Anul II
Duminică, 14 Martir 1899.
No. 24.
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
APARE ÎN FIE-CARE DUMINICA
----- - ■=■-!.-- ------------------ —
Abonament, pe an în ţară . . Uei 5 j| Abonament, pe an în strâlnât. Liel 8
>	> 6 luni în ţa».;' • 3 | Un nueasl..15 bani
_____________Manuseţlaple nepubUeaţe ye ard._______
COMITETUL DE REDACŢIE!
E Garboviceanu C. Rădulescu-Motru G, Coşbuc I. Otescu P. Dulfu
G. Adamescu V. S. Moga N. Nicolaescu Const. C. Pop|-Taşci Gr. Teodossiu.
Redacţia şi Administraţia Str. Msntulâsa, No. 9 * I
SUMAR:
I Kalinderu, Sfaturi pentru cultura pimintulul.—O faptă bună.—Silvestru Moldovan, Moţiî.—Irimia J’opcscu, Scoterea potcovel.—Cronicii anti-alcolismulul. — Conferinţe populare.— Ion C. Murinescu, Grădinile de legume la sate—Cantinele şcolare -X. GAdciii, -La hora unirii».— O serbare la Obârşa. — N. Bibirit înfiinţări de ateliere. — Exemple vrednice de imităt.—D. V. Păcdţianu, O avere a poporului nostru la sate bisate în părăsire.— Un drum al mîntuiriî. — Conferinţe preoţescl.- Pentru copil săraci. — G. C., Oxigenul.— Const. Marittcsca, Către săteni.—Din pricina beţiei.— Apeluri. — Conforinţe populare.— Serbări de 24 Ianuarie. — Mulţumiri. — Către deslegătoriî ghicitorilor. — Poşta redacţiei Unşi raţiuni: Privelişte din ţara Moţilor. — Port din Zarand. — Producerea apel prin arderea hidrogenului.________________________________
CĂTRE ABONAT!
încă de la 1 Octombre trecut, revista ndstră a intrat în anul al II-lea al existenţei sale. Facem un călduros apel către abonaţii noştri cât şi către persdnele şi autorităţile ce au bine-voit a ne procură abonamente, să ţie socotâlă de preţul absolut mic al abonamentului şi imposibilitatea în care ne găsim de a ne expune la cheltuelî pentru a trimite un încasator şi îi rugăm a ne trimite cât mai grabnic abonamentele ; lucru ce se pdte face, cu atât mai uşor, cu cât mai mulţi abonaţi se pot uni şi trimite costul printr’un singur mandat adresat administraţiei ndstre, însemnând pe cotor numele trimiţătorilor. Aceiaşi rugăminte o facem şi stimaţilor noştri abonaţi din Bucurescî.
Rugăm asemenea pe d-ni! abonaţi cari ne datoresc încă pe anul trecut, să bine-voiască a ne trimite abonamentele Noî am trimis cu încredere tuturor celor ce ne-au cerut, nu ne îndoim că încrederea ndstră nu va fi înşelată. N’avem alte mijlbce pentru existenţa reviste; deci, dacă abonaţii noştri o iubesc şi voiesc ca ea să trăiască, să ne trimită abonamentul*
ADMINISTRAŢIA.
«Albina II»	-------------
www.dacaromamca.ro
738
ALBINA
Sfaturi pentru cultura pămîntului
D. Ion Kalinderu a adresat agenţilor de pe Domeniul Coronei următorea circulară de o importanţă deosebită:
Domnule Agent,
n agricultură ca şi in silvicultură sau ori care altă industrie, ţinta esploatatoruluî trebue să fie de a obţine maximum de produc-ţiune cu minimum de cheltuelî şi cu condiţiunea de a nu ataca sau micşora fondul de producţiune. Acum când mai tote domeniile Coronei se explotdză în regie, trebue bine observat principiul enunţat mai sus.
Pămînturile din ţara nostră, de şi au fost şi încă sînt din cele mai bune şi productive, totuşi în unele părţi, printr'o cultură abusivă, s’au sărăcit şi nu mai dau o producţiune mulţumitore sau rentabilă. Arendaşii, mai cu sdmă din causa modului defectuos de arendarea moşiilor fără restricţiune şi pe termene scurte, nu au putut cultiva moşiile într’un mod raţional, fără a micşora puterea de producţiune a pămîntului. Erau siliţi să cultive în rând pe acelaşi an plantele cari le produceau maî mult şi în special griul, pînă când vedeau că nu se mai face şi pămîntul s’a sleit.
Pe domeniile Coronei exploatate în regie, de şi s’a observat de la început principiul alternării plantelor cultivate, totuşi, pentru o maî bună regulă, doresc a se întocmi pentru fie-care moşie asolamente potrivite cu natura pămîntului şi împrejurările locale.
Este ştiut că, fără asolamente raţionale, prin ori-ce combinaţiunî agricole, nu putem ajunge la resultate favorabile, afară de caşuri excepţionale. înainte, însă, de a întocmi a=olamentele, trebuie a alege sistemul de exploataţiune care convine în localitate.
Cundsceţî că sunt două sisteme de exploataţie în agricultură, şi anume: sistemul de exploataţie intensivă şi -i-temul de exploataţie estensivă.
Prin sistemul intensiv se tinde, în puterea muncei şi a capitalului, a ajunge la cel din urmă scop al economiei rurale, adică de a produce maximum, păstrând în acelaşi timp fertilitatea pămîntului. Acest sistem este admis ori unde proprietatea este mică şi populaţiunea numerosă.
Prin sistemul estensiv se tinde ca, prin maî puţină muncă şi puţin capital, să ajungem maî încet şi în un timp maî îndelungat la acelaşi resultat, ca în cultura intensivă. Acest sistem este admis peste tot unde populaţiunea este rară şi proprietatea mare.
După cum cunosceţî starea proprietăţii, în ţara nostră nu putem admite de cât sistemul estensiv Cu tote acestea, pe domeniile Co-rdneî, unde s’aii înfiinţat deja ferm>, unde dispunem de mult bălegar pentru îngrâşarea pămîntului şi cultivăm plante industriale sau altele, cari reclamă un pâmînt îngrăşat şi lorte bine preparat, trebuie să introducem, pe suprafeţe mici, in jurul fermelor, şi sistemul culturii intensive.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
739
Orî-care ar fi sistemul de cultură admis, asolamtntele sînt partea cea mal importantă în agricultură, căci de la întocmirea lor depinde ca pămînturile să-şî păstreze fertilitatea lor, safi să sărăcescă şi să ajungă sterpe.
Pămîntul se pdte considera ea un reservoriu din care plantele cultivate sug o pai te diu nutrimentul lor. Dacă vom cultiva neîntrerupt plante cari îşî sug hrana lor din pămînt, fără a-l restitui nimic sau a-1 lăsa să se mal odihnescă, de sigur că va veni un timp? când nu va maî produce nimic, după cum s'a întâmplat în multe localităţi din ţara ndstră, unde pămînturile au ajuns să se umple cu pălămidâ şi alte buruenî şi cultura lor să nu maî fie rentabilă.
Asolamentele merită deci o deosebită atenţiune în întocmirea lor şi nu trebuie a se uita principiul ca să obţinem maximum de pro-ducţiune, fără a sărăci pămîntul.
Alcătuirea unul bun asolament, după cum sciţi, depinde de o mulţime de circumstanţe economice, culturale, de natura pămîntuluî şi altele, ast-fel că chiar pe aceeaşi moşie pote fi necesitate de a se întocmi maî multe asolamente.
Nu mg îndoesc, d-le agent, că d-vostră, ca cunoscător al moşiei ce exploataţi în regie, apreciind tdte împrejurările locale, veţi întocmi asolamente raţionale, prin cari să se asigure cultura regulată a moşiei. Vg învit tot odată a-mî trimite copie de pe tdte asolamentele ce veţi întocmi.
Pe domeniul Coronei Dobrovgţ, care se exploatdză in regie, deja din anul trecut s’au întocmit două asolamente: unul pentru cultura estensivă, aplicat pe suprafaţa cea maî mare, şi unul pentru cultura intensivă, aplicat pe o suprafaţă mal mică.
Sînt încredinţat că, apreciind avantagiile celor prescrise maî sus, veţi pune totă rîvna în esecutarea lor-
Ion Halind cru.
Administrator.
O FAPTA BUNA
In dina de '18 şi 20 Februarie a. c. a avut loc inaugurarea a două fântâni construite din nou, în comuna Menţi-din jos Mehedinţi, prin con-tribuirea maî multor ctitori. Printre alţii amintim: D-na Maria I. Cos-tescu din comuna Bolboşî, Gorj, care a dăruit materialul unei fântâni, Vasile Brebenaru, fost învăţător în acestă comună, acum pensionar, fiul seu A. Brebenaru actualmente învăţător, care a zugrăvit aceste fântâni împreună cu doi foşti elevi ai săi, St. Traşcă cântăreţ, Ion Ţucu, D. Aldea, P. Brebenaru, G. Rîjniţă, Marian Vasiloiu, Ion C. Troean şi alţi 40 ctitori.
Pe frontispiciul fântânilor s’au scris mai multe maxime şi învăţături morale şi instructive. Intre altele se citesc: «Nimic fără Dumnezeu», •■Cine face, lui îşi face», •Cine dă, lui îşi dă», •Ce ţie nu-ţiplace altuia nu face». •Ce vreţi să ve tacă vouă omenii, faceţi şi voi lor>, •Bărbăţia este mama norocului», • Lenea este mama sărăciei».
www.dacaromamca.ro
740
ALBINA
MOŢII
Alb ac şi Scărişdra, la Găina şi la Câmpeni ne aflăm OilM *n iara Moţilor. Ţinutul sau ţara acestor fiî ai mun-• ţilor începe de la Găina şi Curcubeta, pe la obârşia S® Rîului-Mic şi Rîuluî-Mare, şi se întinde pe ape în jos pînă pe ia Bistra, în valea Arieşului, iar spre Abrud pînă la Cărpiniş. Acesta e, în înţeles mal restrâns, adevărata patrie a Moţilor.
Alăturea de numele Moţ se mai întrubuinţeză adese-orî în glumă şi termenul de Ţop. Pe când însă cel d’întâiu e mai general şi precum am amintit, se dă unei părţi însemnate a Românilor din Munţii-Apusenî, sub numirea de Ţopî se înţeleg numai o parte din Moţi, anume ceî-ce locuesc de la Câmpeni în sus pe ambele rîurî şi cari se pricep la lucratul cu lemnul. Cuvîntul ţop» este folosit abia de vre-o 30—40 de ani şi în munţi este puţin răspândit; ast-fel că mulţi nici nu l cunosc, asemenea termenului Hăoiu, pe care locuitorii de pe Rîul-Mic îl dau celor-ce locuiesc pe muntele Biliarieî.
Originea numirilor de Moţi şi Ţopî este necunoscută, dar după tdtă probabilitatea, ele se derivă de la cuvîntul moţ (moţ de păr, chică.) Odinidră în Munţii-Apuseni purtau şi bărbaţii chică şi acesta, spre a o deosebi de chica fetelor, se numea «moţ,» iar numele de ţop se deduce de la cuvîntul nemţesc «zopf,» care însemnă tot moţ sau chică şi pe care se crede, că l-ar fi folosit mai întâiu dregătorii nemţi după 1848, batjocorind pe Românii munteni pentru chica lor.
«Muntenul însă — cjic Frâncu-Candrea—se mândresce tot atât de mult cu obârşia sa romană, ca şi cu numele său de mocan, moţ sau ţop. El scie bine că aceste numiri, luate de unii în bătaie de joc, de mult formeză o pagină gloridsă în istoria nostră naţională.»
Moţii sînt de obiceîu de statură mijlocie, au faţa expresivă, inteligentă şi profilul lungăreţ oval; părul le este brunet deschis, castaniu, mai rar blod, fruntea e lată şi ochii sînt de culdre albastră sau căprii, bărbia ascuţită. Ei au un mers deosebit de cel al locuitorilor de la ţară, anume îşi încovdîe spre înainte partea superidră a corpului şi-şi ţin braţele în jos, nemişcate. Acăsta provine de la natura mun-tdsâ a patriei lor, fiind siliţi la suirea cdstelor a-şî pleca trupul înainte, ca ast-fel să-şi uşureze mersul şi să-şi păstreze mai bine echilibrul.
Ei umblă mult călare, bărbaţii şi femeile de o potrivă. Caii lor mărunţi, numiţi căi mocăncscl, urcă cu o siguranţă uîmitdre, cele mai prăpăstidse poteci de munte.
www.dacoromamca.ro
Privelişte din ţara JVloţ'lor
(Trunchiuri adunate pentru transport.)
742
ALBINA
Caracteristica Moţilor este seriositatea şi statornicia; sînt sinceri, dar neîncrezători în străini, pentru că de nenumărate ori au fost înşelaţi şi nedreptăţiţi de către aceştia. Sînt <5menî aşezaţi, stâmpăraţî şi pacînicl, dar iuţi la mânie când sînt vătămaţi sau când li se face vr’o nedreptate. Eî iubesc, ca în general locuitorii din munţi, libertatea şi se închină înaintea dreptăţeî, pe care o pretind să li se aplice. De aceea fiind apăsaţi şi nedreptăţiţi din partea stăpânirilor străine nemildse, s’au răsculat în mai multe rîndurf şi înainte de Iloria, cercând a-şi câştigă prin puterea armelor libertatea şi drepturile încălcate. Eî au urzit cele mai mari revoluţii românesc! din Ardeal şi în luptă au dovedit o tărie, statornicie şi vitejie deosebită, în cât au pus în respect pe duşmani.
Silvestru Moldovan.
SCOATEREA POTCOAVEI
Mulţi potcovari, pentru a scote poteova se servesc mai întâii! de clesce, cu care apucă una din ramurile eî, în apropiere de colţ. Odată poteova prinsă cu puţină putere, mişcând clescele în lături, este săltată din locul eî, apoi scoţând clescele, prin câte-vă lovituri de ciocan, este din nou aşezată, lăsând cu totul libere căpăţînele caelelor ce o ţinea nemişcată pe copită. Meşterul scote atunci cu clescele caea cu caea, pînă când vechia potcovă, ne maî fiind ţinută de caele, cade, sau este smulsă de el, cu cele din urmă 2 sau chiar 3 caele.
O ast-fel de urmare la scoterea potcoveî, nu pote fi de cât dăunătore, putend aduce ruperea unghiei şi de aci boli. Acel ce-şî iubesce animalul, nu trebuie să lase pe potcovar a lucră în aşa fel.
Potcovarul care-şî cunosce meseria, face despot-covitul, începând cu desdoirea printr’o mică daltă, a părţilor terminale ale caelelor, ce se îndoesc pe păretele copitei, o dată cu baterea potcoveî. Numai după ce acestă lucrare este sfîrşită, el prinde cu clescele una din ramurile potcoveî, mişcând-o din locul eî, pentru ca în urmă, să tragă afară caelele. Caelele scose, le pune într’un loc anume, nearun-
www.dacaromanica.ro
ALBINA
743
cânclu-le împrejurul calului, ferindu-1 ast-fel de a călca şi înţepă în ele.
După scoterea potcoveî se procede la curăţitul unghiei şi la baterea potcoveî, chestiuni de care ne vom ocupă cu alt prilej.
Irimia Popescu.
_______________ Medic-veterinar.
atţODICH #NT-1-HBGOODIjSMUDQI
e sigur nu este o glumă. Pe tie-care di se produc fapte cari ne dovedesc că s’a început o reală mişcare în contra obiceiului de a irtose. Ne aducem aminte cu câtă neîncredere ne vorbiaiî mulţi din amicii noştri când am început să luptăm, prin câte-vâ articole, în primul an al revistei nostre. Noi însă aveam convingerea puternică, pe care o dă omului consciinţa că face bine. Românul elice', «Fă binele şi aruncă-1 în mare.»
Şi n'am greşit. . . nu l-am aruncat în mare, ci am aruncat semînţa pe un pămînt bun. Acum primim dîn tote părţile sciri relative la diferite conferinţe, la întruniri cu scopul de a combate beţia. De aceea deschidem rubrica acesta pentru a ţine în curent pe cititorii noştri şi pe propagandişti, de tot ce se face în ţară în acestăi privinţă.
In comuna Laza, judeţul Vasluiu, d-1 1. B. Băbuşianu, dirigintele şcdleî, a convocat pe locuitori în cjiua de 22 Noem-bre 1898 la ora 10 dimineţa, fiind Duminecă —tocmai ora când sătenii obicînuesc să mergă la cârciumă — le-a ţinut o conferinţă despre alcoolism. Un mare număr de săteni, peste aşteptarea învăţătorului, venise să-l asculte.
D.	Babuşianu a arătat ce este alcoolul, cât de lesne cade omul în acestă patimă şi cari sînt urmările nenorocite ale beţiei.
In luna Decembre 1898, în comuna Slătidra din jud. Ro-manaţî, d-1 I. Crivianu, învăţător, a ţinut o conferinţă despre alcoolism.
www.dacoromanica.ro
744
ALBINA
După ce a arătat efectele otrăvitore pe cari le are alcoolul asupra corpului omenesc, d-1 Crivianu a înfăţişat urmările sociale funeste ale acestui obiceiu. D-sa închee conferinţa vorbind despre societăţile de temperanţă ce s’au înfiinţat în Occident. «Să ne căsnim să formăm şi noi—ţlice d-sa terminând—societăţi de temperanţă şi de abstinenţă, căci acest lichid otrăvesce sângele şi aduce pe capul nostru nenorociri materiale şi morale.»
*
In prima <Ji a Crăciunului, în anul expirat, d-1 G. T. To-mescu a ţinut locuitorilor clin comuna Dragodana, judeţul Dâmboviţa, o conferinţă despre băuturile spirtose.
Iată ce ve sfătuesc, şlice în încheere d-1 Tomescu:
Nu mal beţi rachiu! Nu mal beţi otravă! Dar me veţi întrebă d-vostră: Ce să facem noi în ţlilele şi serile cele lungi de iarnă? Cine să ne mal încălclescă la drum ? Cine să ne facă să mal uităm din necazuri? Iată cine, omeni buni: Munca. N’aveţl ce face în şlilele şi serile cele lungi de iarnă? Apucaţi-ve de dres uneltele de muncă, de reparat adăposturile animalelor, ca astfel să puteţi ajunge buni gospodari. Vi s’a urît cu acestea? Adu-naţi-ve la unul sau la altul cari sciu să citescă şi ascultaţi lucruri frumose de prin cărţi. Ve plângeţi de frig? îmbrăcaţi-ve bine şi nu aveţi habar. Vreţi să uitaţi grijile ? Căutaţi tot mereu o ocupaţie şi le veţi uită.
Conferinţe populare
In fjiua de 24 Ianuarie s’a întemeiat în comuna BucescI, jud. Tecuciu, o asociaţiune avend de scop ţinerea de conferinţe despre agricultură, crescerea vitelor şi orî-ce pote fi folositor pentru îmbunătăţirea sortei locuitorilor rurali.
Prima adunare s’a ţinut în comuna Pundenî în (jiua de 21 Februarie. D. S. Vechiu, învăţător, a vorbit despre alcoolism-, d-1 S. Iacob, învăţător, a vorbit despre locuinţă.
Corespondentul nostru ne scrie că a fost faţă la acestă întrunire un aşa mare număr de persone în cât au trebuit să stea în curtea şcoleî, nefiind destul de încăpâtore sala.
Urăm succes acestei nobile întreprinderi!
www.dacaromamca.ro
ALBINA
745
Grădinile de legume la sate
acă în adevăr la sate se simte lipsa grădinilor de pomi roditori — cu deosebire la cea maî mare parte din cele de câmpie (1),—apoi de sigur cu mult maî mult se simte lipsa «grădinilor de legumi.»
Este constatat că o indiferenţă totală domnesce pretutindeni faţă de aceste atât de importante culturi. De ce? lucrul este greu de explicat... Cred însă că, dacă ţăranul nostru şi-ar da socotelă de cât folos ar fi când cu puţină os-tenelă ar curăţă aşâ ţlisele «grădini» ale satelor de «mărăcini» şi «ele tot felul de buruenî», de sigur că atunci lucrul s’ar petrece cu totul alt-fel. Aceste urâciose şi vătămătore plante cresc şi se hrănesc din pămîntul care trebue să aibă altă menire — să hrănescă cu totul alte plante din care cultivatorul să potă trage folos. în locul lor trebue să cultive «legume» de care simte (Jilnic necesitate.
Par, ţăranul nostru nu a ajuns pînă acum să-şî cunoscă pe deplin necesităţile şi modul cum şi le-ar pute preîntâmpina şi din nefericire, nici nu s’au găsit destui omeni capabili cari să i le arate, cari să-l îndrumeze pe calea cea bună; căci nu sînt suficiente vorbele, ci e nevoie de fapte.
Când în sat nu se găsesce nici un grădinar şi tîrgul este prea departe — este forte natural ca ţăranul să asvîrle bani munciţi cu atâta trudă, pe legume, pe cari cu puţină bună-voinţă le-ar pute produce în locul mărăcinilor în grădina sa.
Maî cu semă tomna, când fie-care om simte necesitatea de a se aprovisionâ cu ceva cepă, usturoii!, murături, varză, etc., pentru vremea îerneî, ve^î pe fie-care sătean an de an, vîn<,lendu-şî grâul orî porumbul pe preţuri de rîs, spre a pute da 1
(1) Ve<Jî ^Salcâmii la sate? publicat în Albina,» No. IC, an. II.
www.dacoromamca.ro
746
ALBINA
20—30 franc! şi mal mult pe aceste legume, văî-tându-se în urmă că este sărac şi nu pote face faţă cheltuielilor grele ce necesiteză traiul.
înţeleg ca orăşanul să cumpere tote acestea, pentru că nici n’are unde, nici nu este meseria lui a şi le produce, dar nu înţeleg de loc şi este prea rău ca tu ţăran cultivator să laş! pămîntul teii ne muncit şi să da! ast-fel ocasie streinilor, să te exploateze în ţara ta, pe pămîntul tău.
înceapă ţărani! să-şî cureţe grădinile, să-şî sape bine locul, să-şî cultive pe el tot felul de legume necesare case!; şi în scurt timp nu vor maî a-lergă să-şî cumpere pomele şi legumele atât de necesare traiului, ci fie-care avendu-şî în grădina sa tot ce-î trebue, va întrebuinţa alt-fel bani! — aco-perindu-şî multiplele şi variatele necesităţi—în loc de a îmbogăţi pe Şerb! şi Bulgar!.
Ion C. Marinescu.
CANTINELE ŞCOLARE
In ţliua de 10 Ianuarie 1899, inteligentul şi neobositul revisor al jud. Dolj, G. Cherciu, a luat laudabila iniţiativă de a convocă pe învăţătorii din judeţul domniei-sale, spre a luă măsurile cuvenite pentru înfiinţarea cantinelor şcolare. Aii răspuns un mare număr de învăţători. Primul care s’a încercat să facă paşii necesari pentru o asemenea salutară întreprindere, a fost d-1 Marin P. Virvescu. D-sa în diua de 24 Ianuarie, fără nici un concurs din partea administraţiei aflate în acestă comună, a dat un bal în comuna Basca şi a reuşit a încasă suma de lei 215,50, din care scăpând cheltuelile făcute în sumă de lei 25,50, rămâne suma neto de lei 190 în beneficiul cantinelor şcolare.
S’a înfiinţat cantina, avend următorul comitet de administraţie:
Marin P. Virvescu, preşedinte. N. Grcblescu, vice-preşedinte. Constantin Marinescu, casier. IoniţA MiMilescu şi (	. .
Marin Marinescu I 1
www.dacaromanica.ro
ALBINA
747
„LA HORA UNIRir
— Poveste —
ntr’uii sat, se pripăşise de unde pînă unde, un Evreii ^ fără nici un căpătâiu. Evreul avea o casă de copii şi eră sărac lipit pămîntuluî.
Când a intrat în sat, nu avea de cât puţine perne şi numeroşi păduchi de lemn. Ba, uitasem să spun, mai avea nisce perciuni, cât tote tjilele de mari. După ce se aşecjă Evreul, se apucă de mici cumpărări şi desfaceri, cu puţini bani împrumutaţi de la nisce conaţionali de ai sei. Nu trecu mai mult de cât o lună şi se căpătui binişor, avend acum capi-tălaşul seu.
Şi cum eră să nu-î mărgă bine Evreului, când ţăranii şi ţărancele îi aduceau la picioro, pe preţuri de rîs, când pânzeturi şi levicere, când miere, ceră sau mătase şi cele mai de multe ori păsări, unt, ouă, legume şi producte? Tot ce eră rău mâncau ţăranii, şi tot ce eră bun aduceau Evreului. Casa Evreului eră acum plină şi împodobită cu ţesături de tot soiul, iar pe paturile ţăranilor nu se află de cât sărmana rogojină. Ţărancele alegeau untul şi Evreul îl mâncâ, ţăranii munciau proprietarului şi banii tot Evreul îi luă.
Instărindu-se Evreul, îşi deschise o cârciumă avend şi mărunţişuri. Ii mergea acum de minune, căci avend băutură, beţivi erau destui, atât bărbaţi, cât şi femei. La aceştia eră, acum, nădejdea Evreului şi pe drept cuvînt, căci când unuia îi ardea gâtul, făina din sită o luă şi o aducea la crâşmă. Femeile cărau din case, fără scirea bărbaţilor, iar bărbaţii luau pe muncă şi beau fără scirea femeilor, şi unii şi alţii luptau spre ruina lor şi spre rădicarea veneticului de Evreu. Evreul vindea ţăranilor cu cjece preţuri şi cu tot atâtea măsuri, iar ţăranii vindeau Evreului fără nici un preţ, fără nici o măsură şi fără nici o socotelă.
Trăgea mari foldse Jidanul, căci mai toţi ţăranii erau proşti, fără carte, unii beţivi, iar el mai viclean ca vulpea şi mai lacom ca lupul. Ajunsese acest străin să fie cel mai cu stare din sat, iar ţăranii mai toţi săraci — sărăciţi de prostia lor şi şiretenia Jidanului. Cea mai mare parte dintre săteni erau
www.dacaromanica.ro
748
ALBINA
datori prăpădiţi Evreului, şi acestă datorie făcută mai mult pe rachiul cu vitriol şi pe încărcările la socotelă făcute de .Jidan, pe când muşteriii săi nu sciau pe ce lume se găsesc.
Peste câţî-vâ ani, unii dintre bătrânii chibzuiţi ai satului pricepând prăpastia către care merge majoritatea fraţilor lor, au chemat la sfătuire pe toţi şi înţelegând cu toţii pericolul, au hotărît, ca punând mână de la mână să deschidă o prăvălie care să le procure cele necesare. Acestă prăvălie a sătenilor e condusă chiar de săteni, schimbându-se cu rîndul, din doi în doi ani. Aci obiectele de consumaţie sînt vîndute cu preţuri mici, în cât numai cheltuelele să iasă.
La fie-care lună, fruntaşii satului, fac controlul prăvăliei, cerând socotelă conducătorului.
La acestă prăvălie nu se vinde pe credit sau amanet, de asemenea nimeni nu p6te cumpără nimic de aiurea de cât de aci.
Mergând ast-fel treburile, sătenii începură a prinde la putere, iar şarlatanul de Evreu fu nevoit a-şî luă tălpăşiţa. Aveau mari foldse sătenii acum, căci, fără a mai face drumuri la oraş, aveau tote lucrurile trebuitdre bune şi ieftine.
Pe lingă aceste înlesniri, sătenii mai aveau un mic profit, cu care, în fie-care serbătore plăteau lăutarii, făcând horă.
Când plecau sătenii la horă, vorba lor obişnuită eră: «Hai-dem la hora unirii!»
N.	Gădeiu.
Inveţător, Tutova.
0 SERBARE LA OBÂRŞIA
In salonele şcoleî din comuna Obârşia, jud. Romanaţî, în ţliua de 14 Februarie 1899, s’a făcut o mare serbare şcolară, dată în folosul cantinei acestei şcole, încasându-se suma de lei 260.
Din întîmplare, aflându-se în comună şi d-nul Const. Nanu, administratorul financiar de Romanaţî, a bine-voit a contribui în folosul acestei cantine cu suma de lei 20, pentru care în numele şcoleî, aducem căldurose mulţumiri tuturor donatorilor.
Gr. Oprea Busenescu.
Invăţ.-diriginte.
Mihail Florescu.
învăţător.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
749
înfiinţări de ateliere
— JVIijloe praetie —
m pute să avem prin tdte capitalele de judeţe şi chiar prin tîrguşdre fel de fel de meserii şi fără să avem anumite şcoli de meserii şi pentru întreţinerea cărora n’ar trebui 30 şi nici 20 mii de lei, cât ar necesita întreţinerea unei anumite şcoli de meserie, ci fie-care fel de meşteşug svar pute întreţine, fie de stat, judeţ ori comună, cu cel mult 2—3.000 lei anual şi iată cum: să se introducă ateliere de meserii pe lîngă fie-care şcdlă primară de băeţi. Luând d. e. un oraş, care are trei şcoli primare, la una din şcoli s’ar pută introduce împletitura, începând de la împletitura cu papură, trestie, mlajă, etc. din cari se fac lucruri frumdse, folositdre şi eftine în acelaş timp, căci materialul n’ar costă multe parale; apoi împletitura cu pae din care s’ar pute face pălării model pentru şcolari, împletitura cu sîrmă, cânepă, ş. a. La altă şcdlă s’ar pute introduce car-tonajul, facerea de genţi pentru şcolari, o legătorie de cărţi scolastice, facerea a fel de fel de obiecte de carton, etc. In fine la altă şcdlă s’ar pute introduce o cismărie model, de unde să-şi procure încălţăminte copiii de şcdlă, după cum se practică şi în armată.
Aceste trei feluri de meşteşuguri, la un loc, ar formă o şcdlă de meserie, căci după cum într’o şcdlă de meserie nu pot fi mai mult de cât trei ori patru feluri de meşteşuguri, tot aşâ atelierele alipite pe lîngă trei şcoli primare ar formă o adevărată şcdlă de meserii.
Acele trei feluri de meşteşug s’ar pută întreţine anual cu suma derisorie de opt mii de lei, din care bani s’ar plăti maestrul una sută lei lunar, ceea ce face 3.600 lei, plata anuală a celor trei maeştri; să se mai dea fie-căreî şcdle pentru material, după trebuinţă, d. e. 800 lei pe an şcdleî în care va fi introdusă împletitura, 1.600 lei şcdleî în care va fi introdus cartonajul şi 2.000 lei şcdleî în care va fi introdusă cismăria, în total, la cele trei şcoli, s’ar da anual 4.400 lei pentru material şi cu 3.600 lei, plata anuală a celor trei maeştri, fac opt mii de lei.
Când copilul începe să înveţe carte atunci să se deprindă şi la meşteşug. Un copil de la 7 ani, vîrsta lui de şcdlă, de-printjendu-se la meşteşug, va prinde gust, tragere de inimă şi dragoste pentru meşteşug mai mult ca un absolvent de şcdlă primară, căruia la vîrsta lui de 11 ori 12 ani, îi este ruşine să începă a învăţă meşteşug. Acesta e unul din de fectele Românului şi pdte al omenirii întregi; cu cât copilul este mai mare, cu atât nu învaţă nici carte, nu se deprinde
www.dacoromanica.ro
760
ALBINA
nici la meşteşug. Chiar dintre absolvenţii şcolilor de meserii, fiind-că de mici nu le-au fost sădit gustul pentru meşteşug, unii după ce termină şcdla nu mai aii tragere de inimă pentru meşteşugul ce au învăţat, ci caută a ocupa slujbe.
Un rău mare este că se acordă fnncţiunî absolvenţilor şcălelor de meserii. De cât să li se dea slujbe, mai bine să se încurajeze industriaşii români, prin înlesniri de capitaluri, cumpărări de unelte, etc. asigurând existenţa (jilnică familiilor lor în cas de nenorociri, cas de mărte, ş. a.
Numai în modul acesta am pută să îndrumăm copiii noştri către meserii.
Când îi vom deprinde de mici la meşteşug, vom sădi în-tr’înşiî de mici gustul pentru meserii, aşâ că făcendu-se mari să aibă dragoste şi tragere de inimă pentru meşteşug, iar nu să fugă, nu să le fie ruşine a învăţă meserii, după cum fac astăzi absolvenţii de şcoli primare.
Numai cu modul acesta şcolile primare vor da folăse reale, îndrumând copiii către meserii şi cel care de mic prinde gust pentru meşteşug, mai cu plăcere va intra într’o şcdlă do meserii, ca să se perfecţioneze, de cât într’un gimnasiu ori liceu. Cu ast-fel de organisare şcolile, vor produce dmeni folositori, ămeni de trăbă şi muncitori, productivi, iar nu lefegii, nu proletari, nu omeni stricaţi.
Numai aşâ şi numai atunci vom scăpă ţara de străinismul ce-a inundat-o şi-o inundă, căci când locuitorii unei ţâri vor fi în majoritate meşteşugari, nu-î mai dă mâna străinului să intre acolo, ba şi cei cari sunt vor căută să fugă din acea ţară. Concurenţa este arma cu care se pot alungă străinii dintr’o ţară, iar nu persecuţiunile, nu violenţele, nici crwji-mile, mijldce barbare, nedemne de omul cult, cari umilesc şi înjosesc ţara ce le tolereză, oţelind şi îndîrjind la luptă pe cei asupriţi
N. Bibiri.
Institutor, Bacău.
EXEMPhE VREDNICE DE IMITAT
D-nii SI. Agape, Ştefan Zaharia, Gli. Cliiscop, D. Agape, Vasile Nichifor şi Gli. Gligoraş, au biue-voit a dărui bisericii din cătunul Covasna, comuna Cozia, judeţul Fălciu, mai multe obiecte preţiose: cărţi, sfeşnice, cruci, candele, etc.
Parohia bisericii le aduce mulţumiri.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
751
O avere a Sătenilor noştri remasă în părăsire
e scie cât de darnică a fost Natura cu pă-mîntul locuit de nemul românesc. Vegeta-ţiune mai bogată, mai variată şi maî abon-dentă, vei găsi d6r numai în valea Eu-fratnluî.
Cu tăte acestea dmeniî noştri se intere-seză atât de puţin, de-a scdte folos pentru eî şi pentru ţară din avera ce Natura le-a pus şi le pune, an cu an, la disposiţie, cu profusiune de mamă bună, în regnul vegetal.
Cantităţi colosale de erburî, flori, frunze, rădăcini, coji şi seminţe necesare în uzul farmaceutic, produce pâmîntul ţării ndstre cu profusiune şi cu tote acestea, sîntem tributari constanţi ai streinătăţii, mai ales Germaniei, pentru a-î cumpăra acele lucruri ce produce pămîntul şi clima nbstră mult mai bun şi maî aromatice şi, în consecinţă mal corespuncjetăre cerinţei.
Cu tăte acestea, nu este posibil de avut nimic din bunul nostru pămînt, căci s’a ignorat şi se ignoreză încă, de-a lumina şi a interese masa mare a populaţiunii de la ţară, asupra foldselor ce ar pute scdte ocupându-se cu recoltarea sistematică a tutulor plantelor ce cresc la noi, necesare uzului farmaceutic.
Cred că nimeni mai uşor ca corpul învăţătoresc de la sate nu pdte îndeplini mai bine misiunea, de a scdte elementele noi din ignoranţa celor vechi şi a călăuzi la muncă fruinăsă, distractivă atât pentru lucrător cât şi pentru învăţător, şi de folos incalculabil atât pentru popor cât şi pentru ţară.
Pentru ca instruirea şcolarilor în acăstă ocupaţii!no fru-m6să, să pdtă fi începută, trebuie ca învăţătorii sătesci să aducă concursul lor, făcend cu şcolarii, escursiunî de bota-nisare, căci învăţătorii noştri sătesci, sciu ce sînt aceste plante.
Să le numărăm aci pe cele importante şi cari se găsesc lesne: muşeţelul, fldrea de teiu, de soc, de nalbă, de lumînărică, de păpădie, de molotru, de sulfină, de livănţicâ, de melisă, de cdda şoricelului şi de sunătore. Alături cu florile sînt frunzele de nalbă, de izmă creţă şi izmă piperată, ce cresce prin locurile umede.
Sînt apoi şi rădăcini bune pentru farmacie: de mătrăgună, de cicdre, de nalbă, de bozii. Sînt în fine fructele de bozie, de soc, de măcişi, de cdrne şi de mure. Bune sînt şi cojile de nuci.
Tăte aceste adunate <Ji de la timpul său, uscate cu îngrijire la umbră, culese tot-d’a-una pe timp uscat, nici decum pe rouă, sau pe plăie, pot constitui un venit forte frumos.
www.dacaromamca.ro
752
ALBINA
ţărănime!, iar ţăreî un beneficiu important, prin comerţul de export ce s’ar realisa, maî cu şemă cu flori de teî, de soc, foi de nalbă şi melisa, care în Dobrogea şi Moldova este forte răspândită şi de un parfum, cum nu e nicăeri în Europa.
Domnilor învăţători de la ţară I Esaminaţî bine câmpurile, livecjile şi pădurile din prejurul comunelor d-v6stre şi puneţi şcolarii la lucru, în interesul sciinţel botanice şi fiţi siguri că nu veţi pierde cu acele 2 ore de timp consacrate binelui comun, ci veţi câştiga recunoscinţă generală pentru fapta nobilă ce aţi realisat.
Aştept cu încredere ca cu începerea verii anului curent d-nil învăţători să să puc pe lucru în sensul indicat, iar eventual, pentru ori ce lămuriri şi pentru vîn4area plantelor gata, uscate şi bune de a fi puse în comerţ, stau cu plăcere la disposiţiunea d-lor învăţători, prin mijlocirea valordseî reviste «Albina».
I). V. Păcăţianu.
Droglilst, Bucuroscl.
Un drum al mântuirii
ii.
Am vorbit în No. trecut despre societatea cooperativă din Besdead şi am îndemnat pe săteni să încerce şi aiurea a formă asemenea societăţi. Ca să fie un fel de îndrumare spre acesta, dăm astăzi principalele articole din statutele societăţii din Bez-dead care se chiamă Malu-de-Răsună:
Art. 1. Se înfiinţeză în comuna Besdedu, din plaiul Ialomiţa, judeţul Dâmboviţa’ o societate economică, sub numele de Malu-de-Resună.
Art. 2. Durata societăţii şi numărul membrilor eî sînt nelimitate, însă lichidaţiunea se va face din cinci în cinci ani, calcu-lându-se de la data presentelor statute.
Art. 3. Scopul societăţii este:
a)	a încuraja comerciul şi industria Română, făcute pe căi oneste şi laboriose;
b)	a împrumuta pe societari şi pe particulari în cas de trebuinţă şi
c)	a capitalisa spre fructificare economiile depuse de membrii seî.
Art. 4. Mijlocele pentru atingerea scopului sînt:
a)	cotisaţiunile lunare ale membrilor;
b)	taxele de înscriere şi
c)	beneficiile resultate din împrumuturi.
Art. 5. Membri societăţii sînt toţi aceia cari vor sub scrie pre-sentatele statute la votarea lor şi în urmă cel cari vor fi admişi
www.dacoromanica.ro
AL Ii IX A
753
de majoritatea consiliului de administraţie în basa unei cereri înscris.
Art. 6. Numai Românii, fără deosebire de sex, etate şi condi-ţiuni sociale, pot face parte din acestă societate.
Art. 8. Capitalul societăţii se formeză din cotisaţiunile lunare ale membrilor şi din taxele de înscriere.
Art. 9. Cotisaţia lunară va fi pentru fie-care membru de cel puţin un leu.
Ea se depune pe fie-care lună, sau pe trimestru, semestru, pe anul întreg, sau pe întregul period de lichidaţiune.
Membrii societăţii, cari au luat parte la votarea statutelor, vor mai vărsă în casa societăţii, osebit de misele lunare, şi sume mai mari de la 100 lei în sus, pentru ca societatea să potă începe îndată a funcţiona.
Art. 10. Taxa de înscriere, care se va plăti de membru la intrarea în societate, odată pentru tot-d’a-una se fixeză la cifra de doi lei.
Art. 11. Fondul de reservă, osebit din restul de la taxele de înscriere, se va mai alimenta din procentul membrilor retraşi, exluşi din procentul capitalurilor transmise pe nume streine, din 1 la sută de la membrii activi şi din alte beneficii.
Acest fond se va inlrebuinţa în interesul societăţii, după cum va găsi cu cale adunarea generală.
Art. 12. Fie-care societar este obligat a şi achita misa sa de la 30 ale fie-cărei luni.
In cas contrariu, se va amendă cu 50 bani, cari se vor trece tot la fondul de reservă.
Art. 13. Societarii vor primi la depunerea miselor, cum şi la a taxei de înscriere, o recipisă subscrisă de casier şi învestită cu sigiliul societăţii, care va fi tăiată din registru cu matcă şi numerotată după ordinea emisiunii.
Chitanţele manuscrise nu sînt valabile.
Art. 14. Societarii, la finele fie-cărui an, vor primi câte un bon echivalent cu suma totală a recipiselor, care va fi tăiat dintr’un registru cu matcă, numerotat şi sub-scris de preşedinte, de casier şi de secretar, învestit fiind şi cu sigiliul societăţii.
Procentele, cuvenite la depunerile dintr’un an, se vor adăogâ la capital.
Art. 15. Titlurile capitalului aflat în societate, se pot transmite în posesiunea altor persone, cari vor întruni condiţiunile de sub art. 5 şi 6, avend visa titularului şi a preşedintelui societăţii.
In acest cas, cum şi când societarul se va retrage din societate sau va fi esclus conform art. 7, sau când se va faci restituirea capitalului în primirea moştenitorilor societarilor, dacă aceştia nu voesc a rămânea ca societari în numele moştenitorului, procentele cuvenite pe un an rămân în folosul societăţii.
Art. 16. Administraţia societăţii este autorisată a face, pentru fructificarea capitalului societăţii, împrumut societarilor cu interes de 10 la sută pe an; iar particularilor cu interes de 12 la sută pe an, în următorele condiţiuni:
a)	societarilor pe garanţia lor proprie pînă la concurenţa a două din trei părţi din suma ce posedă în casa societăţii;
b)	particularilor cu obligaţiuni la ordine, garantate de unul sau mai mulţi societari ţinuţi solidaricesce şi
«Albina II»
4 8
www.dacoromamca.ro
754
ALBINA
c)	pe amanete de efecte de valore, garantate de statul român, pînă la 3 sferturi din valorea lor.
Art. 17. Titlurile societarilor împrumutaţi sau ale garanţiilor vor rămânea în deposit la casier.
Cererile de împrumut vor fi făcute în scris, adresându-se numai preşedintelui consiliului de administraţie, care le va resolva împreună cu consiliul cel mult în trei dile.
Termenul împrumutului va fi maximum pînă la şase luni, reî-noindu-se creianţa de la acest termen.
Art. 18. Societatea va ave bugetul seu anume pentru venituri şi cheltueli.
Art. 20. Administraţia societăţii este încredinţată unui consiliu, ales în fie-care an în sărbătorile Paşteluî, compus din dece per-sone: un preşedinte, un secretar, un casier şi şapte membri.
Art. 23. Consiliul va cerceta starea casei la finele fie-cărei luni, situaţiunea trimestrială, precum şi bilanţul comptabilităţeî anuale şi va face raportul seu către adunarea generală.
Art. 25. Consiliul execută decisiunile societăţii şi reguleză tote atribuţiunile ce-i sînt conferite prin statute.
Art. 26. Preşedintele consiliului e şi preşedintele societăţii.
El convocă ordinar şi extra-ordinar societatea şi consiliul ei, corespunde în numele acestora, ţine ordinea în şedinţe, primesce şi avisăză împreună cu consiliul asupra cererilor de împrumut.
El emite mandatele, sub-scrise de dînsul şi contra-semuate de secretar.
Art. 27. Secretarul redacteză prescriptele verbale ale societăţii şi ale consiliului, contra-seinneză ori-ce hârtie ar eşî din societate şi conservă dosarul ei.
Art. 28. Casierul încaseză misele şi taxele de înscriere tuturor societarilor.
El este responsabil de titlurile lăsate în păstrarea sa, precum şi de sumele încasate, neputând întrebuinţa, sub nici un motiv, nici un bon sau efect de valore, în profitul seu particular.
El ţine casa şi închee bilanţul trimestrial şi anual, făcend şi raportul către consiliu şi în fine îndeplinesce tote lucrările ce se ating de comtabilitate.
Pînă ce casa nu va ave de la 2.000 lei în sus capital, nu se va cere nici o garanţie casierului.
Art. 29. Adunarea generală se compune din toţi membrii înscrişi cât sînt în curent cu plata miselor.
Art. 30. Adunarea generală se întrunesce de drept de două ori pe an.
Art. 31. Adunarea se va considera constituită când vor fi întruniţi jumătate, plus unul din numărul membrilor săi; în eas contrariu se amână pentru viitorea Duminecă şi se ţine şedinţa cu ori-câţi membrii vor li presenţi.
Art. 32. Adunarea generală, în prima sa întrunire se va ocupa:
a)	cu alegerea consiliului de administraţie;
b)	cu votarea bugetului anual şi
c)	cu verificarea raportului consiliului de administraţie.
Art. 33. Adunarea generală în cele-l-alte întruniri se va ocupă :
a)	cu verificarea compturilor semestriale şi
b)	cu orî-ce propuneri venite din partea consiliului sau a ţleco membrii, în interesul societăţeî.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
755
Art. 34. Alegerea consiliului şi a comisiunilor pentru controlarea mersului societăţel se face prin scrutin secret, cu majoritate absolută de voturi exprese şi sînt obligatorii şi pentru membrii absenţi.
Art. 39. Societatea pote funcţiona cu un număr de 20 societari şi cu un capital de la 1.500 lei în sus.
Art. 41. Societatea pote primi în deposit economiile agricultorilor şi industriaşilor agricoli, cu procent de 5 la sută pe an.
Aceste sume nu vor pute fi productive de interes de cât de la 2 luni după depunere.
O CONFERINŢĂ PREOŢESCĂ
v. | n judeţul Mehedinţi există o societate a clerului local, care
portă frumosul nume de «Progresul.» înfiinţarea societăţii se datoresce iniţiativei decedatului întru fericire, Episcop al Olteniei, Prea Sfinţitul Ghenadie, şi apoi Păr. Dimitrie Goliciu, licenţiat in teologie şi profesor titular de religiune la liceul din Severin, care s’a hirotonisit preot şi a fost numit protoereu.
Pătruns de dorinţa de a îmbunătăţi sorta cântăreţilor, a hotărât înfiinţarea şi întreţinerea unei şcole de cântăreţi bisericesc!, la reşedinţă judeţului, prin cotisaţii bene-vole din partea clerului local.
Ea are de scop învăţarea artei acestei musicî, a tipicului bisericesc, a citirei clare etc. Elevii ei se recruteză dintre absolvenţii şcolelor primare rurale şi chiar urbane; ast-fel ca fie-care parohie să-şi potă găsi cu înlesnire cântăreţii săi.
Ast-fel s’ă pus basele societăţii şi şcolei de cântăreţi. Statutele ei fiind aprobate de Prea Sfinţitul de atunci episcopul Gliemi-nadie, au intrat în vigore şi formeză călăuza membrilor socie-tăţei.
Rodele, ce a dat acestă şcolă, sînt recunoscute de întreg judeţul şi chiar de judeţele limitrofe.
scurt, istoricul acestei societăţi.
Decembre 1898, societatea acesta a ţinut adunare
in
29
Acesta
La 28 şi generală.
Adunarea s’a deschis sub preşedinţia sfinţiei sale Părintele protoereu D. Goliciu. Acesta, printr’un discurs magistral, a felicitat pe preoţi pentru esactitatea cu care îşi fac întrunirile lor pastorale.
A arătat folosele obolului depus «spre a nu rugini, ci spre a produce» la şcola de cântăreţi bisericesc!, la bibliotecă de ase-
menea.
A arătat mulţumirea sufletescă ce simte când găsesce la serviciul bisericesc, prin aprope întreg judeţul, voci armoniose, citire clară şi deprindere în cunoscinţa regulelor de ritual, etc. A comparat faptele piose şi morale de adi şi cele din trecut, pînă în cele mai depărtate timpuri istorice, şi cu multă amărăciune a fost nevoit să constate că iubirea de biserică a<JÎ, din partea cuvioşilor, este spre decadenţă! De abia ici, colea, se mai vede
www.dacoramanica.ro
756
ALBINA
ridicându-se câte o bisericuţă după o casnă de ţlecT de anî, şi acesta e lăsată sau fără curte, sau fără cărţi noi de ritual, pentru cari trebue iar pantahuze, iar stăruinţe.
Dar arii, de ce nu se imiteză—de către particulari cu dare de mână—strălucitele clădiri de biserici şi şcole, ce se ridică de Maiestatea Sa, prea iubitul nostru Rege, pe Domeniul coronei?!
Ore, nu acelaşi sânge strămoşesc ne plămădesce fiinţa nostră?! Atunci unde ne sînt faptele V !...
Veşlend lipsa de întreprindere a altoirei pomilor de către săteni, a sfătuit pe preoţi să împodobescă curţile bisericilor cu ast-fel de plantaţiunî, cari pote vor fi un stimulent şi pentru săteni. I-a îndemnat, la predică, fie Chiar cât de restrânsă la început ; le-a recomandat combaterea viţiuluî alcoolic, dându-se ei înşişi exemplu prin abţinere.
Aplause sgomotose şi prelungite au acoperit dearîndul acest discurs.
A vorbit apoi d-1 P. Garboviceanu, deputat al colegiul III de Mehedinţi şi d-1 D. Bungeţianu, revisorul şcolar.
Membrii conferenţeî aii felicitat apoi telegrafic, prin biuroul lor, pe prea sfinţia sa părintele episcop, D. D. Atanasie supunând deosebitul respect ce-î datoreză şi multa iubire ce-î păs-treză, sub a cărui înaltă păstorie biserica Olteniei este cea mai fericită, având de conducător pe una dintre cele mai mari capacităţi teologice şi oratorice, urându-i mulţi anî fericiţi!
S’a făcut apoi o adresă de mulţumire d-luî prefect, M. Ghel-megeanu, care s’a înmânat de o delegaţiune de Preoţi, mulţu-mindu-i de frumosele sentimente şi de marele sprijin ce dă bisericilor din judeţ şi şcolei de cântăreţi.
Au urmat după aceea şi alte disertaţiuni pastorale ţinute de membrii societari; s’a votat budgetul şcolei pentru viitorul an 1899, şi aşa după două dile de o ocupaţiune seriosă, s’a închis acâstă frumosă conferinţă, lăsând cea mai plăcută impresiune celor ce au bine-voit a asista la dînsa.
Cu acestă ocasiune se aduc mulţumiri căldurose d-luî director al liceului, Teodor D. Costescu, care în tot-d’a-una plin de bună-voinţă a pus la disposiţiunea conferinţei preoţescî una dintre cele mai spaţiose săli ale’ liceului.
Mântuitorul lumei a clis: «Că tot ce se face în ascuns, să iasă la luminăm; aşâ a făcut şi sub-scrisul, publicând în resumat cele ce preced.
Pr. C. Bungeţianu.
Pentru Copiii Săraci
In comuna Miclăuşenî, jud. Roman, s’a dat în sera dileî de 6 Februarie, o serbare pentru ajutorul copiilor săraci. S’a adunat suma de 450 lei. A fost de faţă d-1 revisor şcolar, D. Dafinescu, şi un mare număr de preoţi, învăţători, negustori, etc.
www.dacoromanica.ro
Port din Zarand (Transilvania.)
www.dacoramamca.ro
758
AI. BINA
OXIGENUL
f»erul care ne înconjoră de pretutindeni e alcă-ţjpfe tuit din maî multe nemuri de gazurî. E un Ir amestec de materii. Dar dintre tote aceste gazurî numai unul e de folos sănătăţii omului, acela pe care îl numesc învăţaţii oxigen. Pe acesta îl tragem noi în plămâni.
Oxigenul e hrana focului. într’un loc unde-vâ pote să lipsescă oxigenul din aer: într’acel loc nu arde nici focul, nici luminarea, nici nimic, căci numai oxigenul e pricina focului. Noi suflăm în foc ca s’adunăm oxigen, şi cu cât aducem prin mişcarea aerului mai mult oxigen, cu atât focul arde maî bine. Prin pescerî adîncî se stinge luminarea pe care o ţii Î11 mână: pricina e că în pescerî lipsesce oxigenul, şi flacăra n’are hrană. Când pul ventuse, luminarea arde câtă vreme e oxigen în pahar, cu cât se împuţinăză oxigenul, cu atâta lumina slă-besce, flacăra vrend să trăiască suge oxigenul ce se găsesce prin porii pîeliî—de aceea se umflă şi se înroşesce pielea—iar când nu maî e oxigen de loc, luminarea se stinge.
Dacă într’o odaîe bine închisă, ca să nu pătrundă aerul de-afară, veî aprinde maî multe luminări, ele vor arde pînă vor mistui tot oxigenul din odaîe, la urmă se vor stinge tote. Daca în odaia aceea ar sta un om, el ar simţi că încet-încat i se taie suflarea, nu maî are ce răsuflă, şi ar muri de-odată, dar de odată, cu stinsul luminărilor.
I)-vostră sciţi toţî că orî-ce foc acoperit, orî-ce flacără acoperită se stinge. De ce? Aţî oprit hrana focului, oxigenul.
Acum, daca focul nu pote trăi fără oxigen, iar noî, ca să trăim, trebue să tragem în plămânî oxigen, se vede că şi în corpul omului e un fel de foc care are nevoie de hrană. Şi aşâ şi e.
in corpul omuluî e o ardere necontenită a oxigenului. Tote în lume trăesc prin foc şi prin apă:
www.dacoramanica.ro
ALBINA
759
acestea sînt isvorul vieţii. Aerul e numai hrană a focului, iar pământul hrană a apei.
Sângele e hrana corpului, mâncarea ce-o mâncăm se face sânge şi apoi se duce prin corp şi hră-nesce muşchii, nervii şi osele, întocmai cum apa din pămînt se sue într’o plantă şi î hrănesce rădăcinile şi trunchiul şi frunzele. Aerul ce-1 respirăm să face şi el sânge.
Din inimă sângele alergă prin tot corpul, şi când pornesce e roşu şi aprins, dar în cale tot lăsând din puterea şi din focul luî prin muşchi şi prin ose şi prin nervi, el slăbesce, se descarcă de oxigen adică de hrană,căci o lasă pe cale—şi când ajunge în vîrful degetelor de la piciore ori de la mâini, el e slăbit cu totul şi se întorce îndărăt la inimă. Dar acum se întorce alb, fără putere, fără foc, fără hrană, serbed. Dar îndată ce ajunge la plămâni, dă de oxigen nou, adus prin respiraţie: el iarăşi se aprinde, se înroşesce, şi iarăşi plecă plin de foc prin corp. Şi tot aşa, dă sângele rotă prin corp.
El arde, cum arde lemnul ori luminarea. Dacă nu-î dai oxigen, se stinge, şi omul more. Dacă îţi ţii răsuflarea multă vreme, simţi că inima bate tot mai rar, tot mai slab, adică sângele, care s’a întors la plămâni după hrană, nu o găsesce, şi plecă prin corp fără hrană, dar plecă obosit, încet şi fără putere, plecă tot mai rar tot mai încet, iar la urmă stă pe loc S’a recit, căci îi lipsesce focul. Omul sugrumat, more din lipsa oxigenului în plămâni; cel ce se înăbuşă tot aşa. Mangalul face un gaz care alungă oxigenul. Cine stă într’o odaie cu gaz de mangal, n’are oxigen de răsuflat, şi more.
Am dis că sângele arde întocmai ca lemnul. Bine, dar lemnul se mistue, piere; luminarea se mistue. Ce e cu sângele?
Tot aşa. Şi el se mistue. Arde pînă ce nu rămâne din el de cât cenuşă.
Mâncarea se face în intestine sânge, iar acest sânge nou primesce pe cel vecinii şi mistuit. Astfel precum punem lemne pe foc ca să ţinem focul, tot aşa primim sângele din corp printr’alt sânge.
www.dacaromaoica.ro
760
ALBINA
Nici un rost altul n’are mâncare nostră, de cât a-cesta de-a da hrană sângelui. Fomea nu e alt-cevâ do cât trebuinţa de a primeni sângele. Prin urmare nu stomacul cere de mâncare—căci el nu-î de cât maşina care pregătesce sângele, în unire cu alte organe, cu ficatul, intestinele, fierea, etc.,---ci însuşi sângele cere de mâncare. Dacă nu-i dai, el nu se pote primeni, arde mereu şi dă corpului puterea cât o mai are, o dă pînă la istovire, pînă să mis-tue tot. O fonie îndelungă aduce mortea, căci corpul cere hrană, sângele însă nu i-o pote da, căci nu o primesce nici el. Cjî-ce mor de fonie, nu mor graşi, adică vreu să <,lic că dacă pe un om forte gras 1-aî omorî cu fomea, el nu pote să-şi păstreze grăsimea, căci sângele mistue totul ce e hrănitor în corp, se mistue apoi pe sine însuşi, şi ast-fel corpul gras devine slab şi piere de slăbire; ce a mai remas, e numai cenuşă, ca dintr’un lemn.
Să recapitulăm lucrurile. Mâncarea se face sânge, care alergă prin corp şi-l hrănesce. Dar acest sânge e mort, precum e lemnul mort câtă vreme nu arde. Ca să se ducă prin corp, sângele trebue aprins, precum lemnul trebue aprins când vrem să ardă. Şi lemnul şi sângele ard, când le dăm oxigen Dând oxigen sângelui, prin plămâni, el se aprinde şi a-lergă prin corp. Dar şi lemnul şi sângele se mistue armând; ca să ţinem focul în ardere necontenită, îi dăm lemne mereu, sângelui îî dăm sânge nou făcut din mâncare.
Şi ast-fel viaţa nostră e o necontenită ardere, un foc neîntrerupt al sângelui. Tote se mişcă în cerc: răsuflăm, ca s’aprindem sângele, îl aprindem ca să potă duce mâncarea prin corp, şi mâncăm ca să primenim sângele.
Rolele pot pune pîedecă arderii sângelui. Dacă plămânii sînt bolnavi, ei ori nu pot da destul oxigen sângelui, ori îl strică ei înşişi prin puroîele lor E natural, că atunci corpul suferă din pricina sângelui stricat, şi de multe ori piere. Dacă stomacul e bolnav, el nu pote să prefacă mâncarea în sânge şi ast-fel sângele nu se pote primeni. Daca
www.dacaromamca.ro
inima e bolnavă, ea nu pote împinge sângele prin corp sau nu-1 pote trage îndărăt spre ea.
Bătrâneţele, chiar tară bole, pun piedică arderii sângelui. Inima e slăbită, stomacul slăbit, şi n’au putere destulă să-şî facă datoria.
Să ne întorcem iarăşi la oxigen. Cum am spus, el e un gaz care în amestec cu alte gazurî alcă-ţuesce aerul. Sînt nenumărate neamuri de gazurî. învăţaţii, cu unelte de ale lor, pot despărţi gazu-rile aşâ, că într’o sticlă închisă, bună oră, aii numai oxigen, într’alta alt-fel de gaz, şi aşâ mai departe.
Cele maî multe gazurî sînt primejdiose sănătăţii, unele chiar omoră pe om în câte-vâ secunde. Gazul pricinuit de arderea pucioseî îl seim toţî cât e de înecăcios.
Dintre tote gazurile, oxigenul e cel maî răspîn-dit în natură, şi de el sînt legate tote fenomenele carî se petrec neîntrerupt în viaţa plantelor şi a animalelor El e isvorul a totă suflarea, tot ce e viaţă pe lume e născută din oxigen. Fără el nu se pote viaţă. Maî mult: fără el nu există morte. El e pricina că putrezesc cadavrele şi plantele şi se descompun. Să vă închipuiţi că daeă n’ar fi oxigen, tote cadavrele tutiilor omenilor, tutulor animalelor de când e lumea ar fi întregi, nedescompuse, nemistuite! Ar fi plin pămîntul (le cadavre! N’ar încăpea în pămînt, căci n’ar fi atâta loc. Nu le-aî pute nicî arde, ca să scapî de ele, căci fără oxigen nu se pote foc.
Se înţelege, nu ne putem închipui lucrul acesta, căcî, fără oxigen nu pot exista cadavre, neexistând viaţă.
Ast-fel, precum nu ne putem închipui viaţă fără morte, tot aşâ nu ne putem închipui o morte fără să fie după ea o viaţă, căcî aceeaşî e pricina şi a vieţii şi a morţii pe lume, oxigenul. El schimbă mereu chipurile vieţii, le schimbă numai, noî însă ţlicem acestor schimbări neîntrerupte viaţă şi morte.
Oxigenul nu se vede în aer; chiar când e singur,
www.dacaromamca.ro
7fi2
ALBINA
prins într’o sticlă de omeni învăţaţi, e un gaz fără miros, fără colore, fără gust şi de 14 orî maî uşor de cât plumbul. Dacă îl răcescî grozav de tare şi-l strîngî atunci se schimbă într’un fel de fluid albastru.
Dar nu s’aii isprăvit încă minunile acestui gaz. Spusesem, că fără oxigen nu pote trăi nici o suflare vie. Aţi înţeles pote, că numai vietăţile, cari respiră aer, au nevoie de oxigen. Dar pesciîP Lasă, că şi pesciî respiră aer, dar chiar de ar trăi numai cu apă, ei 11'ar fii pe lume de n’ar fi oxigenul. Lucru simplu: fără oxigen nu pote să existe apă!
E mare lucrul acesta. Apa nu e alt-cevâ de cât o amestecătură de două gazurî, de oxigen şi de hidrogen. Orî-care om de sciinţă îţi pote face apă. Intr’o sticlă prinde oxigen, într’alta hidrogen. Te uiţi la sticle, sînt gole, după cum întrebuinţăm noi vorba. Intr’adevăr ele sînt pline de aer, pe care nu-1 veţli.i De odată omul mîeîi deschide dopul sticlelor şi lasă să curgă aerul din sticle într’altă sticlă. îndată ce s’au întîlnit aceste două gazurî, s’a mestecă şi fac apă. Fac apa aceea pe care o bem şi care e pretutindeni pe suprafaţă. într’aceeaşi apă
Producerea apel prin arderea hidrogenului.
pune acum unelte şi trage oxigenul din apă: ce se întâmplă? Ai despărţit oxigenul de hidrogen, apa dispare şi iarăşi ai într’o sticlă oxigen şi într’alta hidrogen.
Dacă aprindem hidrogenul, de pildă închis într’un
www.dacoromamca.ro
ALBINA
763
clopot de sticlă, prin împreunarea lui cu oxigenul se produce apă: din clopotul de sticlă încep să pice stropi de apă ca rouă. Şi acesta e o minune: din foc să faci apă.
Oxigenul e pricina ruginii: el are puterea să mistue, să ardă. Fierul care vine în atingere cu oxigenul prinde rugină şi se mistue aşa, că arde şi rămâne din el numai cenuşă de fier. Coclela vaselor de aramă e pricinuită de oxigen. Când tai un măr cu cuţitul, mărul se înegresce. Cine e pricina ? Tot oxigenul.
Noî tragem în plămâni oxigen, dar dăm afară alt gaz, numit carbogen. Acesta e născut din arderea oxigenului, şi e un gaz otrăvitor pentru orî-ce fiinţă vie; omoră chiar animalele, când e mult la un loc. Prin pivniţe, prin peşteri, prin trenuri, prin localuri unde stau mulţi omnenî se nasce mult carbogen. într’o odaie strimtă, unde au dormit mulţi omeni, carbogenul e în măsură mare, căci tot aerul respirat de ei e carbogen. Ceea ce (.licem că e aer greu într’o ast-fel de odae, e carbogen. El te înăbuşă.
în aer e forte mult carbogen. Plămânii noştri, se înţelege, aleg numai oxigenul, dar când siliţi să primescă şi carbogen, le merge rău. O mare minune e şi lucrul acesta, că plantele ajută omenilor să aibă aer curat: plantele trag pe lîngă oxigen mult carbogen din aer, şi-n schimb dau în aer mult oxigen. f)e aceea prin păduri ni se pare aerul aşa de curat: el, într’adevăr pote să nu fie curat, are însă mult oxigen. De aceea prin păduri respirăm mai uşor, ne simţim mai bine, căci sângele e mai aprins avend oxigen destul.
G. C.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
7(54
CĂTRE SĂTENI
Frate sătean,
^’a încheiat un an, de când apăru primul numer din revista ta «Albina». Citesc şi acum cu drag programul ei, program primit cu entusiasm de totă suflarea românescă. Sarcina ce şi-au luat-o conducătorii revistei tale este grea- dar acei omeni, cari s’au devotat cu trupul şi sufletul sfintei tale cause, au destulă înflăcărare şi dor de a lucra; şi de aceea toţi câţi am vădut gruparea lor am credut în reuşita scopului propus.
Dar cui s’au adresat, frate sătean, aceşti hotărîţî omeni? Nouă, învăţătorilor şi preoţilor, ca cei mai în stare de a-i întovărăşi în greua luptă ce şi-au luat. Am primit cu dragoste mare şi i-am fost ceî d’întâi, cari am răspuns apelului ce l’au adresat.
In timp de un an cu ce s’a ocupat «Albina», frate sătean? Cu tot ce te intereseză pe tine. Ţi-a descris în limba ta şi cu cuvinte pline de foc şi iubire, vitejiile nemului nostru, ţi-au arătat prin măestrite pene câtă muncă au arătat bărbaţii noştri, când a fos vorba de câştigarea drepturilor. Tot în colonele acestei reviste ţi s’au descris omenii mari ai ţăreî nostre, acele- mart figuri istorice, cari fie pe câmpul de luptă, fie prin pană şi cuvînt s’au trudit pentru înălţarea ta!
Frate sătean, beţia, boia vecului, a fost pusă în colonele revistei tale, şi descrisă cu atâtea dovedi, în cât dacă nu te vei lăsa de ea, negreşit vei muri. Dar învăţăturile ce ţi le-a dat cu privire la bunul tău traiu, la buna ta stare, la muncă şi economie şi la tot ce se atinge de sănătatea ta. Intr’un cuvînt: tot ceea ce privesce Luminarea ta, este ce-stiunea de ocupaţiune a bărbaţilor grupaţi în jurul «Albinei». Ascultă de învăţătorul şi preotul tău; citesce cu drag revista Albina, ai ca călăuză în viaţă sfaturile date de ea, deşteptă-te din toropela în care zaci; oţelesce-te în greua luptă a vieţei şi vei trăi!
Numai atunci veî ajunge departe, va vorbi viitorul de bărbăţia ta şi nu vei pieri nici odată din cartea lumii.
«Române, ridică-ţî fruntea !»
C’onst. Marinescu.
Inveţntor, Morunescl-Morunglnvu, RomanaţI
www.dacaramanica.ro
ALBINA -
7()f)
Comunieărî
Din pricina beţiei
.
Sn <ţiua de 12 Decembre 1898, Ilie Florescu, câr-; ciumar în acestă comună Boşotenî, a luat '-Tţjg; peste 20 persone lucrători, de au tăiat un co-V pac mare de stejar, care-1 dăruise pentru un pod. De dimineţă, pe când omenii erau negustaţî de acea băutură otrăvitore a alcoolului, erau toţi cu minte. Sera, după terminarea lucrului, au beut, se vede, peste măsură. îndată ce beură, tot acel omeni care petrecuse totă (ţiua cu frăţie şi dragoste, începură să se certe. Unul dintre eî, Costică Gr. G. Ciucioiu, pune mâna pe un lemn şi năvălesce să omore pe un tovarăş al lui cu care petrecuse totă (ţiua bine; însă fiind-că eră mulţi omeni n’a reuşit. Apoi a plecat fie-care pe acasă cum o fi dat Dumnezeii.
Costică întîlnesce pe un băiat în drum, anume Constantin Ene, şi se aruncă asupra bietului băiat şi îl lovesce în cap, omorându-1 pe loc!
Procurorul şi doctorul sosiră imediat. Procurorul ancheteză faptul şi doctorul face autopsia cerută de lege.
Costică, legat, ferecat, se trimise cu escorta d’a-dreptul la judecată la Caracal unde astăţli zace în puşcărie! El plânge şi se căesce, dar este târziu! Nevasta plânge, mama-sa şi tată-săti plâng, fraţii şi surorile plâng!
Iată ce face beţia!...
Pr. C. Vlădoianu.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
76(1
APELURI
D.	N. Doneţ, învăţător în comuna Merişanî, Teleorman, face apel la <l-nii autori ca să trimetă cărţi pentru biblioteca înfiinţată în acea comună.
*
* *
După multe şi grele încercări cari ni-a succes a forma «Reuniunea învăţătorilor rom. gr. cat. din comitatele Satmar şi Ugocia, aparţinători dieceseî de Gherla.»
Unul dintre mijloeele principale, atât pentru conservarea cât şi pentru răspândirea cultureî, sini bibliotecile, din cari se pot provedeâ cu nutriment spiritual membrii reuniunii şi amicii ei din localitate.
Ne îndreptăm rugarea către onoratele Redacţiuni, către onor. d-nî autori şi editori de cărţi, ca să bine-voiască a ne pune la disposiţiune în biblioteca nostră câte un exemplar din preţuitele lor diarc şi adică din preţuitele opuri ce le edau.
Adresa: -Biblioteca Reuniunii învăţătorilor români sătmăreni,» în Felzdbânya (Szatmâr m. Ungaria.)
Atanasie Lupan	Ghcorghc Dipşie
Preşedinte.	Notar.
Conferinţe Populare
Prin stăruinţa d-lor învăţători Al. Angelescu, G. Marineseu, I. Săndulescu şi a., învăţătorii din judeţul Teleorman, au întemeiat un cerc cultural în cliua de 7 Iunie 1898, în comuna Ciolănesciî-din-dcal.
Cercul a ales preşedinte pe d-1 I. Săndulescu, dirigintele şcoleî din comuna Siliştea-Gumescî; vice-preşedinte, pe d-1 Al. Angelescu, dirigintele, Ciolănescii-din-deal. Sediul cercului este în comuna Siliştea-Gumescî.
A Il-a întrunire a fost la 14 Octombre 1898, tot în corn. Cio-lânescî.
A IlI-a întrunire a fost în comuna Siliştea-Gumesci, în diua de 17 Ianuarie, 1899.
D. G. Marinescu-Balaci, a făcut o lecţie-model, din aritmetică, apoi s’a ţinut o coferinţă publică în faţa a 100 şi mai bine de locuitori. D. N. Marinescu-Gumesci, a vorbit despre bolele ce capătă omul, prin introducerea rachiului în corp.
La 7 Februarie, adunarea s’a făcut în comuna Bălăci. D-1 Gri-gorian-Ciocescî-Mândra, a făcut e lecţie despre «Renascere.»
Apoi d-1 T. Dumitrescu-Râca, a vorbit în «cestiunea alcoolismului,» iar d-1 N. Marinescu-Gumesci, ia cuvîntul şi vorbesce relativ la legea obligativităţii învăţămîntuluî primar.
Serbări de 24 Ianuarie
Riua de 24 Ianuarie anul acesta, a fost o di din cele mai fru-moso pentru noi şi unică pentru satul Călinescî, din judeţul Botoşani, căci am avut o frumosă serbare naţională, la care au
www.dacaramamca.ro
ALBINA
767
luat parte un număr însemnat de săteni, fiind chemaţi de d-1 învăţător.
Serbarea s’a început printr’o cuvîntare dulce şi plăcută a d-lul învăţător, arătând însemnătatea dileî. Apoi s’au recitat de copii mai multe poesii.
V. Stan.

Fost elev. şcoleî din Cnlinescî.
ţiiua de 24 Ianuarie, a 40-a aniversare a măreţului act al unire! Principatelor Române, s’a serbat şi în comuna Letea din judeţul Bacău, într’un chip deosebit şi solemn.
D. C. Şencliia, învăţător diriginte, a ţinut o frumosă cuvîntare, făcend istoricul ţărilor române şi al unirii lor. După acesta, d-1 Econom C. Borcea. răspunzând, a mulţumit d-lul învăţător pentru ostenela ce şi-a dat cu organisarea acestei frumose serbări. Asemenea şi d-luî primar respectiv.
MULŢUMIRI
In numele meu şi al tinerimeî studiose aduc viile şi căldurosele mele mulţumiri simpaticului meu amic V. B. Popov, actualmente perceptor al circum. a XIV Başchioi, care a isbutit ca prin deschiderea uueî liste de subscripţie, să adune suma de lei 146 şi 35 b. pentru biblioteca şcoleî.
Cu acesta ocasiune mulţumesc şi obşteî locuitorilor din Başchioi şi altor persone bine-voit pentru ofranda dată.
G. Aduni.
^	Başchioi, Dobrogea.
d. învăţător din comuna Aninosa (Muscel) aduce mulţumirile sale fe-meeî Maria Ion St. Cotescu din acea comună, care a îmbrăcat mai mulţi elevi săraci din acea comună.
*
Se aduc mulţumiri d-nei E. Dem. Pirvulescu, mare proprietară in comuna Cătunele (Mehedinţi) pentru că de mai mulţi ani procură materialul necesar pentru lucrul manual la şcola din acea comună.
*
La apelul făcut de subscrisul pentru înfiinţarea unei biblioteci populare pe lîngâ acestă şcolâ au mai avut buna-voinţă a mai răspunde şi următorele persone:
înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Primat, losif Gheorghian.
Prea sfinţitul Dionisie al II-a Glimescu, Episcopul Buzăului, idem Parthenie Clincenu Episcopul Dunărei de jos.
D-1 Dr. Simion Suciu.
» P. Seghineseu,
Alexandru A. Selnicenu.
Lt. M. Burdescu.
I. I. Socee, librar.
» Ignat .fi Italian Şamitca.
Comitetul de administraţie al revistei Satul
Pentru care le aduc căldurose mulţumiri.
Dirigintele şcoleî din comuna Chiojdu-Biscn, Buzeiî-
Teodor Popescu.
www.dacoromanica.ro
768
ALBINA
Către deslegători! ghicitorilor
Rugăm pe onor. cititor! car! ne trimit deslegărî a observă următorele:
1.	Să trimiţă tote deslegările in.tr'o singură scri-sore, nu în două sau ma! multe, căcî se fac încurcături la control.
2.	Să scrie judeţul, comuna şi numele desluşit.
3.	Să lipescă cuponul cerut.
4.	Să nu mat scrie nimic alt-cevâ în scriscîrea în care se pun deslegările nici cereri de abonament, nicî articole.
POŞTA REDACŢIEI
Dirigintele şcolei din comuna Pogonele, jud. Buzău şi tuturor diri-ginţilor unde s’a înfiinţat Biblioteci populare de către onor. minister al cultelor.--Vi s’a espediat numerile de la 1 -—13 pe primele trei luni a anului revistei şi vi se va espedia din trei în trei luni numerile ce vor apare, acesta pentru ca şi noi şi d-vostrâ să putem controla esacta trimitere, de ore-ce trimiţând număr cu nutnâr se dă loc la contestaţii, sub diverse motive
D-lni D. Mucenicii.—Un tablou istoric de care ne întrebaţi, costă 2 lei.
D-lui G. Petrescu, notar. Chetrosci. — Avem aşâ de multe aritmogrife şi gicitori sosite de la cititori in cât ne este imposibil să mulţumim pe toţi, publicându-le. De aceea am şi rugat pe cei ce ne-ait întrebat să nu ne mai trimită de acestea.
D-lor G. Taşcă şi St. Şuşu, Străoni, Putna. — Premiul a fost aprobat; în curând veţi primi mandatul.
D-luî .1 Cărare, Iaşi. — Abonamentul d-vostre pe anul al II-lea (1898—99) nu s’a primit. Sînteţî plătiţi numai pe anul I cu chitanţa No. 2.815.
Pr. Petre Popescu, Cioranca, Buzău. — Abonamentul Sf. vostre pe anul al Il-a achitat chitanţa No. 11.866. Regretăm şi noi, dar răspunsurile fiind nenumărat de multe se pot face scăpări din vedere.
G C. Totirescu, învăţător, .Vidimirescî, Mehedinţi. — Abonamentul d-v. pe anul trecut vi l-am achitat cu chitanţa No. 8.590, alţi bani nu s’a primit de la d-vostrâ, scrieţi prin cine aţi mai plătit.
Pr. Nicolae Bârzenu, |Zavalu, Dolj. — Sfinţia vostră datoriţi abonamentul atât pe anul trecut cât şi pe curent.
D-lui G. Eftusescu Helesteni, jud Roman. — Abonamentul d-vostre pe anul al Il-a nu s’a primit, de şi cu cart. p. din 6 Februarie ne-aţî scris cui l-aţi trimis. Cercetaţi.
GRĂDINA PREOTUL ILIE
Biserica Cotrocenî, Bncuresci
Arbori fructiferi, arbori pentru sosele, arbori altoiţi de ornament, arbuşti, plante urcătore, bradi, pini austriacî, thuya, trandafiri şi altele. — Stupi.
www.dacoromanica.ro