Anol II Duminică, 24 IANUARIE 1899. No. 17. REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ APARE ÎN /FIE-CARE DUMINICA Abonament, p« an în ţarA . . L.ei 6 | Abonome > » 0 luni in ţara » 3 $ Un nur^ţ Manuscrisele ncput>flo»>» it, pa an în strftin&t. L>el t ... 16 bani > ard. COMITETUL OE REDACŢIE i P. Garboviceanu <&. G. Adamescu C. RAdulescu-Motru |f V. S. Moga G. Coşbuc ! N, Nicolaescu I. Oteecu j Const. C. Popţ-Taşcâ P. Dulfu * Redacţia ţi Administraţia Str. Mântulâsa, No. 8. SUMAR: G. Coş buc, Unirea Principatelor. — Haret, O faptă bună. —Pentru unire. — llemus X. Bcgncscu, Stupăritul raţional. — M. E Mihăeseu, îngropaţi sub zăpadă. — Irimia Po-pescu, Morva sad răpciugă —X. Bibiri, Organisarea şeolelor ndstre.— Haret, Munca răsplătită.—Adrese către redacţie. — Răspunsuri la întrebările din No. 11. — Mulţumiri — Bibliografie.— Informaţiunl.—Poşta redacţiei. - C. Pop.-Taşcă, 0 dramă în fundul mării. llustraţiunî: Alexandru Ion Cuza. — Dimitrie Ralet. — Constantin Negri. — Anastasie Panu.— Mihail Kogălnicănu. — Arhimandritul Neofit Scribau. —Manolache Costache-Iepu-rănu—Dimitrie Kracti.—Petru Mavrojeni.—Dimitrie Cozadini.—Constantin Hurmuzaclii.— Dimitrie A. Sturdza. 24 IANUARIE Se împlinesc astăidi 40 de ani de la faptul măreţ al unirii principatelor prin alegerea lui Alexandru Cuza. Generaţia de atunci a lucrat pentru acesta ideie cu o sirguinţă vrednică de admirat. In Moldova mai ales lupta a fost mai acută. Acolo a trebuit deci ca activitatea patrioţilor să de mai însemnată. Serbătorind diua de 24 Ianuarie, dăm portretul acelor 11 bărbaţi cari aii format comitetul de propagandă, în 1856 pentru a realiză unirea Pilda trecutului fie îndemn pentru viitor! in 1859. COMITETUL. «Albina II> 33 www.dacoranuurica.ro 514 ALBINA UNIREA PRINCIPATELOR cA5~ Ve 183^ încoce, au început Românii să se (leş-qljlj tepte. Au început să-şî facă şcoli, să-şi tri-metă băeţiî prin ţări străine la învăţătură mai % înaltă. Se iviră câte-vâ gazete—lucruri necunoscute pînă atunci—şi începură omenii noştri să scrie. Ne trimise Dumnezeu poeţi, cari să ne cânte mărirea strămoşescă, şi să ne îndemne să urmăm pildele străbunilor, ni se născură bărbaţi cu iubire de neam şi cu minte ageră. Băeţiî trimeşî la învăţătura străină s’au întors cu mintea mai luminată şi au început să arate celor din ţară, ce fac şi cum fac străinii. Se desmorţiseră acum cu toţii ai noştri. Atât scriitorii noştri cât şi tinerii întorşi din străinătate propăvăduiau unirea Românilor din cele două principate, căci, ^iceau ei, e ruşine să stăm despărţiţi şi să ne lăsăm de batjocura străinilor. Poetul Alexandri, cântă «Hora unirii,» să dăm mână cu mână cei cu inimă română, Eu [i-s frate, tu-niî eşti frate In noi doî un suflet bate, strigă Moldovenul către Muntean, şi Unde-s doi puterea cresce Şi duşmanul nu sporesce. Gândul unirii principatelor prinse rădăcină în inima nostră, şi de-atuncî a tot crescut. La 1848, Românii fac revoluţiune, îndreptată deodată contra Turcilor şi a Ruşilor. Noi ceream desfiinţarea regulamentului organic şi nu mai voiam stăpânire rusescă, ceream Turcilor legi mai omenesc! şi o constituţiune mai potrivită cu lumea cea-1-altă. Drept răspuns Ruşii ne asvîrl oştirile lor în ţară, ne iau cu graba ca pe nisce omeni cari nu preţuim binele ce ni se face şi răsplătim iubirea cu răsvrătire. Turcii îşi trimet şi ei oştirile lor în Muntenia. Oştirile ne-au silit să ne liniştim iarăşi, dar www.dacaramamca.ro Alexandru Ion Cuza. www.dacoromanica.ro 516 ALBINA amărăciunea din sufletul nostru crescuse grozav, căci nu mai eră de suferit jocul ce-1 jucau Ruşii şi Turcii pe chieltuiala nostră, şi felul cum îşi băteau joc şi unii şi alţii de noi. Turcii şi Ruşii s’au înţeles între eî, să ţie oştiri pe rînd în Principate, chipul ca să împiedice răs-vrătirile; apoi să nu mai lase pe Români să-şi a-legă singuri Domnii, cum aii făcut de la rescola lui Tudor încoce, ci să-I alegă Turcii şi să-î întărescă în scaun Ruşii. Şi s’a întîmplat că Ţarul Nicolae la anul 1853 a început, fără nici o pricină, resboiul cu Turcii. Atunci oştirile rusescî năpădiră iarăşi în Principate, căci lucrul acesta le eră sarea în bucate. Dar acum au sărit Anglia şi Franţa, cerend Ruşilor să înceteze cu resboiul. Ruşii însă merseră înainte; iar Anglia şi Francia, ajutate şi de Italia, şi-au trimes corăbiile de răsboiu în Marea-Negră şi-au silit pe Ruşi să se retragă. Ruşii au fugit din Principate, iar în locul lor au intrat oştirile Nemţilor. Armatele englese şi cele francese s’au luat după Ruşi şi i-au bătut la Sevastopol. Ţarul, strimtorat şi de Turci, şi de cele două puteri mari, de Anglia şi de Francia, ameninţat tot tot odată şi de Austria, care se temea să ţie cu Ruşii în vremurile acestea, a fost silit să sub-scrie tratatul de la Paris la 1856. Acest tratat a scurtat pe Rusia rău. I-a luat înapoi tot ce-a dobîndit de la Turci pînă acum şi — în ce ne privesce pe noi Românii,— i-a luat apa de la moră pentru tot-d’a-una. Tratatul de la Paris cerea Turcilor să facă îmbunătăţiri în împărăţia lor, mai ales să croescă o sortă mai bună creştinilor. Ruşilor le cerea să nu se mai amestece în afacerile împărăţiei turceşti şi să dea îndărăt Basarabia şi gurile Dunării, pe cari le dobîndiseră de la Turci. Marea-Negră s’a luat de sub stăpînirea Ruşilor www.dacorQmamca.ro Dimitrie t^alet. Constantin flegri. www.dacoromanica.ro 518 ALBINA şi s’a hotărît să nu fie a nimănui şi a tuturor, adică neutră. Iar ca să n’aîbă prilej de bătaie pe mare, li s’a oprit şi Turcilor şi Ruşilor să maî ţie corăbii de răsboiii pe Marea-Negră. Şi, ca să n’albă prilej să se bată pe uscat, Fran-cia a cerut ca Principatele române să facă un singur stat puternic, liber, care să închidă calea între Ruşi şi Turci. Acest lucru însă n’a fost.primit atunci, dar vorbă se făcuse odată în lume despre o Românie liberă, şi după două-<,lecî de ani vorba s’a făcut faptă, cu puterea luî Dumnezeu şi cu a nostră. Dar prin tratatul de la Paris ni s’au dat multe lucruri, cari ati fost semînţa renasceriî nostre şi cari ne-au ajutat să fim ce sîntem astăzi. 1. Basarabia, pe care au înapoiat-o Ruşii Turcilor, s’a dat Moldovei. Tot aşa ni s’au înapoiat gurile Dunării. 2. Rusia îşi pierdu dreptul să se maî amestece în trebile Principatelor. Protecţiunea principatelor rămânea pe sănia puterilor cari au iscălit tratatul, şi tot lor aveau să se plângă Românii dacă vor fi nedreptăţiţi de Ruşi orî de Turci. 3. Românii să aibă oştirea lor naţională, să plă-tescă bir Turcilor ca maî nainte, iar Turcii să-î a-pere în schimb de orî-ce fel de duşman. 4. Sultanul să con voce Divanurile, numite ad-lioc, în care să se hotărască, ce vreau Românii să albă? Cum vreau să se constitue? Care li-e dorul? Dar de-aicî încep greutăţile pentru noî înşi-ne nu sciam anumit, ce să cerem. Una însă o voiam cu toţii: unirea Principatelor şi formarea unui stat autonom. Austria însă se împotrivea din tote puterile. Ea ţipă şi se plângea Europei, că se face un lucru rău ce se face în Principate. Ea îşi avea ochii tot la Muntenia, şi, dacă s’ar fi unit Principatele, ar fi trebuit să-şi puie pofta în cuîu. Ea voia pe Români des-binaţî, deci ţinea parte Turciei. Rusia pe aceeaşi urmă. Credea că are Moldova în mână, şi-acum vedea că s’a mântuit cu asta. Cât de mult o durea pe Rusia sortea creştinilor, se vede www.dacoramamca.ro Anastasie Panu. jUIihail Iţogălnieenu. www.dacoromanica.ro Arhimandritul fleofit Seriban. www.dacoromanica.ro ALBINA 521 lămurit, din ceea-ce făcu acum: se dete pe partea Turcilor contra nostră. Iar Turcia, sprijinită de Austria şi de Rusia, a făcut în Moldova alegeri în aşa fel pentru divan în cât n’au străbătut de cât vre-o doi trei partizani aî unirii. Noî atunci ne-am plâns puterilor cari aii subscris tratatul de Paris. Puterile erau: Rusia, Austria, Turcia, Italia, Anglia şi Francia. Dar cui ne plângeam? Turcia eră tocmai împricinatul, Rusia şi Austria ţineau cu ea. Italia eră încurcată în răs-boie şi nu sciâ undei stă capul. Anglia eră, precum este, cel mai aprig apărător al Turciei, şi Sultanul se sprijinea pe buna-voinţa Angliei. Rămânea Francia, care mai putea să ne asculte plîngerile. Şi ni le-a ascultat. Noi îi sîntem datori Francieî multă recunoscinţă, căci a sărit pentru noî tot-d’a-una, de vr’o 50 de ani încoce. Francia a alergat şi a strigat pentru noî. Dar eră singură. Iată însă, că Anglia, pe care se bizuia Sultanul, nevrend să fie alături cu duşmanul ei de vecurî cu Rusia, s’a despărţit de Sultan şi în unire cu Francia cerea aducerea la îndeplinire a hotărî-rilor din tratat. Silit de Francia şi de Anglia, Sultanul făcu în Moldova alte alegeri pentru divan. în vremea acesta Ruşii şi Turcii căutaseră în tote chipurile să cumpere pe Români, ca să voteze contra Unirii. Ţara eră plină de spioni şi de negustori de suflete. Austriecii făcură şi ei ce putură. Şi aşa de bine erau aşezaţi Ruşii şi Turcii, în cât credeu că din Unire nu va fi nimic. Dar vin câţî-vâ bărbaţi dintre aceia cari sînt rîn-duiţî de Dumnezeu să fie conducători aî poporelor, avem şi noî pe-atuncî. Eliade Rădulescu, fraţii Go-lescu şi fraţii Brătianu în Muntenia, Cogălniceanu şi Anastasie Panu în Moldova, propovăduiati unirea prin cuvîntul lor. Şi, când a fost la vot în Divan, nu s’au vă^ut nicăieri Români cumpăraţi de Ruşi şi de Turci, n’au îndrăsnit să-şi deschidă gura cei www.dacoramanica.ro JVIanolaehe Costaehe**Iepurenu. www.dacoromanica.ro Dimitrie Cozadini. Petru Ma^rojeni- www.dacoromanica.ro Constantin Hurmuzaehi. www.dacoromanica.ro ALBINA 525 păcătoşi, şi adunarea întregă a cerut Unirea Principatelor. Austria a sărit ca muşcată de şarpe şi turbă de necaz. A început să ţipe că «Românii prăpădesc pe Turci»; Turcia ţipă şi mai tare, că Unirea eo nelegiuire ce-o fac supuşii seî; Rusia ţipă că «prietenul său cel bun Sultanul e în primejdie» Aşâ ne apărau Ruşii şi Austriecii! Francia şi Anglia steteaiî însă tot cu mâna ridicată a poruncă. Sultanul n’are în cotro, şi convocă pe Români, să-şî alegă Domn. Adunarea Moldovenilor alege pe Cuza; câte-vâ 8 5 www.dacoromanica.ro 530 ALBINA stupinî înfiinţate şi lucrâză eu zel şi activitate, pe t6te căile la răspîndirea acestui ram de bogăţie naţională. In fruntea acestor in ale ştri se află un inspector general de apicultură. Stuparil Ungariei sînt împărţiţi în două societăţi de apicultură, societatea stuparilor de sud a Ungariei şi societatea stuparilor de nord a Ungariei. Aceste societăţi au capitale însemnate, au reviste de apicultură şi scrieri diferite, ce tracteză apicultura. In modul acesta Ungaria cu apicultura care la noi e socotită ca un bagatel, realiseză f) milidne de fiorini anual. Văcjând acest progres prin care un popor de rasă mongolă, întrece în întreprinderi pe descendenţii rasei latine, urmaşii vitejilor Romani, mai tare m’am aprins do a face o vie propagandă ca să se răspîndescă şi la noi apicultura raţională şi de atunci ne-încetat am luptat în diferite direcţiuni, pentru a se înfiinţâ şi la noi măcar un măiestru ambulant de a* picultură, care să stîrnescă în apicultorii români, gustul de a-şî cresce albinele în mod raţional. De şi dorinţa apicultorilor eră şi dorinţa mea, cu tote acestea pînă în present, nu s’a luat de către cel în drept nici o măsură în acestă direcţie, rămânând aspiraţiunile ndstre tot vane. Pentru că onorabila şi mult răspândita revistă Albina portă titlul mult iubitei mele întreprinderi, o rog cu adînc respect, să bine-voiască a fi motorul prin care să se răspîndescă în ţara ndstră o întreprindere nouă şi să bine-voiască a primi ca să-mi publice rînd pe rînd t6te descoperirile ce am făcut asupra traiului şi vieţii albinelor, în lunga mea practică, din copilărie, precum şi ceia-ce am văcjut şi am învăţat de la stuparl însemnaţi, obligendu-mă ca scrierile mele ce vor formă la sfîrşit un tratat de apicultură ce deja este dat onor. Minister al Agriculturel spre aprobare, să fie urmate şi de clişeurile tuturor stupilor raţionali, ce-mi sînt cunoscuţi, jirecum şi modelele instalaţiunilor şi a tuturor aparatelor do apicultură, ce se practică de apicultura modernă. Pentru acest motiv, toţi stuparil români şi toţi acel ce doresc să devie stuparl, dacă vor să asculte modestele mele poveţe, să se grăbâscâ a se abona la onorabila revistă « Albina», unde rînd pe rînd vor găsi tot ce doresc, asupra cres-ceril albinelor în mod raţional. www.dacocamamca.ro ALBINA 531 întreprinderea acestei mişcări de progres o recomand în special colegilor mei şi preoţilor, cari sînt factorii principali meniţi a susţine şi propagă în cele mai depărtate cătune ale ţârei stupăritul raţional. EI ca apostoli ai civilisaţiei sînt datori chiar a o face acesta şi a luptă cu deplină voie şi entusiasm, ca în unire cu toţi, să facem să se puie şi în ţara ndstră crescerea albinelor pe base moderne ! In lupta nostră> nu me îndoiesc, că peste puţin timp vom fi secundaţi de a-jutorul şi protecţia şefilor ţărei, şi aşă încetul cu încetul şi pe nesimţite vom ajunge acolo unde aspiraţiunile nostre ţintesc, având în viitorul depărtat dulcea mingâiere, că noi prin noi înşine, am ridicat la nivelul dorit un ram bogat de economie naţională. (Va urma.) Rrimis N. Bcgncscu dirig. şcolel din corn. Pîetrile, jud. Vla^ca. ÎNGROPAŢI sub zăpadă tan Zorilă eră un om cinstit şi muncitor. Gospodăria lui întrecea chiar pe a fruntaşilor din sat. Femeea lui, care eră o bună gospodină, îl ajută aprope în tote lucrările. Curtea lui Stan se cunosceâ cât de colo că e stăpânită de un om harnic, căci eră plină de tot felul de vietăţi : găini, raţe, gâsce, curci, oi, capre, vaci, ş. a. Pătulele erau pline de porumb. Dar hambarele? Nu vînduse nici o baniţă de grîu sau de orz. Aşteptă omul să ia preţ bun. De bani nu duceâ grije, căci chimirul îi eră plin de aur şi argint. Când se întorceau sera vacile de la păşune, da mult de lucru Mariorei, soţiei lui Stan, pînă le mulgeâ. Dor nu e-rau mai puţine; erau şase la număr: şase vaci şi tote cu viţei. Boii, caii, şi alte vite mai mărunte, prin felul cum erau hrănite şi îngrijite erau forte frumoşi. Pe fie-care an, Stan vindeâ vite pe cari luă preţ bun. într’o di, după ce Stan vîndii nisce vite, se abătu cu cumpărătorul pe la o cârciumă ca să bea «aldămaşul.» Aci băură rachiu, cam vre-o jumătate de litru. Când Stan se întorse acasă eră bet d’abinelea. Soţia îl mustră şi el se simţi ruşinat, deşi ţineâ întruna că nu băuse mult şi nu se www.dacoromanica.ro 532 ALBINA îmbătase. Când se trezi din beţie, făgădui că nu va mal bea nici odată. Altă-dată, pentru-că vînduse unui negustor nisce cereale, merse iarăşi la cârciumă. La început se împotrivi negustorului, dar când acesta îi spuse că nu vor bea rachiu, Stan se înduplecă. Firesce, că Stan se îmbătă şi de astă-dată, măcar că băuse rom în cantitate mică. Reîntors acasă, femeea îl mustră. El se supără şi începu să ameninţe. Noroc, că s’a trezit de grabă şi s’a căit şi de astă-dată de prostia făcută. A trecut un an şi mai bine, fără ca Stan să mai puie gura pe băuturi spirtose. Vin însă, tot mai bea din când în când, dar şi atunci în chip forte cumpătat Mariora nu mai putea de bucurie când a văd ut că bărbatul său îşi ţine făgăduiala de a nu se mai îmbăta Intr’o iarnă, prin luna lui Ianuarie, Stan se hotărî să vîndă nisce junei. Venise mai mulţi negustori de vite cari voiau să-i cumpere, dar nu sciu cum se făcuse că nu se împăcase asupra preţului; ori lui Stan i-se păru că-î dase preţ prea mic, ori negustorilor li s’a părut că Stan cere prea mult. Ce-şi dise Stan? «Stai, că-i duc la bâlciu (iarmaroc), a-colo s’or căută mai bine vitele, căci negustorul când te rogă în bătătura casei, caută «pleşcă». El spuse gîndul său fe-meei. — Ori n’ai minte omule! Cum să te duci acum pe timp de iarnă la iarmaroc? Pe fie-care di vin negustori la vile; vinde-le dacă tî-e aminte, îi dise femeea. — Le-aşî vinde dacă mi-ar da preţ, răspunse Stan. — Preţ, nepreţ, eu te sfătuiesc să nu te duci la iarmaroc acum; dacă ar fi mai aprope şi ar fi un timp de vară, atunci du-te, vino. — Cum o fi, eu mă duc femee, căci doră am mai călătorit eu iarna şi nu mi s’a întîmplat nimic; şi nu mă duc numai eu, mai merg cu mine vre-o 3, 4 inşi de aici din sat. Merge şi Gheorghe al I’incâi, Neagu, Chiriac şi . ... — Cine? Beţivii ăia? Ia soma Stane, nu te lua după ei. — Par-că o să mă pun la chef cu ei. Lasă, de asta nu duce tu grijă. — Du-te, dragul mîeu, dar nu uită sfatul ce ţi-am dat. * www.dacaromanica.ro ALBINA o33 Dis de dimineţă, Stan Zorilă îşi înşela calul, îşi luă ceva merinde în traistă, legă de corne cu o fringhie pe cei doi bouleni ca să nu tugă unul la drepta şi altul la stânga, în-călică calul şi plecă. Drumul eră greu, căci diua fiind cam căldurosă, pămîntul se desgheţase şi se tăcuse noroiu. Omătul eră a.şedat mai mult pe la dosuri. Din pricina asta nu întîmpină nici o greutate. Pe la ameză, Stan Zorilă ajunse la bâlciu. Abia aici se întâlni cu consătenii lui. Pînă sera, el vînduse junciî. Ar fi vrut să se reîntorcă acasă; dar fiind-că eră seră şi cum fulgi mari de zăpadă cădeau de sus, se hotărî să mâe (dormă) peste nopte acolo, maî ales că şi ceî-l-alţî tovarăşi erau de aceeaşi părere. A doua di vremea eră schimbată cu totul. Cerul eră întunecat. Crivăţul băteâ cu furie şi din când în când fulgi mărunţi de zăpadă strebătiau aerul. Ciorile, cari sburau de colo, colo, prin cloncănitul lor prevestiau vifor mare. Stan cu tovarăşii lui nu sciau ce să facă: să plece, ori să rămână. — Să mai stăm puţin, clise Stan Zorilă; pînă în seră e vreme; doră s’o însenină cerul, sau cel puţin s’o mai os-toi vîntul. — Să stăm, răspunseră ceî-l-alţî. Şederea într’un loc duce pe om la plictiselă şi, pentru ca să scape de plictiselă, omenii cuminţi citesc cărţi folo-sitore, dacă sciu carte; iar dacă nu, spun poveşti, întîm-plări, păţăniî, ş. a., ceea-ce făcură pînă la o vreme şi aceşti tovarăşi de drum. Totuşi ei se plictisiră de spus poveşti şi unul din ei se hotărî să facă «cinste» cu rachiu. După din-sul făcu un altul. Stan însă nu voi să bea; dar tovarăşii, cari din fire erau beţivi, nu-1 slăbiră de loc cu îndemnurile; aşâ, că în cele din urmă, beii un pahar. I-se păru că rachiul de aici e mai bun ca cel din sat şi mai băii şi alt pahar şi apoi altul pînă la 10. In înferbinţela rachiului, Stan căpătă curaj şi se hotărî să plece acasă, deşi timpul se înăsprise şi mai rău. Tovarăşii ceî-l-alţî zăceau lungiţi pe sub mese şi scaune, cântând şi pronunţând vorbe fără şir. Stan, rîdend de neputinţa tovarăşilor lui, încălccă calul şi purcese la drum. Crivăţul băteâ cu furie, mutând nămeţii de zăpadă de www.dacaromanica.ro 534 ALBINA colo, colo. Nici o urmă de om, de cal sau de căruţă nu se mai cunosceâ. După o călătorie de un sfert de ceas, nu mai zâria nimic înaintea ochilor şi rătăci drumul. Rachiul i-se suise în cap şi nu-şi mai putu da soma unde se află. Stan începu să tremure. Vru să descalece ca să mcrgă pe jos, dar împedecându-se cădii în zăpadă. Voi să se scole, dar nu putu Calul, fiind lăsat liber, plecă în voia lui; iar Stan remânend culcat, corpul i-se reci din ce în ce. Fu acoperit de zăpadă şi... muri. Cadavrul fu găsit abiâ după doue săptămâni mâncat pe jumătate de corbi. Cât privesce pentru ceî-l-alţi tovarăşi, nici ei n’avură o sortă mai bună. Cadavrele lor se găsiră mult mai tîrdiu lîngă matca rîului din apropiere. 31. E. Mih&escu, Dirigintele şcolel din Gologan.—R.-Sdrat. JVTorva sad răpciugă rintre bdlele pe care omul le pote do-bindi de la animale, este şi răpciugă. Acestă bălă lipicidsă cunoscută din vechime, se observă în ţara năstră aprope numai la cal. Ea este datorită unei mici vietăţi, unui microb — bacilul morvos,— care odată ajuns în corpul animalului, dacă acesta se găsesce în condiţiunî de a-1 primi, se înmulţesce şi produce tur-burâri şi stricăciuni cari cu vremea aduc slăbiciunea şi pîei-rea acelui animal. Caii sănătoşi capătă răpciugă, când trăesc împreună cu un cal bolnav, sau daca beau sau mănâncă din acelaşi sgliiab sau esle. Deopotrivă se p6te căpătă boia când calul sănătos este introdus într’un grajd în care a stat timp mai mult sau mai puţin lung un cal morvos, precum şi în caşurile când căpăstrul, frîul, şeua, peria, ţesala, pătura, etc., ce au servit pentru animalul bolnav, se întrebuinţezâ la un altul sănătos. Omul pote comunică răpciugă atunci când chiar el puindu-se în contact cu calul molipsit, fie din întîmplare, fie îngrijind de el, nu ia tdte precauţiunile de curăţenie şi de desinfectare înainte de a se servi sau de a îngriji un alt cal nemolipsit. Animalele, ca boul, câinele, porcul, e cu putinţă a trans- www.dacoromamca.ro ALBINA 535 mite acesta bolă, dacă după ce au stat sau venit în contact cu calul bolnav, vin în atingere cu un altul sănătos. Omul de obiceiu ia răpciugă, servindu-se sau îngrijind de calul morvos. El pdte asemenea a se îmbolnăvi când bea apă din găleta din care s’a adăpat calul răpcigos, sau când se servesce de căpăstru, peria, ţesala, etc., ce s’a întrebuinţat la acel cal, şi mai ales dacă se învelesce sau îşi aşterne pătura acelui animal. Toţi caii, fără deosebire do rasă, varietate şi etate, daca se află în condiţiunî de molipsire se pot bolnăvi de morvă; aceia însă cari sînt slabi, rău îngrijiţi, reu hrăniţi, munciţi peste măsură, ţinuţi mai mulţi la un loc în grajduri umede şi neaerisite, sînt mai des atinşi. Afară de cal şi om, răpciugă se observă la catîr, măgar şi câine. Boul nu este atins nici odată de acestă bolă, asemenea se pote tjice şi de porc. Morva la cal se înfăţişâză sub doue forme: acută şi cronică. Răpciugă acută, sau aceia care se termină repede, se a-rată tot-d’a-una prin simptome de friguri, adică: căldura calului se măresce în mod însemnat (atingend câte odată peste 41° c.), pulsul şi respiraţiunea se înmulţesc, mucdsele gurii, nărilor şi ochilor se arată mai roşieticî; el se arată cu totul trist, iar perul ce îi acoperă corpul nu mai are direcţiunea normală, devenind sbîrlit şi fără lustru. Acestă stare de febră după una pînă la trei cjile, se însoţesce de semne locale, speciale morvei. In acestă privinţă să scie că primul lucru ce atrage atenţiunea omului străin chiar de medicină, este scursorea na-sală. Acest simptom legat de răni ulcerdse (1) pe pieliţa din partea din năuntru a nasului (pituitara), constă la început într’un lichid cu totul apos şi numai mai târcjiu, după o (Ji doue el devine mucos sau muco-purulent când ia şi o cu-ldre gălbuie sau galbenă roşietică daca conţine şi sânge, ceia-ce se întîmplă de regulă. Cantitatea scursorei destul de însemnată, se observă pe amândouă nările, cu totul rar numai pe una. Mucosităţile scurse se lipesc în parte pe măr-ginile nărilor şi murdăresc buza superibră a animalului ca şi obiectele din prejur. Ulcerele pieliţei dinăuntru a nasului, resultă din distrugerea unor băşicuţe de mărimi variabile pînă la aceia a unei mazăre, ce se formeză pe mucbsă, şi cari sînt pline cu un conţinut mai mult sau mai puţin purulent. Ulcerele pot a se uni mai multe la un loc şi a luă ast-fel întinderi mari; marginele lor, mai ridicate, contrastă cu părţile ce limiteză. Fundul acestor răni ulcere, de culore roşietică, sângereză la atingere, şi pbte fi acoperit de mucos sau puroiu. Ulce- (t) Ulcer este un fel de rană care n’are tendinţă către lecuire. www.dacoromanica.ro 536 AI. BINA rilo n’au nici o tendinţă către ieeuire, cotropesc părţile unde se găsesc, mărindu-se şi înmulţindu-se necontenit. In cursul morvei acute se constată încă simptorae destul de isbitdre din partea pielei. Aşa în diverse părţi ale corpului, mai ales la membre, se produc umflături calde şi du-rerdse, cari dispărând lasă în urma lor răni ulcerdse de întinderi şi forme deosebite, din cari se scurge un puroiu galben uleios. In partea coprinsă între cele două ramuri ale fâlcei de jos, cjisă sgheab, şi în apropiere de gâtlej se gă-sesce de asemenea o umflătură, de mărimea unei nuci, câte odată a unui ou şi chiar mai mare, caldă şi durerosă, produsă prin inflamarea ganglionilor limfatici din acestă regiune. Calul cu răpciugă acută mai tot-d’a-una schidpătă, şchiopătat ce se explică prin inflamarea încheeturilor şi a părţilor vecine lor. Morva acută se termină mai tot-d’a-una prin morte şi nu dureză mai mult de 8—25—30 de cjde, în care timp, animalul ajunge în stare de slăbiciune extremă. (Va urma.) Irimia Popesc» Medic-veterinar. (Organizarea şcolclor nosfra îndrumaţi copiii câtrc meyte.fity. u întreţinerea tuturor şcdlelor din România, ţara acesta prin guvernul ei, cheltuesce anual o sumă enormă de bani şi tdte aceste cheltueli se fac pentru a scdte o-meni cu carte, saîi mai bine (Jls cărturari. Dacă s’ar cheltui cu un şcolar numai cât învaţă în şcdlă ar fi bine, căci atunci ţara ar ave cel puţin mângîîerea că are mulţi dmenî cari sciu carte. Pe lîngă cheltuiala mare, care se face cu un şcolar cât învaţă în şcdlă, apoi este o altă cheltuială cu mult mai mare, care se face după ce copilul îşi termină şcdla. Majoritatea absolvenţilor a orl-ce şcdlă, îndată după terminarea şcdleî se întorc la stat, cerând slujbă, adică a fi plătiţi, căci ei n’au învăţat nimica cu ce să se hrănescă singuri, fără să aibă nevoie de slujbe. Iată dar ce fel de cărturari dau astăcji şcolile ndstre: după ce eheltuescî de-1 înveţi carte, apoi să-l plătesci că l-ai învăţat-Unde are să ajungă acestă ţară, dacă va trebui să plătescă anual majoritatea absolvenţilor celor 12 licee, o parte din absolvenţii celor 30 gimnazii, absolvenţii seminariilor, ai şco- www.dacaramamca.ro ALBINA 537 Iilor normale, a şcoloi de poduri, a şcdleî de silvicultură şi a altor sumedenii de şcoli, căci fdrte puţini vor fi de aceia cari nu vor căută slujbe. Din acest soiţi de cărturari, ce dau astăcjî şcălelo ndstre, o mare parte din ei devin şi dineni periculoşi pentru guvern, căci îndată ce nu-1 dă slujbă, şi-a făcut duşmani şi caută să restdrne acel guvern ; ei mai sînt periculoşi şi pentru ţară, căci la un moment dat--să nu cjic vorba prea mare, cu uşurinţă ar trece în partea adversă, plătindu-î mai bine, vorba e numai dacă s’ar găsi un cumpărător pentru nenorocita ţară, lefa fiindu-le singurul mijloc de existenţă. Eu unul nu găsesc nici o vină acestor omeni, căci ce sînt ei vinovaţi dacă şcblele ndstre sînt ast-fel organizate, că după 12, 14 şi chiar 16 ani de învăţătură, să nu poţi să te hră-nesci singur, fără a avă nevoie de slujbă. Guvernele, corpurile legiuitore, dmenii influenţi din acestă ţară, ar trebui să gândescă serios la acest lucru. Guvernul actual şi în special d-nul Ministru Haret, înţelegem! cestiunea şi prevăcjend pericolul naţional de care sîntem ameninţaţi, a început să dea o nouă organizare actualelor şcoli. Aprdpe întreg contingentul şcălelor nostre de pînă acum nu sînt de cât proletari, aşteptând din tji în cji slujbe. Proletariatul cult e cel mai periculos pentru ori-ce naţiune, lîăscolele, revoluţiunile, răsbăiele civile, nu sînt făcute şi nu se fac de cât de proletarii culţi. Singurul mijloc de îndreptare, singurul mod de a schimbă actuala stare de lucruri, primejdidsă şi pentru ţară şi pentru noi Românii, este: să se înfiinţeze cât mai multe şcoli de meserii, şcoli profesionale, şcoli ai căror absolvenţi să nu aibă nevoie de slujbe pentru existenţa lor, ci ei singuri să şi-o procure. Remediul stă deci nu în măsurile restrictive, nici în persecuţiunî: remediul stă în întărirea elementului românesc independent, în a deprinde pe Români la muncă, căci numai acei dmeni cari îşi câştigă singuri existenţa fără slujbă, sînt cei mai independenţi, cei mai folositori şi lor şi societăţii, şi ţara cu ast-fel de omeni progresând şi înflorind, va merge în fruntea altor ţări cu mai puţini meseriaşi. Exemple avem multe: Elveţia, Belgia, Danemarca, Olanda, etc., ţări mici, însă cu mult înaintea ilustră, ridicate acolo unde sînt numai prin industrie şi comerciu, cu un cuvînt prin meseriaşi şi nici do cum prin numărul funcţionarilor. Chiar ţările cele mari, ca: Anglia, Franeia, www.dacaromanica.ro 538 ALBINA Germania, etc., sînt ridicate tot prin numărul meseriaşilor, iar nu al funcţionarilor. Cu multă părere de rău în multe judeţe, în fdrte multe oraşe din ţara acesta, nu se află nici o şcdlă, fie de meserie, fie profesională. Voi cetăţeni şi onor. guvern, gândiţi-vă la scumpa ndstră ţară şi faceţi ca să lăsaţi generaţiuneî ce ne va succede viitorul asigurat. X. liibiri, Institutor, Bacău. JVlUflCA RESPLĂTITM D-nul Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice a intervenit pe lingă M. S. Regele ca să decoreze cu medalia «resplată a muncii pentru învefămîntul primar el. I pe d-nul Gr. Rădulescu învefător in comuna Bezdead, Dâmboviţa. Publicăm aici cu o deosebită satisfacţiune adresa trimesă acestui domn învefător de către d-nul Ministru, cum şi raportul către M. Ba Regele. Domnule înveţălor, Aflând că, prin iniţiativa d-vdstră, s’ar fi înfiinţat la Rez-dead o societate cooperativă a locuitorilor, cari aduc mari servicii în localitate, am cerut informaţii de la d-nul revizor şcolar. Din cele ce mî-a comunicat d-sa, am vecjut că acea societate este de un folos imens pentru sătenii cari o posedă şi că ea îşi datoresce existenţa şi propăşirea ei, iniţiativei, stăruinţei şi devotamentului d-vdstră. D-vdstră aţi înţeles adevăratul caracter al misiunii ce a-aveţî. învăţătorul într’un sat nu trebuie să fie numai învăţător al copiilor ; el trebuie să fie în acelaş timp şi sfătuitorul bun şi luminat al sătenilor, pilduitorul lor la cele bune şi folositdre pentru dînşii. Când învăţătorul îşi înţelege ast-fel chemarea şi rolul său, el este o adevărată bine-facere pentru populaţia în mijlocul căruia trăîesce. De aceea M. S. Regele a bine-voit a vă conferi, ca recu-ndscere a serviciilor d-vdstră, şi ca încurajare, medalia de răsplată a muncii pentru învefămîntul primar de clasa I. Am mulţumirea a vă înaintâ pe lîngă acesta brevetul cuvenit, şi a vă îndemnă să continuaţi a merge cu aceeaşi tragere de inimă pe calea pe care v’aţi îndrumat. Primiţi asigurarea consideraţiuniî mele. Ministru, (ss) Haret. * www.dacaromamca.ro ALBINA 539 Sire, în comuna Bezdead din judeţul Dâmboviţa, s’a înfiinţat în anul 1892 o societate cooperativă a locuitorilor de acolo, sub numele de «Malu-de-Resună». Scopul societăţii este: a a încuraja comerciul şi industria română; b) a împrumută pe societari şi pe particulari în cas de trebuinţă; c) a capitalisâ spre fructificare economiile depuse de membrii săi. De la 1893 pînă acum, timp relativ scurt, societatea a a-adus servicii imense populaţiuniî rurale, şi din 23 societari câţi au fost la constituire, ac)î sînt 150, cu un capital do peste 30.000 lei. Înfiinţarea acestei minunate şi folositore societăţi se da-toresce numai stăruinţelor neîntrerupte şi nepregetate ale învăţătorului din Bezdead, Grigore Rădulescu, iar înflorirea ei se datoresce tot acestui învăţător, care de la înfiinţare şi pînă acum servesce societăţii ca secretar-comptabil în mod gratuit. Considerând că acest învăţător este şi un distins membru al corpului didactic rural, sub-semnatul rdgă pe Majestatea Vostră să bine-voiască a-I acordă medalia pentru «Răsplata muncii pentru învăţămîntul primar de clasa I. Dacă Majestatea Vostră aprobă acestă propunere, o rog să semneze alăturatul proiect de decret. Sîr]t cu cel mai profund respect sms j7l ffiajestăfu Vostre Prea plecat şi prea supus servitor Ministrul Cultelor Şi Instrucţiunii Publice (ss) Harct. ADRESE CĂTRE REDACŢIE Ve felicit pentru revista «Albina» cea mult folositore pentru noi Românii. Alex. Coiislantinescn, Coin. ButculescI, judeţul Teleorman. * De un an citind onor. revistă «Albina» îî urez succes. Olteorgbe Autonescu, Comuna PlninescI jud. H.-Sârat. www.dacoromanica.io ALBINA 540 Răspunsuri la întrebările din No. 11. începem în No. acesta a publica lista deslegătorilor. In No. viitor vom continuă şi vom publică şi deslegările. Au răspuns la o singură întrebare. I*ntnnx Suraia : Ion II. Nicolaâ; Sascut: G. Gh. Florescu ; Focşani : Tache C. Săudu-lescu; Pancifi: Pimitrie A. But eseu. l'nU ittt Fălcii!: D-şdra Elena V. Ionescu. 'JTalcca x Tulcea : Paul G. Rătescu. VAicea• Rusăncscî: N. Ionescu; StroescI: M. Iliescu. Trlrornxn n : Piatra: Alexandru Penescu, I. Rujeanu. Ynsluiii x Ruda Rafaela : Eleonora Bălăuţa. ///oi i BucnrescT: Niculescu Ştefan, Ionel I. Bârbuceanu. Hotosu ni: TodirenI: Alex. Bâdiu. Dolj t Terperiţa : Andrei Marinescu. /(.-Ştirul x TâmboescI: I. Dediulescu. .Hnsvvl: Căinpu-Lung : Spirea Florescu. Yoviirlulx Galaţi : D-şdra Niculina Constantin. Au răspuns la două întrebări: Ih/utlinti: Orzescî : C. G. Spineanu. Ilfov x BucurescI: Dorotheea Âlargulies, Solia P. Ion, Ionica M. Popovieî, Alexandru Greceanu. Kornnn : Roman: D-şora Annette Antoniade. Honui nu ti t Zvorsca : Alexandru Păunescu. Tecnvifi x Tudor Vladiinirescu: Negrescu C. Nicolae, Gheorghe Vasiliu, Nicolae To-fanovicl şi d-şdra Profira Negrescu ; NicorescI: Preotul Nicolae, d-şdra Marghidla Theo-dorescu. It.-Sfirut t R. Sărat: Ion N. Blezu. Inşi t Iaşi : Constantin Baltă. Tiîlovn x Berlnd : Demostene Tiberiu. I*t/lnn x Păţeşti : Nicolae A Spiridon. II r Ai Ia x Ciorile: G. Niculescu; Brăila: Vintilă C. Antonescu. Dovohoi x Şendriceni: Preotul Octav Isăceanu. Von&tnntn x Constanţa : Stela I. Costacea. Iluonnt Bacău : Georges Scarlat. V/i/cea / Brezoiu : D-şdra Valoric Bratovoescu Tvloonmin x Alexandria: Sârâţeanu E. Florian. Au răspuns la trei întrebări: Dolj x Calafat: I. R. Părcălâbescu; Dobridor : Ilie Ivănescu. I*ntnnx Focşani: C. C. Langa. Hornu nu f i x Zăndga : D. Marinescu. Muscel x Ciumcscl : Ion Nicolescu; C.-Lung: Costică Bănicescu. Arţţrşx Pădureţi: Nicolae Popescu. Illov'x BucurescI: Virgiliu M. Djuvaru ; Copăcenl: Ion Popescu. I*rxtiiovxi x P oescî : Const. I. Ionescu. Yusluhi x Poiana Cărnulul: D-şdra Eufrosina Alexandrescu. Vovarlalx Galaţi: Nicolae Vîrgolici. Ixisix Iaşi: Valeriu Buţureanu. Au răspuns la patru întrebări : I*rnlxovn x Ploescl: Octav Stănescu. Ilfov x BucurescI: D. S. Georgescu, Constantin N. Ionescu. Au răspuns la eineî întrebări: M*rnhovn x Vălenii de Munte: Filip Tomescu, (Va urma.) MULŢUMIRI D-nul G. Giurumescu, dirigintele şcoleî din comuna Ruptura, Mehedinţi, aduce viile sale mulţumiri d-lor D. F. Popescu, C. M. Chirculescu, M. N. Ciotârlă, Gh. Giurumescu, N. N. Ruptureanu şi Micii. Vâlceanu, cari au contribuit cu mijlocele necesare pen- www.dacoromanica.ro A1.H1NA 541 tru facei’ea unui dulap, necesar pentru ţinerea archiveî şcolei, cum şi pentru facerea unei bănci. Valorea acestor obiecte e de GO lei. Urăm şi noi împreună cu d-nulînvăţător că asemenea fapte să fie imitate’ de toţi cari doresc luminarea şi înălţarea poporului român! BIBLIOGRAFIE Ne mai având de cât un forte restrîns număr din importantele lucrări ale d-lui C. Rădulescu-Motru: Valorea Silogismului şi Problemele Psihologiei; facem cunoscut că le punem la dispoziţia abonaţilor noştri cea d’intâiu cu preţul de 1 leu 10 bani, expediată la domiciliu şi cea de a doua cu lei 1,50; luate direct din administraţia nostră, cea d’întâiu costă numai 1 leu şi cea de a doua lei 1,30. INFORM AŢIUN1 S'a acordat medalia cl. II, «Răsplata munceî pentru înveţămînlul primar,» următorilor institutori şi institutore: Mumuianu Mihail, de la şcola No. 3 de băeţî, Bucurcscî; Sfinţescu I., de la şcola No. 14 de băeţî, Bucurescî; Dianu G., de la şcola No. 19 de băeţî, Bucurescî; Musteaţă G., de la şcola No. 1 de băeţî, Sărărie-laşî; Giorocianu I., de la şcola No. 1 băeţî, Craiova; Popescu Iosef, de la şcola No 2 băeţî, Caracal (revisor şcolar de Gorj); Cosmovicî G., de la şcola No. 1 băeţi, Tîrgul-Nemţu ; Nicolau G., de la şcola No. 2 băeţî, Piatra-N.; Mancaş I., de la şcola No. 2 băeţî, Piatra-N.; Teodorescu I., de la şcola No. 1 băeţî, Pitesci; Stefulescu Al., de la şcola de băeţî, Tîrgul-Jiu ; Popilian Al., de la şcola No. 4 băeţî, Craiova ; Constantinescu, Dim., de la şcola No. 2 băeţî, Bucurescî (revisor şcolar de Vâlcea); Ghe-nea Paul, de la şcola No. G băeţî, Bucurescî; Stoicescu Elisabeta, insti-tutore de la şcola No. 10 de fete, Bucurescî; Saroş Maria, institutore de la şcola No. G fete, Bucurescî; Demetreseu Teodora, institutore de la şcola No. 2 fete, Craiova. * In cursul anului acesta vor începe şi conferinţele profesorilor secundari. Aşa între 4 — 13 Aprilie vor ţine conferinţe profesorii de sciinţe fisico-cliimice la universitatea din Bucurescî; între 24 — 27 Aprilie inclusiv; ceî de matematici la universitatea din Iaşi şi între 27—31 Maiîi inclusiv ; cei de limba română, franceză, germană, italiană şi engleză la universitatea din Bucurescî. Avem convingerea că numai rode bune vor da asemenea confeiinţe. POŞTA REDACŢIEI D-luî Ilarian Tulbureaua, corn. Bătrânii (Prahova).—Comunicaţi-ne ce materii prime aveţi în localitate ? Ce specialităţi de lucrări manuale cunosceţî? Numai cu aceste date ve putem recomandă manualul cerut. D-lor D. Călin şi A. Popescu, ferma Studina. — Trimeteţî, primim cu mulţumire. D-luî D. Popescu, Chilieni.—La No. 52, ultimul din anul I, găsiţi tabla de materii. D-reî El. Constantinescu, Călăraşii Vechi. — Abonamentul pe anul II, plătit cu chitanţa 11.877. www.dacoromanica.ro 14. O DRAMĂ IN FUNDUL MĂRII ROMAN de R. CORTAMBERT XVII în faţa spînzuriUoril. In timp ce condamnatul mergea spre înehisore între doue rîndurî de soldaţi, mulţimea începu să strige: — La morte! La morte Americanul! Să moră Norton! Să ne închipuim 40—50.000 de omeni înşelaţi în dorinţa lor, după ce stătuse o nopte întregă pentru a vede un spectacol,— înspăimîntător, ce e drept—dar puţin le păsa! Lucrul se petrecuse tocmai ca într’un teatru. Cortina se ridicase, dar actorul nu Ieşise pe scenă. Mulţimea voiâ cu orî-ce preţ să nu fie înşelată; îl trebuiă o victimă, un spînzurat, voiâ să privescă o a-gonie, să vadă convulsiile nenorocitului condamnat, avea sete de o dramă. In zadar un om al justiţiei se sui pe podul spînzurătoreî şi voi să dea nisce desluşiri. Peste putinţă. Vorba îl fu înăbuşită. Mulţimea deveniâ ameninţătore. Cincicjecî de mii de capete, cari în aceeaşi minută, în aceeaşi secundă, n’au de cât un gând de cât o voinţă; gata la aceleaşi botărîrî, la aceleaşi acte, e o putere nemăsurată! Este o vijelie care are în curînd să se des-lănţuiascâ; sînt valurile unei mări înfuriate, cari rup tot co le lese înainte. Poporul este câte odată ca un animal sălbatic, care nu vrea să scie de nimic, nu vrea să audă de nimic, de cât dorinţa, voinţa Iul. — La morte ticălosul! să moră! să moră! Călăul veni din nou. El fu huiduit ca un actor care nu şl sciuse rolul. Câţl-vâ chiar îl ameninţară, arătându-î pumnii. Trec fiece minute, un sfert de oră. Nimic. Osînditul nu mal revine. Timpul trece: nimic. Cum spînzurătorea rămăsese părăsită, câţl-vâ băeţandri se suiră pe ea pentru a o vede mal de-a-prope. Unul dintr’inşiî îşi puse laţul în gât şi soose limba cât putu! Totă lumea rtdeâ. Un lucrător lat în spate, cu ochii întunecaţi, cu cap de sălbatic, puse mâna pe un biet câine care din întîmplare intrase prin mulţime, îl luă de ceată şi îl duse la podul spînzurătoril, trei din băeţandri se repeziră, îl luară şi într’o clipă îl aruncă Iringhia împrejurul gâtului! Invîrti scripe-tele şi nenorocitul animal începu a bănănăi în aer, sgârcindu-se www.dacoromamca.ro ALBINA 543 şi sbătendu se în cele mai mar! dureri. Un hohot de rîsisbucni şi toţi începură a strigă: Ura! bravo! Mulţimea voise o morte. Avusese una, maî puţin plăcută, dar pentru asta venise. Ea privi încă câte va minute corpul câinelui înţepenit, şi când fu încredinţată că murise, începu a se împrăştia. Puţin câte puţin toţi plecară. Cel din urmă care plecară maî aruncară încă cu pîetre în corpul câinelui care se mişca întocmai ca limba unul ce-sornic. XVIII. 0 recuiioseere ciudată. Povestirea unui înecat. Ce se întîmplase? Ce putuse opri hotărîrea justiţiei, de obi-ceiti atât de repede în executarea sentinţelor sale? Nu putea fi de cât ceva de o forte mare importanţă. Norton recondus la în-chisore, fu dus în una din sălile vecine cu cabinetul directorului. El fu pus în faţa unui tînâr bălan, cu privirea drăgălaşe, cu li-sio mmia deschisă, pe care se vedeau urmele unor mari suterinţi. Acestă vedenie păru a-1 miră. Se şterse la ochi, îşi puse mâna pe frunte ca un om care s’ar sculă din somn! — Sînt mort ore! — Nu, nu! scumpe Norton, tu nu eşti mort, dar eu sînt printre cei vil, îi tjlise tînerul. — Oh! prietenul meii, scumpul meii de Sartene, cât sînt de fericit că te pot vede înainte de a muri, (Jise Norton aruncân-du-se în braţele tînărului inginer. — Dar nu vei muri! viii să te scap! — Să vedem! pe toţi diavolii! visez pote ? 4‘se Norton, căruia nesomnul din noptea trecută şi turburarea sufletului îi ridicase drepta judecată; me înşel, nu se pote să lîî tu de Sartene. El a murit în fundul ocenulul! E o greşalâ! Marea nu mai dă înapoi vil pe cei ce l-a înghiţit. Nu eşti şi nu poţi fi de Sartene! — Dar jur pe numele lui Dumnezeu că sînt eQ. Eii în ose şi carne. — Nu, nu mâ înşelă, este peste putinţă! — Peste putinţă?! Am fost ca prin minune scăpat; dus cu o repeziciune nebună do un val, am tost aruncat pe costele Ame-ricei, unde am fost găsit maî mult mort de cât viu, şi iacă-me cu ajutorul lui DumneZeii dorind să trăiesc, să Iubesc pe cel ce mă iubesc şi să opresc ţara mea de a săvîrşi o crimă, făcând să se omore un nevinovat, cel maî bun dintre prietenii mei! De astă-dată Norton nu se mai îndoi. El recunoscuse vocea, gesturile, bunele apucături ale prietenului seu. Se aruncă din noă în braţele lui şi strîngendu-1 cu dragoste la pieptul sâu, îl sărută plîngend. Paşnicii, soldaţii, funcţionarii eraii martori acestei mişcătore recunoscerî. Toţi aceşti omeni, maî puţin rei, maî puţin nesimţitori de cât păreau, eraii mişcaţi. Nici unul n’ar fi simţit părere de râii uciZendu-1, fiind că-1 credeau vinovat; acum toţi doriau www.dacaromanica.ro f>44 AL HI NA a vede pe Norton cât mai curînd liber, căci se încredinţase de nevinovăţia lui. — Haide! iubite prietene, dise de Sartene, haide departe de acest loc, unde ai îndurat atâtea pentru mine. Nimic nu te mai opresce. Să plecăm! Mă ertaţi, domnule, (Jise atunci directorul închisorii, puţin cam încurcat, nimeni din noi nu mai crede în vinovăţia d lui inginer Norton, dar justiţia ne-a dat un vinovat, şi lărâ o nouă hotârîre a înaltei Curţi noi nu putem da drumul acuzatului. — Dacă nu vă trebuie de cât atâta, apoi noi sîntem în regulă. Iată o scrisore care vă dă ceea ce cereţi, ţiicend acestea, îl întinse o hârtie pe care cum o citi directorul dise: — Domnule inginer, eşti liber. La acest cuvînt, Norton pârii că-şî pierduse mintea, rîcleâ şi plîngea, îmbrăţişa pe unii, dădu bacşişuri la alţii şi, în fine, plecară. Când fu afară stătu, în loc să respire aerul bine-făcâtor, tot-d’a-una atât de curat, al independenţei. — Ei bine! cjise Norton, încredinţat în slirşit că nu visă, pentru că totă lumea a recunoscut nevinovăţia mea, cine este vinovatul ? — Vinovatul!? răspunse de Sartene, este... . dar nu-ţî pot spune încă nimic. Vei sci mai tîrijiu, prietene. Dâ-mî voie să nu ţi răspund acum. — Cum vrei, prietene! îmi vei povesti cel puţin cum ai scăpat din fundul ocănului. Pentru mine eşti tot un strigoiu. Aide! drept vorbind, dragă Norton, n’aî drept să te plîngî de acest strigoiu! — Drace! două minute mai tîrijiu şi aşi fi bănănăit ca o mă-tăhală în spînzurătore! — Dar eu, câtă grijă n’am avut totă noptea! Scrisorea! acea scrisore cu care te-am scăpat nu mai sosîâ. Telegraful pare-că amuţise. Nimeni nu voia să mă asculte, să mă credă. Mă luau drept un înşelător. — Nu ml-a fost încă scris să mor! — Scumpe Norton, mi-e o fome nebună şi ca să nu murim de lome, după ce ai scăpat de fringhie, haide la buna mea mamă unde ne aşteptă şi unde totul e împodobit în cinstea reîntor-ceriî mele şi a ta. — Dar d-şora Ana?