Anul II
Duminică, 23 MaiO 1899.
No. 34
REVISTA ENCICLOPEDICĂ POPDLARÂ
APAF*E ÎN FIE~CARE DUMINICA
------—------;---'V- ■	. ■"
Abonament, pB an în ţarâ . . Liel 5 ţi Abonament, pe an ln strâln&t Uel 8
»	» 6 luni în ţară. • 3 Jj Un număr. .15 bani
Manuscrisele nepublleate se ard.
COMITETUL DE REDACŢIEI
P.	Gar-boviceanu
0.	RAdulescu-Motru G. Coţbuo
1.	Dteacu
P. Dulfu
Bed&oţla şi Administraţia Btr. Mintuldsa, Ho. 0.
G. Adamescu V. S. Moga N. Nicolaeacu Const. C. Popi-Taşcă Gr. Teodossiu.
SUMAR:
I. Kalinderu, Educaţiunca voinţei. — Inaugurarea bustului lut Gr. Alexandrescu. — Vrei să fii sănătos? — N. Brodea, Cum se face roirea artificială la stupii sistematici? — Vrei să lucrezi cu spor? — Victor Puiu, Ce trebue să facem?—Serbări de 10 Maiu.—Iliescu Dumitrii, Familia, şcdla şi societatea.—G. I. Tomescu, Serbări şcolare.— D. J'opcscu-Sdn-gem, Jocul căluşarilor.—/, tonda, Inimicii agriculturei.—Pomii roditori.— N. Gădureanu, Societatea apicolă din judeţul Olt.— N. Intra ti, Sfaturi pentru cumpărarea taurilor. — T/i. Zaharescu, Urdinaren.—Bibliografie.—Răspunsuri la întrebările din No. 23.—Adrese către redacţie.- Poşta redacţiei. —Preţul cerealelor.
Iluatrafiuni: Monumentul luî Gr. Alexanlrescu, înălţat în Tîrgovişte. — Fintână din curtea castelului Peleş.—Pagina glumăţă: Dacă te lăcomescl, o păţesc!.
PENTRU PREMII
Anul trecut, un însemnat număr de d-no şi d-nî directori de licee, gimnasii, externate şi şcole profesionale de fete, ca şi mal tăte prefecturile şi primăriile din ţară, ne-au luat revista pentru a se împărţi ca premii. Fiind siguri de aceiaşi încurajare, oferim colecţia amilul I a revistei n6stre, coprin-4end peste două mii iedne, pe lingă un variat şi bogat material, legată frumos, cu preţul de 6 lei volumul. Anul I, împărţit în 2 volume, a 3,50 volumul.
Este cea mai nemerită carte ce se păte oferi elevilor şi rugăm pe amicii revistei a adresă cererile însoţite de cost, administra-> ţieî nostre, str. Mântulesa 9, primind franco la domiciliu volumele comandate.
Administraţia revistei pote asemenea procură şi întâia jumătate a anului al Il-lea în fascicule, cu costul abonamentului, adică 3 lei, iar legată cu 4 lei.
Rugăm a ni se face cunoscut din vreme pentru a putea satisface tote cererile.
Onor. autorităţi şi particulari, cari ne-aii făcut clejă coman-dele sînt încunosciinţaţicăle vor fi expediate pînă la 20 Maiu c
«Albina II»
www.dacoromamca.ro
1058
ALBINA
EDUCAŢIUNEA VOINŢEI
In $iua de sf. Ion d-1 I. Kalinderu, administratorul domeniilor Coronei, a rostit următorul discurs la şcola din comuna Cocioc, unde se aflau adunaţi învăţătorii şi elevii.
Domnilor,
m venit să împărtăşesc cu d-vostră serbarea sfîntukif Ion, patronul mieii, în acestă adunare însemnată şi în mijlocul acestor copii animaţi de generose sentimentet ale tinereţel, aceşti copil, cari se îndemnă cu atâta zel să onoreze pe gloriosul premergător al lui lsus Christos, sf. Ion alesul de Dumnezeu, ca să mărturisescă lumina strălucţtore în chaosul întunecat, şi pe care omenii deatunci n’aii înţeles-o.
Sfîntul Ion carele a vestit venirea lui lsus, rezemul aştepta, şi speranţa naţiunilor, a profeţilor, a sf. bătrân Simion, sf Ion, care avu negrăita fericire să torne pe capul venerat al Domnului său apă botezâtore din Iordan şi să apropie pe acest întâiul şi Dumnetjeescul neofit de urmaşii fiilor lui Adam, ertaţ1 d’acum de Tatăl a tot Puternic, să-l apropie de pămîntul renăscut din sfîrşitul îndurerat al Raiului perdut.
N’aşî pute întrebuinţa mal cu folos timpul, acestei tjile sacre petrecută aci, de cât întreţinendu-vă despre o însuşire numită voinţa, care e de cea mal mare preţuire în problema educaţiunel, primul imbold al el, şi al eî mai mare ajutor de cât sînteţî d-vostră, domnilor institutori, orl-care ar fi de altminteri ştiinţa, talentele-şi devotamentul vostru, a căror însemnătate nici o clipă nara încetat a o recunosce.
Neapărat că pentru voi, tineri elevi, m’am hotărît să vorbescr dar cu deosebire cuvintele mele privesc şi pe profesori şi pro-fesorele vostrs; el vor pricepe mal bine de cât voi sfaturile, pecari îngrijirea mea de voi, sprijinită pe experienţa mea, mi leva insuflă, şi eî vor găsi ca datorie să vi le reamintescă, să vi. le desvolte pînă le veţi pătrunde, dacă timpul şi nestatornicia firăscă la vârsta vostră, vi le-ar putea şterge din minte, şi, re-înprospătându-le, vor adăogâ şi poveţele lor.
Da, voinţa, acesta este în educaţiune însuşirea de căpetenie, şi spre ea găsesc potrivit să chem luarea vostră amine, institutori, cari faceţi elevilor cunoscută viaţa şi îndatoririle el tote-
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1059
Din nenorocire, acestă facultate tot atât de folositore pentru muşchii şcolarilor, cât aerul folosesce plămânilor lor, este în deosebi neîngrijită în generaţiunea de acum, voinţa, de cât care nimic nar trebui mai mult deprins, mal mult cultivat. Şcola e un câmp de resboiu paclnic, adică unde sângele nu curge nici odată; dar şcolarii trebue să risipescă atâta curagiu, atâta forţă, atâta statornicie cât şi soldatul desiăşoră în luptele cele mal omorîtore; mal ales nu trebue descurajare; isbâncjile cele mal hotărîtore sînt adese ori datorite unei schimbări de noroc, pînă atunci protivnic, de noroc, adică de voinţă mal puternică, mai eroică. Tot-ast-fel se întâmplă şi în aceste lupte pacinico, în aceste întreceri şcolare; adversarul fost a multă vreme cel dintâiu, dar •o deşteptare de curagiu, o minune de stăruinţă îl culcă îndată lapiciorele învinsului său înviorat, reîntărit, care-î smulge cununa de lauri O bătălie perdută, ţliceâ un general, este numai aceea ce creclî că al perdut-o. Da, d-lor institutori, spuneţi elevilor voştri, că nu trebue să-şi amintescă de o neisbândă în clasă, ca şi pe câmpul de bătae, de cât pentru a-î şterge dojana printr-o victorie.
Şcola pote fi comparată cu un resad, cu o pepinieră. Ce fad într-o pepinieră? Cultivi arbori; şcăla este pepiniera, în care institutorul cultivă omeni. Totă vremea grădinarul întrebuinţeză sciinţa, experienţa sa, ca şă păzescă arborii de bole; au şi aceştia bolele lor. Tot ast-tel voi, d-lor institutori, luaţi tote îngrijirile cerute pentru sănătatea fisică, morală şi intelectuală, a elevilor, adică vă siliţi şi veghiaţî să se desvolte mintea, inteligenţa şi sufletul, odată cu corpul lor, vă munciţi să stârpiţi viţiile, relele porniri, ce sînt pentru om, ceea ce sînt pentru plante, Hori, insectele cari le strică, le veştejesc, cari rod fructele ce trebue să producă, împiedecându-le, înveninându-le crescerea şi coce-rea lor.
Voinţa copiilor, d-lor institutori, este slabă, îndoiosă, de 6re-ce nu are sprijinul experienţei, e un arbust nevoit să aibă un ocrotitor ca să-l apere de silnicia vînturilor şi a furtunilor; sufletul are şi el ale sale, cari pot să desrădâcineze nisce bune înclinări firesc! ori nisce bune rînduirl cu cari a fost înarmat.
Părinţii nu sînt în stare să se îngrijescă de acestea, mal ales la ţară; să cuvine, ca institutorul să o facă; singur el e răspunzător de elevii săi ţaţă de părinţi, faţă de societate, şi el singur trebue să aibă grijă de tote îndeletnicirile lor: rugăciune, curăţenie, muncă, hrană, odihnă.
www.dacoromamca.ro
1060
ALBINA
Acestă silinţă, isvorită din stăpânirea voihţeî, e neîncetat deprinsă, nu rămâne nici odată trândavă; ea se supune reguleî, după cum orele ascultă de ciasornic.
Acestă regulă, acest jug blând şi mântuitor, acest povăţuitor al şcoleî, nu va face din elevi numai nisce muncitori, dar şi omeni de consciinţă, închinaţi tuturor datoriilor. Trebue aşâ dar cu stăruinţă să-î desâvîrşiţi pe toţi.
Adesea ori ne plângem, şi cu dreptate, de schimbăciosul caracter al copiilor, care îl duce neîncetat să tot trecă de la un lucru la altul. Cum să învingem acestă nestatornicie eternă, aceste tone fără sfârşit? Cum? Numai prin supunerea elevilor, prin ascultarea lor de bună voe de disciplină, care domnesce în scolă. Da, domnilor institutori, când veţi face pe copii, în timpul celor cinci ani cei petrec sub conducerea vostră, să se îndoie fără şovăire sub acestă disciplină, el vor dobândi o mare victorie, căci au putut pune voinţa lor sub jugul raţiuneî.
Cari sînt stâncile de unde prea adesea se întorce abătută voinţa elevilor? Aceste stânci, aceste goluri sînt lenea şi trândăvia. Cine nu scie să voiascâ neclintit, e slab; cine are o voinţă ne-mlădiosă, este stăpânul unei mari puteri; acesta eră şi devisa prea scumpului şi neuitatului Constantin Rosetti: «Voesce şi vei pute».
Se aruncă uşor piatra în omenii de voinţă cari sînt socotiţi ca ambiţioşi. Eu preţuesc mai mult aşâ omeni, de cât pe ambiţiosul leneş, care, orbit de lăcomie, stă să cadă în prăpastie. Omul, a cărui voinţă nu eunosce piedecî, trece muntete cel o-presee, străbate mările cu tot lanţul lor de stânci şi furtuni; îşi ajunge ţinta numai prin stăruinţă.
Fiţi înzestraţi dar cu acestă mare ambiţiune pentru elevii voştri, institutori Covîrşesce măsura? O veţi domoli, o veţi îndrepta pe calea cea bună, de s’a depărtat. Dar copiii obosesc curând, n’au zel de cât pentru petreceri. Acesta e un reu: ori cât de sus s’au urcat elevii, spuneţi-le, institutori, că trebue să se înalţe, să se sue mereă pînâ la culmea datoriilor.
Voinţa, acestă însuşire cere să fie desvoltată din copilărie, şi îndreptată către bine; când o lăsăm în placul ei, sub domnia simţurilor, puţin îi trebue să cadă pradă plăcerei şi să ajungă geriul rău al omului, geniul care îl prăpâdesce.
Şi acum, domnilor institutori, şi scumpii mei copii, luându-mî rămas bun de la voi, şi pentru a încheia acestă cuvîntare pri-
www.dacoroinaiiica.ro
ALBINA
1061
vitore la însuşirea voinţei, îngăduiţi-mS să stăruesc în recomandarea mea. Da, voinţa întemeiată pe consciinţă, primită ca bună de voi, d-lor institutori, şi de personele cercate, cari se îngrijesc de tineret, voinţa, în aceste condiţiunî, trebue să fie orînduitorea vieţel nostre, căci numai prin ea ve veţi face onore, prin ea veţi fi omenii datoriei, prin ea veţi răspunde la aşteptările Patriei, veţi fi cetăţeni folositori şi veţi uni sforţările umile ale muncii vostre cu acelea ale generoşilor noştri Suverani, ale binefăcătorului nostru Rege şi ale nobilei Sale soţii, a căror caldă stăruinţă şi liberală protecţiune, ve susţin cu atâta dărnicie şi ve-ghiază neîntrerupt la binele şi propăşirea copiilor clasei ţărănescl.
Inaugurarea bustului lui Alexandrescu (i)
uni 10 Maiu orele 11 jum., a avut loc în Târgovişte, inaugurarea bustului marelui fabulist Grigore Alexan-drescu, ridicat în grădina din faţa Primăriei.
Solemnitatea a fost deschisă printr’un cor format de elevii şi elevele de la şcdla primară, toţi îmbrăcaţi în costum naţional.
Ateneul Român a delegat pe d-na Smara, spre a-1 reprezenta, printr-o scrisdre plină de elogii la adresa d-sale, Ateneul neputend delegă pe alt cine-vâ de cât chiar pe iniţia-t6rea ridicăreî unul bust marelui fabulist.
D-na Smara luă cea dintâiu cuvîntul în numele Ateneului Român. D-sa salută maî întâiu pe târgoviştenl în mijlocul cărora, a tovarăşilor săî de copilărie, se simte fericită; apoi spuse că ideia ridicării unul monument lui Alexandrescu se datoresce nemuritorului Ion Ghica, iar nu d-sale. Expuse după aceea greutăţile ce a întâmpinat pînă să vadă redat târgoviştenilor bustul.
D-na Smara făcu apoi biografia marelui fabulist şi vorbi despre operile lui.
Discursul d-nel Smara a fost des întrerupt de aplause.
Preşedintele comisiuneî interimare, luând cuvîntul după d-na Smara, rosti un scurt discurs, aducend elogii d-nel Smara, în numele oraşului. După aceea directorul gimnasiulul < Vă-cărescu» schiţă viaţa lui Grigore Alexandrescu şi adresân-du-se elevilor, le recomandă a lua drept exemplu pe acest mare fabulist.
Preotul Gimachilon, într’un discurs fdrte frumos, relevă meritele ddmnel Smara, căreia îl aduse elogii, cât şi ale marelui fabulist. 1
(1) Ve<Jî biografia şi portretul acestui mare poet în «Albina» Anul I, No. 14-15.
www.dacaromamca.ro
Monumentul lui Gr. Alexandrescu, înălţat în Târgovişte.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1063
D-l căpitan Ciupagea arătă de asemeni meritele Iul Grig. Alexandrescu, care, pe lingă că eră mare fabulist, mai eră jşi un militar bun, ce a luptat pentru dreptate şi cinste în aeestă ţară. Elevul Marin Georgescu, recită una din poeziile luî Grig Alexandrescu, făcend câte-vâ modeste aprecieri -asupra luî.
Sculptorul Pavelescu, cel care a executat cu atâta artă bustul, îşî exprimă speranţa că Târgoviştea, care a dat naştere la atâţia bărbaţi de sămă, va fi în curînd împodobită şi cu busturile altora.
Cel din urmă vorbi d-l căpitan Alexandrescu, nepotul fabulistului, care mulţumi d-neî Smara pentru munca depusă .şi regretă că nu este nici poet nici orator ca să-î mulţumâscă în cuvinte frumose şi elocuente.
Bustul este făcut din bronz ca şi ornamentele, iar piedestalul este de marmură galbenă. Pe una din feţe stă scris: ■Sic itur aci astrci.
Asta c calea nemurirei Ce-î deschisă tuturor.
Cine taina eî pătrunde:
E în veci nemuritor.
Smara.
Jos pe cea-l-altă faţă: Cu sprijinul nemuritorutuî Ion Ghioci. .Monument ridicat din iniţiativa scriitdreî Smara.
Vrei să fii sănătos?
1.	Scblă-te de dimineţă; culcă-te de vreme; fii ocupat în timpul ddeî.
2.	Caută să trăescî cât mai mult în aer curat.
3.	Nu mânca mult.
4.	Ţine-ţî corpul în cea mai mare curăţenie.
5.	Nu dormi nici prea puţin, nici prea mult
6.	Imbracă-te bine; caută ca corpul să se potă mişca lesne în haine; nu purtă haine prea grose.
7.	Ţine-ţî casa în cea mai mare curăţenie.
8.	Caută de petrece în timpul liber, dar nu abuza, •căci distracţia prea multă duce la viţii.
9.	Dacă îţi câştigi existenţa prin muncă intelectuală, nu uită că şi corpului trebuie să-î dai de lu->cru: fă exerciţii de câte ori ai timp liber.
10.	Dacă îţi câştigi viaţa cu munca trupescă, dă .şi inteligenţii hrană, prin citiri şi alte ocupaţii de acest fel.
www.dacoromamca.ro
1064
ALBINA
Cum se face roirea artificială la stupii sistematici?
ntr’un număr trecut al acestei reviste, am arătat deosebirea ce există între cultura nouă şi veche a albinelor, cum şi greutatea ce se întîmpină la prinderea roilor provenit! de la stupii de sistem veehiu, şi care pe mulţi îl hotărăsce a se lipsi şi de miere şi de ceră şi de tot; mal cu sâmă cel începători şi cari nu le prea sciu meşteşugul.
La stupii sistematici, <Jişî şi cu rame, nu mal eşti condamnat să stal cu ochii pironiţi spre prisacă aşteptând Ieşirea roilor; ci o face singur omul şi apoi se duce unde poftesce, făcând alte treburi. Iată cum: Se cercă stupii, cu începere de la 15 Maiu pînă la 15 Iulie, cam din 5 în 5 <Jile şi îndată ce s’au vecjut că căsuliile de reginl sau matce tinere» numite şi botce, s’au închis (a căror număr e între 10 — 20 de asemenea căsulil şi mal multe chiar altă dată într’un stup) e semn că roirea va fi în curând (2—3 cjile.)
Atunci mergem la stupul sistematic, scdtem tote ramile şi căutăm matca bătrână, o dăm de o parte, apoi cu un cuţi-taş, tăiem tdte căsuliile sau botcile în cari sînt matce tinere, lăsând numai o singură căsulie sau botcă, care va fi cea mal mare. Aşâ vom ave numai matcă bătrână şi o căsulie, din care va Ieşi matca tînără. Ramele cu fagurii se despart în doue; dacă avem 14 (cum sînt la stupii miei), 7 rame cu faguri între care e şi matca bătrână se pun la loc în stupul veehiu, mal adăogându-se una două rame cu faguri artificiali; iar ceî-l-alţl 7 faguri între care se va află şi rama pe a căruia fagur e căsulia sau boţea cu viitdrea matcă, se pune în alt stup ce va fi dus mal la o parte; asemenea şi printre fagurii aceştia cu rame, se mal pun alte rame, fie cu faguri artificiali, fie numai cu începuturi. Operaţia e terminată, avem un nou stup. Tînera matcă Ieşind peste 3—4 cjile, va lua conducerea stupului, ne fiind de nimenea supărată, nici se vor omorî albine cum se întâmplă la stupii sistem veehiu şi nici omul nu va mal pierde timpul cu pândirea lor.
Acâstă operaţiune nu dureză de cât 10—15 minute.
Şi-apol poţi să faci ce voescl, pe când cu sistemul veehiu poţi pândi 3—4 cjile alte ori mal mult pînă princjl unul. Cu acest
www.dacaromamca.ro
ALBINA
*
1065
sistem nu-ţi va scăpa nici un roiu. Asemenea stă în mâna omului ca să aî unul, doi sau trei roi, şi chiar nici unul de vroescî, pe când cu sistemul vechili roesc 3—4 roiuri şi dacă urme/.â în urmă un timp secetos, pier cu toţii, cum s’a întâmplat ăst an în acestă parte, aşâ că cu drept cuvînt se pote elice că roirea multă, e mortea stupilor.
Slatuesc pe toţi ce doresc a ave stupi buni, ca să nu lase a se roi de cât un singur roiu, cel mult două. Timpul cel mai potrivit pentru roire e între orele 6 — 8 a. m. pe un timp călduros, fără vînt şi senin. Cultivându-le sistematic, omul e stăpân pe albine, alt-fel albinele pe om.
U.i lucru tot atât de important e că roirea stând în mâna omului, o dată făcută, poţi să te duci la câmp de eşti muncitor şi la şcălă ca învăţător ; ba poţi lipsi din localitate după ce aî făcut operaţia roireî, pe când cu vechiul sistem, un minut nu trebue să lipsescl din prisacă de la 15 sau 20 Maiu pînă la 15 sau 20 Iulie. Bunurile fiind destul de vădite, rămâne dar să alegem dacă mai merge cu arma cu cremene, adică cu sistemul vechiu de stupi.
N.	Briulea.
Vrei să lucrezi cu spor?
1.	Scolă-te de vreme şi apucă-te de lucru.
2.	Nu sta sera târziu.
3.	Petrece sera în familie, sau, dacă eşti singur, citesce ceva recreativ.
4.	Dacă aî un zor, mai bine scolă-te ceva mai de vreme ca de obiceiu de cât să te culci ceva mal târziu.
5.	După mâncare, plimbă-te.
6.	Nu te apucă de un lucru noii pînă n’aî sfîr-şit pe cel vechiu.
7.	Nu lucră cu grabă.	*
8.	Nu pierde nici un minut în timpul lucrului.
9.	Nu sta la cârciumă: un minut la cârciumă e mai mare pagubă de cât un ceas petrecut de geaba între aî teî acasă.
www.dacaramamca.ro
Fîntâna din cu www.
ALBINA
1067
CE TREBUE SA FACEM?
«um că omul e fiinţa cea maî alesă dintre tote vîeţuitorele de pe pămînt, nu maî încape nici o îndoială.
Deosebindu-se omul de cele-l-alte vîeţuitore prin faptul că e înzestrat de Dumnezeu cu minte, simţiri alese şi voie liberă de a lucră, deosebindu-se prin faptul că are şi un corp bine făcut, frumos, drept, care e făcut a privi pururea în sus, spre cer, spre făcătorul său, iar nu ca cele-l-alte vîeţuitore numai în pămînt, a trebuit ca el să se deosebescă şi prin chipul de a trăi. A trebuit şi i-a plăcut să aîbă o locuinţă bună, sănătosă, să se îmbrace, să mănânce maî bine, şi cu cât timpul a trecut, cu atât el a căutat să înveţe şi a învăţat cum să răspundă acestora şi altor multe trebuinţî. Cu cât timpul a trecut, cu atât şi omul a început a duce un traiu maî bun, maî potrivit menireî sale de stăpâni tor al tutulor bunătăţilor pămîntuluî.
Sînt, ce e drept, şi astă-ţlî unele părţi ale lume! unde omenii trăesc ca şi acum câte-vâ miî de ani în urmă. Trăesc duşmănindu-so, goî, neluminaţi la minte, în locuinţî carî aduc forte mult cu bordeiele şi corturile în care vedem că trăesc ţiganii ce trec prin satele nostre. Mult însă se pare că nu vor rămâne în o ast-fel de stare, căcî alţi omeni, ceî civilisaţi, încep necontenit a le deschide ochiî şi a-î maî scote prin fel de fel de chipuri din întunericul în care zac de mult.
Dar sînt şi părţî ale lumeî, şi din fericire acestea pe lîngă că sînt mari se măresc din ce în ce şi maî mult, unde omenii duc un traiu forte bun din tote privinţele; pentru-că, după trecere de timp prin învăţături şi prin imitarea celor bune văţlute la alţiî, au ajuns să aducă la bun sfîrşit tote trebuinţele lor şi au ajuns drept pildă de urmat şi altora.
Noî, sătenii români, nu sîntem şi nici nu trebuie să fim mulţumiţi cu traiul ce-1 ducem. Dar, tocmai
www.dacaromanica.ro
1068
ALBINA
pentru că nu trebue să maî trăim săraci şi fără carte, să căutăm alt traiu mai bun.
Un lucru însă, trebue să recunoscem noi: mijlocele de îndreptare a stăreî nostre, în mare parte rea, nu sint grele, sînt uşore, şi atârnă de buna-voinţă şi plăcerea nostră de a ave cu tot dinadinsul o posi-ţiune maî bună. Dar ca să nu le mai înşir, de ore-ce ele sînt multe şi aprope despre tote s’a vorbit în acestă revistă, să descriu în puţine cuvinte ceea-ce văd ochii călătorului printr’o ţară din cele civili-sate, unde omenii au întrebuinţat acele mijloce maî de demult, şi văţlend deosebirea dintre ceea-ce e prin alte părţî şi ceea-ce vedem prin satele nostre, uşor să putem vede că noî sîntem încă cam de-părtişor de alte naţii, dar, în acelaş timp, să putem vede că tote mijlocele şi învăţăturile de îndreptare ce ni se dau prin cărţî şi ni se spun de preoţî şi învăţători sînt bune şi cu putinţă de îndeplinit.
In alte ţări, de te ducî spre vre-un sat, cu vr’o doî chilometri aprope, înainte de a intră în el, de o parte şi de alta a soseleî, ve$î plantaţî pomî frumoşi, cari dau umbră şi fac plăcut drumul călătorilor ! Ceva maî mult, sînt pomiî roditori, ale căror fructe se vînd de primăria comunei, dacă sînt multe, în folosul eî şi trecătorii sînt liberi a mânca cât le trebuie. Nu se fură, nici pomiî nu se strică, pen-tru-că şi comunele vecine aii pe tote drumurile ce duc spre şi de la ele, asemenea pomî, şi, pentru-că pomele se culeg cum trebuie, nu se bat. Prin lanuri, prin ogore, sînt plantaţî pomî: şi roditori şi neroditorî. Eî ţin umbră şi dau şi o gustare lucrătorilor de pe câmpuri pe de o parte, iar pe de alta eî fiind nu tocmai rari ţin ume^elă pămîntuluî şi folosesc rodirii lui; căcî e sciut că pe unde sînt copaci mulţi şi păduri, pe acolo şi ploă maî des. Fîn-tânele sati puţurile sînt bine făcute, pietruite, la vr’o 20 paşi de la drum, trocele de unde se adapă vitele sînt tocmai lîngă drum nu lîngă fîntână, iar apa în ele vine printr’un uluc (albie). E curăţenie prin prejurul eî, nu apă şi tot felul de murdării ca la noî!
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1069
De intri în sat, te întrebi: Adevărat? Sat să fie acesta sau colţ deraiu? E o mare plăcere să veţlî satele de prin ţările civilisate! Casele, acele cuiburi în cari omul trăesce cu ai săi tbtă viaţa, sînt mari, înalte, frumose, tot una şi una. Albe, şindrilite, cu nisce livezi frumose şi mari cât nisce colţuri de pădure. împrejurul casei gospodărie în totă puterea cuvîntuluî la fie-care sătean: stupi cu albine, grădiniţă cu legume, cu flori, şi lucrurile lucruri, şi vitele vite, în sfîrşit tote în regulă, cum trebuie să fie la o casă de om!
Mai mare dragul să veţlî!...
D’apoî grânele?... Abia se vede omul din porumb, Grâul e pînă la brâu şi frumos! Pe acolo pămîn-tul e lucrat cu unelte mai bune ca la noi. Pe ace-* laşi pămînt nu se semănă acelaşi fel de pâine mal mulţi ani de-a rîndul ci, într’un an un fel, în alt an alt-fel de pâine şi numai după câţi-vâ ani încep a semăna pâinea d’întâiu. Muncesc pămîntul lor, care e mai rău ca al nostru, aşa cum îi învaţă preotul şi învăţătorul lor şi cum citesc ei în cărţi că •e bine.
De e vară şi ţii de lucru, veţlî omenii lucrând veseli, cântând pe ogore, cu o pălărie mare de paie lucrată de ei, ca să nu-î pârlescă sorele şi chiar şi femeile portă. Iar la amiaţlă, după ce mănâncă mân-•cărurî bune, nu ca noi, se' pun la umbră şi, sau se odihnesc dormind, sau citesc în tihnă câte ceva din sf Scriptură. In ţlile de sărbătore, după ce vin de la biserică nu se duc la cârciumă ci stau pe acasă, pun pe copiii cari merg la şcolă să le citescă din nou din sf. Scriptură, ori vr’o carte bună cum e «Albina» nostră, iar ceî-l-alţl ascultă cu toţii După prânţl se duc de ascultă cu toţii «Cuvîntul» învăţătorului sau al preotului, în bătătura de dinaintea şcolei, sau se duc la vr’un joc prin sat, căci şi alte naţii fac în ţlile de sărbătore jocuri ca şi noi, numai ele n’ati jocuri frumose ca strămoşescele nostre hore, bătute, brdurl bunăoră şi altele, ci strîmbă-turî ca polca şi alte nimicuri de care ne-a împins
www.dacoromanica.ro
1070
ALBINA
păcatul să aducem şi pe la noî la ţară, pe unele locuri, câte-vâ.
De-î iarnă, ţăranul în alte părţi nu stă numai prin cârciume nici nu zace acasă ca noî, ci lucrăză. Ce? Iată: pălării de paie pentru vară, tot felul de panere de paie orî trebuitore casei, orî pentru vîn-«,lare, împletituri de sîrmă. Iarna fiind lungă şi omul neavend lucru la câmp, eî îşi dreg uneltele; de mici au învăţat pe lîngă carte şi un meşteşug şi fac fel de fel de lucruri: linguri frumose, jucării de lemn pentru copii, cari se vînd pe la tîrguri. Sciu cismărfe, tîmplărie, ferărie, aşa în cât nu se duc pentru nimica totă fuga la tîrg cu banul în mână. De femei nu mai (,lic nimic; tot ce trebuie la îmbrăcat, tot ce trebuie casei, din mâî-nele lor ese.
La tote acestea şi la alte multe bunuri, cum au ajuns eî? Numai voind şi ascultând de spusele preotului şi ale învăţătorului!
Aşa bunioră: când le spunea unul din aceşti doi că ar fi bine ca fie-care om când îşi face casă, să şi-o facă mare, înaltă, cu ferestre mari şi luminose, cum îî învăţa, sătenii aşa făceau. De. le spuneau că trebue şi e frumos ca să planteze copaci roditori aşa că fie-care să aibă pe lîngă casă o livede frumosă, plină cu tot felul de pomi roditori, aşa în cât să aibă şi eî de mâncare vara şi iarna şi să mai aibă de unde vinde la tîrguri, pe care să ia un preţ de bani cu care să-şî ia alte lucruri trebuitore, eî aşa făceau.
Când le spunea preotul şi învăţătorul că nu e bine să mănânci bucate slabe, cum ar fi la noî: mămăligă cu borş, cu fasole, cu alte nimicuri, ci să mănânce: carne, ouă, brânzeturi şi altele, şi numai o parte să le vîn<,lă la tîrg — ei aşa făceau. Când unul din cei doi le spuneau cum să-şî ţie şi să îngrijescă de copii, de casă, de vite — eî aşâ făceau.
Şi numai aşa, adică, pe deoparte ascultând cele ce-i învăţau preotul şi învăţătorul, pe de alta ţinend semă de cele ce citeau prin cărţi bune, au ajuns de
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1071
trăesc astăzi cum trebue şi pot fi drept pildă altor naţii ce merg pe urma lor, spre pilda nostră a Românilor chiar, care de-î vom imită, vom maî pute nădăjdui să ni se maî schimbe traiul rău şi să fim şi noî în stare a lăsă urmaşilor noştri o ţară care să fie, la rîndul eî, pildă altor nemuri care se vor ridică după noî.
Să ascultăm, dragî sătenî, sfaturile bune ale preotului şi învăţătorului, căci de aceia sînt trimişi ei în mijlocul nostru.
Să mulţumim lui Dumnezeu că nu avem răsboie,. ca în timpurile strămoşilor noştri, cari i-aii împiedecat mult de a se ridică. Să ne mândrim că avem în fruntea nostră un rege înţelept şi în fruntea statului omeni de bine şi, pe cât vom pute, să muncim spre binele nostru şi al ţării, căci iată că mâine poîmâne intrăm în suta a două-<,lecea de la venirea Domnului nostru Isus Christos pe pămînt şi trebue să începem a o trăi maî alt-fel, maî bine, mai
cu mulţumire de cât sutele de pînă acum.
«
Victor Puiu.
Serbări de 10 Maiu
Piua de 10 Maiu s’a serbat prin diferite oraşe şi sate ale ţării cu deosebită solemnitate. Vom da treptat notiţe despre cele petrecute, aşâ cum ne vin de la corespondenţii noştri.
Cu ocasiunea dilel de 10 Maiu, în comuna Nicorescî, judeţul Tecuci, s’a serbat un Tedeum Ia biserica din Tîrg de Pr. C. II-temie, Pr. I. Şendrea şi diaconul D. Rău, acompaniaţi de corul, vocal al elevilor şcolel din cătuna Fântânii, sub conducerea dirigintelui şcolel, Dimitrie Iliescu, la care au asistat mal multe-persone, dintre cari citez pe d-nil dr. Francisco Meisner, C. Di-mitriu. ajutor de primar, N. Galeriu, Th. Cojocaru, Eduard Ata-nasiu, notarul comune', Mihaiu Leon, dirigintele oficiului poştal,.
T.	Grigorifi, C. Popovicl, C. Stoleru, Ion Nazare, dirigintele şcolel. din Tîrg cu elevii şi elevele de sub direcţiunea sa.
X. I. Partenie.
*
www.dacoromanica.ro
1072
ALBINA
In comuna Bâleniî-Românî, (Jiua de 10 Maiu, s’a serbat cu o deosebită solemnitate, după iniţiativa luată de învăţătorii comunelor vecine Băleniî-Serbî, Habenî şi Dobra, în înţelegere cu cel al comunei Băleniî-Români şi cu ajutorul d-luî primar al comunei Băleniî-Români.
La ora 9 a. m., şcolele din corn. Bălenil-Sîrbl şi Hâbenî, au fost întâmpinate de cea din Bâleniî-Românî, în localul şcolel în sunetul gomelor, de unde după urarea de bună venire, porniră cu toţii cântând pînă la biserică, unde ati întâmpinat şi pe elevii de la şcola din Dobra, conduşi de învăţătorii G. I. Popescu, M. Teodorescu, I. Georgescu, Pr. G. Marinescu şi d-ra L. Motaş. Serviciul în biserică s’a săvîrşit de proiestosul G. Popescu, paroh în comuna Băleniî-Români, Pr. D. Zlâteanu din Băleniî-Serbî şi Pr. G. Marinescu din Dobra.
Corul compus din elevii şcolelor, sub conducerea d-luî G. I. Popescu, dirigintele din Băleniî-Români, a cântat răspunsurile la Tedeum. După sâvîrşirea serviciului, d-1 G. I. Popescu, dirigintele din Băleniî-Români, a ţinut o cuvîntare asupra tjileî de 10 Maiu şi a râsboiuluî de la 1877 — 78. Apoi d-l M. Teodorescu, dirigintele din Bălenil-Serbl, vorbesce despre suferinţele Românilor din timpul Fanarioţilor şi libertatea de aţii.
D 1 I. Georgescu, dirigintele din comuna llăbenl, vorbesce despre România în viitor.
D l I. Ivivulescu, administrator al moşiei Bălenî, proprietatea prinţului G. Gr. Cantacuzino, ce a asistat la serbare, a dat hrană la peste 80 elevi al şcolelor din Dobra şi llăbenl.
G. 1. Popescu.
Diriginte, Băleniî-Români, jud. Dâmboviţa.
*
Şi în comuna Seliştea din judeţul Mehedinţi s’a serbat acestă tji forte frumos.
După serviciul divin, elevii şcolel au esecutat diferite cântece; apoi d-l învăţător G. Baicuş, a ţinut o cuvîntare de ocasie care a pătruns adînc în inimile sătenilor.
V. Păuuescu
Preotul eoni. Seliştea, Mehedinţi.
*
Tată cum s’a serbat (jliua de 10 Maiu în corn. Cocioc la şcola Brâtulescî.
Şcolele învecinate, Perişul cu d-şora învăţ. Virginia Domide, Bâltenil cu d-şora Florica Georgescu şi Poenarî cu d-l învăţ. Ion Petrescu, au venit la acest centru, aşâ că numărul şcolarilor eră la 200. La ora 9y2, în sunetul corniştilor şi al toboşarilor şcolel, cu armele la umăr, cu drapel şi în pas cadenţat plecară la Biserică, unde parohul A. Bujoreanu cu preotul O. Băl-teanu, oficiară un grandios Tedeum. In tot timpul serviciului, corul şcolel Brâtulescî a executat cântările bisericesc!. La sfîrşit se intonă imnul regal, de către elevii şcolel Poenarî şi Periş, sub conducerea d-luî I. Petrescu.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1073
D-l Al. Timotescu, ţinti cuvîntarea de deschidere, arătând importanţa cjLileî de 10 Maiu.
Vorbiră apoi d-ra Virginia Domide, şi d-şora Florica Georgescu.
D-l I. Petrescu Poenarî, ţinti o cuvîntare bine simţită, către învăţători şi şcolari.
Urmară apoi cântece, poesiî şi scene mici, executate cu succes de şcola Brătulescî.
Finalul a fost exerciţiul şi asaltulde arme, executat cu succes de şcola Brătulescî.
Printre spectatori am remarcat pe: d-nele Condurache, RaţiQ. Iorgulescu, Georgescu, Timotescu, Oncescu, Tănăsescu şi altele; d-şorele Iorgulescu, Domide, Nicolescu, Popescu şi altele, a căror nume nu l-am cunoscut; d-mî Ştefănescu, contabilul general al Domeniului Coronei, Vlădescu, funcţionar la ministerul Cultelor, Radulianu, V. C. Popescu, N. Condurache, şeful Regiei Domeniului Coronei Cocioc, Ştefan Iorgulescu, contabil Domeniul Cocioc, Primarul comunei, Preoţii şi un număr însemnat de locuitori.
T. Popescu.
*
ţ)iua de 10 Maiu s’a sărbătorit în comuna nostrâ Isverna din Mehedinţi, în modul următor:
Toţi locuitorii s’afi*adunat de dimineţâ, la localul şcolel. De aici în frunte cu părintele învăţător, Ilăducanu Popescu şi autoritatea comunală, aii mers la biserica parohială unde s’a oficiat Tedeumul; s’a făcut procesiune pe stradele comunei, în sunete de fanfare şi de imnuri şcolare.
In trei pieţe s’a făcut trei stări, unde şcolarii, înconjuraţi de mulţime de lume, aii esecutat cântări, poesiî şi convorbiri in dialog, relative la scene din viaţa de restrişte şi cea de glorie a poporului Român, tote explicate de părintele învăţător.
Ajunşi în piaţa din faţa şcolel şi primăriei, s’a ţinut o cuvîntare magistrală de către părintele învăţător, relativă la importanţa acestei serbări naţionale.
Petre Sarda
Notar, corn. taverna, Mehedinţi.
*
In comuna Cleja din judeţul Bacău, unde toţi locuitorii sînt «Români» catolici, care prea puţin şi alţii mcî de loc, nu cunosc limba ţăreî, nu sciu românesce. In acestă comună, unde întunericul predomnesce încă, unde razele culturel n'a pătruns, de ore-ce şcola s’a înfiinţat acum doi ani în urmă, negreşit că într’un asemenea sat, munca învăţătorului şi a preotului e îndoit de grea, chemarea lor e îndoit de mare.
încă de pe la 1 Maiu, eu şi cu preotul ne am gândit a face ca (jiua de 10 Maiti, să se serbeze ca o adevărată sărbătore naţională. In adevăr, eii pe de o parte, preotul pe de alta şi primarul de asemenea, am reuşit de minune.
«Albina 1I>	<58 •
www.dacoromaiiica.ro
1074
ALBINA
Pe la ÎO1^ a. m., toţi locuitorii, mare cu mic, gătiţi în haine de sârbătore veneau la biserică.
După ce s’a oficiat un Te-Deum, preotul a ţinut o frumosă şi patriotică predică, arătând importanţa şi însemnătatea cjileî de 10 Maib. La Ieşire s’a cântat de corul şeolel «Imnul Regal,» şi «Mulţi ani trăiască,» în urma căreia un tunet de voci a Ieşit din piepturile tinerime! de un: Ura! puternic, însoţit în acelaşi timp de trei salve de pusei.
C. Bobârnac.
Dirigintele şc61el
Familia, şeola şi societatea
and (Jicem «eclucaţiune» înţelegem totalul lucrărilor ce reclamă desvoltarea trupescă şi sufletescă a omului. Educaţia pentru om, începe odată cu prima respi-raţiune şi nu se termină pe deplin de cât cu ultima respiraţie a lui.
Silit unele timpuri, unde se cere o mai mare atenţiune pentru educarea omului, şi altele în care singur individul se pdte educa. In orî-ce cas, pentru a se pute da societăţii un membru înţelept şi fericit, sînt chemaţi a depune lucrările lor educative, trei factori de mare importanţă: familia, şcâla şi societatea.
In primii ani ai vieţeî copilului, se cere din partea familiei o deosebită îngrijire pentru educaţia corporală. Trebue ca fie-care părinte să fie convins că: «Intr’un corp sănătos, o minte sănătâsă».
Treptat cu desvoltarea corporală se impune şi cultivarea sufletului, adică formarea unui caracter moral religios.
Spre acest scop, mamei, celei dintâiu din familie, îi stă în putinţă ca să încălcjescă inima fiului eî cu razele dulci ale moralităţii şi religîosităţii. Un mare pedagog a cjis: «Inima nu este un vas ce trebuesce umplut, ci un cămin ce treime xncăUliU.
Sentimentele moralo-religiose se pot înrădăcina în inima copilului, cu fapta şi euvîntul. Copilul face şi spune aşa, pentru că aşa a veţlut făcând şi spunând pe părinţi. Sînt, însă, de înlăturat cu desăvârşire conversaţiunile şi rugăciunile ne înţelese pentru copii. Aici, părinţii, se vor mărgini
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1075
în a face pe copii în simplu, a înţelege neputinţa ndstră faţă do fiinţa creatâre. Convorbirile clar pot să fie pe cât se pdte de dese despre DumnecJeQ, prin care noi vom căută a Ie înrădăcina temerea de Dumnecjeu. Când copilul simte acăstă temere, edificiul religios moral este început, şi acum familia îl pdte continuă.
Tot în familie copilul Ia exemplu de ordine, buna cuviinţă, ţinută în purtare, vorbire ş. a.
Vom ţine în s6mă, însă, că tote acestea le-am spus în comptul unei familii unde razele bine-făcătore ale pedago-gogiei au putut străbate şi încălzi acea familie.
Majoritatea, pot cjice întregitatea, familii nbstre nu îndeplinesc aprdpe nicî una din aceste calităţi. Unele din causă că sdrta le-a făcut să zacă departe de razele pedagogiei, în mizerie complectă spirituală şi materială.
Altele că aceiaşi sdrtă le-a favorizat şi deschis drumul către lues şi destrăbălare.
Cele din categoria d’întâiu, n’au în posesiune cunoscinţele pedagogice şi nicî existenţa cjilnică. El întrebuinţeză timpul lucrărilor cu braţele, numai pentru a pute trăi materiali-cesce, spiritul fiind neglijat. De asemenea crescerea copiilor este privită ca o sarcină de rangul al doilea. Cele din categoria a doua nu se simt obligate a da ele însăşi educa-ţiunea fiilor lor, ci însărcineză pe alte persdne; dar mama nu p6t,e fi suplinită.
Pe Ştefan cel mare... mamă-sa t-a făcui să fie mare! ... De asemenea tdtă lumea cundsce pe «Cornelia mama Gra-chilor».
Pînă la acest loc am accentuat scăzămintele ce se observă în educarea copiilor din familiile neglijente. Trebuesce, însă, spus că în majoritatea cazurilor scăderile provin şi din cauza altor defecte ale lor.
Iată ce spune pedagogia în asemenea materie: «Intr’adever, câţi părinţi nu sînt care n’au tactul cerut pentru a conduce crescerea copiilor lor; câţi nu sînt care n'au pacienţa şi puterea morală ce se recere pentru suportarea multor neplăceri şi sacrificii împreunate cu educaţia; câţi nu sînt, care pe lingă cea mal bună-voinţă, nu sciu, nu pot susţine disciplina în casa lor; câţi nu sînt, care nu sciu a-şl arătă iubirea către copiii lor de cât prin lucruri desmerdătore şi prin plăceri sensuale, lăsăndul-
www.dacoromanica.io
1076
ALBINA
Intr’aoeea sâ trecă după placul lor în neorânduială, şi în lenea •cea mal desfrânată; c.âţî părinţi nu sînt dominaţi de prejudiţil familiare şi sociale, prin care infiuenţeză şi asupra erescerel copiilor lor; în fine, cât de puţini părinţi sînt norocoşi de a ave în casa lor persone într’adever calificate pentru a-t pute suplini, sau şi numai pentru de a pute ajută în ceea ce-1 privesee e-ducarea fiilor!!».
Comunitatea omenăscă în general, vătjend marile scăderi •ce se observă în educarea fiilor el, fie aceste scăderi din causa neglijenţei familiilor nepătrundereî razelor pedagogice, sau neputinţelor familiare, s’a hotărât a-î da un ajutor. Acest ajutor este şcola.
Şcdla este dar al doilea institut de educaţiune, unde se pot întâmpină şi repară parte din scăderile dobândite în educaţia familiară. Ea este chemată a repară ce a început familia reu şi clădesce mai departe ce familia a început mai bine.
Şcdla se ajută reciproc cu familia în educarea tinerime!.
Dacă familia este nefavorabilă pentru desvoltarea germenului moral-religios în copil, atunci şi lurarea şcdlel este aprope imposibilă. Ce ea zidesce, familia prin apucăturile eî rele dărâmă.
Prin şcdlă înţelegem un institut de educaţiune, şi de instrucţiune, căci un filosof german a cjis: <nu se pote educaţie fără instrucţie; dar nici instrucţie fără educaţie.»
Puntea de trecere intre familie şi şcdlă este aşâ (fisa grădină de copil. Acâsta pdte prepara şi mal bine copilul pentru şcdlă. De aci, el urmeză a trece în şcdla adevărată, unde are să primescâ şi educaţiune şi instrucţiune. Aceste şcoli iau numirea de «şcoli primare publice», jmse fiind sub ocârmuirea statului.
Cum vedem, t<5te şcdlele ţintesc tot spre scopul la care ţintesce şi familia. Dar, după cum într-o familie am constatat că se pot întâmplă scăderi în educaţiune, din cauza meru-brilor care o compun, tot aşâ se pdte întâmplă şi într-o * şcdlă. Acolo unde nu domnesce o bună disciplină, se constată * o mare scădere în educaţiunea şcolară. Tdte aceste scăderi provin din cauza celui însărcinat cu conducerea şcdleî. El sau nu este pregătit pentru acest scop, sau dacă este, atunci n’are autoritate pedagogică faţă de elevii lui. Rămâne în
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1077
acest caz numai cu autoritatea oficială care nu valorăză nimic pentru şcălă.
Cu nedibăcia unui om, se sdruncină cercul social, unde este chemat a îndreptă şi^ clădi.
Sufletul unei şcdle este învăţătorul eî, al unei familii este mama. Aceşti capi şi conducători, al celor două institute de ediicaţiune, trebuesc să fie cultivaţi în conformitate cu misiunea ce le este încredinţată, dacă voesc să merite numele de mamă sau de învăţător.
Pentru învăţători se găsesc câte-vâ şcoli speciale în acest sens; dar pentru a pregăti pe adevăratele mame ale familiilor şi prin urmare ale societăţii, sîntern absolut lipsiţi. Iată. dar, chestiunea cea mai delicată şi de mare importanţă, lăsată uitărei în detrimentul nemuluî nostru!
Familia şi şcăla au menirea a prepara omul pentru a pute trece în cea mal mare şcolă a lumel în societate.
Cum va fi cel nou venit de acuma înainte în societate?! Va fi aşâ, după cum îl va fi format familia şi şcăla cum să fie, şi după cum vor fi semenii săi unde se introduce.
Dacă familia şi şcăla au lucrat in armonie pentru progresarea 'educaţiuni! lui, atunci cel venit în societate va întruni condiţiunile cerute de ea.
Sciut este, însă, că nu toţi membrii societăţii întrunesc bunele «ondiţiunl. Şi aici se găsesc multe mediocrităţi şi lepădături. Cel nou venit aici să se ferescă de a se uni cu aceştia. Ce nu se asemătnă nu se adună.
Treflpue să examinăm şi iar să examinăm persănele cu care venim în contact, pentru a nu greşi calea cea adevărată. Iată dar că aicea ni se impune o problemă fărte grea: cum să trăim în lume. Trebuesc© studiat fie-care om din societate cu care venim în contact. Studiu ce nu se păte termina nici odată: şcola cea mare.
Omul din începutul lui şi pînă la mormînt are nevoe a fi bine călăuzit în calea vieţii. Şi acăstă călăuză este: şcălav familia şi societatea
lliescu Dumitru.
Dirig. şcoleî din eoni. Căprent, Dolj-Jiu.
www.dacaromamca.ro
PAGIHfl GLUMEŢA
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1079
SERBĂRI ŞCOLARE
In sera (filei de 17 Ianuarie 1899 s’a dat o serată la şcdla comunei Broscari, pl. Ocol, jud. Mehedinţi, în scop de au procură cele necesare şcălei. Petrecerea a fost încântătdre şi a durat de la 8 sera şi pînă la ora 5 dimineţa. Lume multă din tote clasele societăţii şi de prin comune vecine. Beneficiul de lei 70 s’a întrebuinţat la cumpărarea clopotului care face servicii întregei comune.
Poporul este fdrte primitor de asemenea petreceri bine conduse.
G. I. Tonicscu.
docul căluşarilor
u este popor unde se vorbesce limba românescă, la care să nu fie cunoscut jocul căluşarilor•, care se face de obiceiu cam aprope de sărbătorile Rusaliilor.
S’a vorbit în No. trecut al «Albinei» despre modul cum se petrece acest joc. Să ne întrebăm acum: care să fie origina lui?
Opinia cea mai răspândită crede că este o moştenire de la Romani; este jocul Romanilor, întocmit de străbunul nostru Romul, pentru răpirea fetelor Sabine şi iată cum s’a întâmplat acestă răpire:
Romul, fondatorul cetăţei Roma şi cel d’intâiu rege al eî, ca să înmulţăscă locuitorii ei, răspândi vorba că va primi şi apără pe toţi aceia cari vor veni la dînsul şi cu modul acesta, în scurt timp, umplu cetatea de o mulţime de omeni, dintre cari cei mai mulţi necăsătoriţi.
Ca să se înmulţăscă şi mai repede locuitorii, Romul trimise să peţăscă fete pe la poporele vecine, însă acestă cerere fu despreţuită. Atunci Romul, se prefăcu că voesce să dea nisce jocuri, în onorea cjeului Neptun şi invită şi pe poporele vecine. Un popor vecin, anume Sabinii, voind să vacjă noua cetate, fură cei d’întâiu care veniră cu femeile şi cu fetele lor, şi în momentul când priviau cu mare
www.dacoromamca.ro
1080
ALBINA
mirare la salturile făcute de jucători, îşi vedură femeile cele mai tinere şi fetele răpite, la un semn dat de regele Romul, şi duse în cetate. Sabinii, revoltaţi, se întorseră acasă şi înarmându-se, veniră asupra Romei şi o înconjurară. Re-sultatul fu că. femeile şi fetele răpite interveniră pentru pace, care se şi făcu, cu condiţiune ca regele Sabinilor, anume Titu Taţiu, să domnescă împreună cu Romul şi poporul Sabin să se amestece cu cel Roman, ast-fel că se înmulţiră şi mai mult locuitorii cetăţei Roma. Titu Taţiu muri la cinci ani după acestă răpire, iar Romul remânend singur, domni cu multă dreptate.
De atunci şi pînă în timpul nostru, acel joc s’a transmis din generaţie în generaţie, aşa că el se face şi acum, dar şi-a mai pierdut multe obiceiuri vechi. Numai în Bucuresri se mai jocă frumos de tinerii Olteni şi ţărani din apropiere.
D. Popescu-Sângeru
Prahova.
Inimieii agriculturi! •
•e 0 drept, ţăreî ndstre îî putem (Jice că este pur agri-cola, fiind-că t<5tă populaţia satelor şi chiar clin locui-‘lîi::- torii de la marginea oraşelor se ocupă numai cu agricultura, fără a întreprinde vr’un alt comerciu sau a se dedă la vr’un meşteşug, fiind-că meşteşuguri s’ar pute exercită nu numai la oraşe, dar chiar şi la sate ca: atelier de fierărie pentru legatul carelor, apoi atelier de tâmplărie, etc., cari meşteşuguri, nu se fac, de cât de persdne străine. Românul nostru spune: «mie nu mi-e dat să umblu plin de praf de cărbuni pe ochi şi mâini, ci numai Ţiganului sau Nemţuluî.»
El îşi iubesce plugul şi ogorul seu, cu alte cuvinte, agricultura.
Agricultura dar, fiind ocupaţiunea sa de căpetenie, nasce întrebarea : va fi sigur plugarul nostru de rodul muncei sale? Va fi el sigur, că vara va băgă grâul în hambar şi tdmna porumbul în pătul ?
pic nu, fiind-că agricultura are mulţi inimici, lăsând la o parte diferiţii accidenţi de climă, cari pot să nimicescă munca de pe câmp numai în câte-vă minute, cum este grindina, etc., aşa sînt /stolurile de ciori, cari cjiua le privim cu ochii cum ne scot semănăturile, atât cele de primăvară cât şi cele de tdmnă. Pe acestea omul ar pute să le depărteze dac’ar voi, fiindu-î unul din inimicii agriculturei sale.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1081
Pe mulţi am aiuj't tânguindu-se, că n’au făcut porumb, din causă că ciorile l-au scos. Şi în tdmna acăsta a fost un adevărat flagel pentru grâu. In multe locuri l-au scos, aşa că dmenii pierd sămînţa.
De aceea, ne avend nici un bine după urma lor, ci numai rău, le consider ca inimice aie agriculturet, şi ar fi bine să se ia măsurî, dacă nu de stîrpire, cel puţin de împuţinare.
I.	landa.
Odaia, Teleorman.
POMII tţODITOr^I — Poveste
ntr-o seră frumdsă şi caldă de primăvară, şedea moş Gheorghe, un ţăran blând şi bogat, cu fiii şi Acele sale ’JW la umbra unor pomi roditori, pe cari îl sădise el de mulţi ani dinaintea casei sale. Sdrele eră aprdpe de t sfinţit şi aerul de sără se jucâ uşurel cu vîrful copacilor şi cu părul cel alb ca zăpada al bătrînulul.
Cât de plăcute sînt, f}ise el, mirosurile ce ne încongiură şi cât de dulce este odihna, după muncă la umbra răcoritdre a pomilor. Frumdsă fuse cjiua de a<JÎ, dragii mei copil, dar eată că s’a apropiat sera, ast-fel, iubiţii mei este şi viaţa o-muluî. Viaţa ndstră se asemănă cu o cji lungă şi frumdsă de muncă, şi sera acestei cjile se va apropia. Ore-ce va răcori sufletul nostru, când se va apropia acea seră şi ce va da inimii ndstre o umbră plăcută?
Credeţi-mă, copiii mei! că tdte bunătăţile, de cari noi ne împărtăşim în viaţa ndstră aci pe pămînt, vor trece ca apa şi nu va rămâne nici urmă de dânsele, iar ceea ce va rămânea sînt numai faptele bune, pe cari le-am făcut cu frica Iul Dumnezeu şi cu dragoste. Aceste fapte vor stă la sfîr-şitul vieţii înaintea ndstră ca nisce pomi înfloriţi, şi ne vor răcori în cesul mor ţel.
Tatăl tăcu, iar copiii, cari îşi aduseră aminte de bunătatea şi dragostea Iul, plîngend cjiseră: O bunul nostru taică ! Tu al sădit sămânţa virtuţii în inimile ndstre, tu al săturat pe cel flămânzi din rodurile câmpului tău, tu al îmbrăcat pe cel goli cu piei din turmele tale şi al şters lacrămile celor nenorociţi. Yetjl, aceste fapte de dragoste stau înaintea ta ca pomii cel înfloriţi şi ale lor rodurl vei culege în lumea cea-l-altă. Să dea Dumredau ca să trăiesc! încă multă vreme între noi şi să te duci mal târziu ca să culegi acele rodurl ceresc!. Să dea Dumnezeu, tjise cel mal mare, ca să ne facem şi noi precum eşti, d-ta şi ca săra vieţii să ne fle aşa
www.dacaromamca.ro
1082
ALBINA
de frumdsă şi aşâ de dulce precum ţi se arată, prea iubite taică.
La aceste cuvinte tatăl răspunse: «Cel ce semănă puţin, puţin şi seceră, iar cel ce sămănă întru bine-cuvîntare, întru bine-cuvîntare va şi secera» (11 Corintenî 9, 6).
Societatea apicolă din judeţul Olt
fn multe părţi ale ţăreî este un curent fdrte favorabil apiculturei. înlocuirea stupărituluî primitiv cu cel raţional, pe lîngă dorinţa de perfecţiune este şi o necesitate economică reclamată de actualitate şi viitor. Spre realisarea acestui ultimat fiind îndreptată atenţiunea agitatorilor stupărituluî raţional, ne-am decis noî cei de la Olt, încă din anul 1897, cu ocasiunea conferinţelor generale, a înfiinţa o societate numită: «Societatea Apicolă a învăţătorilor din jud. Olt,» votând în anul următor, tot cu ocasiunea conferinţelor generale, şi statutele acestei societăţi.
Scopul urmărit de societate este răspândirea culturei raţionale a albinelor în masa populaţiuneî rurale. De aceea s’a înfiinţat stupinî aprovisionate cu (Jecimî de stupi, de cele sistematice «Hermes» şi primitive.
Stupina din comuna Cotena, unde se fac şi experienţele apicole, posedă astă-(Ji 72 ulee cu albine, dintre cari 17 sistem Hermes, 3 Berlepscli, 1 pentru observaţii şi 51 primitive (budurde,)
Deci, acăstă societate, de sub preşendenţia de ondre a d-luî
M.	Mihalcea, revisor şcolar al judeţului, fiind în măsură de a da rdde, trebue cred, a se face cunoscută prin publicitate.
N.	Gădureanu.
Preşedinte-
DE ŢINUT MINTE
Căpătăm fericirea numai sub formă de picătură, înţelept e acela care se mulţumesce cu fie-care picătură.
www.daconHnamca.ro
ALBINA
1083
Sfaturi pentru cumpărarea taurilor
La cumpărarea taurilor să avem în vedere, ca taurul cumpărat pentru prăsilă să întrunescă condiţiunile următore :
1.	Capul să fie fin şi uşor.
2.	Ochii limpedi, mari şi întocaţî, acestea sînt semne de sănătate deplină şi blândeţe (nu sălbatec şi sfiicios, arătând îndărătnicie.)
3.	Cornele să fie subţiri, bine formate şi crescute, de o culore deschisă.
4.	Nasul să aibă nările mari şi să fie umed şi rece.
5.	Gâtul cu cerbicea (cefa) să fie tare şi musculos. Cer-bicea să fie lată; îndecomun, gâtul să fie către cap fin şi uscat, către spate însă tare musculos.
6.	Bărbia sau tragănul, să nu fie prea mare, prea căr-nosă şi sbârcită.
7.	Piciorele dinapoi să fie lungi şi musculose^, subţiindu-se paralel, către articulaţiunea glesnei (chişiţeî). Osele acestea să nu fie prea scurte, nici ascuţite, ci lungi şi late. Flue-rul piciorului să fie scurt, lat şi să aibă o tendonă liberă şi grosă. Unghiile scurte şi rotunde de culore întunecată şi să constea din corn tenace şi tare; călcâiul piciorului să nu fie mole.
8.	Să posădă un corp bine format şi intact, o vioiciune şi ore-care putere. Semnele unei sănătăţi intacte sînt: animalul să aibă poftă de mâncare, să se hrănescă bine, să aibă o privire vioie şi mişcări vioie.
Să nu se alegă pentru prăsilă un taur prea mare pentru vaci mici, cum d e. sînt cele de munte, căci viţeii se fac subţiri cu piciore prea înalte.
Taurul de prăsilă, să nu se folosescă înainte de doi ani, căci de-abiâ s’a restaurat de înoirea dinţilor primi.
Urmărindu-se o rasă constantă şi voind a ave un taur bun pentru prăsilă minimum 6 ani, să nu ne abatem de la regula următore: în anul întâiu de goniţă, adică de la etatea de doi pînă la trei anî, să nu se dea mai mult de 30—35 vaci de gonit; el să gonescă la 10—14 cjile odată.
De la etatea de 3—5 ani, să gonescă 75—80 vaci. Taurii mai bătrâni, au cu 35—40 vaci de ajuns.
www.dacoromamca.ro
1084
ALBINA
Adesea se întâmplă, că un taur comunal gonesce pe an şi câte 100 vad, fără ca să se strice*
Este rentabil, ca pe lîngă un taur mai bătrân şi mare, să se crescă altul mai tîner şi uşor, mai cu semă pentru vacile mai mici şi debile.
Din experienţă şi practica vieţii vorbind, să ne oprim niţel la constatarea şi apreciarea unor împrejurări, care ne intereseză forte de aprope. Să presupunem, că din motiv de economie, ori neinteresare, nu se procură tauri în numer de ajuns, şi aceştia se nutresc şi îngrijesc slab, urmarea e, un numer ore-care de vaci, nu se gonesc, prin urmare nu fată.
Să dicem, că din suma de vaci a unei comune, remân 25 de vaci, fără de viţel; preţul unui viţel să fie de lei 20, resultă o pagubă de 20 X 25	500.
Pe lîngă acesta mai urmeză că vacile acestea nu dau nici lapte; să socotim de vacă in decursul unui an numai 600 litrurî de lapte, ce e puţin socotit, a 20 bani, fac
3.000	lei şi cu 500 fac în total o pierdere de 3.500, ne mai socotind că ţinend tauri frumoşi, câştigăm şi o prâsilă frumosă, care asemenea are un preţ mai mare.
Ore cu suma acesta nu am pute ţind tauri frumoşi şi în numer de ajuns? Nu i-am pute nutri şi îngriji bine?
De sigur că da.
Cifrele de sus arată deci, destul de lămurit, la ce pote duce o neinteresare şi o economie reu înţelesă.
N.	Jstrati.
Agronom şc. Normală.
VORBE VECHI
Vrei sa fiî fericit? Muncesce.- Harnica albină n’are vreme să fie supărată.
*
* *
Portă-te cum ţi-e vorba ori vorbesce cu ţi-e portul.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1U85
TJPtIDI IST IRE A.
Semnele boleî.
Se cunosce de toţi că ese mereu şi subţire afară şi dacă se învechesce ese cu sânge, are sete.
Doctoriile ce trebuesc.
Se vindecă la început cu paza de a nu bea apă multă şi a mânca mâncăii uşore, lăpturi şi ou6 cu zemă, fără fructe, castraveţi sau pepeni.
Cum să se întrebuinţeze doctoriile.
La început şi chiar mai târziii, daţi copilului sau omului numai lapte bătut prospăt şi în loc de mâncare şi în loc de apă şi alt nimic. Dacă nu se vindecă, luaţi de la primărie sau spiţărie o apă roşie numită bismut şi daţi-î la fîe-care ceas o linguriţă mică. Feriţi-1 tare de fructe, şi mâncări sărate.
Th. Zaharescu.
BIBLIOGRAFIE
A apărut: Chemarea nostră în societate.
Cuvînt ţinut la deschiderea conferinţelor generale ale corpului didactic primar din judeţul Muscel de I. JV. Ciocan, revisor şcolar, dedicată învăţătorilor din Muscel.
Preţul 50 bani.
De vînţlare la tipografia Gg. N. Vlădescu, Câmpulung.
* *
*
A apărut:
Resboiul nostru pentru neatârnare, povestit pe înţelesul tuturor ediţa Il-a, de cunoscutul scriitor şi colaborator al nostru G. Coşbuc.
Acestă lucrare lormând un volum de 284 pagini sau 18 cole, pe hârtie gălbuie, format octav, este cea mal eftinâ carte literară pin câte au apărut la noi, necostând de cât 95 bani. O reco-
www.dacoroinamca.ro
1086
ALBINA
mandăm cu căldură cititorilor noştri de ore-ce în ea se găsesc multe lucruri folositoreşi e plină de învăţături pentru nămul nostru.
Toţi cititorii revistei ndstre, îşl-o pot procură prin administraţia nostră, contra costului de 95 bani. Ceî-ce ne-ar trimite costul pentru 6 exemplare, au al 7-lea exemplar gratuit.
Observăm cu părere de reu că un număr de abonaţi, cu tote avisele nostre, nici pînă astădî nu ne-a achitat abonamentul. N’am trimis revista de cât color ce au semnat o listă sau au cerut-o prin scrisori; e trist să constatăm că nu ţin socotălă de sacrificiile ce facem. Rugăm cu insistenţă a ni se trimite abonamentele, fiind dejâ trecute 8 luni din anul al II-lea.
Răspunsuri la întrebările din No. 23.
Au răspuns la trei întrebări:
Stavrt Răduoănescu, (Buzău); Gh. C. Dimitriu, Panciii, (Putna); Ghiţa X. Mateiu, comuna Câmpurile, (Putna); Solia I. Matei, com. Câmpurile, (Putna); G. M. Gliiţă, Risipiţi (Dolj); Nicu Iorgulescu, com. Fundenl-Gherase, (Ilfov); Elvire Stanboliu, com. CernătcscI, (Buzău); Popovicî Gh. ICm, (Iaşi); Două mure din pădure, (Dorohoiu); I. Cogâlnicânu, com. Văleni, (Roman); Dobre Stănescu, com. Boidu, (R.-Sărat); Siţa Caraivan, (Fulciu); C. Ioncscu, com. Grindu, (Ialomiţa); F. C. Voicuiescu, (Parscov); Nicolae Cadelcu, (Tecuci); Gh. C. Saţarul, (Brăila); Maria Mihăilescu, (GăescI); Ion Dinu, Sgârciţî, (R.-Sărat); Ştefania D. Spiriadis, Văleni-de-munte, (Prahova); T. Hariton, (PIoescI); Boiciu I. Dumitru, (Başchoi); I. Dodiu-lescu, Tâmboesci, (R.-Sărat); Măreţ A. Ecaterina, (Başchiol); Gr. Ionescu, (R.-Sărat); I). Bârsănescu com. Vărtopu, (Dolj); Alexandra Georgescu, (Cislău); Ana Iăchim, (Budescl); Eufrosina P. Lcbcdev, (Tulcea); Alex. Mircea, com. BărsescI, (Putna); Lucroţia Teodorescu, (Bacău); Ecaterina P. Lebcdev (Tulcea); Elisabetn Vartolomeu şi Maria Botez, Larga, (Bacău); Ofelia, (Brăila) I. Banu, (Bacău); Letiţa Cristea, (Dorohol); Alexandrina Costescu, (Buzău); I. Negri, (Piatra-N.); Const. Carup, (Buzău); Const. I. Popescu, (Gorj); Valerio Bratovoescu, Brezoiu, (Vâlcea); Megaclide E. Constantinescu, (PIoescI); Lucia Eleuterescu, (Loco); Gecilia Ciăcă, (Loco); Constantin D. Nicolescu, (Loco); Apostol Nicolescu, (Arrautleon).
Au răspuns la patru întrebări:
Pr. Ion Predescu, MăduiarI, (Vâlcea); R- D. Diaconu, IBărsescI, (Olt); St. Rizescu, Alexandria, (Teleorman); Teodor Constantinescu, (Roman); Cornelia Petru Rădulescu, (Caracal)l II a im Haimovicl, (Brăila); Ioniţă Niţă Peloiu, DozescI, (Vâlcea); G. Nestor, Tătărescil-de-stis, (Teleorman); Marin Rădulescu, com. Dedulescî. (Brăila); Ana Teodorescu, conr Albesc!, (Prahova); I. Chiţescu, Morovenî, (Dâmboviţa); Alchiriades Critico, (Constanţa);^Fănel Fru-muşânu, (Cralova); Gabriel Ionescu, (Argeş); Mia şi George Miciora, (Focşani); Costache M. Roşea, (Focşani); G. Ghiorghiş, (Ferma Studina); D. C. Cernătescu, (Craiova); A. Ganea, (Caracal); G. Muutănu, (G. DoicescI); I. Enulescu, com. Studina, (RomanaţI); Agapiescu Constantin, (Buzău); Emilia Stefănescu, (Dorohoiu); Popescu N. Mihail, (Buzău); Jeaneta şi Aurora Marinescu. (Craiova); Pr. Grigore Gogâ, (T. Ocna); P. G. Rădulescu, (Brăila); P. Tuffeanu, com. Hodi'voia, (Vlaşca); Petre I. Popescu, FundenI, (Ilfov); Vanti I. Dimitrescit, com. Casapchiol, (Tulcea); I.uisa Marinciu, (Vaslui); I6n Băbuşianu, (Vaslui); Sachelarul G. Vartolomel, com. Văteanl, (Fălciu); D. Petrăia, Văleni, (Roman); O blondină de la Prut, II; Ghiţă C. Ionescu, (PIoescI); Alexandru Bauch. (Craiova); Ietty Valdman şi Bubi Valdman, (Loco); Constantin Clodianu, (Bârlad); G. T. Siretianu, (Botoşani); C. Theodorescu, Slobozia, (Ialomiţa); Lazăr Dinescn, (Sârbi); Paraşchiva Dragomirescu, (PIoescI); Constantin Tă-nase, comuna PoenescI, (Vaslui); I6tl H. Niculau, (Putna); Pr. Teodor Stroescu, (Ialomiţa); Ion I. Furtună, com. FerbinţI, (Ilfov); Velumnia Philip, (Constanţa); Negreanu Niculae, (Loco); Creion, (Loco); Vlad R. Popescu, (Fortu Măgurelu); Constantin S. Georgescu, (Loco); S. Demetrescu, com. Socarielu, (R.-Sărat); M. S. Cristescu, (Mehedinţi); Miţa G. Fortunenu, C. Greculescu.
www.dacQfQmanica.ro
ALBINA
1087
Au răspuns la eineî întrebări:
V. Mălăescu, PojogonI,(G.-Jiu); Lina D. Voicu, (RomnnaţI); Alex. Daniil, (Craiova); Ecatcri’ na Hagi Danii, (Craiova); T. I. Lâzârescu, (Târnauca); C. Dumitrescu, (GiuvărescI); Nicolea A* Spiridon, Păţesc!, (Putnu); Uie Popescu, (Teleorman); Constantin Albu, (Focşani); I.Sturzoiu, (Câmpulung); Efrosina Alexnndrescu, (Vaslui); Mariette Agappo, (Vaplul); C. C. Langa, (Focşani); Diaconescu Grigoro, (Focşani); Cellărianu Ion, (Craiova); LUI Vnsiliu, (Loco); L. Fajonu, (Călăraşi); Elena Polychroniade, Vasile Muntănu şi G. Christca. (Focşani); D-Preda, Filip Teodorescu, C. Popian şi I6n Popescu, Gornet; ţLoco); Aureliu Enea, Bălă-n6in,a (Vlaşca); George V. Dragomir, (Bârlad); Eugenia Contescu, (Buzău); Ionel C. Geor* gescu, (Alexandria); Popescu N. Nicolae. (Câmpulung); George Popescu, (Ploescl); Oscar Popescu, (Botoşani); Gh. S6rec, (Caracal); Mihalcea N. Zăruescu, coin. MftndroscI, (R.-Sărat); Ecaterina Spâneştenu, (Vlaşca); Pricină I6n, (Caracal); A. N. Vasiliu, comuna Antonescî, (Teleorman); Ilorgea M. Grigore, (Proviţa-de-jos); Gr. Zamfirescu, (Romanatl); Al. O. Cos-tescu, (T.-Jiu); Gh. Şoldănescu, (Fălticeni); V. D. Dabija. (Vasluiu); Gh. Znită (Iaşi); I. P. Diaconescu, (Vâlcea); Constantin I. Constantinică; corn. Mănăstirea, (Ilfov); S. Cerbulescti şi C. Bocănescu, (Iaşi); Constantin Sadănu, (Loco); Ionescu B. Haralambie, (Loco); Alex. Eromnimon, (Loco); Popescu Petre, (Loco); Antim M. Nicolescu, (Loco); St. Brădişteanu, corn. Brădescî, (Dolj); Nicu C. Vetra, (Loco); Tia Popescu, (Argeş); Elena I. Popescu, (Călăraşi); Sucu N. I6n, (Vâlcea); Ştefana Christescu, Bolintinu din vale, (Ilfov); Const. To-inescu şi Nicolae Popescu, (Ploescl); Petru Vancu, (Ungaria); Paulina Ştefănescu, (Loco); Maridra T. Popescu, Pârlita, (Ilfov); N. I. Partenie, Gh. Manoliu, Th. I. Grigoriu. L. M. Caufman, Andonie Giurgia şi Gh. Câtescu.
In No. viitor vom publică deslegările întrebărilor.
ADRESE CĂTRE REDACŢIE
Mulţumesc din inimă onorabilului comitet cari a depus o silinţă destul de mare spre a lumină poporul Român cu cele mai folositdre sci-inţe şi mulţumindu-î urez o viaţă lungă şi un deosebit succes.
C. C, Pârcălitboiu.
Cu mult nesaţiu citesc revista «Albina» şi cu multă nerăbdare aştept ivirea fie-cărui numer din acestă revistă.
Din inimă îi doresc isbândă; iar conducătorilor ei sănătate şi succes în relisarea scopului.
Atanase Popescu.
Inveţ. Ad. CopăcenI, Vla$cn.
Multe reviste de la mulţi d-nî redactori citesc, dar nici una nu-mi face atâta impresie cât acestă revistă intitulată «Albina». Urez viaţă lungă şi bun succes, spre scopul propus.
Ilari)u Ceauşiescn.
învăţ. Leldsca, Dobrotăsa, Olt.
In calitate de cititore a revistei «Albina», citind tote numerile eşite de la apariţia plăcutei reviste şi pînă astăzi, ve^end frumosul scop pe care îl urmăresce, îi doresc din suflet un întins tiraj şi prosperitate. Doresc ca Dumnezeu să ajute pe iniţiatorii «Albinei» şi rodnică să le fie munca pentru depărtarea întunericului.
Petriea Andrei Jeculescu.
•+
Ploescl.
Ca abonat al revistei «Albina , a cărei menire este: a sădi în inimele populaţiuneî rurale, iubirea de Dumnezeii, aprope, şi ţară şi de a în-călcjî sufletul pentru tot ce este bun, drept şi Românesc;
Felicit iniţiatorii acestui focar cultural şi urez mulţi ani fericiţi şi plini de succes.
George Xiţescu.
Glâmbocatn, Dâmboviţa
www.dacaromamca.ro
1088
ALBINA
Trăiască Albina», trăiască prisăcariî, trăiască şi cei ce se îndulcesc, ca să se îndulcescâ cât mai mult.
I. Dodon.
lnv<5J. Domncsci, Păusescl. Iaşi
Dulce-i mierea ce strâng albinele dar mai dulce şi mâi folositore mierea ce revarsă revista «Albina» celor ce o citesc
Pr. I. Duniitrăehescii.
DobrescI, Muscel.
POŞTA REDACŢIEI
D-luî I. Petrescu, Sucâva.—Am primit banii şi scrisorea. Regretăm că nu putem de îndată să vă dăm un răspuns la cestiunea ce ne faceţi, de bre-ce d-1 Garboviceanu, cel care a studiat-o in deosebi, se află dus la Mehedinţi, unde şi-a pus candidatura la colegiul al IlI-lea de deputaţi. îndată ce se va înapoia, ne vom face o plăcere a vă servi.
Pr. N. Ionescu, gura Dimieni, Buzău. Primit, aşteptăm restul.
Pr. Silvenu şi C. V, Mihăescu, Manolesa Dorohoî. — Nouă nu Vii s’a trimis banii, şi scriind personei ne-a răspuns că nu îşi aduce aminte. Rugăm scrieţi! şi d-vostră şi rugaţii să descurce afacerea. Ii vom seri şi noi din nou, find-că seim că e un sprijinitor al nostru şi trebue să fie o încurcătură numai.
G. Predescu, forestier Buftea.—Abonamentul achitat cu chitanţa 14.284.
D-luî D. Constantinescu, Bogdănesci Vâlcea.—Idem 15.008.
Pr. P. Ionescu, Sirinosa Vâlcea.—Idem No. 15.009.
Miţa Ionescu, Cernătescî, Dolj.—Idem No. 15.011.
Preţul cerealelor din tîrgul Brăila
Iată în resumat preţul mijlociu cu care s’a vînd'ut cerealele în tîrgul din Brăila, de la 9—16 Maiu st. v.:
		Preţul maxim, la hect. socot. in kgr.	Preţul mijlociu la liect. socot. în kgr.	Preţul minim. In hect. socot. in kgr.
Grâu. .		. 11,10	10,60	8,40
Porumb		. 7,10	6,15	5,96
Porumb	roşu . . .	. 7,15	7,00	6,00
	colorat. .	. 6,35	6,00	—
Porumbul suta de kgr		. s’a vîndut	cu 7—8 lei,	, — cent.
Cincuantin	. . » »	»	9 .	20 »
Ovăsul . .	. . >: >	»	» 11 »	60 »
Orz . .			» 11»		 »
Fasole . .	. . $ »	>	» 11 »	50 »
www.dacoromamca.ro