Anul II
Duminică, 9 MaiC 1899.
No. 32
M
REVISTĂ ENGICLOPMCĂ POPDLARĂ
APARE ÎN FIE-CRRE DUMINICA
abonament, pa an în ţară . . Liel 5 jj Abonament, pe an în atr&ln&t. bel 8
»	» e luni în ţară. •«.. 3. | Un .iSumâr.15 bani
__________Manuaorlaele nepubllcate se ard.
COMITETUL DE REDACŢIEI I*. Garbowiceanu	^ G. Adamescu
0.	RAdulescu-Motru G. Coşbuo
1.	Oteacu I*. Dulfu
Ilodaoţla şi Administraţia Btr. Măntaldsa, Ho. 8
V. S. Moga N. Nicolaescu Const. C. Popj-Taşcâ Gr. Teodoaaiu.
SUMAR:
Albina, 10 Maiu.— G, Coşbue, Intemeiarea regalităţii. — Carmen Sylva, Din lumea zî-nelor.—AL Munteanu, Cântec patriotic.—L. Bachelin, Castelul Peleş.—Gr. Teodotsiu, Mij-!6ce de propăşire. — 16n Tdnăscscu, Serbări şcolare. — Nicolae 1. Ttijtcanu, Librăriile rurale. - Th- Z ah ar eseu, Frigurile. — N. Bibiri, De ce Românii se însoră mal tânjiu de cât străinii.—Irimia Popescu, Locuinţa porcului.—Pentru copiii săraci.—Societăţi culturalo.— Apel.—Constantin Tana.se, Din pricina beţiei.-Serbări de 8 Aprilie.—Către d-nii cultivatori de moşii.—Iliescu Dumitru, Fapte lăudabile.—Mulţumiri. — Bibliografie. — Răspunsuri la întrebările din No. 23.- Poşta redacţiei.—Preţul cerealelor.
Ituslraţiuni: M. M. L L. Regele şi Regina României.--Ferestră colorată din camera do culcare a Regelui (Castelul Peleş.)—Fer<?stră colorată din sala de musică din castelul Peleş.—Delilarea prisonierilor turci pe dinaintea Principelui Carol.—O retragere cu torţe.— Majestuţile Lor Regale şi Regina la vinâtdre.
10 Mfllt)
Luăm din inimă parte, împreună cu totă suflarea românescă, la serbarea dileî de io Maia, care are pentru ţară o întreită însemnătate: la io Maiu 1866 Carol I, chemat la tronul României, a intrat în Bucu-rescî; la io Maiu 1877 s’a proclamat independenţa ţării, când armele nostre s’au încrucişat cu ale Turcilor ; la 10 Maiu 1881 România s’a înălţat la rangul de regat.
Dea Cerul, ca faptele tutulor patrioţilor cari au luptat în tote aceste momente istorice, să fie de-apuru-rea pildă vie de virtute pentru strănepoţi şi ele să-î îndemne a lucră ntnî departe pe drumul arătat.
«ALBINA»
«Albina II»	63
www.dacoramamca.ro
994
ALBINA
întemeiere# regalităţii
and a intrat în ţara care-1 alesese Domnitor, Prinţul Carol a dis către ceî ce-1 întâmpinară: «In clipa în cara am pus piciorul pe acest pămînt cu sfinţenie apărat, am şi devenit Român. Cetăţean astădî, iar mâne soldat, de va fi nevoe, Eu voiu împărtăşi cu Românii şi sorta cea bună
şi sorta cea rea».
Un-spre-dece ani a fost, după vorbele sale, numai cetăţean, dar a venit şi nevoia când a trebuit să fie soldat, şi pe cât a fost de înţelept cetăţenul, pe atâta a fost soldatul de vrednic.
Cât a ţinut resboiul, el n’a avut astâmpăr şi alinare. Cinci luni încheiate a stat tot în tabără, în mijlocul oştirii luptă-tore, ba de multe ori în focul plumbilor, şi eră cu capul într-o sută de părţi: tote trebuia să le scie, tote să le vadă, tote să le cârmuiască, şi să răspundă pentru toţi şi pentru tote.
Născut dintr’un neam de omeni răsboinicî, El însuşi are porniri spre fapte viteze. I-a fost dragă oştirea, şi de aceea îndată ce s’a aşedat în scaun a început să-şi întemeieze cu tot dinadinsul oştire stătătore. A găsit la venirea Lui puţintică oştire, dar cu străduinţă multă şi cu mai multă voinţă a tot sporit-o, făcend-o asemeni oştirilor vechi ale altor ţări. Şi cât de bine ne-a prins oştirea! Dacă ne găsea răs-boiul fără oştire îndeajuns, ori cu oste neîngrijită, noi pote că şi adî am fi plătit Turcilor bir.
Şi-a făcut o oştire viteză, căci Românii din firea lor sînt porniţi spre lupta drepta a vitejiei, şi, cu puţină trudă, faci din eî oşteni desăvîrşiţî. Vechii Voevodî aveau oştiri puternice nu prin mulţimea lor, ci prin voinicie şi iscusinţă. Cântecul ferentarului dice:
Iute ca săgeta tabSra străbate,
Bate singur dece, cincî-spre-dece bate,
Ferentar sînt eu!
www.dacoramanica.ro
www.dacoromanica.ro
Regele şi Regina României.
996
ALBINA
A fost o vreme, când singuri noi Românii aveam oştire stătătore în tote ţările de pe atunci ale Europei. Ţările pe atunci aveau numai lefegii, oşteni plătiţi, cari după isprăvirea răsboiului se împrăştiau; iar oştirea nostră eră, după felul oştirilor de astădi, nu adunată în pripa primejdiei şi risipită după isprăvirea răului, ci tot-d’a-una sub arme pe lîngă voevod. E adevărat că legea, limba şi moşia ne-au fost mîntuitori noştrii; lor le mulţumim viaţa pe care ne-am strecurat-o printr’atâtea primejdii ale vecurilor. Dar legea ne-am apărat-o cu sabia, cu sabia ne-am apărat şi moşia. Dumnezeul nostru a fost un Dumnedeu al răsboelor, şi numai o.ştile ne-au mântuit capul.
Grija cea dintâiu şi cea de pe urmă a marilor Voevodi, pe câţi i-am avut noi de-alungul vremii, a fost întărirea nemuluî nostru. Nemul românesc a fost şi este neam statornic aşedat. De când îşi aduce lumea aminte, pe noi aicea ne scie, pe marginile Dunării şi pe costele Carpaţilor. A-cesta ne-a fost, pote, norocul cel mai mare dintre câte le-am avut. Au răsărit nemuri de atunci — căci sînt două mii de ani — şi s’au stins, iar noî am răsbit prin vecuri şi-am rămas tot unde am fost. Au venit peste noî limbi străine şi au căutat să ne împrăştie ori să ne împingă în lături, ca să-şi facă loc, şi pote că ne-au clintit vremelnicesce şi ne-au revărsat pe de lături, dar pre cum apa valului isbit pe ţărm se scurge iarăşi la matcă, aşâ şi noi ne-am întors la locul aşedării de baştină.
S’a adeverit cu noi vorba, că apa trece pietrele rămân
Răul care nu ne-a lăsat să ne întărim într’ajuns, a fost că aveam două domnii, a Munteniei şi a Moldovei. Şi eram împărţiţi în faţa duşmanilor.
Şi răul s’a tot sporit, şi-n urmă Turcii ne au copleşit, aşâ că mai mult de-o sută de ani n-am avut nici Domn nici ţară, căci ţara ne eră robită şi Domnul un slujbaş al Turcilor.
Dar răul acesta ne-a deschis ochii şi ne-a arătat primejdia. De când am început să răsuflăm iarăşi, cel dintâiu gând ne-a fost Unirea Domniilor.
Strămoşii noştri or fi înţeles ei ce bine le-ar fi adus unirea Moldovei cu a Munteniei, dar pote vremile şi străduinţele duşmanilor nu le-au îngăduit s’o facă. De odată cu unirea ţărilor surori noi am ajuns s’avem un Domn statornic ales de noi, nu trimes cu de-asila de Turci şi de Ruşi. Cel din-
www.dacoramamca.io
ALBINA
997
tâiu Domn al Românilor uniţi, vrednicul de amintire veci-nică, Alexandru Ion Cuza, nu eră întru tote pe voia stăpânirilor, cari ne ţinură parte în potriva Turcilor şi ne-au ajutat să ne unim. Ele cereau să ne alegem un Prinţ din-tr’un neam de Domnitori străini. Atunci am ales pe Prinţul Carol.
Nemul nostru, unit fiind, s’a deşteptat tot mai mult, a prins puteri din an în an tot mai temeinice, şi se simţiâ tot mai în stare să fie volnic pe sorta lui. Domnia statornică ne-a adus o oste statornică; şi ast-tel, bizuindu-ne pe trăinicia nemului, pe Domn şi pe oste, la 1877 când s’au încurcat Turcii iarăşi în resboiu cu Ruşii, nemul românesc s’a simţit tare în deajuns ca să scuture jugul robiei turcescî. Şi ca să dovedim, că sîntem vrednici de libertate, am trimes oştirile nostre peste Dunăre să se măsore cu Turcii.
La patru ani după răsboiu, la 1881 Domnia nostră a fost rădicată în vaza lumii şi pusă alături că stăpânirile străine cele de treptă mijlocie. Că pân’atunci Domnia nostră eră Principat, iar Domnitorul nostru eră Prinţ sau Vodă. De la 1881 ţara nostră e regat, iar Domnitorul e Rege.
De acu înainte scaunul ţării nostre se va moşteni din tată în fiu, adecă fiiul cel mare, întâiul născut — fetele n’au dreptul să domnăscă — va stă pe scaunul României după mortea tatălui seu. Aşâ spun legile ţării.
Dar dintr’un început chiar, după voia lui Dumnedeu, s’a făcut o schimbare în legea moştenirii tronului. Domnitorul nostru n’a avut parte de copii — a avut numai o copilă, pe principesa Maria, care a murit în vîrstă de trei ani. Şi ast-f 1 scaunul ţării nostre i se cuvenia fratelui mai mare al Domnului, Prinţului Leopold. Dar El n’a primit scaunul, lăsându-1 fiului său Ferdinand.
El, deci, nepotul de frate al Domnitorului Carol, e nădăjduitul urmaş în scaunul Domniei românesc! după Carol I.
Precum fie-care om caută să-şi întemeieze o vatră de moşnean, să ridice o casă pentru ai săi, aşâ şi Domnul Carol şi-a clădit castelul Peleş la Sinaia, ca să fie cuibul familiei Hohenzolern şi vatra de moşneni ai celor din familia domnitore.
De-acu înainte numai ajutorul lui Dumnedeu să se reverse asupra nemului şi a ţărei nostre, căci noi cei de astădî am pus o temelie neclintită Domniei românesci, ne-
www.dacoromanica.ro
998
ALBINA
am svîrcolit sâ întărim nemul, unindu-1 sub un singur cap, pornindu-1 pe calea Dreptăţii şi a Luminii, şi prin încordările nostre am făptuit aşâ de măreţe fapte în cât vor fi de vecînică pemenire prin cărţi şi ca un vecinie sore vor străluci prin vecurî strănepoţilor noştri.
Numai de la cuminţenia nostră a tuturor atîrnă de acum pe lingă voia Celuî-de-sus, sorta Românilor. Să ne încredem ca şi pîn’acum în puterile nemului nostru şi să fim gata de luptă şi de jertfe când e vorba de ţara în care zac înmor-mîntate osele părinţilor noştri şi, iubindu-ne unii pe alţii, să adunăm tote năzuinţele vieţii nostre în spre o singură ţintă a nămului întreg, spre ţinta cea cuprinsă într’aceste patru vorbe: Patria şi dreptul mîeu.
Gcorsîc Coşbuc.
DIN LUMEA ZÎNELOR
DE
CARMEN SYLVfl
şeijată pe o stîncă, stăm în pădurea seculară, unde bra<Jiî căijend de bătrâneţe se aplecau unii peste alţii şi zăceau încărcaţi de muşchi, înconjuraţi de «ciocurile berzelor şi de «nu mă uita.» Mă uitam cum sare Peleşul prin mijlocul pădureî, săltând din cascadă în cascadă, sălbatic furios, spumegos, răcoros şi tînăr, ca un copil de munte ce este. El nu vrea să scie nici de stăvili, nici de greutăţi; nici carte nu prea scie Peleşul, căci nu se prea încumetă cu citirea şi cu scrierea. Iar dînsul mai spune:
—	«Nu sciu carte nici zînele de pe vîrfurile de unde viu, căci, dac-ar fi sciut, m’ar fi învăţat şi pe mine.»
Cu ce ochi miraţi mă privi el, când îl întrebai ce învăţase pe acolo:
—	«Ce-am învăţat? Hm ! frumosă întrebare! par-că slovele şi mîzgălelile vdstre sînt bune la ceva!»
Apoi îmi povesti tdtâ sciinţa zînelor, care e alta de cât a 6menilor. Ele sînt care fac munţii şi rîurile, muşchiul şi florile. «Incărcă, dacă-ţi dă mâna, să faci şi tu ca ele ! Ei, cu scrierea şi cu citirea vdstră puteţi să faceţi atât?
www.dacoroinaiiica.ro
ALBINA
999
Tot ele dau culori florilor şi ce pensule subţiri şi degete dibace trebue să aî ca să vopsesc! fulgii unul colibri, cari cu t<5te astea nu sînt nimic pe lingă ce mal pot ele să facă. Cât despre edelweis (1) e tăiat chiar din rochia zînelor, ţesut din zăpada munţilor; şi dînsele au dat fldrea acesta păşunilor, ca să fie tot aşa de albe vara, ca iarna. Când le e sete, se lipesc pe lingă cbcăze şi câte odată deşartă şi paharul amărăluţel, pe care pldia o schimbă într’o licdre ar-dătdre, ce aprinde buzele.
—	La ce le folosesc clopoţeii ?
—	«Ca să facă gălăgie. Ele sună de câte-orl se nasce câte un copil pe pămînt, căci tot'zinele ne aduc şi copiii. II culcă în cuiburi de flori şi pe urmă gling — gling! sunaţi clopoţel, pînă ce mamele îşi găsesc combra.»
Au sunat şi pentru mine odată, clopoţeii, şi ascultându-I am găsit un copilaş drăguţ. Eră alb ca laptele, micuţ şi fraged, vorbea nespus de duios şi eram fericită, fericită! Dar Peleşul n’a voit să mi-1 lase, eră gelos şi mi l-a luat... Copilaşul striga mereu: «Peleşule! Peleşule!» iar într’o di s’a dus după el, departe, fdrte departe şi nu s’a mal întors.
An cu an, am tot aşteptat de-atuncl pe ţărmul Peleşuluî, dbr-dbr 1-oiu vedeâ întorcendu-se, dar n’a mal venit.
Am aşteptat atât încât părul a început să-mî albăscă. E alb părul mleu? Nu, e numai puţin praf de edelweis, pe care zînele mi l-au aruncat pe cap, să par mai veselă la faţă; le-am simţit sburând pe lîngă mine şi mirosiau frumos, a cimbru şi a levănţică, a viorele şi a primăvară. Nu le-am zărit însă, atât eram de cufundată în vorbă cu Peleşul.
—	«Ce mi-al făcut copilaşul, îl întrebai eQ, şi pentru ce nu mai vor să sune clopoţeii, pentru mine?»
Aşteptam, neliniştită, răspunsul, şi iată cum de n’am zărit zînele, pe când treceau alături de mine; căci aşâ se întîm-plă: când aî în cap un singur gând, nu mal sciî ce se în-tîmplă nici la doi paşi de tine. Iar Peleşul îmi dise:
—	«Cum pdte să fie cine-vâ aşâ de simplu ! Ţi-am dus copilaşul într’un loc minunat, aşâ de minunat că de l-ai cu-ndsce n’al vrea să-ţi mal el odorul înapoi. Acolo el pdte să sbdre prin grădini aşâ de sus, ca un fluture, aşâ de uşor
(t) Florea Reginei.
www.dacoromanica.ro
1000
ALBINA
cum tu nici n’aî vecjut, nici ţi-a trecut prin gând vre-o dată. Acolo bea mierea trandafirilor şi d<5rme pe marginea unui lac, ascuns în caliciul unui nufăr, pe care valurile îl legănă aşâ de dulce, cum nici o mamă de pe lumea asta nu l-ar pute legănă. Iar din bătaia valurilor se înalţă melodii necunoscute, ca şi când ar cântă mii de copii împreună — încet, cât se p6te de încet şi de dulce. Iar de-asupra concertului acestuia suav, vibrezâ armoniile grave ale vîntuluî ce se pierd prin arbori — par-că sînt mii de harpe nevăzute, ce cântă împreună — dar tot încet, cât se p6te de încet şi de dulce.
Dintr’o singură bătae de aripi, — căci are şi aripi copilaşul tău, — el sbără mai sus de cât toţi vulturii. Aşâ că nu mai vrei să-l iei înapoi, chiar în pădurea asta, unde e aşâ de frumos?»
Iar eu, cu vocea slabă, i-am răspuns:	Nu.»
Şi cu t<5te astea zînele treceau pe lîngă mine, fără să bag de semă şi îmi prăfuiaîi părul cu edehveis. Dar într’o <)i Peleşul îmi arată o oglinjără:
—	«Ia uite-te puţin cum te-au gătit zînele! Iţi place?»
—	«Peri albi! murmurai.»
—	«Ferăscă Dumnecjeu ! E praf de edehveis, cu care dacă: se aruncă asupra cui-vâ păte să vacjă tăte lucrurile, şi pe faţă şi pe dos.»
—	«E mai frumos de cât când poţi vedeâ lucrurile numai pe faţă?»
—	«Firesce, că darul acesta îţi ajută mult şi scii povesti frumos cele întîmplate.»
Intr’adevăr, Peleşul aveâ dreptate: sciam să povestesc. Mare bucurie făcu asupra mea descoperirea acesta, dar tot aşi fi dorit mai bine să aud sunând clopoţeii.
Altă dată, şe^end din nou pe ţărmul Peleşului, îi spusei ce are să se întâmple:
—	«Dragul mieu Peleş, gândesce-te că vor să zidescă un castel mare, chiar aci, unde ara petrecut singuri atâtea ce-surî fericite. Inchipuesce-ţî că vor să dărâme stîncile, să racjă pădurile, şi că va trebui să tai lemnele în bucăţi chiar tu, după ce ămeniî vor doborî arborii din pădure. Peleşule, nu-i aşâ că tu n’o să-î laşi nici odată să facă una ca asta?»
Intr’adevăr, el se îndârji, se supără aşâ de tare, că se
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1001
prefăcu într’un torent furios. Aruncă bucăţi de stîncă mari cât casa, luă tăte podurile, în sfîrşit se purtă întocmai ca un rîuleţ rău crescut. Scorborî în aşa hal bieţii fagi, că începură să se clatine şi rămaseră de atunci aplecaţi: câţî-vâ bratji se culcară cu sgomot de-alungul aşternutului Peleşu-luî, voind mai bine să fie rupţi în fîşii, de cât îmbucătăţiţî în zidăria unui castel. Şi tot atunci Peleşul făcîi o adevărată răscălă printre isvdrele de munte, care urlară care mai de care:
—	«Asta nu! asta nul La asta nu ne învoim.»
Dar dmeniî îşi închipuiră că vor fi mai tari de cât tăte rîuleţele astea răsculate şi începură să sape temelia. Şi-au făcut, însă, rău socotelile. Intr’adevăr, rîuleţele erau (Jiua cu minte, nici unul nu se mişcă şi lucrătorii puteau să lucreze, săpând şi aruncând pămîntul afară; dar peste ndpte, Peleşul dedeâ semnalul din fundul văei şi atunci rîuleţele răspundeau într’un glas, pornind unite la asalt, ca un singur om.
In câte-vâ cesuri, răsbunarea eră îndeplinită; Maică-Dămne ! povîrnişurile se surpau în fundul şanţurilor şi lucrarea trebuia reîncepută.
Intr’o <}i răsculaţii se hotărîră să revolte muntele întreg şi într’adevăr, el se prăbuşi, cu tot ce avea pe dînsul. Bra-cjiî cei mai mari plecară la plimbare şi se rostogoliră, po-ticnindu-se, în vale.
Ca şi când le-ar fi crescut piciăre, iarba, muşchiul, şi livezile, îi urmară; apa luă pămîntul deslipit pînă şi de pe rădăcinele arborilor. Totuşi dmeniî urmară să sape înainte, tot mai adînc şi aşezară fundamente, ca pentru fortărăţă. Făcură ganguri şi galerii, unde se putea merge în piciăre şi boite, care ar fi resistat unui bombardament.
închiseră Peleşul în basinurî, şi-l aduseră, în tuburi, pe cherestele. Ca să împartă apa, fu nevoit să alerge prin tătă clădirea, să se sue pe schelele cele mai înalte.
—	«Ei, dragul meu Peleş, cum a rămas cu răscdla ta ? Mâine se pune piatra fundamentală.»
—	«Vai! da, şi pe mine mă silesc să alunec prin tuburi vechi de plumb!»
—	«Te silesc? Dar cine te silesce? Apără-te!»
Atunci bietul rob începu să plângă amar:
www.dacoromamca.ro
1002
ALBINA
—	«Sâ mă apăr? Dar potP Nuvetji'cum m’au legat în a' furisitele astea de tuburi!»
Şi a doua <Ji piatra fundamentală eră pusă. Musica militară cântă marşuri, ecourile răspunseră din fundul pădurilor; preoţii (Jiseră rugăciuni, stropind pietrele cu apă sfinţită, pentru ca de aci încolo să nu le mai vatăme duhurile necurate.
Erau acolo şi ofiţeri şi ţăran! şi boieri în haine scumpe; iar no! ne îmbrăcasem în costumul ţârei cu vălul lung cu cămaşa brodată.
Ca să mă înveselescă, mi-au dat un buchet frumos; dar eu rămăsei în picidre, ascumjîndu-mî faţa în flori ca să nu mi se vadă lacrămile.
—	«Nu-mi trebue un castel gol, un castel fără’copii, cjise! buchetului mieu.»
Şi de odată mi se păru că aud un freamăt uşor, un murmur de-abea aurjit, dar pe care-1 înţelese!, cu tot sgomotul corurilor şi al fanfarelor.
—	«Liniştesce-te, nu mai plânge aşâ, (Jiceă el; a! pute sâ faci mulţi fericiţi în casa ta nouă şi-ţî vom trimete pe ascuns un musafir, oh! un musafir... Nu vrem să-ţi spunem mai mult, pentru că avem de gând să-ţi facem o bucurie.»
Privii florile, căci negreşit, ele îmî vorbiseră aşâ de ore-ce nu mai eră nimeni pe lîngă mine.
După ce lumea se împrăştie, mă repezii spre Peleş.
—	4 Ascultă, dragul meu Peleş, mi s’a făgăduit o alinare.»
Ca să-i vorbesc mai de aprdpe, mă aşecjaî lîngă dînsul şi
cu mâinile împreunate împrejurul genuchilor, ascultai:
—	«Ah, murmură el, mie nu mi se întîmplă asemenea lucruri !»
—	< Da, dar dacă făgăduiala se va împlini, n’am să te uit nici pe tine; vei avea şi tu partea ta de fericire, cu atât mai mult că escî naşul castelului.»
—	«Puţin îmî pasă, bombăni el înainte, încreţindu-şi faţa şi scuturându-şî unda aşâ de tare, că mă stropi tdtă.»
—	«AI să vecjî, îl ciocănii eu, o să fii fericit; după !oste-nelă, gloria!»
—	«Gloria, ondrea!... prostii, n’am trebuinţă de ondre, puţin îmi pasă de ondre, cât timp trebue să stau ascuns de cer, în tuburile astea răutăcidse !»
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1003
—	«Dar, micuţul meii Peleş, mal la vale te liberezi.*
—	«Aşâ e, dar în ce hal: jigărit, turbure, întinat ca vai de mine... Aide, cărăbănesce-te, să nu te mal văd în ochi!»
—	«Dar...»
—	«Şterge-o mai repede, sau de nu, te ud şi-ţi aduci aminte multă vreme.»
Şi hop, iată că mă stropi de la cap pînă la picidre.
Eram fdrte tristă, căci mi-erâ frică să nu fi căijut în dis-graţia Peleşului, prietenul mieu'vechiu, de care mi-ar fi fost greu să mă despart. Urcai puţin de-alungul său şi ajunsei într’un colţ acoperit cu feregî, înalte cât nisce dmeni. Sării de-asupra trunchilor putrezi, îndesându-mî picidrele în praful lemnului fin şi roşiatic. Erau acolo miliarde de furnici mari, fdrte mari, de care mi-erâ deja frică să nuse râsbune că le-am stingherit; dar albinele şi furnicele nu-mi fac rău nici odată, pentru că «sînt de-a lor şi ne înţelegem fdrte bine.
CÂNTEC PATRIOTIC
10 MAlO 1899.
in suflet te slăvim pre tine Regina filelor de Maiu!
Tu ne-aî adus lumina vie Şi-o parte din cerescul Raiul
Lumina ta, *n puterea-i sfîntă, Dumnezeiască, ne-a deschis Ascunsa por fa libertăţii,
Şi-a făptuit un dulce vis;
Căci a pierit jertfa sclaviei! Ingenuchiaţi n'6 să mai fim !
Cu DumneZeu şi bravul Rege Pre toţi duşmani-i biniim!
Din taina care înfăşoră Al nemurilor viitor,
www.dacoromanica.ro
♦
1004	ALBINA
Un cor de îngeri par-că 'ngdnă:
O turmă mare şi-un păstor!...
Stăpână pururea fecioră Şi maica ţiului ceresc,
Alină dorii-acestei patrii-.
Unesce neamul Românesc!
Al. Munteanu.
CASTELUL PELES
I
Gemurile colorate
^'^.Ttjfegele, cu simţimîntul său estetic, a recunoscut îndată gemurile colorate erau un element de neapărată trebuinţă pentru castel.
Nu e castel în lume în care întrebuinţarea acestor gemuri să aibă mai multă unitate şi să fie mai completă.
Patruzeci de artişti şi de tecniciani au lucrat în timp de trei ani să execute aceste deosebite motive ale căror subiecte le arătase în parte Regele şi Regina şi ale căror schiţe le-au cercetat cu deamănuntul.
Afară de acesta, tote încadrările acestor gemuri şi ferestre sînt potrivite cu stilul castelului şi sînt de o mare varietate în unitatea lor, mulţumită fericitei combinări de elemente luate din architectură, din zoologie, din botanică şi din figura omenescâ.
In coridore şi prin galerii, la tote ferestrele, dai peste figuri graţiose de castelane, de părechi tinere care îşi dau flori şi corone, de vînători — bărbaţi şi femei — cu armele într o mână şi cu şoimi pe pumni. In coridorul de jos alegoriile înfăţişază sci-inţele şi artele precum şi puterile morale pe care se întemeiază prosperitatea şi gloria naţiunilor: Credinţa şi Religia, Dreptatea şi Legea, Studiul, Sciinţa, Pictura şi Sculptura.
La salonul cel mare ferestrele ele căror gemuri sînt lăsate albe în mijloc, ca să lumineze maî mult, aîi încadrări frumose care simboliseză, cu cununile de flori şi cu pomele lor, natura veselă, motiv forte bine ales pentru o sală de serbări. Sus se află cele patru anotimpuri cari înfăţişază în acelaşi timp şi cele patru vîrste.
Dar din tote picturile pe geam, din castelul Peleş cele maî
www.dacoramamca.ro
www.dacoromanica.ro
ferestră colorată din camera dc culcare a Regelui (Castelul Peleş.)
1006
ALBINA
adânc simţite şi mal strălucitore sînt cele cari împodobesc sala de muzică. Subiectele sînt luate din poesiile lui Alexandri şi din cele maî graţiose legende populare ale României.
Pe ferestrele colorate se află dar: istoria, natura, poesia, viaţa omen^scă, artele păcii şi artele răsboiuluî, şi aceste reprezintărl alcătuesc o lume minunată de idei, de forme şi de culori, vrednice de acest castel feeric. Şi nu e nimic mai fantastic, de alt fel,
f erestră eolorată din sala de musiea din Castelul Peleş.
când te gândesc! bine, de cât imaginile aceste de pe gem care par a ave ca şi pietrele preţiose o viaţă misteriosă care ia parte la tote fenomenele luminii: parcă es din umbră când se lumi-
www.dacoroinamca.ro
ALBINA
1007
neză de ziuă, scânteiază când Ie isbesce serele, se îngălbenesc când se duce, se întunecă de trece vre un nor şi sînttără viaţă, parcă, noptea, dacă nu le dă luna reflecte de fantome.
L.	Bachelin.
JVlijloee de propăşire (1-)
Radu Mistrie. N’a bătut nimeni nici o darabană ; dar după vre-o troî cjile, într-o Duminecă, iată că ne pomenim cu învăţătorul cel tînăr la horă, însoţit de primar, de preotul nostru şi de altă lume. Tocmai isprăvisem noi de jucat o horă în două părţi. Ve<Juî pe învăţător că se apropie de lăutari şi le cjise să nu începă alt cântec, că are să spuîe ceva omenilor. Nouă ne cam veni cu supărare, dar cum îl aucjirăm începând să vorbescâ, ne făcurăm numai urechi.
Stan Rofjos. Ce vă spunea, Stane?
Radu Mistrie. Ca să-ţi spun cuvînt cu cuvînt nu m’aş pricepe şi nici nu e nevoie. Atâta îţi spun că vorbea ca un om înţelept. Intre altele spunea că dacă ţăranii au rămas înapoi cu munca pămîntuluî, cu crescerea vitelor, vina e nes-ciinţa lor; că dacă se găsesc omeni cari să-l înşele, vina e tot nesciinţa; că dacă locuinţele lor sînt rele, mâncarea rea şi neîndestulătoare, iar sărăcia mare, vina e tot nesciinţa lor. Pe urmă, le-a mai spus că omul, ca să fie cu adevărat om, nu trebue să se gândâscă numai la el singur, ori să trăâscă de a(}i po mâine, fără a sci din ce nem de 6menî face parte, cât de mare e ţara lui şi pînă unde se întindeâ altă dată, şi ce datorinţe şi drepturi are după legile ţării sale. Ţăranul, când se îmbolnăvesce, alergă la lecurî băbescî; îi cade vita bolnavă, nu scie ce să-ifacă; are nevoie să scrie o scrisăre copilului său din armată, o petiţie către primar, către subprefect ori către ministru, alârgă la alţii şi în loc să dea ajutor copiilor săi, ca să pdtă trece cu uşurinţă şcăla, nici chiar la şcolă nu şi-î trimite. Tote relele acestea nu se pot înlătură de cât când toţi dmeniî vor sci carte şi acâsta nu va fi atât de lesne, dacă ei nu vor ave plăcerea să înveţe şi să credă că aceea-ce li se spune e adevărat. In sfîrşit ne
(1) Ve<jî No. 30 şi 31.
www.dacaromamca.ro
1008
ALBINA
mai spuse că el s’a hotărât să facă la şcdlă lecţiunî dme-nilor cari vor voi să vie să-l asculte, sera înainte de cină, ori după cină, cum vor hotărî dmenil, şi cine doresce să ia parte să spuîe chiar de astăcjî, ca să se scie că se găsesc în satul nostru dmenî de trebă. Eu aşteptam acăsta şi cjisei:
—	Eu sînt unul, d-le învăţător! Toţi îşi îndreptaseră ochii spre mine.
—	Fdrte bine, (Jise învăţătorul. Altul care mai voesce ?
—	Şi eu, d-le învăţător!'
—	Insemneză-mă şi pe mine!
—	Şi pe mine!
—	Şi pe mine, se amjiră de odată o mulţime de glasuri.
O femeie întrebă sfidsă: dar femeile pot să vie'?
—	învăţătorul dete din cap în semn că pot.
Se făcu socotela celor însemnaţi: se găsiră 20 de bărbaţi, 10 flăcăi, 6 femei şi câte-vâ fete mari.
Ce să-ţi mai spun ? A doua (Ji, Luni, începurăm pe seră, lecţiile, întocmai ca şi copiii. Mărturisesc, că-mi venea fdrte greu la început, şi mai ales ciudat. Pe urmă mă obicînuii. înţelegeam aşâ de bine explicările dascălului, că după şese luni sciam să scriu, să citesc, scii nu tocmai bine, şi să socotesc pe hârtie. Acum, după un an de şcdlă, pot citi ori-ce şi nu mai pot de bucurie.
Stan Ro'joz. Adevărat Stănică ?
Radu Mistrie. Uitai să-ţi spuiîi că Dumineca şi sărbătorile mai mari, dascălul, preotul, une orî şi doctorul plăşii, şi veterinarul judeţului, ne ţin cuvîntâri la şcdlă. Când se întâmplă să lipsăscă învăţătorul, citim cu notarul, din reviste, din cărţi de şcdlă şi din alte cărţi aflate în biblioteca satului o mulţime de cunoscinţe frumdse şi de nevoie. Uite, nene Radule, par-că sînt altul acuma: pricep mai lesne ori-ce lucru, aflu din cărţi ori-ce îmi place şi orî-când voesc, deosebesc şi eu cele bune de cele rele, şi pot să-mi ţiu gospodăria cu mai multă îngrijire.
*
Din cuvintele schimbate între cei doi ţărani am înţeles destul de bine cât preţ are un învăţător, ca şi-un preot, în-tr’un sat, dacă sciu să atragă pe săteni către şcdlă. Lucrul de căpetenie este ca dînşiî să nu isbescă în obiceiurile lor chiar
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1009
de la început, ci din potrivă să se folosescă de ele, ca să ducă mai bine lupta cu nesciinţa.
Atârnă de destoinicia fle-căruî dascăl să câştige în partea sa pe ţărani şi mijlocele cele mai potrivite nu pot fi de cât sărbătorile şcolare (cu elevii şcdlel rurale,) de tot felul, cântecele populare, coruri religidse în biserica satului, teatrul ţărănesc (care lipsesce acji cu desăvîrşire ca practică, dar care are mai multe piese potrivite, scrise de Alexandri, Negrutzi, Caragiale, etc.,) cuvîntări în felurite prilejuri, şi mai presus de tdte buna-voinţă a dascălilor, fără de care nu se va face nimic.
Ca să sfârşesc, voiu mai spune că întru cât învăţătorul şi preotul, cei doi purtători ai lumineî în poporul de la sate, vor rămână străini de lumea în mijlocul căreia trăesc şi nu o vor ajută cu cuvîntul şi cu fapta, n’au lucrat îndestul pentru binele şi propăşirea patriei. Să nu se uite nici odată că dacă voim să ne ridicăm ţara şi nămul, nu trebue să pierdem nici un moment din vedere deşteptarea şi propăşirea milidnelor de braţe muncitore.
Cine voesce, pdte; şi acâstă, cjicătăre cuprimjătăre de mult adevăr, li se păte aplică cu drept cuvînt şi inimoşilor noştri învăţători şi preoţi.
Or. Teodossiu.
SERBĂRI ŞCOLARE
In sera 4''e‘ de 28 Martie a. c., din iniţiativa sub-semnatului învăţător-diriginte al şcolel din comuna Vădăstriţa, judeţul Ro-manaţi, s’a dat o frumosă serbare şcolară în salonele şcolel, în ajutorul copiilor săraci ai şcolel.
Au luat parte la acestâ serbare învăţătorii şcolelor din apropiere, precum şi mal multe persone notabile din comună.
S’a ţinut cuvîntări asupra însemnătăţii serbărilor populare şcolare şi asupra obligativităţii învăţămîntulul.
S’au executat cântece şi s’aă declamat poesil şi dialoguri de elevii şcolel şi în urma s’a dat un fragment din piesa ioo de ani, relativă la unirea ţărilor surori.
Serbarea a avut o reuşită admirabilă.
Ion Tânăsescu
Dirigintele şc61el.
«Albina II»
64
www.dacoromanica.ro
Vederi din Sinaia: Grădina din faţa Castelului Peleş..
www.dacoromanica.ro
Vi
ALBINA
1011
Librăriile Rurale
— O lămurire —
Ideia publicată de subsemnatul în «Albina» pentru înfiinţarea «Librăriilor rurale» cu o nemăsurată mulţumire sufletdscă, văd că îşi are ecoul dorit în sufletul fraţilor meî de muncă.
Sîntem însă în divergenţă de păreri asupra locului unde a-ceste instituţiunî se pot aşedâ.
S’aîi dat soluţii prin cjiare şi prin «Albina» No. 26, dar să vedem dacă aceste nouă propuneri sînt bune şi să lămurim şi tendinţa ideii nostre.
Ţăranul nostru astăţlî nu cunosce de cât agricultura ca ocu-paţiune pentru existenţă, dar şi pe acesta o practică într’un mod cu desăvârşire rudimentar.
Pentru el industria, alte ocupaţii rentabile şi mal ales corner-ciul, pe care streinii ce ne-au subjugat economicesce, îl profe-seză cu mult succes, este necunoscut cu desăvârşire.
In privinţa comerciulul, mal ales noi Moldovenii sîntem forte înnapoiaţî, totul e în mîna Jidanilor' cari ne-aft copleşit nemul şi subjugat materialmente.
Comercianţii de la sate—în rari excepţii — nu vînd de cât otrăvitorul rachiă.
In contra acestei dăunătore băuturi, astă-dl pe tote căile şi mal ales în colonele preţiosel «Albine» se duce o seriosâ campanie şi să sperăm că în curând vom scăpa de acestă plagă care rui-neză vlaga nemuluî nostru.
Dar pînă când se va ajunge la acesta, nouă învăţătorilor ni incumbă înalta datorie de a combate negoţul cu băutura care ne duce spre peire şi a arătă că nu se pote câştigă numai pe acestă cale, ci se pot realisâ beneficii relativ bune şi într’un chip mal onorabil, schimbând întru cât-vâ actualele crâşme în librării rurale.
Să îndrumăm nemul nostru spre comerţ, căci acăsta constitue o bună parte din bogăţia unei ţări şi emancipeză naţiunea pe ca e economică.
Dar să vedem dacă se găsesce alt loc pentru sediul librăriilor propuse a se înfiinţa:
a)	Vre-o dughenă cu mărunţişuri nu se află în sate, căci Românul şi în special Moldovenul nu-şî bate capul cu asemenea negoţ; şi dacă pe ici colea se găsesce, apoi aci sînt stăpâni E-breil, Grecii şi alţi vampiri al satelor şi pe aceştia n’aşl dori a-1 încuraja.
b)	La primării nu pote fi «librăria rurală» când deja s’a dovedit sub imperiul legel vechi de câte abusurl nedemne erau capabili funcţionarii comunali însărcinaţi numai cu vinderea cărţilor şi rechisitelor şcolare.
c)	Cât privesce afirmarea că în privinţa acesta nu trebue
www.dacoromamca.ro
1012
ALBINA
aşteptat tot de-agata de sus şi că noi putem face deposite de cărţi didactice şi să le vindem copiilor, bună şi filantropică idee, dar iată ce (Jice Art. 69 din legea instrucţiune!:
Kste interdis institutorilor şi învăţătorilor exerciţiul orî-căruî comerciu şi al orî-căre! profesiuni incompatibile cu demnitatea caracterului lor sau cu îndatoririle profesiune!.
Este de asemenea interdis direct sau indirect a vinde elevilor cărţi sau furnituri şcolare.
lată dar, că tote ipotesele puse de colegii mei cad şi rămâne pentru înfiinţarea librăriilor rurale ca noi învăţătorii să lucrăm cum va fi mal bine şi mai prielnic, căci e o chestiune care-şi are importanţa ei şi pentru care cred că nu s’a (Jis ultimul cuvînt.
Nieolae I. Ripănu.
Tabăra-Bivolarl, Iaşi.
FRIGURILE
Semnele boleî.
Vin cu frig, tremurătui;î, sete mare, apoi înădu-şală şi durere de cap, alte ori numai durere de cap când şi când (sore sec.)
Doctoriile ce trebuesc.
Se vindecă: 1) cu curăţenia stomacului, apă de pelin sau chinină (praf alb) de la primărie sau spi-ţărie.
Descântecile fac rău că lungesc boia.
Cum să se întrebuinţeze doctoriile.
Curăţă stomacul cu un praf de sare amară, topită într’un pahar cu apă. Apoi ia chinină cât încape într’o coje de alună, îndesată, ia-o înfăşurată în foîe de ţigară când nu aî friguri. Pentru copii jumătate. De nu aî chinină, fierbe în olă un pumn de mucuri ver^i de pelin, cu o jumătate oca apă, pînă secă pe jumătate, storce pelinul, lepădă-1, şi (jlema strecurată de 3 ori prin tulpan, pune-o într’o sticlă şi ia 4 linguri pe $i. Mănâncă lapte bătut şi ouă, alt nimic. Feresce-te tare de fructe şi mâncări sărate.
Th. Zaharescu.
www.dacaromamca.ro
Defilarea prisonierilor turei pe dinaintea Principelui Carol.
(După tabloul de fi. Origoreseu.)
1014
ALBINA
De ce Românii se înstiră mai târziu de cât străinii?
i Qm
wsfcă cercetăm puţin şi să vedem de ce tinerii români se însoră la virată aşa de înaintată? Mulţi susţin că învăţăturile sînt causa. Acesta nu pote fi, căci un tînăr pînă la 23—24 de -y ani isprăvesce studiile; ce face el pînă la 30, 35 de ani, vârsta la care tineretul nostru cult se gândesce la însurătâre? Imî veţi (Jice că strânge bani, să albă când se va însura, căci femeile sînt luxose, aşă le-a eşit vorba. Pote să fie adevărat, dar pentru puţini, căci cel mal mulţi nu au averi când se căsătoresc. Căuşele că Românii se însoră târcjiu, nu sînt nici învăţăturile, nici că strîng avere, căuşele sînt altele.
Să urmărim pe un tînăr, de la vîrsta de 24 de ani, de când ş’a isprăvit studiile şi să vedem ce face el pînă la 30, 35 de ani ?
Cum a terminat tacultatea ori altă şcolă specială, căci vorbesc numai de acel tineri cari au carieri formate, şi a intrat în lumea mare, se introduce prin câte-vâ familii, unde petrece de minune, toţi îl laudă. Alte câte-vâ familii aurind de el căută să-l atragă, să-I albă cunoscinţa. Se introduce şi pe-acolo, e cam mândru că-î lorte căutat.
Multele distracţii şi nopţile nedormite îl sdruneină sănătatea, devino palid, a trecut de 30 de ani, adese ori îl vecjiî pe la băl, îşi face singur reflecţii, de multe < ri îşi cjice: am fost un prost. Fiind bolnav, nervos la culme, în vîrstă şi fărâ avere, se gândesc la însurătore. Se însoră, ia o fată tînără, probabil cu mult mai tînără ca dînsul, merge vre o câţl-va ani, bîetul'bărbat, cam sdruncinat în sănătate, îl trebue linişte, căutare, ceea-ce nu se potrivesce cu jumătatea d-sale de 20 ori 21 de ani, de aici ur-meză neînţelegeri, certuri, nepotriviri de caracter, sfârşesc cu divorţul.
Ce l a lăcut de nu s’a însurat mal tînăr? Distracţiile prin familii, pe lingă distracţiile publice. Cu atâtea distracţii cum să te mal însori?
O naţiune ai cărei fii se însoră de tineri, cu forţele vitale nesleite, o o naţiune vigurosă, o naţiune cu viitor. Insurătorea de tînăr, culcarea de vreme şi scularea de dimineţă sînt trei factori, cari prelungesc viaţa, cari dau sănătate.
Bătrânii îşi dedeau bine socotălă de aceşti factori, aplicân-du-i cu sfinţenie. Tineretul de astăzi a început a devia de la asemenea datorii. Acesta nu pote fi de cât în dauna ţârii, în detrimentul nemulul românesc. Numai pălind condiţiunile de mal sus străinii se înmulţesc în mod spăîmîntător. La fie-care casă vecjî câte-o pusderie de copil desculţi, desbrăcaţî şi flământjî,
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1015
însă cu mult maî sănătoşi, mal robuştl ele cât copiii de român. Acesta se datoresce în parte şi faptului că iâtăl străin însurân-du-se de tîner, n’a avut sângele stricat, transmiţând şi copiilor lor un sânge curat, de aceea copiii de străin sînt mal resistenţî şi la multe boli de cât copiii de român.
Insuraţi-vS mal tineri, voi fiii acestei ţări, de vroiţi să nu aveţi copiii bolnăvicioşi, slăbănogi, anemici, etc., căci sciut este că botele ereditare se transmit din tată în fiii şi aşa mal departe şi sînt nevindecabile orî-cât ar cheltui un tată.
N. Bibiri
Institutor, Bacău.
LOCUINŢA PORCULUI
orcul, ca şi cele-l-alte animale domestice, pentru a fi la adăpost, ferit de căldură, frig, vifore, ploi, etc., are nevoe de locuinţă.
Locuinţa porcului, portă numele de cocină. Ea trebue să în-trunescă câte-vâ condiţiunî, fără de care, nu numai că nu ar folosi animalului, dar ar pute chiar a-i fi vătămă-tore.
Se va căută ca cocina să se clădescă la ore-care depărtare de casa omului; acestă mesură este bună. atât pentru om, care este ast-fel scutit de mirosul neplăcut ce se desvoltă în cocină, cu totă curăţenia ce s’ar face, cât şi pentru porc, maî ales pentru acela ce este supus îngrăşărel, şi care s’ar găsi neliniştit, prin presenţa desă a omului şi prin sgo-motul ce produce gospodăria sa, nelinişte ce este cunoscut că îi stânjinesce îngrăşarea.
Pămîntul pe care se va construi cocina, va fi sănătos şi uscat. Faţa cocinei este bine a a fi îndreptată spre medă-di, în localităţile muntose; spre Nord, în localităţile de câmp. Prin acestă aşedare, micşorăm întru cât-vâ puterea frigului iernelor prea gerose şi maî ales a marilor călduri din timpul ve-reî, călduri cari fac pe porci a suferi mult.
www.dacoramanica.ro
1016
ALBINA
Mărimea unei cocine, trebue a se judecă după numărul animalelor, după talia şi etatea lor. Pentru un porc adult, de talie mijlocie, o cocină ce ar ave o lungime de doî paşT şi o lărgime de un pas şi jumătate, este îndestulătore; pentru o scrofă de prăsilă însă, ea va fi ceva mai mare.
Pardosela cocineî pote fi de piatră sau cărămidă, sau de lemn. Trebue să fie acoperită ca să se scurgă apa şi să se potă ţine curată.
Porta va fi potrivită de mare, pentru ca animalul să nu fie supărat la eşire şi intrare, mai ales ser of ele de prăsilă. Cele-l-alte deschizături, ce se fac în scop de aerisire sau luminare a cocineî, vor fi aşezate la 1 metru şi 50 centimetri d’asupra po-dineî.
Cocina se va ţine tot cTa-una curată, schimbân-du-se aşternutul cât este cu putinţă de des. Este
0	idee greşită, de a consideră porcul ca exemplu de animal murdar, şi că n’ar suferi întru nimic stând în necurăţenie. El, dintre tote animalele domestice, afară bine înţeles de câine şi pisică, este singurul care ese din locuinţa sa, când nu este închis, pentru a-şî face necesităţile. Daca porcul are straniul obiceiu de a se tăvăli prin noroiîi sau mocirle pe căldurile mari, acesta o face de. nevoe. Să
1	se puie apă curată şi se va vedea că el, se va scălda în ea cu plăcere. Aşa dar, curăţenia cocineî, ca a orî-căreî alte locuinţe animale, se impune pentru reproducerea, îngrăşarea şi sănătatea porcilor ce-î crescem.
Irimia Popescu.
Medic-Veterinar.
PENTRU COPIII SARACÎ
In săra (filei de 28 Februarie s’a dat un bal in comuna Cloşanî, judeţul Mehedinţi, pentru a veni în ajutorul copiilor săraci. Elevii şcălei sub conducerea harnicului învăţător N. Argintam, au executat diverse cântece.
*
La 10 Ianuarie a. c. toţi învăţătorii din judeţul Muscel au fost chemaţi la reşedinţa plaiului Nucşora la Nimăescî, unde s’au împărţit pentru fie-care-comună din partea prefecturii bani pentru ajutorarea copiilor săraci.
www.dacoramaiiica.ro
O retragere eu torţe
1018
ALBINA
SOCIETĂŢI CULtTURALiE
•,/^N a 1 Noembrie 1898 din iniţiativa d lui revisor şcolar de A V Ilfov, şi a dirigintelui şcolel din Radovan s’a format cel ) J-*J dîntâiu cerc cultural în judeţul Ilfov din învăţătorii plă-t-îf' şilor NegoeştI Olteniţa.
Acest cerc numit «cercul Gheorghe Lazăr» al învăţă-torilor din judeţul Ilfov, se adună odată pe lună în fiecare comună a învăţătorilor din acest cerc şi se ţin conferinţe.
Pînă în present aceste conferinţe aă dat rode torte bune, căci în fie-care comună unde ne-am adunat, localul şcolel eră plin cu sătenii adunaţi de preotul şi învăţătorul local.
Acest cerc are ca preşedinte activ pe Simion Basilescu învăţătorul diriginte al şcolel din comuna Radovan, iar ca secretari pe Al. Dumitrescu, învăţător la Crivăţ şi T. Stere învăţător la Aprozi.
*
* *
In comuna Gherghiţa din judeţul Prahova s’a înfiinţat o astfel de societate. Ea portă numele ilustrului şi nemuritorului C. A. Roseti şi s’a înfiinţat în urma sfatului şi îndemnului onorabilei AdministraţiunI a Domeniilor Coronei în capul căreia se află cel mal zelos luptător pentru luminarea ţărănime!, Ion Ca-linderu, şi prin iniţiativa unul comitet compus din 7 persone. Din acest comitet n’a lipsit nici învăţătorul Ion Bădulescu şi nici preotul D. G. Sachelarie, cari în tpt-d’a una au ştiut şi ştiă ca cercul activităţel lor nu trebue să se mărginescă numai între pereţii şcolel şi al bi seri cel.
Scopul acestei societăţi este îndoit: 1) a încuragiâ şi a îndemnă poporul în munca lui pentru existenţă şi 2) a ajută pe cel adulţi şi pe copiii săraci la învăţătură.
Ne bucură înfiinţarea acestei societăţi şi îl dorim un bun succes şi o viaţă lungă.
A. P E L
Subsemnatul Mihail V. B. Floreş, învăţător al şcolel din com. Ciumaşii, cătunul Itescii, judeţul Bacău, ve<jend necesitatea înfiinţării unei biblioteci pe lingă acestă şcolă, fac un călduros apel către toţi d-nii proprietari, autori, editori, librari a veni în ajutor pentru ajungerea scopului.
Numele tuturor donatorilor se va publică în Buletinul oficial a Minis-eruluî.
www.dacaromamca.ro
4
www.dacoromanica.ro
fs/laj^stăţile Ltor Regele şi Regina la vînătore.
1020
ALBINA
Comunicare
DIN PRICINA BEŢIEI
In sera (.lileî de 21 Martie 1899, Ion Alexa, servitorul şcbleî din cătuna Hârşovenî, după ce beuse la o cârciumă din sat, s’a îndreptat spre casă. Pe la orele 12 din nopte, numitul Ion Alexa, a ieşit din casă, în nesciinţa soţiei sale Catinca, îndrep-tându-se spre o fântână din mijlocul satului. Aici a căţlut cu capul în jos în fântână. In fântână a stat pînă (,liua? unde a fost găsit de un băiat, care venise la apă. Acesta a însciinţat pe maî mulţi locuitori, cari aii scos cadavrul.
Procurorul, a fost însciinţat la moment, dar fiind-că nu eră nici un cas de bănuială, a dat ordin de în-mormîntare.
E de remarcat că Ion Alexa, suferea de «pelagră,» care împreună cu altă bolă «beţia,» i-au causat mortea.
Feriţi-vă de beţie!
Constantin Tănase
Inveţător, com. Poenescî, Vaslui.
Serbare de 8 Aprilie
ţ)iua nasceril M. S. Regelui Carol I s’a serbătorit la gimnasiul «Tudor Vladimirescu» din Târgu-Jiu, după următorul program.
La orele 9>/a profesorii şi şcolarii s’au întrunit în amfiteatrul gimna-siuluî.
1)	Corul a cântat, «Dragă ţară».
2)	«Mirele României», poesie deci. de Nic. Popescu, Brădiceni, cl. III.
3)	Corul, «Saltă Române».
4)	«Românul» poesie deci. de M. Păunescu, cl. IV.
6)	Corul, «Fiii României».
6)	Vorbire despre însemnătatea cjlileî, viaţa şi faptele M. S. Regelui, ţinută de prof. P. Papahagi.
7)	Corul, «Deşteptă-te Române».
8)	«Hora de la Plevna» deci. de V. Burdulescu, cl. IV.
9)	Corul, «Imnul vînătorilor».
10)	«Steua României», poesie deci. de Iancu Archir, cl. IV.
11)	Corul «Trăiască Regele». *
*
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1021
Către d-niî cultivatori de moşii
La «ferma model St adina» în 1 Aprilie a. c. au terminat practica de 18 luni prescrisă de legea înveţ&mîn-tului profesional, 22 elevi absolvenţi ai şcolei practice de agricultură.
După in formaţiunile câştigate, aceşti tineri sint bine pregătiţi pentru esploatarea raţională a moşiilor, deci pot aduce bune servicii proprietarilor ca logofeţi, epistaţi ori comptabili.
Administraţia fermei, bucuros primesce asupra-sl sarcina să dea proprietarilor concurs la angajarea acestor tineri.
De dorit ar fi ca acestor tineri pentru care Statul jesfcsce, cari anume sint crescuţi pentru lucrarea pă-mîntului, să li se dea cuvenita atenţiune şi teren să dovedescă prin faptă ce pot şi ce ştiu.
FAPTE LĂUDABILE
Aduc prin acesta mulţumiri căldurose d-lor locot. I. Măinescu, şi căpitan D. Iliescu, ambii proprietari în comuna Căprenî, Dolj, pentru interesul ce pun întru susţinerea şi înălţarea sătenului prin şcolă.
Cel d’întâiu a cumpărat portretele Suveranului, precum şi o hartă a României.
Apoi atât d sa cât şi d l căpitan D. Iliescu, cumnatul d-sale, văzând lipsa unul teren necesar pentru construirea unul nou local de şcolă precum şi pentru lucrările agricole ce le prevede legea învăţămîntului primar, au donat în centrul comunei locul cel mai bun din proprietatea d-lor, în întindere de doue pogone, pentru urmărirea acelui scop.
Fapta în sine, oglindesce destul de bine aspiraţiunile acestor donatori şi cred că sint dispensat de a mai da eu explicaţiuni. Fie întru ceas bun!
Iliescu Dumitru
Dirig. şcolei din com. CăprenI»Dolj.
www.dacoromamca.ro
1022
ALBINA
MULŢUMIRI
Dirigintele şcoleî din comuna Taslău, jud. Nemţu, mulţumesce urmă-torelor persone cari au donat cărţi biblioteceî din acea comună.
Administ. Domeniilor Coronei; A. D. Xenopol, V. C. Buţurenu, C. Bujor D. G. Cădere; Iliescu şi Grossu, librari.
BIBLIOGRAFIE
A apărut:
Resboiul nostru pentru neatârnare, j)Ovestit pe înţelesul tuturor ediţa Il-a, de cunoscutul scriitor şi colaborator al nostru G. Coşbuc.
Acestă lucrare lormând un volum de 284 pagini sau 18 cole, pe hârtie gălbuie, format octav, este cea mal eftină carte literară din câte aâ apărut la noi, necostând de cât 95 bani. O recomandăm cu căldură cititorilor noştri de ore-ce în ea se găsesc multe lucruri folositore şi e plină de învăţături pentru nemul nostru.
Toţi cititorii revistei nostre, îşî-o pot procură prin administraţia nostră, contra costului de 95 bani. Ceî-ce ne-ar trimite costul pentru 6 exemplare, aii al 7-lea exemplar gratuit.
Răspunsuri la întrebările din No. 23.
Au răspuns la o singură întrebare.
Vasile Rusii, (Sucăva); Ivan Dumitrof, eoni. Başchiol, (Tulcea); Pr. G. Marinescu, catunu Horezu, (Romanaţî); Constantin Gh. Vasilatu, com. Şocariciu, (Ialomiţa); Bety Thirer, com. Rosnov (N<5mţu); X. Niculaescu (T.-Măgurelo); Lebedev P. Eeaterina (Tulcea); C. Gregoriu, Cioceşti-Mândra (Teleorman); M. Spaima şi St. Furneseu, Blagescî, (Tutova); Ilristaclie X. Dumitriu, (Brăila); Popescu M. Ion, com. Rădcscî, (Olt); Dragomir Arbunescu, Câmpuri, (Putna); Gheorghe Ciobotaru, Ivescî, (Tecuciu); I. Puirescu, (Sălcuţa); Ghiţă Popa, D-ş6ra Alicsăndrina Preot Vasilescu, şi d-na Popescu, (Ivescî).
Au răspuns Ia două întrebări:
C. Antistescu, Miroslăvescî, (Sucdva); Stroescu, (Bârlad), Niculau Maria, (Iaşi); L. Hudic, (Roman); 1. Ni col au (Brăila); Gheorghe Exarho, com. Jărlau, (R.-Sărat); Paul G. Rătescu, (Tulcea); Petre Iliesu com Frăţilă (Ploescî); Vasile Gh. Axinti, Ivescî, (Tecuciu); V. I. Va-siliu, Corbiţa, (Tecuciu); Dragan K. Dragan, (Başchioî); T. V. Roman, (Focşanî); Mihail V. Russu, (Caiutu); Sofia Caloenescu, (Buzău); Athena Danielenu, (Tecuciu); Pr. Stellan Po-
www.dacofomaaica.io
ALBINA
1023
pcseu şi D. Popescu, com. Sângerii, (Prahova); Or. Poppeseu, com. Piscu, (Dolj-JiO); I. bariu, com. Sculeni, (Iaşi); M. Damian, (Năruga-Vraneea); Dimitrie şelariu, (Roman); I6n Baciu, comuna Sculeni, (Iaşi); I. Nieuleecu, I.nza (Vaslui).
Au răspuns la trei întrebări:
R. N. Hoitan, (Prnhova); I. Teodorescu, com. Cocargena, (Ialomiţa); Ştefan Negoescu, (Ilfov); Dumitru şi Elena C. Ionescu, (Loco); P, M. Popescu, (Tel«*jenu); Traian N. Con-stantinescu, com. Luncaviţa, (Tulcea); Albert Hussar. (Loco); S. SolinescliI, com. Umbră-nescî, (Tecuciu); Costică Nicolescu, (Loco); Iancu D. Untaru, (Brăila); I. Onicifi comuna Lfi-lese!, pl. Tutova, (Tutova); Necolae I. Nedelcu comuna Soveja (Putna); Dora I. Mitescu, (Craiova); Enăcaclii A. Negrea, com. avercsci căt. Tăbălăescî; Parascliiva Gliiorghiu Breza de sus, (Prohova); Eugeniu A. Steriade, (Loco); Sterea C. Gliiorghiu, (Putna); A. Constanti-nescu, (Loco); Const. C. Polizu, (Odobescî); A. Sebidov, comuna Başehiol, (Tulcea); Pr. D. Sorescu, com, PotlogI, (Dâmboviţa); Ionel Burbucânu, (Loco); Nicolae N. Popescu, comuna Diţesc! (Prahova); Iacob Gogan, (Buzeu); I. Răşescu, (Nedeia); C. Iureşescu, com. Vela, (Dolj); Natalia I. Lupii, Mitoc, (Dorohoiu).
Au răspuns la patru întrebări:
Paroh Ştefan Graner, (Seoposenî); D. Ciocianu, (Buzeu); Pr. C. Iliescu, com. ŢinţescI, (Buzeu, I. Constantinescu, BrânescI, (Gorjiu); Pr. V. Constantinescu, TatulescI, (Olt); I G. Breabâu (Iaşi); Din Suhuleţ (Vaslui); Gr. Gliiorahiu, CălinescI, (Botoşani); Ştefan Focşă-nenu, (Tecuciu); Gr. P&anescu, com. Buriia-Mică, Mehedinţi); Gh. Cader6nu com. Buhol-niţa, (N^mţu); N. Bumbăcescu, com. Botoşescî, (Mehedinţi); Matache Miulescu, Văleni-de-Munte, (Prahova); S. Dăscăloscu, Greceşti. (Mehed.); N. Pieptu, (Vaslui); Niculae Zaharia, (Ploescl); P. Cristescu, com. Pielea, (Teleorman); Ion Prisicenu, (Olt); Leon Cliihaia, (Fnl-ciu); B. Georgescu, (Vlaşca); P. P. M. com. Potelu, (Romanaţl); Ion Georgescu com. Gostă-veţu (Roinanaţîi) N. Ştefănescu, (Vâlcea); D. Rădulescu, com. Stănnscil de Cerna,(Vâlcea); Maria Ionescu, (Teleorman, B. Noisiver, (R.-Sărat); Pr. paroh D. Petrescu, Zoiţâ, (R.-Sărat);
Sterian Gongopol şi Hariclia Dcmetrescu, (Cerna-Vodă); Nicolne I. Vasillu corn. Negresei, (Vaslui); Diţescu Contandin, (Loco); G. B. Vancu, (Prahova); I6n I. C-. Petrescu, (Loco); D. Giurgescu, (Mehed.); Al. V. Dessila, (Ilermezeu).
Au răspuns la cinei întrebări:
Dimitrio D. Burdulescu, (T. Jiu); George I. Cârnu, (Tulcea); Paroch Petru Ionescu com. Gubanca, (R.-Sărat); Coralie Iordan. (Loco); Gh. Nicolau, Bucov, Adunaţi, (Teleorman); D. M. Lupescu, (Iaşi); D. Boldescu, com. Galbeni, (Roman); Costică P. Bănicescu, Câmpulung, (Muscel); Vasile Petculescu, (PitescI); Nestor Florescu, învăţ. Islas, (Romanaţl); Elena I. Popescu, com. Atârnaţi, (Teleorman); Mateescu I\ (Loco); Const. Coman, Şuiei, (Argeş); V. Costăchescu, com. Şoldănescî, (Suc<5va); Florian Mateescu, (Loco); Paroch V. Chiriac, (Roman); Ghoorgho Ionescu, (Tulcea); M. Cârlan, (Valea Boului); I6n P. Tonescu, HulubescI, (Dâmboviţa); Gh. Florou Caşin (Bacău); George Stan. (Bacău); I6n N. Lupii înveţ. Cras-naleuca-Mitoc, (Dorohoiu); P. Greculescu; 1. Bibiri; Ion Prutânu, (Bacâii);
Aă răspuns la şase întrebări:
George C. Dobr6nu, (Ploescl); I. Glod, (Tecuci); Spiridon Miricescu, (Ploescl); Ion Pope, seu, (Focşani); I. Neculau com. Ciortescî, (Vaslui); M. Alexandrescu, (Biujeii); G. E. Ione’ seu, (Bârlad); Fănică Boşnenu, (Ploescl); Andrei Şonescu, (Ploescl); I. Pârcălăboscu, (Cra" iova); Ana Pârculăbescu, (Calafat); Dinescu G. (Craiova); Tache Constantinescu (Ploescl)» Stoenescu Const. (Craiova); Nicolae I. Mihăilescu, (Galaţi); I. Paraschivescu, (Galaţi); O* ^egoş» (Brăila); Ion Stânescu, (Caracal); An. Popescu, (Ploescl); Ion N. Blezu şi Ionescu C. Ion, (R.-Sărat); Fiiip de la Văleni, (Ploescl); Gheorghiu N. Vasile, (Galaţi); Atanase D. Monţă, (Caracal).
(Va urma)
A. "V I s
După cum am însciinţat prin numenle precedente, cu numărul 31 al revistei am suprimat trimiterea tuturor celor-ceau fost neplătiţi pe anul trecut. Acei ce ar fi plătit abonamentul, sînt rugaţi a ne comunică numele şi funcţiunea personeî cui a plătit şi timpul când a plătit. D-nil abonaţi neplătiţi încă pe anul curent, sînt rugaţi a achită de urgenţă pentru a nu suferi întrerupere în trimiterea revistei.
www.dacaromanica.ro
1024
ALBINA
POŞTA REDACŢIEI
Pr. C. Georgescu, coin. Smeenî, jud. Buzău. — Abonamentul sf. vostre achitat pe anul II cu chitanţa No. 13.751.
I6n Prutenu, elev lic. Bacău. — Idem 13.834.
Al. Teişanu, Dăbulenî, Romanaţi. — Idem 13.805.
Pr. D. Zlătănu, Băleni-S. Dâmboviţa. — Idem 13.685.
M. Popescu, învăţ. Măgureni, Prahova. — Idem 13.912.
Agapie Popescu, Glodenu-Sărat, Buzeu. — Pe anul I sînteţi achitat cu chitanţa No. 8 964, trimeteţi pe ăl II.
Mircea I. Alexandrescu, str. Roseti No. 5, R.-Sărat. - Pe anul I achitat cu chitanţa No. 8.990, rugăm trimeteţi şi pe al II.
D-lui P. Marinescu, învăţ. Gliindenî, Dolj. — Abon. d-vostră achitat pe anul II cu chitanţa No. 13.661, pe care am trimis-o cu altele d-luî revisor.
Pr. Gr. Constantinescu, Gara Caiuţî. -- Abonam, pe anul II achitat cu chitanţa No. 13.946, căutaţi-o în revista cu No. 31.
N Popescu, Primar, Terpezita, Dolj.— Abonam, d-vostră pe anul II achitat cu chitanţa No. 13.932, trimis numărul cerut, vă mulţumim.
Herman Siegendorf, Gugescî Fâlciu. — Abonam, d-vostră pe anul II achitat cu chitanţa 13.914.
S. N. Andreiovicî, Giurgiu. — Idem chitanţa No. 13.370. Nici odată n’am făgăduit premii numai cu plata abonamentului, ci am oferit cărţi cu preţul pe jumătate pentru abonaţii plătiţi.
Pr. G. Samoilescu, Domnescî, Muscel. — Am primit pentru Pr. Lupe-scu şi liberat pe anul I chitanţa No. 9.011, iar pe primele 6 luni anul II chitanţa No. 18.943, suprimându-î trimiterea. Vă mulţumim de sprijinul ce ne daţi şi vă rugăm stăruiţi de ceî-l-alţî.
Pr. Ch. P. Dobrănu, Ploescî.—V’am trimis chitanţa No. 13.937 şi 13.938. D-l Vasile Ch. Dobrănu e ne plătit pe anul trecut, bine-voiţî a’l achita.
Preţul cerealelor din tîrgul Brăila
Iată în resumat preţul mijlociu cu care s’a vîndut cerealele în tîrgul din Brăila, de la 1—9 Maiu st. v.:
Porumb roşu . .
» colorat. Porumbul suta de 1 Cincuantin . . » OvSsul .	»
Preţul maxim, la hect. socot. in kgr.	Preţul mijlociu lu hect. socot. in kgr.	Preţul minim, la hect. socot. în kjir.
. 11,10	10,60	8,40
. 7,10	6,15	5,96
. 7,15	7,00	6,00
. 6,35	6,00	—
. s’a vîndut cu 7—8 lei		, — cent.
	> 9 .	20 »
	» 11	60 »
www.dacoromamca.ro