Duminică, 4 Iulie 1899.
Anul II
No. 40.
REVISTÂ eh
APARE 1
Rkontmtnt, pe an în ţar* . . Lei 5 »	» 6 luni î n ţar*. > a
IvianuWrL*8'® ne
COWII
F Sarboviceanu
0.	Riilulescu-Snotrii 6. Coţbuo
1.	Qîescu P. Bulfu
ICĂ POPULARA
DUMINICA
menî, pe an în str&inât. Lei 9
mir.............L5 bani
ate se ard.
REDACŢIEI 6. Adamesou V. S. Moga
N.	Nioobeacu Const. C. Popi-Ţaţei Gr. Teodataiu.
Redacţia ţi Administraţia Str. Kfntulisa, So. 0.
s n vr a
Ion Kalinderu, Pentru săteni. - Grig. Teodossiu, Spiridu.şul.—Petre Popescu, Scrisdre către ţărani. — Victor Puiu, Portul naţional. — G. Bohorânu, Plante de cultivat în timp de secetă.—Marea.—Apa de băut.— V. S. Moga, Lăcusta călătore.—Nico/ac Bdrbulcscu, 6menil doritori de cultură poporului. — Grigore Prcdescu, Rapiţa.— TU. Popescu, Cantinele şcolare.— Irimia Popescu, Tratamentul Tignafeaulul. — Trestia de zahăr. — llie Barbu, Ce este?— Ion Costin, Conferinţe agricole.-Mulţumiri.—lnformaţiuni.—Apoi. — Bibliografie. —Preţul cerealelor din tlrgul Brăila. — Societatea pentru învăţătura poporului Român din Bucu-rescl.—Poşta administraţiei.
Ilustraţiuni: Spiriduşul (Ludionul). — Globuleţul de sticlă.—Mare. — Far. — Lăcustă. — Trestia de zahăr. I
I IST SOIUSrŢ A. RE
Adresându-ne prin scrisori personale abonaţilor remaşî
în urmă cu plata abonamentului, primim dilnic încu-
nosciinţărî de la un mare numer de abonaţi, că aă
achitat către diverse persone, cari au avut liste şi prin
cari au fost abonaţi.
>
Rugăm dar, personele car au bani încasaţi în numele nostru, să bine-voiască a ni-î trimite de urgenţă, petru a evită reclamaţiunî; cu atât mai mult, că unor abonaţi cari aă plătit, dar noi n’am primit banii nici măcar pentru anul trecut, li s’a suspendat trimiterea revistei.
Sperăm, că cel-ce au încast banii şi nu i-aă trimis încă, se vor grăbi a-I trimite, pentru a evită neplăceri atât pentru d-lor cât şi pentru noi.
«Albina II*	19 •
www.dacaromanica.ro
1250
ALBINA
PENTRU SÂTENl
D-l 1. Knlindoru, administratorul domeniilor Coronei, a adresat agenţilor acelei adminis-traţiuni urmfltorea importanţii circulară:
Domnule agent.
După informaţiunile ce avem, situaţiunea agricolă a ţării nu presintă nici o ameliorare simţită. Perderea fîneţelor şi a grâului e acum un fapt împlinit şi se prevedea deja atunci când v'am trimis cele trei circulărl de la 12 Maiu, 3 şi 15 Iunie a. c. De atunci nici starea porumbului nu sa ameliorat, din contră, aşa că din nenorocire putem să ne temem că şi acesta va da o recoltă forte slabă şi insuficientă.
Nu trebue să aşteptăm în neactivitatc ca evenimentele să ne surprindă, ci din contră, trebue din timp să lc prevenim şi să căutăm a îndreptă tot ce se mal pote îndreptă. De aceea v’am şi recomandat cu stăruinţă a combate neîncetat fatalismul aşâ de dăunător ţăranului român. Sînt sigur că aţi făcut apel la devotamentul luminat al preoţilor şi învăţătorilor, cum v’am povăţuit. Guvernul şi consiliile judeţene iau măsuri mari pentru a preveni sau a uşura suferinţele clasei rurale. Noi însă, care am fost tot-d’a-una cu drag călăusa şi povăţuitorul ţăranului, nu putem să nu luăm o parte de căpetenie la lupta în contra nevoel.
Pentru ca să iau la timp şi în plină cunosoinţă de causă încă alte măsuri lolositore, îmi veţi răspunde de urgenţă, după primirea acestei circulărl, dacă clupă o exactă constatare a si-tuaţiuniî şi a nevoilor în ocolul d-vostră, măsurile ordonate pînă acum au dat resultate satisfăcătore, dar mal ales ce mal este de făcut, după judecata d-vostră, pentru asigurarea hranei locuitorilor şi în special a vitelor pînă la recolta viitore.
Sciu că locuitorii cu totâ stăruinţa şi bună voinţa nostră, nu vor să urmeze întocmai poveţele nostre, aşteptând ca Pronia să schimbe lucrurile în bine. Ba mal mult, unii găsesc că cultura meiului sau facerea de frunrlare nu sînt măsuri nemerite.
Sciu că faţă de uscăciunea şi de tăria pămîntuluî, cultura meiului pote să întâmpine greutăţi. In privinţa strângerii frunzarului nu se pote obiectă nimic.
Firesce că nu vom pute scliimbâ de acjî pe mâine firea şi deprinderile ţăranului nostru, vă recomand însă a fi energic, în interesul lor, a fi neobosit şi a le arătă în chipul cel mal viu prăpastia în care sînt expuşi să cadă. Arătaţi-le mal ales, că faţă cu stăruinţa nostră, ne vom simţi moralicesce liberi de răspundere, dacă din causa inerţiei lor nu s’ar pute face tot pentru salvarea lor.
Ca cunoscătorii cel mal buni al localităţii unde representaţl
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1251
administraţia nostră, şi graţie plinei încrederi ce au ţăranii în intenţiunile nostre tot-d’a-una bine-voitore, sînteţi în măsură de a ne da indicaţiuni exacte. Aştept dar îndată răspunsul d-vostră.
Ion Kalimleru.
Administrator.
SPIRIDUŞUL
O mulţime de ţărani şi de orăşeni se strînsese la un bâlciii împrejurul unui scamator, care spunea că are pe spiriduşul uatr’un borcan mare de sticlă. Scamatorul strigă cât îi luă gura, că spiriduşul ghicesce ori-cuî ce i se va întîmplâ în viitor, câţi ani va trăi, ce fel de nevastă va luă, şi altele. Mă apropia! şi eti de mulţime, şi ce văcjuî? Pe o masă mică eră aşezat un borcan de sticlă grosă, astupat cu o piele de tobă. Borcanul eră plin cu apă văpsită. In apă eră un omuleţ de sticlă, roşu ca dracul, şi cu două cărne pe capul lui cel mititel. Omuleţul eră spânzurat de un globuleţ de sticlă. îndată ce vre-un om doriâ să-i gliicescă spiriduşul, după ce scamatorul luă rjece bani, spuneâ nisce vorbe neînţelese şi cu un beţişor apăsă pe capacul de piele.
Atunci vedeai că omuleţul de sticlă se scobără pe fundul borcanului, ca şi cum ar fi ascultat de porunca scamatorului.
Cel caro doriâ să-î vorbescă spiriduşul, primea de la scamator sau trăgeâ singur lin bilet, în care eră răspunsul necuratului din apă. Ceea-ce puneâ în mirare pe ţărani, ca şi pe orăşeni, eră mai ales cum diavolul cel mic ascultă de poruncă, şi cum, îndată ce doritorul îşi luă biletul, spiriduşul se ridică iarăşi în apă, ca şi cum ar fi isprăvit de vorbit.
Aprăpe nu eră unul care să nu crădă că omuleţul cel de sticlă e într’adevăr amestecat cu necuratul şi dau cu toţii năvală să tragă câte un bilet, care costă preţul unei jumătăţi de pâini sau al unui chilogram de mălaiu. Dracul trebue să scie cevâ, cjiceau ei uimiţi, la vederea drâcuşorului care se ridică şi se scoborâ în apă, după cum îi cântă scamatorul.
Eu nu mai puteam de ciudă vecjend atâţia omeni păcăliţi cum se cade de către un mofturos care nu găsesce un mijloc mai cinstit de traiu. Şi într’adevăr că el îşi câştigă pâinea cea de tăte «Jilele pe socotăla nesciinţei mulţimii.
Spiriduşul. (Ludionul.)
www.dacaromamca.ro
12?>2
ALBINA
Dacă spuseiu vorbele acestea, am mult temeiu. Globuleţul de sticlă, de care e atârnat aşa (Jisul spiriduş, e plin jume-tate cu aer şi jumătate cu apă. E ast-fel lucrat că împreună cu spiriduş cu tot să stea în susul apei. Lucrul acesta nu e greu de priceput. O plută, care e mai uşdră de cât o cătă-ţime de apă, mare cât ea, plutesce pe d’asupra. O bucată de fler, care e mai grea de cât o cătăţiine de apă mare cât ea, cade la fund. Cu alto cuvinte, globuleţul cu aerul, apa din el şi spiriduşul, cântărind cevâ mai puţin de cât o că-tăţime de apă, mare cât ele, plutesc în susul apei din borcan. Pricina plutirii lor o găsim în apăsarea apei de jos în sus, asupra acestor lucruri.
Globuleţul are într’o parte o găurice. Când scamatorul a apăsat cu băţul pe pielea borcanului şi a cjis vorbele neînţelese, aerul aflat sus, între piele şi apă, este apăsat. La rîndul lui apasă peste apa din borcan. Atunci intră puţină apă prin găurice în globuleţ, apăsând la rîndu-î aerul dinăuntru. Prin intrarea apei, orî-cât de puţină ar fi, glo-buloţul se face mai greu şi se lasă în jos cu spiriduş cu tot. Când scamatorul nu mai apasă pe capacul de piele, aerul de d’asupra apei nu mai apasă nici el. Atunci aerul din globuleţ împinge afară apa intrată. Globuleţul se uşureză puţin şi iată-1 ridicându-se iarăşi în partea de sus a borcanului. Vorbele scamatorului sînt flecuri, ca să facă lumea să crecjă.
Şi iată cum totă tărăşenia cu spiriduşul nu este alt-cevâ de cât un bun mijloc din partea scamatorului de a scote banii din punga ămenilor nesciutori de pricina urcării şi sco-borâriî drăouşorului de sticlă în borcanul cu apă.
Mai poftiţi şi pe viitor la spiriduş, voi, cari aţi crezut pînă acum că în borcanul de sticlă trebue să se ascundă vre-unul din feciorii lui Scaraoschi! Lăsaţi şi de acum înainte pe toţi scamatorii să-şî bată joc de banii şi de încrederea vdstră, cu o simplă jucărie de copii!!
Gris. Teodossiu.
Globuleţul <le sticlă.
VORBE VECHI
Judecătoriile sînt ca crângul de mărăcini, unde oile alergă de frica lupilor, şi de unde nu pot ieşi, fără a li se smulge lîna de pe spinare.
/<
www.dacoramaiiica.ro
ALBINA
1253
Scrisore către ţărani (i)
— In cestiunea socialistă --
Trăiau la oraşe aceşti socialişti, şi aci încetul cu încetul îşi croiră un culcuş unde mai veniră să se alăture şi alţi indivifii nesocotiţi şi fără căpătâiu, ce visau raiu pămîntesc fără pic de muncă şi de grijă.
Şi ca să se asemene cu fraţii lor venetici îşi lăsară chică lungă, îşi suciră perciuni pe lîngă urechi în jos şi îşi aruncară pe spate laibărul pînă în călcâiu şi în cap pălăria cu praful d’un deget pe dînsa. Asemenea farisei nu îndrăsniră de o cam dată să se arate şi ţăranului şi să-i înfunde capul cu tote ideile lor greşite. Ei se temură să vie în mijlocul vostru şi să-şi desvălue tot coprinsul dorinţelor lor nesăbuite, pentru că sciau bine ce-i aşteptă, dacă s’ar fi încercat la acesta. Străini, fără ţară pe care s’o iubescă, fără neam şi fără credinţă, trântori aî vremii de astădi, n’a-vură curajul la început să dea ochii şi cu voi, căci nu le-ar fi venit la socotelă să vă spuîe adevărul, atunci când voi i-aţi fi întrebat cine sînt şi ce voesc. Iată o clică de socialişti mai. .. îndrăsneţi intraţi într’un sat. Ei au luat-o in gât, au plecat de la oraş unde nu mai aveau încotro, au trecut câmpuri şi-au ajuns cu propaganda într’o comună bunicică. Cu ifosul lor mare, deştepţi din cale-afară pătrund în sat. Copiii se ţin droie după ei ca după urs.
— Voiţi să sciţi cine sîntem ? Ar fi început Negreanu (din Şvarţ) falnic, noi sîntem socialişti. Audit-aţi voi vre-o dată de acestă naţie ? O, da, Dumnedeu a trimis-o pe pă-mînt ca să mântuiască lumea. Sciţi ce scrie la cartea stîntă că va veni om, care vă va ridică din păcatul care aţi că-dut şi vă va mântui. Că prea s’a făcut lumea rea, prea unii sînt mari şi puternici şi alţi mici şi asupriţi, prea se urăsc şi se mănâncă omenii între ei, să nu se vadă om cu om, să nu audă Român de Nemţ şi de Ungur, şi să huiduiască pe bieţii Jidovi pe tote potecile. Ce sînt ei de vină că n’au casă nici masă, cum trebue, de n’au pămînt şi ţară, de sînt oropsiţi de toţi şi isgoniţî cin tote părţile. Omeni drepţi şi cinstiţi, muncitori şi plini de dragoste pentru totă lumea! neinşelâtori şi neintriganţi, fără nici o patimă şi cu duhul (l)
(l) Vecjî No. 39.
www.dacoromanica.ro
1254
ALBINA
Domnului în ei, Evreii (cărora li se mai dice şi Jidovi) de ce să n’aîbă şi ei parte de traiu. în lume, alături cu alte nemuri, de ce să umble de colea, colea, cu samarul în spinare, fără rost şi fără loc sub sore? Când ei merg în răs-boie şi se luptă ca toţi ceî-l-alţî soldaţi a ţărei, de ce să nu fie şi ei egali în tote? Că se dice că ovreiul dă mai mult îndărăt de cât înainte şi că se tace ghem înaintea glonţului ca să nu fie lovit, asta e dibăcia lui, că pote scăpă neatins şi că face tole chipurile să rămâie mai bine la bucătărie de cât să intre în focul luptei. Că, la drept vorbind, de ce adică să se ducă lumea şi să se omore pentru o bucată de pămînt ? Că ce, dacă mâine pămîntul n’o mai fi al meu, şi ţara o fi a Turcului, ori a Nemţului o trece la noi, unde e răul? Dumnedeu n’a lăsat ore pămîntul pentru toţi de o potrivă, ca toţi să se îndestuleze din produsele lui fără deosebire?
Dumnedeu n’a făcut ore pe tot omul după chipul şi asemănarea sa, cu aceleaşi nevoi şi cu aceleaşi dorinţe? De ce să ne urîm unii pe alţii? De ce să ne chemăm unii Români, alţii Ruşi, alţii Maghiari, alţii Israeliţi şi ce e mai rău încă şi Jidovi?
—	A, va să zică d-vostră aţi voi să fim la o laltă a-mestecaţi fără deosebire şi fără nici un rost? ar fi întrebat, cam supărat, Moş Ion din deal.
—	Apoi da, nici vorbă. Nu vă uitaţi la noi? Priviţi-ne, din cap pînă în piciore! Nu semănăm aidoma? N’avem acelaşi chip şi unii şi alţii? N’avem acelaşi sore ce ne în-căldesce şi acelaşi pămînt ce ne nasce şi ce ne înghite pe toţi la o laltă după morte? De ce să nu fim şi în viaţă toţi la un lei? Iată dorinţa nostră! Iată şi mântuirea vostră! Dumnedeu ne-a luminat pe noi şi ne-a îndreptat în mijlocul vostru ca să vă luminăm şi pe voi şi să ve arătăm calea mîntuirei. Dacă suferiţi adi, e că unii sînt prea bogaţi şi alţii prea săraci, e că aţi cocoţat în fruntea vostră un chip puternic care vă suge şi n’are nici o milă de voi, că vă duce cu grămada la luptă, ca să vă omorîţi cu streinii şi sâ-i scăpaţi tot pe ei, pe cei bogaţi. Să munciţi vecinie pentru ei, iar voi să răbdaţi şi să trăiţi în sărăcie şi suferinţă. Nu, noi nu mai dorim acesta. Dorim să fim toţi de o potrivă în lume. Să nu mai fie sărac şi bogat. Să nu să mai audă de Român, Ungur, Rus, Neamţ şi Jidan, ci să
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1255
fim toţi cetăţeni ai unei societăţi mari în totă întinderea acestei ţări. Un singur neam, o singură suflare, o singură clasă, de omeni, cu aceleaşi drepturi, cu aceleaşi datorii, fără cap încoronat, lără armată, fără nici una din bazaconiile ce vedeţi adî în lume: iată dorinţa nostră!
—	Şi ce să facem noi, acuma? ar fi mai întrebat cu grabă Moş Ion, care începuse să pricepă planurile ascunse ale socialiştilor.
—	Lăsaţi-ve de lucru, lăsaţi proprietăţile vostre, pă-răsiţi-ve casele şi familiile, veniţi după noi să surpăm acestă clădire de stat, să punem tot la mijloc, al nostru şi al vostru, să nu mai fie nimic proprietate a cui-vâ, să remâie tote averile ale societăţii, care să ne arate ce să facem, cum să muncim, câte ore pe di de lucru, câte de petreceri; să ne strângă pe toţi la o masă mare, unde să mâncăm împreună din aceeaşi strachină. . .
—	Cum, chiar din aceeaşi strachină, cu Letinul, cu Jidovul?
—	Apoi da. Atunci tote, sînt cu putinţă. Legi d’astea rele nu mai sînt. |.Omenii nu se mai căsătoresc. Femeile sînt ale tuturora. N’o să mai duceţi grijă mare ca să strîn-geţî stare pentru copiii voştri, căci copiii sînt ai societăţeî.
—	Şi copiii n’ar mai fi ai noştri?
—	Apoi, vedeţi bine! Societatea se îngrijesce de ei. Femeile după ce nasc îşi duc copiii la societate şi ii dau în grija doicilor, iar ele merg la lucru, alături cu bărbaţii. De ce să nu fie temeea egală cu bărbatul? Ele nu-şi mai pot vede copiii, fiind-că societatea îi amestecă, îi cresce împreună, Românii cu Ungurii, cu Ovreii la o laltă, fără nici o deosebire, să nu se mai scie unii de alţii, să se amestece, să iasă un singur neam de omeni... ■
—	Ajunge, ajunge! Opriţi-ve, spirite diavoleştii ce sînteţi, o, chipuri negre şi uriciose, periţi dinaintea nostră, duce-ţi-ve unde popa nu tocă, în pustiuri, unde clopotul nu sună! Audi, să ne amestecăm, să ne spurcăm nemul, să ne jido-vim copiii... O nu, nu, nici odată, iugiţi, periţi din faţa nostră. Iartă-ne, Domne, ce-am făcut? Ce-am greşit?
Să aducă un popă să slujescă în casă, să facă sfeştanie, să afume cu tămâe tote colţurile atinse.
Şi clica de socialişti n’ar fi sciut în cotro s’apuce, să fugă, să scape de resbunarea aprinsă a vostră, când i-aţi
www.dacaromanica.ro
1256
ALBINA
fi audit desvălindu-şi tote planurile lor ascunse, pe care se întemeiază pretinsa lor dragoste pentru poporaţia sărăcită şi asuprită. Eî s’ar fi prins cu vorba, în dorinţa lor nesocotită de a vă atrage cât mai repede în cursele lor. Au greşit de v’au spus totul, şi greşala asta n o s’o maî facă nici odată. De acuma în colo cu greu o maî pute Jcine-vâ pătrunde în fundul inimeî unui socialist, când el va cerca să atragă în parte-i un individ nefericit. Eî au cuvinte pregătite cu două înţelesuri când voesc să încurce lumea, s’o atragă în mrejile lor periculose. Dorinţa lor ascunsă, planurile lor nesăbuite nu le descoper, fiind-că sciu bine că dacă ar trebui să fie sinceri n’ar maî pute fi un minut socialişti. Acestă droie de streini fără nici un căpătâiu goniţi din ţările lor care n’au putut să-î mai adăpostescă, chipuri ipocrite şi prefăcuţi din cale afară, se îndesară în ţară şi găsiră sprijin mare în ovreii noştri, fără patrie şi fără lege, pentru a căută să pună la cale planurile lor asemenea de procopseă. Şi cer în ţara nostră, pe care am ţinut-o cu sângele strămoşilor noştri, cer ca să se pună alături cu noi, să aibă aceleaşi drepturi, să aibă aceleaşi dorinţe, să punem totul la mijloc, să le deschidem braţele, să-i punem în familiile nostre, în casele nostre. Cum să nu le vină lor la socotelă şi să tot facă la socialism în ţara altera, când sciu bine că ei n’au nimic ce pierde. Căci, ia fă-te a-1 întrebă puţin pe tînărul socialist cu perciunii răsuciţi pe lîngă ureche: «Bine, vreţi socialism, vreţi egalitate, vreţi să punem la mijloc avutul nostru, pămînturile nostre, ţara nostră; să vă deschidem uşile şi să vă primim in sinul nostru? Dar ia fă bine şi spune-mi, voi ce ne aduceţi în schimb? Unde e moşia pe care o părăsiţi, pentru a o amestecă cu a nostră 1 Care e numele ţărei vostre pe care voiţi s’o uniţi cu a nostră? Care e nemul vostru, ce trecut are acest neam, ca să merite să se amestece şi să se facă acelaşi sînge cu al nostru? Ce perdeţî voi ca să câştigaţi atâtea bine-faceri?
— Ce să vă dea? Dar au ore ce să vădea? Dar cei-a făcut ne ei ca să se facă socialişti? Tocmai lipsa de moşii, lipsa de patrie, lipsa de neam mai ales.
Şi voi să vă lăsaţi ţara pentru a o da streinilor? Să-i primiţi alături şi să-i faceţi egali cu voi? Ei bine sciţi ce se va întâmplă? Astădi vor săpâ alături cu voi, şi vă vor
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1257
asurdi cu palavrele, mâine vor strânge bucatele tot cu voi, şi pe nebăgate de semă vor mai trage puţin spuza pe turta lor, poi-mâine îşi vor face socotela, în vre-un colţ de beciu, şi-or vedea că nu prea merge cu treba asta şi vor croi planul să începă iar afacerile.
(Va urma)	Petre Popescu.
PORTUL NATIONAL
înt părţi ale ţării în care satele se vor fi găsind din fericire întru cât-vâ pe o posiţiune mai bună, din bre-care puncte de vedere, do cât cele din cea mai mare parte a ţării, în cât se pbte ca cele (Jise mai jos să nu le privescă aprope de loc; cu tbte acestea, ţinend semă de faptul că în acestă revistă se expun cestiuni privitâre şi în folosul chiar a unei mici părţi din poporul nostru de la sate, de aceea e de trebuinţă a se aduce la cunoscinţă tot «celor doi factori luminători ai poporului» şi cestiunea readucerii portului nostru naţional prin părţile pe unde astă-dî nu mai este, sau e pe cale de a nu mai fi.
Fie-care naţiune, după cum are o limbă a sa proprie, moravurile şi obiceiurile sale proprii, tot aşa are şi un port al său propriu, prin care se dcosebcsce, mai mult saii mai puţin, de cele-l-alte naţiuni.
Şi noi Românii avem un costum al nostru moştenit din strămoşi; frumos, mai frumos mult ca al altor naţii! Cu tbte acestea, cu durere trebue să mărturisim că — mai ales în Moldova — el e înlocuit cu altul care nu e, măcar pe departe, nici naţional, dar nici după mofturile streinătâţiî sau ale aşa numitei mode!...
Lăsând la o parte localităţile de la munte unde, mai mult sau mai puţin, tot se mai văd hore strălucind la razele sb-relui ce cad pe fluturii aurii de pe hainele şi cămăşile cusute cu altiţe tricolori în care sînt îmbrăcaţi flăcăii şi fetele ce jbcă, în restul ţării, femeile şi fetele, în unele părţi şi bărbaţii, pbrtă haine făcute din cituri şi alte materii de rea calitate cumpărate de pe la jidani.
Cum că avem un port din cele mai frumăse nu trebue să fie nici o îndoială, de bre-ee nu numai simţul frumosului însuşi ne spune acesta, dar şi altă lume atestă acest adevăr. Aşâ bunăbră, în streinătate, nu de mult, la un bal dat în lumea înaltă, dbmnele erau îmbrăcate în costume aparţinând diferitelor naţiuni. Eî bine, costumul nostru românesc a fost
www.dacoroinamca.ro
1258
ALBINA
cel maî mult admirat, iar domna ce-1 purtă a fost alesă regina balului. Pe la băile din streinătate, unde se adună dmenî din întrega lume, costumul naţional românesc e de asemenea fdrte mult admirat la ddînnele române ce îl pdrtă. De multe ori buna ndstră Regină, Alteţa Sa Regală Principesa Maria şi multe dâmne din societatea înaltă din ţara nostră simt o mare plăcere să se îmbrace în costume naţionale.
De ce dar, un lucru propriu românesc, strămoşesc, şi atât de frumos, care a devenit a<jl pentru mare parte din satele nâstre o raritate, să nu devină iarăşi lucru obicinuit cum a mal fost?
De ce Româncele să porte haine făcute din resturile citurilor ce nu se pot vinde pe la oraşe, sau din alte feluri de materii rele, a câte 20—35 bani metru, şi să nu porte haine ţesute, cusute, făcute de propria lor mână? Ce sînt tulpanele ce le portă româncele pe cap de culori fără nici un gust şi de rea calitate? De ce, prin unele părţi, ţăranii portă haine făcute din un fel de rips jidovesc, croite largi şi cu încreţituri de nu aduc nici a şalvari turcesc!, dar nici a haine nemfescî, şi n’ar purtă iţarl frumoşi şi cămăş' frumdse făcute de casă?
E de dorit ca în acele părţi, măcar pe la sărbători, să se vadă purtat costumul nostru naţional. Acăsta s’ar pute face.
Cea întâiu pildă ar pută-o da învăţătorul şi soţia sa, în-veţătdrele, cum şi ămeniî cu dare de mână din comună. Prin acăsta s’ar da un avînt industrie! casnice atât de decădute în (jiua de astăţll; s’ar da un îndemn cultivări! gândacilor de mătase şi s’ar da o ocupaţiune mult folosităre femeie! de la ţară.
Se cuvine deci preotului ca prin cuvînt, iar învăţătorului ca prin cuvînt şi faptă, să lucreze amândoi la desvoltarea simţului frumosului în poporul de la ţară către tot ce e adevărat frumos, către tot ce e adevărat bun şi adevărat naţional, dec! şi la desvoltarea gustului de a purtă vechiul şi frumosul nostru port naţional.
Iată încă un punct de activitate pentru cel doi luminători aî satelor, care—împreună cu altele—le vor aduce încă un punct de mare merit din partea naţiune!, dacă îl vor îndeplini după cum se cade.
Victor Puiu.
Inveţător.
DE ŢINUT MINTE
Averea e ca o baltă; cum îi faci un şănţuleţ, totă se scurge.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1259
Plante de cultivat in timp de secetă
eceta de care aprdpe ţara întregă a suferit încă din tdmna sinului trecut a făcut să se piarcjă cu totul re-serva de umiditate, din pămînt; din acestă causă semănăturile în general şi feneţele, mai cu semă în părţile de câmp ale ţăreî, sînt în mare parte pierdute.
In multe localităţi dupe şesul Dunărei, nu se va pute obţine nici semînţa pusă în pămînt şi vitele nu au ce pasce.
Acestă calamitate am mai vec}ut-o în anul 1866, când unii locuitori în lipsă de hrană mâncau pămînt, ierburi, pînă şi cârpe, pe cari adesea le constatau doctorii în abdomen, cu ocasiunea autopsiilor ce erau chemaţi a face indivizilor cari, reduşi la cea mai negră mişerie, se hrăneau cu aseminea alimente, din care causă muriau.
Astăzi acestă temă este dispărută. Graţie drumurilor de fier, cereale pentru hrana omenilor se vor pute aduce ori de unde, căci reserve în ţară avem suficiente. Pentru hrana vitelor însă, lipsa va fi greu simţită, căci reserve de fen şi alte furagiurî nu avem: 1J fiind-că în agricultură la noi li-veZile artificiale sînt fdrte puţin introduse, acestea ar produce cantităţi duple şi triple de furagiu ; al 2-lea, fiind-că în Muntenia, în exploataţiunile rurale, sistemul de cultură în aso-ciaţiune cu ţăranii nu reclamă de cât mici provisiuni de nutreţ, pentru puţinele vite de care se servesc arendaşii şi proprietarii.
In părţile Moldovei, unde agricultura se face cu vitele şi mijldcele exploatatorilor şi unde pe lîngă vitele de muncă sînt tamaslâcurî de vaci şi boi, herghelii de cai şi turme de oi, lipsa de furagiu va fi şi mai mare.
Pentru a înlătură acest reu, ar trebui ca semănăturilor de mohor, paring, meiu şi hrişcă, să li se dea cea mai mare întindere, mai cu seină acolo unde lipsesce nutreţul vitelor.
Aceste plante au o desvoltare fdrte repede; cosite la timp, constituesc furagiu fdrte bun pentru hrana vitelor în timpul îerneî.
In timpii secetoşi, semănătura care merită cea mai mare atenţiune, este hrişcă. Acăstă plantă, ale cărei seminţl servă şi pentru hrana omului, cresce repede şi se desvoltă bine chiar în pămînturile sărace şi de multe ori pe timpul cel mai secetos când se cultivă pe terenuri mai fertile.
In lunile Iulie şi August, când albinele pe câmp nu mai găsesc nici o floricică, hrişcă la acestă epocă fiind înflorită, le procură hrană cu abondenţă.
Hrişcă ajutată de puţină ploîe la înflorire, produce o can-
www.dacoramamca.ro
1260
ALBINA
titate de sămînţă care întrece de multe ori, resultatul ce am pute obţine din cultura popuşoiuluî, orzului şi ovăsuluî.
Hrişcă se exploatezâ la noi pentru Galiţia. Ea formăză aci basa hranei populaţiunei sărace.
Paiele de hrişcă sînt mai puţin tari de cât cele de grâu, orz şi ovăz, sînt mai frumose şi vitele le preferă.
G. Bohoreanu.
MAREA
întem pe o stîncă înaltă, ale cărei picidre le scaldă marea.
De la întâia privire ne uimesce întinderea cea nes-fîrşită a apei, care în depărtare pare că se unesce cu cerul.
Dar să ne gândim Ja tdte mările şi oceanele pămîntuluî: trei din cinci părţi ale suprafeţei sale sînt acoperite de apă şi numai două de uscat!
Pe mare, valurile cele azurii, verijii şi câte odată purpurii vin unele după altele, spărgendu-se de stâncile de la ţărm. Une-orî, ele se aruncă pînă pe cdstă, lăsându-şî spuma lor cea albă. Pe luciul mării sînt jocuri nesfîrşite de valuri, cari se văd în fle-care minută.
Lîngâ noi, valurile sînt liniştite şi vîntul trece fără să se oprăscă ; în apropiere, vînturi furidse pun în mişcare suprafaţa apei; dincolo se simt fierberi grozave, pricinuite de vulcanii cari varsă foc sub undele mării; iar mai departe se văd viitori, pe care corabia le ocolesce.
Adese ori, vînturile deslănţuesc furtuni mari, ce ridică munţi de valuri. Câte vapdre şi corăbii nu pier atunci!
Să urmărim spectacolul mării într’o ndpte de vară. Ve<Jî atunci valurile în flăcări, şi crecjî că s’a aprins apa. E atât de frumdsă acesta privelişte! Tei, faţa mării strălucesce qa o pânză aprinsă; iar mai într’o parte se arată lumini albe ca argintul sau galbene ca pucidsa. Din când în când se văd alunecând pe suprafaţa apei globuri de o lumină roşietecă: jocuri de foc. Alte-orî, marea pare înfăşurată într’o lumină mişcătore, ce se pierde tocmai la orizont.
Prin mări trec cursuri repeeji de apă, numite curenţi mărim. Curenţii nu ies nici odată din matca lor, care pare mai neschimbătore de cât a fluviilor.
www.dacoromamca.ro
www.dacoromanica.ro
Mare
1262
ALBINA
Pe malurile mării se află adesea câte un far, care lumi-
neză ndptea, arătând corăbierilor drumul ce trebue se urmeze.
Sînt şi mări îngheţate. In aceste mări se văd munţi de ghiaţă, grămădiţi unul peste altul. Privindu-Î din depărtare, el se asemănă cu nisce clădiri de marmură albă, despre care amjim numai în basme. Une-orI, aceşti munţi se sparg şi cad sgomotos în mare. Valurile se mişcă atunci înfricoşat şi corăbiile, ce trec prin apropiere, sînt în mare pericol. Chiar sloiurile, când se isbesc între dînsele, fac un sgomot aşâ de asurcjitor, că nu se mal înţelege vorba a doi omeni.
E mal frumos când sorele se oglindesce în aceste locuri singuratice. O strălucire orbitoro se restrânge de la sloiurile de ghiaţă şi locuri întregi se ved colorate în tote feţele Stoluri de paseri albe sbbră pe d’asupra ghieţurilor; iar din apă se aude suflarea unei balene. Pe sloiuri plutesc urşi albi, cari locuosc în culcuşuri de ghiaţă; la marginea lor însă îşi arată capul său fioros vre-o focă ori vre-un leii de mare. Multe ghleţurl plutitbre din mările de Nord sînt purtate de valuri către ţinuturi mal calde, unde se topesce.
Far.
APA DE BfeUT
Băutura cea mal sănătdsă şi cea mal întrebuinţată este apa. De aceea e bine să cundscem când e bună sau nu, de băut.
Apa bună de băut e limpede, rece, fără coldre, fără miros şi are gust plăcut. In ea legumele fierb uşor. Apa cea mal bună este cea de isvor. Şi apa de puţ e bună, dacă nu e sălcie şi dacă în jurul puţurilor nu sînt locuri nesănătdse. Rîurile, cari trec mai cu semă prin oraşele mal mari, ne dau o apă rea şi vătămătâre sănătăţii, din causa murdăriilor ce cuprind. In acest cas trebue să filtrăm apa, prin nisce aparate numite filtre. In lipsa lor o putem curăţ! fierbend-o sau bătend-o cu piatră acră.
Corpul nostru are în tot-d’a-una nevoie de apă. Să nu bem însă prea multă apă de odată, mal cu semă când sîntem în fierbîntaţî; căci s’au v6<Jut 6menî îmbolnăvindu-se şi chiar murind, din acestă causă.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1263
LĂCUSTA CĂLĂT6RE
cestă insectă face parte din ordinul or-topterelor şi se numesce călătore, fiindcă călătoresce dintr’o ţară într’alta.
Acestă insectă câte odată plecă în societăţi numerose de prin nordul Afri-ceî, aşa în cât întunecă chiar sorele, şi pe acolo pe unde trece nu lasă de cât pămîntul sterp de orî-ce semănătură.
Larva de lăcuste când iese din ou, n’are aripe, aşa că în acestă stare se pote stârpi mai uşor, îndată ce-î cresce aripele, stârpirea devine forte anevoiosă.
Se scie că pe unde trec lăcustele, sărăcia bate la uşă, dacă nu chiar fometea. Ele aduc mai mare rău semănăturilor chiar de cât seceta, fiind-că de la secetă se mai pote scăpă ceva din semănături, pe când din gura acestor insecte nimic, căci ele sînt forte mâncăcîose.
Deci, trebue căutat a le stârpi, sau în stare de ou, sau în stare de larvă.
Se scie că lăcustele îşi depun ouăle în pămînt, unde stau adăpostite în contra agenţilor atmosferei pînă primăvara prin luna lui Aprilie şi Maiu, când pămîntul fiind destul de bine încălzit de razele so-reluî, ouăle se clocesc, din ele ies larvele, şi după cum am $is, le lipsesc numai aripele, în colo, ele ce asemănă cu părinţii lor.
Pînă astăzi nu se cunosc de cât 2 mijloce de a stârpi ouăle:
1.	Când locul unde lăcustele şi-a depus ouăle, nu este mlăştinos, este bine a-1 ară tomna, ca ast-fel cele mai multe ouă fiind expuse influenţei aerului sînt atacate d’un fel de mucigaiu, care le distruge cu totul. In timpul îerneî, frigul d’asemenea le pră-pădesce cu totul.
2.	Daca locul este mlăştinos, se lasă turme de rîmătorî (porci), să se plimbe prin ast-fel de loc.
www.dacaromamca.ro
1264
ALIiiNA
Rîmâtoriî ca de obiceiu, scormonesc pămîntul cu rîtul lor, şi ast-fel dând de 0116 le mănâncă, orî pu-nendu-le în contact cu aerul prin scormonirea pă-mîntuluî, să prăpădesc după cum am veţlut.
In stare de larvă, sînt maî multe mijloce de stîr-
pire, însă cel maî practic este a le adună dimineţa când sînt acoperite cu rouă, cu o mătură şi de a le face grămezi grămezi, a le acoperi cu paie şi de a da foc paielor. Al doilea mijloc este a le opri în mersul lor, de a face şanţuri, în cari adu-nându-se maî multe, nu Lăcustă.	pot eşi repede, aşa că se
pot adună cu mătura, sau cu o lopată, grămezi grămezi şi le dăm foc cu paîe. Acest mijloc de stâr-pire se întrebuinţezi, şi la noî în Dobrogea, jud. Tulcea, unde lăcustele apar în fie-care an regulat.
Se crede că aceste lăcuste, la noî în Dobrogea nu se vor pute stârpi nici odată, de ore-ce ele ne vin din Rusia, unde nu se iau destule măsuri de stârpiro după cum se iau la noî. De aceea aceste lăcuste, în fie-care an ne dau de lucru pentru a le stîrpî, căcî dacă nu s’ar luă ast-fel de măsuri, s’ar pute ca în doî ani de (,lile să se umple totă ţara, aşâ în cât orî-ce semănătură să fie zadarnică.
Lăcustele au rămas proverbiale în tote ţările pe unde din nenorocire ati putut trece. La noî în ţară, sătenii noştri ca şi orăşenii sînt obicinuiţi a compară pe omenii lacomi cu lăcustele, şi se <jice: sînt ca nisce lăcuste; iar despre străinii, cari inundară ţara nostră (,lic: vin ca lăcustele, ca să facă averi căcî în ţara lor nu pot să trăiască.
In nordul Africeî unde lăcustele sînt de baştină şi prăpădesc pînă şi cel din urmă fir de erbă, locuitorii le omoră şi fac din ele un fel de prăjituri cu cari se hrănesc.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1265
La noî în ţară este un fel de lăcustă, numită de iarbă sau căluşel. Acestă lăcustă se deosebesce de cea că-lătore, pentru că corpul eî este maî gros şi mal puţin lung şi de culore maî verde, atât corpul cât şi cele 4 aripi.
Acestă insectă are o gură forte puternică, din care causă unii săteni, o întrebuinţeză la scoterea negilor dupe mâînî sau dupe corp. Când acâstă insectă este apropiată cu gura de un neg, este smuls de pe corpul omului cu rădăcină cu tot, cu o iu-ţelă de necrezut.
Am vă^ut odată, cum la o copilă de şese ani, o ast-fel de insectă, a scos 7 negi, din mijlocul buzei interiore, fără ca copila să sufere ceva» din acestă operaţie a acestei insecte. Deci pe când lăcusta călătore, aduce mare rău agricultureî, pe atât lăcusta de iarbă sau căluşelul, aduce folos omului în unele operaţiuni destul de delicate, după cum am vă^ut. Căci la un neg, deja infrăţit şi crescut tocmai la partea de sus a buzei, a întrebuinţa la stâr-pirea lui apă tare (acidul azotic), orî cuţitul, ar fi un lucru forte delicat şi forte greu. Pe când lăcusta de iarbă, face acestă operaţiune forte repede, sigur şi fără parale.
V. S. Moga.
Omeni doritori de cultura poporului!
In (Jnm de 19 Maiu a. c., d-1 I6n Kalinderu, administratorul Domeniului CordneT, a visitat şcdla rurală din comuna Meri-Petchiî, jud. Ilfov.
Cu o mare bună-vcinţă şi ca în tot-d’a-una d-1 Kalinderu s’a interesat în de-apr6pe de mersul şcbleî, chestionând pe elevi şi, prin poveţe frumdse, îndemnându-I la muncă spornică.
Tot cu acestă ocasiune, d-sa a dăruit elevilor un număr de 16 cărţi: «Cultura albinelor şi cultura pomilor roditori» cum şi 13 portrete ale M.M. L.L. Regelui şi Reginei.
«Albina II>	SO
www.dacoromanica.ro
1266
ALBINA
Dea Dumnecjeu ca interesul viu, ce d-1 Ion Kalinderu portă şcălel poporului, să fle imitate câţ de mal multe persdne, ca ast-fel şcdla mal uşor să-şî atigă scopul.
Nicolac Bărlmlescu.
RĂPI Ţ.A
apiţa este o plantă oleiferă, cultivată pentru seminţele sale, din cari să estrage uleiu mineral. Paiele rapiţel fiind băţose se întrebuinţeză numai ca aşternut la vite şi pentru foc.
Rapiţa se pote cultivă în localităţile unde reuşesc cerealele de tomnă.
Pămîntul pentru rapiţă trebue arat adine şi de mal multe ori, căci un pămînt arat numai la suprafaţă suferă la secetă. Ea cresce bine în ogor, după plante cultivate pentru nutreţ şi după cereale, dacă pămîntul nu este prea buruenos. Gu-noitul pămîntulul trebue făcut de timpuriu spre a se îngropa cu prima arătură.
Avem 2 varietăţi de rapiţă: de tomnă şi de primăvară. La noi nu reuşesce de cât semănată tomna.
Semănatul trebue făcut în urma unei ploi, ca seminţele să potă răsări bine. La semănatul răpiţi! trebue observat a nu se da prea desă, căci atunci nu se desvoltă bine. Timpul cel mal favorabil pentru semănatul răpiţi! este de la
I—	30 August. Cantitatea de semînţă trebuinciosă la pogon este de la 6—8 oca prin împrăştiere, iar sămînţa în rîndurl cu maşina 3—6 oca. Semănatul rapiţel prin porumb la sapa
II-	a, după cum se obişnuesce în unele localităţi ale ţârii, nu reuşesce bine şi nici nu pote face parte din o cultură sistematică.
După semănat, se grăpeză şi tăfalogesce, dacă pămîntul este prea afânat
Pentru ca rapiţa să potă resista la frigul de la începutul iernii, trebue să aibă rădăcina de mărimea ridichii de lună.
Când rapiţa este tînără este mâncată de pureci. Acesta se întâmplă în anii secetoşi. Primăvara este atacată de nisce verml care-i rod foile şi trunchiul, încă tinere. Aceşti verml
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1167
nu pot atacă rapiţa, dacă pămintul este gras, căci plantele iau o mare desvoltare.
Cea mai importantă lucrare este stringerea, căci ne avend timp favorabil la secerat se perde cu desăvirşire totă recolta. Când se apropie timpul coptului, trebue a examinâ lanurile cu răpită în tote dilele, căci o di coce atât de mult rapiţa în cât cea mai mare parte rămâne pe câmp. Când unele bobe sînt roşii şi cele din tecile de jos au început a înegri, trebue să secerăm rapiţa. Când avem o cultură întinsă, nici nu trebue să aşteptăm acest punct; ci începem şi mai timpuriu, adecă îndată ce unele bobe au schimbat culorea din verde în roşiatică.
T
Seceratul trebue făcut numai dimineţa pînă să ia rouă, sera şi în timpul nopţii, căci în timpul dileî se scutură multă. Pînă la cocerea completă ea trebue lăsată în snopi sau în clăi punendu-se cu spicele în nâuntru.
La căratul rapiţii la arie, trebue a pune zâblae pe cară spre a evită orî-ce perdere; iar snopii trebue puşi cu spicele înăuntru şi cotorele afară.
Treeratul rapiţei se face cu maşina, cu cai sau se bate cu mâna. Un pogon pote să ne dea 8—15 hectolitri; semînţa conţine 40—50% uleiu; iar turtele rămase după extragerea uleiului se întrebuinţeză pentru hrana vitelor. După rapiţă se pot semenâ cereale de tomnă.
Grigore Predescu.
CANTINELE ŞCOLARE
»
Sînt mari şi multe folosele igienice şi de progres intelectual şi moral, cari decurg din înfiinţarea instituţiunel caritabile a cantinelor şcolare. In majoritatea satelor din ţară se simte o necesitate imperiosă pentru înfiinţarea cât ma! urgentă a unor asemenea asii urî, ospătăril şcolare; .şi maî ales acolo unde centrul şcolar are o rază mal mare şi cătune depărtate.
In asemenea categorie se găsesce centrul şcolar din Drajna-de-jos, care coprinde cinci cătune depărtate.
înfiinţarea unei cantine la şcola ce o dirijez se impune.
Pentru a realisâ îndeplinirea acestei cerinţe, am făcut apel la tote personele mal notabile, cari ml-au oferit concursul d-lor la lacerea unul bal cu tombolă în folosul cantinei şcolare; de aceea le aduc aci vil mulţumiri.
In primul rînd, d-neî Elena Creţulescu, proprietara moşiei
www.dacoromanica.ro
1268
ALBINA
Drajna-de-jos, care a primit cu bună-voinţă să presideze comitetul de organisarea serbărel şi ne-a oferit imediat suma de leî 100, şi pentru tombolă câte-vă obiecte de valore.
Apoi d-lor Iancu Gănescu, intendentul domne! Creţulescu; St. Tomescu, advocat; Ionescu, medicul plaiului; Luca Fortunatu, silvicultorul plaiului; Ion S. Popia, comerciant din Văleni; d-ra Elena Pr. D. Median.
D-l sub prefect al plaiului, d-1 G. N. Butoiu, primarul comunei şi Preotul Median, asemenea ne-a dat tot concursul posibil.
D-niî comercianţi şi proprietari din Văleni cu domnele, aii cumpărat cele mal multe bilete de bal şi de la tombolă şi ne-a oferit cu multă bună-voinţă, cea mal mare parte din obiectele pentru tombolă.
Tuturor acestora, li se cuvine cu drept cuvînt tot meritul pentru buna reuşită a acestei serbări cu scop filantropic, care a produs aprope 600 lei, dintre care 240 numai de la tombolă.
Tli. Popescu.
Diriginte, Drajna-de-jos, Prahova.
Tratamentul tignafesuluî
spus că tignafesul de regulă nu se vindecă; reese prin urmare că nu trebue să ne aş-teptăm mult de la cele ce se vor arătă, rela-r.) tiv la tratamentul lui.
înainte însă de a înşiră lecurile ce s’au dat pentru vindecarea nădufului, vom spune că cel mai bun sfat ce s’ar pute da marilor şi micilor crescători de animale, este de a le îngriji ast-fel în cât să înlăture producerea tignafesuluî.
E mai înţelept şi în acelaşi timp maî uşor a preveni o bolă de cât a o lecui.
De multe orî o mică nepăsare din partea nostră, face ca calul sănătos, să se îmbolnăvescă, să moră chiar sau să rămâîe cu un beteşug care să-l puie în neputinţă de a îndeplini munca ce cerem de la el. Şi din contră, cu puţină luare aminte în cres-cerea, starea de curăţenie a grajdului, hrănirea şi punerea la serviciu a lirî, putem a-1 feri de boli şi în special de tignafes, avend ast-fel un animal care ne umple ochii când îl privim în curte, sănătos şi
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1269
în stare de a contribui la uşurarea nevoilor vieţeî nostre.
Vom feri caii de tignafes, ţinendu-i în grajduri curate, nepunendu-i la serviciu prea de tineri, neîn-cărcându î cu poveri peste putinţele lor, ne gonin-du-î fără milă şi în neştire, adesea fără nici un scop bine-cuvîntat, cum se obicînuesce bunioră a se face la sărbători mai ales. Se înhamă la căruţe sau brisci pentru a duce familia la un tîrg sau un alt sat vecin. In drum se fac întreceri. Un ast-fel de obi-ceiu pe lîngă căobosesce caii peste măsură, îi înăduşe leorcă, expunendu-î răcelelor şi tignafesului, dar pînă la un punct ore-care este pericolos şi pentru cei din căruţă, căci caii îşî fac nălucă speriindu-se de te miri ce. In asemenea cas este uşor de priceput sorta ce aşteptă pe soţie, copii sau pe rubedeniile din căruţă, cari plecaţi la plimbare se întorc loviţi, sgâriaţî şi, Domne feresce! cu o mână ruptă. II verji în acest cas pe românul nostru, spunendu-ţi că a fost cesul râu.» Lipsa de chibzuinţă e ceas rău. ’Tote cesu-rile sînt bune pentru orî-ce om ‘cu judecata limpede ce se folosesce cu socotelă de ele.
Vor fi scăpaţi de tignafes caii noştri, dacă căutăm ca finul şi paiele ce li se dă ca hrană să nu fie stricate, mucedite; daca luăm precauţiuni ca grăunţele să nu fie încărcate cu praf, fulgi, etc.
Scăpăm caii de a ave tignafes, daca la cea mai mică răcelă care face ca ei să capete guturaiu, tuse, aprindere de pulmonî, etc., nu-î lăsăm uitării, ci din contră cu tragere de inimă căutăm a-î îngriji şi vindecă prin mijlocele pe care le vom arătă cu altă ocasie.
In fine e bine ca armăsarul şi iapa, ce-î ţinem pentru prăsilă, să fie complet sănătoşi,, nesuferind nici de tignafes.
Daca tignafesul sci declarat, poveţele arătate pînă aci se vor aplică şi de aci înainte cu mai multă grijă încă. Animalul bolnav nu se va pune la serviciu de cât pe timpurile răcorose dimineţa şi către seră. Hrana cu care se va alimentă va fi de bună calitate, dându-i-se puţin fîn şi paie, dar mai multe
www.dacaromamca.ro
1270
ALBINA
grăunţe, ca ast-fel pîntecele iui să nu se desvolte peste măsură şi să împiedice mişcările respiratore ale pieptului. Daca se dispune de iarbă, hrănirea la păşune şi chiar cu maldărul la grătar uşureză mult pe bolnav, face ca boia să nu înainteze şi prin urmare animalul pote mai bine a-şi îndeplini slujba.
Oât despre tratarea nădufului prin doctorii propriu <(lise, trebue să spunem că lecurile cele mai variate au fost recomandate, fără ca însă unele sau altele din ele să se arate în stare de a-1 vindecă. Să se scie dar, că omenii cari se declară că lecuesc tignafesul, ca gembaşii, potcovarii şi alţii, afirmă un neadevăr, nefăcend alt-cevâ de cât să înşele punga şi buna credinţă a creştinului.
Intre lecurile sfătuite în vechime, chiar de către veterinari, se găsesce mierea florei de centaură, bobe de enuper, scorţişoră şi altele ca: florea de puciosă, silitră etc., dar tote acestea nu vindecă boia şi când pare că produce ore-eare uşurare, nu se întâmplă alt-cevâ de cât că se îmbunătăţesce starea pentru puţin timp.
Şoricioica sau acidul arsenios este astădi doctoria care se recomandă mai mult în contra tigna-fesuluî. Ea uşureză mult pe bolnav, îl face mai vioiu şi mai în stare de a munci. Cum însă şori-cioîca este o otravă periculosă, nu trebue să se incumeteze nimeni a o da fără autorisaţia şi lămu-rirele medicului veterinar.
Irimia Popescu.
Med ic-veterinar.
PROVERBE
Cum vîntul aţîţă focul, aşâ vorba aţîţâ vrajba.
Vieţa fără sărbători, ca drumul fără conac.
Minte de bătrân, putere de tînăr şi îndrăsnelă de nebun la răsboiu se cere.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1271
TRESTIA DE ZAHĂR
X ;y.	•
ţfeu este casă unde, aprăpe tjilnie, zahărul să nu fie în-{J (j trebuinţat.
c^yj' Zahărul se prepară din sucurile unor plante, dintre care trestia de zahăr dă cea mal mare cantitate.
Trestia de zahăr cresce mai înaltă de cât trestia de. la noî. Une ori ea ajunge pînă la înălţimea de şase metri. Pe trunchiu are din loc în loc noduri, din dreptul cărora dau fruzele sale cele lungi. Trunchiul şi frundele semănă puţin ■cu ale porumbului. Din măduva, ce se află în mare cantitate în tulpina acestei plante, se scote sucul cel dulce, care se întrebuinţezi la facerea zahărului. Trestiei de zahăr în cresce în vîrf un moţ mare, plin de floricele albişdre şi moi ca mătasea care în curînd se prefac în seminţe
Trestia acesta cresce sălbatecă pe marginea Eufratului, şi în tote ţările căldurdse.
Ea se prăşesce atât din semînţă, cât şi din butaşi. Aceştia se sădesc primăvara şi tomna în pămînturi grase şi desfundate bine. Nu-Î priesc locurile umede. Ploile multe fac ca trestia de zahăr să fie de o calitate rea. Când este aprdpe să înflorescă, trebue plivită; iar la un an şi ceva de la semănat, pe la începutul verii, se culege de pe câmp.
Acum, li se rup moţurile din vîrf şi se păstreză pentru semînţă; iar cotdrele se taie şi se duc îndată la fabrica de zahăr. Nu este nevoie a le curăţa de foi, căci acestea cad singure când trestia dă în copt. Din rădăcinile rămase în pămînt trestia de zahăr cresce din nou şi, dacă pămîntul e bun, păte să dea pînă la şepte recolte, fără a o mai semăna.
Fabricarea zahărului. Trestiile tăiate în bucăţi se storc prin ajutorul unor maşini cu suluri verticale de tuciu. Zăina dobândită se încălzesce, pînă se îngrdşă ca un sirop; apoi se tornă în vase, unde se amestecă cu puţin var şi se in-căkjesce din nou. Varul are însuşirea de a închegă părţile netrebuincidse în fabricare, care se strîng la suprafaţă ca o spumă verdue.
Siropul se trece după acăsta prin cărbuni de 6se, care îl decolorezâ şi apoi se dă drumul asupra lui unui gaz, numit acid carbonic, acela care se află şi în apa gazdsă. In urmă se tornă în forme, unde se răcesce şi face zahărul brut.
www.dacaromanica.ro
Trestia de zahăr.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1273
Acesta nu este destul de curat şi de aceea mal are nevoie încă de o pregătire, care se chiamă rafinare. Iată în ce stă şi acestă lucrare: Zahărul brut se topesce în puţină apă şi se încălcjesce, i se adaogă cărbune animal (de 6se) şi sânge, care-1 limpedesc şi-î iau orî ce miros; se strecdră prin pânze şi prin cărbuni de 6se de mai multe orî şi apoi se tdrnă în vase de formă conică, unde se lasă a se întări. Ast-fel se fac căpăţînele de zahăr. Cel cubic sau bucăţele se taie cu maşina şi se aşăzâ în lă<Ji.
Zahărul se mai face şi din sfecle, care sînt supuse apropo la aceleaşi lucrări, ca şi trestia de zahăr.
CE ESTE?
—	Ce e, ce se aude? De ce urlă aşa câinii? Cine face aşa zarvă mare? Vin Turcii, Tătarii? Domne sfinte! Ce s’o fi întâmplat? Ia uitaţi-vă omeni bum, ce lighionă o mai fi şi aceia care vine pe uliţă! Din ce fel de dobitoce face parte? Par-că umblă pe două piciore, ba pe patru. Domne! ce să fie! Ptiu, uci-gă-1 crucea, da scârbos dobitoc.
Brrr... Ia te-uîtă ce faţă stacojie are, pare că-î lovit de ciumă. Ia-au<,lî, cum mai bolborosesce. Ti, ce bălos ! Trebue să fie scăpat din menagerie. Uite, cum se repede! Fugiţi! omeni buni, asta trebue să fie ciuma găinilor, ori holera ! Ptiu, piei drace, ba-tă-te sfînta cruce! Ia-au^î cum urlă câinii! ce să fie!
—	Staţi, staţi, omenii lui Dumnezeu, nu ve înfricoşaţi inimile, nici nu încueţî uşile vostre, căci asta nu e nici ciuma găinilor, nici holera, nici ducă-se pe pustie.
—	Da cine-î, cine-I ? spune mai repede, moşule. Fugiţi, fugiţi!
—	Staţi, staţi, acesta e un om.
—	Ăsta om? Ăsta fiinţa iubită atât de Dumne-deu ? Asta fiinţa care a fost făcută cea de pe urmă? Ăsta e regele creaturii ? Ăsta din speţa celor-ce au făcut trenurile, telegraful, etc.?
Dar, Domne sfinte! Cine l-a mânjit aşa pe obraz
www.dacaromamca.io
1274
ALBINA
şi pe nas şi cu ce colore ? Cine l-a bătut peste vinele picîorelor de se tot îndoîe şi umblă şi în patru labe? O fi dat necuratul peste el, cruce de aur în astă casă.
—	Nu nimic, nimeni nu l-a vopsit, nici bătut, nici n’a dat ceva peste el; ci beţia l-a adus în astă stare!
—	Beţia? Domne! Domne! mare e răbdarea ta! De ce n-ei fi poruncind pămîntuluî să-l înghiţă de viu, să nu mai facă nemul omenesc de rîs, serinanul.
Ilie Barbu.
InvSţător.
CONFERINŢE AGRICOLE
&&&£
dministraţia fermei Model Studina a înaintat Minis-|;-,j teruluî Domeniilor o propunere, prin care secretarul acelei ferme, I. Costin, cere aprobarea ca să pdtă ţine în jud. Romannţî câte-vâ conferinţe agricole. Propunătorul îşi motiveză cererea în modul următor:
«Legea învăţămîntulul profesional când a prevăzut înte-meiarea fermelor model, a avut înaintea sa scopul ca din eleAriî absolvenţi aî şcolelor agricole să formeze un personal deştept, versat şi practic în diverse ramuri ale agricul-tureî, ca prin acest personal să îndepiinescă adevăratul a-postolat al agricultureî naţionale, ca prin cunoscinţele do-bîndite să ducă la înflorire şi bună exploatare cel mai principal ram economic al patriei, adică lucrarea pămîntuluî din care îşî susţine viaţa majoritatea cetăţenilor.
E lucru constatat că acest scop măreţ şi folositor cetăţenilor, pentru care statul aduce jertfe considerabile, numai aşa va pute fi realisat, dacă bărbaţii din fruntea acestor «Instituţiunî» îşi vor da tătă silinţa, ca prin mijlo-cele ce le stau la disposiţie să conlucra la ajungerea aceluia.
Nu mal puţin este adevărat că t<5te ideile mari şi doctrinele folositdre omenire! au trebuit să albă propagatori devotaţi, care să se puie în contact şi să se scobăre în mijlocul maselor, unde prin graiul viu şi exemple conform cu priceperea şi cunoscinţa poporului să propoveduescă adevărurile, cari pot duce la bună stare şi îndestulare pe ascultători.
Admiţând de adevărate tdte cele pînă aci spuse, vă rog a aprobă ţinerea celor 3—4 conferinţe economice înaintea ţăranilor agricultori.
Pentru prima conferinţă cu consimţimîntul d-lul prefect,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1275
am statornicit comuna Leul, care formâză un centru potrivit pentru maî multe localităţi şi unde d-1 prefect, ca proprietar, s’a angajat a ne da tot concursul.
Pentru acestă conferinţă s’a adoptat 3 disertaţiunî: cultivarea plantelor (le nutreţ, creşterea îngrijitfcşi-folosul vitelor, apărarea viţel contra peronosporei (mana viilor.) Tote aceste teme silit potrivite cu referinţele economice din localitate.
Din propria experienţă m’am convins, câtă vreme redactam în Sibiu din încredinţarea partidului Naţional «F<5ia poporului , că asemenea conferinţe publice sînt fdrte folositore ţăranului român. De o parte că vine în contact cu clasa inteligentă care se interesăză de sorta lor, de alta aceste conferinţe îl însufleţesc şi îndămnă ca să aplice metbde bune în agricultură.
Scdterea elevilor absolvenţi ai şcdlelor agricole în viaţa publică este o pretenţiune impusă; de o parte în modul acesta se afirmă şi ambiţioneză a-şî comunică capacitatea şi cunoştinţele câştigate, de alta vin în contact cu proprietarii şi ţăranii pe cari îi conving despre cunoscinţele agricole şi că numai dmenii învestiţi cu asemenea pregătire cunosc metodele folositore pentru agricultura raţională Prin conferinţe, pe lîngă propagarea cunoscinţelor economice stârnesc voinţa proprietarilor ca să îşi angajeze asemenea tineri în exploatarea moşiilor.
Statul care jertfesce pentru crescerea acestor tineri, care are în vedere înbunătâţirea agriculturei, care doresce înaintarea materială a cetăţenilor, trebue să aibă în vedere şi pregătirea terenului ca să li se dea şi teren de muncă absolvenţilor săi, unde să-şi puie în aplicare cunoscinţele câştigate.
Fără înconjur, trebue se mărturisim şi să recundscem că, absolvenţii şcolelor agricole nu sînt destul de părtiniţi şi îmbrăţişaţi de către proprietarii particulari. Partea cea mai mare a moşiilor din ţară se administreză de către 6menî fără cunoscinţe speciale şi străini, care în loc să exploateze în mod raţional moşia, caută a acoperi pierderile provenite din nesciinţă prin exploatarea ţăranilor învoiţi ţie moşii. Acestor stări anormale şi triste, nu mai aşa se va pute pune stavilă, dacă absolvenţii şcolelor agricole vor cuceri locul bmenilor străini de meseria agricolă.
Acestă muncă fiind mare, pretinde apostolat puternic şi convingător.
Ion Costin.
www.dacoramamca.ro
1276
ALBINA
MULŢUMIRI
In nopte'a de 27 Maifl pe la orele 12 a isbucnit foc la şirile de pae de la mora d-luî C. Dragomirescu, arendaş in acăstă comună. D l şef de garnisonă P. Dragomiresc sosit cel dintâiu la incendiu, ajutat de gornist aă dat alarma. Toţi omenii de sub comanda sa aQ sosit imediat urmaţî şi de toţi locuitorii. Cu tbtă munca exemplară ce a depus acest d-n, focul nu a putut fi localisat de cât la 31 MaiO. Făcând parte din personalul moşiei, cred de a mea datorie a aduce in public mulţumirile mele d-luUP. Dragomirescu pentru neobosita muncă ce a depus timp de 3 dile şi 3 nopţi necontenit.
Filip Stoicescu.
Slobozia Argeş.
*
* *
Subscrisul in numele sătenilor Stoianu Săndulescu şi Neaga T. Banu din acesta comună, aducem vil. şi câldurăse mulţumiri d-lul Tache Ionescu, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, care în vederea secetei ce bântue ţara a avut buna voinţă de a aprobă, ca elevii din şcăla normală Costache Negri din Galaţi», unde şi numiţi săteni au fu în clasa ill-a, să se întreţie cu cheltuiala statului pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte,
Dimitrie Georgescu.
Notar. MftxfoenI, R.-Sărat.
INFORMAŢIUNI
D-l G. D. Spinenu, şef de lucrări la institutul de Fisiologie şi-a susţinut (Jilele acestea, cu deosebit succes, tesa de doctor în medicină tratând despre: Secreţiunile interne a rinichilor.
Urăm succes tîneruluî doctor în greaua, clar frumosă sa carieră.
*
Joi la 24 Iunie curenta avut loc serbarea împărţire! premiilor elevilor şcolelor primare şi normale a societăţii pentru învăţătura poporului Român, în noul palat al societăţii din strada Sf. Ecaterina. Lume multă şi din cea mal alesă.
Serbarea s’a început cu mal multe producţiunl vocale şi instrumentale executate de elevii soeietăţeî, după care d-l director al şcolelor, P. Garboviceanu, a arătat mersul cultural al acestui important aşecjemînt şi situaţia statistică a elevilor pe clase. I
D-l G. Lahovari, preşedintele Societăţii a răspuns, mulţumind personalului didactic pentru zelul şi activitatea ce depune şi dând sfaturi absolvenţilor pentru îndeplinirea misiune! lor. Apoi totă lumea a visi-tat frumosul local, care e o adevărată operă de artă.
*
Următorii elevi aî Şcoleî Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român, au obţinut diploma prin care li se dă dreptul a fi învăţători :
Anghelescu Ion, Botgros Vasilc, Costenu I., Dumitrescu Dumitru, Ionescu Pavel, Istodorescu Mikail, Mateescu Dumitru, Marinescu Ion, Peleanu Ion, Pop eseu Sebdstian, Popescu Ion A lexiu.
La aceştia se mal adaogă încă 5, cari au şi diploma de la seminarul Central, anume:
Chirifescu Ilie, Pătrâşcoiu Ion, Jingoiu Ion, Diaconul Popescu, Ni-colae Bradeţ, Diaconul Popescu Nic. Stoenesci.
*
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1277
Examenul pentru obţinerea titlului de institutor şi învăţător definitiv se va ţine anul acesta cu începere de la 1 Octombrie.
Monitorul din 27 Iunie publică condiţiunile acestui concurs, în conformitate cu art. 59 şi 60 din legea înveţămîntuluî primar, şi art. 138—144 din regulamentul legeî.
*
La examenul şcoleî normale de institutore din Craiova au obţinut diploma de capacitate în ordinea de clasificaţie următorele eleve:
Heijmanek Elisa, Cliihăescu Elena, Lungăcescu Paulina, Rudenu Elena, Mihăilescu Germania, Vassiliu Atena, Ionescu Maria, Trocan Elena, Condă Clemenţa, Hacman Elena, Tănăsescu Maria, Georgescu Ana, Ciu-ceanu Eugenia, Filip Ana, Mutulescu Ana, Teodorescu Eleonora, Şte-fănescu Ana, Păunescu Maria, Georgescu Ecaterina, Fratostiţeanu Elena, Georgescu I. Elena, Chiliman Sofia, Focşan Saretina, Zâvoianu Elisa-Bujoiu Ecaterina. Aricescu Constanţa, Pictorian Elena, Georgescu Con, stanţa, Crăpătorenu Nicoliţa, Lainbrinescu Maria Panaitescu Cristina, Milcoveanu Elena, Petruliae Maria, Mavrodineanu Natalia, Oromolu Elena Archimandrescu Lucreţia.
♦
Unul din zeloşii luptători şi iubitori de a vede pe ţăranul nostru ridicat din starea de indolenţă în care să găsesce este d-1 I. Kalinderu, administratorul Domeniilor Coronei. E o <ji de serbătore pentru noi şi elevi <Jiua când mult respectatul ocrotitor al şcoleî vine ca să ne viziteze.
Părinţii şi copiii îl aşteptă ca pejpărintele lor, căci nu e vorbă spusă de domnia sa fără a fi plină de sfaturi înţelepte, de pilde măreţe şi demne de imitat. Nu trece nici o ocasie fără ca cei ce avem fericirea de a fi pe Domeniile Coronei să nu ne adăpăm din adîncele-î cugetări cari cu o deosebită bună-voinţă ni le dă onor. d-1 I. Kalinderu. In <Jiua de 3, 4 şi 5 Iunie, a. c. am avut fericirea de a fi vizitaţi cei de pe Domeniul Coronei «Mălenî- Suceva. In (Jiua de 4 Iunie a. c. orele p. m. a visitat şcola din cătunul Văleni Stănişora. A interogat copiii in chestiuni diferite, şi celor meritoşî le-a distribuit premii ca încurajare către muncă.
Nu mai puţin se intereseză şi de învăţători, îi ajută şi moralicesce şi materiali cesce.
C. Dimitriu.
Văleni, Stăniş6ra, Suceva.
*
Intre 1 şi 10 Iulie, în Monitorul Oficial se publică condiţiile de admitere în diverse şcoli. Atragem dar atenţia abonaţilor noştri, cari au copii, să urmărescă Monitorul, care în comunele urbane se găsesce la tote direcţiile şcolilor de băeţî şi fete, iar în comunele nirale la Primărie, şi vor găsi desluşirile de cari au nevoie.
.A. IF* IE] I_j
Sub-semnatul învăţător diriginte al şcoleî rurale mixte din comuna Şen-dresci, jud. Tutova, având dorinţa de a înfiinţa, o bibliotecă populară la a-căstă şcolă, fac un călduros apel la d-nii autori, editori, librari şi tuturor persanelor, cari doresc binele şi propăşirea ţăranului Român, să bine vo-iască a contribui cu cărţi, pentru ajungerea acestui nobil scop.
Oh, Mihalache.
www.dacaromamca.ro
1278
ALBINA
începând a înfiinţa o mică bibliotecă, la parohia Bozia comuna Fălciu,;făc un apel călduros către şefii bisericeî, către d-nii autori de cărţi religi-ose, istorice etc., de a veni cu obelul d-ior in ajutorul clisei biblioteci.
Splridon Popa.
Preot, Bozia, FâJfciii.
BIBLIOGRAFIE
A apărut:
Mica călăuză pentru practica lucrului manual relativă la: împletituri de paie, papură, răchită şi rafie, de Nicolae I. Ghinescu, învăţător, com. Juguri jud. Muscel.
Preţul 35 bani, de vînejare la autor.
*
O visită pedagogică la şcolele primare şi normale din Germania şi Austria. Raport adresat cl-luî Ministru de culte şi instrucţiune publică de V. Gr. Borgovan.
Preţul lei 1,25, la autor şcola No. 7 de băeţî, Bucurescî.
*
In editura ziarului GalaţL au apărut de sub presă următorele cărţi’ forte trebuitore pentru călători:
Worishofen şi împrejurimile lui cu descrierea amănunţită a călătoriei de la Viena la Worishofen, a oraşelor: Linz, Salzburg, Reichenhall, Ber-chtesgaden, Mxinich, Augsburg, Ulm. Friedrichshafen, Lindau, Kempten, a lacurilor: Constanţa, Kdnigsee şi Chimsee şi a castelelor regale Her-renchimsee, Ilohenschwangau şi Neuschwanstein.
Acest volum conţine şi mai multe ilustraţiunî, planuri şi Tratamentul curei de apă a Iul Kneipp.
Acestă călăuză servesce nu numai personelor ce se duc la Worishofen, ci şi acelor ce întreprind altă călătorie şi chiar suferinzilor cari vor să cunoscă pe scurt cura lui Kneipp.
Preţul unul exemplar e lei 2.
Viena şi împrejurimile el cu 2 planuri, lei 3.
Carlsbad şi împrejurimile lui cu descrierea călătoriei de la Predeal la Carlsbad. 1 volum ilustrat şi cu 2 planuri. Lei 3
Marienbad şi împrejurimile lui 1 volum cu 2 planuri. Lei 2.
Framensbad şi împrejurimile lui cu planul oraşului în culori. Lei 2.
Dialogi Româno-Grecesci întocmiţi după o nouă metodă uşoră pentru a învăţă cine-vă în scurtă vreme limba grecă. Preţul 2 lei.
*
Seiinţe, Istorie şi Morală
sau
Ineereărî asupra stare! nostre sociale
dc
Const. Popovieî Conta
Preţul 2,75 la tip. Georgescu & Voicu, Bucurescî.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1279
Preţul cerealelor din tîrgul Brăila
Iată în resumat preţul mijlociu cu care s’a vîndut cerea-
lele în tîrgul din Brăila, de la		1-	-30 Iunie st. v		
	Preţul		Preţul		Preţul
	maxim, la		mijlociu la		minim. In
	hect. socot.		liect. socot.		hect. socot.
	in kfrr.		în kgr.		în kgr.
Grâu		. . . 14,00		12,70		10,25
Porumb . . . .	, . . 7,00		■ 6,70		6,30
Porumb roşu . .	. . 7,77		7,50		7,00
» colorat.	. . 7,85		6,80		6,07
Meiu				—		. 	
Grâu . . suta de	kerr. s’a vîndut cu 16—17 lei, 75 cent.				
Porumb ...»			» 8—9	»		 »
Porumb roşu . »	3>	2>	» 9	»	50 »
curcit »	»	H>	9			 T>
Cincuantin . . »	T>	»	» 9	»	OD O
Orz	»	»	5>	10—11—12		— y>
Oves	»	T>	»	» 11		85 »
Orzdica . . . . »	T>		> 11		25 »
Rapiţa sălbatică >	»		» 10			 )>
Fasole . . . . »	2>	»	» 12		35 »
Societatea pentru învăţătura poporului Român din Bucurescî
Se aduce la cunoscinţă, că în şcdla normală a Societăţii pentru învăţătura poporului Român din Bucurescî, sînt vacante 41 locuri de bursieri şi solvenţi pentru anul şcolar 1899—1900.
Condiţiunile de admisibilitate sînt aceleaşi ca şi pentru şcdlele Statului şi de aceia se va presentâ:
1.	Extract de nascere prin care să se constate că aspirantul are vîrsta între 14 şi 17 ani împliniţi ;
2.	Actul de vaccină sati dovadă că a zăcut de versat;
8. Un certificat al primăriei locale, prin care să se dove-descă că e fiu de săten (se vor consideră ca fii de săteni şi copiii de muncitori agricoli, cari locuesc prin mici tîrguşbre, unde nu se află nici o şcolă secondară);
4.	Certificatul de absolvire a unei şcoli primare, urbane sau rurale;
5.	Certificat de bună purtare liberat pe hârtie netimbrată de direcţiunea şcolei unde a absolvit cursul primar.
Cererile de înscriere la concurs ale aspiranţilor la locurile vacante din acestă şcolă, se vor adresă între 15 şi 31 August a. c., la direcţiunea şcolei, strada sf. Ecaterina, Bucurescî.
www.dacoramamca.ro
1280
ALBINA
AVIS IlS/SIPOIFtTV^lSrT
La administraţia revistei ndstre se găsesce spre vîncjare din lucrările d-lui C. Rădulescu Motru:
1.	Valărca Silogismului............................ cu	lei	1,—
2.	Problemele Psihologiei...........................»	»	1,50
3.	Rolul social al filosofiei.......................»	»	0,50
Din lucrările d-lui G. Coşbuc:
Resboiul nostru pentru neatârnare pe înţelesul tuturor, lei 0,95
Asemenea se găsesce:
Colecţia revistei pe anul I................cu	lei	5,—
Idem legată într’un volum .......	»	6,50
Idem în 2 volume ........................»	»	7,—
Idem I-a jumătate anul II................»	*	3,—
Idem legată..............................»	»	4,—
OrI-cine ne trimite costul cărţilor notate mai sus le primesce franco la domiciliu. Cum nu mai avem de cât un număr res-trîns de exemplare, rugăm a ni se face cererile cât de curând.
Colecţii pe hârtie velină din anul I cu lei 10.
Apărătorul Sănătăţei cu lei 3, un an complet. A se adresa d-lui dr. Manolescu, str. Teilox1, 32.
ANUNClO
La Ripicenî, nu departe de gara Dângenî, proprietatea d-lui C. G. Vernescu, se află de vîndare, 20.000 kilograme sămînţă de hrişcă, din recolta anului trecut, care se pune la disposiţia amatorilor, cu preţul de 18 lei suta de kilograme. Cantitatea de sămînţă necesară pentru un hectat este de 65—70 kilograme şi se p<5te semăna cu siguranţă de la 5 pînă la 10 Iunie.
Administraţia moşiei.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
D-lui E. Sărăfatiu, Alexandria. — Bine-voiţi a ne da desluşiri ca să putem cercetă.
D-lui G Mateescu, învăţător, Enoşescî, Romanaţi. — Pe anul I sînteţî achitaţi cu chitanţa No. 6.838, triineteţî pe anul curent.
Bibliotecelor parohiale din com. Lelea (Bacău) şi Trestia (Buzeii). — V'am publicat apeluri pentru cărţi; primim plângeri că nu răspundeţi de primirea celor ce vă trimit, aşa: Pr. C. Moşescu v’a trimis câte trei volume din scrierile sale şi nici măcar nu i-aţî răspuns de primire. Acelaşi lucru l’au făcut bibliotecile şcolelor din Fulga (Prahova), Vălenii Roman, Chiojdu Bâsca (Buzău), Ţânţărenii (Dolj) şi Stănislăvesci (Argeş). E o datorie din partea d-vostră să răspundeţi şi să mulţumiţi celor ce vă dăruesc cât de puţin.
www.dacoromanica.ro