Anul TI
Duminici, 13 Iunie 1899.
No. 37
REVISTÂ ENC
APARE î
Jlbonament, pe an în ţară
»	» 6 lunf în ţarâT
Manuscrise
Ă POPULARA
UMINICA
»nt, pe an în atrAinAt. bel • mSr	. . i .16 bani
sate se ard.
P.	Oarboviceanu
0.	Ridulescu-Nlotru
Q.	Oofbuo
1.	Oină cu P. Dulfu
COMITETUL DE REDACŢIEI
G. Adamescu V. S. Moga
N.	Nicol .escu Const. C. Pop|-TaşcA Gr. leodossiu.
Badaoţla şi Administraţia Str. MAntuldoa, No. •.
SUMAR:
Ion Slavici, Veneţia.— V. S. Moga, Fenotele semănate.—Judecata caprei.— I. A. Can-■diani, Arborii din marginea şoselelor. -A. C. Groz i, Grajdul. — Irimia Papcscu, Căuşele tignafesulul. Maimuţoiul şi copilul de săten.-iV. Gădeiu, Pildă romănăscă.- Un sat nou.— Alex. Constantinesmc-'Jcofil, O călătorie în jurul pămîntulul, făcută în jurul unei clase.— Serbări de 10 Maia.—Albert Itussar, Povestea lui Păcală.—Insciinţare. — Informaţiuni.— Bibliogralie. —Hectillcare.—Tablou.—Posta Administraţiei.
Ilustrativul: Veneţia.- Cal bolnav de tignafes.—Pădure sălbatică din Australia. — Ţărancă din Italia.
PENTRU PREMII
Anul trecut, un însemnat număr de d-ne şi d-ni directori -de licee, gimnasiî, externate şi şcdle profesionale de fete, ca şi mai tdte prefecturile şi primăriile din ţară, ne-au luat revista pentru a se împărţi ca premii. Fiind siguri de aceiaşi încurajare, oferim colecţia anului I a revistei ndstre, coprin-<Jend peste două mii icone, pe lîngă un variat şi bogat material, legată frumos, cu preţul de 6 lei volumul. Anul I, împărţit în 3 volume, a 3,50 volumul.
Este cea mai nemerită carte ce se p6te oferi elevilor şi rugăm pe amicii revistei a adresă cererile însoţite de cost, administraţiei ndstre, str. Mântulesa 9, primind franco la domiciliu volumele comandate.
Administraţia revistei pdte asemenea procură şi întâia jumătate a anului al II-lea în fascicule, cu costul abonamentului, adică 3 lei, iar legată cu 4 lei.
Rugăm a ni se face cunoscut din vreme pentru a putea satisface t6te cererile.
«Albina II»	________________ 7 3
www.dacoramamca.ro
1154
ALBINA
VENEŢIA
osind la Veneţia, mi-am pierdut ore-cum sărita.
Lucrurile nu se potriviau de loc cu formulele, pe care le adusesem cu mine. Unele îmi lipsiau, altele îmi păreau mai pe jos de ilusiunile mele; iar altele nu voiau să intre în icona, pe care mi-o făcusem despre Veneţia cea frumosă, şi numai pe ici, pe colo, se iviă câte ceva, ce mi se impunea cu o mai deosebită stăruinţă. Marea eră mare, valurile erau valuri, gondolele alunecau de-alungul canalelor, corăbiile se legănau pe apă, tote, întocmai precum mi le închipuisem; iar palatele zidite pe temelii înfundate în mare, par’că-mi supărau vederea.
Sosisem pe la amia^î şi, trecând de-alungul canalului mare spre piaţa San Marco, oraşul îmi părea pustiu. Pe ici pe colo se iviă câte o gondolă, ce trecea lin în calea ei; pe treptele palatelor ori prin gondolele legate de stâlpii înfipţi de-alungul malului dormiâ câte un om; prin umbra palatelor se scăldau copii; pe la cotiturile canalurilor mai strimte gondolierii strigau signalul lor obicinuit, care răsună a gol printre zidurile înalte. Cea d’în-tâiti imagine mai vie, ce mi s’a ivit în Veneţia, era o scenă de înmormîntare, o reamintire dintr’un roman, pe care-1 citisem în tinereţile mele, nopte întunecată, făclii, ale căror zare se resfrîng în valurile neastîmpărate, şi gondole negre ce merg drept pe zarea făcliilor înainte. Abia în prejma pîeţii San Marco, prin Mercerie şi prin stradele ce se varsă spre ea, abia aici am început să simt că omenii bîjbăe în acest oraş tăcut. E multă lume în Veneţia şi multă înghesuială prin stradele ei strimte, cu tote acestea, cea d’întâiu impresie mi-a rămas cât am stat aici; iar acum reamintindu-mi piaţa San Marco, văd par’că o lume de stafii, ce trece fără. de sgomot pe dinaintea mea.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
1156
ALBINA
Nedumerirea ce m’a cuprins, când am intrat în Veneţia, n’a încetat nici ea.
Mă socotisem drept un om căruia nu-î lipsesce simţimîntul pentru formele frumose; iar acum umblam zăpăcit printre frumuseţile Veneţiei, şi nu sciam > ce să văd maî întâiu, şi la ce să mă uît mai cu dinadins. Biserica San Marco, palatul Dogilor, marele canal şi galeriile destul de bogate le-am trecut, fără ca să mă simt atins: piaţa San Marco cu vechia librărie, o pînză a luî Veronese, Christos în casa Levi, o antică statuă ciuntită şi vederile de la Lido, atât numai mi s’a întipărit maî viu.
Am plecat nemulţumit de la Veneţia cea bogată în frumuseţi.
Q >' numesc feneţe semănate sah artificiale locu-rile semănate cu lucernă, trifoii!, visdeiu, mă-
Feneţele acestea trebue să se prăsescă în tote locurile unde nu pot isbuti feneţele firescî sau naturale. Fenul ce se pote cosi după feneţele semănate este forte bun atât verde, cât şi uscat pentru hrana vitelor. Acest fen vara se pote da vitelor verde şi uscat.
Lipsa de învăţămînt a făcut ca să se scape din vedere că trebuinţele omului şi maî cu semă hrana luî, stă în strânsă legătură cu hrana vitelor luî.
Pămîntul care se semănă cu lucernă trebue să fie roditor, iar nu sărac; trebue să fie arat şi grăpat maî de multe ori, ca să fie curat de tote buruenile rele. A semăna lucerna într’un pămînt sărac şi murdar, este o mare greşală.
Lucerna se semănă tot-d’a-una primăvara în ovăs
Ion Slavici.
FENEŢELE SEMfeNATE

zăriche şi altele.
Lucerna. Lucrarea pămîntuluî.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1157
sau în orz, adică mai întâiu se semănă ovăsul, se grăpeză bine, şi clupă aceea se semănă lucerna, de un om mai priceput la semănarea lucerneî. Când ovăsul s’a copt, să seceră ast-fel în cât tulpinele cele tinere de lucernă să nu se tale de loc cu secera. In anul cel d’întâiu lucerna nu se cosesce nici nu se pasce cu vitele, ci numai în anul al doilea.
Dacă timpul, sau locul unde este semănată lucerna este cam umed, se pote să se cosescă de trei or! şi chiar de patru ori pe an.
Fenul de lucernă este bun şi hrănitor. Se întîm-plă de multe ori do se prăsesce printre lucernă o buruiană forte vătămătore, care se numesce tortei. Acestă buruiană vătămătore se prăsesce şi în fe-neţele semănate cu trifoii!.
Sămînţa de lucernă ce se pote semăna pe hectar este de la 20 pînă la 30 de kilograme, şi pote să producă fîn uscat de la 5,000 pînă la 15,000 de kgr. de hectar.
Cositul si uscatul finului.
»
Cositul la fîneţele semănate se face ca la cele fi-resci, deosebirea este între uscat şi strînsul finului. Finul de lucernă se strînge aprope de sera şi di-minâţa, ca să nu se scuture foile. Liverlile semănate trebue cosite tot-d’a-una, iar nici odată nu trebue păsciunate cu vitele, fiind-că vitele se umflu şi mor.
Dacă eine-vâ voesce să capete semînţă din lucernă, acestă lucrare se face la cositul al doilea, când va lăsa ca sămînţa să se cocă şi după aceea va cosi lucerna, băgând de semă ca printre lucernă să nu fie alte buruenl rele.
Când lucerna se semănă într’un pămînt bun şi bine lucrat, pote să ţină de la 8—10 ani şi mai mult. Când lucerna să ară, rădăcinile de lucernă putrezind îngraşe pămîntul.
Lucerna, este atacată de o plantă părăsită numită tortei. Acestă plantă, prin ramurile ei campărose, se agaţă de tulpinele lucerneî, din care absorbe seva
www.dacaramanica.ro
1158
ALBINA
cu care se hrănesce, din care causă acestă plantă părăsită cresce şi se înmulţesce forte repede. Aşa de repede în cât dacă nu se vor luă măsuri de stîr-pire, în timp de 2 pînă la 3 anî, totă lucerna are să fie nimicită.
Doctoria cea maî bună pentru a stîrpi acestă plantă părăsită, care se hrănesce din mîzga (seva) care se găsesce în tulpinele lucerneî, este calaî-canul (sulfat de fier). Calaîcanul este un fel de sare chimică, de colore cam verţlue, care se găsesce de vîn^are maî pe la tote băcăniile.
îndată ce boia se ivesce, se cosesce maî întâiă locul, după aceea se sapă puţin pămîntul pe d’a-supra, fără să se scotă fenul cosit afară. După ce s’a făcut acesta lucrare, luăm 10—20 litri de apă. După cum şi suprafaţa loculuî va fi maî mare sau maî mică: la 10 litri de apă se pune cam 3 chilogr. de calaîcan, lăsăm să se topeseă (disolve) bine sarea, şi după aceea cu acăstă apă udăm fenul dimpreună cu locul săpat.
Acestă apă în care s’a topit calaîcan, omoră nu maî de cât tortelul, şi orî-ce semînţă a luî; iar pe de altă parte, acestă apă intrând în pămînt, face ca lucerna, pe care am cosit-o pentru stîrpirea tor-teluluî să crescâ.forte repede, aşa de repede în cât o să ajungă pe cea care n’aî cosit-o. Când cine-vâ n’a întrebuinţat acest mijloc de stîrpire, atuncî părţile atacate de tortei treime cosit separat, şi fenul de asemenea se va strânge separat. Căcî alt-fel, prin strângerea fenuluî şi greblarea loculuî, planta se înmulţesce maî mult, fiind-că seminţele eî, prin greblare se împrăştie pe suprafaţă din ce în ce maî mult.
Băligarul vitelor care se hrănesc cu fen de lu-cernă amestecat cu tortei, trebue să se pue nu maî pe acele locurî, unde lucerna să nu fie semănată. Căcî se scie din experienţele făcute în străinătate asupra acesteî plante părăsite, că seminţele eî (spori) trec prin stomacul animalelor fără să-şî piarţlâ proprietăţile do a încolţi; şi chiar când s’a dus cu
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1159
băligarul pe pămînt, în timp de 5 — 6 ani de ţlile nu-şl pierde proprietatea de a încolţi.
După cum vedem, avem de-aface cu o plantă părăsită forte pericolosă pentru tote livezile semănate cu lucernă şi trifoiu; de aceea, când cumpărăm sămînţă de lucernă, trebue s’o cumpărăm de la un negustor cinstit, şi care să ne dea garanţie că în-tr’adevăr sămînţa de lucernă este bună. Dacă negustorul nu dă garanţie că sămînţa este bună, nu trebue s’o cumpărăm.
V. S. Moga.
Judecata Caprei
«n Arab băgase de seină că i se furase un ban de aur. El eră sigur că hoţul trebue să fie vre un om de-aî casei. De şi bănuia pe toţi, însă nu putea spune nimănui că e hoţ. Chemă pe înserate pe toţi servitorii şi le cjise:
— Astă seră o să ve judece capra. Să sciţi însă că e o ■capră vrăjită, adaose el cu glas tremurător şi serios; când un vinovat îi pune mâna pe spinare, capra lasă ţie mână o dungă negră.
Sera, arabul porunci servitorilor să intre rînd pe rînd tntr’un cort întunecat, unde eră legată capra. Fie-care trebuia să-şi trecă mâna pe spinarea animalului; dar stăpânul avusese grijă să o frece în taină, cu pulbere de cărbune.
In piciore, la câţi va paşi de cort, stăpânul se uită la mâinile celor ce eşati dinăuntru. Se înfricoşase cu toţii ve-<lendu-şl mâinile negrite. Un singur servitor îşi arătă cu mândrie mâna sa, remasă albă.
Dar stăpânul îi (pse:
— Tu eşti hoţul; căci, singur, n’ai îndrăsnit să atingi spinarea caprei care înegresce mâinile vinovate. Scote banul!
UN CUVÎNT
Cine se învaţă mincinos, când spune adevărul se bolnăvesce.
www.dacoramamca.ro
1160
ALBINA
Arborii din marginea şoselelor
rumurile în ţară la noi se desfăşură adesea pe câm-îiitinse şi monotone, se urcă adesea pe delurî W î,ia^te> fără a ave nici un arbore pe marginea lor,.
• «sây care să desfeto ochii călătorilor, cari să-î umbrescă în fjilele culdurose sau să-î adăpostăscă în cjilele cu pl6e.
Omul trece pe ele trist, din causa oboseleî şi a plictiseleh iar când sdrele vine la amiadă el nu-şl p6te găsi în lungu-i drum nici un locuşor mal umbrit, pentru a sta să-şl ia cina,, sau pentru a scăpă puţin de arzătbrele raze alo sdreluî de vară. El trebuie să se odihnescă în mijlocul câmpului fără cel maî mic adăpost.
Insă nu numai omul, dar şi animalele sale sufer şi cât de bine îşi reculeg ele puterile, când un sfert de ceas măcar pot mânca în linişte la umbra unul arbore.
Arborele este şi el o fiinţă. Din acestă causă el ne im-presionezâ în mod fdrte plăcut, când singuri fără nici un tovarăş mergem pe un drum pe marginea căruia l-a pus o mână bine-făcătore.
Simţim că nu sîntem isolaţl şi cu tote că avem pe lîngă noi nisce fiinţe nesimţitbre, dar nu ştiu pentru ce găsim în ele nisce tovarăşe de drum.
Privirea văcjendu-l se maî înveselesce, omul se p6te odihni mal bine când simte trebuinţă şi din aceste cause el pote să mergă maî spornic şi cu mal puţină obosălă.
In timpul lerneî aceşti arbori pot să servescâ ca loc de scăpare în contra fiarelor, ce sînt atât de pericul6se în acest timp.
In t(5te anotimpurile eî prin nuinerosele lor rădăcini menţin pămîntul de pe marginea şoselelor făcend prin acesta întreţinerea drumurilor maî uşbre.
Arborii sînt declfdrte trebuincioşî ori şi când pe marginea drumurilor, iar existenţa lor arată în general gustul bun al unei populaţiuni civilisate şi o bună gospodărie în economia căilor de comunicaţie.
Din nefericire omenii adesea nu prea ţin semă de trebuinţele arătate şi avend în vedere numai foldsele momentane strică arborii din marginea drumului.
Numai acel cari îl sădesc ştiu ce greutate trebue să învingă pînă când îl văd că încep să crescă. Adese ori în acelaşi loc trebue să răsădim doi şi chiar trei până când să se prinejă unul.
Şi după atâta greutate, ce reu fac acel cari îl tae pentru a face din eî un resteu sau alt-cevâ sau cari nu feresc vitele şi carul pentru a nu-î strica. Ei zădărnicesc munca acelora cari vor să facă bine la atăţia omeni ce trec pe drum
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1161
îndeplinindu-şî prin ruperea micilor arbori, câte odată, numai un mic gust de care s’ar putea lipsi sau îndeplinindu-şî o trebuinţă ce-ar fi putut-o satisface prin alte mijldce.
In ori şi ce cas aceşti arbori fiind de obiceîu proprietatea statului, acel cari îî strică nu fac prin acăsta o faptă bună. EI se pot număra printre reu făcători ce merită tfită pedepsa legilor, atingendu-se de un lucru ce nu este al lor şi asupra căruia n’au alt drept de cât de a se folosi de binele ce aduce acest lucru prin presenţa sa.
I. A. Candiaid.
Silvicultor.
GRAJDUL
rajdul este locuinţa animalelor. El se pote face sau numai pentru caî sau şi pentru caî şi boî în acelaşi timp. de aceia lungimea lui se socotesce după animale şi numărul lor.
Grajdul care se mai fiice şi staul (locuinţa vitelor) se aşeţlă pe un singur rînd sau pe doue rîndurî, şi în caşul acesta eslele se fac pe la mijlocul grajdului, lăsându-se între ele un coridor de 1 metru lărgime pe unde li se dă mâncare; iar când animalele sînt aşezate pe un singur rînd, eslele se fac pe lîngă părete; prin urmare lungimea şi lărgimea unui grajd depinde de numărul animalelor, iar locul ce ocupă un cal în grajd este 2 metri în lungime şi iy2 în lăţime se maî socotesce 1 metru dinapoia calului şi 60 c. m. pentru esle. Ast-fel dar, un cal cu tote cele necesare, ocupă o suprafaţă de 6 metri pătraţi, în care spaţiu vita se pote culcă comod.
Esla să fie ridicată de la pămînt de 1 —1‘/2 m., după talia calului, iar grătarul unde se pune fînul se ridică d’asupra eslelor cu 50 c. m.
Pentru boî şi vaci, eslea se ridică de la suprafaţa pămîntuluî de 60—65 c. in.; iar spaţiul ce o-cupă un bou în grajd să fie de 5 metri pătraţi, o
www.dacoramamca.ro
1162
ALBINA
vacă cu viţelul ei, ca de 6 m. p.; iar pentru o vită maî tînără pînă la 4 m. p.
Cel maî bun grajd e cel făcut din cărămidă; se pote face şi de gard lipit bine cu pămînt.
înălţimea trebue să fie de 2y2 — 3 m. grajdul să fie tăvănit ca să nu cadă din pod gunoîe şi praf pe animale, căci în pod se pote păstră şi nutreţul vitelor.
Ferestrele se fac maî la o parte în susul păre-teluî, ca ast-fel lumina să nu supere animalele la ochî; ca grajdul să fie bine aerisit, se fac coşuri în tavan (ventilaţii), cari coşuri să fie făcute ast-fel ca să se potă închide şi deschide după trebuinţă, iar pe timp frumos, aerisirea se pote face prin deschiderea ferestrelor şi a uşilor, aşa ca vita să nu stea în linia curentului, ce s’ar pute face prin deschiderea ferestrelor şi a uşilor.
Uşa grajdului trebue să fie de 2 metri înălţime şi 1—1 Va lăţime.
Podela grajdului se pote pardosi cu lemn de stejar sau cu cărămidă pusă pe muche lipite cu ciment
Podela trebue să fie înclinată de 10—12 c. m. pe metru ca să se potă scurge cu înlesnire urina în-tr’un şănţuleţ mic făcut dinapoia animalelor; pe acest şenţuleţ se scurge urina afară din grajd, în-tr’un anumit reservoriiî sau gropă cimentată, şi după ce s’a adunat maî multă, se udă cu ea băli-garul ca să potă putrezi maî uşor şi se aşterne pe locurile de cultură, fiind forte folositor ca în-grăşămînt.
Grajdul se construesce ast-fel, ca vara să fie răcoros şi iarna călduros, iar acoperămîntul lui se face de tablă de fier, de stuf sau de şiţă. Cea maî favorabilă este cea din urmă (şiţa), de ore-ce în timpul vereî, opresce căldura de a străbate la vitele din grajd, ca rea conducătore de căldură, iar iarna le păstrăză căldură, şi afară de acesta este şi mai durabilă.
Grajdul trebue văruit cel puţin de două ori pe an, şi ca vitele să fie apărate de boli, higiena cere ca în varul preparat pentru spoit să se pue şi pu-
www.dacarotnamca.ro
ALBINA
1163
ţin cnlaican, iar la fie-care 2 săptămâni, păreţii şi tavanul să se cureţe de praf cu o mătură.
Curăţenia este partea principală, pentru ca higiena să domnescă în grajdul vitelor, ca ast-fel dîn-sele să fie apărate de multele boli la cari sînt expuse. Higiena cere ca băligarul să fie scos în fie-care <,li din grajd, să fie bine măturată pardosela şi grajdul aerisit, căci este cunoscut, că un grajd rău construit unde aerisirea nu se pote face, animalele ce locuesc acolo sînt predispuse la dureri de ochi şi de picîore, provenite din causa diferitelor gaze emanate, atât din nepri-mirea aerului local, cât şi din diversele deposite animale.
A. C. Groza.
CĂUŞELE TIGNAFESULUI
m spus că cea mai de căpetenie causă a tignafesuluî este emfisemul pulmonal. Acesta este o bolă a pulmonilor (bojocilor), şi pentru a pricepe mai bine în ce constă ea, cred necesar să ţlicem câte-vâ cuvinte asupra pulmonilor.
Pulmonii, situaţi în cutia pieptului, sînt organele principale ale respiraţiuniî. Ei primesc prin nări, gâtlej şi beregată, aerul din afară, necesar acestei funcţiuni. De colore roşietică, pulmonii sînt moi şi mai uşori ca apa, adică puşi într’un hâr-dăii cu apă, plutesc d’asupra (unele bole ale pulmonilor însă, îi fac mai grei şi cad la fund.) De şi moi la atingere, când voim însă să rupem o bucată din ei, întîlnim o mare resistenţă; dacă strîn-gem în mână orî-ce parte a lor, vedem că acea parte, micşorată mai întâiu sub puterea mâinii, caută când o lăsăm liberă a-şî căpătă mărimea de la început, cam la fel cu un burete ce no servesce la ştersul unei table bunioră, de unde resultâ dar că pulmonii sînt elastici şi spongioşl.
Elasticitatea şi spongiositatea fac ca pulmonii
www.dacaromamca.ro
1164
ALBINA
să-şi mărescă volumul când primesc aerul şi să-l reducă când aerul este gonit afară. Aceste două însuşiri ale pulmonilor, ţin *de structura lor, în care intră pe lîngă numerose ţevi (bronşiile) de diferite mărimi ce comunică cu gâtlejul, şi o parte proprie pulmonală. Acesta din urmă este formată din mici băşicuţe aşezate în ciorchin pe ţevile cele mai mici, formând aşa ^işiî lobulî pulmunali.
Cal bolnav de tignafes.
Un învăţat Cadiat, pentru a face a se înţelege mai lesne structura pulmonuluî, face comparaţia urmă-tore :
Presupunem, (,bce el, că un tub înfundat la un capăt, ar fi umplut pe ore-care lungime de la fundul săli, prin băşici de căpun de exemplu şi că sub influenţa unei puteri ore-care, aceste băşici, fac a se sparge păreţi! tubului, îl străbat în tote sensuriie se alungesc şi rămân atârnate a-fară; şi se va ave lobula pulmonară întregă.»
Băşicuţele ce formăză lobulii pulmunali, clin cari sînt compuşi pulmonii, se măresc şi-şî micşoreză volumul alternativ după cum primesc sau dau afară aerul ce slujesce la respiraţiune; ele sînt prin urmare elastice.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1165
In emfisemul pulmonal, pulmonii pierd din elasticitate, bâşicuţele lor se măresc peste măsură şi chiar se rup, ast-fel ca aerul nu mat pote intra şi mai ales eşi din pulmoni în mod regulat, de unde urmeză desordine în efectuarea respiraţiunii, despre care am vorbit că se observă în tignafes.
Oausele emfisemuluî sînt multe. Le putem împărţi însă în două: unele aşâ <jlise nutritive şi altele func-ţionale.
Cele d’întâiu constă în turburări ce se petrec în intimitatea animalului, în corpul lui, turburări ce fac ca părţile cari compun pulmonii să nu fie destul de bine nutriţi şi în consecinţă să fie predispus! la emfisem. Aceste turburărl se moştenesc mai tot-d’a-una prin hereditate. Adică, un armăsar sau iapă cari din pricina turburărilor de care e vorba a avut emfisem, comunică urmaşilor lor acestă stare bolnăviciosă a organismului lor, acâstă me-telmă ascunsă, care face ca şi ei să capete mai cu-rînd sau mai târziu boia de care a suferit părinţii lor. Prin acestă moştenire se explică încă şi caşurile acelea de emfisem observate la animale tinere de 2—3 ani, şi chiar la mânji de un an, dupe cum se spune de unii.
Turburările nutritive ale pulmonilor se pot nasce încă şi din aprinderile de pulmoni, cari de şi vindecate în aparenţă, au lăsat însă stricăciuni în ţesătura organelor, de bătrâneţe, de munca peste măsură, etc.
Cele de al doilea cause sau funcţionale sînt acelea ce se cred şi se credea încă de mult chiar de unii din veterinari, că ar fi singurele cause ale em-fisemului. Astăzi este constatat însă că ele nu sînt determinante, adică nu ele produc boia, ci sînt simple prilejuri care fac ca boia să se declare la animalul al cărui pulmon este şubred, prin faptul că nutrirea lui este neregulată.
Intre aceste cause, intră serviciile de iuţelă, la care se cere ca animalul să mergâ repede, ca exemplu serviciile de diligenţă, de poştă, de omnibusuri, etc.; lăcomia la mâncare, face ca pântecele lor să se desvolte
www.dacaromamca.ro
1166
ALBINA
peste măsură şi ast-fel să împiedice respiraţiunea şi să contribue dar la declararea emfisemului; opinte-lele ce fac caii înhămaţi la greutăţi mari, asemenea se consideră ca putend a face să se desvolte acestă bolă.
Acum terminând cu căuşele emfisemului, trebue să adăogăm, că în genere tote afecţiunile cari se arată prin tuse desă şi repetată, precum şi ori-ce bolă lungă însoţită de greutăţi în respiraţiune, pot să dea loc la simptome de tignafes, fie producând emfisem pulmonal.
Credinţa populară că amestecul de fulgi de găină în alimentele animalului şi că nutreţul sati grăunţele încărcate de praf sau muceţlite, ar da nascere tignafesuluî, este pînă la un punct ore-care sprijinită, prin faptul că aceste corpuri, fulgii şi praful, străine hranei, pot produce iritaţiuni şi chiar boli ale aparatului respirator, care să se însoţescă mai ales de o tuse forte şi repetată, ce pote constitui după cum am vâ^ut, pricina de tignafes.
Irimia Popescu.
Medic-vetorinar.
Maimuţoiul şi copilul de săten
■âjS\j moşierâsă cumpărase un maîmuţoiu, pe care îlîmbră-es,l^;)! case f6rte frumos, ca şi pe un om. Intr-o cfi veni la casa boerescă un copil de ţăran ca să aducă două
âyrS-' coşuleţe: unul cu fragi şi altul cu căpşuni, culese de
o)	mama lui.
Pe când aşteptă în sală, iată şi maimuţoiul. Băiatul îl salută cu respect, ve<Jendu-l atât de bine gătit.
Maimuţoiul se apropie de coşuri, ridică foile de desupra şi începu a mânca din căpşune. Băiatul sta respectos cu căciula în mână, lăsând animalul să şi vadă de mâncare.
In sfîrşit sosi şi moşierăsa.
—	D6mnă, (fise băiatul, m’a trimis mama, cu aste două coşuleţe Intr’nnul sînt fragi şi într’altul căpşuni!
—	Fragil ved că sînt; dar căpşune? (fise moşieresa. Pdte că sînt în coşul ăsta gol!
—	Oh, (fise copilaşul, băiatul, privind când pe dbmnă când pe maîmuţoiu, le-a mâncat domnul fiul dumitale. Moşieresa nu remase tocmai mulţumită.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1167
PILDĂ ROMÂNESCA(i)
— POVESTE —
e spune, din bătrâni, că într’un timp trăia, într’un oraş, doi negustori, tovarăşi la o singură prăvălie, şi luaţi ca «fraţi de cruce», încă de când erau ucenici la stăpân. Aceşti dmenî, fiind cinstiţi, pricepuţi şi uniţi într’un gând şi într-o simţire, se iubiau cu mare înfocare, înţelegându-se la t<5tă vorba şi la totă fapta. Afacerea lor mergea de minune, căci amândoi munceau cu tragere de inimă şi cu credinţă curată. Erau stimaţi şi priviţi bine de toţi cunoscuţii, pentru frumosul lor traiu între dânşii, şi pentru cinstita şi plăcuta lor purtare faţă de totă lumea. Orî-care om, vorbind de aceşti doi negustori nu putea, nu-1 lăsa inima să nu fiică: «iată doi dmenl fericiţi!»
Având aprope acelaşi vârstă şi venindu-le vremea de în-surătore, se căsătoriră luând două surori; crefiend, prin acesta, că vor întări şi mal mult legăturile lor frăţesc!, fiind nedespărţiţi t6tă viaţa.
*
* *
In săra de nuntă, după joc şi petrecere, au găsit fiecare, în odaia lor, după cum era obiceiul, câte o mâţă. Unul din miri, vefiend acăsta, se încludă grozav, şi luând mâţa, cu furie, o rupse în două, arucând-o subpat şi fii-cend cu necaz. «Acolo e locul tău, spurcăciune!» Soţia sa, înmărmurită de cele ce vefiuse, îşi fiicea în sine: «Ddmne. Ddmne, peste reu bărbat am mal dat! Dacă unei mâţe nevinovate i-a făcut ast-fel, apoi negreşit că reu de tot se va purtă cu mine, când nu-I va plăcea ceva.»
Totă ndptea n’a putut închide, sărmana, ochii, gândindu-se mereu la ceea ce o aştepta.
A doua fii se sculă tînSra nevastă cu ndptea în cap, cu t6te că omul eî îl spuse că-î prea dimineţă. Nu mal scia, biata, ce se facă ca să-l mulţumâscă şi să fie bine: deretică şi
(1) Aufiită de la N. Silav, primar, comuna Mândaţî, judeţul Tutova.
www.dacoramamca.n>
1168
ALBINA
mătură casa, îi curâţl hainele, îî dădu de spălat, îî aduse laptele, îşi sumese mânecile apucându-se de pregătirea bucatelor pentru prânz, în sfîrşit, nici cea mai mică trebă casnică nu scăpă ne făcută de ea. Bărbatul său eră încântat, în gândul său; zîmbea numai pe sub mustaţa, gândindu-se la adevăratul proverb: «Frica păzesce bostănăria».
Cu timpul, ajunsese acestă femee, cea mai vrednică gospodină din mahalaua ei, fiind iubită la cuhne de bărbatul ei şi lăudată de toţi bmenil de trebă.
Bărbatul eî se simţea cel mai fericit, mai ales că, acum, femeea sa nu scia cum mai bine să-î mulţumescă, aducendu-î, aminte de preţidsa lecţie, ce î-o dase în săra de nuntă.
* *
*
Să vedem acum şi pe cel-l-alt frate. Acesta, ca şi cel-l-alt în sera nunţii, găsi şi el, în camera de culcare, tot o mâţă; dar, cum eră firea mai blajină, nu numai că nu cjise mâţei nici «cât», ci chiar o luă în aşternutul lor, netecjind-o şi des-merdând-o pînă ce adormiră. Soţia sa, văfjcmd cele ce făcea bărbatul său, îşi dicea în gândul eî: «Mulţumeseu-ţî Ddmne că mi-ai ajutat să dau peste un bun bărbat!» A dormit vo-i<5sa femee, tdtă noptea, fără nici o grijă. A doua di bărbatul seu se sculă dimineţa, plecând la prăvălie, iar ea rămase în pat, negândindu-se la nimic. Sculându-se destul de târziu, se gândea ea, une-ori, să se apuce de vre-o trebă, dar sciindu-şî bărbatul prea bun, se lăsa a lene, aşteptând ca el să vină şi să mai facă câte ceva. Când veni soţul ei, la prând, îşi puse mâinile în cap, căci, nu numai că nu făcuse nimic de mâncare, şi nici nu strânsese prin casă, dar nici nu se învrednicise măcar a se spgla pe cei ochi. Neîn-drăsnind, bietul om să-î facă, aşa de timpuriu, mustrări, se apucă, el singur, de îşi pregăti ceva mâncare şi plecă amărît la trebă.
La început a credut nenorocitul bărbat că aşa p6te merge lucrurile dintr’un tâiu, dar se înşelă amar, căci, şi după două luni, femeea sa călca pe aceleaşi urme, pe care apucase, îşi blestema, sărmanul, viaţa şi cesul, când şi-a pus în gând de însurătbre, şi nici de negustorie nu-şî putea cătâ ca mai nainte.
• *
*•
www.dacQromanica.ro
ALBINA
1169
Pe cât acesta eră de nefericit, blestemându-şî cjilele, pe atât cel-l-alt eră cu bucurie, rugându-şî viaţă lungă.
Intr-o rji, după jumătate de an de căsnicie, se luară fraţii de vorbă despre traiul lor, de când s’au însurat: unul se lăuda că are o nevastă bună ca un înger şi harnică ca o albină; cel-l-alt plângea şi se jăluiâ că a dat peste o leneşă şi nevrednică soţie. Acest din urmă ofta şi spuneâ că, de când s’a însurat, nu scie nici masă cu rânduială, nici pri-minele la timp, ci numai şi numai (Jile amărîte; cel-l-alt, plin de veselie, (jiceâ că la dînsul tdte merg strună, fără a dice nevestei nici un cuvînt Venind vorba de sera de nuntă, spuse fie-care ce a făcut cu mâţa ce au găsit-o în odaia lor; cel care rupsese mâţa, învinovăţea pe cel-l-alt că a fost atât de nepriceput, dând frâu femeii prin lipsa lui de energie.
Intorcendu-se, fratele cel cu femeea rea, acasă îşi puse în gând să încerce şi el acel mijloc întrebuinţat de fratele săli; dar el nu scia că surorile se întâlnise chiar a doua <Ji de nuntă, destăinuindu-se una alteia: cea, a cărei bărbat rupsese mâţa, (Jicea că soţul ei o rău, varga lui Dumnecjeu; iar cea-l-altă se mândrea că a dat peste bunătate de om.
Intr-o seră, aprincjendu-se nepriceputul bărbat, se înfurie grozav şi rupse şi el o mâţă ca fratele seu în sera de nuntă; soţia sa, care şedea a lene în pat, vetjend ceea-ce făcuse bărbatul seu, îi <J.ise cu nepăsare şi în bătae de joc: «Prea târcjiu!»
N. bade in.
InvCţător, Tutova.
UN SAT NOU
n diua de 27 Maiu a. c. s’a sărbătorit inaugurarea satului vid n°u “Cuza Vodă» din com. Păltinişul, Dorohoiu.
Pe la orele IO1/* elevii şcoleî Păltinişul cu drapelul, mi-liţienil şi autoritatea comunală cu drapelul şi un numeros public din localitate şi împrejurimi au plecat spre Cuza Vodă.
Ajunşi la locul destinat, preoţii C. Gaşpar şi lasou Ghierghiu cu cântăreţii lor, au oficiat «aesma» pe locul unde are a se clădi biserica, s’a stropit cu «aesma» locul şcoleî, a primăriei şi cimitirul.
Pe posiţiunea cea maî frumosă din centru satului s’au grupat poporul şi elevii în jurul preotului: C. Gaspar, a primarului, G.
«Albina II»	73
www.dacoromamca.ro
1170
ALBINA
N. Iacobescu şi a învăţătorilor: Gh. V. Nestor şi d-ra Sim. Răş-canu, unde d-1 primar, Gh. N. Iacobescu a arătat cu multă căldură însemnătatea inaugurărel satului şi a serbărel populare.
D-1 Gh. V. Nestor, învăţător diriginte, a spus sătenilor din noul sat, că portă frumosul nume de «Cuza-Vodă» nume «scump şi sfînt» al iubitului domn, Alexandru Ion I Cuza, care s’a jertfit pe sine, prin iubirea şi dragostea ce a arătat ţăranilor im-propietărindu-î.
Asemenea a arătat dragostea, ce portă poporului român M. S. Regelui «Carol I» şi M. S. Regina «Elisabeta» împreună cu guvernul.
O călătorie în jurul pămîntuluT
fâeutâ
în jurul unei clase.
—	«Astădi vom face o călătorie în jurul clasei şi care va fi în acelaşi timp şi o călătorie în jurul pămîntuluî.»
Ast-fel vorbi învăţătorul nostru şi toţi şcolarii repetarăm cu uimire: «O călătorie în jurul pămîntuluî!»
—	«Da, lără să avem altă trebuinţă de cât de aceste patru ziduri ale acestei clase, vom străbate cele cinci părţi ale lumeî; căci ele sint representate aci prin produsele pă-mîntului şi industriei lor.»
Furăm miraţi peste măsură, dar învăţătorul nostru continuă:
—	«Să facem lista obiectelor de aci şi să începem călătoria. Pe bănci, înaintea vostră, stă hârtia şi cărţile. Fiind aşâ de obicinuiţi cu aceste obiecte, voi nu vă daţi semă de importanţa lor. Copii, întorceţî acum, uşor, foile cărţilor vostre? Aşâ. Nu faceţi ca şcolarii leneşi, care întorc foile cu repediciune, fără să scie că aceste pagini coprind atâta bogăţie în sciinţâ. Nu sciţi cât timp şi câtă muncă a trebuit omului, ca să descopere aceste foişore, pe care degetele vostre copilărose le întorc cu plăcere.
Altă dată se fabrică un fel de hârtie forte scumpă, din fibrele unui trandafir din Egipt, numit papirus. Numai în al 13-lea secol se descoperi hârtia de bumbac, hârtia modernă cu care ne servim astădi.
Sciţi voi, de unde ne vine bumbacul ?
www.dacotomamca.ro
Pădure sălbatică din Australia.
1172
ALBINA
Din America şi din Asia. Vedeţi, intrând d’abia în istoricul hârtiei, am străbătut trei părţi ale lumei.
Din sdrenţe de tot felul se fabrică acum hârtia. Sdren-ţele sînt reduse într’un fel de pastă, care se albesce cu a-jutorul clorului.
O maşină ordinară, mânată cu ajutorul aburilor, întinde acestă pastă; apoi o face să trecă pe sub două suluri care o subţiază.
De sub aceste suluri, ese o fâşie, lată de un metru şi jumătate şi de o lungime fără sfîrşit, dacă nu s’ar tăia în bucăţi. Acea fâşie este hârtia.
Sciţi voi, ce lungime de hârtie pote produce în fie-care di o bună fabrică? Două-deci de chilometri. Presupuneţi acum că, în loc de-a străbate aceşti doue-deci chilometri, voim să facem înconjorul pămîntului; ei bine, în şase luni o fabrică va fabrică o bandă de hârtie aşâ de lungă în cât am înconjură pămîntul cu ea.
—	Asta va fi un brîu de hârtie, care va încinge pămîntul pe la mijloc, strigai eu cu admiraţiune.
—	Da, fătul mieu; şi daca am înnădi tote hârtiile pe care omenii îşi transcriu ideile lor, vom face o îmbrăcăminte pămîntului întreg.
—	Lîngă hârtia, cu care voi vă serviţi la scris, continuă învăţătorul nostru, văd cărţile.
Aceste cărţi aşâ de multe astădi şi al căror preţ e aşâ de mic, aceste cărţi, pe cari voi nu prea le ţineţi curate, căci le umpleţi de cernelâ, le rupeţî, le descartonaţi, etc. Aceste cărţi erau altă dătâ nisce lucruri atât de scumpe, în cât numai omenii avuţi puteau să şi le procure. Asta a fost acum 400 ani, când tipografia nu eră inventată. Mai ’nainte erau nisce omeni numiţi copişti, cari copiau cu mâna manuscrisele, cum faceţi voi, când eu vă dau vre-o bucată din citire s’o transcrieţi pe caete. Sciţi voi, cine a descoperit tipografia?
—	Gutemberg, strigai eu, care a trăit în al 15-lea secol. Dar cum a imprimat el?
—	îşi procură întâiu, un mare număr de mici liniuţe pătrate de metal, care, la un capăt aveau în relief o literă din alfabet.
De exemplu: A, B sau C, etc. Acestea sînt caracterele imprimăriei.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1173
Funcţionarul (funcţionari trebue sâ-i numim) numit com-positor, avend dinaintea ochilor manuscrisul, ia unul câte unul din caractere şi numai din acelea de care are trebuinţă să formeze un cuvint, apoi le pune unul lingă altul pe o scândură. De ex: pentru cuvîntul Bucurescî, el ia pe B, u, c, u, r, e, s, c, i şi le pune pe scândură unul lingă altul După ce ast-fel a compus mai multe pagini, un altul le ia şi le pune sub o maşină numită presă. Acestâ maşină face ca, caracterele să trecâ pe sub un sul care le unge cu cernelă, apoi o foie de hârtie adusă de alt sul se aşedă peste ele; caracterele muiate în cernelă se imprimă atunci pe hârtie.
Sînt imprimării cari tipăresc mijlociu 2.500 cărţi pe di, 700000 cărţi pe an.
Daca erau să fie copiate cu mâna aceste cărţi, câte vieţi de om nu ar fi fost întrebuinţate! Acum, graţie acestei minunate descoperiri, instrucţiunea se răspândesce peste tot.
In acestă şcolă unde noi sîntem adunaţi spre a învăţă, avem la disposiţiune nenumărate cărţi, pe cari altă dată cu greu le-am fi putut ave.
Să continuăm călătoria nostră în jurul clasei. Vădurăm multe ţări; haideţi să mai vedem. De cea-l-altă parte a hârtiei şi cărţeî, voi aveţi cernelă.
Pentru a obţine cernelă, se topesce în apă un lemn numit băcan şi gogoşă de tufă.
Lemnul de băcan (cu care roşim şi ouăle) ne vine din America, iar gogoşa de tufă din Asia. In lichidul ast-fel obţinut, care este roşu, punem un fel de sare numită sulfat de fer. Astă dată lichidul devine negru, apoi se mai adaogă şi puţină gumă-arabicâ şi cernelă este făcută.
Iată dar c’am străbătut patru părţi ale lumeî, istorisind facerea cerneleî: Europa care dă sulfatul de fer, America care dă lemnul de băcan, Asia care dă gogoşa de tufă şi Africa care dă guma-arabică.
—	Dar Oceania, întrebai eu, nu e representată prin vr’un lucru d’aci din clasă?
—	Ai răbdare, îmi răspunse învăţătorul, iată ce zăresc eu lingă sticla ta de cernelă. Privesce acea gumă de şters, este de cauciuc.
Cauciucul este un fel de suc care se scurge din marii
www.dacoromamca.ro
1174
ALBINA
arbori ai Oceaniei şi ai Americei. El a fost întrebuinţat de Europeni la fabricaţiunea multor obiecte folositore.
Revenim acum, din ţări depărtate în Europa nostră. lată peniţe de diferite feluri. Înainte se serviau la scris omenii cu ţăvă de grâu, apoi cu peniţe din pene de gâscă şi astădi cu peniţe de oţel.
Tăiaţi acum creionele ce le aveţi în mână, cu bricegul, dar încet să nu vă crestaţi degetele. Bun, iată creionul tăiat, priviţi: în afară este lemn, în interior însă iată un fel de cărbune, pe care noi îl numim plumb. Cele mai bun creione ne vin din Englitera.
Printre lucrurile vostre, mai văd şi cera roşie.
Cera roşie cu care ne servim la pecetluit este de reşină.
In fine, copiii mei, sfârşim călătoria în jurul clasei cu a-cestă placă. Este un fel de brad întunecat şi lustruit. Condeiul cu care vă serviţi a scrie pe tablă, este un corp compus mai mult din var. Iar buretele cu care ştergeţi ce-aţi scris pe tablă, este un fel de animal.
Da, un animal care locuesce prin mări. Bureţii nu sint alte lucruri de cât o mulţime de animale, forte puţin diferite de plante, şi cari unindu-se unul cu altul se lipsesc pe stânci şi cresc acolo cum cresc muşchii pe arbori. Cea mai mare parte din bureţi ne vin din mările Greciei şi cele mai mari ne vin din mările tropicale.
Vedeţi dar, copiii mei, că cele mai multe lucruri cari ne înconjură, dacă le cunoscem origina şi istoria, vor fi tot-d’a-una pline de instrucţiune pentru noi.
Alex. Constantinescu-Teofil.
învăţător, corn. Atârnaţi. Teleorman.
Serbări de 10 Maiu
10 Maiu în Târgu.-Jiu.
In cjiua de 10 Maiu pe la orele 8 a. m. s’au adunat la Gimna-siti, toţi elevii şi elevele claselor primare. Au fost faţă toţi profesorii gimnasiuluî, profesorale claselor primare, mai multe per-sone din oraş între care d-1 Prefect, d-1 preşedinte al comisiuneî inlernimare ş. a., şi cu toţi aQ mers în spaţiosul amfiteatru unde câţî-vâ elevi şi eleve au declamat poesiî patriotice,
D-1 profesor Numa Frumuşanu a vorbit despre însemnătatea sărbătorii.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1175
La ora 10 elevii, îmbrăcaţi în uniformă, aranjaţi în rîndurî, au mers la Te-Deum unde venise şi regimentul de infanterie şi
0	mulţime imensă. După ce s’a oliciat serviciul, d-1 Lt. Colonel Dancovicî, a ţinut o vorbire înaintea soldaţilor, prin care a arătat importanţa sărbătorilor naţionale, şi în special importanţa (jilel de 10 Maiu.
Pe la orele 21/, elevii gimnasiulul aii făcut o frumosă escur-siune în apropierea oraşului.
La orele 8 sera s’a făcut retrrgerea cu torţe prin oraş. Aii mers la biserica catedrală, acolo aranjaţi în două rîndurî, aii făcut ru gâciunea, cântând musica imnul regal. De acolo conductul a mers înaintea prefectureî, unde eră d-1 Prefect, mai mulţi d-nl şi d-ne. Elevul de clasa IV Păunescu M. a ţinut o mică cuvîn-tare la care d-1 Gh. Stolojanu a răspuns cu nisce cuvinte patriotice, îndemnând tinerimea la muncă fără preget pentru mărirea patriei şi nemului românesc.
Ion Dem. Petrescu.
*
10 Maiu in Dobrovăţ.
In marele sat Dobrovăţ, de pe Domeniul Coronei, judeţul Vas-
1	uiu, unde prin bine-voitorul concurs al d-lul Ion Kalenderu şi prin marea activitate a neobosiţilor învăţători şi a altor factori culturali, s’a tăcut şi se tace mult—pe tote căile — pentru deşteptarea sătenuluî, 10 Maiu s’a serbat cum se cuvine.
La ora 10 se oficiază în mănăstire de către preoţii Dăscâlescu şi Rogojină un frumos Te-Deum, la care intoneză răspunsurile elevii şcoleî din Duma9ca, conduşi de d 1 învăţător Stupcanu. Apoi se fac în ograda mînăstireî, defilarea armatei din Dobrovăţ şi a celor trei şcoli, în sunetul pătrunzător al corniştilor, după care şcolele conduse de d-nil învăţători I. Matei, d-şora M. Ne-culau, d-1 Vasiliu şi Stupcanu, intoneză pe rînd numerose imnuri patriotice.
La ora 2 p. m., toţi elevii, învăţătorii, consiliul comunal, funcţionarii de la Domeniul Coronei şi mulţime de săteni şi per-sone de prin satele vecine, se adună în pădurea de lîngă sat.
Aici, d 1 Neculau, învăţător-Coropcenî, rostesce, în mijlocul unei linişti profunde, o importantă euvîntare despre «Petrecere» şi despre «10 Maiu.»
In urmă ia cuvîntul d-1 Davidescu, administrator la Domeniul Coronei Dobrovăţ. D-sa vorbesce despre «partea economică» a vieţii rurale, îndemnând pe săteni la muncă şi economie.
Serbarea a reuşit de minune şi şi a ajuns scopul, graţie d-ior învăţători şi în special d-luî I. Matei, d-luî primar Roşu, d-lor comandanţi al armatei din Dobrovăţ şi d-lul Davidescu, cari toţi împreună au organisat-o înţelepţesce.
lancu.
*
www.dacoromamca.ro
1176
ALBINA
10 Maiu în Craiova.
piua de 10 Maiu s’a serbat în Craiova cu o deosebită solemnitate.
Dimineţa s’a făcut defilarea şcolelor şi a armatei, comandată de generulul Stroilov.
După amiaz, 10 Maiu a fost serbat de lumea şcolară. La orele 3 p. m. tote şcolele primare de băeţî, gimnasiul real, şcola Normală şi liceul Carol I s’au strâns pe locul liber din piaţa Nouă şi au mers în corpore cu profesorii respectivi la grădina publică Bibescu.
Aci cel dintâiu care a luat cuvîntul a fost d-1 Ulysse Boldescu, primarul oraşului, care a arătat însemnătatea clileî de 10 Maiu. Pe urmă a vorbit d-1 N. Guran, prefectul judeţului şi un elev de la Liceu, Jianu Ion din clasa VlI-a. Apoi s’au esecutat multe cântece de către şcoli şi mal cu semă de corul Liceului.
*	A. I).
10 Maiu în comuna Vîrlezi
In dimineţa cili 1 el de 10 Maiu, elevii şi elevele şcolel mixte din comuna Vîrlezi, judeţul Covurluî, la ora 10 a. m., sub conducerea învăţătorilor locali Gavril Buruenescu şi I. Dimitriu, au fost conduşi la biserica parohială, unde se află şi autoritatea comunală respectivă. Tedeumul s’a oficiat de Sachelariul Vasile Vîrgolicî. Corul, format de elevii şi elevele şcolel, sub conducerea învăţătorului I. Dimitriu, a intonat «Mulţi ani trăiască.»
După terminare, d-1 Gavril Buruenescu, învăţător-diriginte, prin-tr'o cuvîntare bine simţită şi cu multă vervă, făcu istoricul ţârei nostre, de la unire pînă în present.
In urmă procesiunea se duse în pretoriul primăriei, unde eminentul şi simpaticul primar, d-1 G. Plesnilă, din propria sa dispunere, servi asistenţilor cu o mică gustare.
Asistent.
*
10 Maiu în Bârsesci.
piua de 10 Maiu este aşteptată cu o mare bucurie sufletescă de tot ce e Român şi simte Românesce.
Aşâ şi-n comuna Bârsesci, judeţul Putna, cel câţî-vâ puşi în fruntea comunei, s’a gândit că acesta (,li să fie sărbătorită aşâ după cum merită.
încă de Ia 8 Maiu a început a se face pregătirile împodobin-du-se localul de şcolă şi primăria cu crăci de stajar şi brad, de către d-1 şef de garnisonă Al. Mircea şi d-1 învăţător Nicol. Ve-chiulescu.
In (jliua de 10 Maiu pe Ia orele 10 a. m., la biserică unde erau adunaţi tot! locuitorii, cu mic cu mare se săvîrşi de preotul Nicorâ Enache. Tedeumul cuvenit, după care d-1 N. Vechiulescu învăţător, ţinu un frumos şi patriotic discurs.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1177
După acesta copiii intoneţlă Imnul regal, şi mal multe cântece. Apoi se dă de către d-1 V. Mircea primar, preotul Ni-coră Enache şi I. Istrate, perceptor fiscal, o sumă în bloc cu care se cumpără vin şi covrigi, dânduse fie cărui soldat, precum şi covrigi la copil, apoi care se face o frumosă horă a «Unire!,» cântată de lăutari şi jucată de soldaţi. O veselie pe care condeiul nu e în stare a o descrie aşâ după cum eră zugrăvită pe feţele tuturor.
Alex. Mircea.
*
Bârsescl-Putna.
Serbarea (le 10 Maiu în Teleorman.
D-nil învăţători al şcolelor din comunnle Miroşi şi SurdulescI, din plasa şi judeţul Teleorman, unindu-se au serbat cu o pompă strălucită şfiua de 10 Maiu.
Toţi elevii se duc sub conducerea d-1 uî diriginte Al.Cristu Pope-scu, se duc la biserica parohială din Miroşi, dezervită de simpaticul diriginte, preotul Dobre lonescu, care au făcut slujba cuvenită de «Te-deum», asistat de d-1 notar F. Georgescu, în loc de cântăreţi.
Aii asistat şi simpaticul domn primar, Ivan Andrei, cu întregul Consiliu, dintre care pot cita pe d-niî Petre Ghiţă, Dinu Gheor-ghe, Niculae I. Măciucă, Radu Tudor şi alţi.
După ce s’a cântat «imnul regal», lumea eşind afară, elevii defilară pe dinaintea publicului.
Serbarea şcolară se deschide prin discursul Preotului D. lonescu, terminând elevii au cântat «MaiO 10».
învăţătorul Al. Cristu Popescu, luând cuvintul, vorbesce despre însemnătatea cjilel (1866, 1877 şi 1881), şi începe mal mulţi elevi a recita poezii.
Elevii de la SurdulescI, sub conducerea dirigintelui Al. Cristu Popescu, întoneză cântece.
D lui primar Ivan Andrei, ia cuvîntul zicând mă unesc cu acest tînăr, cult şi entusiasmat d-1 invăţător cărora noi, MiroşenI şi curdulesceni le avem cinstea şi totă încrederea. In numele tuturora viii a mulţumi acestor doi focar! de lumină, ce din dorul aprig de români s'au adunat astâdi a ne mal lumina. Trăiască, dar Regele. Trăiască dar cărmuitoril şcolelor.
Croix-Xerxe.
Miroşi.
*
10 Maiu Ia sate.
Şcolele din Siliştea-Crucil, Cioroiii-nou, Cioroiaşiu şi Galiciuica aii sărbăţorit împreună şliua de 10 Maiu, în localitatea istorică, «Ciorolub. Au Luat parte, ia acestă serbare, autorităţile comunelor respective şi ian considerabil număr de săteni. Serviciul divin s’a oficiat de preoţii celor trei din urmă comune. O parte din elevii şcolel Caliciuica, sub conducerea d-lul învăţător diri-
www.dacoromanica.ro
1178
ALBINA
ginte, P. Ciocălteb, au format corul în biserică; iar afară, o gardă de miliţieni, venţî cu şcola din Siliştea; Crucii şi sub comanda şelulul de garnisonă, V. Anastasie, au dat onorurile cuvenite. După terminarea serviciului, asistenţa publică formeză un cortegiu impunător şi pornesce în procesiune pe stradele comuni, îndreptându-se afară din sat spre ruinele unei vechi monâstirî «Piscupia», ce a servit odinioră ca locaş Dumnezeesc acestor patru comune. Aci se face mal întâiu o rugăciune, în urmă, d 1 P. Ciocelteu Galiciuica vorbesce despre evenimentele istorice prin cari a avut să trecă ţara nostră, de la întemeiere pînă a<jl; apoi d-1 I. Ştelănenu, Cioroiu-nob, despre însemnătate qhlel de 10 Maiă cu desfăşurarea marilor acte săvârşite.
Gr. Chifulescu.
Povestea lui Păcală
Un părinte avea mal mulţi băeţî.
Insă el nu se purtau de loc ca fraţii, ci se certau tot d'a-una; aşa că tatăl lor fu silit să-î dea unul câte unul la vr'un meşteşug să-I înveţe cevâ.
Veni rîndul celui mal prost dintre dînşil, care din causa bo-roboţelor ce făcuse, fu supranumit Păcală.
Intr’o bună dimineţă tatăl său îl cjice:
—	Măi, Păcală, te al făcut destul de mare, nu mal şade frumos să te hrănim tot noi, dute în lume şi-ţi caută vre-un stăpân!...
Şi se duse ăl Păcală, luând cu el o traistă cu de ale mân-cârel şi vre-o trei sfanţi de cheltuială.
Cum se duse el, ajunse la o curte bolerescă.
Boierul de acolo eră taman în vorbă cu vătaful.
—	Mă! ne-ar trebui un nou rîndaş, unde o să-l găsim?
—	Apoi de, boerule, oiu căută eu prin împrejurimi!
—	La ce să mal cauţi d-ta, eî păcatele mele, că intru eb!
—	Aşâ? Şi ce simbrie cel?
—	Ce să cjic, boierule, cei (Jice şi d-ta!
—	Apoi dacă e aşâ, ţi-oiu da eu patru galbeni pe an, un rînd de haine, trei perechi de opinci şi două cămăşi de primenelă. Vrei aşâ?
—	Da cum să nu vreau boierule.
Şi intrase Păcală în slujbă.
Intr’o (Ji îi 4*ce boierul:
—	Na-ţî o bucată de slană, du-te de unge trăsura!
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1179
—	La câte roţî boierule?
—	Unge-o peste tot!
Unse ăl Păcală trăsura şi se întorse la boier.
—	S’a isprăvit slana boîerule, mai trebue!
—	Cum aşa mă? Eu ţi-am dat o bucată mare cu gândul să mai rămâîe!
ÎI dă boierul o bucată tot ca cea d'intâiu şi se duse Păcală. Peste puţin iar se întorse.
—	Mai trebue, boîerule, s’a isprăvit!
—	Nu se pote mă, altă dată ungeam cu atâta trei trăsuri!
—	01 fi uns, boierule, dar numai roţile, iar nu peste tot! Să veijl d ta, boierule, numai la pernă cât trebuiâ, cu cât puneam perina sugeâ!
—	Păi bine măi, ce ţi-am spus eti ?
—	Nu mî-aî spus s’o ung	peste tot?
—	Aşâ aî înţeles tu mă?	E& vroiam	să (}ic	numai roţile,	iar
nu şi trăsura! Unde aî mal	veijut aşâ	cevâ?	Acuma	dute	de
înbamâ caii la trăsură, da să puie pe cel mici	înainte	şi pe	cel
mari înapoi!
Se duse Păcală de scose caii din grajd.
înhamă pe cel mici înainte şi pe cel mari înapoia trăsurel, aşâ că cei d’întâiu trăgeau înainte şi ceî-l-alţî înapoi.
Vine boerul.
—	Da ceai făcut măi Păcală?
—	Păi, nu mi-aî tjiis aşâ? Pe cei mici înainte şi pe cel mari înapoi ?
—	Bine, mă, trebuiâ să-i pul câte-şi patru în faţă, însă pe cel mari în urma celor mici!...
Altă dată, erâ tocmai Duminică, vătaful erâ dus acasă la al săi, iar boerul voiâ să se ducă la biserică ca tot creştinul.
Plecând îl ijise iul Păcală:
—	Acum să scii că mă duc la biserică, să cureţi curtea frumos pînă mă întorc, să scii să fie numai piele!...
—	Prea bine, boîerule!
Acum Păcală se gândi:
—	Măi, cum să fac eu curtea piele?... Ah! îmi vine în gând, lasă că sciu!
Se duse la graj şi scăse rînd pe rînd tote douăzeci de ol, câte erau acolo. înjunghie tote şi le întinse peile prin curte.
Erâ să ajungă, nu mal rămăsese gol de cât un loc ca de vre-o doi metri pătraţi.
www.dacaromanica.ro
1180
ALBINA
Ce se gândi Păcală? Hat scot şi vaca aceia mare, s’o spintec şi să-I întind pielea că dor ajunge.
Aşa şi făcu.
Dapă vre-o jumătate ceas se întorce boeru.
—	Da ce-aî făcut măi Păcală? Mi-at omorît bunătatea de ol şi văcă, am să te bag în puşcărie!...
—	Păi, bine boierule, nu mi-aî dis să fac curtea piele?
Ved că nu eşti bun de trebă, de acum înainte te las în pace,
să faci ce vrei, pote aşa al să înveţi când-vâ minte...
Şi-l lăsă în pace boieru.
Intr-o cji iar îl spuse boieru lui Păcală, să puie caii la trăsură De astă dată în fine îl puse bine.
Se sui boieru să plece.
—	Da eu ce să fac boierule pin te întorci dumneta, că mi e silă să stau numa aşa cu mâna în sin?...
—	Fă şi tu ce-o face vecinu d'alăturl !
Şi plecă boieru.
Vecinul însă, taman desvelea acoperişu casei.
Pe semne că o fi vrând s’o dărâme. Hop şi Păcală, se sule pe casă, scote tote cărămizile, dărîmă coşul şi scote acoperişul, de ţi se părea că nici n’a fost vre-o dată.
Se întorce boierul acasă.
—	Ce-aî făcut m6 Păcală? AI noroc, prăpăditule, că sînt om bun, dar alt-fel aî înfunda ocna!...
—	Păi bine, boerule, nu mi-aî spus să fac ce face vecinul?..
—	Bine, me afurisitule, dacă vecinul săreâ în puţ, trebuia să sări şi tu? Ved că nu mal es la cale cu tine, na-ţî doi galbeni, şi dute de-ţl vetjî de drum !...
Dându-I boierul cel doi galbeni, îl trimise la vr’un alt stăpân, care pote l’o putea cuminţi.
Aşa merse ăl Păcală să caute vr’un jupîn, pote merge şi acum, dacă n-o fi rnurit.
Albert Hussar. I
I IST S Cil
O asociaţie de institutori din Câmpulung se oferă a prepara, pe timpul vacanţiei de vară, pe elevii cari vor să intre bursieri în şcâla normală, seminar, liceu şi orî-ce alte internate şcolare ale statului.
Pentru informaţii, a se adresa:
Asociaţiei institutorilor, şcâla No. 1 ele băieţi Câmpulung.
www.dacaromamca.ro
www.dacoromanica.ro
1182
ALBINA
INFORMAŢIUNI
Domnul Ion Kvlenderu administratorul domeniului Coronei inspectând şcola din comuna Ciumaţi, judeţul Prahova, în <jiua de 19 Maiu curent, bine-voiţi de a oferi elevilor şi elevelor 10 tablouri M. S. Regele lucrat în colori, 10 tablouri M.M. L.L. Regele şi Regina format mic şi 10 broşuri cultura pomilor roditori şi cultura albinelor.
Primirea domnului Administrator s’a făcut în modul următor: Elevii sub conducerea sub-scrisuluî a intonat imnul Iată ora cor, după care s’a recitat de o elevă şi un elev dialogul Libertatea. Apoi de mai mulţi elevi s’a recitat dialogele: Sădirea pomilor şi Curcanii din resboiă, Oda la Ostaş; la care elevii au răspuns prin imnul Fiii Românmieî.
S’a făcut de d-sa mai multe chestiuni, şi de răspunsurile elevilor a rămas forte satisfăcut. Elevii au mai intonat după dorinţa d-sale şi alte imnuri ca: Surori şi fraţi, jocul Mora, Imnul Regal, Apoi din bise-ricesce cor Christos a înviat, Sf. Dumnezeule, etc.
D-sa a visitat apoi locuinţele subscrisului, Biblioteca, şi atelierul. O impresie i s’a făcut de arta traforagiului şi de obiectele lucrate de doi elevi adulţi, arătând dorinţa de a se expune prin d-sa la Paris. Pentru perfecta curăţenie şi aranjamentul camerilor d-sa a oferit o frumosâ şi bogată roche cu totă garnitura. A mai bine-voit şi a dat ordinul d-sale de a se face o bucătărie cu pivniţă şi magazie, un puţ şi un pavilion în grădina şcoleî.
In numele elevilor, a soţiei mele şi poporului local, aduc cele mai căldurose mulţumiri d-luî administrator al domeniului Coronei pentru aceste daruri.	I). Popescu.
InvCsţ. Diriginte.
♦
* *
In urma examenului de capacitate depus la Seminarul Nifon Mitropolitul între 10 şi 20 Maiu, următorii elevi ai clasei a VUI-a, am obţinut diploma de absolvire
Andreescu Teodor, Lămotesci-Gălbinaşi, jud. Ilfov; Antonescu Nico-lae. Valea Călugărescă, Prahova; Apostoleanu Grigore Runcu, Gorj; Bă-nărescu Aghel, Lăceni, Teleorman; Calciu G. Toma, Bucurescî; Enă-cliescu Nicolae, Teişani, Prahova; Fior Evtihie, Roman; Manolescu George, Piatra Epiî, Dâmboviţa; Minculescu Alex, Orbesca-de-jos, Teleorman ; Niculescu Christian, Cernăuţi, Dâmboviţa; Petrescu Alexandru, Purani, Vlaşca ; Popescu Alex., Nenciuleştî, Teleorman ; Popescu Bucur, Finta, Dâmboviţa; Popescu George, Pucheni, Prahova; Popescu Iosif, Gheboenî, Dâmboviţa; Popescu Peiru, Căciulaţî, Ilfov; Rădulescu George. B&rzesci, Vâlcea; Teodorescu George, Glâmbocata, Dâmboviţa; Vasile G. Alexe, VizurescI, Dâmboviţa.
Elevii Seminarişti.
Numele elevilor cari aii obţinut diplama de capacitate Ia Seininaru Central:
D.	C. Atanasiu, corn. Vulcana-Pandele, jud. Dâmboviţa; D. Bardan, Rugii, Gorj ; I. Bărbulescu, Retevoescî, Muscel; I. Bercan, Stoilescî, Argeş; C. Cernescu, Bucurescî, Ilfov; T. Demetrescu, Stefănescî, Ialomiţa ; I. Florescu, Bezdead, Dâmboviţa; I. Florescu, Osica, Romanaţi; G. Fo-lescu, Folesci, Vâlcea; D. Georgescu, Deagurile, Argeş; I. Georgescu, Oarja, Argeş; I. Ionescu, Pătărlagele, Buzăg; I. N. Ionescu, Balta-Dom-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1189
nei, Prahova; N. U. Ionescu, Coteana, Olt; St. Iordănescu, Ulmenî, Buzău ; I. Iosifescu, BădenI, Muscel; N. Jingoiu, Cărpiniştea, Buzău ; I. Manolache, Foişoru. Dolj; I. Marinescu, Vulturesc!, Olt; G. Moisescu, Bălănescî, Buzău; I Oltenceanu, Coenî, R.-Vâlcea; I. Pâtrăşcoiu, Ilorez; C. Popescu, Păulescî, Prahova; C. A. Popescu, Cetâţuia, R Vâlcea; C. B. Popescu, Cerşanele, Argeş; D. Popescu, Finţesci, Buzău; G. Popescu* Recea, R.-Vâlcea; I. Popescu, Ploescî, Prahova; I. Popescu, Dumitresci,
R.-Sârat; O Popescu, Boişora. Argeş; T. Popescu, Deagurile, Argeş; T. Prisiceanu, Aliinănescî, Olt; I. Rudeanu Suicî, Argeş; Al. Sachelarie, Călăraşi, Ialomiţa; I. Săpuneanu, Obârşia, Mehedinţi; I. Voiculescu, Provita, Prahova; C. Ulea, Măgiresci, Bacău.
BIBLIOGRAFIE
D-nii Ilarian Velculescu, director al şcoleî normale din Câmpulung, Ion I. Teodor, institutor, I. N. Ciocan, institutor, fost revisor şcolar, au scos de sub tipar o lucrare intitulată: pentru români. In acestă carte, scrisă pe înţelesul copiilor şi locuitorilor de la sate, se găsesc urmâto-rele subiecte:
Satul meii, Un vitez, Tudor adimirescu.
Importanţa unei asemeni broşuri populare e netăgăduită, cu atât mai mult cu cât cititorul ademenit de forma uşoră şi narativă a bucăţilor, îşi pote şi singur însuşi, tot ce-î pote folosi vieţeî şi scumpei nostreţări.
Cererile se vor adresa d-lui Ion I. Teodoru, str. Fracmasoni. 68, Bu-curescî, sau d-luî I. N. Ciocan, institutor şcola No. 16 de băeţi, Visarion, Bucurescî.
RECTIFICARE
In No. 35 am publicat două traduceri: Iubirea de patrie şi Cerşetorea. Din erore s’a trecut ca autor d 1 Gr. Teodossiu.
TABLOU
De numele (fi pronumele (Epitropilor) pictorilor autorisap a zugrăvi biserici în coprinsul Eparchii Râmnicul noului Severin:
Ion Oprişanu, corn. Dobriţa, jud. Gorj; Gh. Ştefănescu. corn. Petresci de sus jud. Gorj; N. Leovenu, corn. Craiova jud. Gorj; Mihail Velescu, corn. Bucurescî, jud. Gorj; Ilie Demetrescu, corn. Costesci, jud. Vâlcea; Ion Liştevenu, Craiova; Toma Hristescu, Bârbătesci, Vâlcea; Elefterie Lăzărescu, R.-Vâlcea; N Rădulescu, Craiova; Gh Ilie Petrescu, Pitesci; Tache Ionescu, Bucurescî; Alexandru Răsmiriţă, R.-Vâlcea; Hristian Ni-culescu, Petresci-de-sus, Gorj; C. Petrescu, Craiova, Ion Gheorghescu, Corabia; Anton Serafim, Bucurescî; Fridirich Drabe Veidingher, T.-Se-verin; Iosif Mihai, Alexandria, Teleorman; Anton Constantinescu, Caracal; Arghiri Steliu, Caracal; George Bada, Crojovu; Stan Lişteveanu, Crojovu, Stan G. C. Vlădescu, Comorteni, Dolj.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
Păr. Gafton, Putenî, Tecuci.—Abonamentul sf. vostre achitat cu chitanţa No. 13,934.
St. Carstea, învăţ. Berbescî, Vâlcee. — Idem chitanţa No. 13,403.
Păr. G. Enăcenu, Speranţei 55, Brăila. — Cucernicul Protoereu de Brăila a plătit pentru un mare număr de preoţi anul trecut, între aceştia
www.dacoromamca.ro
1184
ALBINA
aţi_ fost şi sf. vostră şi i s’a eliberat chitanţa No. 5,021, mal târziu am primit şi direct de la d-vostrâ tot pe anul I şi vi sa liberat chitanţa No. 8.782 iar pe anul al II-lea sînteţi achitaţi cu chitanţa No. 11,667. Suma primită de la Părintele Protoereu rămâne dar să l-o înapoem noi.
D-lui Hr. Vasiliu, Berescî, Covurlui. — Anul I sînteţi achitaţi cu chitanţa No. 3,689. pe anul II nu s’a primit, stăruiţi de d-1 învăţător a-î trimite cât mal neîntârziat.
D-luî P. Cădere, Bistricioră. — Abonamentul pe anul II achitat cu chitanţa No. 15,031.
Econ. G. Avram, Bârlad. — Primit şi liberat chitanţa No. 15,121 pe anul II.
Elena D. Chirescu, Instit. Cernavodă. — Abonamentul d-v. pe anul I achitat cu chitanţa No. 816, pe anul al II-lea nu s’a primit.
Vasile Popa, Tg. Nâmolosa, Putna. — Sînteţi neplătiţî atât pe anul I cât şi pe anul al II-lea; Părintele Gruia din Găşleni nu ne-a trimis nici un ban. I-am scris noi, scrieţi-i şi d-vostră.
Pr. C. Avramescu, Brăila. -- Abonamentul sf. vostre pe anul I ne-a fost plătit de Păr. Protoereu cu chitanţa No. 5,010, pentru suma de 10 lei vi s’a eliberat chitanţa No. 11,340 şi 11,341, aşa dar sînteţi achitaţi pe ambî ani, iar părintelui Protoerefx vom rambursa noi.
D-lui Al. Alecsandrescu, corn. Largu, Buzău. — Cu chitanţa No. 2,753 e achitat anul I Pr. I Ionescu, iar cu chitanţa No. 2754 d-1 Iancu Stro-escu, alţi bananii s’a primit nici de la d-ta nici de la I. Stroescu. Comunicaţi prin ce No. de mandat a trimis alţi bani Stroescu.
Pr. Radu N. Arsenescu, corn. Gorgota, Putna. — Abonam, sf. vostre pe anul I achitat cu chitanţa No. 2,111, iar pe anul II cu chitanţa No. 13,954.
C. M. Macovei, Drgănesci, suceva. — Abonamentul pe anul II achitat cu chitanţa No. 14,285.	_________________
Ou. începere de la 1 Ianuarie 10OO
Va apare la 1 şi 15 a fie-e!>reî luni:
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
Cu colalioraţiunea celor mai însemnaţi scriitori români Director gerant: C. lîihlulescu-Motru, Ilucurescl.
Capitalul cditurei: 50.000 Lei
Âbounmcutiil	pe	un an................Lei	24
»	pe	6 luai................»	12
»	pe	3 luni................»	6
Un număr...............................>	1
Noua Revistă Română va publică articole privitore la tote cestiunile de interes actual pentru publicul român.
Fie-care număr din Rouă Revistă Română va cuprinde:
Un articol politic, relativ la una din problemele care va preocupă activitatea parlamentului. Prin obiectivitatea şi cumpătarea ce se vor păcji în redactarea acestui articol, revista va încercă să îndepărteze atenţiunea publicului de la disputele personale şi pătimaşe, cari din nefericire ocupă astăcji primul plan al luptelor nostre politice, pentru a deschide drum, în locul acestora, discuţiilor de principii, singurele, din cari pole să resulte o direcţiune sănâtosâ în organisarea statului.
Un articol literar. Cercetări istorice şi filologice. Studii şi creaţiunî literare.
Un articol sciinţific popular, care să sprijine începuturile industriale şi în genere încercările unei exploatări raţionale a avuţiilor Ţării.
Cronica literară. Cronica teatrală. Noutăţi sciinţifice. Cronica politică financiară. Bibliografie. ____________________
www.dacoromanica.ro