Anul II	Duminici, 25 Aprilie 1899.	No. 30
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPDLARĂ
f'-	= j
APARE îfl FIE-CARE DUMINICA
«bon»m«nt, pe an în ţară . UeI"Ş tfl Abonament, pe an în strilnic. Uel^
»	» 6 luni în ţarft.	numSr..........IB bani
Manuscrisele nepublicate ae ard.
COMITETUL DE REDACŢIEI
P. Garboviceanu
O.	Râdulescu-Motru
0.	Coşbuc
1.	Otescu
P.	Dulfu
G. Adamescu V. S. Moga
N.	Nioclaescu Const. C. Popţ-Tafc* Gr. Teodosaiu.
Bedaoţla şi Administraţia Str. Mfintnldsa, No. >.
SUMAR:
D. Eleflerescu, Datina Pasîilor în Biserica romfinăscă. — G. Coşbuc, Ierusalimul şi biserica sfintului mormînt. — Gr. Tcodossiu, Mijloce de propăşire. — H. N. Degnescu, Aşezarea stupilor primăvara.—Holera pasărilor.— I). P. Şterănescu, Judecătorul înţelept. — Th. Zaharescu, Limbricii.— Ir, Popestu, Ilasele de porci.—N. Gâdeiu, Frumuseţea şi averea.— V. /. Dălfitescu, Mulţumire.—E. Gcorgescu, Crescerea viermilor de mătase.—Apel.—Radu, Congresul contra alcoolismului -- A. C. Groza, Capra. — Răspunsuri la întrebările din No. 23.—Informaţiunl.—Poşta redacţiei.
Jlustrafiuni: Vedere din Sinaia: Monastirea.—Ţărancă din Sibiu. — Bucurescil în sta-rea de Sala de jos a Ateneului din Bucureacl.____________________
CĂTRE ABONAŢI
încă de la 1 Octombre trecut, revista ndstră a intrat în anul al II-lea al existenţe! sale. Facem un călduros apel către abonaţi! noştri cât şi către persdnele şi autorităţile ce ati bine-voit a ne procură abonamente, să ţie socotălă de preţul absolut mic al abonamentului şi imposibilitatea în care ne găsim de a ne expune la cheltuel! pentru a trimite un încasator şi îi rugăm a ne trimite cât raa! grabnic abonamentele; lucru ce se p6te face, cu atât maî uşor, cu cât ma! mulţi abonaţi se pot uni şi trimite costul printr’un singur mandat adresat administraţiei ndstre, însemnând pe cotor numele trimiţătorilor. Aceiaşi rugăminte o facem şi stimaţilor noştri abonaţi din Bucurescî.
Facem cunoscut d-lor abonaţi cari ne datoresc abonamentul pe anul trecut, că cu numărul 30 din 25 Aprilie vom încetă a le maî trimite revista. Noî am trimis cu încredere tuturor celor ce ne-au cerut-o şi regretăm că încrederea n6s-tră a fost înşelată de unii cititori. N’avem alte mijl6ce pentru existenţa revistei; deci, dacă abonaţii noştri o iubesc şi voiesc ca ea să trăiască, să ne trimită abonamentul.
ADUINIST RAŢIA.
«Albina II»	■— —■ -
69 •
www.dacoFomamca.ro
930
ALBINA
Datina Paştilor în Biserica românescă
ând vorbim despre datina Pascilor în biserica românescă, nu înţelegem sărbătorea cea mare a învierii Mântuitorului Isus; ci înţelegem datina ca, în Duminica învierii Mântuitorului, fiecare creştin să primescă maî întâii! în biserică pâine şi vin bine cuvîntat de preot, şi numai după aceea să mănânce alte bucate.
Acestă datină la cei maî mulţi li se pare curiosă, fiind-că nu se poto dice nici de cum, că este generală în biserica răsăritului, şi ast fel nu se pote consideră ca aparţinătore de ritul ortodox răsăritean. Din causa acesta mulţi a considerat-o de o datină specială românescă, ba încă specială numai a Românilor Ardeleni şi Munteni; de aceea în Ardeal aîi şi început a-i cerceta originea.
Datina de a luă în Duminica învierii Mântuitorului înainte de mâncare pâine udată în vin, sub numele de Pasci, este o datină, despre care ritul bisericei răsăritului nu conţine nicăeri nici o rugăciune pentru bine-cuvîntare; de altă parte între tote poporele de ritul grecesc, nu se observă la nici unul afară de Români, şi numai la Românii din Ardeal şi Muntenia; căci la Românii din Moldova, Bucovina, Basarabia şi Macedonia, nu există acestă datină.
Ritul bisericei răsăritului prescrie rugăciune pentru bine-cuvîntarea bucatelor de dulce în <Jiua de Pasci; însă nicăeri nu se află nici cea mai mică amintire despre bine-cuvîntarea pascilor. în faţa unei datini de o parte atât de singulară, iar pe de altă parte atât de asemănată cinei Domnului celei calvinescî, cu tot dreptul se întrebă omul: ore nu este ea o amintire tristă a domnireî pricipilor calvini în Ardei şi a suferinţelor de pe atunci a bisericei românesc! din Ardei?
*
* *
www.dacoromanica.ro
ALBINA
931
Istoricul Petru Maior a fost cel d’întâiu, care a susţinut părerea că Pascile acestea nu sînt alt-cevâ de cât cuminecătura calvinescă rămasă la Românii din Ardeal, din timpurile acelea de tristă memorie, când principii calvini aî Ardeiului aii făcut încer-^ cărî cu diverse mijloce de a calvini pe Români.
Iată ce ţlice Petru Maior în Istoria Bisericeî Românilor din 1813:	La 1643, fiind ales episcop al
Ardeiului Ştefan Simion Pap, principele George Racoţi, a dat un hrisov episcopului Simion, împreună şi cu un catehism în limba românescă forte blestemat. Acel hrisov portă data de 1684 August 19; în care se prescrie 15 puncte sau instrucţiuni; care la numărul 4 al acelei instrucţiuni se bagă între Români cominecătura cea calvinescă, care pînă astăqli şi la uniţi şi la neuniţî în Ardei, măcar că numai ca o ceremonie se ţine. Este adică datina şi în Biserica Grecilor şi în a Românilor, ori când se slujesce sfînta Liturgie, preotul slujitor, după sfîr-şitul liturgieî să împartă la omenii ceî-ce nu s’au cuminicat, pâine de aceea, din care fu scosă partea aceea, ce s’a jertfit; care obiceiu între tote ne-murile ce sînt de legea grecescă, precum şi între Românii din Ardei, osebit se ţine în ţliua de Pascî.
«Ci creştinii altor nemuri de legea grecescă, părticica aceea o iau ne umezită; iar Românii din Ardei o iau întinsă în vin, sau mai bine să' ^ic o sorb cu vin, şi nu numai celor de vîrstă, după cum se po-runcesce în $isa instrucţiune, ci şi pruncilor sugători încă se dă. Pentru aceea şi pe însuşi copiii cei sugători, spre ţliua de Pascî, de la miezul nopţeî pînă la vremea când se împarte (,lisa pâine întinsă în vin, cu tirănie îi silesc la ajun; ba drumarul de nu va pute ajunge în <,liua de Pascî la vre-o biserică unde să se împărtăşescă din ţlisa pâine întinsă în vin, nu cuteză a lăsă postul Pascilor, ci pînă atunci îl tot ţine pînă când se face părtaş pâine! aceleia. Ba şi aceia cari se cuminecă cu sfînta taină a Euharistiei în ţliua de Pascî, nu se odihnesc pînă nu se împărtăşesc din <,lisa pâine ceremonială. Deci nefiind nicăerî afară de Ardei în bisericile cele de
www.dacoromanica.ro
932
ALBINA
legea grecescă, obiceiu de a lua în ^iua de Pascî anafora întinsă în vin, şi socotind cele ce mai sus am spus despre lucrul acesta; nu pote fi îndoială cum că ceremonia aceea de a băgă pâinea în vin în ţliua de Pascî, este urmă a cinei sau a cumine-cătureî calvinescî, şi acesta atunci când se făcea silă cunoscinţelor Românilor în Ardei, fu acolo între Români băgată.»
* *
*
Ritul oriental, ce este drept, nu ne arată nicăeri datina Pascilor chiar în forma aceea în care se află la Românii din Ardei şi din Muntenia.
După cercetările ce am putut face la Românii din Moldova, Bucovina, Basarabia, Macedonia, la Greci, Şerbi şi Bulgari, asemenea şi la Ruşi, nu există acestă datină, care există numai la Românii din Ardei; când ţlicem Românii din Ardei înţelegem pe toţi Românii din Transilvania, Banat, Crişiana şi Maramureş; şi la Românii din Muntenia.
Acum este un lucru curios, cum acestă ceremonie s’a introdus numai la Românii din Ardei şi Muntenia? Calvinii când a introdus cuminicătura lor la Români, nu s’aii îngrijit să delăture mai întâii! cuminicătura cea veche; căci cuminecătura cea veche a rămas în Biserică la Români neschimbată. Românii, cuminecătura acesta nu au numit-o nici odată cuminecătură, ci Pascî; ba în unele locuri în Muntenia îi mai ghce şi «Pascî de cel mic;» de unde se vede, că atunci când s’a introdus, nu s’a introdus ca cuminecătură, ci ca alt-cevâ.
Mai adăogăm la acestea şi împrejurarea aceea, că timpul persecuţiunilor principilor calvinescî, a a fost prea scurt, pentru că la un popor să se introducă şi înrădăcineze aşa tare o datină ca Pas-cile; şi mal cu deosebire la Românii de aici din Muntenia, cari nu au avut câtuşi de puţin perse-cuţiunî din partea Calvinilor.
Deci acestă datină la Românii de peste munţi
www.daooromanica.iD
ALBINA
933
după probabilitatea ce ne-o dă Petru Maior, putem <Jice că este urmă din cuminecătura calvinescă; dar pentru Muntenia este o enigmă, nici o raţlă de lumină nu ne-o pote explică.
I). Klefterescu.
Profesor.
Ierusalimul şi biserica sfîntuluî mormînt
ii *
entru noi creştinii piaţa templului nu e loc sfînt, întru cât ruinele şi edificiile de acolo n’au de-a face nimic cu tra-diţiunile credinţei ndstre. Ea e loc sfînt pentru Ovrei şi Mahometanî.
Dar eşind din piaţa templului, pe o portă dinspre Miază-ndpte, ajungem la locurile sfinte ale creştinilor, la «cartierul legeî celei nouă», începând de la piaţa unde a stat palatul de judecată al lui Pilat, trecând prin stradele strimte pe care a trecut Christos cu crucea pe umeri pînă ajungem la Golgota şi la locul unde a fost îmormîntat Mântuitorul nostru.
In marginea de Miază-n6pte a pieţit templului este o părtâ veche, cu stâlpi de piatră mucedă. De aici începe Via do-lorosa, adecă drumul durerii pe care a mers Isus spre delul Golgotei, după ce-a fost osândit. P6rta e în zidul care desparte cetăţuia templului de cea-l-altă parte a cetăţii.
Dincolo de zid, lipită de portă, e o casarmă turcâscă. De sub scările casărmei începe drumul durerii. Intr’acest loc eră clădit palatul de judeţ al lui Pilat din Pont; aici, în piaţa de dinaintea casărmei, a fost judecat Christos la mdrte. Pe locul unde a stat tronul lui Pilat astăzi e o bisericuţă creştină, sub scările casărmei. Acâstă biserică e numită «întâia staţiune» — căci, după tradiţie, Christos de la locul plecării şi pînă la Golgota s’a oprit de două-spre-cjece ori, ca să mai prindă suflet şi să se odihnescă, iar acele doue-spre-(Jece locuri sînt numite staţiuni» sau «stări şi fie-care are un semn şi e loc de rugăciune. Pe lîngâ cele 12 staţiuni, s’a
www.dacoromamca.ro
934
ALBINA
adăogat ca staţiune şi locul plecării ca şi la locul sosirii pe Golgota, de aceea vorbesc hagiii de cele patru-spre-tjece stări ale sfîntuluî mormînt.
La vr’o trei-cjeci de paşi de la bisericuţa întâiei staţiuni, în marginea drumului, e altă capelă: aici e locul unde i-s’a pus lui Christos crucea pe umăr. Asta e a doua staţiune. Amândouă aceste biserici sînt tot-d’a-una pline de creştini, şi-11 ele să face necontenit slujbă dumne<Jeească.
I)e aici, mergend la vale pe stradă, treci pe dinaintea unei clădiri moderne — baia turcescă, numită a Sultanului — şi la vr-o câţî-vâ metri de la baie dai de-o clădire veche de tot cu trei porţi în zid. Asta este casa «omului sărac», adecă a lui Lazăr. In colţul casei lui Lazăr este un stîlp de piatră, ruinat pe jumătate: stîlpul arată locul unde a cătjut Christos sub greutatea cruceî. El e a treia staţiune. Sub stîlp e un altar, şi creştinii se opresc aici şi se rogă.
A patra staţiune e locul unde Isus a întâlnit pe mamă-sa Maria. Şi aici e un altar pe care ard candelele şi tămâia necontenit.
De aici drumul cotesce spre Apus şi, chiar la cotitura stradeî, se vede casa «omului celui bogat ;. O casă frumosă, cu portă puternică zidită în marmură. Aici Simion din Cirene a ajutat lui Christos să-şi mute crucea de pe un umăr pe celă-l-alt. O adîncitură în zid arată locul unde s’a proptit Christos cu mâna, ca să potă luă crucea pe ■ umăr. Acest semn sfînt — adîncitura mânei lui Christos — e staţiunea a cincia. Şi aici e un altar, şi credincioşii sărută semnul mânei lui Christos şi stau în genunchi împrejurul altarului.
La vr’o 15 paşi de aici strada se înfundă. Zidul care o închide e înalt şi vechiu. In el se află o pdrtă strimtă şi jbsă, aşa că trebue să te pleci ca să poţi trece. Intrând pe pdrtă ajungi într-o boltă sub pămînt, într’un tunel. Aici e morinîntul sfintei Veronica, şi e a şasea staţiune. După tradiţiile bisericei catolice, sfînta Veronica a dat lui Christos batista sa ca să-şi ştergă suddrea şi de atunci a rămas pe batistă chipul lui Christos, scris. La mormîntul sfintei e o capelă şi se face slujbă de 5 ori pe (ji-
Eşind din tunel iarăşi pe stradă ajungi la a şaptea staţie, la un altar clădit sub păretele unei case vechi. Acesta e casa, înaintea căreia a stat Christos şi s’a rugat de soldaţi să-l
www.dacoromamca.ro
ALBINA
935
lase să se odihnescă puţin. El s’a rezemat de perete. In locul acela e făcut altarul. Trecând mai departe pe lingă măreţul spital creştin, al călugărilor din ordinul Idniţilor, ajungi la mănăstirea sfîntuluî Caralombos şi în zidul eî dai iarăşi de un altar — a opta staţiune. Aici e locul unde Christos a vorbit femeilor cari îl însoţiau.
De aici drumul durerii duce drept în biserica sfîntuluî mormînt. Cele-l-alte opt staţii ale drumului sînt în biserică.
(Va urma)	GcOrgP CoşI)UC.
JVIijloee de propăşire
De câtă-vâ vreme citim prin gazete şi printr’unele reviste doritdre do înaintarea sătenilor, veşti ca cele următdre:
In fjiua de 26 Octombre trecut s’a deschis în satul Botenî (jud. Botoşani) o şcolă de adulţi, sub conducerea neobositului înveţător d-1 T. Spirenu şi a harnicului Preot I. Bungescu. Sătenii urineză a veni regulat şi în număr mare la acesta şcolă, unde li se predă de o-cam dată: cântul, scrisul, cititul şi cele patru lucrări cu numere întregi. E atât de mare dorinţa lor de învăţătură că şi bătrânii merg să înveţe. Se nâ-dăjduesce că prea puţini omeni cari să nu scie carte, vor mai rămâne în satul Botenî.
*
ţiiua de 10 Maiu s’a sărbătorit patriotic în comuna Sălcuţa (Dolj). Inimosul înveţător, d-1 Sterie, a strîns la şcolă întreg satul, gătit în haine de serbătore şi a cuvîntat tuturor despre însemnătatea acelei cjile pentru Români. Elevii şcoleî, pregătiţi din vreme, au recitit mai multe poesii patriotice, ca: Cornistul de la Griviţa, Sergentul, Hora de la Plevna, etc., şi au cântat imnul naţional, hora Unirii şi Marşul libertăţii. Preotul satului, un venerabil bătrân, a ţinut o scurtă dar prea bună cuvîntare despre urmările beţiei. Sărbătorea s’a încheiat cu o horă mare, jucată de flăcăii şi fetele satului în bătătura şcoleî.
Cât de mult le plac ţăranilor aceste serbări se vede şi din aceea că au rugat pe învăţător şi pe preot să la mai dea şi altele.
*
In comuna Aninosa (jud. Gorj) s’a întemeiat un cerc cultural, sub numele de «propăşirea ţăranilor» prin stăruinţa d-lor învăţători Spiri-donescu, Georgian şi Sandu şi a preoţilor Ştefănescu şi Bidoianu. Inte-meiătorii acestui cerc vor ţine sătenilor mâi multe cuvîntâri privitore la istoria patriei, literatura populară, higiena, creseerea vitelor, agricultura şi morala, rând pe rând în tote satele învecinate.
Lucrarea acestui folositor cerc s’a început Duminecă 20 Ianuarie în comuna Aninosa cu cuvîntarea părintelui Bidoianu despre puterea şcoleî asupra minţii omenescî; d-1 Spiridonescu a vorbit sătenilor despre doine. Moş Yasile Betegu, un bătrân desgheţat, le-a povestit sătenilor forte frumos despre vremurile de altă dată şi despre libertatea de astărjî.
*
www.dacoroinamca.ro
936
ALBINA
Atlăni că in comuna Sorginţî (Nemţu) s’a deschis o şcolă de adulţi cu 40 săteni, în vârstă de la 25—50 ani. S’au luat sătenii de carte şi bine fac! începutul e minunat şi dorim totă reuşita tîneruluî înveţălor d-1 Strătinescu.
*
Asemenea veşti ori-cât de scurte şi de simplu sînt spuse, ne umplu sufletul de o bucurie nemărginită; căci dovedesc că un vînt prielnic deşteptării a început să sufle printre sătenii noştri şi cu deosebire printre luminătorii acestora: învăţătorii şi preoţii. Asemenea veşti sînt o dovadă vie că elementul învăţătoresc şi cel preoţesc încep a-şî pricepe cu adevărat chemarea, faţă nu de fiii poporului (căci acăsta eră de mult pricepută) ci de însuşi poporul românesc de la sate, rămas mult în urmă.
Şi dacă' privim cu un entusiasm nesfîrşit aceste începuturi de conferinţe populare -şi de şcdle de adulţi e că în ele vedem o bine-făcătore înrîurire asupra minţii sătenului, a ini-mei şi a sufletului său: nisce mijldce de deşteptare şi de propăşire.
E o datorie adevărată pentru orî-ce om care îşi iubesce ţara şi nemul său să întindă o mână de ajutor fraţilor săi, do acelaşi sânge, să-î scdtă din întunerec la lumină, de la mdrte la viaţă, de la robia nesciinţei la libertatea sciinţeî: la adevăr, bine şi frumos. Şi cu atât sînt mai de lăudat învăţătorii şi preoţii, aceşti purtători ai luminei şi ai moralei în popor, cu cât au de luptat cu o mulţime de piedeci: lipsa de îmboldire şi de întrecere, învinuirea ce le aduc unii de răsvrătitorî, obiceiul altora de a nu se da pe brazdă, lipsurile de tot felul (în care se află mai ales învăţătorii), lipsa de cărţi trebuitdre la ţinerea cuvîntărilor, cele-l-alte ocupaţi uni, etc. Dar pentru omul muncitor şi cu rîvnă pentru interesele mari ale nemuluî său nu p6te fi nici o pedică şi, întocmai ca acei lucrători ai câmpurilor cari fac să rodăscă pustiurile şi să preschimbe în ţinuturi productive şi bogate locurile sărăcite, secătuite, învăţătorii fac prin mijldcele de cari am vorbit să rodescă sufletul consătenilor lor în fapte bune şi îi împinteneză spre un trai mai bun, mai demn de fiinţa ndstră.
Trebue să fie mândru acel educator al poporului care a isbutit în viaţa sa de luminător a sădi, nu numai în plăpândele generaţiunî care i-au trecut pe sub ochi în decursul a treî-(Jeci de ani, dar şi în părinţii acestora, gândiri sănă-tdse, temeinice, iubirea de familie, de ţară, do nămul şi de instituţiunile românesc!, iubirea de muncă, respectul şi iubirea în sfîrşit a tot ce trebue respectat şi iubit în ţara sa. Trebue să fie mândru acel educator care a isbutit să scotă din nesciinţă pe dmeni trecuţi prin sită şi dîrmon, cărora le e fdrte greu să-şi părăsescă obiceiurile ce au apucat, felul de viaţă cu care s’ati pomenit, ideile superstiţidse şi rugi-
www.dacaramanica.ro
ALBINA
937
uite ce le-au croit cu capul lor sau cu al altora dinaintea lor. Trebue să fie mândru acel educator care a isbutit să-î scbţă din drumul greşit pe care au pornit-o, să-î luminezo în chestiunile ce nu le-au priceput pînă atunci, şi să fio pentru eî ca nisce părinţi sufletesc! cu fapta şi cu cuvîntul. O şi atunci mândria acelui educator va fi fără de margini, şi la gândul că a lucrat din răsputeri pentru popor şi a reuşit, i-se va umplea sufletul de o mulţumire negrăită.
S’a spus odată un maro adevăr: că acolo unde se deschide o şcdlă se închide o puşcărie. Ast-fel gândim de câte ori ne cade sub ochi câte o veste nouă despre întemeiarea vreunei şcdle de adulţi or! a unor conferinţe populare. Atunci ne cjicem mulţumiţi:
Colegii noştri de la sate, cari se gândesc la îmbunătăţirea stări! şatenului prin asemenea mijldce, merită laudele tuturor. E! fac tot atât ca şi educatori! ce! mari, atuncî când se stră-duesc să schimbe traiul cel reîi al sătenuluî şi când îl aduc în stare să-şi înţelegă menirea sa pe lume, ca om, ca părinte şi ca cetăţean.
Trebue să băgăm bine de semă că dacă oraşele merg mereu înainte şi au o civilisaţiune care le face cinste, apoi satele au remas mult înapoi; şi tocmai către ele trebue îndreptate astăcj! tdte privirile. Aş pută asemănă starea do astăzi a celor dintâiu oraşe cu trenurile, de marfă ori de persdne, cari alergă ca smeul înlesnind legăturile dintre dmen! şi dmenî, şi aducând serviciu forte mare agriculturi!, comerciuluî şi industrie!; iar pe cele din urmă — satele—, cu carele cu boi, car! de abîa merg din loc în loc sdruncinând adese ori pe ce! cari vor să călătorescă cu ele, şi făcând dile întreg! pînă să ajungă la locul dorit. O, dacă am fi remas şi astăij! tot la carul cu boi, cu câţî an! am fi încă în urmă?
Iată o convorbire urmată între do! săteni şi din care se va vedâ cât preţuesc cursurile de adulţi şi cuvîntările popu lare pentru eî. Am aucjit-o într-o seră de vară, pe când eram într’un sat de munte, şi ce! doi săteni veniseră la conacul moşie!, unde me găsiam şi eu, ca să vorbescâ cu arendaşul.
<Va ,,rma>	Gr. Teodossiu.
VORBE ÎNŢELEPTE
Risipitorul se fură singur.
www.dacoromamca.ro
Vedere din Sinaia: JVIonastirea.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
939
Aşedarea stupilor primă-vara
ă vorbim puţin, iubiţi cititori, despre aşedarea stupilor primă-vara, o cestiune forte importantă pe care apicultorii trebue să o cunoscă, ca să potă cu succes să aibă stupi buni care să producă miere multă în timpul verei.
De comun apicultorii, atât de la munte cât şi de la câmp, scot stupul de la ernatic în diua de 40 de Mucenici, adică la 9 Martie, odată cu începutul primăverei. Atât cei-ce posed stupi raţionali, cât şi cei-ce încă practică stupăritul primitiv, scoţând stupii, îi vor aşedâ în modul următor: vor împărţi stupii în trei clase şi anume: stupi de frunte, adică forte buni, stupi de categoria a 2-a, adică mijlocii, şi stupi slabi. Cei-ce nu posed stupine anume făcute, vor aşedâ atât stupii raţionali cât şi stupii primitivi pe nisce scaune lungi, făcute din scânduri şi înalte de 3 d. m. de la pămînt, punând fie-care stup departe unul de altul la o distanţă de 60—70 c. m.; iar stupilor primitivi le va lipi orî-ce des-chidetură afară de urdiniş.
Stupii se vor aşedâ cu urdinişul spre medă-di, iar d’asupra se va face o învelitore comună la toţi, ca stupii să fie feriţi de ploie, de isbirea vînturilor reci şi de prea multă căldură.
Stupii slabi trebuiesc ajutaţi. In stupii raţionali acâstă cestiune este forte lesniciosă: scotem ramele din stup şi în locul lor punem una sau doue rame cu faguri plini cu miere din magasinul nostru de reservă, saudacă acesta s’a sfirşit, luăm faguri de la stupii cei puternici cari au prea multă miere. Dacă stupul este slab şi în populaţie, pentru a-1 pute populă cu albine de la alţistupi fără ca ele să se bată între ele, vom procedă în modul următor: luăm un stup raţional gol, îl aşedăm în stupină pe un scaun, aprope de un stup puternic în albine, ii închidem urdinişul şi apoi îl deschidem, deschidem apoişi stupul cel puternic în albine şi pentru ca să fim siguri contra înţepăturilor albinelor, suflăm în stupul cu albine, puţin fum din ţigare sau din-tr’o cârpă aprinsă; pe urmă scotem din stupul cu albine 2 faguri încărcaţi cu albine şi care să aibă cel
www.dacaromamca.ro
940
ALBINA
puţin unul miere; cercetăm apoi pe aceşti doi tagurî dacă nu cum-vâ se află şi matca printre albine; iar dacă o găsim, o prindem uşor de torace şi o punem în stupul din care am luat fagurii, iar fagurii cu albinele iî punem în stupul gol, îl închidem şi îl punem unde-vâ la un loc întunecos, lăsându-1 acolo 4 dile. In diua a 3-a înmuiem 2 cârpe într’un parfum ore-care în lipsă de parfum chiar şi în petroleu — mergem la stupul slab, îl deschidem şi introducem o cârpă în stup unde-vâ între faguri; mergem şi la stupul cel cu albinele ce am luat şi punem şi aci o cârpă parfumată, apoi lăsăm totul aşâ pînă în diua. următore. In cea-l-altă di des de dimineţă scotem cele doue rame cu albine, deschidem stupul slab şi introducem ramele cu albine cu tot acolo; albinele nu se vor bate acum, căci ele cunoscendu-se numai pe miros şi tote mirosind la tel, vor crede că tote sînt din acelaşi stup. In modul acesta stupul slab s’a îmbunătăţit ore-cum. La o săptămână sau două după acestă operaţie, mai scotem un fagure cu pui plin, aprope de ieşire din celule, scuturăm tote albinele de pe el cu un fulg şi apoi acest fagure îl punem în stupul ce l-am înbunătăţit înainte şi în modul acesta am format dintr’un stup slab un stup puternic, care ne va da resul-tatele dorite.
Stupii slabi primitivi îi ajutăm în modul următor: Scotem fundul de d’asupra stupului, tăem fagurii la o adîncime de un lat de mână. In acest spaţiu punem o pânză împătu-rată în patru, lipind pânza de jur-împrejur cu lut bine frământat, aşâ că albinele să nu potă eşi pe lingă pânză în sus, formând astfel cum am dice un cuib; în acest cuib vom turnă câte puţină miere, zahăr bine fiert şi subţiat. Albinele vor suge de pe cârpă care va fi tot-d’a-una umedă, mierea sau siropul de zahăr, cu care se vor hrăni. Dacă stupul e slab şi in albine, îl vom împuternici cum am procedat mai sus, scuturând albinele de pe cei doi faguri în stupul primitiv pe care îl vom pune culcat.
In modul acesta vom îmbunătăţi toţi stupii slabi fă-cendu-i egal de puternici, care apoi ne vor aduce rodele dorite.
Când facem nutrirea stupilor slabi, acăsta nu o facem acolo unde am aşedat albinele spre sbor, căci atuncea am pune în pericol pe toţi stupii, atrăgend albinele răpitore la
www.dacoromanica.ro
ALBINA
941
mierea care am pune-o stupilor, mai cu sămă stupilor primitivi. Lucrarea o vom face ast-fel stupilor raţionali: le vom da miere in faguri sera după apusul sorelui, când albinele nu mai sboră pe-afară, Lsându-i pe aceştia la locul unde am aşedat albinele spre sburare Numai pe stupii primitivi îi vom duce şi i vom aşedâ la un loc întunecos, nutrindu-î cum am arătat mai sus.
De aci se vede avantajul cel mare ce-1 au apicultorii care-şi cresc albinele în mod raţional cu stupi raţionali, căci în stupul raţional poţi răsfoi ca într’o carte, ajutând albinele la timpuri oportune, pe cât timp în centrul unui butuc nu poţi cercetă nici odată şi de şi poţi întinde ajutorul albinelor, acesta o poţi face numai în unele caşuri şi la diferite împrejurări. Lepădaţi dar hodorogele primitive, lăsaţi-le a fi puse în museul de antichităţi şi aprovisionaţi fermele d-vostră cu stupi raţionali care vă vor da rodele dorite.
După ce ne-am asigurat că stupii noştri sînt destul de puternici, cam pe la 25 Martie vom procedă la aranjamentul stupilor din năuntru (vorbesc de stupii raţionali, căci în stupii primitivi acestă lucrare nu o putem face.) Alegem din stupi toţi fagurii mucecji, toţi fagurii degeneraţi, adică acei lagurî a căror celule s’au strimtat din causă că au dat nas-cere multor generaţii de albine în ei, cari au lăsat pe pereţii celulelor, fie-care generaţie câte o poşghiţă şi sudorile lor care aii strimtat celulele; pe aceşti faguri îi vom delăturâ şi-i vom înlocui cu alţi faguri mai noi, sau dacă avem, chiar faguri virgini sau faguri artificiali; aceştia pentru scopul că în ei să se nască albine perfecte, nu degenerate cum s’ar nasce în fagurii degeneraţi. Dacă pe fagurii ce voim a-i scote din stup s’ar afla miere sau pui, pe aceştia îi vom pune, în stupi «Berlepsch Grand» în etajul al 3-lea de jos, iar în stupii sistem Begnescu, în partea despre uşe în etajul de jos, punend între ei un fagure gol. Albinele nu vor părăsi puii, ii vor cloci şi scote, însă in aceşti faguri care sînt depărtaţi de centru, matca nu va mai depune ouă. Când vom vede că puii au eşit din celule, atunci fagurii scoţendu-i îi vom înlocui. La fagurii cu miere astupată ce voim să-i eliminăm le destupăm celulele, apoi albinele cărând mierea din ei în fagurii de sus, sau în fagurii de la centru, atunci îi vom elimină şi pe ei.
www.dacaromamca.ro
294
ALBXNA
Vom cercetă pe fie-care stup cu de-amănuntul, ca să ne convingem dacă toţi stupii noştri au matce sati cum-vâ unele au murit în timpul erneî. Stupul care n’are matcă se cu-nosce pe urmâtorele semne: uîtându-ne pe faguri vedem că nu se află pul, stupul este slab în albine, iar albinele care se află în stup umblă de colo pînă colo în desordine pe faguri Stupii fără mătci îi vom împreună cu un stup slab care are matcă, după regulele arătate cu altă ocasiune; procedând ast-fel vom asigură mersul perfect al stupilor noştri în timpul verei.
Asupra aranjârei stupilor primăvara s’ar pute vorbi forte mult încă, de rîndul acesta mă opresc însă aci, lăsând pe apicultorii interesaţi ca să pună întrebări de ceia-ce doresc la acest capitol, prin colonele preţiose ale revistei «Albina,» care sînt sigur că va bine-voi a primi acestă; iar cu plăcere voiţi răspunde la cestiunile ce-mi vor pune apicultorii interesaţi.
R.	N. Begnescu.
Ţăraneă din Sibiu.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
943
Holera paserilor
Au <lut niorteu iu găini, ^lice ţăranul nostru şi chiar orăşanul, atunci când paserile lor mor pe capete, din causa boleî pe care sciinţa medicală, o numesce holera paserilor.
Holera paserilor ca Iote bălele lipiciose de alt-fel, este datorită unei mic! vietăţi, unul microb, care se desvoltâ în sângele paserilor bolnave, în conţinutul maţelor, pînă şi în oule lor chiar.
In ceia-ce privesce semnele holerii paserilor, modul de întindere al boleî, măsurile de luat în contra eî, etc. nu putem face mal bine, de cât a reproduce aci în întregime poveţele populare pentru preîntîinpinarea şi stingerea boierii paserilor, datorită penei mult cunoscutului practician, Panteliu Constantinescu, veterinar primar al oraşului liucurescî, poveţe aprobate şi de onor. minister de Instrucţie.
Poveţe populare pentru preîntâmpinarea şi stingerea holerei pasărilor.
Cunoscută din vechime cu numele de «ciumă,» de «mortea. găinilor,» holera este cea mai ucigătore bolă a păsărilor. Ea le omoră forte repede, une ori ca de trăsnet, în câte-vâ cesuri; alte ori după două, mult trei cjile. Adesea ori deschizând coteţul dimineţa, găsim mai multe păsări'morte, fără ca decuseră să fi părut bolnave. Multe din ele cad ca fulgerate, dupe prăjini, din arbori şi, nu rare ori, chiar closcile, Ie găsim morte pe ouă.
De holeră se bolnăvesce nu numai păsările de curte, precum: găinile, curcile, bibilicele, porumbeii, păunii, fasanii, gâscele şi raţele, dar chiar şi acelea din colivii ca: papagalii, canarii, privighetorile şi chiar păsările cerului, precum : vrăbiile, rânduni-cele, ciorile şi altele. Găinele însă, mai mult do cât tote, sînt supuse şi secerate de acestă bolă.
Molipsirea pasărilor sănătose se face mai tot-d’a-una din ur-mătorele împrejurări şi anume:
1.	Prin mijlocul alimentelor şi al apei de băut. ce ar li murdărite sau mânjite de gunoîe sau de găinaţul altor păsări bolnave molipsite de acestă bolă.
2.	Prin cîugulirea diferitelor stârvuri de pasări, sau a sângelui ori a măruntaelor ce se aruncă de la pasările tăiate ca fiind, bolnave de holeră.
www.dacaromamca.ro
944
ALBINA
3.	Prin tăvălirea lor în locurile murdărite sau mânjite de bale, de gunole, de sânge, fulgi saQ pene de la păsările bolnave ori morte de numita bolă.
4.	Prin amestecul păsărilor molipsite, cumpărate din afară şi puse în aceleaşi coteţe cu păsările sănătose, fără a se ţine deo sebite câtă-vâ vreme.
5.	Prin molipsirea de la păsările bolnave ale vecinilor sau de la porumbeii străini, molipsiţi, cari se pun pe copaci, pe case, ori prin diferite curţi şi coteţe, aducând molima pe piclorele sau penele lor.
6.	Prin chiar intrarea omenilor străini, în curţile sau ogrăcjile unde se ţin păsările, şi cari aduc pe baînele ori pe îmbrâcâ-mintele lor molima din alte curţi unde se allă păsări bolnave precum sînt: lăptarii, găzarii, hamalii, dileriţî vîntjătorl cari precupeţesc pe strade, etc.
7.	Prin chiar ouăle de păsări bolnave sau mânjite de găinaţul acestora şi pe care s’ar pune să clocescă păsările sănătose.
8.	Prin cadavrele păsărilor morte de holeră şi aruncate pe drumuri, maidane, şanţuri, pe câmp ş. c. 1.
Semnele boleî sînt urmâtărele:
Păsările bolnave nu mal mănâncă, nu mal râcâie, stau retrase şi ghemuite în locuri umbrite, sînt triste, somnorose, fără putere, cu penele sbârlite, cu aripele lăsate, cu gâtul îndoit şi capul întors spre trup, cu guşa atârnată, cu spinarea cocoşată şi căldura corpului mărită la început.
La cele mal multe se scurge din gura şi nări un fel de bale spumose ce se întind ca cleiul şi unele chiar varsă. îndată încep să urdine; găinaţul lor este la început alb-galben şi păstos, iar mal târziii, verde, zeros, amestecat cu muci, cu o materie ca albuşul de oii şi chiar cu sânge, avencl mirosul greu, puturos şi murdărind fulgii împrejurul şecjutuluî.
Păsările bolnave au sete mare; răsuflarea le este grea, sgo-motosă şi adesea par-câ sughiţă. Apoi, crăsta şi bărbia, fiind mol şi aplecate ca şi pieliţa gurel şi ochiului, înroşindu-se mei'eii, ajung vinete albăstrui şi chiar negre, iar pielea se păteză cu pete vinete ca marmura. Din ochi le curg multe lacrămî.
Slăbiciunea se mâresce, pasările se clătină, abia se mal mişcă, cad jos; încercă zadarnic a se mai sculă; ghiarele se încârligă ca apucate de cârcel; ciocul li se deschide din când în când pe jumătate, fără voe; abia mal răsuflă; piciorele învineţindu-se se şi răcesc; cresta se înegresce şi scoţând ultimul ţipăt, ele mor dupe un somn adînc şi une-orî, dupe ore-carl tremurăturî sau fâlfâiri.
De acestă bolă mor tote păsările câte se îmbolnăvesc; e rar ca să scape 3—5 dintr’o sută. Ea le omoră forte repede în câte-vâ cesurî, cel mult în 2—3 (Jile, şi numai când boia ţine mal multă vreme într’o curte, atunci zăcerea pote să se prelungescă pînă la 6—8 (Jile.
Nu credem dar de vre un mare folos ca să enumărăm aci di-
www.dacoramamca.ro
ALBINA
945
feritele doctorii şi mijoce ce s’au încercat pentru lecuirea cho-ieril, aţâţ de lără de sâmă şi repede omorâtore de păsări. Nici o doctorie, din cele încercate pînâ astăcjî, n’a avut puterea ca să o potă tămădui. Totuşi, pentru acei cari voesc să încerce, sîntem datori a le spune că în apa de băut, le pote da acid fenic sau acid sulfuric (vitriol) câte 2 grame pentru un litru de apă; ori sulfat de fier (calalcan), cel mult 8 grame pentru un litru de apă, schimbând-o cât mal des.
Ceea-ce însă îndemnăm şi sfătuim pe fie-care sînt măsurile ce trebue să urmeze, pe cât le este cu putinţă, spre a-şl feri păsările de îmbolnâve şi, în cas de ivirea bolel, de a face să se stingă mal repede.
Precum am arătat mal sus căuşele acestei bole, credem că fie-care îşi pote închipui măsurile ce trebue păzite ca să-şi potă apără păsările de molipsire, pe cât e cu putinţă; totuşi aceste măsuri sînt:
1.	Pasările să se ţină tot-d’a-una închise într’un loc într’adins, într’o anume curte (ţarc) împrejmuită cu scânduri sati cu os-treţe şi, dacă se pote, chiar acoperită. Să nu fie lăsate slobode pe strade, sau a colindă prin grădinile şi curţile vecinilor.
2.	Coteţele păsărilor să se ţie tot d’a-una în stare de curăţenie, scoţendu-se gunoiul cât se pote mal des, cel puţin de 2 ori pe săptămână. Ar fi neapărat trebuincios ca aceste coteţe să fie de zid, tencuite cu var sau ciment, ori de scânduri căptuşite cu tinichea, având dedesubt grătar şi cutie, spre a şe pute scote gunoiul cu înlesnire, a se spălă şi apoi cu uşurinţă.—Coteţele de pămînt în cari zace găinaţul şi alte murdării, cu 4e* cimile de ani, trebuesc cu totul părăsite, astupate şi chiar arse.— Ar fi asemenea de mare folos, să albă fie care mal multe coteţe şi, dacă se pote chiar mai multe ţarcuri, spre a nu mal grămădi prea multe păsări la un loc.
3.	Sghiaburile de lemn sau de piatră, covăţelele, străchinele, tinichelele şi tote vasele din cari se adapă păsările, trebuesc ţinute în cea mal mare curăţenie şi apa de băut premenită cât de des spre a fi prospătă, iar nu clocită de căldură şi fel de fel de murdării. Sghiaburile de lemn e bine să fie căptuşite cu tinichea, ca să se potă spălă cu uşurinţă. Aceste vase să se ţie tot-d’a-una în locuri adăpostite, la umbră iar nu în vilegul so-relul, în bătaia vîntulul şi a prafului.
4.	Păsările străine, cumpărate sau căpătate, să nu se amestece nici odată numai de cât în coteţul păsărilor curţel, ci, dacă nu le tăiem repede, atunci să le ţinem deosebit, cel puţin 5—6 <jlile mal nainte de a le pune în coteţ cu cele-l-alte, încredin-ţându-ne ast-fel, că ele nu sînt bolnave ori molipsite.
5.	Când se află că prin vecini a dat mortea în păsări, fie-care să se ferâscâ a intră în curţile molipsite, oprind chiar adunarea copiilor în acele curţi, spre a nu-şl molipsi hainele şi răspândi molima pe la curţile lor. Chiar câinii şi pisicele din acele curţi, să fie veghiate a nu intră pe la vecini.
«Albina II»	60 a
www.dacoromanica.ro
946
ALBINA
6.	Dacă vre o pasăre cade bolnavă, trebue repede tăiată şi ea se pote mânca fără nici o primejdie când a fost tăiată în pripă, sau să se îngrope adînc. E bine să se tale, chiar tote păsările din acea curte spre a nu se da prilej de întinderea bolel şi în curţile vecinilor. îndată însă, pasările bănuite ca bolnave trebue deosebite de cele sănătose, în grupe cât se pote ma! mici, după mijlocele fie-căruia, spre a le pă(ji cât e cu putinţă, de a nu se molipsi tote.
7.	Păsările morte să nu se spânzure, precum e obiceiul, de garduri, de uluci sau de copaci, dând prilej de putreziciune, de molipsire neapărată pentru tote pasările curţel, cât şi a celor sburâtore.
Stîrvurile lor, ca şi pămîntul mânjit de sânge, de bale, de găinaţ, să se racjă bine, îngropându-se numai de cât la adâncimea de un metru şi în locuri mal ferite, spre a nu fi desgro-pate de câini sau scormonite de porci, iar pămîntul d’asupra se va bate bine. Tote gunoîele din curţi şi din ţarcuri, din coteţe, fulgi, pene, găinaţ, se vor curăţi cu îngrijire, dânduli se loc, ori îngropându-se.
8.	Coteţele unde numai s’au ivit sau unde au zăcut păsările: cele de pămînt se vor dărâmă acoperindu-se cu pămînt sănătos, bine bătut, iar lemnele lor, cocenii, paiele, gunoiul, se vor arde; celor de zid sau cimente, li se vor curăţi bine pereţii,, pardosela şi apoi se vor spoi cu var; cele de lemn magaziile, sghiaburile, coşurile, ciururile pentru clocit şi tote obiectele ce
• slujesc pasărilor, se vor râcâi, se vor rade şi apoi se vor spălă cu apă fierbinte cu leşie, de mal multe ori, sau cu o soluţie da acid lenic în proporţie de 4 părţi, pentru 100 părţi de apă, ori cu o diluţiune de acid sulturic, 5 părţi la 100 părţi de apă, sau de sublimat corosiv 1 gram, la 1 litru de apă. Aceste spălăturî se vor face după împrejurări şi după sfatul veterinarilor saîi omenilor pricepuţi, cu băgarea de sâmă ce se cere la întrebuinţarea acestei din urmă spelăturl (otrăvitore).
Cu apă fierbinte şi cu soluţiunile arătate mal sus, este de cel mal mare folos a se udă din belşug şi cât mal adînc pămîntul din ţarcuri, din curţi, din coşare şi magasiî şi pretutindeni pe unde au stat şi au umblat pasările bolnave şi cele bănuite.
Prăjinele, scările, arborii, saă pomii pe cari dorm pasările, să. se curăţe bine de tote murdăriile, spălându-se ramurile arborilor ou acid fenic sau sublimat corosiv (ca mal sus), sau şi mal bine, să se ar(Jă.
Mal nainte de a sfârşi, rugăm pe toţi cetăţenii—cari se îndeletnicesc cu crescerea saQ ţinerea a orî-cât de puţine pasări,— ca dându-şl ostenelâ a citi aceste scurte poveţl, să nu le neso-cotescă, ci să caute a le îndeplini, dacă nu în totul, barem în parte, cu credinţa că nu mal ast-tel, se va pune o stavilă sece-râtoreî bole a păsărilor «Holera,» care bântue cu lurie maîtotă. ţara, producând pagube de neînchipuit.
www.dacaromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Oraşul Bueureseî, în starea de adî.
948
ALBINA
JUDECĂTORUL ÎNŢELEPT
— Traducere liberă din limba Germană —
^g^dată un om bogat pierduse clin neprevedere o sumă vi©)' însemna^ de bani, cari erau cusuţi într’o pungă. Din acăstă causă el făcu cunoscut, printr’un anunciu, pîer-
((~^' derea sa şi oferi, după cum se obicînuesce, o răsplată de o sută taleri aceluia care va găsi banii şi-i va aduce lui.
Curând, după ce făcu cunoscut, veni la dînsul un om bun şi onest, care găsise banii şi-î <}ise: «Eu am găsit banii tei. Ei au stat bine; ia-ţi proprietatea d-tale înapoi.» Ast-fel vorbi acesta cu fruntea senină, ca un om cinstit.
Acăstă purtare do sigur că eră frumdsă din partea lui. Cel-1 alt arătă şi el o privire veselă, însă numai pentru că aveâ iarăşi banii, pe cari îi perduse. El numără banii şi în timpul acesta se gândi, cum ar face să-l lipsescă pe cinstitul om de răsplata sa.
«Scumpe amice», (Jise el «în acestă pungă erau cusuţi opt-sute taleri şi eu găsesc numai şapte sute.» «Acesta ne arată dar că, cusutura a fost desfăcută şi că d-v6stră v’aţi luat dejâ răsplata de o sută taleri.» Aţi făcut fdrte bine şi vă mulţumesc.
Găsitorul cinstit căruia îi pasă mai puţin de cei o sută taleri, pe care trebuiâ să-î primescă, de cât de onbrea lui pătată acum, făcu negreşit cunoscut că aşâ a găsit pacheţelul şi, că cum l-a găsit aşa l-a adus, fără să-l atingă. In cele din urmă faptul veni înaintea unui judecător.
Amândoi susţinură şi aci afirmările lor de mai înainte; unul că opt-sute taleri erau cusuţi în pungă, pe care a pier-dut-o şi cel-l-alt, că n’a luat nimic şi că a adus pachetulne-atins. Insă înţeleptul judecător, care cunoscuse deja onestitatea unuia şi sentimentele rele ale celui lalt, luă lucrurile ast-fel: îi lăsă să persiste din nou în afirmările lor şi după acâsta dă următdrea sentinţă. «Pentru că d-ta ai pierdut opt-sute taleri şi cel-l-alt a găsit numai şapte sute: atunci aceşti bani nu pot fi ai d-tale» adresându-se către bogat, «ci acesta are mai multă dreptate asupra lor.» Aşâ dar tu cin-stitule om ia banii, pe care i-ai găsit şi păstreză-i pînă ce
www.dacaromanica.ro
ALBINA
949
va veni acela, care a pierdut numai şapte sute taleri; iar d-tale nu-ţî pot da alt sfat, de cât să aştepţi pînă ce te va anunţă acela care a găsit opt-sute taleri».
Aşa a hotărît judecătorul şi aşâ a şi rămas.
I). I*. Ştefănescu.
învăţător, Şcola de aplicaţie. Galaţi.

Semnele bolel.
Copilul nu are poftă de mâncare, are stomacul umflat, îî vine a vărsa dimineţa şi e cu faţa galbenă.
Doctoriile ce trebuesc.
Se vindecă cu ceai de limbricariţă (un fel de frunză) şi cu gogoşi de limbrici de la primărie sau spiţărie.
Cum să se întrebuinţeze doctoriile.
I. Ia limbricariţă cât eî în 3 degete, ferbe-o pînă ese mustul în ulcică sau ibric cu o litră apă, stre-coră $ema prin cârpă curată, pune puţin zahăr şi dăî copilului ca 10 linguri în 3 — 4 dimineţi sau II. Ia gogoşi de la primărie sau spiţărie şi dă-î copilului să înghiţă câte una în 2—3 dimineţi.
Th. Zaharescu.
UN CUVÎNT
Stima preţuesce mai mult de cât celebritatea ; consideraţia mai mult de cât renumele; onorea mai mult de cât gloria.
www.dacaromanica.ro
Sala de jos a Ateneului din Bueuresei.
ALBINA
951
EţH^EEfE DE POIţCI
Sînt maî multe rase sau feluri de porci, deose-bindu-se unii de alţii, prin talie, prin forma capului şi a corpului, prin culorea perului, prin încli-naţiunea de a se îngrăşâ maî mult sau maî puţin repede, precum şi prin alte caractere de mai puţină valore. Fără a intră în descrierea raselor de porci, maî ales a acelora din ţări străine, ne vom mărgini a <;lice câte-vâ cuvinte, despre acelea, care se găsesc în ţara nostră.
Porcii românescî aparţin la două rase (1), rasa mangalitza şi rasa comună.
Raseî ţlise mangalitza, care după unii ar fi originară din Serbia, aparţin aceî porci, ce se presint cu o talie mijlocie, cu botul şi picîorele ascuţite, cu urechile plecate înainte, formând ochilor un fel de paravan, cu perul ce-î acoperă corpul, de un aspect lânos, creţ şi aspru, de culore albă sau negră. Acest soiu de porci se cresc maî ales în Oltenia; ei formeză cea maî bună rasă din ţară, îngrăşindu-se cu uşurinţă, maî ales eeî de culore albă. Slănina lor este forte căutată.
Rasa comună, ceva maî mică, cu corpul lungueţ, cu profilul drept, cu botul lung şi subţiat, cu urechile drepte şi ascuţite, se găsesce răspândită în totă ţara. Acestă rasă, nu se îngraşe aşa bine, are însă o carne forte gustosă; prin munţii Gorjuluî eî portă numele de stocii.
Afară de aceste două rase, în România se maî găsesce încă şi o curcitură de rîmătorî înalţi, lungi, cu urechile blegi, tip ce nu aparţine nici unei rase, dar cari supuşi îngrăşăreî dau carne şi slănină bună.
Irimia Popescu.
Medic-Veterinar. 1
(1) După studiile d-luî N. Filip, medic-veterinar.
www.dacoramaiiica.ro
952
AI.BINA
Frumuseţe şi avere
— Poveste —
fost odată, 'într’un sat un om care aveâ femee şi cine! copiT. Acestă căsnicie s’a făcut în chipul următor: bărbatul a luat pe femee pentru că avea zestre bună, iar femeia a luat pe bărbat pentru că eră frumos.
La început lucrurile mergeau minunat de bine: se iubiau aceşti soţi de credeai că numai sicriul îl va despărţi. Cu tote acestea, traiul lor bun nu fu de lungă durată, căci bărbatul din causa unor bube, ce-I eşiră pe faţă, îşi pierdu frumuseţea, singura lui zestre. Acum femeea nu mal eră aceea de la început: mereu (Jicea că, legându-şl viaţa cu acest om, a devenit cea mal nenorocită din lume; îl eră ruşine chiar să spună că-î este bărbat. II devenise atât de urât, în cât nu vorbiâ cu el de cât atunci când ea aveâ chef să-l batjocorâscă, femeea eră acum totul în casă, iar bărbatul nimic, saQ dacă putem (,Uce: o umbră de soţ. OrI-cine le deschideâ uşa, acum, îşi făceâ idee că ea e stăpână, iar el servitor.
Bietul om, ne având nici o putere, tăcea şi răbda totul, mul-ţumindu-se că găsesce, de bine de râu, pâinea ţljlnică. Vătjân-du-se femeea slobodă şi de capul el, făceâ ce pofteâ: cheltuiâ fără nici o socotelă, se petreceâ în cea mal mare destrăbălare. Ne mal cătându-şl de casă şi gospodărie, copiii fiind lăsaţi numai în grija Domnului, se îmbolnăviră şi ne fiind căutaţi cum trebue, muriră trei din eî. Mortea copiilor nu numai că n’o întrista de loc pe acestă femee netrebnică, dar ce e mal mult, eră forte veselă, spunând la totă lumea că a scăpat de năduh.
Plângându-se la toţi că «trăesce cu urîtul în casă», în curând, uşurică femee se văcju înconjurată de o mulţime de «frumoşi», cari nu doriau alt-cevâ de căt să-şi bată tot frumos joc de dînsa şi de punga ei. A^ benchetuit şi petrecut nesocotita femee aţâţ de bine, în cât, mal în puţin de cât al crede, frumosa sa avere fu petrecută şi ea. Acum frumoşii prietini nu numai că nu o ajutâ, dar, ridând de ea nici nu se osteniau barim s’o va(Jă* Acum urîtul femeii fu înlocuit cu adevăratul urît. Văcjendu-se lără nici un ban şi gândindu-sc la nechibzuita el viaţă, începu să se căiască amar şi cărând în genuchî înaintea bărbatului
www.dacoromanica.ro
ALBINA
953
eî uitat, îl ceru ertare, plângând şi făgăduind îndreptare. Sărmanul el soţ o compătimeâ în faţă, însă în sufletul său eră rănit adânc. De nevoe intrară în bună înţelegere, muncind fie-care şi mulţumindu-se unul de altul. Acum fiind amândoi săraci, a-mândoî erau de o potrivă, preţuind din inimă ajutorul reciproc. Reîntorcerea acesta la viaţă adevărată, făcu ca femeia să uite netrebnicia ce făcuse.
Cu cât traiul lor se părea că se îmbunăză, cu atât bărbatul se gândiâ mal mult la marea greşală ce făcuse, punând temelii pe averea femeii. Când se gândia la câte a suferit de la acâstă femee, simţia arejătore dorinţa de a-şî răsbunâ. Şi şi-a răsbunat!
In curând bărbatul, devenind proprietarul unei mari moşteniri, se simţi destul de tare şi de în drept pentru a face ejile negre aceleia, care l-a torturat o viaţă întregă. Ne mal fiind po_ sibilă viaţa lor împreună, divorţul fu pronunţat. După lege, având un băiat şi o fată, bărbatul luă fata, iar femeia băiatul.
Aceşti copil, din causa relei cresceri ce primiră în casa pă-rintescă ajunseră nisce nenorociţi. Mama lor, ajunse în curând la disperare, îşi puse singură capăt cailelor sale.
Intr’o sără de iarnă la una din şeejătorile satului, vorbind femeile despre acestă nenorocită familie, una mal bătrână glăsuia într-o tăcere adâncă: «E bine ca tinerii când se iau să nu-şl vaejă nici frumuseţea, nici averea, ci să-şî prevadă mintea şi inima».
N. Gâdeiu.
IuvCţător, Tutova.
HVCu-lţumlr©
Sub-scrisul Vasile I. Bălţitescu, învăţătorul şcolel din NegoescI, comuna Dragomiresci judeţul Nemţu, aduce cele mal vil mulţumiri locuitorilor notaţi mal jos, cari prin obolul lor dat, am putut procură acestei şcoli hărţile celor 5 continente, legate pe pânză; dorind tot odată mulţi imitatori în aseminea acte de binefacere, pentru progresul instrucţiune!: Preotul V. Văidenu, Ion Lazaride, Grigore Darie, Gh. Crăescu, D. Burduja, Gh. Tăutu, C. Vasiliu, Maria V. Niţu, N. N. Călin, V. Hanganu, C. Văidenu, Gh. Burduja, Lupu Faibiş, Zeidă Hart, D. Sacară, N. Chioriu, Idă Cat, P. Popârda şi alţii, toţi din NegoescI, Borniş şi Drage miresei.
V. I. Bălţitescu
învăţător.
www.dacoromanica.ro
954
ALBINA
Crescerea viermilor de mătase
frescerea viermilor de mătase a fost părăsită câţî-vâ am, din causă că viermii muriau la diferite epoci după înviere şi mai adesea când începeau a se ridică şi face gogoşi. De când statul distribue gratuit sămînţă sănătosă, acestă industrie a luat un mare avent. Cu tote că sămînţa e fără boia cea maî periculosă pebrina, totuşi nu reuşesc toţi crescătorii. Căuşele sînt multe, aci vom semnală pe cele mai principale.
Mulţi crescători, reuşind în primul an după primirea seminţei, opresc o cantitate de gogoşi pentru sămînţă. Acestă măsură ar fi bună, dacă crescerea ar fi fost făcută conform cerinţei acestei ramuri de industrie; dar mai adesea viermii se molipsesc de diferite bole şi a doua şi a treia crescere nu mai reuşesc. Deci, numai sămînţa distribuită de Minister e garantat sănătosă.
Sămînţa se distribue după cereri în luna Aprilie, ţinută pînă atunci în locuri răcorose şi bine aerisite. Cum se primesce cutiora cu sămînţă, să se lege într’un tulpan subţire neîndoit şi pusă de un cuiti în camerile curate, şi cercetată în tote dimineţele la ora 9. Să se părăsescă răul obiceiti de a o pune prin beciuri, prin locuri întunecose, prin fasole, prin cenuşe, spre a-î întârzia învierea, cum şi de a o purtă în sîn sau pune la closcî ori pe sobe, a-î grăbi învierea. Tote acestea sînt cause cari peri-cliteză reuşita cresceriî.
Ieşirea viermilor din sămînţă dureză cel mult 3—4 dile.
Se recomandă cu stricteţă a nu fi amestecaţi cei învieţî în prima di cu cei din a doua, a treia sau a patra di. ci fie-care serie să se crescă pe deosebite funduri, mese, saii stelaje. Viermii au 4 somnuri, după care urmeză desbrăcarea de pielea cea veche pe care şi-o prinde la partea pos-terioră de foie sau rest de foîe de dud şi ese înainte
www.dacaromamca.ro
ALBINA
955
în alta nouă, în careţi nu trebue a li se face curăţenie (premenire). Că dorm, îî cunoscem cu multă înlesnire, căci refusă mâncarea. Daca s’ar amestecă, s’ar face un mare răii viermilor, unii mâncând şi ieşind asupra celor-l-alţî îî strivesc, maî fă-cendu-le şi curăţenia îî mută de unde îşi cleise pîe-lea a se desbrăcâ şi atuncî se usucă pe vîerme şi boia e gata. Acestă regulă de a nu fi amestecaţi, ajută, şi asupra ridicăreî.
Curăţenia sau premeniala e de recomandat a se face în tote filele după prânzul al doilea; în timpul somnului şi despîelireî, trebuesc lăsaţî în li-nisce.
r^Mâncare, să li se dea de 4 orî pe <;li pînă la des-pîelirea a treia care urmeză în a 15-a (,li după înviere, de 5 ori pe <;li pînă la 22 (^ile ultima despîe-lire şi de aci îrtainte pînă la complecta ridicare, e de recomandat a li se da mâncare şi noptea odată.
Frunza va fi tot-d’a-una culesă din <,liua aceia în care se servesce, ne fiind udă de rouă sau ploe.
Crescerea viermilor de mătase e un lues plăcut familielor bogate şi o distracţie răsplătită celor-1-alte.
Urmând acestor sfaturî, o femeiă harnică, dispunând de du<^î, pote în timp de o lună să-şî procure atâta aţă de mătase, cât îî trebue în cursul unul an şi să-şî formeze şi un venit frumuşel.
E.	Georgescu
învăţător, Posescî.
Asistent al curs. de sericicultură, VuratecU.
A. IP IB JL>
Sub-semnatul, învăţător al şcoleî rurale mixte din comuna Vulpesc!, judeţul Argeş, dorind a în fiinţa o bibliotecă populară în acestă comună, rog pe tote personele cari doresc binele şi luminarea ţăranului român, spre a contribui la acestă bibliotecă.
www.dacaromamca.ro
956
ALBINA
Congresul contra alcoolismului
j|&înt vre-o câte-vă cjile de când s’a deschis la Paris con-1^' greşul contra alcoolismului, la care participă şi doi de-
Este interesant acest lucru, cum esto în genere interesantă întregă acăstă mişcare protivnică viţiuluî beţiei. Un amic sceptic îmi spuneâ că e aci o nouă scornitură a 6me-nilor cari n’au ce face, a doritorilor de reclamă, a iubitorilor de vorbe mari...
— Ce!... îmi cjiceâ el: de ce a lăsat Dumnecjeu viţa? Ca să facem vin şi să bem. Nu ştii vorba cântecului cu Tata Noe:
Dacă s’a îmbătat el Noe, care a scăpat nemul omenesc de potop, apoi să nu ne îmbătăm şi noi?
Raţionamentul amicului mieu erâ hasliu, dar nu convingător.
In primul rînd se p6te stabili în mod neîndoelnic că alcoolul este o otravă, căci dacă-1 injectezi sub pielea unui animal — experienţele se fac cu purceii.de India — animalul e apucat de convulsiunî şi măre.
Omul nu măre dintr’o dată do beţie, dar se otrăvesce treptat; apoi el e şi mai resistent de cât un purcel de India şi nu-şî injecteză alcoolul sub piele, ci-1 introduce în corp prin vin, rachiu şi alte soiuri de băuturi.
Afară de asta, fiind-că pomenirăm de bătrânul Noe şi de sădirea viţei, omul nu se mărginesce să bea alcoolul din vin, ci-1 face din tăte: din prune, din mere, din cartofi, din grâu, chiar din ăşchii de lemne.
Şi apoi, trebue să fim mai cercetători, să nu ne mulţumim cu o vorbă, cu prima impresie a năstră despre un lucru; să vedem cari sînt pricinile cari au silit pe alţi ămeni din t6te ţările să încăpă campania contra alcoolismului, să scrie cărţi, să facă societăţi, să se adune în congrese.
legaţi din România.
Tata Noe cel bătrân Fost-a fost puiu de Român; El a născut veselia,
Căci a sădit întâiu via...!
www.dacoromamca.ro
ALBINA
957
Dacă cercetăm, vedem un lucru îngrozitor: beţia e una din pricinile bălei teribile care se întinde aşâ de mult, nebunia.
Spitalele sînt pline de asemenea nenorociţi. Noi Românii— de sigur ca şi alte naţii—avem a ne plânge că acest viţiii ne-a pierdut pe câţi-vâ bărbaţi pe cari natura îi dotase cu o inteligenţă superiără, cari se cultivase cu frumăse învăţături şi ar li putut să fie adevărate podăbe pentru ţară.
Cine n’a vădut un beţiv şi n’a fost apucat de scîrbă? Cine n’a avut nenorocirea ca el însuşi să fie vre-o dată la vre-o petrecere, să se ameţescă ?... Gândăscă-so la ce a simţit a doua (Jii gândescă-se la desgustul care l-a cuprins când s’a simţit cu gura acră şi amară, cu capul turburat, când s’a vădut cu ochii roşii, cu trupul sdrobit ca de o oboselă grozavă, cu mâinile lipsite de putere, gândăscă-se că sînt ămenî cari o duc di cu di în aşâ fel, că dilnic se otrăvesc, se dis-trug, se pierd... şi va înţelege pe cei cari au pornit lupta contra alcoolismului.
Am un bun prieten, un ofiţer fărte de trăbă, militar distins, om afabil, în fine plin de calităţi. Eră odată un beţiv do frunte..., adică nu, mă exprim rău, nu eră viţios, nu bea singur, ci făcea chefuri cu camaradiî şi fărte des se îmbătâ Nici odată nu se îngrijâ de urmările ce ar pută să aibă a-supră-î acestă deprindere aşâ de plăcută în aparenţă: să chefuescl cu prietenii. Odată însă cade bolnav de răcălă şi mai mulţi medici chemaţi în grabă—căci băla era gravă — îi spuse că se află în mare primejdie, fiind-că e alcoolic.
îmi descrie câte odată grăza şi ruşinea ce a simţit atunci când a vădut că ămenii sciinţeî îl stigmatiseză cu acestă pecete a infamiei, alcoolic !...
Ce fel? El nu se sciâ beţiv; se gândea la acei nenorociţi ce-î veduse târându-se pe uliţi, duşi la secţie de sergent ca să petrecă năptea, şi nu-şi amintea să fi fost vre-o dată aşâ. Se îmbătase des, e adevărat, dar nu în aşâ hal... şi totuşi erâ stigmatizat... alcoolic...
S’a însănătoşit. Acum—şi sînt vre-o patru ani do atunci— nu mai bea nici un fel de rachiu, nici vin ; acum a devenit cel mai mare duşman al beţiei. Nici odată n’am audit accente mai sincere, mai puternice, combătând alcoolismul, ca la acest prieten. Dacă ar fi continuat să' bea, ar fi murit.
www.dacoromanica.Fo
958
ALBINA
L-am vă(Jut adesea cu ochii plini de laerămi, l-am vă<}ut cuprins de ruşine de viaţa lui trecută. Şi ce bine se simte acum!
Par-că tdte organele i s’au făcut din nou. Stomacul, mai ales, care îl supără des — căci pe vremuri nu putea să mă-mance—a devenit acum perfect sănătos. Şi e mulţumit, şi nu gustă vin, nu gustă rachiu! îl vecji după masă bend un pahar mare cu apă...
Dacă ar pută să so ocupe cu chestiunea, ar fi de sigur cel mai mare propagandist contra alcoolismului.
E un cas plin de învăţăminte. Nenorocirea este că sînt puţini cari au făcut acesta; pentru cei mal mulţi lucrul e imposibil... şi mor, ucişi de beţie... sinucişi, aş pută <Jice cu drept.
Tacă de ce trebue să ne bucurăm că omenii de sciinţă, omeni generoşi din tdte ţările se adună ca să se sfătuăscă în privinţa mijlbcelor de luat contra acestui blestem... beţia.
Rada.
C -A. 3? 2R- -A.
gjwpn vechili proverb ^lice: «capra este vaca săracu-lui.» Capra este un animal folositor întocmai W? ca şi oîa, de şi pe acest animal la noi în ţară nu se pune mult preţ.
Capra dă mult lapte şi mai bun ca al altor vite mulgătore, şi după cum se scie laptele de capră este forte mult căutat de către omenii cari suferă mai cu sernă de bole de piept.
Capra este producetoro fiind-că de regulă fată doi e<,lî, cari sînt mult căutaţi pentru carnea lor cea gustosă.
O capră bună de lapte se pote cunosce după semnele următore:
Capul lung, ţîţa grosă fără a fi cărnosă. Ţapul care jocă un mare rol în prăsilă, trebue să aibă cornele, urechile, capul şi corpul lung, ochii vii, gâtul scurt şi piciorele tari.
A. C. Groza.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
969
Respunsurî la întrebările din No. 23.
Ru răspuns la o singură întrebare.
Marin B. Constantinescu, învăţător, com. Mierlesc!, (Oltu); Constantinescu; Econom N. Gatzulescu, com. Cudola, (Covurlui); N. Dumitriu, (Mehedinţi); Floroa V. Rândaşu, învăţ, com Grossu, (Vlaşca); Pr. V. Iosifescu, (Călugărenl); Vasile 1. Tiron, PrăiescI, (Bacău); R.
A.	lonescu, Fetesc!, (Ialomiţa); Ştef. P. Nisip<5nu NisipenI (Vâlcea); Ion Andriescu, învăţ. Vigănaşl, (Iaşi); C. P. Dosan, Cârbunescî, (Gorj-Jiu); Al. I. Georgescu, (R.-Sărat); Constantin Herăscu, com. VulpenI, (Romanaţl); Ştefan Gh.Groşanu, Petrescî-de-sus; Dc. Al. Petrescu, (Loco).
flu respuns la două întrebări:
George Băncescu, Todirenî, (Botoşani); Pr. G. lonescu, învăţ. com. Scăpfifi, (Mehedinţi); Alexandru Ispăşoiu, Tutana, (Argeş); Pr. I. lonescu, căt. Corotenl, (Slobozia); Tlieodora Mitrânescu, (Caracal); V. lonescu, Dâgâţa, (Roman); D. Severin, com. Brehnescl, (Botoşani); Nataiia Pribeştănu. com. Ciortescl, (Vaslui); E. 1. Moţoifi, (Medjidia); Nae G. Şerbănescu, (Mehed.) Şişesci; Ilie Popescu, com. Ştefesci (Prahova); Florea Manolache. (Ploescî); Ilie Mirescu. com. Sălcuţa, (Dolj).
flu respuns la trei întrebări:
G. Gorănescu, com. Racoviţa pl. Loviscel, (Argeş); Glieorghe Atanasiu, învăţător, com. Casincea, (Tulcea); Elena V. lonescu, (Fălciu); Horia Pascu; Vasile Christovicl (Bechet); Iorgu Duda Galatz (Galaţi); V. Gh. Lepăduşl, com. Rugi pl. Ocol-Vulcan, (Gorj-Jiu); Edu-ard Atanasiu, Ţagnnescl (Tecuci); Ioan. Chiriac. (Văculescll); G. Petrescu. (Constanţa); D-ra Bâlăuţă, Buda Rafaila, (Vaslui); Ştefan N. Roşşu, Mărgineni, (Bacău); Ion Mitroi Dumi-trache, Strâmbenl, (Teleorman); Pr. R. I. Smărăndescu, Vida Cărtoşanî (Vlaşca); Diinitrie Ştefăniu, Piatra-Olt, (Romanaţl); S. P. Zâne, (Herăsci); Constantin Grigore Negoiţescu, com. Padina (Budău); Pr. N. lonescu, (Măcişeni); Ion Vladimirescu, şi N. Crivătz, comuna Fundenî, (Tecuciu); Pr. Petre Popescu, com. Cioranca, (Buzău); Gh. Enăsescu; Pr. Andrei
B.	Popescu, com. Satu Nou, (Tulcea); Pr. Const. Popescu, com. Dealu-Nou, (Bacău); Eugenia Berbecift, com. Murgeni, (Tutova); Mihail lonescu, comuna Şerbunescl-de-jos* (Olt); G. Pănculescu, com. Vida Cărtojanil, (Vlaşca).
flu respuns la patru întrebări:
C.	G. Spinănu com. Orzescî. (Mehedinţi); I6n Silvănu învăţ, comuna Vata, (Olt); I). Popescu, Ploeştorl, (Prahova); D-na T. Comârnicănu, (Loco); I. Stunescu, învăţător, Aninăsa, (Gorj); I6n 13. Diaconescu, Ianca, (Romanaţl); Const. Bănescu, învăţ. Ploştina, p. M.-de-sus, (Mehed.); Ştefănescu Th. Elena, Ştefănescu Th. I6n(Loco); Cathrine şi Mircea Blăndănescu, (Loco); P. Teodorescu, (PitescD; Stan M. Oprică, Darvari, (Mehedinţi); N. lonescu, învăţ. Dorzesci, (Vâlcea); Liban, (Loco); C. V. Dumitrescu, com. Vultur, (Putna): At. Şerbănoiu, com. Herescl, (Ilfov); Pr. Nedelcu şi N. V. Chiper învăţător, Mera-ŞindrilarI, (Putna); C. T. Georgcscu, (Loco); D. lonescu, (Agi-Ghiol); Scarlat Floroscu, gara Murfatlor, (Constanţa); Alex. Glieorghiu Agliiorghiu. T.-Ocna (Văseescl); Pr. Glieorghe Micu com. Corul, (Tecuciu), I. Constantinescu, învăţ. com. Sarai, (Constanţa); Sabiniu Dumitru Gh. Popescu, comuna Putineiu, (Vlaşca); N. Gâdeiu, (Tutova); Ştefan Dumitriu, Petricani, (Nămţu); G. Al. Cio-banu, învăţ. Andrieşeni, (Iaşi).
flu respuns la eineî întrebări:
Pr. I. Voiculescu, com. Comarnic, (Prahova); Ştefan Ştefăniu, (Bacău); I6n Bădulescu, învăţ. com. Slobozia. (Argeş); Eufrosina Th. Eftimescu, com Mitoc, (Dorolioiu); D-ra T. Bucur, Spiridonescî (Roman); Constantinescu I. Dumitru, elev, (Loco); Efrosina N. Teodorescu, T. Ivesc!, (Tecuciu); D-ra Silica Georgescu, (Focşani); G. Coleş, Valea Draguleo, (Ilfov); V. Mihăilescu, Bogdănescl, (Sucăva); Ion Brătilă, Diocheţl, (Putna); D-ra Agriplna Gh. Gliioldum, Onescî, (Bacău); Simon Gr. Hagi, Budeştl V. D. Ştefănescu, Mitoc, (Doro-hoiu); V. G. Popa, (Tulcea); Alexandru Costinescu, (Iaşi); I. Tănăsescu, învăţ, diriginte, com. Vădăştriţa, (Romanaţl); I. Obălescu, (Bacău); Paraschiv Başturea, învăţător, Ariciu, (R.-Sărat); G. Voiculescu, com. Coinanicu, (Prohova); Mitică Gh. Apostolescu, Glârabocel, (Muscel); Pr. D. Toodorescu, găra Truşescl, (Botoşani); Eugen Mitra. (Iaşi): D. Cristorian, elev, com. Câmpulung, Muscel); C. Nisipescu, (Ploescî); I6n V. Nisipănu, (Ploescî); Dr. G. Ioniţescu, învăţ. Gh. Vornicelu, Caşin, (Bacău).
flu respuns la şase întrebări:
D.	C. Eftimie şi C. C. Eftimie, comuna Nicorescî, (Tecuciu); Petrr P. Glieorghiu, (Botoşani); Mircea I. Alexandrcscu, (R.-Sărat); Grigore Ivăncănu, (Ploescî); Pr. Atănase Pope-
www.dacoramamca.ro
960
ALBINA
seu, com. Mărgineni-de-jos, (Prahova); Pr. Atanase Zamfirescu, BordonT, (Prahova); Ion Mateiescu, învăţ. com. StroescI (Gorj*Jiu>; Mitrescu, C, Ion, (Loco); Elena N. institutăre, (Olteniţa); Eleonora I. Popescu, (Prahova); D-ra Eugenia Părvulescu, (Focşani); Constantin Băltii, (Iaşi); P, Slăvuţănu, blăvuţa, (Dolj); Teodor M. Constantinescu Măgurelilo, (Prăho-va); D-ra Elena Danielescu. (Loco); I. I .Spinănu (T.-Severin); N. Lăzărescu, (Iaşi); Dumitru Nicolau, (R.-Sârat); Negoescu Coman, (Focşani).
Au răspuns la şepte întrebări:
M. Gold, (Loco); Zamfir Ionescu, (R.-Sârat); Lucreţia Antonovicî, (T.-Severin); George Bogdănescu, (Craiova); Riu Agamemnon, (Iaşi); Istrats Petrescu, Constantin Pantazescî, com. Ciumaţi (Prohova); Teodor Marta, (Iaşi); Pezla, (Loco), Aureliu Hagi Nicolau, Gâu-jani de la vale, (Argeş); Const. Evulescu, învăţ, comuna BotescI (Mehedinţi); Icbă, Ocniţa (Vâlcea); George Negoescu, Mislea, (Prahova).
(Va urma
INFORM AŢIU NI
Miercuri, 21 Aprilie, s’aii adunat Corpurile Le-giuitore şi li s’a citit decretul de disolvare. Alegerile viitore se vor face la sfîrşitul luneî Maiu.
POŞTA redacţie!
D-neî Ana Const. pensionară, Fălticeni. — Abon. d-Vâstră pe anul curent (al IMea) achitat cu chitanţa No. 13.722.
D-luI Ion Alexe, Chilieni, Tutova.—A fost o greşalâ care s'a îndreptat al 11-lea abonament achitat cu chitanţa No. 13.580. V’am trimic numerile şi credem că în viitor nu veţi mai avea motiv de supărare.
IJr. Mazăre com. Măndrescî, jud. R.-Sârat. Răspundeţi cât mai grabnic în privinţa abonaţilor de la Mănăstiâră.
M. Pienescu, Şasea jud. Sucăva. — Vă rugăm trimeteţî spre a închide partida.
D-luî Primar, com. Otopeî, Botoşani. — Faceţi cererea cu adresa oficială şi vă vom trimite: sau trimiteţi mai InlâiQ costul. Am luat hotărârea de a nu mai trimite nici un abonament Înainte de a ni se achita. Tot acum v’am şi »cris.
•1*1
www.dacoromanica.ro