Anul II
Duminici, 21 Februarie 1899.
No. 21.
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
APARE Î|C FIE-CARE DUMINICA
Abonament, pe an în ţară . . Lei 5 ||| Abonament, pe an în str&ln&t. Lei 8
»	» 6 luni în ţară. • 3 jj On furnir.15 bani
____________Manuscrisele ngpubjieşte 8e ard,___
COMITETUL DE REDACŢIE:
P. Garboviceanu C. Râdulescu-Motru G. Coşbuc I. Otescu P. Dulfu

G. Adamescu V. S. Moga
N.	Nicolaescu Const. C. Popf-Taşcă Gr. Teodossiu.
Redacţia şi Administraţia Str. Mfintnldsa, No. 9.
SUMAR:
I. Kalinderu, Cultura pomilor. — Gh. Adamescu, Miron Costin. — Sp. Popeseu, Contară .—Gr. 7'eodossiu, O casă de om cu minte.— Ir. Popeseu, Cum să ne ferim de răpciugă?— A. C. Groza, Porcul.—Serbări de 24 Ianuarie.— N. Gddciu, Ţara fericiţilor.— G. Gole#, Greutatea albinei.— Or., Intîmplările săptămânii.—InformaţiunI.—Ştiri.— Cantinele şcolare.—Pentru copiii săraci.—Adrese către redacţie.—Mulţumiri.—Apel. — Insciinţare.— Deslegările întrebărilor din No. ll.—Răspuns la întrebările din No. 11. — Premiile.—Exemple vrednice de imitat.—Poşta redacţiei.—Incunosciinţare.
I lustra fiujiî: Miron Costin.—Trimişii lui Cnntemir arestăză pe Miron Costin. — Miron Costin citesce poema sa în faţa Regelui Poloniei. — Porc de talie mare. — Porc de talie mijlocie.
Iscălitura lui Miron Costin.
CĂTRE ABONAT!
>
încă de la 1 Octombre trecut, revista ndstră a intrat în anul al II-lea al existenţei sale. Facem un călduros apel către abonaţii noştri cât şi către persdnele şi autorităţile ce au bine-voit a ne procură abonamente, să ţie socotălă de preţul absolut mic al abonamentului şi imposibilitatea în care ne găsim de a ne expune la cheltuell pentru a trimite un încasator şi îî rugăm a ne trimite cât mai grabnic abonamentele ; lucru ce se p6te face, cu atât mai uşor, cu cât mal mulţi abonaţi se pot uni şi trimite costul printr’un singur mandat adresat administraţiei nostre, însemnând pe cotor numele trimiţătorilor. Aceiaşi rugăminte o facem şi stimaţilor noştri abonaţi din Bucurescî.
Rugăm asemenea pe d-niî abonaţi cari ne datoresc încă pe anul trecut, să bine-voiască a ne trimite abonamentele Noi am trimis cu încredere tuturor celor ce ne-au cerut, nu ne îndoim că încrederea ndstră nu va fi înşelată. N’avem alte mijldce pentru existenţa reviste; deci, dacă abonaţii noştri o iubesc şi voiesc ca ea să trăiască, să ne trimită abonamentul.
ADMINISTRAŢIA.
«Albina II»	---------------
www.dacoromanica.ro
41
642
ALBINA
CULTURA POMIBO^
Către agenţii Adminisţraţiuniî Domeniilor Coroanei (1).
Cu tote ca în curind va apare în biblioteca Administraţiei Domeniului Coronei o cărticică asupra culturii pomilor roditori, din cari vă vom trimite mai multe esemplare spre a le distribui printre sătenii cu cunoscinţă de carte, nu cred de prisos, Dom- , nule Agent a ve enumera aci unele elemente relative la cultura pomilor atât pe Domeniile Coronei cât şi în grădinile şcolare.
1)	Şefii de ocole şi cei de regii, iar pentru şcole învăţătorii voi-alege’în apropierea reşedinţelor lor, sau a caselor de brigadieri si în grădinile şcolare câte un teren în suprafaţă de minimum un hectar pentru agenţii Domeniului Coronei, iar pentru şcole după cum vor dispune învăţătorii, propriu din tote punctele de vedere pentru înfiinţarea pepinierilor de pomi roditori.
2)	Terenul ales pentru pepinieră se va împrejmuî şi împărţi in mai multe divisiunî după mărimea pepinierei, apoi se va desfunda una din aceste divisiunî la un metru de adîncime; primăvara se va împărţi partea desfundată în răzore de câte un metru lăţime şi se va semăna cu seminţe de meri, peri, caişi, pruni, etc., cari se vor procura din vreme fie din fructele pomilor sălbatici aflători în pădurea locală, fie prin şcolari, cum am dis mai sus,, fie din comerciu, în care cas ve veţi adresa din timp Administraţiei Centrale, arătând cantitatea şi felul seminţelor ce ve tre-buesc. Seminţele depuse în pămînt se vor uda regulat, în fie-care di pînă la răsărire, iar după aceia se vor plivi de burueni, ţi-nendu-se atât răzorele cât şi drumurile în tot-d’a-una curate.
3)	In tomna primului an, pueţiî se vor repica plantându-se îrt rîndurî, în divisiunilo încă neocupate, care se vor desfundă de asemenea la cel puţin 0,60 metri adîncime şi la o depărtare rîn-durile unul de altul de un metru, iar distanţa între pueţî se va lăsă de la 40—50 centimetri.
4)	Altoitul pueţilor se va face de preferinţă în ochiu cât mai aprope posibil de pămînt şi se vor lăsă pe acelaşi loc doi pînă la trei ani, după care se vor scote cu totă îngrijirea şi plantă la locul definitiv.
5)	Varietăţile de altoi ce se vor alege, să fie puţine la număr şi bune, alese mai cu semă dintr’acele tomnatice a căror fructe se pot conservă bine peste iarnă, şi cu preferinţă din acele recunoscute ca fructe de elită în ţara nostră.
6)	In pepiniere se va reservâ un loc aparte pentru cultura trandafirilor, cari ornamenteză atât de plăcut grădinile, contribuind cu modul acesta şi la desvoltarea gustului estetic, care între sătenii noştri este aprope inert.
Nu mă îndoiesc, că veţi ţine socotelă de cele prescrise mai sus si îmi va face plăcere a constată eu însu-mî, când voiu veni la faţa locului, un început serios de esecutare.
Ion Kalimleru.
Administrator al domeniilor Cordnel- 1
(1) Ve(jî No 20.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
643
jviiRoN costin
— fJotiţă despre viaţa lui —
£Viftnul dintre scriitorii vechi ai noştri cari a lăsat opere
Li,; de mare valore este Miron Coslin, despre care vom spune astădi câte-vâ cuvinte, înfăţişându-i chipul.
Miron Costin face parte din una dintre cele mai vechi familii moldovenesci. Născut în 1633, el îşi făcu studiile în Polonia — cum se obicinuia pe atunci — şi mai tîrziîi se în-torse în ţară ca să intre, ca toţi fiii de boier, în slujba statului.
Cariera lui politică se începe sub Gheorghe Ştefan. Mai întâiu sluger, apoi ciaşnic (paharnic), el ajunse în timpul lui Dabija-Vodă mare comis şi sub Iliaş-Vodă îl vedem mare vornic.
După Iliaş, urmeză, în a doua domnie, Duca-Vodă, dar după scurt timp, acesta e mazilit şi înlocuit cu Petriceico. Aşâ eră pe vremea aceea: de şi ţara se diceâ că e liberă, dar Turcii schimbau pe Domni cum le plăcea lor. Noul Domn ia în nume de bine pe Costin şi-l trimite chiar ca reprezentant al său, în tabăra turcescă stabilită atunci la Nistru, avend a lupta contra Polonilor.
Polonii sînt bătuţi — ce e drept — dar Domnitorul Petriceico, care eră prieten cu ei, lasă scaunul şi se duce în Polonia, părăsit de boieri, cari ascultară sfatul lui Costin de a remâne credincioşi Turcilor.
Sub Domnii următori Dumitraşco Contacuzino, Antonie
Roset şi Duca (în a treia domnie), Miron Costin ocupă slujba de mare vornic de ţara de jos şi de mare logofăt şi în
www.daootomanica.iD

www.dacoromanica.ro
ALBINA
645
1683 se duce cu Duca la împresurarea Vienel, dând ajutor Turcilor. Pe vremea aceea însă boierii cari voiau să ocupe tronul alergau şi la străini numai să-şi ajungă scopul. Aşâ făcu şi Petriceico. Pe când Duca se întorcea, bătut, în Moldova, acela veni cu oste polonă ca să-î ocupe scaunul. Se dă o luptă; Domnitorul e prins şi, împreună cu el, şi Miron Costin.
Acolo în Polonia stete multă vreme şi o duse cam rău. De aceea cerii voie lui Constantin Cantemir, care se făcu mal tîrziu Domn, să se întorcă în ţară.
Căpătând voie, se întorce şi e numit în slujbă; dar nu putea să fie iubit de Domn, pentru că favoriţii acestuia nu-1 vedeau bine nici pe el nici pe fratele lui, Veliclco. Mal ales unul Iordache Roset vistierul, nu-I pute vede, pentru că Veliclco îl disese într’o di: «Vistiere, mal încet cu orîndu-ielile (birurile).» Miron nu se sfiâ de a spune acesta Domnului însuşi când şedeâ la masă. Povestesc chiar cronicarii o vorbă, care a rămas vestită de la el: «Mal des cu paharele, fi mal încet cu orînduelile; că-l vrea să-tl dai Măria-Ta sema odată şi n el putea.»
Negreşit că asemenea purtare nu puteâ să placă Domnitorului; de aceea sînt daţi afară din slujbă şi Miron şi Veliclco.
O sumă de boieri, nemulţumiţi, încep să ţie sfaturi, fac un fel de societate secretă cu gând să dea jos pe Cantemir. Intre aceştia eră şi Veliclco, dar nici un document nu ne arată să fi fost şi Miron. Trădaţi de un ore-care Ţifescu, poreclit Frige-vacă, boierii răsvrătitorl sînt prinşi. Veliclco este adus la Iaşi, bătut de Vodă cu buzduganul şi închis în beciu. Favoriţii îndemnă pe Domn să-l omore după aşâ ruşine, căci alt-fel o să-şi răsbune rău. Peste nopte chiar, Veliclco e scos din închisore şi i se tale capul dinaintea porţii palatului.
— Acum, îl diseră boierii cel din jurul lui, dacă al o-morît pe acesta, ce aî să faci cu fratele lui? El are să se scole înpotrivă şi pote te vel află în primejdie.
Ascultând glasul lor, Constantin Cantemir trimise un vătaf la BărbescI — moşia lui Miron — ca să-l prindă şi să-l omore. L-au aflat acolo într’o stare forte jalnică: îl murise soţia şi tocmai se făceau pregătiri de îngropare. Când au intrat trimişii Domnului, i-au dis unii să ia un cal şi să fugă
www.dacaromamca.ro
Trimişii luî Cantemir aresteză pe {Uliron Costin.
JVIiron Costin eitesee poema sa în faţa Regelui Poloniei.

648
ALBINA
la Neamţ, dar el n’a voit, ci a cerut să fie dus la Iaşi ca să se justifice înaintea lui Vodă. Ruga luî a fost zadarnică; l-au omorît chiar pe loc.
Ast-fel se stinse în Decembre 1691 acest mare bărbat, care lasă un nume glorios în istoria Moldovei.
Dacă aşâ de plină de fapte şi aşa mişcătore este viaţa politică a lui Costin, el se ridică şi mai sus prin scrierile sale.
El studie pentru prima oră originea poporului românesc într’o operă: « Carte pentru descălicatut d'întâia al Moldovei* şi apoi povesti întâmplările contemporane în aLetopiseţul Moldovei.»
El scrie şi în limba polonă o poemă în care glorifică neamul s6u.
A mai scris şi alte lucrări mai mici, în versuri unele, altele în proză.
Drept recunoscinţă pentru meritele lui, naţiunea română i-a înălţat o frumosă statue în oraşul Iaşi.
(Jhcorsrhe Adaincscii.
TAIFASURI CU MOŞ GHEORGHE(l).
COMOARA
upă masă ne punem iar la taifas; moş Gh. îi maî înseninat de cât înainte de masă. Nu me slăbesce de loc: să-î spun ce-am făcut la Cursese!
— Ţi-oiii spune, moş Gh., ţlic eu, dar să mîntuim întâiti vorba nostră... Las-o încolo, întrerupe el, că ne sfădim amîn-
doî!
N’o las, moşule, că lucrul neisprăvit îi maî bine să nu se fi început.
— Bine; dar să nu mai spui că ţăranii sînt leneşi şi beţivi!» 1
(1)	VeŞI No. £0, anul II.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
649
—	Apoi, ve<jlî, moşule, cum eşti ? am spus eu că ţăranii sînt aşa şi pe dincolo! ?
C’apoi atâta ar maî trebui!
Apoi atunci de ce te legi de mine ?!
Eti nu mă leg de d-ta!... darnici nu sciţi cum îmi spui că ţărani! ati vreme să citescă!
—	Să facem o socotelă, moş Gh.
Faţa lui' moş Gh. iar se însenineza. Eu sciu ce are el în gând acum: a găsit prilej bun ca să-mî dovedescă mie şi eu să spun la «boerul de la tribunal» şi la tovî boierii că el nu-î nici leneş nici beţiv şi că a făcut rău acela, de i-a aruncat aşâ ponos în obraz.
—	Eî iaca să facem, <,lice el.
ÎI drept, moş Gh., că din zori şi pînă în nopte răscoliţi pămîntul orî îl tundeţi, pe foc de arşiţă şi, de v’apucă vremea, chiar pe vreme de ploîe. îi drept, moş Gh., că de multe orî nici n’aveţi răgaz să faceţi mâncare în graba zorului de muncă ? Îî drept, moş Gh., că atunci când laş! de-o parte sapa, orî secera, orî cosa, ca să te maî răsufli, maî de grabă îţi vine să storci cămaşa de sudore de cât să eî o carte să citescî!
In ochiî luî moş Gh. văd o lăcomie nemăsurată care sorbe fie-care cuvînt al mieii. Iar sufletul luî, rănit la vorba aurită la tribunal din gura unui boier, se umple de balsam tămăduitor şi împăcător.
—	Eî, veţlî ?! (.lice el apucându-mă de mână, singur d-ta spui—că eu nu te am tras de limbă—precum că ţăranii n-au vreme nici să mănânce, dar mite să citescă! Bine-ar fi să al vreme să citescî şi tu ca să sciî şi tu ce-î pe lume! dar unde-î chip ? când să citescî ?... şi cine să-ţî citescă ?
—	Aşa-î, moş Gheorghe?
—	Eî, ve<Jî ? !
Văd, moş Gh. Eu nu ţlic alt-fel; dar sciî d-ta că Românul qlice: nu mî-oiii trece eu vremea «toc-maî în vremea muncii.» Cum ? este şi o vreme care nu-î «a muncii?»
Moş Gh., începe în sfîrşit să rîdă.
www.dacaromamca.ro
650
ALBINA
A lia! spune el, dând din cap, înţeleg! înţeleg eu unde aî vrut să mă aduci!... Aşâ-i!
—	Totă vremea anului îî vară moş Gh.?
—	Sciută că nu!
—	Tote filele anului muncesc omenii?
Moş Gh., iar se pune pe gânduri şi dă din cap desnădăjduit. Iar l-am mîhnit! El crede că mie îmî pare răii că ţăranii nu muncesc şi sărbătorile şi de aceea încep tot eu:
D-^eu a lăsat sărbătorile pe lume pentru odihna trupului şi pentru căutarea şi hrana sufletului...
Cu aceste vorbe l-am împăcat din nou pe moş Gheorghe.
Bine-ar fi, <,hce moş Gh. înduioşat, bine-ar fi, nepote, să-şi caute lumea şi de suflet!... ţî-aî găsit!... îl rea lumea, nepote! unii îndrăsnesc şi sf. Duminecă de să furişâză la muncă!
—	Şi-î mare păcat, înaintea lui D-(,leu, să mun-cescî trupul şi Dumineca, moş Gh.
Cum să nu fie, nepote! că şi D-(,leu s’a odihnit o <,li pe săptămână, când a făcut lumea! nu faci nici o procopselă cu munca de Duminecă!
EI, vedî moş Gh. ? n’ar fi mai bine să stea omul Dumineca să-şî odihnescă trupul şi să-şi caute de suflet? n’ar fi mai bine să citescă ceva?
Cum să nu fie bine! dar vedî că nici asta iar nu sepote: vii la sfîrşitul săptămânii rupt de muncă... de carte să-ţi mai ardă?!
—	Aî dreptate moş Gh.! dar ia să luăm noi sănia: se folosesce omul de sărbătore ca să-şî odihnescă trupul? cum îşi trece el sărbătorea? stă el locului, sărbătorea? dorm cu toţii măcar un ceas, două ca să-şi vie trupul în fire?
—	De unde! nici la biserică nu se duc, nici trupul nu şi-l odihnesc! Umblă de colo-colo şi-aşteptă să deschidă cârciumarul!... aicea ai o lecă de dreptate: se dau cu gura în vînt!... după taifasuri, după băutură, după sfadă şi după zîzanie! Mai bine ar sta colo, acasă, ori dacă se duc la cârciumă ce-ar fi să fie cu vorbă bună şi cu frăţie!... dar nu! s’a ticăloşit o semă de omeni: caută numai ceartă!...
www.dacaromamca.ro
ALBINA
651
cum o bea un pahar două se suie diavolul, Domne iartă-mă, la cap şi buclucul gata!
—	Eî, moş Gh., n’ar fi maî bine, de cât să s’a-dune la cârciumă, să stea omul acasă sărbătorea şi să citescă, dacă scie carte, ori să s’adune mai mulţi la unul care scie să asculte cum citesce altul?
—	îi greu, nepote!
—	îi gr3u, moş Gli., pentru că nu-î deprindere; dar ia să se iea deprindere!... atunci n’ar maî fi greu!
—	Aşâ-î Românul!... la lucruri bune nu s’adună, dar la lucruri rele, la băutură, la ticăloşie nu-î găsesc! păreche!
—	Aici n’aî dreptate, moş Gli! nu-î aşa de rău, Românul, cum îl ponosesc! d-ta! îi greu pînă capătă o deprindere; numai năravul se capătă uşor ; iar dacă se deprinde cu un lucru bun şi dacă vede că-î bun, apoi cu greu îl desbari. Vorba Românului: «munte cu munte se-’ntîlnesce, dar om cu om?» Omul nu pote trăi singur: simte nevoie de adunare măcar cât de rar, şi de aceea nu-1 rabdă inima să stea locului.
«Totă săptămâna îşi caută omul de muncă şi n’are vreme să se ducă să caute pe alţi omeni ca să stea de vorbă. Numai sărbătorea are prilejul de a găsi o adunare.
«Şi-î bine că se adună lumea. Omul caro fuge de lume se selbăticesce.
«Numai locul unde se adună îi rău, ba chiar îi primejdios. Locul de adunare, de obiceiti, îi cârciuma; jocul tinerilor se face înaintea cârciumii, gospodarii se adună la cârciumă. Pînă aici nu-î nici un rău. Dar, veţlî că la cârciumă este băutură; iacă răul!
«Nu toţi omenii plecă de-acasă cu gândul să bea ; dar acolo-î ispita!
«Adunarea la cârciumă este pricina îndemnului la băutură. Nu toţi omenii sînt beţivi; sînt forte mulţi beţivi cari, dacă n’ar fi avut prilejul adunării la cârciumă, n’ar fi fost nici o dată beţivi. Necazurile omenesc! se maî uită când te întîlnescî cu unul şi
www.dacoromanica.ro
652
ALBINA
cu altul; se schimbă vorbele, se schimbă şi gândul. La adunare omul se simte maî fericit, pentru că vede cu ochii lui pe maî mulţi, îşî împrospăteză în minte nevoile altora, vede că nu-î numai el cu nevoi şi se mîngâie. După un pahar-două, mîngâîe-rea cresce, simţirea amorţesce, închipuirea se aprinde. După alte pahare, omul nu se maî vede aidoma pe dînsul: se face mîndru, crede că are putere cât ţlece, crede că-i bogat cât o sută, crede că-i maî deştept de cât totă lumea. Toţi trebue să-l asculte, toţi trebue să <,lică cum (Jice el: altmintrelea buclucul gata! In vremea asta paharele curg şi cu ele averea şi sănătatea se sdruncină!
«Nici o sărbătore nu trece fără bătaie; iar dacă trece una în pace, apoi asta-i o minune! Nu-î aşâ moş Gh?
—	Aşâ-î, nepote! şi de-ar fi numai atâta!... Câte răutăţi vin de la beţie! Omul bet gândesce că el îî împăratul!
—	Am dreptate, moş Gh., când <Rc eu că fac rău omenii de se adună la cârciumă?
—	Cum să n’ai! dar numai, ve<R: unde să se ducă Românul sărbătorea dacă nu s’ar duce la cârciumă!? că singur <,licî că nu-î bine să nu se adune omenii. ..
—	Eli (Re că-î rău dacă nu se întîlnesce om cu om, dar îî maî rău dacă se întîlnesc la cârciumă.
—	Apoi cum îţi închipui d-ta adunare fără băutură ?
—	Iaca eu îmi închipui pentru că am văţlut.
—	Multe-î fi vă(,lut d-ta!... dar ve(R că asta nu se pote!
—	Cum să nu se potă, moş Gh., dacă am vă^ut!?
Eî, aşî vrea eu să sciţi, unde aî vă<Rit mă
rog! ?
—	La Cursescî, moş Gh.
—	Ei, lasă! par-că eti nu-î sciţi pe cel din Cur-sesci!
—	Apoi nu-î scii, moşule.
—	Cum să nu-î sciţi!... eu să nu-î sciţi ?
—	De mult n’ai fost d-ta în Cursescî?
www.dacoromamca.ro
ALBINA
053
—	Or fi două-^ecî de ani!...
—	Apoi acum să-î ve$î, moşule!
—	Autjlî!... Românul dracului!... stă el cu gura rece?... ţî-aî găsit!...
—	Ce-î a$î, moşule?
—	Ce să fie! Luni.
—	Şi erî ce-a fost?
—	Duminecă, da ce vrei să fie?
—	Ţî-aducî aminte, moş Gh.? erî am fost la Cursese! ..
—	Sciţi eu c’aţî fost... eî, ş’apoî!... aţi găsit co-mora? nu se îmbătase lumea de bucurie?
—	La Cursescî nu s’adună lumea la cârciumă.
—	Da unde, mă rog?
—	La şcolă !
—	Dă profesorul de băut, pe senine!...
—	Dă, moş Gh...
—	Apoi tare bogat trebue să fie!...
—	Forte bogat!
—	El o fi găsit comora...
—	El.
—	Halal de Cursescî!...
Totă vremea, moş Gh., mă întrebă aşa, într’o doră; el nu crede nimic şi rîde necontenit.
—	Şi ce le dă, me rog!? întrebă el din nou.
—	Inveţătură! moş Gh... Profesorul a deprins lumea şi lumea vine, cu duiumul, cum dau de-o săr-bătore: profesorul citesce, lumea ascultă, vremea curge, şi sărbătorea trece... fără bătaie! profesorul din Cursescî dă lumii băutură sufletescă! lumea se îmbată din acestă băutură pe care el o dă din belşug şi... cârciumele-s pustii.
Moş Gh. rămâne cu gura deschisă ca s’asculte mal bine minunăţia asta, pe care începe s’o cretjlă pe jumătate.
El s’apropie de mine: i-se pare că de acum nu maî pote să fie vorbă de clacă. Mă ia pe sub mâna dreptă şi mă întrebă cu tot dinadinsul:
—	Eî, spune-mî acum, ce aţi făcut la Cursescî?!
(Sfîrşitul în No. viitor)
Spiridon Popescu.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
654
O easă de om cuminte...
...învăţătorul şedea pe un scaun în privdorul casei, cu
ochii pironiţi pe-o carte. Era atât de adîncit în citire, că nu băgă de semă că se deschide părta încet şi sătenii Gheor-ghe Căprarii şi Stan Meranu intră în curte.
Mergând a gale şi sfios, dînşiî se apropiară de învăţător-Tocmai atunci simţi şi el că a venit cine-vâ, şi-şi ridică ochii spre nouiî veniţi. Se sculă de pe scaun şi merse întru întîm-pinarea lor. Cei doi săteni îşi luară pălăriile de pe cap şi-î deteră bună ijiua. învăţătorul le răspunse la salutarea lor le întinse mâna şi nu se sfii să strîngă pe rînd palmele îngroşate deimuncă şi pline de bătături ale celor doi ămenî. Apoi îi întrebă ce vînt îi aduce pe la el şi-î pofti în casă.
—	E vreme bună, domnule învăţător, şi putem rămâne şi afară, rjise Căprarii.
—	Cum doriţi, răspunse învăţătorul, şi spuse unui copil, care deschisese uşa şi scosese capul, să aducă două scaune. Scaunele aduse în privdor, şecjură câte-şi-treî.
—	Tocmai isprăviam de citit o carte nouă, urmă învăţătorul, când aţi venit. E o carte minunată, în care se vor-besce de croscerea vitelor năstre, atât de ticăloşite acum
—	Păcat că nu seim să citim, răspunse Meranu, că am află şi noi câte ceva. Adică, domnule învăţător, tot ce sciţi d-v6stră, sciţi numai din cărţi?
—	Da, din cărţi, din văzute şi din aucjite. Cu deosebire din cărţi, câte nu află omul curios? dar numai să citescă cu băgare de semă. De pildă eu, când am venit în satul acesta ca învăţător şi m’am însurat cu fata lui moş Enache, sciam din citite cum trebue să fie o casă spre a pute fi locuită. Cum am luat banii de zestre am dărâmat casa cea veche şi am făcut-o pe acesta.
—	Noi sătenii, drept să spunem, ne-am mirat mult când aţi stricat locuinţa cea veche, cjise Căpraru.
—	Eîi o găsiam minunată, întregi Meranu, şi aş fi stat pînă la mdrte în ea.
—	Hei, iubiţii miei, n’am dărâmat eu casa, ca să-nu fac de lucru; nici n’am cheltuit atâţia bani, că mă scoteau din casă; citisem atâtea şi atâtea de alegerea locului de casă, de aşe-
www.dacoromanica.io
ALBINA
655
cjarea eî şi a ferestrelor, de alegerea materialului de clădit, că nu mă mai răbda inima să maî stau în casa cea mică şi întunecăsă. De aceea m’am şi certat cu bătrînul...
—	Adică el s’a certat cu d-vdstră, care aveţi un suflet atât de bun, urmă Căprarii.
—	Iţi mulţumesc, răspunse învăţătorul, măgulit de aceste cuvinte cari arătau cât de mult îl iubiâ sătenul.
—	Sciţi pricina venirii năstre aci? Am venit ca să ne arătaţi şi nouă casa; am voi să ne facem şi noi câte una, sfîrşi Căprarii.
—	Dacă ne-o da mâna, răspunse surîcjencl Meranu, fără însă de a-şi lăsă urîtul obiceiu al astupării gurii cu mâna, când spunea câte ceva.
—	V’o arăt bucuros, iubiţii mei, bucuros..., cjise la rîn-dul său învăţătorul. Maro, mare lucru n’am făcut; de, după puterile mele. Sciţi bine cjicătorea: Cât ţi-e plapoma, te întinde ! OrI-cum, dacă are omul voie bună, pricepere şi cliib-zuelă face multe lucruri bune. Să încep a vă arătă casa chiar de afară. Pote că e maî bine...
—	Cum doriţi..., cum doriţi; seim că tot ce ne spuneţi e bine spus, răspunseră de odată cei doi curioşi.
Fără să vrea, ei îşi aruncară privirile departe, departe.. Sorele apunea înroşind cu racje ca de foc câţî-vâ nori aflaţi pe cer, deasupra lui.
- Vă aduceţi aminte do casa cea veche?
—	Cum nu, domnule învăţător! In adevăr, nu semănă nici a suta parte cu asta. Par’că e un pahar; mai e de vorbit?
—	Sciţi că eră aşezată prea jos şi eră aprdpe fără de temelie. Nu numai atât! Jumătate din locul casei fusese în-nălţat cu gunoiu de la vite; cum, nu sciii. Din aceste pricini era casa maî tot anul umedă, şi cu deosebire după ploile cele mari. Când intrai înăuntru te luă de nas un miros do inucigaiu.
—	Să scii, Căprare, că şi casa mea tot din pricinile astea e jilavă, cjise cu ton de încredinţare Meranu.
—	Ce am făcut atunci, ămeih buni? Ceea ce trebue să facă orî-care om într’o asemenea împrejurare. Maî întâiii, am căutat un loc mai ridicat pentru clădire; aş fi găsit în fundul grădinii; dar n’am putut s’o zidesc acolo din două pricini...
—	Una o sciu eu, cjise Căprarii. Bătrînul, Dumnecjeu să-l
www.dacoromamca.ro
656
ALBINA
erte, voia cu orî-ce chip să zidesc! casa pe locul e! d’întâiu. Nu prea aveâ dreptate, dar de! <ji-î om bătrîn, cu ce-a apucat el din moş! strămoşi şi pace!
—	Aşâ este! A doua pricină e că nu voiam să-mî fac hambarul şi grajdul la drum, dacă aş fi aşezat casa tocmai în fundul grădinii.
Ca să împac şi pe bătrîn, şi ca să mă împac şi pe mine, iată ce am făcut: Când s’a săpat pivniţa, am băgat de semă în care parte eră pămîntul gunoios. O dată bine sciut, am avut bătaie de cap să schimb tot pămîntul cel rău şi umed cu altul bun, tare şi uscat. Din norocire pentru casă, s’a întâmplat că o bună parte din pămîntul cel rău să fie tocmaî în dreptul locului pentru pivniţă. Prea mult nu ma! rămăsese ; dar odată schimbat, a trebuit să pun lucrători! să-l bată bine, fbrte bine, ca să nu râmâie pămîntul cel nou afinat. Pe urmă, cum sciţi, tot locul eră cam jos; a trebuit în-nălţat cu pămînt bun, sănătos, şi tocmai după ce s’a bătătorit cum se cade, am început clădirea. Fiind-că voiam cu or!-ce chip ca locuinţa să âsâ din lucru trainică, din pricina schimbării pămîntului, am pus lucrătorii de au bătut în părţile mai slabe bulamacî, pe de-asupra cărora s’a zidit temelia, destul de adînc.
—	Aţi avut destulă bătaie de cap şi cu locul, cjise Căpraru.
—	Am avut, ce e drept, răspunse învăţătorul, dar am şi fost răsplătit; şi apoi fără bătaie de cap, ce lucru se face trainic şi bun? Spuneţi, ce?
Cei doi săteni dau din cap în semn de întărire a celor spuse.
—	înainte de a porni lucrarea casei, am chibzuit pe hîr-tie cum trebuia clădită noua locuinţă. Fără un plan de casă, nu merge bine. Cu un plan nemerit, mergi la sigur; nu te mai codescî şi nu mai percjii vremea, gândindu-te la ce ai să mai faci, ori stricând une-ori ce ai făcut, pentru că ţi so pare că trebuia alt-fel început lucrul.
—	Veiji ce va să <}ică omul cu carte, cum întâiu se gân-clesce şi chibzuesce şi apoi se hotărăsce. Vorba ijicătorii ndstre, Merane: măsdră de <Jece ori şi croesce odată.
învăţătorul nu răspunse nimic la aceste laude simple, dar meritate, ci urmă:
www.dacaromamca.ro
ALBINA
657
—	Am dat feţei casei o aşezare minunată, aşa cred. Vechia casă, cum făcuse, cum dresese bătrîniî, avea faţada, tocmai încotro nu băteă sdrele; dar băteă straşnic vîntul cel aspru dintr’acolo.
—	Muntenul, de, adăugă Căprarii.
—	Asta e bătută de sdre, din două, ba chiar din trei părţi. Se scaldă şi se răsfaţă mai tdtă (Jiua în lumină, şi tocmai cât trebue şi in căldură.
—	Aşâ e, arătară sătenii cu mâna, încoce în faţa casei e Răsăritul~Miază-<Ji. Sorele se ridică de colo de sub doi, dă bună dimineţa casei d-vostre, stă de vorbă cu ea, cât se ro-tesce pe cer şi taman pe la tocă nu-î maî spune nimic, mai tjise Meranu.
Un ha! ha! ha! prelungit însoţi ultima sa vorbă. Rîseră cu toţi de isteţimea lui.
—	Fie că bine au nemerit aşezarea casei.
—	Am să vă maî spun încă ceva. A trebuit să mă ţin şi de regulamentul de clădire a caselor ţărănesc!, care ne spune să clădim casele cu faţa sau cu o lăture spre uliţă. De altfel nu de silă am făcut asta, ci din mare nevoie.
Am pus casa cu faţa spre drum să maî vadă şi aî casei ce se întîmplă pe uliţă, orî-cine intră pe pdrtă. Stai colea pe prispă şi te uiţi în cji de lucrătdre când trec vitele de la păşune; dai fuga, deschid! porta şi ţi-le cârmesc! pe ale tale înăuntru. In ()i de sărbăt6re sta! şi te uiţi cum trec dmenii la horă: flăcăi cu fior! la pălărie, fete car! rîd sgomotos, bărbaţi şifeme! în haine de Duminecă. De colea de pe prispă, femeia mea se uită cu drag la copilaşi! noştri, car! se jdcă dinaintea casei, şi bagă de seină să nu li se întâmple ceva rău. Pe urmă şi casa are altă vedere din uliţă; rîde par’că în sdrele înveselitor şi bun Cine îş! aşăză casa cu spatele la uliţă, perde vremea.
—	Cum aşâ, domnule învăţător?
—	Gândiţi-ve numai, de câte or! vi! şi pleci, să fac! mereu ocolul casei, parcă ar fi în tdte cjilele Vinerea Pascelor, când se ocolesce casa de trei ori, ca să fie ferită de rele! Vorbă să fie!
Din pricina locului nu prea înalt a trebuit să zidesc temelia maî înaltă! Dor n’o maî trage umedelă!
«Albina II»
4 2
www.dacoromanica.ro
658
ALBINA
— Fie că i-a! pus o temelie de petră, şi trainică şi sănă-tosă! Nu mal are morte!
Sătenii se sculară şi dădură un ocol casei, împreună cu proprietarul ei.
(Va urma)	tirişî. Tcodossill.
Cum trebue să ne ferim de răpciugă?
La cumpărarea unui cal trebue să se observe cu multă băgare de semă dacă el nu are vre-unul din simptomele morveî. Dacă vîndarea se va face în tîrg, se va cere vîn-dătoruluî certificatul de provenienţă şi sănătate al calului, ce se elibereză de medicul veterinar sau în lipsă de primarul comunei de unde provine Este bine ca cumpărătorul să caute a se informă, pe cât va fi cu putinţă, daca în comuna de unde este adus animalul ce este a cumpără, a fost sau nu răpciugă, daca proprietarul ce îl vinde maî are cai, şi daca vre-unul din ei a fost bolnav, şi cam de ce fel de bolă. Tote aceste sciinţe, îl va îndrumă mult, asupra stării de sănătate a animalului ce cumpără.
Vom feri caii de răpciugă, daca, găsindu-se în acelaşgrajd, maî mulţi, scotem dintre ei şi-l separăm pe acela ca.e ar înfăţişă cel maî mic simptom de bolă; îi ferim asemenea daca luăm precauţiuni a nu veni în contact cu caii vecinului la care s’ar fi constatat boia; asemenea armăsarul de prăsilă, să fie sănătos.
Omul, putendu-se molipsi de răpciugă, şi cum se scie că la el boia este cu totul periculosă, pentru-că îl omoră aprope cu siguranţă în cât-vâ timp, urmeză să arătăm în puţine cuvinte, cum trebue să se păzescă de acăstă bolă.
Ori ce personă, ce are un cal bolnav cu semne de răpciugă, să nu se încumeteze a căuta să-l lecuiască dân-du-i diferite doftorii, ce se sfătuesc mai ales de potcovari. Prin acestă încercare, în cas când calul e într’ade-văr răpcigos, răpciugă fiind o bolă nevindecabilă, nu face alt cevâ, de cât ţine animalul bolnav maî multă vreme, putend ast-fel molipsi pe îngrijitorul ce-1 tratezâ, precum şi alte animale. De alt-fel, legea de poliţie sanitară veterinară opresce chiar pînă şi pe medicii veterinari de a trată caii cu răpciugă.
www.dacoromanica.Fo
ALBINA
6ă9
In fine, calul râpcigos sau bănuit de a fi, se va examina cu multă băgare de semă. Ori-ce om ce voesce a cercetă un cal cu scursore nasală, cu glandă, ulcere, etc., va trebui să se îngrijdscă mai de grabă, a nu ave tăieturi, sgâriituri sau răni pe mâini. Sigur că mâinile lui nu au nici un fel de rană, va examinâ animalul, ferindu-se ca prin desele strănutăturî, să nu fie stropit de scursorea lui nasală pe ochi, pe faţă, pe haine. După examinare, dacă a aflat sau nu existenţa bolei, va îngriji a se spălă pe mâini cu apă fenicată sau creolinată, şi în lipsă cu multă apă caldă şi săpun. Nu va pune mâna pe un alt cal, fie el chiar bolnav, precum nici pe vre-un fel de obiect, înainte de spălare, fiind sigur că numai ast- fel el nu va pute fi un mijloc de propagare al răpciugă. îndată ce va ave cea mai mică bănuială de boiă, calul va fi separat de cele-1-alte, ne venind în atingere cu nici un fel de animal, nici chiar cu păsările din curte, pînă la sosirea medicului veterinar. Omul ce l va îngriji, va căută ca peria, ţesala, pătura, găleta, etc., ce aparţin acelui cal, să nu se întrebuinţeze la un altul.
f
Venind medicul veterinar, şi daca declară calul răpci-gos, proprietarul va ascultă cu sfinţenie de sfaturile date de el, supunendu-se legii, care prevede omorîrea calului. Omorît, cadavrul lui se va îngropâ la o adîncime de cel puţin 2 metri, cu pielea împreună, legea oprind jupuirea cadavrelor animalelor morte de răpciugă. Daca înainte de a se îngropâ i se face autopsia, afară de veterinar şi omenii pe cari ii destina el, nimeni altul nu va pune mâna pe cadavru, căci tot cadavrul ca şi părţi din el precum: sânge, carne, mâruntae, etc., sînt periculose, putend ca omul care ar umblă cu ele sau s’ar murdări de sânge să se îmbolnăvăscâ sau să întindă boia la alte animale. îngropat, se va procede apoi la desinfecţie.
In acest scop se va ridică şi arde tot aşternutul, finul şi paiele pe cari a stat animalul, daca el nu s’a îngropat odată cu cadavrul; se va curăţi grajdul scoţendu-se băli-garul, care se va îngropâ într’un loc depărtat, spelându-se în urmă pardosela cu leşie fierbinte, cu lapte de var, cu soluţiune 5% de acid fenic sau cu apă creolinată sau mai bine cu o soluţiune de l%o de sublimat corosiv. Daca însă pardosela e făcută din lemn şi e ore-cum deteriorată, este
www.dacaramamca.ro
ALBINA
060
mai bine să se scotă şi să se ardă, sau încă, daca e formată numai din pâmint bătut, se va ridica acel pămînt pînă la adîncimea de cel puţin 20 centimetre, care pămînt se va transportă cu căruţa cu boî şi îngropa într’un loc departe de locuinţă şi ne umblat, iar în grajd se va pune în locul lui, un altul curat. Se va spălă asemenea eslea şi grătarul, cu aceleaşi substanţe spuse; daca ele presintă o mică valore, se vor arde; zidurile şi tavanul se va rădui şi apoi tencui şi spoi din nou. Se va spelâ şi desinfectâ sau se vor ditstruge prin ardere, daca sînt de pui in preţ: geleta, hârdăul, lopeţele, furca, etc., cu care s’a servit la calul bolnav; fierăria de la hamuri se va trece prin foc, iar curclăria se va spelâ cu leşie rece şi în urmă cu apă fe-nicată, în sfirşit, se va curăţi şi desinfectâ omul hainele lui, care a îngrijit animalul, căruţa cu care s’a transportat gunoiul, curtea, etc., aşâ după cum va indică medicul veterinar, şi după cum prevede legea de poliţie sanitară veterinară.
Irimia Popescu.
Medic-veterinar.
PORCUL
pornii se cresce numai ca animal care produce V. || grăsime şi carne.
Sînt diferite rase do porci. Se împart după talia lor în: mici, de mijloc şi mari.
Porcii mici, originari din Asia orientală, se îngraşe de tineri, cu puţină mâncare, produc carne puţină şi grăsime multă. Le place odihna şi somnul. Porcii mari, originari din Europa, sînt lungi, înalţi şi produc mal multă carne de cât grăsime. Eî sînt activi, iuţi şi sciţi să se ducă departe spre a-şi căută hrana. Aceştia sînt porcii ce se cresc în păduri şi locuri întinse. Porcii cei de mijloc sînt curciturî dintre porcii de Asia şi cei de Europa.
La noi porcii ceî mari au trup lung, capul scurt, urechi clăpăuge şi piciore tari; eî sînt liniştiţi, mân-căcioşî, se fac grei şi se îngraşă curînd, trăgând pînă la 150 oca. Porcii de mijloc au trupul mai mult
www.dacaramamca.ro
ALBINA
15(51
rotund şi gros, capul scurt şi lat, urechile drepte, piciorele scurte. Carnea lor este fragetă şi vrăstată cu grăsime; eî cresc degrabă şi se înmulţesc tare.
Vierul.
Vierul trebue să fie ales puternic, şi să aibă cele mai multe calităţi ale rasei din care face parte. Vierii cei prea graşi sînt primejdioşî pentru scrofă.
Un vier tînăr se pote întrebuinţa de la 8 pînă la 10 luni în timp de 3 sau 4 anî; după aceea se îngraşă. Vieri! bătrân! devin re! şi primejdioşî chiar pentru ceî ce-î hrănesc. Porcul trăesce peste 20 de anî.
S	c r 6 f a.
Scrofa pote făta chiar de la vîrsta de 7 sau 8 luni. Scrofa portă puiul între 100 şi 120 <^ile; cele tinere fată ceva maî curînd de cât cele bătrîne.
Scrofa fată de doue or! pe an. Pote chiar să fete şi de trei orî.
Scrofa cea bună are 12 ţîţe şi fată 8 pînă la 12 purcel; aşa într’un an putem ave de la o scrofă pînă la 20 purcel.
Crescerea.
Crescerea porcilor se face maî bine pe locurile unde pot să se lase să pască purceii în locurile necultivate. Zerul, sângele, cărnurile, lăturile le sînt priitore; nu trebuie însă să li se dea mult, căcî a-tuncî în loc să crescă se îngraşă
Nu trebue a se pune la îngrăşat de cât animalele bine conformate, car! au un temperament bun, cari nu sînt bolnave şi care dau semne exteriore de o vitalitate energică. Liniştea şi somnul sînt condiţiunile esenţiale al uneî îngrăşerî repezi şi complete. In timpul îngrăşeriî, orî-care ar fi hrana, trebue a se da cu regularitatea cea maî mare.
Finele tomneî este epoca cea maî favorabilă pentru îngrăşarea porcilor.
www.dacaromamca.ro
662
ALBINA
Dintre rădăcini, morcovii şi păstârnacii sînt cele maî favorabile îngrăşeriî, şi se dau amestecate cu alte alimente; se daţi crude şi fierte. Cartofii se dau fierţi, sfărâmaţi şi amestecaţi cu tărîţe şi făină de cereale şi de leguminose.
Pentru îngrăşatul porcilor e bine a li se da ghindă şi jir, şi cu puţin porumb.
Se pote strînge ghinda spre a se da şi iarna ; însă atunci se udă.
Cu cât hrana ce se dă porcilor este maî variată, cu atât îngrăşarea se face maî repede.
F Curăţenia este forte necesară, cât şi regularitatea în darea hranei. Somnul şi liniştea adaugă mult la îngrăşatul porcilor.
Pore de talie mare.
E bine ca în mâncarea ce se dă porcilor, să se puie şi puţină sare, căci le aţîţă pofta şi le înles-nesce mistuirea.
Porcul de îngrăşat să fie cel puţin de un an şi jumătate.
Cocina porcilor de îngrăşat să fie în loc ferit, liniştit şi închis de tote părţile bine, ca să fie întuneric în ea, căci după cum s’a <,hs maî sus, somnul ajută mult la îngrăşat, bine înţeles dacă se liră-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
66B
nesce şi bine; iar în timpul iernii coteţul trebue să fie călduros şi curat tot-d’a-una.
Hrana să i-se dea porcului în porţiuni mici, numai atâta cât pote mânca, ca să nu rămâie nimic.
Apă curată să i-se dea cât se pote de des, ca să bea după plăcere.
Pore dc talie mijloeie.
Troca (copaia) să se cureţe tot-d’a-una înainte de a se da de mâncare ori de băut.
Bucatele mai puţin nutritore, precum dovlecii şi cartofii, să i-se dea la începutul îngrăşeriî; mai târziu se începe cu grăunţe pisate.
Daca porcul gras nu prea mănâncă, i-se dă rădăcină de spînz sdrobită, cam un vîrf de cuţit, cu apă, i se tornă pe gât. După acesta îşi capătă iarăşi pofta de mâncare.
A. C. Groza.
PROVERBE
Nu este răsur să n’aîbă cusur.
Dacă nu sciî să văpsesci, nu te apuca să mînjescî.
Omului cu învăţătură îi curge miere din gură; celui ne învăţat nici măcar pîsat. ’
Glumele nevinovate sînt ca sarea în bucate.
www.dacoramamca.ro
664
ALBINA
Serbări de 24 Ianuarie
In comuna Buhociu, judeţul Bacău, s’a serbat <Jiua de 24 Ianuarie de către o mare mulţime de săteni din comunele învecinate şi de către şcolarii din acele comune. Cu acest prilej, d-1 G. Todiriţă, învăţător, a rostit un frumos discurs în care a făcut istoricul rjilei.
«Jr
* *
In orăşelul Isaccea, după iniţiativa luată de corpul didactic, s’a organisat o serbare şcolară pentru (^iua de 24 Ianuarie.
*
* *
l,)iua de 24 Ianuarie s’a serbat cu mare animaţiune în comuna Stânislăvesci-Orja (Argeş). După ce elevii au cântat imnul naţional, d-1 învăţător C. Ratea a ţinut o conferinţă istorică; d-1
P.	Rădulescu, învăţător, a vorbit despre importanţa învăţămîn-tuluî şi despre şcolele de adulţi.
După ce d-1 A. Marinescu (Prundu) şi-a desvoltat conferinţa despre alcoolism, serbarea s’a încheiat prin recitări şi cântece ale elevilor.
* *
In comuna Nanov, judeţul Teleorman, s’a dat în diua de 24 Ianuarie o serbare şcolară în folosul elevilor săraci. D-na Eugenia Comănescu, învăţătore, a ţinut o conferinţă despre Unirea Principatelor, iar d-1 I. Comănescu învăţător a vorbit despre epoca lui Vlad-Ţepeş.
Cu acestă ocasiune s’a adunat suma de lei 55 şi 75 bani.
Tara fericiţilor
j	»
— Poveste —
frV}; fost într’o vreme, în spre sdre apune, o mare şifru-mdsă împărăţie. Cinstea, sănătatea, credinţa şi munca luminată, erau poddbele cele mai scumpe pentru .	fle-care cetăţean. împăratul iubiâ cu căldură pe su-
puşii săi, iar aceştia erau respecutoşî şi devotaţi bunului şi dreptului lor conducător. Legile ţării erau cu sfinţenie îndeplinite de popor. Fie-care îşi făcea cu drag datoria către patria sa iubită şi sciă preţui drepturile isvorîte din îndeplinirea datoriilor. In sfîrşit, ordinea cea mai desăvîrşită domniâ în acea bine-cuvîntată ţară.
Omenii din acestă împărăţie iubiau munca şi urau şederea. Erau avuţi şi cuprinşi, căci lucrau cu pricepere şi so-cotelă. Se simţiau fdrte mulţumiţi aflându-se la gospodăria lor şi eră grea pacoste pentru ei când cârmuirea îi obliga să primescă vre-o slujbă la stat. Afacerile statului mergeau
www.dacoromanica.ro
AT.BINA
665
minunat de bine, căci cinstea eră scrisă pe fruntea fie-cărul slujbaş. Ţara eră bogată, statul eră puternic şi respectat.
Atât de mult ţineau dmeniî aceştia la demnitatea lor, în cât numai atunci erau mulţumiţi cu avutul lor, când eră făcut, de el prin muncă cinstită; din acăstă causă, nimeni, în acăstă împărăţie, nu rîvniâ la starea altuia. Daca se întâmplă ca cine-vâ să perdâ punga, acela n’aveâ nici o supărare, căci o găsiâ, adusă do cel care a găsit-o, la casa sfatului cetăţii. Se iubiau locuitorii acestei ţări ca fraţii, la lucrări grele se ajutau, iar la împrejurări triste pentru ţară, toţi erau pentru unul şi unul pentru toţi. La bucuria unuia se bucurau cu toţii şi la durerea lui cu toţii se mîhniau.
In acestă ţară, judecătorii şi tribunale nu se aflau, pentru că nici pricini şi certuri între dmenl, nu se pomeniau.
Pentru încasatul dărilor nu se aflau acolo agenţi de urmărire, căci fie-care se ducea cu bucurie, singur, la cjiua hotărâtă şi plătiâ datoriile către ţară. EI înţelegeau lămurit, că plătind ţării, lor îşi plătesc, lor îşi folosesc, de aceea eî priviau dările ca o subscripţie de bună-voie pentru diferite bine-facerî, cari se resfrîngeau tot asupra lor.
Şcdlele şi bisericile erau făcute de popor şi tot poporul plătiâ pe preoţi şi pe învăţători. Fie-care om cu cea mai mare tragere de inimă, îşi dădea copiii la şcolă, orl-câţî ar fi avut. In primii ani de şc61ă, învăţăturile erau: cunoscinţe practice despre agricultură, crescerea vitelor, albinăritul şi viermii de mătase, economie, comerţ şi gospodărie. După terminarea şcdleî începătăre, absolvenţii cel mal eminenţi erau trimişi după trebuinţele ţării, la învăţături mal înalte.
La şcdleie mari, ca şi la cele mici, baza culturii eră tot religia. De la şcdlele înalte leşiau (5meni desăvîrşiţl în bine.
In acestă ţară, în timpul sărbătorilor, bisericile erau pline de lume, iar în cetate nu rămâneau de cât sentinelele ţării. După prînz, se adunau cu mic cu mare la umbra pomilor din curtea bisericel şi în sunetul musiceî începeau hora şi veselia. Cafenele şi locuri de destrăbălare nu se pomeniau. In serile cjilelor de lucru, precum şi în (jilele de sărbătdre, toţi 6menii se adunau în nisce săli mari, unde fiind cărţi şi jurnale folositdre, se puneau la citit şi discutau cestiunl importante pentru traiu.
La aceşti dmenî, cele şese cjde ale săptămânii erau drept «rjile de lucru,» iar a şeptea <}i eră cu adevărat «<Ji de re-paos şi sărbătdre.»
Nu se pomeniâ în acestă ţară, femei rele, ştrengari şi derbedei, crime şi fapte mîrşave. Acel cari nu se căsătoriau pînă la vîrsta de 25 ani, pierdeau drepturile cetăţenesc!, nu erau primiţi în sfatul public şi plătiau dările întreit cât cel-1-alţî.
Darea personală eră pusă în chipul următor: cu cât cine-vâ
www.dacoromamca.ro
666
ALBINA
avea mai mulţi copii, cu atât plătea mai puţin; acei, cari aveau de la 8 copii înainte erau scutiţi de dare.
In sfîrşit, tot ce eră frumos, bun şi de laudă nu lipsiâ din acestă ţară. Străinii, trecând prin acest loc, nu-i răbda inima fără să (Jică : «Iată ţara fericiţilor!
|gunend un pahar gol cu gura în jos pe unul din discurile unei balanţe, apoi stabilind echilibrul, se va menţine ore echilibrul dacă vom introduce sub pahar, cu mare
precauţiune o muscă, care să sbbre înăuntru?
In Francia, nimeni nu p6te ajunge inginer de poduri şi şosele, dacă n’a resolvit acestă problemă.
Naturaliştii americani, fără a ave în gând să devie ingineri, au resolvat o problemă analogă. Ei au studiat şi determinat greutatea mijlocie a unei albine.
După aceşti naturaliştî, greutatea unei albine liberă de orî-ce sarcină (nectar, polen, etc.) este de 0"r-,0907, adică 907 de (jecî de miimi dintr’un gram; dar când ea vine de la câmp încărcată, greutatea sa este întreită 0er-,0907X3 =0,272, adică de 272 miligrame. Ceea-ce dă a se înţelege că albina transportă în drumul ei (prin aer) o greutate de două ori mai mari ca a sa proprie.
Pentru a ave un ehilogram din aceste interesante insecte, ne trebue un număr de 3.968—11.025 albine, adică numărul lor variază dapă cum sînt încărcate sau libere de ori-ce sarcină. Greutatea unui roiu ordinar fiind de aprbpe 2 kgr., provisiunile de cără şi de miere sînt stăruinţa a 22.000 indivizi.
Se găsesc roiuri la cari au lucrat un număr îndoit de albine.
In Zilele d’întâiu după alegerea preşedintelui în Francia, s’au făcut tulburări de stradă în Paris. Protivniciî republice!, cel-ce voesc iarăşi împărăţia, au început să facă sgomot. Dar i-a liniscit poliţia şi armata. Prinţul de Orleans care năzuesce s’ajungă pe tron, fiind isgonit din Francia, trăesce printr’alte ţări. Pin’acum eră în Belgia, dar veZend Belgienii că nu s’astîmpără, l-au isgonit din ţara lor. Prinţul a fugit în Italia, dar şi Italienii i-au spus că-1 vor isgoni daca nu se va astîmpărâ.
X. Gâdeiu
Inveţâtor, Tuto va.
Greutatea unei albine
G. Coleş.
ÎNTÎMPLĂRILE SĂPTĂMÂNII
www.dacoromamca.ro
ALBINA
667
In Ungaria s’a schimbat ministerul. A rămas la putere tot partidul liberal; Banfy însă, ministrul-preşedinte, a făcut loc lui Szell, ca să împace printr’asta oposiţia.
Americanii se bat cu răsvrătiţii din insulele Filipine. Cum se vede, aîi să aibă mult de lucru cu răsvrătiţii.
Or.
INFORMAŢIUNI
In ţliua de 14 Februarie c., a fost o frumosă serbare şcolară în comuna Gvardiniţa, judeţul Mehedinţi, în folosul cantinelor şcolare.
Au luat parte 9 învăţători, cum şi preoţii şi fruntaşii satelor vecine. Reuşita a fost deplină. Publicul a remas încântat. La a-cestă serbare a asistat şi d-1 Bungeţianu, revisor şcolar.
Amintim cu o deosebită plăcere că domnia-sa a organisat 14 asemenea serbări, în diferite centre mari ale judeţului.
*
In No. 19 din 7 Februarie a. c., am reprodus nuvela «Minunatul devotament din broşura intitulată Cel doi fraţi, care face parte din «Biblioteca de lectură pentru tinerimea de ambe-sexe,» a d-lui Ion M. Rîurenu.
Profitând de acest prilej, recomandăm acesta interesantă co-lecţiune cititorilor noştri.
Vom reveni.
S C I R I
D-l I Kalinderu, administratorul domeniilor Coronei, a vizitat în luna Decembrie trecut, biserica, şcola şi primăria din comuna Mălini, jud. Suceva, interesându-se de aprope de mersul învăţământului pe care-1 încurajeză pe totă rjiua.
La 20 Decembrie trecut in comuna Budescî (Ilfov), s’au adunat preoţii şi învăţătorii din plasa Negoescî şi au întemeiat o societate «Salvatorul» pentru a se ţinea conferenţe populare.
*
D-l Vasile Ştubeianu, şeful postului de jandarmi, din comuna Ibănesci (Doroboiu) a fost decorat cu medalia «Serviciul credincios» clasa I.
■*
Cu ocazia anului nou 1899 elevii practicanţi de la Ferma Studina (Ro-manaţi) au dat o frumosă serbare.
*
La liceul din Focşani s’a întemeiat o societate de lectură a elevilor, sub conducerea profesorului de limba română.
www.dacoromamca.ro
668
ALBINA
Cantinele şcolare
>
In sera clileî de 30 Ianuarie, cu concursul d-neî şi d-lui Anas-tasiade judecător, şi sub preşedenţia d-luî Gli. S. Sturdza, s’a dat în Moînescî, în salonul primăriei locale, un bal, al căruia venit este de 950 leî. Aceşti bani au destinaţia pentru Cantina şcolară, care a început să funcţioneze de la 1 Februarie, cu un număr de 31 elevi.
(x. Mircca.
dlrig. şcoleî din Moînescî-
PENTRU COPIII SAI^ACI
In Focşani, un comitet compus din domnele Bibescu şi colonel Stoica, a adunat 1.000 de lei din cari au cumpărat haine pe cari le-a împărţit copiilor săraci.
Societatea de binefacere «Carmen Sylva» din Câmpulung a distribuit ajutore copiilor săraci, în tjiua de 20 Decembrie cu o mare solemnitate în sala clubului Militar din acel oraş. Cu aceslă ocaziune s’axx rostit mai multe discursuri şi s’a adunat şi o sumă ca prim fond pentru cantinele şcolare.
La Craiova în $iua de 20 Decembrie, din iniţiativa institutorilor respectivi, s’a dat în localul şcoleî «Trişcu» o serbare şcolară pentru ajutorul copiilor săraci. S’au încasat 526 lei.
D.	Bibianu, primarul Caracalului şi d-1 Căpitan Niculescu, ajutor de primar, au împărţit cu ocazia sărbătorilor Crăciunului haine la copiii săraci din acel oraş.
ADRESE CĂTRE REDACŢIE
Trăiască iniţiatorii x’evisteî < Albina», meritul şi virtutea este a lor, şi tot odată îi rog a primi stima de care sînt pătruns.
I.	Pârvulescu.
Bucurescî, jud. Tccuciu.
Vă xirez tiixxp şi viaţă lungă atât d-vosti’e cât şi revistei «Albina» pentrxx «i’edeşteptarea ţăx-anului», şi a întregului popor român
Sică. Yăllămi.
Vălenil-de-munte.
*
Revista d-v. «Albina» împarte cunoscinţi folositore printre popor.
Muntean V.
Olteniţa, Ilfov.
MULŢUMIRI
D.	I. Covaciu, dirigiixtele şcoleî din comuna Carcaliu, jxxdeţul Tulcea aduce mulţumiri d-lul X. Mărculescu, primarul acelei comune, care a făcut multe îmbunălâţrî actualului local de şcolă şi a luat iniţiativa pentru a se construi un nou local.
D.	I. Teodorescu, învăţător în Broştenî, aduce mulţumiri onor. adixxi-
www.dacofomamca.io
ALBINA
Gt)8
nistraţiunii a casei M. S. Regelui, care a înfiinţat o cantină şcolară şi un azil de nopte pe lingă şcdla din satul Broscenî (Suceva).
D. I. Teodorescu, învăţător în Broscenî (Suceva) aduce mulţumiri d-lor A. Popovici, N. Tissot, G. Stupeanu, I. Mănaşcu, N. Vlădoianu, carî au ■contribuit pentru fondul cantinei şcolare din Broscenî.
j\. 3? :b i-j
Pentru biblioteci populare
D-niî Gr. Chifulescu şi N. F. Floriţa, învăţători, fac apel pentru înte-aneiarea unei biblioteci în satul Siliştea-Cruciî, jud. Dolj.
1NSCIINTARE
9
La biserica parohială din comuna Necorescî. plasa Berlad-Necorescî, judeţul Tecuci, se află un loc vacant de cântăreţ, salariat din budgetul parohiei cu 250 lei anual. Candidaţii să se adreseze epitropieî numitei biserici.
Preotul paroli,
N. Teodorescu.
Deslegarea întrebărilor din No. ii
I.	întrebare literară: S’a tradus în Românesce poema lui Tasso *Ge-rusalemme liberata şi de către cine?
«Gerusalemme liberata s’a tradus de Atanasie Piclenu şi s’a tipărit la 18b2.
II.	întrebare istorică: Ce marcă a avut România înainte de a ave un vultur.
De la descălecarea ţărilor Munteniei ţii Moldovei şi pînă la 1851) nu se găsesce nici un •document sciinţific care să probeze ce steme aii fost în ţările surori.
Este probabil eă înainte «1,» Dragoş. Moldova a avut ea emblemă un cap tic bour
D-l Urechiă împarte istoria stemei Moldovei în 2 perinde: 1) peri6da domniei pămtn-tene, pînă la 1). Căntemir ; 2) periâda fanariotică.
In Muntenia cestiunea este inaî grea, căci prima întrebare cc-şî pune d. V. A. UrecbiA cate: „a vn t-a ii Muntenii in scutul loc un corb şuii o ner/M J*‘‘
Sninuel Micul şi poetul Văcărcscu au susţinut că nu p6te li vorba de corb ci de acvilă. La acestea Suixcr se încercă a dovedi tocmai contrariul.
In fine d-l Urcchiă urată ca dacă în stemă nu se p6te cun6sce imediat de c vorba de corb, sau de o acvilă, faptul acesta trebue atribuit ncîndemănărel artiştilor.
In epoca ante-romană, Dacii întrebuinţau ca emblemă, după spusa lui Schwanz, surele, luna, stelele.
De la 1859 la 1867 avem o neriodă unde ntilt în Muntenia, cât şi In Moldova, avem modele unde capul de bour şi acvila sînt împreunate pe o aceiaşi marcă. JLa 1867 u fost o mare discuţie în cameră spre a se sci ce emblemă să albă Principatele-Unite. In fine se hotărasce ca într’o parte să fie un leu, iar intr’altu a stemei o fenice, iar înăuntru ac vita română, simbolul Munteniei, şi Sntr’alta bourul, simbolul Moldovei. In line In 1872 hb vo-teză legea, care admite marea ce o avem şi n<JI.
1.	De la cucerirea Daciei de Romani şi pînă în secolul 11. Românii au avut simbol© şi embleme «le cat cele moştenite «le la stindardele legiunilor romane, adică acvila.
2.	De la secolul 11 pîna la descălecare, ţările române au trebuit să albă emblemă, mal ales că arta fluzonulul începus<* acum să înllortfscă. Radu Negru, venind în ţară a tr«d»uit să găseseă acvila romană, după cum Dragoş găsise capul de bour. III.
III.	Problema: Cele mai simple mijloce sunt următorele două în carî turnările ce se fac se ved di . cât arătăm că va fi in fie-care vas şi in butoi.
www.dacoranumica.ro
670
ALBINA
I. Soluţimic.
Butoiul Vasul de 5 Vasul de 3
Dat.	8	—	—
1.	5	—	3
2.	5	3	—
3.	2	3	3
4.	2	5	1
5.	7	—	1
6.	7	•1	—
7.	4	1	3
8.	8	4 II. Soluţiune.	
1.	3	5	—
2.	3	2	3
3.	G	2	—
4-	6	—	2
5.	1	5	2
6.	1	4	3
7.	4	4	—
IV.	Gliieitore: Cer
V.	Aritmogrif:
Busunar
Ismail
Suceva
Miserabil
Aramă
Risipă
Castor
VI.	Şarada: Ga-la-ţî
Respunsurî la înti'ebările din No. 11.
(Sfirşit.)
Atl respuns la o singură întrebare.
.......? . . . Zlatcu Pascal.
II uea vesel» G. Georgescu, I. Petrescu, G. Aslan, S. PopovicI, S. I6n, T. Popescu-
Au respuns la doue întrebări :
MMvhvtUnţt» Dragotescî: I. B. Gorşa.
M*!ooseis P. Popescu, G. Stan.
Au respuns la trei întrebări:
MIneălii Dealu : Pr. Const Popescu.
Au respuns la patru întrebări:
.......V . . . Gherban.
Aoco: Aibert Hussar.
Ilovo/ioiu » Mitoc: Nntalia Lupu.
MIoFJ; Gforocu: D-ra Elisa Istrate ; Craiova : C. Lăzfirescu.
Au respuns la einel întrebări:
Ctittipa-Ijnnff » Jon Luca.
Ins! » Ivan Lunătescu.
www.dacoroinamca.ro
ALBINA
671
Isovo t I. Georgescu, Popescu H. Ion, Stnnescu Const., D. Demetrescu, C. Constantl-nescu, I. II ie,seu, V. Iliescu, Iulius, Pastor.
Covuvlul t Galaţi: G. Gavrilă.
Afffcsz DrăgănescI: I. Totali.
La întrebările ce am pus în No 11 am primit răspunsuri forte multe; de aceea am fost siliţi să le punem in cinci numere. Cele mai multe răspunsuri s’au dat la problemă, la gliicitore şi la aritmogrif; mai puţine la întrebarea istorică şi prea puţine la întrebarea literară. Ca cu-riositate, reproducem un răspuns dat în versuri de d-1 D. Totan, Dră-gănesci:
In prosă, poeticesee A tradus în românesce Atnnasio P&cleanu Pe Tasso Italianu.
Se găsesce şi In noi;
E de la cincizeci şi doi.
România în timp trecut #i corb marcă a avut Plăsmuit de streini (hoţi),
Sigur, de Fanarioţi.
De doue ori el Cu vasul de trei,
La restul de doi Pul cinci înapoi Ş'o dată mal el Cu vasul de trei.
2X3 = 0; 8-0=24-6=7 — 3=4.
PREMIILE
1.	Dintre cei cari au răspuns la o singură întrebare a eşit la sorţi numele d-luî Vasile G. Axente, din Ivesci (Tecuci). D-sa ne va comunica ce cărţi în valore de 2 lei voesce să-î trimetem.
2.	Dintre cei cari au răspuns la 2 întrebări a eşit la sorţi numele d-rei Anastasia Lebeclor din Baschioi (Tulcea). D-sa va primi Eneida, tradusă de G. Coşbuc.
3.	Dintre cei cari au răspuns la 3 întrebări a eşit la sorţi numele d-rei Volumnia 1. Filip din Constanţa. D-sa e rugată a ne trimite adresa exacta spre a-i expedia tabloul «Aducerea capului lui Batori înaintea lui Mihaiu».
4.	Dintre cei cari au răspuns Ia patru întrebări a eşit la sorţi numele d-luî Octav Stănescu din Ploescî. D-sa e rugat a ne trimite adresa exactă şi lista de cărţi în valore de patru lei ce doresce a-i trimite.
5.	Dintre cei cari au răspuns la cinci întrebări a eşit la sorţi numele d-luî Ivan din Iaşi. D-sa e rugat a ne trimite numele întreg şi adresa exactă spre a-î expedia cele 2 tablouri: Capul lui Batori şi Aprodul Purice.
6.	Dintre cei cari ap răspuns la tote întrebările au eşit la sorţi numele d-luî Valenţe din Bucuresci. D-sa e rugat a ne comunica numele exact şi adresa cum şi lista de cărţi în vâlore de şase lei, ce doresce a ave.
EXEMPLE Vf^EDflICE DE IMITAT
D-1 Doctor N. A. Merati, medicul circumscripţiei II din plasa Balta, jud. Brăila, a ţinut locuitorilor din comuna Ciocile o conferinţă, dându-le sfaturi în privinţa diferitelor bole cari bîntue mai des prin sate.
www.dacoromamca.ro
672
Ar. BINA
POŞTA redacţie!
Celor 100 de ţărani din Romanaţi. — Proiectul sf. Sinod pentru modificarea parohiilor nu s’a presentat încă discuţiunî corpurilor legiuitore. E vorba de o revedere a legii clerului, când se va ave în vedere neapărat şi modificarea parohiilor.
D-lui D. Alexandrescu, Miran Tangîru, Vlaşca. Prin noul proiect de lege nu sunt avuţi în vedere de cât absolvenţi a 4 clase gimnasiale.
D-lui li. 1‘. Găisenu, inacţător diriginte, comuna Să.ceni, jua. Teleorman. Nu e vorba în noul proiect de cât de învăţătorii suplinitori cu 4 clase gimnasiale. In şcola normală de institutori nu puteţi fi primit căci vă impedicâ vîrsta şi titlul. Actuala organisare a acestei şcoli nu se schimbă întru nimic.
Un abonat din jud. Tutova. Părerea d-vo.stră de a publica un premiu pentru cea mai bună cugetare asupra Albinei n’o putem admite. înţelegeţi pentru ce!
Al. Al. Kegoescu, Buzeă. -N’a apărut încă. Când va apare, veţi vede anunciul în revista nostră.
Către mai mulţi corespondenţi.—Despre serbările pentru 24 Ianuarie, am primit aşâ de multe dări de semă în cât ne este imposibil să le publicăm în întregul lor sau şi in prescurtare; de aceea le vom resumâ numai.
INCUNOSCIINTARE
s
Pentru ceî-ee se ocupă cu apicultura şi doresc să fie apicultori.
Pentru a pute servi pe onor. public român şi în acelaşi timp să-mî împlinesc o datorie ca sincer propagator al apicultureî raţionale, îmi permit de a le aduce la cunoscinţă următorele:
I.	Iubitorilor de apicultură le voiu da în mod gratuit ori-ce desluşire în acesta materie. Scrisorile d-lor vor fi însoţite de o marcă pentru răspuns.
II.	La ferma mea de apicultură se găsesc de vînţlare stupi raţionali soliei şi bine lucraţi şi anume:
a)	Stupul sistem Begnescu ediţia I, 15 lei bucata. Dacă cine-vă comandă de la 5 bucăţi în sus i se reduce 1 leu la bucată.
b)	Stupul sistem Begnescu ediţia II, 20 lei bucata; acest stup are trei etage şi se pot pune intr’însul 3 stupuri de odată sau numai unul după voinţă, apoi se pot împreună când voesce stu-parul.
c)	Stupul Berlepsch-Grand, bucata 15 lei.
d)	Stupul Trinitatea sistem Berlepsch-Grand cu 3 încăperi a-vend 3 uşi, 3 ferestre, 90 de rame şi 3 gratii Hanneman, costând bucata 50 de lei.
e)	Stupină pentru mătcile de reservâ forte sistematică, cuprinzând 24 de stupşorî şi avend 24 de uşi, 240 de rame lucrată forte frumos, costă bucata 100 de lei.
III.	In timpul mîeu liber de şcolă me angajez cu instalarea fermelor de apicultură mari sau mici, proprietarilor şi ori-căror amatori de apicultura.
Ori-ce cereri de informaţii, se vor adresa pe adresa de mal jos in comuna Pietrile, judeţul Vlaşca, prin gara Bănesa.
Ilcmus X. Begnescu.
www.dacoromamca.ro