că-1 dore limba, fiind-că şi-o muşcase puternic.
D’abiâ după vre-un sfert de ceas îşi vine de-a binele în fire; dar nu şi-aduce aminte de nimic.
Ce avea copilul? Avea, cum ţlicem noi, boia copiilor, sau cum se ţlice în limba doctorilor epilepsie.
Am mers cu el pînă acasă. Am intrat într’o căsuţă prostă, cu tavanul jos. Pe o masă murdară eraţi două sticle cu rachiu şi o farfurie cu ardeiu.
Am găsit în casă pe o femeie naltă, uscăţivă, cam roşie la faţă. I-am spus întâmplarea.
— Ştiu, domnule, îmi (jice ea; se întâmplă des bietului copil asta. Se vede că e un blestem de la moşi strămoşi.
Am cercetat pe femeie. Era măritată cu un lucrător fierar. Pe cât am priceput, câştigai! parale bune, căci şi el eră plătit bine, într’un atelier mare şi ea scie să cosă şi scote ceva pe d’asupra. Mi s’a părut ciudat să-î văd în aşa miserie, hrănindu-se aşa de
www.dacoromamca.ro
Copil de'beţiv lovit de boia copiilor.
ALBINA
1333
prost. După ore-care ocol, mi-a spus că bărbatul eî e forte beţiv, că vine în fie-care seră beat acasă, că la luarea lefeî trebue să se ducă ea repede să-i mai ia cu sila ceva bani, căci alt-fel ar rămâne pe totă săptămâna nemâncaţi.
Am întrebat-o dacă bea şi ea. Mi-a răspuns că nu e beţivă, dar bea ca omul... înainte de masă un rachiu, două, după masă se duce la vre-o cârciumă şi se răcoresce (ori se încăldesce) cu alte două trei păhăruţe de rachiu.
Am înţeles atunci de ce sînt în miserie şi de ce copilul e osândit să sufere grosnica bolă care-1 chi-nuesce.
Din părinţi beţivi, es copii epileptici.
0 voi, cari aveţi nenorocitul obiceiu de a bea des şi mult, dacă n’aveţi milă de voi, gândiţi-ve măcar la nenorociţii copii cari vor veni pe lume cu păcatele vostre şi vor suferi cumplit. Românul ţlice cu înţelepciune: «Părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezesc dinţii.»
încă odată, gândiţi-vă; fie-vă milă de acei nenorociţi nevinovaţi!
Radu.
De, fricosule, că eşti cu mine!
u doi saci la subţidră, un Ţigan se duse să fure porumb, din ţarină.
Mai nainte d’a intră în ţarină, pune unul din saci într’un beţ înfipt în pămînt ca să scie încotro să apuce spre sat, că eră prea întuneric.
Cum fură, de odată, i se pare că aude cevâ. Se opresce, se uită în drepta, în stînga, n’aude, nu vede nimic. Uîtân-du-se înapoi, vede cevâ (sacul din băţ) cevâ mare, care se-mSnâ a om călare. Ce să facă? Fuge — pune sacul în spinare—şi fuge—şi, cum aşâ fugeâ, se împiedică şi de odată cade la pămînt Cade peste câte-vâ momente, se înţelege, şi sacul cu porumb ce ţineâ în spinare, pe cefa lui, cum că-
www.dacoramanica.ro
1334
ALBINA
<Juse el cu faţa în jos. Crecjend Ţiganul, că cel ce-1 urmărea, s’a pus peste el, a început să ţipe cu spaimă, înăbuşit.
După câte-vâ momente veijend că cel din spinare nu-f face nimic; începe să se r6ge ca să-l ierte. In sfârşit, ridică ddr capul, se uită împrejur şi nevăiJSnd pe nimeni, se scolă, îşi ia sacul şi o pornesce la sănâtosa, cutremurându-se de spaimă într’un mod îngrozitor.
Simţind că şi sacul se mişcă în spinare de atâta cutre-murătură îi cjice: ' De, fricosule, că eşti cu mine!
Culesă de Baicu Delabălţaţî.
De la învăţătorii din jiul. Muscel
Membrii corpului didactic, din acest judeţ, după terminarea conferinţelor, aflând că d-1 1. N. Ciocan se retrage din postul de revisor-şcolar, în semn de stimă îl au oferit un modest, dar frumos banchet, la care au luat parte şi d-niî D. Scureiu, iost director al şeolel Normale Carol I, actualmente pensionar şi d-1
D.	Pomponiu, distinsul institutor din capitală, maestru de desemn la conferinţele din judeţul nostru.
Sentimentele de stimă şi confraternitate ce ah animat pe dascăli cu ocasia acestei frumose petreceri vor rămâne pururea vil în inimile nostre; iar d-1 Ciocan, care prin nobila sa atitudine a bine meritat acestă onore, sîntem siguri că va purta cu mândrie, buchetul sentimentelor de stimă şi iubire, ce a cules de la apostolii din frumosele plaiuri ale cetăţii lui Negru-Vodă.
N. Moroiu.
înv. eoni. Bfililescl.
RUTINA
fa ntre numeroşii duşmani pe cari îl aii sătenii este şi pro-î pria lor rutină
Rutina este acea deprindere de a urma orbesce aceiaşi cale pomenită de la moşi strămoşi, fără a judeca că acăsta eră bună altă dată, dar că astăzi a devenit rea sau maî de puţin folos.
Rutina este vătămătâre progresului.
Din pricina el, sătenul stă tot în urmă cu lucrările agricole.
A trebuit să trecă mulţi ani pînă să adopteze plugul de fier. El se uită cu ochi răi la grâul vecinului, când îl vede
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1335
curat, fără mălură ori tăciune, pentru-că semînţa a fost rărită sau trecută prin salamură, dar nu fac de loc aşa cu tdte că vede că-î bine.
Ce să mai cjicem de îngrăşămintele minerale (chimice) sau de irigaţiunî, de cari nici chiar marii proprietari nu se folosesc, călăuc}indu-se tot de rutină ? !
Ei ne spun: «Tatăl mîeu eră cel d’întâiu cultivator din judeţ şi nu se servea de sarea vdstră, de ce n’aş face şi eu ca dînsul.»
Ş’apoî rutina este păgubitâre orî-căreî ramuri de activitate omenescă.
G. Coleş.
/	Din credinţele poporului
PĂIANJEN U L
edea odată S-ta fecioră, Maica Domnului, la ferestră şi torceâ. încă de dimineţă sta nemişcată acolo şi privea într’una cu drag Ia caerul din furcă şi la fusul, ce sfârâiâ.
Alăturea în albiuţă dormea micul Isus.
Şi torcea mult, mult şi uitându-se necontenit la firul de lână i se paianjeneau ochii. Atuncea se uita pe ferestră.
Pasările sburaQ vesele prin aer, trecend chiar pe lingă terestra Maicel Domnului. Unele din ele se loviau în sborul lor de ferestră; iar rândunelele se puneau pe cercevele şi priveau în lăuntru la Sf. fecioră Maria, cum torce.
Iubirea lor eră nemărginită, de aceea au şi fost bine-cuvîntate de Maica Domnului şi de atunci rîndunica este privită ca pasăre sfîntă şi omenii iau drept mare păcat, pentru acela ce omoră o rândunică.
Părăndu-i-se prea mare năduşală în casă, deschise ferestră. Un aer răcoros năvăli în năuntru.
Intre mulţimea de fiinţe veţuitore: fluturi, albine, vrăbii, rân-dunele ..., ce se învîrteau pe lîngă ferestră, eră şi păianjenul.
Pe furiş şi cu mare greutate se urcă păianjenul pînă deasupra uşorului ferestrei şi privea la sfînta fecidră cum torcea. Părîn-du-i-se ore cum că Maica Domnului torce prea gros firul, nu-1 mal putu răbda inima şi cjise:
www.dacoromamca.ro
1336
ALBINA
—	Mal subţire nu poţi torce?
Maica Domnului se opri clin tors şi-şî aruncă privirile către păianjen, care se ridicase mai sus, ca să fie văijut, şi răspunse:
—	Ba da.
Şi torse prea sfînta mal subţire ceva.
—	Mai subţire nu poţi?
—	Ba pot.
Şi torse Maica Domnului cât putu de subţire şi părendu-i-se că nu se pote torce mai fin de cât atâta cjfise:
—	Maî subţire nu se p6te torce.
Păianjenul îngânfat răspunse.
—	Eu pot să torc şi mai subţire.
—	Să te vedem.
Torse păianjenul nisce fire, că abia se puteau zări şi se uită obrasnic la prea slînta, care eră mâhnită în suflet.
•— Vecji că eu am tors maî subţire şi dacă vrei pot să torc şi să ţes tot odată.
Maica Domnului supărată peste măsură îl blestemă, ca asta să-î fie ocupaţia cTLilnică şi din ea să se hrănescă şi cine-1 va vedea să-l omore.
Şi de atunci păianjenul uşi târce şi ţese, şi tărce şi ţese» într’una, întimjend pânză, din care să hrănesce; se ascunde prin colţuri, pe după sobă, prin crăpături şi chiar prin pămînt, de unde-1 scot copiii cu o bucată de ciară, legată cu o aţă şi-l omoră; şi ori cine omoră un păianjen, îi iartă Dumnezeii trei păcate.
Citirilă Răşcanu.
Negresei.
Lupta unui taur cu un leu
Mai (jilele trecute locuitorii oraşului Roubaix clin Franţa, au asistat la o luptă forte crâncenă între un Leii şi un Taur. Iată cum povestesce un jurnal acesta luptă :
La 1 Iulie a avut loc în arena din Roubaix, în presenţa unui public de peste 10.000 de Omeni, o luptă între un tî-nSr taur spaniol şi între un leu adus din Africa. Se aranjase o cuşcă uriaşă, în care a fost băgat leul. Acesta se preumblă gemend prin cuşcă şi privea cu indiferenţă atât publicul, cât şi taurul. Taurul atacă întâiu.
Leul eră liniştit şi întOrse spatele către taur. Mulţimea începu să fluere pe leu, care se puse în posiţia unei pisici, re-zemându-se de zăbrelele cusceî.
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1337
După maî multe atacuri, leul se repecjî asupra taurului, care-1 împunse în gura deschisă. Leul muşcă cu tută forţa cornele, silind ast-fel pe taur să stea pentru un moment pe loc. De durere mare însă, leul dete drumul cdrnelor şi că<)u la pămînt, mugind înfricoşat. Se aucjiră strigăte însufleţite de «Bravo toro!» Un om se apropie de cuşcă şi începu să lovăscă leul cu un baston, ca să se scdle. Leul se ridică grav rănit şi se rezemă de zăbrele, ca şi când ar fi cerut graţie. Că<Jîi însă iară-şî jos.
Atunci unul dintre spectatori se repet)! pe arenă şi începu să dea cu băţul în leu. Acesta se ridică încă o dată şi atacă din nou pe taur, care stătuse pînă atunci liniştit. Leul cade lovit de taurul furios; nu eră mort, dar gemătul său înfricoşat trăda că e în agonie.
Taurul a fost răsplătit cu aplauze frenetice. O damă însă, indignată de acest spectacol, asvîrli cu ce-î cătjii în mână în capul crudului spectator.
SPRE PROGRES
.gîtfv; u e mult timp de când România, scumpa nostră patrie, ^ J emancipată de atâtea greutăţi ce au căc)ut asupra ei în decursul timpului, păşesce cu paşi mari spre progres.
Mai mult de cât ori care revistă, «Albina» de şi în scurt timp, a pătruns prin tote colţurile patriei nostre, aducând pe aripele sale hrana intelectuală pentru luminarea sătenilor şi pentru înbunătăţirea stăreî materiale a poporului român.
Oraşele, mai favorisate de sortă, au început deja de mult a se avenlâ în sborul lor de desvoltare; mai în urmă însă au rămas comunele rurale, şi prin posiţiunea lor e natural ca să se des-volte mai greu. Spre mare bucurie însă se observă că astătji, şi comunele rurale au început a păşi pe calea progresului, au rupt cum se (,lice scorţa cea grosă care se opunea luminei şi n’o lăsă să străbată printr’însa.
Modele de imitat pe care le au ei vii în tot-d’a-una în con-sciinţa lor, sînt şi trebue să fie preotul şi învăţătorul. Felul de viaţă al preotului şi al învăţătorului, purtarea lor cinstită în mijlocul concetăţenilor lor, construirea caselor, edueaţiunea copiilor şi mai pre sus de tote razele de lumină pe care le răspândesce revista «Albina» şi alte scrieri populare cari aă de scop luminarea şi îmbunătţirea materială a poporului, tote acestea t)ic, au
www.daooromanica.iD
1338
ALBINA
făcut ca felul de viaţă al poporului nostru să se schimbe în maî bine.
Sătenii s’au convins, de exemplu, că e bine a’şl face cine-vâ o locuinţă mal spaţiosă, mal luminosă, a-şl înşghebă o bună gospodărie, a se purtă onest în societate şi a lucră lără preget şi şi cu tact spre a-şl înlesni greutăţile vieţel şi a contribui prin urmare la fericirea patriei şi a naţiunel din care lac parte.
In fine el au recunoscut greşala ce a. iăcut-o părinţii lor, pentru că nu l-a silit să înveţe cel puţin să scrie şi să cit6scâ.
De aceea el nu mal cjic alt-cevâ de cât: «Asta să ne fie de învăţătură».
I>. (î. Vulpescu.
Dealurile, Argeş.
Distribuirea premiilor în com. Bârsescî
Distribuirea premiilor s’a făcut în acea comună cu multă solemnitate, graţie d-luî învăţător care şi-a depus tot zelul pentru a face ca acestâ serbătore şi însemnătatea ei să rămână adînc în fi trată în inimile sătenilor S'a declarat preşedinte al sărbătorii d-1 V. Mircea primarul comunei. care acordă cuvîntul d-lul N. H. Vecliiulescu, harnicul şi inteligentul învăţător al acestei comune, care a rostit o conferinţă.
După aceea se acordă cuvîntul Pr. Nicorâ Enache care arată în termeni limpezi folosele şcoleî, şi sfătuesce pe locuitori a-şi trimite copiii la şcolă aducend laude bine meritate d-lui Vecliiulescu pentru zelul depus. Pe urmă ia cuvîntul d-1 V. Mircea primarul comunei, care răspunde la discursurile ţinute de învăţător şi preot.
După acestea se dau premiile cuvenite elevilor.
Din parte-mi ca martor ocular, am rămas pe deplin satisfăcut şi aduc mulţumirile mele d-luî Vecliiulescu care a sciut şi va sci să-şi îndeplinescă înt’un mod consciincios datoria la care e chemat şi căreia s’a consacrat.
I. Istrate.
CUGETĂRI
Rugăciune! drepte Dumnezeu nu este neascultător.
Intâiu respectă pe Dumnezeu, al doilea pe născătorii tei.
Cea maî mare jertfă adusă luî Dumnezeu, este a fi religios.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1339
INFORM AŢIUNI
Răposatul Ion Agaricî, a lăsat prin testament Academiei Române moşia sa Mora-Greeilor şi Munteniî-de-sus din judeţul Vas-luid, pentru ca din venitul el să se înfiinţeze în Mora-Greeilor, o şcolă profesională de agricultură cu internat, având un program cât se pote de practic şi predându-se şi din meşteşuguri, acelea de prima necesitate pentru agricultură.
Şcola, care va purtă numele de «Şcola Ion Costache Agaricî din mora Grecilor,» se întiinţeză de la 1 Septembre 1899 şi va aveâ de scop să dea fiilor de ţărani, instrucţiunea necesară pentru conducerea practică şi regulată a gospodăriei unul mic cultivator.
Invăţămîntul va fi de trei ani, în timpul cărora elevii vor ave totă întreţinerea în şcolă.
La începutul anului şcolar 1899—1900, se vor primi în şc61ă prin concurs 10 elevi.
Sînd admişi la concurs absolvenţi ai cursului primar, fii de săteni buni cultivatori din judeţului Vasluiu, cari n’au împlinit încă vîrsta de 18 ani, şi au o constituţiune sănătosâ şi robustă.
Părinţii doritorilor de a concură, vor adresă pînă în (Jiua de 15 August 1899, d-luî director al şcolel din Mora-Greeilor, cererile lor însoţite de următorele acte: actul de nascere, actul de vaccină, certificat de absolvirea cursului primar şi un certificat de bună purtare, liberat de primărie.
Concursul se va ţine în localul şcolel din Mora-Greeilor, în diua de 15 August 1899.
*
La 1 Noembre se va ţine concurs la institutul geografic al armatei, pentru admiterea de elevi, în şcola profesională de desemn topografic, de pe lîng& acest institut.
*
La şcola militară de medicină (Internatul Medico Militar,) anul acesta vor fi 19 burse, pentru care se va ţine concurs la 10 Septembre, orele 9 a. m., în localul şcolel, strada Viting.
Sînt admişi a concură: fii de români saâ naturalisaţl; bacalaureaţi, absolvenţii liceelor Statului, civile şi militare şi studenţii facultăţilor de medicină, din ţară, pînă la al IV-lea an inclusiv.
Pentru mal multă desluşire, condiţiunile de admitere, se găsesc publicate în «Monitorul oficial» No. 59, din 15 Iunie 1899, pagina 2126.
*
Următorii elevi din anul al 2-lea al şcolel de oficerl, aii fost înaintaţi la gradul de sub-locotenent în arma cavaleriei:
www.dacoromamca.ro
1340
ALBINA
Romano Traian, în reg. 4 roşiori; Puţurenu Mihail, în reg. 2 roşiori; Paplioa Constantin, în reg. 10 călăraşi; Vasilescu Alexandru, în reg. 2 călăraşi; Toderiţă fon, în reg. 9 călăraşi; Rei-nik Teodor, în reg. 5 roşiori; Vasilescu Dimitrie, în reg. 10 călăraşi; Teodorescu Victor, în reg. 1 călăraşi; Danielopol Gabriel, în reg. 7 călăraşi; Miclescu Râul, în reg. 8 călăraşi; Sturdza Teodor, în reg. 7 călăraşi; Negulescu Gheorghe, în reg. 9 călăraşi.
*
Următorii studenţi aii absolvit şcola superioră de farmacie:
Alaci Anton, Russol Victor, Constantinescu Eftimie, Filipescu Dimitrie, Georgescu Const., Glatz I., Guguianu G., Heberling Ca-rol, Ianculescu Buzeu, Lâzărescu Dumitru, Mihăilescu, Melcescu, MalhasovicI S., Mânu, Nicolescu, Paraschivescu G., Peirescu G. Ştefan (Ploescî), Sibilă, Stanciu, Pândele, Tipoî, Terenţiu, Va-siliu Teodoru, Zaharescu Christea, Zodieni G.
*
La serviciul viticol din ministeriul domeniilor, se lucrdză la regulamentul legel pentru combaterea filoxerei.
*	w
Şcola primară de fete No. 1 din Piatra-N., va purtă pe viitor numele de «Mihail Eminescu.»
*
In diua de 4 Iulie a. c., numărul congresiştilor nefiind suficient pentru constituirea congresului agricol, adunarea agricultorilor a hotărât ţinerea unei a doua şedinţe pentru <Jiua de Duminică 18 curent, la ora 10 a. m., tot în localul Otelului Bristol.
In congresul acesta se vor consfătuî asupra situaţiei, propunând măsuri pentru viitor. Doresc asemenea se constitui într’o societate.
Serbarea dileî de 10 Maiu în comuna Vulpescî, Argeş.
In acostă comună, rjiua de 10 Maiu s’a serbat ca o adevărată sărbătore, atât naţională cât şi şcolară.
Pe la orele 9 dimineţa, d-1 Ilie Popescu, învăţătorul din Vulpescî împreună cu Al. Nicolescu, învăţătorul comunei Găujanî, întregul consilia comunal, preotul paroh, şi câţî-vâ locuitori îmbrăcaţi in haine de sărbătore, s’aQ adunat in faţa localului şcoleî.
La orele 10 a m., elevii şcăleî, conduşi de d-1 Ilie Popescu, au intonat «Imnul Regal» apoi aă pornit spre biserică.
La biserică, dupe Tedeum, elevii aQ cântat «Imnul Regal,» apoi au pornit iarăşi in regulă spre localul şcăleî. D-1 Ilie Popescu a ţinut aci o cuvintare cu privire la trecutul patriei nostre, faţă cu presintele, despre datoria către patrie şi respectul ce trebue să păstrăm bărbaţilor mari ai nemulul nostru.
După d-sa a urmat preotul I. Protopopescu, care a ţinut o mică cuvintare despre însemnătatea istorică a cjileî de 10 Maiu.
Dupe acăstă cuvintare, s'a recitat de către elevi poesii patriotice.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1341
Tabloul general al candidatelor şi candidaţilor cari au reuşit la diploma de capacitate pentru titlul de institutore şi institutori
Ionescu Maria 9.60, Marinescu Eufrosina 9.37, Heytmanak Elisa 9.25, Libert Eugenia 9.23, Gheorghiu G. Ana 9.17, Lugăcescu G. Polixenia 917, Rudeanu S. Elena 9.17, Simionide Eleonora 9.14, Lucescu Eugenia 9.09, Mihâilescu Gh. Germina 9.06, Rădulescu Marin 9.06. Sârăţenu Eca-terina 9.00.
Poni Victoria 8.96, Vasiliu A. Atena 8.95, Mihâilescu Eugenia 8.94, Tunase Nioulescu Maria 8.92, Manoilescn Constantin 8.88, Bădescu Filoteea 8.86, Demetrescu Gh 8.81 Stănescu, Gheorghe 8.72, Constantinescu Aurora 8.71, Hacmanec N. Elena 8.66. Rusescu Elena 8.65, Vasiliu Veturia 8.64, Constantinescu Dumitru 8.62, Harmagea Elena 8.59, Ciucianu S. Eugenia 8.56, Slăvescu Alexandrina 8.53, Filip M. Ana 8.52, Bolintineanu Margareta 8.51, Mutulescu I. Ana 8.51, Teodorescu Eleonora 8.49, Ştefă-nescu Ana 8.46, Păunescu Maria 8.45, Ivanovici An. 8.44, Iancu Elena 8.43, Rambu Voicu 8.42, Aramă Felicia8,37, Georgescu C. Ecaterina 8.34, Leonida Natalia 8.34, Davidescu Fevronia 8 28, Gheorghiu Alexandru 8.32, Cosmeanu Elena 8.24, Vasiliu Maria 8.23, Topescu Nicolae 8.19, Cas-tano Tereze 8.18 Constantinescu Eufrosina 8.16, Fratoştiţenu N. Elena
8.16,	Trocan S. Elena 8.14, Geor. Ionescu Ecaterina 8.14, Drăgănescu E-lena 8.12, Iordâchescu Elena 8.12, Parhon Maria 8.11, Focşan II. Şare-tina 8.10 Chihâescu Elena 8.08, Antonescu Ion 8,06 Costescu Iona 8.05, Bercariu Ortansa 8.03, Ditulescu Florea 8 03, Cota Aurela 8.02, Ionescu Constantin 8.02, Dumitreseu Ion 8.01, Mălinescu Constantin 8.00.
Costăchescu Ecaterina 7.98, Nicolescu Filoteea 7.94. Zăvoianu V. Eli-sabeta 7.93, Mironescu Ecaterina 7.91, Bojoiu I. Ecaterina 7.90, Ionescu D. Maria, 7.87, Neofit Constantin 7.87, Arhimandrescu P. Lucreţia 7.85, Bunescu Elisa 7 85, Vasiliu Elena 7.85, Manariu Laura 7.84, Simionescu Ecaterina 7.84, Moţoiu Eufrosina 7.83, Apostolescu Eleonora 7.80, Tebeica Nicolae 7.80, Coadă F. Clemenţa 7.78, Aricescu D. Constanţa 7.75, Picto-rian S. Elena 7.75, Angelescu Ecaterina 7.68, Georgescu Dumitru Constanţa 7.66, Moisescu Maria 7.66, Pionenu Elena 7.66, Hohor Ana 7.64, Crapatorenu R. Niculiţa 7.63, Constantinescu Stretia 7.62. Demetrescu Eraclia 7.62, Fratoştiţenu N. Eugeniu 7.61, Manoliu Emilia 7.61, Celus Lucreţia 7.60, Duca, Ecaterina 7.59, Lambrinescu I. Maria 7.59, Panaitescu D. Cristina 7 59, Ciudin Lucia 7.58, Danielescu Emilia 7 55, Eflimie Ana 7.55, Vartha Corina 7 52, Giuvaru Lucreţia, 7.51, Mihăilenu C. Elena 7.50, Danielopol Maria 7.49, Tistu Natalia 7.47, Chiloman D. Sofia 7.43, Petro-vicî Eugenia 7.41, Constantinescu Borcea Elena 7.39, Plesescu Elena 7.39, Pavel Varvara 7.38, Pândele Maria 7.37, Cîmpinenu Victoria 7 36, Gologan Maria 7.35, Pândele Elena 7.33, Eftimie Iona 7.31, Petrilian D. Maria 7.31, Pîrvu Clemenţa 7.30, Dinescu Ecat. 7.27, Mavrodinenu A. Natalia 7.25, Alexiu Estera 7.24, Anastasiu Maria 7.23, Foscalina Matilda 7 23, Georgescu Demetrina 7.29 Teodorescu Eugenia 7.20, Pătraşcu Coriua
7.16,	Brăila Elena 7.14, Leontinescu Olga 7.13, Teodorini Em. 7.13. Tistu Lucreţia 7.13, Oromolu P. Elena 7.11, Lăzărescu Caliopi 7.0', Martinescu Maria 7.05, Nicolescu Coliopi 7 05, Pantazescu Maria 7.05 şi Tataru Eli-sabeta 7.04.
UN CUVÎNT
Temelia căsătoriilor făcute din vanitate şi mândrie, se asemănă întocmai unei case de cărţi de joc.
www.dacoromanica.ro
1342
ALBINA
A. PBL
Societatea Clerului din judeţul Arge$ «Frăţia* rogă respectuos pe toţi 0nor. domni autori şi alte persone doritore de progres, să bine-voescă a dona din cărţile ce posedă, pentru biblioteca ce încă din anul trecut a înfiinţat conf. art. 2, aljn. e.
Mai face cunoscut, că şi fabrica de luminări de ceră curată de albine, cerută de alin. i, tot art. 2, a înfiinţat cu începerea trimestrului Aprilie, avend luminări de totă mărimea, garantate şi ştampilate, cu preţul de lei 6,50 chilo, pe loc.
Cărţile sau comandele, a se adresă preşedintelui, protoereul D. Lascar, Pitesci.
Comitetul.
*
Din anul espirat, 1898, după apelul ce-ani publicat în revista «Cassa Rurală», la acestă şcolă s’a înfiinţat o bibliotecă rurală cu numele «Biblioteca Rurală colonel D. Negel».
Primii cari ne-a încorajat sînt d-niî colonel Negel, Ionescu şeful gărei Miroşi, I. St. Scondăcescu Revisor şcolar.
Sub-semnatul în dorinţa de a forma un numer şi mai mare de volume, rog pe onor. d-nii autori să bine-voiască a contribui la acestă sfîntă ca-usâ, cât şi pe onor. organe de publicitate de a reproduce acest apel şi a ne trimite foile d-lor.
Alexandru Ciistu Roposcu.
învăţ, Surdulescl-Telcorinan.
MULŢUMIRI
In numele şcoleî, ce subsemnatul conduc şi ca interpret al elevilor mei, aduc căldurose mulţumiri: d-neî şi d-luî George N. Păianu, mare proprietar şi senator, care au bine-voit a da patru-rjecî 40 lei, pentru a se cumpără cărţi la elevii premianţi, din acestă şcolă. Asemenea şi d-luî M. Băltescu care a dat 15 lei şi N. Gaşpăr, 5 lei, tot pentru ace-laş scop.
Const. Evulescu. învăţător, BotescI, Mehedinţi
Sub-semnatul, învăţător din com. Aninosa,jud. Muscel, aduc la cunoscinţa publicului ţărei şi a tutulor făcătorilor de bine şcoleî rurale, urmâtorele : Domnul colonel Ion Petroianu, cu regimentul Muscel No. 30, făcănd un marş pin.ă la comuna năstră, in cjiua de 24 şi 25 Iunie, a bine-voit între altele a visitâ şcăla, pe care a vărjut-o nu numai ca clădire, dar a examinat şi elevii ei. Mulţumindu-se de răspunsul ile lor a luat iniţiativa ca împreună
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1343
cu toţi d-niî oficerî al regimentului citat, să ofere suma de lei 50 copiilor săraci, în scop a li se cumpără cărţi şi încălţăminte.
Dumnecjeu să le dăruiască sănătate şi ani fericiţi.
N. I. Marian.
Sub semnatul Paroh al bisericii Gighera, plasa Balta jud. Dolj, aduc prin publicitato mulţumirile mele, persdnelor mal jos notate, cari aă bine-voit a mă ajută pentru cumpărarea unui Orologiu marc, tipărit cu litere străbune, legat de noi în piele şi pânză:
Preotul I6n Gh. Bârsănescu, Moolae C. Dascălu, Ion M. Berceanu, Marin St. Benghea, Toma St. Pureărescu, toţi din parohia Gighera.
I. G. Bârsănescu.
*
Preot.
Sub-semnatul, aduc vii mulţumiri d-luî D. Domnescu, care a contribuit cu 150 c61e de hârtie pentru premii, la copiii şcdlelor din acesta comună.
*
I. I«liceanii.
Inv£ţ. Bodescil-Prccistoî, N6mţu.
Pentru diua de 29 Iunie d-niî şi domnele mai jos notaţi aii avut bunăvoinţă să contribue cu sume de bani pentru cupărare de cărţi pentru premii: Nicu Rusescu, Mitică Turnavitu, d-na Manda Mărgăriteşcu, Ion Istrătescu, Apostol Mazilu, Const. Mazilu, Ilie Mărgăritescu, Const. D. Fântânaru, şi Elena Drăghicănu.
Pentru care se aduc mulţumiri.
C. T. l'opescu.
Inveţâtor-diriginte.
*
D-l I6n Nicolescu, fotograf, soseua Jianu Bucurescî, şi preşedintele societăţii industriale «Curtea de Argeş,» oferind gratuit un număr de 32 broşuri «Albina,» spre a se distribui ca premii elevilor distinşi din acăstă comună, în numele şcolei, îi aduc căldurosele mele mulţumiri.
*•
G. Florescu.
Dirig. Vălsănescî, Argeş.
Următorii locuitori au dăruit şcolei din comuna Roşiori, diferite articole :
D-l Toma Anghelescu, d-l Mihail Anghelescu, şi d-l Iancu Anghelescu.
Pentru cari li se aduc mulţumiri.
C. Popescu.
InvSţ. com. Roşiori.
*
Domnii G. Socotănu, comerciant, şi C. Pretorianu, preot, ambii din com. Damianu, jud. Dolj, venind in ajutorul elevilor distinşi la învăţătură, cu cca-sia distribuire! premiilor, au oferit cărţi de studiu.
Pentru care ofrandă, demnă de Iotă lauda, în numele tinerilor mei elevi, exprim sincere mulţumiri, acestor onoraţi donatori, dorind a avă mulţi imitatori, cu asemenea fapte caritabile.
I). Epurenu.
Înv. com. Damianu, Dolj.
www.dacoramamca.ro
1344
ALBINA
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
D-luT I. Teodorescu, învăţător Broştenî, Sucăva. — Ambele abonamente sînt plătite: al biblioteceî de Minister, al d-v. de Casa M. S. Regelui.
D-luT Gr. Constantin, str. Militară 62, Galaţi.— Trimiteţi cu mandat poş-v tal pe adresa Administraţiei, nu vă costă de cât 25 bani şi nu se pierde.
D-luî Iosif Ianculescu, învăţător Cârcea,jud. Dolj.—Abonamentul d-v. pe anul al II-lea achitat cu chitanţa 11.244; din erore vi s'a trimis avis.
I. Popescu, învăţător Mosăcenî, Teleorman. —Idem, chitanţa 15.203.
Gh. I. Cârnu, învăţător Casimcea, Tulcea.—Idem, chitanţa 13.960.
I. Şet'bănescu, învăţător Necşescî, Teleorman.—Cu chitanţa No. 8.055 aţi plătit pe anul I de la 1 Oct. 97 pînă la 30 Septembre 1898, iar onor. Eforie a luat şi plătit abonamentul pentru bibliotecă pe ambii ani, deci pentru ce aţi plătit aţi primit.
D-luî Ion C. Marinescu, repetitor, şcola superiorâ de agricultură, Loco.— D-l Iăn Căruntu a trimes deja abonamentul pe anul curent şi i s’a liberat chitanţa 15.533 din 2 Iulie curent. Comunicaţi-ne ce facem cu cei 5 lei trimişi de d-v. pentru el? D-v. vi s’a eliberat chitanţa 15.618,
Pr. Iacob Constantinescu, Mihăescî, Muscel.— Abonamentul sf. vostre achitat cu chitanţa No. 15.363.
D-neî Eufr. Alicsandrescu, Tazlău, Nemţu.—Abonam. d-vostră achitat cu chitanţa No. 11.390.
Păr. D Nicolac, Blâjanî, Buzău. — Idem 13.953.
D-luî D. S. Popclea, com. Mihaiu-Vitezu, Ialomiţa. — Pentru anul al II-lea Păr. Popescu nu ne-a trimis nici un abonament.
D-lui B. Niţescu, com. Bertea, Prahova. — Anul I sînteţi aclutaţî cu chitanţa No. 6.773, trimeteţi pe anul curent.
D-rei Elisa Verceseu, Institutore, Focşani.— Cu mandatul No. 62 din 2 Noembrie 1898, aţi trimis lei 4, pentru care vi s’a trimis textul de pregătire. Vă rugăm deci trimeteţi abonamentul.
D-reiTMaria Apostol, Lăleştî, Tutova. — Cereţi-1 librăriei Stork din Bucurescî, Calea Victoriei, noi nu-1 avem.
D-lui I. Moman, învăţ. Gherghesa, R.-Sărat. — Anul I sînteţi achitaţi cu chitanţa No. 3.195, datoriţi anul al II-lea început lai Octombrie 1898. Nu intră în cadrul revistei nostre propunerea d-vostră, dar vom stărui la locurile competinte.
D-luî C. Ionescu, Brezoî, Vâlcea. — Abonamentul d-vostră achitat pe anul II cu chitanţa No. 13.925.
D-luî G. Moianu, Profesor, Bucurescî. — De ore-ce d-vostră aţi achitat abonamentul de două ori, cu chitanţele 11 013 şi 11.942, eu cea din urmă v’am achitat pe anul al III-lea care începe la 1 Octombrie 1899.
D-lui Nanulescu, profesor Alexainjj-ia.—Cu C. post. din 30 Iunie 1899. ne-aţî anunţat trimiterea a 50 lei pentru abonamente încasate de d-v. din anul trecut şi curent, v’am scris că nu s’a primit, am reclamat şi ni s’a comunicat că n’aţî depus nici un ban. Rugăm descurcaţi lucrurile, abonaţii reclamă, şi cu drept cuvînt.
Pr. Gh. Stefaniu, Coţofeni Dolj.—Abonamentul d-vostră achitat cu chitanţa No. 15.458.
D-l C. S. Nedeleanu, com. Nedelea Prahova.— Idem chitanţa 11.269, vi s’a trimis numerile cerute şi făcut mutarea.
www.dacaramanica.ro