Anul II
Duminică, 6 Iunie 1899.
No. 36
REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA
APARE ÎN? piE~CARE DUMINICA
Abonament, pe an in ţar& Lei 5 *	» 6 luni în ţarft. y^4, 3
Abonament, pe an in str&inbt. Lei •
Un
15 bani
Manusorisele nepublleate se ard.
COMITETUL DE	REDACŢIEI
P.	Garboviceanu	*	G. Adameiou
0.	RAdulescu-Motpu	g	V. S. Moga
8. Cof buo	N. Nicol <escu
1.	Oteacu	J	Const. C. PopfTaşcA
P.	Dulfu	f	Gr. I eodoasiu.
Radaoţla ţi Administraţia Btr. M&ntuldsa, Ifo. 0.
S rr	a tp
I. Manliu, Constontinopolul.—D Elefterescu, .Şc61a durere! şi a lipsei deşteptă inteligenţa mal bine de cât bucuria şi avuţia.—Ioneacu Candid, Asociaţiunile agricole.—V. S. Moga, Udarea pâmîntului cu apâ în timp de secetă sau folosele irigaţiunilor.—2?/#na M. Dcmctrcscu, Regina şi ţăranca.—Grigore Predcscu, Analisa pâmîntului.— Irimia Popcscu, Înţărcarea purceilor.— Elena I. Popescu, Doctorie pentru vindecarea rănilor şi stârpirea viermilor la animale.— Grigore Predescu, Meiul sau mălaiul. — Pr. V. Ionescu, Negustorii ambulanţi.—Th, Zaharescu, VSrsatu.—Gr.Constantinescu, Absolvenţii şcdlelor practice de agricultură.—/. R. Ion, Legenda sărăciei. — Maria N. Teodorcscu. Glumă — P. Ionescu, O mică propunere.— Ilic C. Popcscu, Crăparca pielei —/. P. Ţincoca, Boerul şi raci!.—Ce-al vrea mă Ţigane? - G. Coleş, Falşitate.— Andone /. Arhire, Păstrarea ouălor. — Bibliografie. — Adrese către redacţie. - Poşta administraţiei.—Preţul cerealelor.
Ilustraţiuni: Constantinopolul.—Vederi din Sinaia—.Tipuri de Spanioli.— Sălbatici din America.
PENTRU PREMII
Anul trecut, un însemnat număr de d-ne şi d-tiî directori de licee, gimnasii, externate şi şc61e profesionale de fete, ca şi mal tdte prefecturile şi primăriile din ţară, ne-au luat revista pentru a se împărţi ca premii. Fiind siguri de aceiaşi încurajare, oferim colecţia anului I a revistei ndstre, coprin-(Jend peste două mii icdne, pe lîngă un variat şi bogat material, legată frumos, cu preţul de 6 lei volumul. Anul I, împărţit în 2 volume, a 3,50 volumul.
Este cea mai nemerită carte ce se p6te oferi elevilor şi rugăm pe amicii revistei a adresă cererile însoţite de cost, administraţiei ndstre, str. Mântulăsa 9, primind franco la domiciliu volumele comandate.
Administraţia revistei păte asemenea procură şi întâia jumătate a anului al II-lea în fascicule, cu costul abonamentului, adică 3 lei, iar legată cu 4 lei.
Rugăm a ni se face cunoscut din vreme pentru a putea satisface tote cererile.
«Albina H»	71*
www.dacaromamca.ro
1122
ALBINA
CO'qSTANTINOPODUD
tambulul se asemănă cu o flore uriaşă, împrejmuită de trei părţi de un potir aspru, nevăţlut, cu care atârnă de hotarul stîncos al Rumelieî, pe când faţa ei frumosă şi strălucitore e îndreptată spre mîndrul sore şi spre oglinzile mari şi splendide, pe cari le întind înaintea ei două mări. De acestă faţă trebue să te apropii, să-i privesci adînc trăsurile regale, pentru a înţelege adevărul cuvintelor, pe cari le-a rostit Byron, însufleţit de amintirea strălucirii cetăţii Osmanilor: «Am văţlut locurile sfinte ale Atenei, am văţlut templul din Efes, am fost în Delfi, am cutreierat Europa, de la un capăt la celă-l-alt, şi am visitat cele mai frumose ţări ale Asiei; dar ochiul meu nu s’a bucurat de o privelisce mai măreţă ca a Constantinopolului.»
Şi acestă privelisce, ce se desfăşoră înaintea ochilor călătorului uimit, nu pote fi pătrunsă în totă frumuseţea ei fermecătore de cât de pe ţărmul Asiei mici.
Constantinopolul e zidit, ca şi Roma, pe şapte coline, cari se pot recunosce desluşit. Ele formeză un triunghiu neregulat: de pe ţărmul opus nu se vede cum se cade de cât unul: aşa numitul Noul seraiit cu clădirile, palatele şi chioşcurile sale împestriţate. Intre ele se văd păduri de portocali, platani mari, ciparoşi mlădioşi, cari aruncă cele mai colorate umbre asupra acestei uriaşe locuinţe a Sultanului. In dosul noului seraiu se văd numerosele case în fel de fel de colori; dintr’o parte se ridică d’asupra lor un tufiş de ciparoşi şi alţi copaci; în altă parte, casele acestea, cari nu se deosebesc una de alta de cât prin colorea coperişelor, sînt despărţite de câte un zid singuratec, pe jumătate prăbuşit. Oeea-ce dă însă oraşului un farmec aşa de minunat, chiar feeric, care înveselesce şi uîmesce pe călător, sînt fru-mosele minarete şi grămada de cupole strălucitore
www.dacaramanica.ro
www.dacoromanica.ro
Constantinopolul.
1124
ALBINA
de pe moschee şi mausolee. Ele abia pot fi numărate, şi după ce ochiul le cutreieră mai pe tote, rămâne ţintă la unele, cari strălucesc prin mărimea şi frumuseţea construcţiei lor, şi al căror nume deşteptă în sufletul simţitor mii de tablouri şi de idei.
La vederea acelei splendide biserici, Sfintei Sofia, care, cu frumosele ei cupole şi cu cele 4 minarete, e situată aprope în mijlocul oraşului, cine nu se gândesce la ziditorul ei, iubitorul de pompă Justi-nian, care voia să săvîrşescă prin ea o operă care trebuia să întunece strălucirea templului lui Solo-mon. El a reuşit. Totuşi, când mîndra zidire a fost isprăvită şi împăratul a alergat la altar cu cuvintele: «Solomone, te-âm biruit!» el n’a bănuit că o dată stăpînitorul necredincioşilor va intră pe calul săîi de răsboiu în biserică, va sfărâma cu propria lui mână semnele sfinte ale credinţei creştine şi va <^ice: < Nu este alt Dumnezeu de cât Alah, şi Ma-homed e profetul lui!»
Crucea a dispărut din vîrful cupolei şi acum se ridică acolo o semi-lună colosală, cu un diametru de 50 de coţi, pe care călătorul o vede de departe înălţându-se strălucitore.
Pe colina a treia se află moscheea lui Suleîman cel Mare; lîngă ea se vede moscheea cu două turle a lui Baîazet al Il-lea, mai departe, la drepta, moscheea lui Mahomed al Il-lea, pe piaţa unde Bizanţul creştin zidise unul din cele maî frumose temple ale sale, biserica Sfinţii Apostoli. In stînga Sfintei Sofii se află moscheea Sultanului Ahmet. Ea e una din cele maî splendide clădiri ale Stambululuî şi are 6 minarete. De-asupra tuturora se înalţă turnul de foc, turnul Seraschieruluî. Istoricul turc Isi asemănă turnul acesta cu un cuib plutitor în aer al pasării Paradisului.
Acesta e partea stîngă a Constantinopolului; şirurile de case se coboră pînă la portul cel mare, Cornul de aur. Ţărmul portului se întinde de la Marmara pînă la Ejub, unde pare a se pierde între frumosele livezi. In apa lui, de o colore verde, forte frumosă, stau una lîngă alta corăbii de-ale
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1125
tuturor naţiunilor. Corabia veche, curios construită, a navigatorului sirian, al cărei cioc ascuţit amin-tesce chipul de construcţie din anticitate, stă, cu văpseua eî murdară, lingă frumosul şi bine echipatul yaclit britanic. Intr’un loc ancoreză, greoiii, o corabie de resbel turcescă, un invalid ciuruit de glonţe, lingă un bric sprinten frances, forte curat, cu catarte înalte şi care se legănă neastîmpărat în-coce şi încolo, părend, că din moment în altul îşi sfărâmă ancora.
Printre aceste furnică alte vapore elegante şi sute de bărci, do şalupe, etc.
Minunatul port e închis drept la mijlocul lui de un pod frumos, construit la 1835, din ordinul lui Ahmet. Podul are o lungime de 637 paşi şi o lăţime de 25. El duce de la Constantinopole la ţărmul celă-l-alt al portului, unde se află mahalalele Pera, Galata şi Top-Chane.
Imediat la drepta, tabloul e mărginit de vechia fortăreţă Rumili Hissiari, ale cărei întărituri şi turnuri se înalţă pe ţărmul Bosforului, şi ale cărei ziduri negre întunecă strălucirea panoramei. La stînga, priveliscea e mai minunată; aprope de la picîorele noului seraiu, începe marea de Marinară, ale căreia valuri albastre se împreună, în depărtare, cu albastrul cerului.
Totul e un tablou de o splendore fermecătore, şi a avut dreptate Hamers când a ţlis: «Stambulul e regina a două continente şi a două mări, regina născută a Asiei şi a Europei, tronând la hotarele amîndorora pe 7 coline. De trei părţi înconjurată de valuri, ea se uită de pe cele 7 coline ale tronului său spre Propontis şi spre Helespontul bogat în pescî, spre Bosforul încolăcit, ca şarpele, şi spre Pontul, cu faima rea pentru furtunile cari îl bîntuie.
I.	Manliu.
(După Haklander.)
www.dacaramanica.ro
1126
ALBINA
ŞcOla durereî şi a lipsei deşteaptă inteligenta mai bine de cât
bucuria şi avuţia
e netăgăduit, el se afirmă pe totă (Jiua
isce în suferinţe şi cresco înconjurat de
nenorociri, clooândesce o maturitate în judecata minţeî sale, o statornicie în lucrările luî ce-î sînt tot-d’a-una seridse. Este maî hotărît în orî-ce lucrare, nicî odată nu-î lipsesce prevederea şi este cel mai abil de a se conduce pe sine, precum şi pe alţii.
Durerea şi lipsa întăresc voinţa, oţelesc caracterul, fac pe om curagios, îi dau presenţă de spirit în loviturele cele mai grele ale vieţeî.
Loviturile cele grele ale sdrteî, care sînt: persecuţiunile duşmanilor, neaverea şi greutăţile vieţeî, dacă ele vin într’un chip gradat asupra omului, acesta îndurându-le pe tbte, devine înţelept şi tare, vîrtos şi mare de inimă; societatea este fdrte mult folosită cu aceşti bmeni.
Starea socială cea tristă a unor bmenî dacă vine din caşuri de forţă majoră, negreşit că ea întăresce mult pe om şi-l face a fi maî puţin simţitor la loviturile ce încercă.
Cel ce se tăvălesce în plăcerile vieţeî şi ale avuţiei, are o minte trândavă, inteligenţa prea puţin desvoltată, judecata slabă; este de un caracter schimbător, fără tărie de voinţă în lucrările sale; fără curagiu în faţa necasurilor ce le-ar întâmpină.
Minţile cele agere şi înalte, geniile cari se iviră în lume bărbaţii a căror viaţă fu un îndelungat sacrificiu, cari lucrară pentru a ridică demnitatea omenirii, toţi aceştia eşiră din colibă, se născură în sărăcie, şi se formară prin mari încercări şi suferinţe.
Omul tinde către perfecţiune, iar perfecţiunea se câştigă prin muncă necontenită, prin încercări curagibse, prin întreprinderi mari; acestea dar aduc durere şi suferinţă, însă ele curăţă sufletul, luminând mintea, nobileză inima, şi apropie pe om de Dumnezeu.
In şcdla durereî şi a suferinţei s’au format toţi dmenii cei mari ai lumii, prin şcdla durereî şi a suferinţei trebue
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1127
să frecă toţi conducătorii popdrelor pentru a sci să conducă şi pentru a face binele şi fericirea supuşilor lor.
Sărăcia şi suferinţa sînt îndemnurile cele mai puternice pentru a lucra mult şi bine în interesul omenire!.
Avuţia şi bucuria influenţeză maî mult în reu asupra o-mului; omul de bună voie face prea puţin pentru a se cultivă şi nobilă. Cultura solidă, cunoscinţele adânc! şi specialităţile, cer muncă mare şi grea, cer stăruinţă încordată şi neîntreruptă, cer răbdare fără margini, şi t<5te acestea nu sînt de cât suferinţa şi durerea pe care cel avut nu este deprins a le duce şi îndură. Iată de ce ne vine tot-d’a-una a crede că nemulţămirea, tîmpirea şi nepăsarea se lăgă in a! mult de avuţie de cât de suferinţă şi durere.
AstăiJ! este un adevăr ne tăgăduit că avuţi! nu sînt ce! maî cultivaţi, că clasa celor luminaţi o formeză fii! suferinţei şi a! durere!, că copii celor avuţi, cea maî mare parte, sînt or! tîmpiţî, or! de şi înţelepţi dar cu mania de a risipi totul şi de a se deda la ruină.
1). Elcftereseu.
Asociaţiunile agricole
i:ă agricultura este avuţia de căpetenie a ţării nostre, este un lucru netăgăduit.
Cum însă din păcate, acest isvor de bogă-(' ţie naţională se găsesce într’o stare de des-
voltare prea inferioră, e în interesul nostru, al tuturora a căută s’o ridicăm din acestă stare, s’o facem să prospere tot maî mult. Multe sînt mijlocele ce ne pot sluji în lucrarea acesta, dar ce e drept, sînt şi costisitore. Acei cari aii proprietăţi mici, numai atâta cât pot să ţie cheltueliie familiei, se înţelege că le vine cu greii şi cliiar cu neputinţă a-şî procură acele mijloce.
Nu trebueînsă a se constată numai acest neajuns. Trebue a căută, a se face fel de fel de combinaţii ca să putem beneficiâ şi noî cât maî mult din bucata de pămînt ce o avem.
www.dacaromanica.ro
1128
ALBINA
Dacă ne gândim cam ce fac unii din comercianţi, industriaşi, etc., cari n’au capitaluri mari, ca meseria lor să fie cât se pote de bănosă, găsim că caută a se asocia (întovărăşi) doî, trei sati mulţi la un loc, ca cu puterile şi mijlocele de care dispune fie-care, să facă ca meseria lor să mergă înainte şi să producă. Tot în felul acesta trebue făcut şi în agricultură.
Pentru lucrările agricole s’au născocit multe de tot felul, maşini etc. Apoi ne maî trebue seminţe de bună calitate, îngrăşăminte, etc. etc.
Un singur muncitor de unde şi cum să şi le procure? Ne avend cu ce, e silit să se folos’escă tot de felul de lucrări învechite, să întrebuinţeze seminţe proste, îngrăşămînt prost sau de loc şi ca urmare şi rodele vor fi ne îndestulătore şi rele.
Admitem caşul însă că aceşti muncitori de pă-mînt, dându-şî bine sema de ce trebue făcut, şi-ar pune la o laltă fie-care ce pote şi şi-ar procură tot ce e trebuincios, ca lucrările să se facă sistematic şi raţional. Pe de altă parte ar căută să se lumineze unul pe altul asupra agricultureî din cele ce a auţlit de la persone maî luminate ca eî şi din cele ce-au citit prin reviste, cărţi etc.
Care credeţi că ar fi resultatul?
Iată 1:
1.	S’ar întrebuinţâ timp maî puţin şi cu folos în aceste lucrări, aşă că ar maî rămâne vreme să se ocupe şi de alt-fel de lucrări folositore.
2.	Producţia ar fi maî mare şi în calitate şi în cantitate şi aşă fiind, şi câştigul va fi mult maî mare.
3.	Agricultorul ar fi maî luminat, ar vede cum merg lucrurile maî bine, ar scî să-şî preţuiască mnca şi marfa şi ca urmare n’ar maî cădeâ victimă samsarilor la desfacerea productelor pe pieţe.
4.	Chiar când timpul n’ar fi destul de favorabil, printr’o lucrare sistematică tot s’ar produce cevâ, cel puţin atât cât e trebuincios pentru casă şi aşă fiind, n’ar maî fi constrâns a se împrumută la arendaş şi proprietar cu condiţiile puse de aceştia în aşă chip, că la urma urmei să se pomenescă că pen-
www.dacaramamca.ro
ALBINA
1129
tm plătirea datoriei e silit să lucreze întreg anul viitor.
Odată aceste resultate folositore dobândite prin asociaţie, putem speră că ne-o mai părăsi sărăcia şi când fie-care din noi e bogat, ore nu e ţara bogată ?
Să încercăm dar, cât mai ne întârziat cu lucrul acesta.
Ionescu Candid.
Udarea pămintuluî cu apă in timp de secetă sau folosele irigaţiuniior
Sf n timpul vereî mai cu semă, când ploile sînt prea rari î sau mai bine când predomină o secetă îndelungată, ~ - " lipsa apei care este necesară la vegetaţiunea plantelor cultivate, este forte mult simţită; fiind-că în timpul dilei evaporându-se o cătăţime de apă considerabilă prin foile plantelor, acestă apă trebue să fie înlocuită din pămînt prin rădăcinele lor; când plantele nu găsesc acestă apă în pămînt, nu pot să mai crescă. Semănăturile de primăvară ca şi cele de tomnă, dacă nu vor avea apa necesară care să le ajute cresce-rea, se usucă şi nu pot să dea rode. Ca esemplu putem lua anul 1884, şi în acest an, în 1884, unele judeţe, dincausa secetei de primăvară, o parte din semănăturile de grâu, precum şi semănăturile de orz şi ovăz au suferit forte mult; ba ceva mai mult, unii din agricultori au fost siliţi ca să întorcă semănăturile de grâu, şi le-au semănat cu porumb. Mai tot aşa s’a întâmplat şi în anul 1879 mai ales cu semenăturile de porumb; fiind-că seceta a început de prin luna lui Maiu, şi a ţinut pînă pe la stîrşitul lunei lui Iulie st. v.
Precum apa prea multă, este vătămătore la crescerea plantelor agricole, şi a erburilor cari dau un fin bun; cu atât acestă apă este folositore în timpul vereî la udarea pămînturilor arabile şi semănate.
Udarea pămîntului cu apă în timpul vereî când este secetă, de şi este forte folositore pentru tote plantele agricole: cu tote acestea la noî în ţară este negligiată, atât din partea statului cât şi din partea particularilor.
www.dacaromamca.ro
1130
ALBINA
Udarea pămîntului cu apă în timpul de secetă, scapă semănăturile de a se usca, rodele sînt asigurate şi munca agricultorului plătită.
La 1879 când a fost seceta cea mare, unii agricultori mici din judeţele Prahova şi Gorj, a căror semănături de porumb erau în apropierea apelor curgătore, şi-au udat semănăturile de porumb, şi cu modul acesta au avut o rocoltă mai bunicică, pe când porumburile acelea cari nu s’au udat, nu s’au făcut de loc, afară de acelea semănate mai de timpuriu.
Folosele apei cari se întrebuinţeză la udat, se pot resuma:
1.	combate seceta; 2. lasă pămîntulul unele părţi nutritore pe care le cuprinde apa, când irigarea se lace cu apă tulbure; 3. face ca pămîntul să se răcescă mai anevoe în timpul ernei; şi 4. se stârpesc mai multe erburi şi buruieni, cari ar împedecâ crescerea plantelor semănate.
Apa cea mai bună de udat este apa curgătore, şi mai ales când este tulbure. Udarea cu apă care o fac grădinarii Sârbi şi Bulgari, de şi o lac cu apă curgătore, cu tote acestea apa în loc să îngraşe pămîntul cât de puţin, mai mult îl slăbesce: fiind-că disolvă o parte din sărurile cari se găsesc în pămînt, şi le pune la disposiţiunea rădăcinei plantelor cu cari se nutresc; dă umecjela necesară de care plantele au trebuinţă fără ca să lase vr’un deposit de nomol, pe care îl lasă apele cele tulbure.
Apele cari în cursul lor trec prin păduri ori prin locuri mlăştinose, precum şi apa de puţ sau de isvore, mai înainte de a se întrebuinţa la udat, se strânge la un loc ea să se aerisescă, şi numai după aceea se întrebuinţeză la udat.
Mai înainte de a face udare unui loc trebue a se avea în vedere ca locul să fie înclinat, pentru că numai aşâ se va pută împrăştiâ apa pe totă suprafaţa câmpului într’un mod regulat. Dacă s’ar întâmplă ca câmpul pe care voim a-1 uda, să fie la un loc mai ridicat, iar la altă parte mai adîncat, trebue ca câmpul în caşul acesta să se niveleze, căci alt cum apa nu se va pute împrăştia egal pe totă suprafaţa locului.
Irigaţiunile sînt de j feluri: 1 irigarea prin inundare sau vărsarea apel; 2 prin infiltraţiune sau strecurare şi a 3 irigarea ordinară.
Ca să se aducă apa dintr’un rîu prin irigare ordinară şi ca s’o împrăştiem pe loc avem trebuinţă de 3 şanţuri.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1131
Canalul cel mare care se mai numesce şi canalul aducător, fiind-că prin el se aduce apa din nu, trebuie să aibă o pantă mică (înclinare), începend de la rîu spre pămîntul pe care voim să-l udăm. Dacă s’ar întâmplă ca pămîntul pe care ducem canalul cel mare să fie şes sau orizontal, panta sau clina îi se pote da într’un mod artificial, săpându-1 din ce în ce la o adîncime ceva mai mare, ca apa din rîil să potă ajunge la pămîntul pe care voim a-1 udă.
Udarea se face cu folos sera sau dimineţa, când căldura nu este prea mare, căci dacă s’ar face în timpul dileî plantele s’ar pute să se opărescă.
2.	Irigarea sau. udarea pămîntulul prin inundare sau vărsarea apel. Acest mod de udare se face fără multă cheltuială, şi s’ar pute practica şi la noi în cele mai multe părţi ale ţărei. Udarea prin vărsare se face atunci când locul pe care voim a-1 udâ este ceva mai jos şi avem un curs de apă mai ridicat şi alipit de loc. Dacă cursul de apă este mic, în caşul acesta totă lucrarea stă în facerea unui iaz sau zăgaz, a unui stăvilar, precum şi a unui şanţ care se numesce canal de alimentare, care se umple de apă de câte ori voim a udâ pămîntul cu apă. Acest mod de irigare se pote face mai mult tomna şi primăvara la livedile naturale şi artificiale, fiind-că tomna şi primăvara apa mai tot-d’a-una este tulbure. Se mai pote face chiar şi la plantele agricole semănate în rînduri precum este porumb, cartopi etc. precum şi la livedile de pomi roditori.
3.	Irigarea sau udarea prin infiltraţiune sau prin strecurare. Acest mod de udare se pote întrebuinţâ de asemenea pentru livedile naturale şi artificiale precum şi pentru plantele cultivabile semănate în rînduri. Locul trebuie să fie nivelat, şi printre rînduri se fac şenţuleţe cu sapa şi printre aceste şenţuleţe i se dă drumul apei. Depărtarea şanţurilor principale unele de altele depinde de la compo-siţia pămîntului: Cu cât locul va fi mai nisipos cu atât şi şenţuleţele principale vor fi mai apropiate şi vice-versa. In locurile nisipose şanţurile principale trebuie să fie departe unele de altele de la 8—10 m.; iar în pămînturile tari pînă la 20 metri.
Modul de irigare, pe care grădinarii Şerbi şi Bulgari îl practică la noi este prin infiltrare, fiind-că apa se strecoră cu multă înlesnire la rădăcinile legumelor.
_________________ V. S. Moga.
www.dacoromamca.ro
Vedere din Sinaia.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1133
REGINA SI TARANCA
(După Fănălon)
uS^râ odată o regină, bătrână, bătrână, de nu avea nici ZiC^i	gur&> nici păr pe capul său, care tremură ca
frunzele mişcate de vînt.
'Nu vedea nici pic, nici măcar prin ochelari. Vîrful nasului şi al bărbiei se sărutau într’una. Eră aşâ de gârbovită că părea o mogâldeţă. O zînă care fusese martoră la nascerea ei se apropie de ea şi îi (Jise: Vrei să întineresc!? — Bucuros, răspunse regina. Aş da t6te juvaericalele mele pentru a avea vîrsta de două-ijecî ani.
Trebue, (Jise zîna să dai bătrâneţea ta unei alteia, căruia îi vei lua tinereţea şi sănătatea. — Cuî vei da cei o sută de ani?
Regina dădu poruncă să se caute cine-vâ care ar vrea să fie bătrână, ca ea să întinerescă. Veniră mulţi golani cari voiau să îmbătrânescă pentru a fi bogăţi; însă când vătjură pe regina tuşind, scuipând, rînjind, nutrindu-se numai cu supă, fiind murdară, slută, suferindă, ei numai voiau să se încarce cu anii săi. Voiau mai bine să cerşescă şi să porte sdrenţe. Se presentară de asemenea şi ambiţioşi cărora regina le făgădui ranguri mari. Dar ce să facem cu rangurile acestea? (Jiceau ei după ce o vedeau. Noi nu vom în-drăsni să ne arătăm lumel când vom fi aşâ de desgustătorî şi oribili.
In cele din urmă se presentă o ţărancă tînără, frumdsă, care cerii corona regescă, drept preţ al tinereţei ei; ea se numea Peronela. Regina se supără mai întâiu de acăstă îndrăsnelă. Dar ce să facă? N’aveâ drept să se supere, dacă voia să întinerescă.
—	Să împărţim regatul în două, (Jise regina Peronelei, tu vei lua jumătate şi eu pe cea-l-altă: cred că îţi este de ajuns, ţie, care nu eşti de cât o ţărancă.
—	Nu, răspunse fata, nu mi-e de ajuns, vroiţi tot ori nimic! Şi dacă nu primesc!, te rog, să-mi laşi sdrenţele şi faţa mea cea frumdsă şi păstreză-ţi cei o sută de ani ai tăi.
Regina îi răspunse: Ce vrei să mă fac eu fără împărăţie?
—	Vei rîde, vei juca şi vei cânta ca mine! îi <Jise fata. Şi (Jicend acestea, fata începu să rî<}ă, să jdce şi să cânte.
Regina, care nu puteâ să facă ca fata îi <Jise: Ia spune-mi ce ai să faci când vei fi în locul meu ? Tu nu eşti obişnuită cu bătrâneţea.
—	Nu sciu ce-o să fac, <Jise ţăranca, însă vreau să încerc; căci am aucjit că e bine să fii regină.
www.dacaromamca.ro
1134
ALBINA
Pe când ele făceau acest târg, iacă şi zîna, care (Jise ţărancei: Vrei să faci o încercare de a fi regină bătrână ca să scil dacă meşteşugul ăsta îţi convine?
—	De ce nu, (Jise fata.
—	De odată sbârciturile brăsdară fruntea Peroneleî, perul îi albi şi se făcu supărăcidsă şi rea, capul îl începu să tremure şi toţi dinţii îl clănţăniau. Eră deja de o sută de ani. Zîna deschise o cutie şi scdse din ea o mulţime de ofiţeri şi de curteni îmbrăcaţi în haine scumpe, cari cresceau pe măsură ce ieşiau din cutie şi cari arătau mii de respecte reginei celei nouă. I se dădîi un prînz strălucit; însă ea eră desgustată şi nu puteâ să mestece mâncările. II eră ruşine şi uimită nu scia nici ce să spue, nici ce să facă. Tuşea de liceal că crapă fierea în ea; se uită în oglindă şi vedea bine că-î mal urîtă de cât muma pădure!. Cu tăte acestea regina cea adevărată era într’un colţ, ea rîdea şi începea să se facă frumdsă, părul şi dinţi îl reveneau, faţa i se făcea trandafirie şi fragedă şi începea să facă o sumă de mişcări graţiăse. In schimb însă eră îmbrăcată cu o rochiţă scurtă făcută din petece vechi. Ea nu eră obicinuită cu o aşâ îmbrăcăminte; iar gardianiî luând-o drept o servitore de la bucătărie, voiau să o gonescă din palat.
Atunci Peronela îl (Jise: Aşâ că îţi pare rău că nu mal eşti regină ?
Mie însă îmi pare fdrte rău că sînt!
Ia-ţl cordna regală, dă-mî înapoi sdrenţele.
Schimbul se făcu numai de cât: regina îmbătrâni din nou iar ţăranca reîntineri ca mal înainte. Dar abia se făcu acestă schimbare şi amândouă se căiră, însă eră prea târziu. Zîna le condamnă să rămână fie-care în condiţiunea lor primitivă. Regina plângea în tdte dilele- La cea mal mică durere ea cjicea: Val! dacă aşi fi ca Peronela în cesul acesta, aşi locui într-o colibă şi m’aşî hrăni cu burienî; dar aşi juca sub frundiş cu păstorii în sunetul cavalului. La ce-mî slujesce un pat frumos dacă nu la suferinţă vecînică şi la ce bun atâţia slujitori, cari nu pot să aline durerea? Acestă părere de rău neîncetată făcu să-î crescă şi mal mult chinurile bă-trîneţeî; cel dol-spre-tjiece medici cari erau neîncetat în prejma el, o făceau şi mal mult să sufere. In sfîrşit după două luni, ea muri. Peronela dănţuia în horă lîngă un pârîu limpede cu suratele el, când află despre rndrtea reginei. Atunci ea recunoscu că fusese fericită că pierduse o împărăţie.
Zîna veni să o vadă şi-î propuse să alăgâ din trei bărbaţi pe unul cel care îl va plăcea mal mult. Unul eră bătrân, supărăcios, neplăcut şi aspru, însă bogat, puternic şi boer mare, care o iubia la nebunie. Altul, bine făcut la chip, blând, amabil şi de neam mare, însă sărac şi nenorocos în tote.
Cel de al treilea, ţăran ca şi dînsa, nu eră nici frumos, nici urît, nici bogat, nici sărac, şi o iubiâ nici mult, nici pu-
www.dacoromanica.io
ALBINA
1135
ţin. Peronela nu scia ce să facă, pe cine să alegă; căci din fire iubiâ mult hainele strălucitdre, trăsurile şi onorurile cele mari. Lumea din sat îi cjise: Ce prostă eşti de stai, să te gândesci! Vecii tu pe acest ţăran? Iată bărbatul ce ţi se cuvine! De cel dintâiu vei fi prea mult iubită; pe cel d’al doilea îl vei iubi prea mult, amândoi te vor face nefericită; să fii mulţumită când cel d’al treilea, ţăranul, nu te va bate nici odată. Mai bine să dănţuescî pe pajiştea învercjită de cât într’un palat, maî bine fericită în satul teu de cât cucdnă mare şi nenorocită în lumea aurită a palatelor. De nu vei rîvni măririle bogăţiei ai să fiî fericită în t<5tă viaţa cu ţăranul teu.
Elena M. Demctrescu.
Invgţ., Asilul Elena D6inana.
Analisa pămîntului
entru a pute cultiva cu folos orice plantă în pămînt, trebue să facem analisa pămîntului. Analisa pămîntului are de scop, de a ne face cunoscut ce fel de pămînt avem şi din câte părţi a-nume este format.
Cea mai bună analisă a pământului, nu se pote face de cât prin ajutorul chimiei.
Noî, agricultorii, practici nu avem cunoscinţe întinse de chimie, şi la noi în ţară se găsesc puţine laboratore chimice prin cari s’ar pute face analisa pămîntului; de aceia trebue să recurgem la mij-locele cele maî practice şi uşore de aplicat.
Un bun agricultor va pute deja din miros, pipăit şi culore, să cunoscă din ce părţi principale este format pămîntul.
Când voim a cunosce ce fel de pămînt avem, luăm în mână puţin pămînt ce-1 săpăm cu un târnăcop saîî din brasdă după plug, şi-l frecăm prin ajutorul degetelor. Dacă pămîntul frecat este cleios sau mole, îî putem ţlice cu siguranţă că este un pămînt argilos; dacă este aspru şi grunjos îî putem (,lice
www.dacoromamca.ro
1136
ALBINA
nisipos; dacă are culorea negră este humos; iar dacă are culorea roşie, conţine fer în diferite cantităţi după cum se presintă culorea închisă sau maî deschisă.
Dacă un agricultor voesce să cunoscă pămîntul cât se pote de esact, va procede în modul următor: va luă din pămîntul ce voesce să examineze o lopată de pămînt, o cântăresce, o usucă la un foc tare şi o cântăresce din nou şi ast-fel află câtă cantitate de apă conţine acel pămînt; după aceea se aleg tote rădăcinele de ierburi şi părţile tari şi se înlătură; se cântăresce din acel pămînt 1 chilogram, pe care-1 ferbem în 3 litri de apă, îl lăsăm să se răcorescă, îl amestecăm şi-l lăsăm să se aşeţle; după cât-vâ timp pămîntul se va lăsă la fund, iar humosul se va ridică d’asupra cu o cu-lore castanie; acesta se tornă într’un alt vas şi se lasă să se evaporeze apa, se cântăresce praful cel negru ce rămâne uscat.
După acestă operaţie se maî amestecă încă odată şi se lasă să se aşeţle. Atunci se va aşe^â nisipul cel mare la fund, fiind maî greoî, şi d’asupra se ridică apa cleiosă care conţine argilă şi var. Apa acesta se tornă într’alt vas şi se lasă de se usucă nisipul şi se cântăresce. In apa cleiosă se tornă câte-vâ picături de acid natric, pînă când apa nu maî ferbe. Prin acestă operaţie se bagă tot varul ce conţine şi se lasă apoî din nou să se aşe^e şi totă argila cade la fund uscându-se şi ea şi cu chipul acesta am analisat şi cantitatea şi calitatea pămîntuluî Presupunem că acel chilogram de pă-mînt conţine 600 gr. nisip, 100 gr. humă, 200 gr. argilă, iar restul de 100 gr. este calceacare s’a descompus în apa cu care am lucrat.
Urigore Predescu.
DE ŢINUT MINTE
Daca un prieten e de miere, nu căuta să-l mănânci tot.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1137
INŢARCAREA PURCEILOR
recerea de la alăptare la hrănirea cu alimente vegetale sau animale, tre-bue să se facă şi la purcei, ca şi la cele-l-alte animale, într’un mod treptat. Cu alte cuvinte, înţărcarea nu se va face de odată, ci se vor prepară purceii pentru noua hrană cu care au să se alimenteze, cu cât-vâ timp maî nainte.
Alăptarea purceilor mai mult de două luni, ne fiind de folos nici pentru scrofă, nici pentru eî, vom căută dar, ca la acestă etate, eî să fie înţărcaţi.
Pentru acest sfîrşit, vom începe a le da cu patru sau trei săptămâni, maî nainte de împlinirea celor două lunî, făină, mălaiu, sau chiar tărîţe, amestecate cu zer sau lăpturî de bucătărie. La început se vor da în mică cantitate; acesta se va mări treptat, ast-fel ca mălaiul, tărîţele sau făina să formeze cu zerul, un fel de terciu, când şi purceiî nu se maî lasă cu mama lor de cât odată sau de două orî pe (Ji, pentru ca în urmă să fie cu totul separaţi şi înţărcaţi deplin.
Irimia Popescu.
Medic-Veterinar.
Doctorie pentru vindecarea rănilor şi stârpirea viermilor la animale
Se ia frunză de piersic, să piseză cu sare pînă să face o pastă, în cantităţi potrivite, se târnă apă, cu acesta se spală rana, aşa că cel mult într’o săptămână rana este vindecată şi nici viermi nu p<5te face. Cu acest mijloc am vindecat porci, paseri şi vaci chiar, de viermi.
Elena I. Popescu.
Jnveţătore, com. Atârnaţi, Telorman.
>Albina II»
72
www.dacaromamca.ro
1138
ALBINA
MEIUL
ste o plantă clin grupa cerealelor care se cultivă pentru bdbele şi paiele sale. Sînt mai multe soiuri de meiu cari se deosebesc unele de altele prin mărimea trunchiului şi forma spicului. Aceste varietăţi sînt: meiul comun, măturile şi paringu sau mohoru.
Meiul comun (<Jis şi românesc) reusesce bine în pămîn-turile care ţin căldură, cum sînt cele nisipdse sau nisipo-argildse. Plantele după care reusesce sînt: cele prăşitdre, lucerna, trifoiul; reuşesce şi în locuri desţelinate. Semănatul se începe de la jumătatea lui Aprilie şi pdte ţine pînă la jumătatea luî Iunie.
Dacă îl cultivăm pentru sămânţă, se semănă 5—7 kg. la pogon; iar pentru nutreţ, 10—20 kg. la pogon. Cultivat pentru nutreţ, trebue a-1 cosi când este în lapte; iar pentru seminţe,, când cea mai mare parte din spice s’au copt.
Pentru nutreţ verde, se maî pdte semăna amestecat cu porumb, punendu-se 2 părţi porumb şi o parte meiu.
Cantitatea de seminţe ce produce un pogon se pdte urca pînă la 15 hectolitri.
Din sămînţa meiului comun se maî prepară băutură răco-ritore numită bragă.
Măturile sau Sorgul (zis şi meiul tătăresc) de o mărime-aprdpe caja porumbului, se cultivă pentru nutreţ cosit de verdea iar pentru moţurile sale din care se fac mături, se cosesce după ce s’au luat sămînţa. El cresce în acelaşi pămînt ca şi meiul comun şi se semănă tot după aceleaşi plante. Cu semănatul se pdte începe pe la sfîrşitul luî Aprilie şi pdte ţine pînă la 15 Maiu. Cantitatea de seminţe trebuincidse la pogon 25—35 kg. cultivat pentru nutreţ, iar pentru seminţe de la 4—7 kg. la pogon.
Paringul sau mohorul (zis şi meiul păsăresc) se asemănă mult cu mohorul, se cultivă pentru nutreţ cosit de verde. El cresce în acelaşi pămînt ca cele-l-alte şi se semănă tot după aceleaşî plante. Cu semănatul se începe în luna Maiu. Cantitatea de sămînţă trebuincidsă la pogon este de-15—25 kg.
www.dacoromanica.ro
albina
1139
Dacă meiul se semăna în pămînturî maî grele, trebue bine grăpat şi tăfălugit.
Dintre bblele vegetale care atacă mai mult meiul este tăciunele, pentru a cărei distrugere trebue a culege spicele atacate şi a le arde.
Grlgore Prcdescu.
Buftea.
Negustorii ambulanţi
aîve patru ani, cunosc pe Mustafa, Soliman şi Ab-P dula, nisce omeni cari actualmente domiciliază în comuna Găvănescî, în vecinătate cu satul meu, care după nume, naţionalitate, limbă şi port sînt Turci. Aceşti omeni întreprind negoţul de manufactură, care îl întreprind pe cale destul de onestă. Acest negoţ pare de mică însemnătate; dar este mult avantagios Pot ţlice, că nici neguţătorul cu prăvălia cea mai încărcată şi la posiţie, tot nu pote avea venitul acestor Turci. Eî fac un negoţ ambulant prin comunele vecine. Dau marfa şi pe datorie; dar încaseză când voesc. Când vine a doua sau a treia oră se opresce unde are datorie şi nu plecă pînă când i se plătesce, fără a le rămânea la 1 Aprilie vre-un ban datorie, spunend că atunci au încheerea socotelelor.
Aceşti Turci, când vin pentru prima oră, îî veţlî prin sat cu o tavă ce o portă pe cap, încărcată cu marfă care te pune în mirare, cum o duc, faţă de greutatea eî. După un an sau mult doî, îl veţlî că lepădă tava şi ia o căruţă învelită cu scânduri, trasă de un cal saîi măgar. După doî anî acea căruţă o învelesce cu tablă transformând-o într’o adevărată prăvălie unde găsescî ce cauţi. După 4 sau 5 anî îl veqlî că dispare. S’a dus! Unde? La ţara luî să-şî cumpere femee şi să-şî deschidă prăvălie.
Iubiţi cititorî, ore acest negoţ nu l-ar pute face Româniî? Când el în sine nu se începe cu un capital mare şi nu aî nevoe nicî de prăvălie. Văd că
www.dacoromanica.ro
1140
ALBINA
aceşti Turci, îl încep cu un capital de 10 sau 15 lei şi o tavă ce o portă pe cap.
N’ar fi bine clar ca acest negoţ, să se facă de un Român şi noî să-l ajutăm, după cum văd că ajutăm pe numiţii negustori?
*
Pr. V. Ionescu.
InvSţător Beilic-Săgăta.
VERSATUL
Semnele bolel.
îi ia cu frig, arde, îi clore capul, vorbesc aiurea, ameţesc.
Semănă cu lingorea; dar când în sat e vărsat, seim că e şi la noi tot el. Se ia, păliţi pe ceî-l-alţi din casă.
Doctoriile ce trebuesc.
Daca e vaccinat nu e cu pericol şi se vindecă de sigur cu frecături, curăţenie, picături şi chinină.
Cum să se întrebuinţeze doctoriile.
La început, curăţă-î stomacul ca la friguri, pu-ne-î cărămizi calde la tălpi, frecă-1 pe tot trupul cu oţet tare şi dacă are dureri la cap, pune-î o cârpă pe frunte după ce a-î înmuiat-o în oţet sau apă rece şi a! stors-o. Dă-î şi o chinină ca la copii ca o jumătate cojă de alună. Să nu-1 lăsaţi ne înăduşit la început.
Th. Zaharescu
VORBE VECHI
Cine are mintea întregă, în certa altuia nu se bagă.
www.dacoromamca.ro
Tipuri
de Spanioli.
www.dacoramamca.ro
1142
ALBINA
Absolvenţii sculelor practice de agricultură
y/^a. înfiinţarea şcolelor practice de agricultură, s’a avut în &VT; vedere ridicare^ agriculturii şi a tuturor ramurilor el din starea deplorabilă în cari stă la noi în ţară.
Şi, ca acele şeole să atragă către dânsele pe fiii de săteni, absolvenţii lor au fost, câtă-vâ vreme, recompensaţi cu reducerea serviciului militar de la 3 la un an. (Acum însă nu se mal bucură nici de aeestă recompensă)
După absolvire, lăsaţi la voia întâmplării, unii din eî iau slujbe pe la serviciurile technice (picheri etc.), pe la căile ferate, serviciul de siguranţă al oraşelor, iar alţii iau serviciurl la proprietarii de moşii, dar nu se întorc între săteni, ca acolo să le ser-vescă de model.
Pricina? Este că cel mal mulţi din părinţii lor n’au mal mult ca 1 sau două pogone pâmînt, suprafaţă insuficientă pentru ca eî să potă pune în practică cunoscinţele dobândite.
Mal târziu s’au înfiinţat două ferme model: la Studina în Ro-manaţl şi la Laza în Vaslui. Tinerii ce trec şcolele practice de agricultură, ca cea de la Strihareţ Olt şi Păncescî DragomirescI Roman, sînt obligaţi a face la ferme stagiu de l1/, ani şi în urmă li se dă certificatul, după ce depun un examen de capacitate.
După părerea mea bine ar fi:
1.	Dacă pe fie-care moşie a statului ce se vinde în loturi la ţărani, s’ar opri 1—4 loturi, proporţional cu întinderea moşii, de cât 10 liect. Fie-câruî absolvent cu diploma de agricultor se va da câte un lot; cu chipul acesta s’ar asigura sorta lor, pe de o parte; iar pe de alta ţăranii vor ave exemple reale înaintea ochilor şi agricultura — basa existenţei statului nostru — se va ridică din starea primitivă în care zace.
2.	Serviciul militar să se reducă la şase luni sau cel mult la un an.
Cu aeestă măsură s’ar îmbulzi fiii de ţărani ca să intre în şcolele de agricultură.
Gr. Constaritinescu.
InvPţfttor.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1143
Legenda Sărăciei
Pentru ce sărăcia trăesce în tot-d’a-una?
'înainte vreme locuia în apropierea unul oraş, într’o casă
faprdpe dărâmată, un om bătrân, care trăia cum putea, ducend lipsă de t<5te. Acest bătrâil era Sărăcia, care se întrupase cu trup de om şi umblă în tătă lumea. In-tr’o seră gerosă de iarnă, Sărăcia aiuji un nenorocit călător bătend la uşa sa şi cerând să-l găzduiască; se <Jice că acest călător era Sf. Petru.
Călătorul fusese gonit de pretutindeni; nici unul nu voia să-şi facă milă cu el ca să-l primescâ în casă. Trebuia să petrecă t6tă noptea afară în ger? Sărăcia îl deschide uşă şi-l primesce în casă dându-î ospitalitatea cuvenită.
Dimineţa, mare îl fu mirarea, aiujind că ăspetele seu îl spune, că este trimis de Dumnedeu pentru a încercă inimile dmenilor şi a-i ajută. Tu ca sărac al ajutat pe nenorociţi, cere tu ce vel vreâ şi Dumnezeu îţi va da ţie.
—• Eu, răspunse Sărăcia, n’am nevoe de nimic. Călătorul stăruesce.
— EI bine, fjise Sărăcia, îţi voiu face o cerere. Eu am un măr în curte, care în fie-care an înfloresce şi face fructe, dar când fructele sînt copte, vin câţl-vâ pungaşi de băieţi din oraş şi mi le fură. Eu cer, ca orî-cine se va sui în mărul meu, să nu se mal pătă da jos fără voia mea.
Tămna sosi. Sărăcia se bucură, văcjend prinşi în pomul său tot felul de copil. Ea făceă haz de el vă<Jăndu-I cum se muncesc şi se svîrcolesc, pentru ca să se dea jos din pom.
Intr’o dimineţă, Mărtea trecu pe-acolo, se miră cum de n’a luat încă pe acest bătrân. Mortea intră în casă şi însciin-ţeză pe Sărăcie, că a venit timpul să se ducă de pe pămînt. Sărăcia, cu t6tă lipsa în care trălă, tot ţineâ la viaţa sa, de aceea cere un soroc.
— Nu, arată-mi pentru ce? cjise Mărtea.
— EI bine, înainte de a plecă îmi faci un mic serviciu? — Care serviciu?
— Te rog, du-te şi adu-mî un măr din pomul din curte, ca să mănânc pentru ultima dată aci pe pămînt.
— Fie, (Jise Mărtea, care nu se temeâ de nimic, şi se sui în pom. Sărăcia nu se mal puteă ţine de rîs, vă(jend svâr-colirile pe care le făceă Mărtea pentru a se coborî jos din pom.
— Ila! ha! acolo are să-ţî putredăscă 6sele pînă ce eu mă voiu săturâ de viaţă. In sfîrşit Sărăcia plecă, lăsând-o acolo. In nici o parte nu se audeâ de vre-un mort. închisă în pomul sărăciei, Mărtea nu mal lovlâ pe nimeni. La au-
www.dacaramamca.ro
1144
ALBINA
cjirea acestei fapte, ămeniî s’au pus pe petreceri, unii cântând, alţii jucând împrejurul pomului făcător de minuni. .
încetul cu încetul pămîntul fu acoperit cu bătrâni, orbi, surcjî, neputincioşi, cari nu mai iubeau pe Dumnezeu. In fiecare casă se aflau câte cinci sau şese paturi unde gemeau bătrâni. Mulţi moştenitori, <5menî fără căpătâiu jefuiau şi pustiau; pămîntul nu mal pute produce, pentru a nutri generaţiile cele noi. Desnădejdea muncise mult spiritul 6me-nilor; unii se schilodeau, dar nici o rană nu eră muritore. S’a format o adunare; medicii din tătă lumea s’au adunat acolo, pentru a căută o doctorie în contra vieţel, dar nu găsiră nimic.
In sfârşit, după ce Sărăcia a rîs destul de renghiul jucat Morţii, consimţi s’o lase să se cobdredin pom, însă cu condiţiu-nea, ca Mdrtea să nu vie de cât atunci, când o va strigă de trei ori. Mortea o dată liberă puse tdte în ordinea lor naturală. Sărăcia însă, n’a mal chemat-o de trei ori nici pînă în cjiua de astărJI. Iată de ce Sărăcia trăesce în tot-d’a-una şi mâhnesce atâţia omeni.
I. II. Ion.
G L
Măi ţigane de unde vii?
Ori ai fost în deal la vii.
—	Ba nu, boiarule,
Că eu am fost la Ţarigrad Unde e zid, nu e gard. . . —Bine, daca-i fost la Ţarigrad Turcesce aî învăţat?
—	E he, ba am şi mâncat!
—	Dar corabie al vădut?
T
—	Ba am şi băut!
—	Dacă turcesce ai învăţat Spune cum .îi dice la bou?
—	Apoi de, boiarule,
Aşa mare încornorat Nuştiu ca n’am învăţat!
JVI Ă
—	Atunci cum (Jice la ac? Că acul e mai mic,
Aşâ mic şi ascuţit.
—	Zău că nici n’am audit.
—	Dar la pâine caldă Cum dice turcesce măi ţigane! Că-I fi luat fiindu-ţl fome?
—	La pâine caldă?
.. . Sigeak ekmek, boiarule!
—	Dar la pâine rece?
—	Apoi de boiarule.
Acolo pâine rece nu e,
Căci cum o scote din foc O mănâncă pe loc.
Maria N. Teodorescu.
Cerna Vodă.
www.dacarotnamca.ro
Sălbatici din America
1146
ALBINA
O mică propunere
nul din cele mai mari rele ce se simte în agricultură şi mai ales în anii secetoşi, este lipsa de hrană a vitelor, ce mult puţin are fie-care ţăran.
După ce vitele es în primăvară, toţi ţăranii în genere caută a le duce la eamaş, cari s’au cam rărit aprope în unele localităţi de câmp şi pe care eamaş, iarba cresce cam târziu.
Pentru a înlătură întru cât-vâ acest rău, cred iolositor a propune ca fie-care ţăran, să semene după puterea şi trebuinţa sa, câte-vâ hectare de lucernă, cu care în timpii mai răi să-şi întâmpine trebuinţele pînă la crescerea ier-bei pe eamaşe.
Acesta e greu, din causă că în multe locuri, ţăranii n’au toţi pămînt şi pămînturile sînt delimitate mai multe hectare la un loc, în cât ţăranul nu le pote cultivă pe tote cu lucernă; iar a semenâ 1 sau 2 cu lucernă şi pe cele-l-alte cu difeite cereale, nu este bine. Invoeli cu proprietarii sau arendaşii nu se pot tace, pentru-că aceştia obicinuesc a face învoeli numai pe un an mult pe 3, iar cultura de lucernă cere ore-cari îngrijiri la cultivat, şi ţine mai mulţi ani.
Ar fi de dorit, ca cei în drept să facă o lege chiar, numai în ce privesce tâneţurile artificiale, cari durăză mai muţi ani; să se facă învoeli anume pe anii cât durăză cultura de fie-care specie şi chiar proprietarii sau arendaşii să potă obligă pe locuitorii plugari de pe moşiele fie-căreia, să semene lucernă, fie-care după puterea şi trebuinţa sa, sciut fiind, că dacă ţăranul are vite frumose de muncă, folosesce lui, proprietarului şi statului.
Tot lucru bun pare greu la început şi după cum în multe părţi ţăranul nu se convinge pînă ce nu vede, ar trebui chiar obligaţi toţi plugarii de a face semănături de lucernă sau alte lânuri cari durăză mai mulţi ani, şi după ce se vor convinge, sînt sigur că ei singuri vor cere a se înfiinţa ţarine de lucerne.
Acăstă cultură să se facă într’un pămînt mai bun, ferit de trecerea vitelor şi să formeze o singură ţarină, spre a
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1147
putd fi mai bine pădită. Ast-fel fie-care ţăran va putea să aibă semănate câte-vâ hectare după puterea şi trebuinţa sa, ne putend proprietarul sau arendaşul a elimină nici un ţăran din cei-ce au cultivat lucernă, sub alte pretexte de cât numai când nu-şi va îndeplini îndatorirea ce-1 privesce numai pentru locul cultivat cu lucernă, care vor formă o învoialăa parte. Chiar proprietarii sau arendaşii vor lăsa cevâ mai eftine pămînturile pentru aseminea culturi, cel puţin pînă se va face un început.
P.	Ionescu.
Preot, corn. Uulianca, K.-Sftrat.
CRĂPAREA PIELEI
Adesea animalele sînt expuse la lovituri sau jupuiri din diferite cause. Aceste răni sînt însoţite de o curgere de sânge.
In asemenea caşuri sângele trebue oprit prin pânze înmuiate în apă rece amestecată cu oţet, apoi se legă cu o fâşie de pânză. Cu modul acesta se pot vindeca crăpăturile.
Adesea crăpăturile pielei se ivesc d’asupra unghiilor. Animalele afectate de o asemenea bolă, sufer de dureri în timpul mersului, cunoscendu-se prin simptome, căci animalul ridică piciorul adesea ţinendu-1 în sus şi simţind durere la cea mai mică atingere. Spre a înlătură acest reu, se curăţă piciorul bolnav şi se spală partea bolnavă cu apă amestecată cu săpun sau cu zemă de nalbă.
După spălarea ranei cu zemă de nalbă, se unge cu o alifie, compusă din 25 gr. terebentin cu unul sau doue gălbenuşuri de ou, amestecate şi bătute bine, apoi se întinde pe câlţi de in cu cari se acoper rănile, urmând aşâ de doue ori în timp de 24 ore. Cu modul acesta se pote vindecă.
Ilie C. Popescu.
Învăţător, eoni. Vulpesc!, Argeş.
www.dacarotnamca.ro
1148
ALBINA
BOERUL SI RACII
♦
»n boer se duse la moşie sâ vadă, ce mai e pe acolo.
. Cum ajunse la curtea sa de ţară, porunci feciorului din 'şgp curte să trimită pe cine-vâ la baltă să-î aducă raci pentru (9 masă. Pînă să-î aducă racii, el cjisu unui servitor din casă:
— Măi Gheorghe! dă’mî un rum, că face bine la pântece. Gheorglie îi tdrnă un rum pe care boerul îl trimite în pântece. Trece cât-vâ timp...
— Mâi Gheorghe 1 s’a dus după raci?
— S’a dus cuc6ne.
— Bine măi Gheorghe, ia mai dă un rum, că e bun înainte de a mânca raci.
Gheorghe îndeplinesce porunca.
— Măi Gheorghe, o fi ajuns acela la baltă, ha?
— O agiuns cucdne; trebuie să vină acum, răspunse Gherghe. — E he, co bunl-s racii şi cum am să mai mănânc; dar înainte do raci e bun un rum, ia mai târnă Gheorghe unu... — Măi Gheorghe, da o adus racii?
— Nu cucdne acu trebuie să-î fi prins.
— Bine, tare bine, ia mai târnă un rum.
Aduce racii şi Gheorghe vestesce pe boer despre acesta. De grabă la fert, poruncesce boerul, ş’apoî am să mănânc cu o poftă aşa de mare... dar înainte de raci trebuie un rum — ia mai târnă unul.
— Măi Gheorghe a fert racii, hai?
In vremea asta, din causa romului, boerul se cam trecuse cu deochiul.
— Să pun masa cucâne? întrebă Gheorghe.
— Pune de grabă Gheorghe, dar racii fără rum nu-s buni bre — ia mai târnă unul.
Gheorghe pune masa, se duce la bucătărie după raci, iar când se întârce, vede pe boer cum stătea cu capul rezemat de masă; iar ca semn că încă e în viaţă, horcăia, colea... — Cucâne, cucâne ? racii îs gata, scâlă şi mănâncă. Boerul, care nu-şî dădea samă de nimic, cu limba încâlcită răspunde:
— îhî, iată că mănânc.
Ridică capul, se uită la raci şi lăsă iar capul pe masă cu cuvintele: ia mai târnă un rum.
— Cucâne, cucân l ia scâl şi mănâncă raci.
Boerul acum se luptă cu streii, cu cine mai cine ştie el, şi nu vroia să audă pe Gheorghe.
Gheorghe, om de omenie, ia şi bia rumul turnat de el pentru boer, se pune şi mănâncă racii şi lasă pe farfuria boerului numai cojile.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1149
Ddrme boerul, cu horcăelî, cât ddrme şi se scdlă.
—	Măi Gheorghe, gata-s racii ?
—	Is gata cucdne, n’a rămas de cât cojile, răspunde Gheorghe.
—	Cum asta, da cine ia mâncat?
•— D-ta cucdne.
—	Eu, măi Gheorghe?
—	Păi, d-ta nu veiji cojile, cucdne?
—	Dacă-i aşâ măi cia mai dă un rum*.
I. P. Ţincoca.
Aurită dc la părintele G. Pessa.
Ce ai vrea mă Ţigane?
Un avut, ieşind în portă, vădii un Ţigan rebegit, care se ghemuise într’un colţ de uluci, clănţănindu-i dinţii în gură de frig, căruia îi dise:
— Ce-aî vrea mai bine mă ţigane, să-ţi dau să mănânci, ori să te las să te încălcjesci?
-— Hauleu cuconaşule dău, trăitear Dumnedeu, să-mi dai un codru de mămăligă să-l mănânc la gura sobei.
UF1 .A. LŞIT A. T E
— Fabulă rusă —

/(r^atru musce îşi căutau de mâncare.
Una din ele găsi nisce cofeturi şi se aşedă pe ele;
(îi
c-
dar cofeturile erau falşificate şi sărmana muscă muri în dureri grozave.
A doua, vădend acesta, căută să se ferescă şi se puse pe o bucăţică de pâine; dar nici ea nu fu mai norocosă ca cea d’întâiu căci pâinea avea într’însa piatră acră.
Atreia se aşedă pe un pahar de bere.
Berea însă avea sabor în loc de hameiu şi musca muri.
Cea din urmă rămase singură şi văzând că viaţa îi eră nesuferită pe pămînt unde totul eră falsificat, se hotărî să se sinucidă.
www.dacaromamca.ro
1150
ALBINA
Ea găsi o hârtie otrăvită pe care eră tipărit cu litere mari: «Ucide musce.»
Dar lucru de mirat! Cu cât se apropia mai mult de hârtie» cu atât i se păreâ că-î făcea plăcere a sta acolo.
Acdstă hârtie erâ ea însă-şî falşificată şi nu ucidea muscele.
G. Coles.
J
Păstrarea ouelor
Ca ouăle de găină să potă fi ţinute mai mult timp, trebue puse într’un vas în care s’a pus mai întâiu un strat de cenuşe, gros ca de patru degete, după aceia ouăle trebuesc aşezate cu capul cel gros în jos, iar între ele să fie lăsată cenuşă ca de un deget, în urmă se va pune de-asupra lor cenuşă, şi cu modul acesta pote fi ţinute multă vreme, trebue însă de notat că cenuşa să fie cât se pote de uscată.
Andone I. Arhire.
Inveţător în Vrancea, com. Spulber.
BIBLIOGRAFIE
A apărut:
Resboiul nostru pentru neatârnare, povestit pe înţelesul tuturor ediţa Il-a, de cunoscutul scriitor şi colaborator al nostru G. Coşbuc.
Acestă lucrare formând un volum de 284 pagini sau 18 cole, pe hârtie gălbuie, format octav, este cea mal eftină carte literară pin câte au apărut la noi, necostând de cât 95 bani. O recomandăm cu căldură cititorilor noştri de ore-ce în ea se găsesc multe lucruri folositore şi e plină de învăţături pentru nemul nostru.
Toţi cititorii revistei nostre, îşî-o pot procură prin administraţia nostră, contra costului de 95 bani. Cei-ce ne-ar trimite costul pentru 6 exemplare, au al 7-lea exemplar gratuit.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1151
ADRESE CĂTRE REDACŢIE
Titlul ales de d-vostră este bine meritat din cele ce am observat în trecut la (Jiarul d-vostră. Ve urez dar viaţă lungă şi neobosită spre a vă asemănă în tote cu harnica «Albină».
Elena I Fopeseii.
Inveţ. Atârnaţi. Teleorman.
*
«
N’am în deajuns cuvinte cu care să ve arăt cât de nutritiv e nectarul Albina» ce aveţî onore a îngriji.
NIcolai Ienftchescn.
*
Funcţionar, Huşi.
Urez anî mulţî revistei «Albina», care apare spre lumina poporului Român.
Petru YIdraşcn.
Funcţionar, Dorolioî.
Fie-care dintre noî cotitoriî aşteptăm cu nerăbdare Duminica spre a ne veni frumosa şi plină de lucruri bune şi folositore revista «Albina».
Tralan I. Cereliez.
Bârlad.
APEL
Sub-semnatul învăţător diriginte al şcoleî rurale mixte din căt. Con-ceştî, comuna Hudescii-Marî, judeţul Dorohoî, fac un apel călduros, către tote personele, cari doresc binele şi propăşirea ţăranului român, să vie în ajutorul bibliotecel ce am înfiinţat în susa <jis cătună, cu reviste şi cu orî-ce cărţi folositore şcoleî.
C.	G. C'ncu.
____________________ Diriginte, căţ. ConceştI*
POŞTA administraţie!
Păr. Gheorghe Brebeanu, Brebu (Prahova).—Abonamentul Sf. Vostre pe anul II achitat, cu chitanţa No. 13.944.
D-l Cont. Rădulescu, Slobozia-CiorescI (R.-Săral).—Idem No. 13.559. D-l Ion Vasiliu, Bâsescî (Fălciu).—Idem 13.963.
D-l Ion Dimitriu,	»	»	»	13.967.
D-l I. Negrescu	»	»	»	13.968.
D-i Consl. Gu(u	»	»	»	13.964.
D-l lancu Danailă	»	»	13.962.
D-l Ion Andronache -	»	»	13.965.
Pr. V. Şerban,	»	»	»	13.966.
Pâr. Ck. P. Dobreanu Ploesci. — Rugăm răspundeţi scrisorel din 3 curent, în privinţa d-lui Vasile Ch. Dobreanu, pentru plata abonamentului pe anul l-iu.
D-lui Begnescu, apicultor, corn. Pietrile, Vlaşca.—Rugăm daţi d-lui inginer Metaxa din comuna Câineni, jud. Vâlcea, următorele desluşiri: Ce lucrare românescă avem ca carte asupra apiculturei ? Ce tratat complet în limba francesă ? Daţi adresa fabricel de stupi perfecţionaţi şi părerea d-v. asupra sistemului celui mai bun.
D-luI diriginte al şcoleî Baldovincscî, Romanaţî.—Trimeteţl costul şi se va trimite.
www.dacaromamca.ro
1152
ALBINA
Preţul cerealelor din tîrgul Brăila
Iată în resumat preţul mijlociu cu care s’a vîndut cerealele în tîrgul din Brăila, de la 16—31 Maiu st. v.:
		Preţul maxim, la liect. socot. în kgr.	Preţul mijlociu la lioct. aocot. in kgr.	Preţul minim. In liect. socot. în kgr.
Grâu			. 12,25	10,60	8,40
Porumb . . .		. 7,10	6,15	5,75
Porumb roşu . .	, .	. 7,40	7,30	6,00—7,20
» colorat.		. 6,35	6,00	
Porumbul suta de	kgr	. s’a vîndut	cu 7—8 lei, — cent.	
Cincuantin . . »	»		» 9 » 20 »	
Ovesul . . . . »	>	»	» 11 » 60 »	
Orz . . . . »	»	»	» 11» — »	
Fasole . . . . »	V	>	» 11 » 50 »	
Porumb roşu . »	»		» 9—10 » — »	
Cu începere de la 1 Ianuarie 1900
Va apare Ia 1 şl 15 a fie-e5rel luni:
NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ
Cu (“olaboraţiuncii celor mal însemnaţi seriilor! români. Director gerant: C. Itădulescu-Motru, BucurescL
Capitalul editare!: 50.000 Lei
Abonamentul pe un an................Le! 24
» v pe 6 Iun!.................»	12
» pe 3 luni...................»	6
Un număr............................»	1
Noua Revistă Română va publică articole privitore la tote cestiunile de interes actual pentru publicul român.
Fie-care număr din Noua Revistă Română va cuprinde:
Un articol politic, relativ la una din problemele care va preocupă activitatea parlamentului. Prin obiectivitatea şi cumpătarea ce se vor păcjli în redactarea acestui articol, revista va încercă să îndepărteze atenţiunea publicului de la disputele personale şi pătimaşe, cari din nefericire ocupă astădi primul plan al luptelor nostre politice, pentru a deschide drum, în locul acestora, discuţiilor de principii, singurele, din cari pote să resulte o direcţiune sănătosă în organisarea statului.
Un articol literar. Cercetări istorice şi filologice. Studii şi creaţiuni literare.
Un articol sciinţific popular, care să sprijine începuturile industriale şi în genere încercările unei exploatări raţionale a avuţiilor Ţării.
Cronica literară. Cronica teatrală. Noutăţi sciinţifice. Cronica politică financiară. Bibliografie.
www.dacoromanica.ro