Anul II
Duminică, 7 Martir 1899.
No. 23.
REVISTĂ
APARE
POPULARĂ
DUMINICĂ
(Abonament, pe an in
»	>6 luni în
pe an în strâln&t. Uel 6
................15 bani
se ard.
P. Garbowiceanu C. Rădulescu-Motru G. Coşbuc I. Otescu P.' Dulfu
i
Adamescu . S. Moga
N.	Nicolaescu Const. C. Popj-Taşcâ # Gr. Teodossiu.
Redacţia şi Administraţia Str. Mântnlâsa, No. 9.
SUMAR:
Dr. Ştefan Possa, O scrisdre.—aV. Gâdeiu, Fapte gloriose. - G. D. Scraba, Monumentele Sucevei.—Un drum al mântuire!. — Nicolae Istrati, îngrijirea vitelor. — M. IC. Mihd-eseu, Tinerul Cirus.—G., Ion Lepădata.—Irimia 1‘opcscu, Potcovitul calului. — Nicolae /• Hipcanu, Librăriile rurale. — Cantinele şcolare. — Vasile Marincscu-Socet, Frigurile. — .!/.
Durnitreseu, Grădiniţa Şatenului.—72. N. IJegncscu, Cum s’ar putd organisa stupăritul ra- * ţional în ţara ndstră V—Cum se pote înmulţi rodul pomilor de fructe şi al viei.— G. Coleş, Pentru ce se <Jice câ zăpada este folositore pămîntulul. — Apel către Români. — Adrese către redacţie. —Serbări de 24 Ianuarie. — întrebări şi ghicitori. — Premii. — Poşta redacţiei.
Ilustraţiuni: Biserica Mirăuţilor.—Zamcn. — Ruinele vechiului castel din SuctSvu.—Biserica si. Gbeorghe din Suc<5va.—I6n Lepădatu.___________
CĂTRE ABONAŢI
încă de la 1 Octombre trecut, revista nostră a intrat în anul al II-lea al existenţei sale. Facem un călduros apel către abonaţii noştri cât şi către persdnele şi autorităţile ce au bine-voit a ne procură abonamente, să ţie socotelă de preţul absolut mic al abonamentului şi imposibilitatea în care na găsim de a ne expune la cheltuell pentru a trimite un încasator şi îl rugăm a ne trimite cât mal grabnic abonamentele ; lucru ce se pdte face, cu atât mal uşor, cu cât mal mulţi abonaţi se pot uni şi trimite costul printr’un singur mandat adresat administraţiei nostre, însemnând pe cotor numele trimiţătorilor. Aceiaşi rugăminte o facem şi stimaţilor noştri abonaţi din Bucurescî.
Bugăm asemenea pe d-nil abonaţi cari ne datoresc încă pe anul trecut, să bine-voiască a ne trimite abonamentele Noî am trimis cu încredere tuturor celor ce ne-au cerut, nu ne îndoim că încrederea ndstră nu va 0 înşelată. N’avem alte mijldce pentru existenţa reviste; deci, dacă abonaţii noştri o iubesc şi voiesc ca ea să trăiască, să ne trimită abonamentul-
A DM1XISTBAŢIA.
«Albina 11-	---------------
www.dacoramamca.ro
70(3
ALBINA
O SCRISORE
Domnule redactor,
i s’a făcut ondrea ca în numerile 14, 15 şi 16 din revista «Albina» să se publice conferinţa*mea întitulată:	Unde duce abusul băuturilor spir-
to.ne, prin care arătam relele înrîurirî ce produc spirtdsele asupra celor ce nu sciii a fi cumpătaţi.
Vă mulţumesc pentru acăstă ospitalitate şi, pentru că ne aflăm pe un câmp comun de apărare, a aceleiaşi cause, a-nume: ridicarea simţului de conservare naţională, prin ridicarea nivelului cultural, moral şi material al ţăranului român, vă rog a mai însera şi următărele:
Mulţi se întrâbă şi mă întrebă următorul lucru: dacă am arătat relele abuzului de spirtose, de ce nu am făcut în-cheerea, arătând şi calea ce trebue urmată de acei căcjuţi în prăpastia beţiei şi de acei ce sînt pe povîrnişul de a că-de, precum şi a îndepărtă, în viitor, pe ori-ce fiu al ţărei, de a se apropia măcar de malurile prăpăstieî.
Am a răspunde, că dejâ acea conferinţă a fost destul de pe scurt arătată şi, pentru a arătă mijlocele de vindecare e trebuitdre o altă conferinţă.
Mă voiu mărgini acum numai a enumărâ, pe scurt, cari sînt mijlăcele de vindecare.
Mai întâiu, pe acei căluţi în patima beţiei, îi putem împărţi în 3 grupuri. Inprimul grup sînt cei cari au ajuns în fundul prăpăstieî, aceştia au tote organele arse de spirt şi prefăcute în grăsime; stomacul tăbăcit ca o piele de cisme şi nu mai e în stare să mistue; creerul nu mai e în stare să-î guverneze nici fizicesce, nici moralicesce, ba unii ajung la nebunie, chiar şi nervii nu le mai dau nici o putere la muncă. Aceştia sînt pierduţi, iar pierderea nu e numai pentru ei, ci e mai mare pentru mica nostră ţară, care are atât de mare nevoie de braţe vînjăse, minţi senine şi cu judecată cumpănită.
Ori-ce ţăran român, fie el cât de incult, are o valore nepreţuită în cumpăna naţionalităţii nostre, căci cu pierderea fie-cărul ţăran se stinge o tulpină, atât de trebuitdre, spre a da o vlăstare, care să ajute la a răpune vijelia din năun-trul ţării şi din afară, ce caută a ne stinge nemul.
Cu aceştia nu este nimic de făcut.
Cu al doilea grup de <5meni, cari au ajuns lâ mijlocul prăpastie!, încă mai p6te fi ceva de făcut spre a-i scăpa şi vindeca. Mai întâiu cărturarii, cunoscători de primejdia spir-tbselor şi pătrunşi de datoria ce au ca luminători ai popo-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
707
ruluî, să scrie prin gazete şi cărţi, să le vorbăscă la adunări ca să se lase de băutură.
Apoi, acei cari sufer de una sau mai multe boli, cari sînt urmările necumpătării de spirtdse, să se arate la doctori, la spitale, spre a fi căutaţi şi vindecaţi de acele boli, punen-du-li-se condiţia să nu mai bea nici o dată spirtdse tari. Nu se pdte arătă aici anumite lecuri de beţie sau de boli ce vin de la necumpătare, pentru că de beţie 51111 este alt lec mai bun de cât voinţa omului; iar pentru belele ce vin de la beţie, iar nu se pdte hotărî anumite lecuri, căci belele din beţie sînt multe şi fie care bdlă se arată la fie care om în chip deosebit, după sângele nemului său. De aceea, numai doctorul care vede pe bolnav, pdte chibzui lecui. Recomand celor ce se intereseze, să citescă cartea d-iui doctor Ion S/e-fănescu, medicul primar al judeţului Ilfov, anume Vindecarea beţiei.»
A treia grupă de omeni sînt aceia ce se află pe povir-nişul de a se prăvăli în prăpastie; pentru aceştia, iarăşi sfatul şi cuvîntul cel bun ajunge. Acelaşi lucru trebue să 1 facem şi pentru toţi cari în viitor ar fi ameninţaţi să se apropie de prăpastie. Pe Ungă sfaturi, mai trebue să îndepărtăm mijldcele şi împrejurările cari bătătoresc cărarea ce duce la cârciumă.
Iată cari sînt acele mijldce:
1.	Toţi fiii sătenilor să fie obligaţi a merge la şcdlă unde să înveţe pe lîngă carte şi o meserie cu care să aibă mijloc de ocupaţie acasă în timpul iernii, când nu lucreză la câmp; tot în şcdlă să mai înveţe şi cultura grădinărieî şi a pomilor şi să li se arate meşteşugul cum ar pute face rddele câmpului să fie mai în belşug de cât astăcji, aşa cum se petrece lucrul în ţările din apus.
Trebue să ne bucurăm că aceste dorinţi ale ndstre sînt şi ale d-lui ministru Spiru Haret, care le-a prevecjut într’un nou proiect de lege al seu.
Nu mai puţin trebue să li se arate în şcdlă şi înveţămîntul antialcoolic, care să se facă fdrte serios şi în şcolile din oraş. Mulţumită tot d-lui ministru Haret, trebuinţa acesta s’a îndeplinit prin faptul că s’a pus în programele şcolilor primare.
2.	Pentru omenii mari, ce nu mai au vîrsta de şcdlă, sa li se facă cuvintâri la biserică, cazărmi, primărie sau spitale, ca să nu mai mergă la cârciumă, căci cârciuma-I sărăoesce, le strică moralul, şi cu cinstea de la cârciumă, ajung a fi omeni necinstiţi, răi, trîndavl şi făptuitori de crime.
3.	Pentru a stîrpî cărările cârciumeî, singurul mijloc este înfiinţarea monopolul ni boţiturilor spirtdse. Camerile legiui-tdre şi miniştrii ce vor înfiinţa acest monopol, vor fi cei mai străluciţi apărători ai nemului românesc, din toţi câţi au produs vre-o dată naţiunea ndstră. Spirtul va fi produs de
www.dacoramanica.ro
708
ALBINA
către stat şi vîndut în sticluţe închise, în debiturile sale; nimănui nu-î va fi permis să-l bea în debit; lăutarilor le va fi oprit să se apropie de debit; vîmjarea nu se va face de cât pe bani gata. Cârciumarul va fi funcţionarul statului, deci nu va ave interes să înşele spre a câştigă mai mult; sfecjile, bătăile, crimele şi judecăţile ce se fac din pricina cârciumeî, nu vor mai ave loc.
Cu acest prilej băuturile spirtose se vor bea numai acasă cu prietenii, ceea ce va face să se bea mai puţin, după cum lucrul e bine cunoscut de toţi.
Poeţii ar pute ijice că luând ţăranului cârciuma, nu se vor mai audi melodiile frumose ale lăutarilor, nici versurile cele duiose, cari fac fala minţii poporului nostru; că, prin urmare nu vom fi în stare să le răpim o deprindere aşâ de înrădăcinată din moşi strămoşi în poporul nostru, mal ales că nimic nu le-am pute da în locul lor care să-î îndemne a petrece, a fi veseli şi a produce poesia.
Noi vom răspunde că tocmai atunci tinerii şi fetele vor merge sub umbră de nuc şi sub umbră de fag, undo din glumele făcute cu capul limpede, vor face pe fete să-i pri-vescă cu drag şi la glume să le răspumjă cu glume dezgheţate, de unde nasce adevărata poezie. Noi seim că omul trez simte un desgust de omul beat, iar cum fetele nu merg la cârciumă, nu pot ave nici o simţire fermecătore pentru tinerii cari se îmbată; iar în acăstă stare ei numai blând nu se p<5rtă cu fetele.
Cântecul şi poezia au luat în tot-d’a-una nascere prin câmpii, prin vii, prin păduri, prin munţi, mai ales dulcea nostră doină. Nu a luat nici odată nascere poezia sub umbra şopronului do la cârciuma străinului, de cât pote numai cea necuviin-ciosă care strică minţile omului.
In locul eârciumclor putem fbrte bine să punem cafenelele sătesci, unde se va bea cafea, ceai, bere şi diferite băuturi răcorităre, cari să nu conţie de cât forte puţin spirt în ele. Românul nostru s’ar deprinde îndată cu aceste cafenele şi ca dovadă să dau o pildă.
In (Jiua do 20 Februarie mai mulţi membri al ligii anti-alcoolice din Iaşi, anume d-1 Xenopol, rectorul universităţii, d-1 I)r Tiron, profesor universitar, d-1 A. C. Cusa, fost deputat, subsemnatul şi vre-o opt studenţi, am fost la Podul-Ilbiei, undo am ţinut o conferinţă ţăranilor. Am văcjut cu cât interes ne ascultau, sărmanii, şi cum cuvîntarea d-lul student lJelru (lh. Vrâncenii i-a electrizat. Aşâ s’aii pătruns de adevărul celor arătate, că ei singuri aii început să strige cu toţi: Domnişorule, de acum de-o poştă să fie departe cârciuma de noi, dar ca să avem ce boa în loc n’ar fi bine bre ca stăpânirea să eftenăscă berea, căci vinul e puţin în ţară şi cât este încă e rău şi prefăcut. Ceea ce înbucurător este că ţăranii singuri au cerut eftenirea berii, mai înainte ca
www.dacaromamca.ro
ALBINA
709
boi să ajungem la descrierea berii şi la trebuinţa eftenirii sale.
S’ar pute spune de unii că înfiinţarea monopolului ar pute aduce perdere în fiscul statului. Acesta nu-î adevărat, pentru că numai contrabanda de spirtdse ce se face astădî ar pute umple golul din lăcjile statului de pe taxele spirtd-selor. O altă dovadă că monopolul spirtdselor nu p6te fi păgubitor statului este că monopolul spirtdselor în Rusia ce a început a se pune în aplicare de la 1 Ianuarie 1895, dă resultate fdrte satisfăcătore pentru fisc. La început se arătă pe unele locuri scădere a veniturilor, mai pe urmă însă au ajuns iar la aceleaşi încăsărî ca şi înaintea monopolului, ba pe unele locuri părea a le întrece.
Dar chiar dacă am admite că veniturile vor rămâne mal scăcjute prin monopol, alte venituri vor cresce în locul lor prin faptul îmbogăţire! ţăranului; şi, se ştie, că îmbogăţirea cuî-vâ aduce noul trebuinţe, pentru a căror îndeplinire vor înmulţi darea indirectă.
Ca încheere voiu arătă că: nu trebuo să bem mai de loc spirt6sele tari ca: rachiu, rom, cognac, ţuică tare. Să bem vin numai la vremea mâncării, pînă la jumătate litru pe rji. Să nu bem de cât rare-orî şi puţină ţuică slabă. Se pot.e bea la petrecere bere, 3—4 pahare, diferite musturi, ceiurl şi cafele fără rom sau cognac.
Dr Ştefan Possa.
Medic primar şi profesor universitar.
Fapte gloriose
• Omul, după fapte se cundsce
Un cititor al nostru rczumlză, in rîndurile de maî jos, principalele puncte ale activităţii d-luî Haret, ministrul instrucţiunii publice:
1.	Şcâla de adulţi.
2.	Grădini şcolare.
3.	Cărţi copiilor săraci.
4.	Cantine şcolare.
5.	Biblioteci populare.
6.	Tablouri comemorative ale ostaşilor morţi în 1877/78.
7.	Serbări naţionale.
8.	Fondarea, revistei populare * Albina .
!). Tablouri pentru istoria patriei.
10.	Organisarea conferinţelor didactice.
11.	Cursuri de desemn.
12.	Aplicarea justă a legilor instrucţiunii.
13.	Medalii pentru răsplata muncii în învăţământ >.
14.	Reforma înveţămintuluî secundar şi superior.
15.	Uşurarea muncii învăţătorului rural.
www.dacaromanica.ro
710
ALBINA
16.	Rădicarea prestigiului învăţătorului rural.
17.	Incuragiarea artiştilor ţării.
Şi... cele multe înainte !
Trăiască domnul ministru Haret, care, prin asemenea fapte, face cinste scumpei sale patrii!
N.	Gâdciu.
învăţător, Tutova.
MONUMENTEI/E jSUCEYEI
gwftonul dintre cele mai falnice oraşe românesc!, este Suceva, Wjl vechea capitală a Moldove!.
■m* Chiar de la descălicătdre, adică de atunci de când
(9 Dragoş-Yodă cu voinicii se! puse temeiu ţării, acest oraş îşi Ta mare avînt prin mulţimea caselor şi palatelor sale, prin puternicele cetăţi de apărare care îl înconjurau din tdte părţile, cum şi mai ales, prin sfintele lăcaşuri cu car! a fost împodobit.
In vechime se socotiau în Sucăva la 20.000 de case şi peste 40 de biserici de piatră, şi altele multe de lemn.
Eî, dar vremea îmbătrânesce şi ascunde din ce în ce ma! tare ochiului nostru tot ce odinidră fu slava şi bucuria străbună.
Ma! pune pe deasupra multele nevoi şi necazuri prin car! a trecut încercatul nostru neam, şi veî rămâne apoi uimit cum de ne-au mai rămas de la străbun! câte ceva drept moştenire.
Suceva de ma! bine de Un veac nu ma! e a ndstră, ci căzută cu totul în mân! streine şi duşmane nouă.
Ce vroiaţî să facă streinul?
A dărâmat şi el pînă în temelie ceea ce vremea se milostivise să lase în piciore şi cu piatră sfîntă ş!-a clădit sie-şi locuinţă, că prea intrase lacom şi fără cuprins, în căruciore trase de câni, în acel colţişor de raiu, ce-î (}ice Bucovina.
Dar nicî vremea şi nicî duşmanul nu a putut să spulbere cu totul de pe faţa pămîntuluî urmele măreţului nostru trecut.
Aşa, în sfînta cetate a Sucevei se ma! pot vede câte-vâ odore nepreţuite. Ne-a ma! rămas acolo câte ceva din vechiul Castel, biserica Mirăuţi şi biserica Sf. Gheorghe; ne-a rămas Zamka!
Rămăşiţele Castelului se află pe un capăt de deal, drept în faţa tîrguluî. Câte-vâ ruine abia zărite din depărtare te vestesc că acolo a fost cea ma! vajnică întăritură şi cel ma! sigur adăpost în potriva duşmanului.
Uitându-te cu băgare de semă la rămăşiţele acestei cetăţii!, lesne îţ! poţi închipui cum a trebuit să fie odinidră.
www.dacoromamca.ro
www.dacoromanica.ro
Pfuineje vechiului eastel din Sueeva.
Biseriea |Vli«"ăuţilor
ALBINA
713
Cu ziduri grose de aprdpo un stînjen jumătate, cu tainiţe afunde, iar împrejur cu şanţ adânc, umplut cu apă, castelul are mal la 30 stînjenî, atât în lungime, cât şi în lăţime.
Puternic şi mândru răsărea el pe vîrful deluluî, spre bucuria Românului, ca un uriaş fără habar de viclenia şi în-cumătarea duşmanului. Că şi mult bine aduce el nemuluî în rjile de cumpănă.
In josul tîrguluî, drept în faţa castelului, se află biserica Mirăuţl, cel mal vechili şi mai sfînt altar al Sucevei. Acest lăcaş se crede a fi fost zidit odată cu castelul. El a slujit multă vreme de Mitropolia ţării. Aici se miruiau aleşii nemuluî la venirea lor în scaun.
Vestitul Domn Alexandru cel Bun, cu mult alaiu şi bucurie aduse în acest lăcaş mdştele sfîntuluî I6n Noul, ca să fie de pază statului şi Scaunului, de fericire Domniei şi întărire legii.
Dar ve<jl că sfîntul, ne mal vrând de la o vreme să mai rămână în mândra biserică, Bogdan, feciorul marelui Ştefan a purces să-I înalţe frumdsa biserică sf. Gheorghe.
Acest lăcaş, cu mult mai încăpător ca MirăuţiI ajunse Mitropolia Ţării.
El se află şi a<jl în bună stare şi e visitat pe fle-care an de mii şi mii de omeni, cari se adună din tâte unghiurile spre a se închina sfintului şi a-î cere ajutor şi vindecare de bdle.
In sus de oraş, pe cuhnea deluluî, se află alt sfînt şi vechili lăcaş, stăpânit acjl de Armeni: Zamka.
Zamka a fost odinioră o ectăţuie bine întărită şi de t6tă mândreţea. Ea e înfrumuseţată cu două turnuri şi cu un zid gros, în mijlocul căruia se află biserica.
In Zamka se (Jice că se adăpostiau în vreme de resboiu MitropoliţiI cu odorele bisericesc!. Tot de aici se vestea obştea că duşmanul se apropie şi nevoile ţârii îl cer jertfă şi bărbăţie.
Drept în mijlocul oraşului se mal află biserica sfîntuluî Dumitru, zidită de vestitul Domn Petru Rareş, şi în faţa căreia se afla odini6ră palatul domnesc. învierea Sf. Niculae, Ion Botezătorul şi Adormirea sînt do asemeni biserici vechi românesc!.
Mândră de trecutul el, Sucâva a<JI pare adormită...
Când se va pute îmbrăcă şi dânsa în mândre haine de serbătore?
(i. 1). Scraba.
www.dacoramamca.ro
Biseriea sf. Gheorghe din Sueeva.


www.dacoromanica.ro
Z a m e a.
716
ALBINA
Un drum ai mântuirii

..
;Cîj£V e trebue minte şi putere, diceau nemurile vechi ale
r’' i | , lumii. Minte ca să răsbim cu priceperea şi cu iscusinţa, şi putere ca să răsbim cu pumnul.
Astădi nu e nevoie de putere trupescă de uriaş, ca să nu pieri în lupta vieţii. E nevoie de minte şi de putere bănescă. Lăsăm la o parte sănătatea, care e cel mai mare bine în lume, dar care te lasă să pieri de fome dacă n’ai minte.
NouS celor de adi ne trebue şcolă şi bună-stare. Cu cât e un neam mai luminat cu învăţătura cărţii, cu atât e mai cu vadă, şi cu cât stă mai bine economicesce cu atâta e mai puternic.
Noi Românii, cu şcola stăm cam la codă. Dar totuşi stăm destul de bine, judecând vremea scurtă de când am început să avem şcoli, şi vom merge repede înainte, căci a-vem fire deşteptă şi dragoste de carte.
Stăpînirea s’a străduit tot-d’a una să dea poporului de rînd putinţa de a înveţâ carte. Şi mai ales acum ministru învăţăturii obştesci, d-1 I laret, a făcut pentru şcolă pote maî mult de cât i-au îngăduit puterile şi nevoile vremii.
Despre partea asta n’avem a ne plânge. Am pornit pe calea cea bună, şi vom merge cu încetul tot mai departe, tot mai spre bine.
Dar stăm reu, reu de tot, cu bogăţia, ţ)ic, bogăţie, ca să înţelegeţi mai lămurit, căci de altmintrelea nu e zor numai de cât să fie omul bogat, ca să-i mergă bine. Vorba e să nu fie sărac şi lipit pămîntului.
Si pote că asta e boia cea mai dăînuitore a neamului nostru: nu scie cum să se scape de sărăcie. Muncesce ţăranul pînă nu mai pote, şi el tot sărac e. Alergă sătenul cu săptămânile, şi agonisesce, şi când se uită pe lîngă el, vede că n'are nimic.
Acesta e meşteşugul cel mare al vremii de adi: să scii cum să te-ajuţi. Şi dice biblia: ajută-te singur şi Dumnedeu te va ajută.
E adeverăt, că munca c cel maî cinstit şi maî neîndoelnic mijloc de a scăpă de sărăcie Dar împreună cu ea maî trebue şi altele, tot aşâ de cinstite şi de neindoelnice, şi cu mult maî lesniciose.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
717
O să vă miraţi, şi să întrebaţi cu grabă: ca:e?
Societăţile economice de ajutorare.
Acum o să daţi din cap cu neîncredere.
Ce sînt acelea? Cum ne pot ele îmbogăţi?
O să publicam în numărul viitor al Albinei statutele unei asemenea societăţi. Atâta ve pot spune de pe acum, că în satul unde s’a înfiinţat societatea, în abia cinci ani au ajuns locuitorii să facă avere. Căci mare avere e, când un om care acu cinci ani n’a avut cenuşă în vatră, acu după cinci ani are car cu doi boi şi căruţă cu doi cai, nu e în urmă cu birul şi nu e dator nimănui. Şi tote le-a făcut prin obicinuita muncă şi prin societate.
Ei! o să diceţi d-vostrâ. La noi nu se pâte una ca asta. Chiar de-o fi adevărat ce spui—îmi diceţi mie—lucrul s’a întâmplat unde-vâ prin America, acolo se fac minuni de acestea.
Nu în America. In România nostră s’a întâmplat minunea asta, in satul Besdead din judeţul Dâmboviţa. Iată ce ne scrie unul dintre societari.
«Pină la înfiinţarea societăţii (1893), toti Besdedenii se împrumutau la creditul agricol din Tirgovişte. Procedarea de împrumut erâ forte grea şi se execută anevoe. Treceau dilc de muncă, aveau omenii necazuri cu drumul, cu facerea actelor, care de multe ori li se refusau, fiind incomplete sau amanetele insuficiente pentru suma solicitată. Pină capătau un împrumut de 50 sau 100 lei, trebuia să cheltuiască 5 sau 10 lei, osebit dobînda şi plus dilele de muncă pierdute.
«Acum, prin societatea nostră, totul s’a simplificat. Oricine are trebuinţă să se împrumute, fie societar, fie particular, caută un girant sau doi, după cum cere suma, şi imediat ia banii. Cu modul acesta, societatea a adus cel mai mare serviciu Besdedenilor.
«Pină la înfiinţarea ei, Besdedenii erau săraci şi n’aveau vite trâgătore in bătătură.
«Acum toţi au, prin societate, câte o căruţă, câte doi boi, unii câte patru boi şi alţii câte doi cai, cu care transportă diferite lemnării pe la gări, din două păduri din localitate date in exploatare, câştigând câte 5 lei pe di cu căruţa cu doi boi.
www.dacoromanica.ro
718
AI. BINA
«Rodele pămîntului nu se maî vînd de săteni pe preţuri de nimic, mai înainte de timp, când pot găsi bani cu înlesnire.
«Beneficiul, ce trag societarii la sumele depuse, a fost de 10% în primii trei ani şi în ceî doi din urmă de 12%.»
clică să facem tot ceea-ce au făcut moşii şi strămoşii noştri.
Astădi nu este destul atât, căci vitele nostre fiind reu îngrijite şi de soiţi slab, nu le putem vinde cu preţ, şi aşâ în loc să dobîndim ceva, abia ne întorcem cheltuelile.
Prin urmare, pentru ca să nu mergem ca racul, şi pentru ca să dobândim ceva la ţinerea vitelor, resplătindu-ni-se munca, trebue să ţinem numai vite frumose, vite de preţ. Negreşit că vitele frumose £i de preţ se ţin şi cu maî multă grijă şi cu mai mare cheltuială, maî ales dacă vor fi şi multe. Iar cheltuiala mare nu e potrivită, căci ne mănâncă din câştigul ce l-am pute avea.
Să ne încercăm însă să vedem cum avem să facem şi in ce chip să procedăm, spre a pute aveâ vite frumose şi de preţ şi ca să le putem ţine cu puţină cheltuială.
Intâiu trebue să seim că vitele frumose nu vin ca din senin. Este o vorbă veche, forte veche, că dacă stăm cu mâinile în sîn, nimic n’avein să dobîndim. Vite frumose, numai din vite frumose se prăsesc. Precum un pom, dacă nu s’ar curăţi de ramuri veştede şi uscate, de insecte stri-căciose ş. a. şi dacă nu s’ar altoi, nu s’ar pute îmbunătăţi, ar cresce pădureţ, strîmb şi diformat, ar cuprinde şi el un loc, dar n’ar produce nici un fruct, sau şi de ar produce, fructele acelea nu ar fi de nici un folos; tot ast-fel dintr’o vită slabă, mică, rebegită, flămândă, n’are să se prăsescă un soiu de vită mare, puternică şi bine întrunită.
Dacă dar soiul vacii şi al taurului este un soiu slab, prâ-sila lor tot un soiu slab are să fie.
(Va urma.)
îngrijirea Vitelor
edaţi aci la polele munţilor şi cu forte puţină moşie la şes, noi muntenii n’avem ce face alt-cevâ de cât să ţinem vite şi să cultivăm pomi, va să
www.dacoromamca.ro
ALBINA
719
Acesta a fost de când lumea şi tot aşâ are să rămâie.
Ei! dar aşâ nu mai merge. Timpurile s’aii schimbat şi cu ele trebue să ne schimbăm şi noi. Lumea înainteză şi omul este dator şi trebue să ţie semă de cerinţele timpului; iar ţăranul de la munte, nu are alt isvor de venit din care să-şi potă plăti tote dările ce i se cer şi să-şi îndestuleze nevoile sale, de cât din venitul economiei sale.
A îmbunătăţi dintr’odată un soiu slab de vite, mai cu semă într’o comună întregă sau un ţinut întreg, prin introducerea unui nou soiu de vite nobile, nu este aşâ uşor, mai cu semă, că ţăranii cu anevoe se abat de la obiceiurile lor; în acest cas va fi bine ca învăţătorul, preotul, ori câte un ţăran fruntaş să ţie tauri frumoşi, ca aşâ peste puţină vreme să se trezescă cu soiul întreg de vite îmbunătăţit.
La cumpărarea taurilor nu e bine să facem economie, căci aci prin cruţare, ajungem la o pierdere, iar nu la câştig.
Nicolae Istrati
Agronom la şc. nonn. din C.-Lung,
Tînerul Cirus
(după Xenofon)
irus, care deveni în urmă unul dintre ceî mai străluciţi şi mai puternici regi ai Asiei, eră fiul lui Cam-byso regele Perşilor. Unchiul seu Astyage, regele Mediei, doriâ fdrte mult să-şi [vadă nepotul, care eră atunci numai de 12 ani.
Intr’o di> Cirus se duse cu mama sa la curtea lui Astyage.
Voinic şi forte deştept, Cirus încântă pe unchiul seu, prin bune purtări şi răspunsuri înţelepte.
La curtea lui Astyage, era pe vremea aceea un funcţionar anume Sacas, care făcea pe paharnicul la masa regescă. Sacas, prin frumuseţea chipului seu, prin felul cum serviâ pe rege, devenise unul dintre funcţionarii ceî mai bine ve-4uţi ai curţeî.
Odată, când Cirus şedea la masă, aud'i pe Astyage cum aducea laude lui Sacas, dicend că îl iubesce mai mult ca pe orî-es funcţionar de ai săi.
www.dacoromaxrica.ro
720
ALBINA
Cirus când aucjii atâtea laude, nu-1 răbda inima şi (Jise :
—	Unchiule, spune-mî de ce-1 iubesci atâta?
—	Pentru că este fărte dibaciu când umple paharul şi-mî dă să beau, răspunse Astyage, zîmbind.
Şi în adevăr, paharnicii prinţilor din acele vremuri, erau forte îndemânatici. După ce umpleau paharul, îl luau între troî degete şi-l presentau celui care doriâ să bea, în aşa chip că eră forte uşor de luat din mânile lor.
—	Atunci, scii ce? (Jise Cirus, vreau să capăt şi eu iubirea ta, prin acest chip. Porunciţi lui Sacas să-mi dea cupa, să to servesc ca dînsul, dacă-mî va fi cu putinţă.
Astyage, porunci lui Sacas să dea cupa prinţului. Şi Cirus luând-o, o clăti bine, cum a văcjut că face Sacas; o umplu x-u vin şi o dete regelui cu o graţie uimitore şi o înfăţişare fărte seriosă.
Când vă()ii Astyage şi Mandana, mama tînăruluî, ţinuta şi chipul cum a servit, nu-şi putură ţine rîsul, însuşi Cirus l ise cu hohot. Apoi aruncându-se în braţele unchiului seu, <Jise adresându-se lui Sacas:
Hei, sărmane Sacas, eu aşi servi mai bine de cât tine, căci n'aş bea din pahar, cum faci tu, şi aşi face să-ţi pierii funcţiunea dacă aş vre! Iată-te, ruinat, căci eu ţi-am descoperit meşteşugul!
Paharnicii trebuiau mai întâiu să guste eî vinul înainte de a-1 bea regele, ca să se asigure că n’are otravă. Şi pentru ca să facă acestă probă, vărsaţi din cupă puţin vin în pumn şi apoi gustau.
Astyage cjise rîcjend:
—	Pentru ce, dragă nepăte, n’aî servit întocmai ca Sacas, adică să faci mai întâiu probă vinului ca să scii dacă e sau nu otrăvit?
—	Ar fi fost de prisos acesta, de ăre-ce acum câte-vâ cjăle do când cu ospăţul ce ai dat în cinstea prietenilor tăî, am aflat că vinul arc otravă.
—	Şi cum ai aflat acăsta? întrebă mirat Astyage.
—	Forte uşor, răspunse Cirus. Am aflat prin aceea că după ce v’aţî pus cu toţii la masă, aţi început să beţi vin. N’a trecut mult, şi am băgat do sănia că vi s’au turburat vederea şi făceaţi nisce lucruri pe caro n’aţî fi dorit să le facă copii ca mine. Yorbiai şi nu te înţclcgeâ nimeni. Sberaî tare,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
721
•credeai că cânţi. Toţi eraţi la un fel. Nu puteaţi să vă sculaţi de pe scaun şi cu tdte astea vreaţî să vă jucaţi. Intr’un rînd, ca să puteţi juca v’a ridicat alţii pe mâini. Tu, nici nu mai semănat a rege, căci prietenii nu te mat ascultau.
—	Cum, fiul meu, tjise Astyage, tatăl tău nu face nici odată aşâ V
—	Nici odată, răspunse Cirus.
—	Şi cum trăesce el fără să bea?
—	Trăesce forte mulţumit, pentru că bea numai când ît •e sete şi este fărte sănătos, răspunse Cirus.
*
* *
Nu mâncaţi fără fonie şi nu beţi fără sete.
Cumpătarea este drumul virtuţii; iar necumpătarea este drumul patimilor.
M.	E. Mihăescu.
Gologanu, R.-Sărat.
IOAN LEPĂDATU
ncă unul dintre fruntaşii corpului didactic al gimnasiuluî din Braşov, a fost şi Ion Lepădatu. El s’a născut în 6 Iulie 1844 în Colilii, un sat în apropierea Sibiului, din părinţi ţărani. Şcola primară a terminat-o în Sibiu cum şi gimnasiul. El eră înzestrat cu un talent poetic în cât ca şcolar a făcut câte-vâ poesii, pe cari le-a publicat în revista «Familia.» După terminarea gimnasiuluî a venit Bucurescî. In 1868 plecă la Paris cu bursa societăţii «Transilvania» din Bucurescî, spre a-şi ■completă studiile. Stătu aci pînă în Septembre 1870, când din causa resboiuluî germano-frances a trebuit să părăsescă Parisul şi să mergă la BruxeL In vara anului 1871 luă aci doctoratul în litere şi lilosofie cu un succes strălucit şi se întorse în ţară. In tomna anului 1871 fu numit profesor la gim-nasiul din Braşov de filologia clasică, unde stătu pînă la morte, care s’a întâmplat în 25 Martie 1878.
«Albina II»	46
www.dacoramamca.ro
Ion L»epădatu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
723
Lepădaţii în tot timpul vieţi! sale a lucrat neîn cetat pentru desvoltarea poporului român de peste munţi, de aceea fu iubit şi stimat de toţ!. De la el avem şi lucrări în versuri şi în prosă, publicate în diferite reviste literare. Avem şi două scrieri tipărite aparte şi anume: «încercări în literatură» şi «Asupra situaţiuniî » In studiul despre situaţiune şi îndreptarea ei, spune că poporul român sufere cu deosebire de două rele: de lipsa de învăţător! şi de sărăcie şi, după ce ajunge la conclusiunea că aceste rele se pot înlătură numai printr’o instrucţiune temeinică şi prin îmbrăţişarea meseriilor, continuă ast-fel: «Păcat de Români! noştri, că nu se dau la meserii!... Tot aşa ne văităm şi ne bocim no! ăştî «învăţaţi > noi omenii cei cu capul mare. Păcat, $ăii! Dar ele noi şi mai păcat, căci prea puţin ne trudim pentru a deschide ochii poporului. Ian să ne punem mâna pe inimă şi să ne întrebăm: ore făcu-tu-ne-am noi datoria în astă privinţă?... Nu, nici măcar pe departe. E minciună, o mare minciună, a omului luminat a luă de mână pe cei nesciutorî şi a-î conduce arătându-le binele, ferindu-i de răii.
«Aşa trebuia să fi lucrat de mult; dar ne-a plăcut a pierde verile certându-ne şi defăimându-ne de cât a purtă grijă de bietul opincar, pe care-1 vedem astăzi pe alocurea la sapă de lemn şi-l au(,lim flue-rând a sărăcie. >
Tot ce a lucrat şi a scris acest bărbat învăţat nu eră isvorît de cât din marea dragoste pentru popor.
G.
PROVERBE
Frumuseţea vestejesce, dar înţelepciunea cresce. La orî-ce trebă pe Stan păţitul întrebă.
Mai bine stăpân mic de cât slugă mare.
Vorba îşi are şi ea vremea eî.
www.dacoromanica.ro
724
ALBINA
POTCOVITUL; CTHDUIiUI
nvăţaţiî spun că potcovitul nu dateză de cât din al Y-lea veac, că la început a fost cu totul simplu, modificându-se treptat cu progresul civilisaţieî, cu schimbările ce au luat căile de cornu-nicaţiune. Omul a pus fierul, pe care-1 numim potcovă, sub copita calului, silit de împrejurări, maî ales de starea mai mult sau maî puţin resistentă a pămîntuluî pe care umblă. In adevăr, un cal, care ar merge numai pe locuri relativ moi, nu are necesitate de potcovă; la el, cornul cresce potrivit cu tocirea ce suferă prin mers, aşâ că părţile vii din năuntrul copitei, sînt ferite în de-ajuns. Din contră, pentru un altul, care maî totă vremea ar umblă pe un pămînt cu piatră sau alt-fel, la acela, fără acestă armătură — potcova, — cornul se rode iute, aşâ că părţile cărnose de sub unghie, ar fi repede atinse.
Reese, prin urmare, că potcovitul are principala menire, de a împiedică o stricare repede a cornului, punend ast-fel în stare pe animal a face serviciu pe terenuri orî cât de resistente.
Potcovitul însă, când este rău făcut, fie din nepricepere, şi maî obicinuit din causa nepăsării cu care-1 execută unii potcovăraşî, departe de a fi folositor, pote da nascere la boli şi de aci schiopă-turî.
Pentru ca un potcovit să fie bine făcut, e nevoe, între altele să seini: cum se scote potcova veche, cum să se curăţă unghia şi cum trebue să batem potcova nouă.
Irimia Popescu.
Medic-veterinar.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
725
LIBRĂRIILE RURALE
— O propunere —
na dintre pedicile cari opresc şcola sătescă, din avîntul şi progresul ce trebue sâ-1 aibă, e pe de o parte lipsa de mijloce a sătănulul şi prin urmare imposibilitatea de a corespunde cerinţelor şcolel, iar pe de alta greutatea cu care se cumpără cărţile didactice şi t6te rechisitele şcolare, chiar dacă ţăranul posedă mijlocele suficiente.
Acesta încă este o causă din multe altele, care pun pe dascălul rural în neînchipuit de tristă posiţie, de a nu promova cu isbândă scopul măreţ ce-1 are sfînta sa chemare.
E cunoscut de cei cari se ocupă de mersul învăţămîntulul la sate că o bună parte a anului şcolar, chiar pînă la vacanţa Crăciunului, majoritatea din şcolele despre cari ni-I vorba, sînt predominate de o durerosă stagnare, de 6re-ce cărţile necesare, cărţile «sprijinul memoriei», nu-şl au fiinţa în manile şcolarului şi prin urmare cu neasemănat de mare greutate va pune el în aplicare principiul «repetiţia este mama studiilor».
Acestă lipsă e explicată prin faptul că părinţii sau tutorii şcolarilor, n’aii în cercul lor anume locul de unde să le procure cu totă buna-voinţă ce ar avă; căci cu mare bucurie trebuie să constatăm că mulţi ţărani astăcjl — graţie factorilor luminaţi al satelor — sînt adine pătrunşi de rodele sfinte şi neperitdre ce le dă focarul de lumină şi culever şcola; sînt de ajuns convinşi că: -cine arc carte, are parte» «cine nu scie carte, nu trăesce fericii».
Dar unele sate cu şcdle sînt aruncate de sdrtă prin creeriî munţilor, prin pustiurile pădurilor — departe mult de vre-un târguşor sau vre-un centru mai populat — şi trec (Jile, trec luni şi chiar ani fără ca locuitorul pacînic şi neturburat de nimeni prin aceste loctalităţl, să vadă oraşul.
Prin asemenea localităţi multe desavantagil va ave învăţătorul şi multă vreme se va strecura pînă când îşi va vede pe micii săi ucenici înzestraţi cu tdte cele trebuitore pentru lumina minţii şi a sufletului.
www.dacoromanica.ro
726
ALBINA
De aceea mulţi dintre dascăli din aî lor bani, cumpără tăte cele necesare; vîmjendu-le în urmă cu preţul indicat pe ele.
Acesta nu-i scutesce de multe desaprobărî din partea ome-nilor răutăcioşi
Iată dar, încă o pedică din multe altele, ce se pune culturii poporului la sate.
De aceea, credem că ar fi nemerit să se înfiinţeze librării rurale.
In fie-care centru şcolar să se înfiinţeze mici librării rurale unde în ori-ce moment şcolarul să-şi potă găsi cele trebu-inciăse.
Aceste librării vor fi conduse de debitanţii de băuturi spir-tăse şi tutunuri, cari în tot caşul să fie Români.
Ei trebuie a fi obligaţi de autoritatea în drept, a avă tote cele trebuitore pentru alimentarea şcălei în tot cursul anului.
Nu ne îndoim că d-1 Ministru al instrucţiunii, ce-a dovedit cu prisosinţă, că este promotorul tuturor ideilor mari va ţinea sâmă de acâstă părere şi chiar în viitorul an şcolar, vom fi fericiţi a vede pe la sate funcţionând librăriile rurale», cari vor pune pe sătean în posibilitatea de a-şi procura mai lesnicios copilului său cărţile şi rechisitele necesare, iar învăţătorului i-se va deschide mai bine prilejul de a lucră mai cu spor, în ogorul învăţămîntulul primar.
Nieolae I. Kîpeami.
Bivolari, Iaşi,
Cantinele şcolare
9
In sera dileî de 21 Februarie s’a dat un bal în comuna Vânju Mare din jud. Mehedinţi în folosul Cantinei şcolare. Au luat parte peste 200 de săteni fruntaşi. In curtea şcolei se construise un prea frumos pavilion, format din ţesături naţionale prin îngrijirea d-luî Ştefan Popescu, conductor technic şi a primarului local. Elevii şcolei au esecutat mai multe bucăţi musicale vocale sub conducerea harnicului lor învăţător Roman Mihăileanu. Lumea a rămas pe deplin mulţumită de frumuseţea cântărilor. Beneficiul e de 350 lei.
Din parte-ne sîntem încânţaţi de o asemenea bine-făcătore mişcare.
Amintim, că d-1 D. Bungeţianu, revisor şcolar, dispune şi conduce în personă asemenea mişcări.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
727
FRIGURILE
— Scrisore către săteni —
e-am ainfit adesea, frate sătene, plân-gendu-te că copilaşii îţî sînt mereu bolnavi de friguri. Spuneai că le-aî făcut câte şi maî câte descântece, dar de surda. Spunea-î chiar că le-aî pus şi «rachiu la stele, > că le-aî «vărsat cositorul,» că te-aî dus la tote vră-jitorile şi ţl-au spus că sînt friguri din sfinte.
Nu mă mir că copilaşii nu ţi s’aii însănătoşit, dar me mir cum de aî cheltuit în zadar cu atâtea flecuri. Bine frate, n’aî omeni deştepţi în sat către cari să te adresezi şi să-î întrebi ce trebuie să faci? Nu e acolo preotul şi învăţătorul, pe cari trebuia să-î consulţi? Din fericire, aî în comună şi preot şi învăţător deştepţi, dar te-aî mulţumit maî bine a întrebă pe baba Stanca de cât a luă un sfat de la ceia pe cari tu însu-ţî ÎI numesc! «cu patru ochi.»
De ce aî făcut aşa, nu sciţi, dar văd că din acestă pricină ai suferit pentru că în loc să apuci pe drumul cel bun, aî apucat pe unul învechit, care te-a dus la un sfîrşit rău.
Ar fi de prisos, cred eu, ca sâ-ţî maî descriu frigurile, căcî sînt, sigur că aî văţlut nu o dată, cum din om înalt şi falnic ca bradul, te trîntesc la pat şi te fac să tremuri, cu trei cojoce pe tine prin luna lui cuptor. Şi dacă tu aî avut fericirea ca să nu fii bolnav, aî vă^ut cel puţin cum chinuesc pe alţii. Să-ţî spun însă din ce causă omul se bolnă-vesce de friguri.
Sciî, că ori de câte-orî un om face un păcat, el trebue să-şî iea pedepsă. EI bine, frigurile sînt o pedepsă pe care Dumnezeu ţî-o trimete, de ore-ce nu ţii curat în casă. Ainjli, să ţii la un loc cu copilaşii tăî, omeni după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, să ţii, miei, ţapi, ş. a. Nu e ore a-cesta un păcat? Şi frigurile nu sînt o pedepsă? Ba
www.dacoromanica.ro
728
ALBINA
da, căci omenii trebue să trăiască la un loc cu omenii şi animalele cu animalele. E forte rău ca aerul din casă, după ce e puţin—căci terestra aî prins-a ou cuie—să-l mai strici şi cu aceste animale. Şi să observi că copilaşii acelora cari ţin animale în casă, sînt galbeni şi ofiliţi şi aprope în tot-d’a-una bolnavi. Ce probă maî vrei ca să te încredinţezi că acesta e o pedepsă?
I)e aceia, frate, dă mieii afară din casă, mătură maî des prin curte, du gunoiul pe ogore şi spoiesce casa din când în când, căci pe lîngă că şi jandarmul te amendeză, apoi şi Dumnezeu te pedepsesce.
Maî departe, aî niscaî-vâ gropi cu apă pe lîngă casă ? De sigur că aî.. . . Din ele beau găinele, gâs-cele, raţele ş. a. Aşa e că apa din ele e verde şi pe de-asupra are «mătasea brosceî ?» Nicî acest lucru nu-1 poţî tăgădui, căci l-am vă<jlut eu. Eî bino„ frate, nu e lucru mare să aî un vas din care să bea pasările, căci pe lîngă că se bolnăvesc vieţui-torole ce beau din ele, apoi şi Dumnezeu te pedepsesce cu friguri, căci e păcat să ehinuescî animalele cu ast fel de apă. Voescî dar ca copiii să-ţî fie sănătoşi? Astupă acele găuri şi premenesce maî des apa păsărilor. Nu lăsă nicî pe copii să mănânce fructe necopte, căci se pot bolnăvi nu numai de friguri, dar şi de alte bole.
Cât privesce pentru tratamentul frigurilor, îţi recomand chinină, dar ve^î ca să nu o dai când bolnavul e prins, ci să aştepţi pînă îl va lăsa. Pe lîngă acesta e bine a luă de maî multe ori, nu o dată. îţi maî spun să te hrănesc! maî bine. Nu sciţi ce fel de om eştî, vin^i ouăle şi puii şi tu mănânci cepă şi usturoi. Maî lasă vînţlarea, căci n’o să câş tigî cine scie ce lucru mare, pe lîngă acesta cele maî multe bole se nasc din răul nutriment.
Mult aş dori ca de aici înainte, bunul Dumne-ţleti să te îndrumeze pe calea cea bună. Frate să-tene, vei găsi în acestă cărticică şi sfaturi bune, şi lecurî contra bolelor şi ceva care să te maî des-făteze şi pe tine, după atâta amar şi jale. Uîtă-te bine la coperta eî. Pe unde vei vedea-o, pune mâna
www.dacoromamca.ro
ALBINA
729
pe ea şi sera când băiatul vine de la şcolă, pune-1 să-ţî citescă. Maî chiamă şi vecinii şi fă ca toţi să audă frumuseţile cuprinse în ea.
Cu altă ocasie îţi voiu mai spune şi alt-cevâ.
Vasile Marinescu-Socet.
GRĂDINIŢA SĂTEANULUI
i
Srin satele nostre toţi locuitorii îşi au pămînturile lor destinate în vatra satului pentru alcătuirea gospodăriilor lor. Şi, pentru, ca o gospodărie să fie completă trebue ca fie care sătean să aibă pe lîngă casă, grajd, şopron, pivniţă, pătul, magazie, coteţe, cocine, etc., trebue neapărat să aibă — cum disei — şi grădina gospodăriei sale.
Nimic mai economic şi mai folositor de cât, ca fie-care sătean să-şi aibă o grădiniţă, unde să-şi planteze cu pricepere tot zarzavatul strict necesar economiei casnice. Cu câtă plăcere n’ar pute fie-carn să muncescă câte-vâ ore în o asemenea grădiniţă! Apoi s’ar folosi mai tot timpul anului de acele zarzavaturi, scutindu-1 de a mai căra cu ciurul sau cu alt vas grădinarului bulgar productele sale pe care şi le-a agonosit cu atâta trudă. De şi câte puţin dă în fie-care di, dar făcend socotela mai de aprope, vom constată că o mare cantitate de cereale a dat pe zarzavat, pe câtă vreme erâ cu putinţă ca acele producte să fi remas în magaziora sătenului şi la timpul potrivit, să le fi vîndut cu preţ bunicel. Dacă fie-care săten şi ar face o asemenea socotelă, apoi, sigur că toţi ar ave grădiniţa lor lingă gospodărie.
Constatăm însă că nu toţi se călăuzesc de aceste idei forte nemerite, căci, în majoritatea caşurilor, vedem curtea sau gospodăria sătenului nostru lipsită de o asemenea grădiniţă şi prin urmare sînt tributari grădinarilor bulgari, cari cutreeră satele cu căruţele lor încărcate cu zarzavaturi.
La toţi, în general, vedem curtea ori grădina plină de tot felul de buruieni crescute la voia întîmplăriî Păcat de acest pămînt că hrănesce nisce plante nefolositore, ba ce'.e mai multe din ele sînt forte otrăvitore, cu cari jucându-se
www.dacaromamca.ro
730
ALBINA
copiii sătenilor, din nesciinţă le bagă în gură, se otrăvesc şi apoi mor, fără măcar să bănuim causa morţii copiilor; caşuri de acestea s’au întîmplat multe.
De aceia cred că e datoria nostră — a învăţătorilor şi preoţilor— ca să căutăm ocasiunea să lămurim, să explicăm, să îndemnăm pe sătenii noştri ca, pe viitor, să se chibzuiascâ mai bine şi să-şi facă grădini împrejurul caselor lor, plan-tându-le cu tot felul de zarzavaturi, căci ele aduc cel mai mare folos, iar nici de cum pagubă.
51. IMimiti •eseu.
învăţător diriginte, ConţescI, Teleorman.
Cum s’ar pute organisa stupăritul raţional în ţara nostră?
— Propuneri —
cestă cestiune ar fi forte lesne de resolvat, dacă în ajutorul nostru ar veni d-1 Ministru al instrucţiunii publice care, prin înalta sa bunăvoinţă ce o are faţă de şcolă şi înveţător, ar mai adăogâ de o cam dată pe lingă unele şcole mai meritose câte o mică fermă de apicultură raţională, pusă sub conducerea dirigintelui şi manipulată de acesta şi elevi.
înfiinţarea fermelor de apicultură de o cam dată pe lîngă unele şcole şi cu timpul pe lângă tote şcolele, ar face să se lege învăţătorul cu o sfintă dragoste şi iubire de şcolă, de casa şi comuna lui.
Prin înfiinţarea fermelor de apicultură pe lingă şcolă, s’ar infiltra în masa poporului dragostea la toţi de a-şi cresce albinele pe base moderne.
Deci prin şcolă şi numai prin şcolă apicultura modernă se va pute răspândi în ţara nostră.
După îndelungata mea practică, modestele mele cunos-cinţe pe acest teren, îmi voiu permite a arătă în cele de mai jos modul cum s’ar pute ajunge le acest scop.
Gustul de apicultură raţională, după cum am constatat, îl au aprope toţi învăţătorii şi preoţii din ţara nostră, aceşti doui factori principali ce trăesc în mijlocul poporului, probă miile de scrisori ce posed din tote unghiurile ţării.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
731
Pentru ajungerea acestui scop, domnul Ministru al instrucţiunii va bine-voi a impune comunelor să cumpere şcolelor odată pentru tot-d’a-una:
a)	Patru stupi primitivi a 10 lei unul..............40 lei
b)	Opt stupi cutii gole sistematice ce se pot procura din atelierul mîeu cu 14 lei bucata . . . .120 lei.
c)	Material pentru clădirea unei mici ferme de
scânduri..............................................100 leî.
d) Spese de instalare . . •........................25 lei.
Total . . 285 lei.
Ne dispunend comunele, acestă sumă s’ar pute acoperi într’alt mod prin protecţiunea omenilor de inimă sau cum va găsi cu cale înalta bună-voinţă a domnului Ministru al instrucţiunii
Ferma va fi proprietatea scoleî, iar venitul va fi al dirigintelui.
Acăstă fermă încă în anul întâiu, dacă ele ar fi înfiinţate
i	i
înainte de sesonul roitului, ar aduce şcoleî şi dirigintelui următorul venit:
a)	Cei patru stupi primitivi se vor face raţionali şi vor fi
roiţi în mod artificial, iar aceste roiuri vor fi puse în cei patru stupi raţionali. Aceşti opt stupi raţionali evaluaţi numai a 25 de lei stupul ne va da suma de.......................... 200 lei.
b)	Roiurile de al doilea rând preţuite numai a 10 lei
unul, patru roiuri ne vor da suma de .	• ...	40 lei.
Total . . 240 lei.
Aşâ că şcola încă în anul l-iu va posedă o termă cu 12 stupi evaluaţi în suma de 240 lei, rămânend un deficit de 45 lei.
Dirigintele, pentru munca sa, va fi răsplătit în anul Iiu luând de la cei 12 stupi raţionali fără ca să omore nici o albină, numai câte 8 kilograme de miere vîndută cu 1 leu kilogramul suma de 96 de lei. Adunând acuma venitul şcolei cu venitul dirigintelui vom câştiga o fermă de apicultură plus 45 de leî, ca dobândă a celor 285 de lei cu care s’a înfiinţat ferma.
De aci se vede cât de mari folose ar aduce fermele de apicultură atât «colei cât şi învăţătorului şi aceste ferme se pot conduce la început fără de aparate prin procedurile ce-mi voiu permite a arăta cu altă ocasie.
www.dacoromanica.ro
732
ALBINA
Aceste mici ferme de apicultură, odată înfiinţate, ele prin ele se vor mări şi când vor ajunge la resultatul dorit în fiecare an o parte din stupi şi produsul stupilor se vor pute da ca premii absolvenţilor şcolelor, locuitorilor chiar ce vor ave dragoste de acestă artă şi aşa treptat treptat şi pe nesciute se va ajunge acolo unde aspiraţiunile nostre ţintesc. Schiţa de plan, regulamentul şi modul lor de manipulare le voiu da cu plăcere în caşul când acesta mi se va cere şi când cestiunea ridicată de mine va ave resunet în inima domnului Ministru al instrucţiunii, căci nu e de ajuns numai înfiinţarea acestor ferme, ci lucrul pincipal este ca aceste ferme să fie conduse bine şi conducătorii lor să capete noţiuni din ce în ce mai largi asupra crescerii raţionale a albinelor, şi aceste noţiuni se vor pute dobândi şi ar pute fi generalisate prin înfiinţarea de o-cam-dată a unui măiestru ambulant de apicultură, care va ave misiunea, după cum am arătat în articolul mieu de mai nainte, de a merge pe la aceste şcole şi a arătă diriginţilor modul de procedare pe acest vast teren. Aceşti maeştri plătiţi de stat cu o modestă lefă şi o diurnă ore-care, avend liberul parcurs pe căile ferate, vor duce cu sine prin tote unghiurile ţării dragostea pentru crescerea albinelor pe base moderne şi vor face ca pe lîngâ cele 50 de şcoli să se formeze 50 de focare prin care s6 renască în ţara nostră un ram al economiei nostre naţionale lăsat în părăsire.
Dragostea pentru acesta o avem, şi bună-voinţă nu ne lipsesce, părintescul şi preţiosul ajutor al domnului Ministru al instrucţiunii să ne secundeze şi cu paşi gigantici vom merge spre portul mult dorit.
Am mulţumirea sufletescă că şi eu, pe cât puterile mele intelectuale îmi au permis, am pus umerul la sprijinirea acestei măreţe întreprinderi şi sînt fericit a anunţa pe toţi apicultorii cititori ai acestei preţiose reviste că peste puţin le voiu pute pune la disposiţie modestele mele sfaturi într’un tratat de apicultură aprobat de onorabilul Ministru al agriculturii prin ordinul No 1977 de la 12 Ianuarie 1899, ca o carte folositore şi demnă de consultat pentru şcolele de agricultură cât şi pentru cei ce se ocupă cu apicultura.
R.	X. Begncscu.
Pietrile, Vlaşca.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
733
Cum se pote înmulţi rodul pomilor de fructe şi al viei.
In primăvară, când s’a trecut florile, se sapă în-prejurul pomilor, la o adîncime de 25 centimetri, bine, mărunt, pămîntul şi se udă, timp de 3—6 <Jile dimineţa, cu o saramură făcută din 25 gr. leşie de sub-azotat de cupru, 200 gr. azotat de amoniac şi 500 gr. sulfat de amoniac la 10 litrurî apă. Aceste produse fiind forte ieftine, convine cu uşurinţă oricărui cultivator de pomi roditori, căci cei 70 bani, la cât revine 10 chilo saramură, se compenseză cu prisosinţă de rodul bun şi abundent ce se obţine, căci nici viermii şi nici intemperiile climei nu strică fructele în desvoltarea lor.
Pentru ee se ţlice că zăpada este folositore pămîntului?
ăpada, în timpul gerului este o bine-facere pentru plante, pe cari le acoperă. Ea este ca o manta indie şi aprope caldă.
Opacitat'ea şi culdrea albă, împiedică corpul, care se gă-sesce mai jos de cât zăpada, de a radia (a aruncă raije) adică a-şi pierde din căldura pe care o are; ast-fel cerealele sînt apărate de gerurile mari ale îernei.
Acesta este chiar motivul, care face pe cultivator să se bucure când zăpada, cade înainte de a se lăsă ger pe pămînt; el prevede un an bun, o recoltă abundentă.
Proprietatea acesta a zăpezii, de a se opune pierderii de căldură a corpurilor, pe care le acoperă, este fdrte bine cunoscută de Laponi şi Groenlandezî; aşa, când eî sînt apucaţi fără veste de un frig fdrte aspru, fug în zăpadă. Animalele din aceste ţări nenorocite (Laponia şi Groenlanda), călăuzite de un admirabil instinct, fac acelaşi lucru.
<i. Poleş.
Valea-DraguIuT, Ilfov.
www.dacoramamca.ro
734
ALBINA
APEL CĂTRE ROMÂNI
Români,
Liga pentru unitatea culturală a tutulor Românilor, secţia Bacău, a luat iniţiativa ca să se ridice un bust memoriei marelui patriot Constantin Negri, în oraşul Bacău.
C. Negri face parte din acea generaţie de eroi cărora România de aclî datoresce fiinţa ei. împrejurul lui se strângeau ţăranii cari au luptat pentru drepturile nemuluî Românesc.
C. Negri a fost ministrul şi trimisul lui Vodă Grigore Ghica,— de fericită amintire,—la conferinţa din Viena (1855); el, împreună cu Rallet, a pledat la Constantinopole (1855—56) pentru drepturile ţării în cestia averilor monăstiresci. El a fost vice-preşedin-tele divanului Ad-hoc al Moldovei (1857)—preşedinte de drept fiind mitropolitul ţării; —în acesta adunare s’au votat cele patru puncte: unirea, autonomia, regim constituţional şi represen-tativ, principe străin, cari formeză basa organisărn regatului Român de acTLî. In acea adunare el a propus şi susţinut în deosebi împroprietărirea locuitorilor săienî.
In 1859, după ce renunţă la tron, C. Negri plecă ca trimis al Domnitorului Alexandru Cuza la Constantinopole; acolo susţine şi obţine de la Portă şi Puterile garante, Unirea ţărilor surori, cu tote piedicile ce i se puneau în cale. Tot lui, ţara datoresce acpi faptul că este stăpână peste averile mânăstiresci.
Abnegaţia, devotamentul, iubirea curată ce avea el pentru patria şi nemul Românesc, sînt virtuţi pe care voim să le trecem la nemurire şi să le săpăm în mintea şi sufletul viitorelor generaţii.
Un călduros apel facem la toţi Români, rugându-I a ne da concursul pentru realisarea acestei opere.
Primim orî-c.e ofrande ni s’ar trimite.
Rugăm pe onor. donatori a trimite sumele, ce vor bine-vox a da, d-luî Victor Nasta, casierul Ligei culturale secţia Bacău.
Comitetul Secţiunii (le Bacăti.
NB. Tote (Rarele şi revistele române sînt rugate a reproduce acest apel.
ADRESE CĂTRE REDACŢIE
Revista d-v. întitulată «Albina» me distreză forte mult, citind frumo-sele istoriore şi ştiri cuprinse în ea; pentru acesta vin a ve aduce căl-durosele mele mulţumiri dorind revistei ani mulţi,
Georges Diacouu. Fortul Fopescl.
♦
Urez «Albinei» ca şi în cei lalţî ani, să îndemne pe toţi mose şi demne.
C.
la lucruri fru-
Nicolescu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
735
Serbări de 24 Ianuarie
La 24 Ianuarie s'a serbat la gimnasiul din T.-Jiu a 40-a aniersare a unirii principatelor, după următorul program:
La orele 10 a. m. s’au întrunit în amfiteatrul gimnasiulul profesorii şi şcolarii. S’au recitat poezii, s’au executat diferite cântece de corul şcolarilor, iar d-1 profesor N. D. Frutnuşanu a ţinut o conferinţă despre însemnătatea «jilei.
întrebări şi ghicitori
I.	Întrebare literară de S. Văleanu. Despre ce carte s’a pronunţat cen-sura că opera e demnă de foc şi autorul de spânzurătore?
II.	Întrebare istorică. Care ministru francez avea obiceiu să serie pe proiectele de legi ce i-se prezentau: vidi, legi, probavi?
III.	Întrebare glumeţă. Ce deosebire este între un foc şi un pungaş?
IV.	Problema de C. Ionescu (Giurgiu, Ialomiţa). In curtea unui ţăran sînt oi şi găini. Numerendu-se capetele s’au găsit 107; numărându-se picidrele s’au găsit 350. —Să se afle câte oi şi câte găini erau în acea cur e?
V.	Gbicitore de M. Săvulescu:
Alb alboiu,
Linge sare,,
Ose n’are;
Veveriţă nu e In copac se sue.
VI.	Şarailă de N. Partenie:
Şarada aci propusă’
Din doue părţi e compusă.
Una e la gard prin sat:
Cum te uiţi, îl vecii îndat’. ..
Alta e un ce uşor Care semenă cu-un nor.
Totul să-l ghiciţi ve las,
Căci plăcut e centru nas
VII.	Enigmă de Por împărat:
Sînt anima] isteţ şi-mi place Să me agăţ pe munţi... şi pace!...
Dar sînt şi lemn ce pe al mîeu spate Primesc să taie pe al mîeu frate.
Mai sînt cu orî-ce vizitiu Amic nedespărţit şi-l ţiu.
Cu Grecul nu ine ’mpac do fel,
Căci semen — (jic unii — cu el.
VIII.	Aiitmogrifde G. Petrescu:
1.	2.	3.	4.	5.	6. 7. 8.	5.	Ce doresce	orî-ce	bolnav.
2.	3.	4.	5.	9.	6. 3. 4.	5. 3. 10.	7.	Idealul unui	popor	neliber.
11.	7.	6.	12.	13.	Titlul unei	poesii de	Lamartine.
14.	12.	15.	16.	Un	mare poet	frances.
5. 3. 16. 6. Fiul lui Cain.
11. 7. 16. 6. 7. 2. Oraş în Tonchin.
17. 5. 17. 3. 16. 3. Statuă celebră în Egipet.
Iniţialele de sus în jos şi finalele de jos în sus, dau numele a doi monarchi din Europa de a<Ji.
www.dacoromanica.ro
736
ALBINA
Răspunsurile la aceste întrebări se primesc pînă la 21 Martie şi se vor publică în No. 26.
IP r e na 1 i
Dintre cititorii cari tror răspunde la 1 întrebare prin tragere la sorţi se va da ca premiu unuia: 3 numere din Biblioteca pentru toţi după alegere.
Dintre cei-ce vor răspunde la 2, unul va primi: 4 numere din Biblioteca pentru toţi, după alegere.
Dintre cei-ce vor răspunde la 3 întrebări unul va primi:
5	numere din Biblioteca pentru toţi, după alegere.
Dintre cei cari voi răspunde la 4 întrebări, unul va primi:
6	numere din «Biblioteca pentru toţi.» după alegere.
Dintre cei cari vor răspunde la 5 întrebări, unul a va primi :
7	numere din Biblioteca pentru toţi,» după alegere.
Dintre cei cari vor răspunde la 6 întrebări, unul va primi :
8	numere din «Biblioteca pentru toţi,» după alegere.
Dintre cei cari vor răspunde la 7 întrebări, unul va primi :
9	numere din «Biblioteca pentru toţi,» după alegere.
Dintre cei cari vor răspunde la 8 întrebări, unul va primi:
10	numere din «Biblioteca pentru toţi,» după alegere.
POŞTA REDACŢIE*
Ch. Pretorian, com. Găvănescî. — Primit şi liberat chitanţa No. 8.578.
D-luî Gh. Dănescu, învăţător, Săcelul, Gorj.— In privinţa congresului nu s’a liotărît nimic pînă acum.
N. Ditu, student, Nagywarad Ungaria. - Am primit leî 4 şi noî trimitem regulat, cu cât trebuie stampilată? de vă lipsesc numere comu-nicaţi-ne să vi le trimitem.
Abonaţilor ce ne-au întrebat asupra tragerilor de diverse lotăriî: _
Personalul nostru fiind forte restrâns, iar comitetele diferitelor lotăriî neavînd gentileţa să ne comunice amânările sau tragerea lotăriilor lor, ne găsim în imposibilitate să satisfacem dorinţă celor ce ne întrebă; făgăduim însă că ori de câte ori ni se va comunică liste de trageri a lotăriilor autorisate, le vom publica.
D-luI M. Tănăsescu, învăţător, Gruiu-Herescî — Abonamentul d-vostre pe anul al Il-a achitat cu chitanţa No. 11.973.
lache l. Popescu, Becliet, idem No. 13.126.
Vasilc Brătianu, Călăraşi, idem No. 13.243.
V. Mart a, învăţător, Brânzesci, Tutova, idem No. 13.375.
L I. Ştefan Fulgenu, Cărbunescî, Prahova, idem No. 13.225.
V. Danul, Craiova, idem No. 11.021.
A tecii Bulă, Fălciu, idem No. 13.238.
Vasile Gheorghiu, Ploesci, idem No. 13.184.
C.	Oprişcnescu, Brăila, idem No. 11.711.
Tache Ninulescu, Becliet. Sînteţi achitat pe ambii ani cu chitanţa No. 8.766 şi 11 629.
.1/. C. Costescu, Târgu-Jiu, idem No. 8 839 şi 13.169.
D.	Pompiliu, învăţător, Cioroiaşu, Dolj.—S’a trimis revista d-lui Mi-hâescu şi chitanţa No. 13.026, ve mulţumim.
www.dacorananica.ro