Anul II Duminică, 3—10 IANUARIE 1899. No. 14—15 REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPOLARĂ APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ Abonament, p« an in ţarii . . bcî 5 $ Abonament, pe an in strâinAt. Lei 8 * • 6 luni în ţari » 3 jj Un numi Manuscrisele nepul^llorte; »e ard. 15 bani COMITETUL OE REDACŢIEI P. Garboviceanu 4, G. Adamescu C. RAdulescu-Motru jji V. S. lYloga G. Coţbuc | M. Nicolaescu I. Otescu | Const. C. Popj-Taţcă P. Dulfu Redacţia şi Administraţia Str. MântulAsa, No. 9 SUMAR: Albina, Pentru învăţători.—G. Cot/buc, A dona (Ji după cucerirea SinârdaniiJul.—Preotul Coman Vasilcscu, Cuvînt de anul nou.—Curăţirea sticlelor — Dr. N. Manolescu, l'ie-lea omului.—AT. Nicolaescu, Cooperativele şcolare.—Dr. S. Possa, Beţivul.—/. Kalcndcru, O importantă circulară.—Cum se păstreză pontele.—N. Bibiri. Educaţiunea fisică_Medio- vrterinar B., Gălbenzn.—Spălarea materiilor colorate. — .V. Gâdeiit, AI carte, al parte.— Păstrarea strugurilor. — Codin Drăguţ, Obiceiuri de anul nou. — Din trecutul şcolelor române.— Mort din beţie.— V. Găldfeanu, Vindecarea bubelor dulci. — Or., O socotâlă ciudată. - Petre Toneseu, Intre vecini. — A. Seripcă, Vasile Rusu. — D. Vulvescu, Educaţiunea în familie. — M. Demctrcscu, Inveţămîntul primar în România.— /. Nioileseu, Pămîn-turile argilfise. — Hanover, Reguli pentru grajduri. — V. S. Moga, Cronica agricolă şi comercială—Ordin poliţienesc. — Mulţumiri. — Apeluri. — Adrese către redacţie.—C. Pop.-Taşcă, O dramă în fundul mării. llnstraţiunl: Cornistul de la Smârdan.—Costum din Banat.—Larvă de purice.—Nimfă do purice.— Purice. — Triumful.— Obiceiuri de la ţară: jocul ursului.— Generalul Traiau IJodn—Jocul cu discul.—Pagina glumeţă : Chelnerul grăbit.—Vederi din ţară: Confluenţa Lotrului cu Oltul. Cu prilejul anului nou 1899, Redacţiunea revistei «Albina» ureză cititorilor săi dile bune şi semănate cu flori. Le mulţu-mesce in acelaşi timp pentru sprijinul călduros ce-î dau pe totă diua, mai ales când o sumă de neprieteni încercă să-î puie felurite piedici. In deosebi, preoţilor şi învăţătorilor, cari sînt agenţii noştri de propagandă în lupta pentru ridicarea poporului, le mulţumim din suflet şi-I rugăm a ne arătă şi pe viitor aceeaşi simpatie, făgăduindu-le că vor află tot-d'a-una în noi nisce amici devotaţi ai causei lor. COMITETUL. • Albina II» ________________ 27 • www.dacaromamca.ro 418 M.RTXA PENTRU ÎNVEŢĂTORI >(fpegea învăţământului primar din 1893 la art. 63 conţinea o forte bună dispoziţie: aceea că în-văţâtoriî definitivi, după 10 ani de serviciu, să potă fi trecuţi la o şcolă urbană de acelaşi grad, în urma recomandării inspectorului de circumscripţie şi a unui examen echivalent cu examenul de institutori urbani. Acestă înaintare eră însă limitată numai la a cincea parte din numărul locurilor vacante de institutori. Legea din 1896 (art. 61) a îmbunătăţit încă acestă dispoziţie scoborând de la 10 la 3 ani stagiul cerut învăţătorilor, şi suprimând limita de o cincime de admiteri din numărul locurilor vacante. Pe baza acestor dispoziţii, s’a ţinut în 1894, un concurs între învăţători, în urma căruia 33 d’in-trînşii reuşind, ati fost trecuţi ca institutori în diverse oraşe ale ţării. De atunci însă măsura acesta a rămas neaplicată şi din nenorocire, e de prevăzut că mulţi ani încă de a<,lî înainte nu se va pute aplică şi iată cauza: La 1893, când s’a făcut legea, un forte mare număr de locuri de institutori erau neocupate. Vacanţele erau aşa de multe, în cât absolvenţii şco-lelor normale de institutori nu ar fi fost de ajuns mulţi ani, pentru a le ocupă. De aceea, se puteâ crede că măsura din art. 63 aveâ să se aplice multă vreme. Ce se întîmplă însă? Chiar legea din 1893 şi a-nume în art. 64 pus îndată după art. 63 care sta-biliâ înaintarea învăţătorilor, a prevăzut o măsură care a făcut imposibilă aplicarea mai departe a acelei înaintări. în adevăr, art. 64 prevedeă că, timp de doi ani după promulgarea legii, locurile vacante de institutori să se potă ocupă numai prin concurs, fără condiţia de a fi cine-vâ normalist. Aşâ că, în 1894 şi 189» s’au ocupat cu nenormaliştî şi normaliştî tote lo- www.dacoromanica.ro A UI IN i 419 curile vacante din învăţământul primar urban. De altă parte şcola normală de institutori din Bucu-rescî şi şcolile normale de institutore din Bucurescî, Iaşi şi Craiova, continuau a da pe fie-care an câte un număr de absolvenţi cu mult mai mare de cât numărul locurilor ce deveniau vacante pe fie-eare an printre institutori. E adevărat că legea din 1896 a căutat să repare acest rău, desfiinţând şcolele normale de institutore din Bucurescî şi din Craiova. Dar, cu tote acestea, mai sînt doi ani pînă ce vechile eleve ale acelor şcoli să iasă din şcolă! Pînă atunci, vom avea patru şcoli, cari ne vor da pe fie-care an câte o mulţime de absolvenţi pentru învăţămîntul urban. Şi chiar de atunci încolo, chiar după ce şcolile din Bucurescî şi Craiova nu vor maî da absolvente, totuşi absolvenţii şi absolventele ce vor îeşî de la şcola de institutori din Bucurescî şi de la cea de institutore din Iaşi vor fi maî mulţi de cât se vor cere, pentru a ocupa locurile ce vor rămâne vacante pe fie-care an, de institutori şi institutore. Aşa fiind, este uşor de înţeles că nu se maî pote gândi cine-vâ a maî trece şi din învăţători în învăţămîntul urban, pe câtă vreme acolo nu este loc de ajuns nici pentru toţî absolvenţii şcolelor normale de institutori. Cu modul acesta, o măsură forte bună care eră un îndemn puternic pentru învăţători, un mijloc excelent de încurajare pentru dînşiî, a fost zădărnicită chiar prin legea care a stabilit-o. Actualul ministru de instrucţie însă n’a voit să renunţe la dînsa; şi fiind-că sub forma eî de pînă acum nu se maî putea aplica, a căutat să-î dea o altă formă, ast-fel în cât să se ])6tă aplică orî-cănd şi în mod neatîrnat de numeral vacanţelor ce vor fi în înveţămîntul urban. Pentru acesta, iată disposiţiunile, pe carî-şî propune să le aplice d. ministru: După trei ani de serviciu, învăţătorii definitivi, carî vor fi recomandaţi de inspectorul circumscripţiei, vor pute trece concurs spre a căpătă titlul de institutor. Ceî cari vor reuşi, vor primi, pe lingă acest titlu şi salariul de 150 lei www.dacoromamca.ro 420 ALBINA pe lună, cu gradaţia corespumjătore. Ei însă vor continuă a servi tot într’o şcolă rurală. Vor căpătă prin urmare o înaintare pe loc. Numărul locurilor, ce se vor pute da ast-fel, se va fixă în fie-care an prin budget: el însă nu va pute fi mai mic de 10 pe fie-care an. In fine, învăţătorii, cari vor fi căpătat în felul acesta titlul de institutori şi salariul de 150 lei pe lună, vor pute, după cinci ani, să fie transferaţi ca institutori la oraş cu lefă de 225 lei pe lună, fără alt concurs, dar cu recomandaţia inspectorului şcolar. Pe lîngă acesta, art. Gl din legea actuală, rămâne neatins, aşâ că, dacă se va ajunge vre o dată a se ave destule locuri libere de institutori de oraşe, se vor pute reîncepe şi concursurile pentru trecerea directă a învăţătorilor la oraşe. Avantajul măsurilor ce-şi propune să iea d. ministru şi pentru care va propune şi un proiect de lege, se vede îndată. înaintarea învăţătorilor se va face de aci înainte în mod independent de numărul vacanţelor, cari vor fi în corpul institutorilor. Vor pute fi vacanţe de acestea multe, sau puţine, sau de loc, şi, cu tote acestea concursuri pentru institutori se vor ţine în fie-care an, pentru câte 10 posturi cel puţin. Un alt avantagiu, forte mare, pentru şcola rurală, va fi că, nu numai că se va desvoltâ şi întreţine printre învăţători emulaţia, dar apoi învăţătorii cei mai buni nu vor fi trecuţi numai la oraşe, ca în sistemul actual, ci vor rămâne tot în şcola rurală: pentru că trebuie să recunoscem, că resul-tatul legii actuale ar fi ca, după câţi-va ani, învă-ţămîntul rural să perdă pe toţi învăţătorii săi cei mai buni, prin trecerea lor la oraş. In fine, o altă parte bună a măsurii este, că ea impune, ca ţinerea acestor concursuri să se facă în mod obligator în fie-care an, aşâ că orî-ce s’ar întîmplâ, concursurile pentru înaintarea pe loc nu vor fi în primejdie a rămâne literă mortă, cums’a întîmplat aşâ de curînd cu cele pe cari le prevede legea actuală. www.dacaromamca.ro albina 421 Sîntem siguri, că dacă proiectul de lege al d-luî Ministru se va vota, după cum nu ne îndoim, el va fi un excelent mijloc de îmbunătăţire a învS-ţămîntuluî primar rural. «Albina» A doua di după cucerirea Smârdanuluî (13 Ianuarie 1878.) ’$£-4$6>t° tăr>l° turcesc! de la Smârdan erau cucerite. In f satul vecin, însă, în Capitanovcea mai erau com- WzM'’ păniî de Turci, cari se mai sporiseră prin ce! fu-.'oj-o gjţţ fjg prjn reduteie Smârdanuluî. Ai noştri purtau grija acestora. Se înserase de tot, şi Românii simţiau că au să stea tdtă noptea în piciore, ca nu cum-vâ să-î lovăscă Turcii peste ndpte. Soldaţii erau tlămâmjî şi obosiţi. Căpitanii compăniilor veniau rînd pe rînd la colonel şi-î spuneau că soldaţii n’au glbnţe, şi la nbpte va fi rău, daca s’ar întîmplâ să vie Turcii. — Nimeni n’are glonţe? — Unii au mai multe, unii puţine, iar alţii n’au de loc, răspunseră căpitanii. — Aşa e reu. Trebue să aibă toţi. Adunaţi toţi plumbiî, şi vedeţi cât sînt, apoi impărţiţi-î din nou, dând tuturor soldaţilor de-opotrivă. S’a făcut aşa, şi au venit câte şapte plumbî de om. Apoi îşi întăriră strejile de nopte, îşi rînduiră paza prin redute şi-n Smârdan. Cei mai mulţi n’au dormit cât a fost ndptea de mare. Gemetele răniţilor s’au aucjit necontenit cât a fost noptea, căci nimeni n’avuse vreme să-î adune. Răniţii zăceau în amestec, Români cu Turci, care cum îi apucase vremea şi locul. Cei de prin sat, câţi au căijut pe drum, s’au t-rît prin case şi-au fost scutiţi măcar de vînt şi de umecjelă, dar a fost nespus de rău de cei-ce căcjurâ pe câmpie. Ndptea a trecut în linişte, cu tote că eră cu putinţă isvo-direa unei primejdii. Cei din Smârdan duceau grije să nu se fi asQuns Turc! prin case şi să sară asupra lor; cei din redute se îngrijau, că Turcii mai ales la redute vor ţinti, dacă vor veni; iar cei-ce au mas în Inova se temeaîi de apropierea Capitanovceî unde să sciâ că s’au înglotit tabd-rele. In urmă, tot cei-ce au tăbărît în Ianova au dat de primejdie. Abia s’a luminat de cjiua şi au început să bată alarma. Toţi www.dacaromamca.ro Gornistul de la Smârdan. www.dacoromanica.ro ALBINA 423 al noştri, de prin Smârdan şi de prin redute, săriră în pi-cidre. Ce eră la Ianova? I-au isbit Turcii? Pe drumul Capitanovceî se vedeâ răsărind o negură de pedestrime turcescă. Apucaseră drumul cu noptea în cap, şi veneau desfăşurându-se pe câmpie, cu două tunuri şi cu Ra-şibuzucl călări. Când au fost la vr’o două miî de paşi s'au rînduit în linii de bătae şi au început să vie tot mal iute şi mal ameninţător. Tunurile lor şi-au deschis focul spre Inova, şi ţinteau bine. Când au fost la o mie de paşi, pedestrimea a început şi ea să tragă cu puscile. Eră rău. Turcii veniau iute şi mulţi. Ai noştri erau puţini şi n’aveau de cât abia câte şepte plumbî. — Să staţi în neclintire, cjise colonelul, şi să nu tragă nimeni cu puşca. Lăsaţi pe Turci să se apropie pînă la treî-decî de paşi, şi atunci descărcaţi puscile. N’avem gldnţe, treime să ne batem cu baioneta. Asta ar fi fost un chip de a mîntui compăniile. Dar s’a întîmplat alt-fel. Turcii nu s’au apropiat pînă la trel-cjecl do paşi. S’au oprit la cinci sute de paşi şi trăgeau necontenit spre al noştri, rănind şi uciijend. AI noştri au stat cât ati stat în neclintire. Dar cât eră să stea? Turcii puteau să tragă într’una pînă desâră, iar Românii să stea cu mâlnele în sîn, lâsându-î să-î ucidă? Flăcăii îşi pierd rabdarea şi fără de nici o poruncă încep să tragă spre Turci. O salvă, două, trei. Turcii îşi îndoesc focurile şi stau tot mal îndrăsneţî. Românii îşi cheltuiseră trei plumbî din şapte câţi aveau. Mal o salvă, mal una, şi iarăşi una. De geba. Turcii ste-teati ca zidul şi trăgeau cu mînie, de scufundau pămîntul. El aveau câte o sută cincî-cjecl de plumb! de om. Românii mal aveau câte un singur plumb! Atunci colonelul în desnădejde trimete poruncă să vie alte companii, nu ca ajutor, ci ca să schimbe pe cele-l-alte. Companiile cari veneau aveau plumbiî toţi, adică şapte. Puţin lucru. Iar alte companii nu eraîi pe-aprdpe. Dar una sciam noi, şi alta sciau Turcii. De unde să bănuiască eî, că Românii n’au plumbî! Cum armai li dat iama. Dar aşa, când vătjură pe câmpie alergând compănil, prds-pete, Turcii se cutremurară. Credeau că vin să sporescă pe cele-l-alte. Repede Tucciî s’adunară, îşi întorseră tunurile şi o apucară îndărăt de unde plecară. Noi am fi putut să-I gonim de-a lungul câmpiei, să-ţi fie mal mare dragul, dar lipsa plumbilor ne ţinea pe loc. Nu no da mâna sa-, zădărim, ca nu cum-vâ să se întorcă şi să ne cundscă din rara descărcare ră n’avem gldnţe. Dar daca se întorc, măi băeţî, mal mulţi şi mal cu virtute ? www.dacoromamca.ro 424 ALBINA — Ne fac tle ruşine! Ia, chemaţi şi pe ceî din redute, să-i speriem măcar cu mulţimea. — Nu v6 temeţi, flăcăi. N’au să mai vie. Maî bine e lingă pilaf, la foc, de cât pe o străşnicie de ger ca acesta să baţi câmpii! EI făceau glume, şi nu sciau, bieţii, unde le stă capul. Dar nu i-a lăsat Dumnsdeu. Cam pe la ameijî li s’a trimes din tabără două regimente de pedestrime şi două de călăreţi, ca 6ste de sprijin, cu vr’o câte-vâ tunuri. Pîn’acum n’a-vusese tunuri,Iar călăreţi puţini. Li s’au adus şi plumb! destul. Acum să vie Turcii, dacă maî îndrăsnesc! Şi-au îndrăsnit. N’a trecut multă vreme, după sosirea ajutorului din tabără, şi iată că departe, în zare, pe drumul Capitanovceî s’au ivit iarăşi bataliănele turcesc!, crescând mereu şi răslăţindu-se pe câmpie. Turcii porniseră mal mulţi şi mal cu inimă. Se vede, că plecaseră cu tătă puterea lor, că veniau iuţi ca o furtună şi cu ăste de călăreţi şi cu tunuri. îşi îndreptau ghiulelele tot spre Inova şi spre podul de pe Delenca. Cele două regimente de roşiori s’asvîrliră atunci în cestele Turcilor, spre drepta. Ce maî galop eră! Sburau călăreţii cu săbiile de-asupra capului, de credeai că au să risi-pescă pe Turci ca pleva. Turcii s’au întors spre călăreţi, şi după felul cum s’au. apărat, să cunosceâ că vin spre Români cu multă urgie. Tdtă asvîrlitura vitejescă a călărind! nu le-a putut rupe rîndu-rile, şi degeaba se tot îndesau călăreţii în pedestrimea lor, că Turcii înaintară repede şi cu puterea întregă. Atunci compăniile nostre din şanţurile Inovel pun pus-oile la ochi. Focul Românilor răresce şirurile mal din frunte ale Turcilor, trag tot maî repede Românii, tot mai cu suflet şi încep să se cutremure, văcjend că Turcii în loc să-şi slă-bâscă umbletul şi focul, şi-l tot iuţesc, şi vin ameninţători pînă la o mie de paşi, pînă la opt sute, pînă la cinci sute, cât au venit şi astă diminăţă, pînă la trei sute. Eră urgia lui Dumnecjeu, cum veniau. — Să iasă dorobanţii să le sară în coste! Ati Ieşit dorobanţii şi cu multă iuţime i au isbit din partea dreptă Turcii se făceau că nici capul nu-I dăre de dorobanţi şi s’apropiau de şanţuri. — Să iasă un batalion de pedestrime şi să-î isbâscă şi de cea-l-altă parte. Batalionul a sărit cu virtute în căsta stângă a Turcilor. Acum erau Turcii luaţi în foc de trei părţi, dar gândul lor eră la şanţuri şi s’apropiau mereu. — Să se maî asvîrlă odată călăreţii şi să-î înconjdre, bă-tendu-i din spate! Românii intrară în griji. Turcii se opriră la o sută cinci, www.dacoromamca.ro ALBINA 425 deci de paşi şi trăgeau necontenit spre şanţuri. Să gâteaii-după semne, să s’asvîrlă şi cu baioneta. Şi erau cumplit bătuţi din patru părţi; din faţă îl împroşcaţi aî noştri din şanţuri, din amîndouâ cdstele ii strîmtorau pedestraşii cu pus-eile, iar la spate îl supărau călăreţii cu săbiile. Şi par’că erau juraţi să să nu misce din loc, aşa steteau de înţepeniţi pe loc. — Săriţi la tunuri, Români, şi daţi cu obuze şi cu şrap-nele. Atâta le mal rămânea Românilor. Dacă nici tunurile n’o să-I scătă din sărită, atunci avea să se încingă o luptă piept la piept şi—ferescă Dumnedeu—Vidinul e aprope, şi în Vi-din vr’o patru-ce sfîntul Ion Gură-de-aur, din început a dat omului ca tovarăş munca nu atât din resbunare sau spre pedepsă pentru neascultare, ci mai vîrtos spre a-1 face înţelept şi a-1 educa. Cât privesce însă ce trebue să facem şi cum să lucrăm, acesta arată însă-şî posiţiunea sau chemarea ndstră socială. Deci, creştine, de eşti agricultor sîi’guesce-te ca din revărsatul zorilor şi pînă în amurgul serei să lucrezi ogorul teu, agonisindu-ţî prin acesta cele trebuitore spre susţinerea ta şi a familiei tale, iar Duminicile şi sărbătorile să te repau-sezî şi să te rogi lui Dumnecjeu. De eşti meseriaş, pregâtesce-ţi uneltele tale de lucru de timpuriu şi continuă cu neobosite puteri lucrul ce ai început. De eşti judecător, fix nepărtinitor şi preţxxcsce dreptatea sămexxluî ca şi a bogatului. www.dacoromanica.ro 428 ALBINA I)e eşti învăţător sau educator, cugetă că ai a face din copil un bărbat, un membru folositor sie şî, societăţii şi ţării luî. De eşti medic, pipăe pulsul conştiinţei tale şi aşâ aplică cu succes alifia pe rana celui ce pătimesce. De eşti preot, cugetă la înalta ta misiune şi predică pio-porulul cuvîntul lui Dumnezeu, poveţuindu-1 şi îndrumân-du-1 în calea binelui şi a adevărului. De eşti ostaş, fii credincios apărător ţării, religiunei şi (latinelor bune strămoşesc!. Iată, iubiţii miei, ce trebuie să facem, iată ce trebuie să lucrăm, iată în sfîrşit scopul pentru care vieţuim în lume. Socotiţi drept aceia să umblaţi cil pază, nu ca nisce neîn-ţelepţî, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci (Jilele rele sînt, învaţă Dumnecjeescul Apostol Pavel. Şi dacă ne place viaţa, să nu pierdem vremea în lene, căci ea este materia din care s'a făcut viaţa, (Jice o înţeleptă maximă. Timpul este banul, (Jice iarăşi o altă'maximă; deci, dacă timpul este mijlocul de a face averea, urmeză că pierderea lui ar fi cea mare daună şi nenorocire pentru noi. Pentru aceia, iubiţii miei, trebuie să ne folosim de timpul bine-venit şi să-l întrebuinţăm în bine, iar nu în ospeţe şi beţii, nu în clesfrinări şi petreceri necuviinciose, ci în psalmi şi in cântări duhovnicesci, lăudând şi bine-cuvîntând pre Domnul! Dumnerjoule, a cărui bunătate este nemărginită şi purtarea Ta de grijă nemăsurată, trimite peste noi milele Tale, cele bogate şi bine-cuvîntăzft cununa anului şi tătă vremea vieţeî ndstre. Fă, Ddmne, ca acest an să fie început de mulţi şi fericiţi ani în caro se petrecem sănătoşi şi sporind în fapte bune şi plăcute ţie. Amin. Preotul Comaii Vasileseu. ________________ Huşi. Curăţirea Sticlelor Sticlele în cari au fost medicamente îşi pierd mirosul lor şi devin cu totul curate dacă le spălăm cu apă caldă şi făină de muştar negru. Sticlele devin străvezii şi pierd orî-ce gust infiltrat de medicamente. www.dacoromamca.ro Costum din Banat www.dacoromanica.ro •130 ALBINA PIELEA OMULUI (1). şi trei din ospeţii eî cei mai mari. Al . II bspe al pielei este păduchele. Păduchele molatic în mişcările lui, îşi alege în mod inteligent locuinţa sa, unde să fie apărat şi de unde să potă ajunge, fără mare expunere, cu sugătorea lui pielea omului. Sugătorea lui, o adevărată pompă, este compusă dintr’o ţevă, în care, după ce o aşe^ă cu vîrful liber sau sugător pe piele, mişcă 4 ţepi, cu cari ţepi, când le împinge în ţevă, găuresce pielea ca şi o li-pitore, iar când le retrage, ţeva se umple de sânge, şi din ea păduchele, la rîndul său, se umple, înghiţind. Capătul liber al ţeveî este armat de cârlige retractile, ca şi ghiarele pisiceî, cu al căror ajutor se agaţă şi se înţepenesce pentru succesul sugereî. Păduchele are ghiare puternice graţie unei musculaturi desvoltate, cum se vede la rac, terminate cu unghie ascuţită cum se vede la pasările răpi-tore. Cu ajutorul acestor ghiare se prinde de perii pielei, între cari se ascunde ca într’o pădure, ori de firele cămăşeî în ale cărei încreţituri se pitesce. Tot cu ajutorul acestor ghiare, pe care le înfige, în grosimea solzului pielei, se sprijină în posiţia necesară sugereî de sânge. In acestă operaţiune, pornesc d’o dată în nervii pielei omului mai multe înţepături, durere! cărora păduchiosul răspunde cu o scărpinare violentă, singurul mijloc cu care ealmeză pentru câte-vâ momente iritaţia produsă de ghiarile şi de sugătorea păduchelui. In alte cuvinte, la momente date, şi anume când păduchele se repede la supt, solzul pielei cade sul) o violenţă multiplă care-1 înţepă şi-l sfâşie. (1) VeŞl No 9, 12 şi 13 anul II. www.dacoramanica.ro ALBINA 431 Aceste înţepături şi sfâşiere ale solzului pielei nu sînt mai mici de cât cele necesare altoire! unei colonii de microb! producător! de bole, care eventual s’a fi găsit în locul în care acel solz a fost înţepat şi sfâşiat. Păduchi! au 2 ochi: unul d’o parte şi celă-l-alt de cea-l-altă parte a capului. Pe laturile corpului,în regiunea costelor, păduchi! au o serie de găurî prin car! respiră. Când în aceste găuri pătrunde grăsime în mare cantitate, ele se astupă cu acesta şi păduchele, ne maî respirând, more. Ţigani!, car! nu se piaptănă cu lunile, sciţi eî ce folos trag de la înăclâirea părului cu grăsime. Păduchi! nu depun oule lor în cuiburi pe piele, ci eî le lipesc, sub numele de lindenî, de peri! capului sah de firele cămăşeî. Căldura corpului este deajuns pentru clocirea a-cestor ouă. Sînt multe specii de păduchi, chiar numai pe om. In climele calde există o speţă de păduche care se introduce în mare număr sub pielea omului şi chiar pe sub unghii. In timpurile vechi, în cari medicul nu sciâ nimic în contra păduchilor, aceştia erau un pericol chiar pentru regi: regele Mitridate, se afirmă, că a murit mâncat de păduchi. Nu este rasă omenescă din cari păduchii să nu sugă. Păduchii nu resistă curăţeniei; iar în cablul unei invasiunî, pomada cu mercuriu, (Ţisă de păduchi, este suverană. Păduchiosul, în condiţiunile obicinuite ale vieţeî, este prototipul omului destinat să întrerupă propagarea omului. Al III ospo mare al pielei omului estepuricele. Acest părăsit urmăresce pe om pe tot globul, pentru că maî numai din sângele lui se hrănesce; el urmăresce însă cu mare predilecţiune pe copii. www.dacaramanica.ro 432 AT.niNA Cine n’a intrat nici o dată într’o casă cu copii şi neîngrijită, n’a putut vedea ororea ce-ţî inspiră pielea nenorociţilor copii din acestă casă! Pe un asemenea vrăşmaş al sângelui nostru este dar bine să-l cunoscem! Puricele are corpul oval, puţin turtit în sensul transversal Pielea lui cojosă, se constitue din mai multe inele pe cari sînt împlântate ţepi; tot pe a-ceste inele sînt şi nisce găuri prin cari purecele respiră. Capul purecelui acoperit d’o cască luciosă are nisce prelungiturî, numite antene, cu ajutorul cărora el pipăe. Gura purecelui este armată de 2 fălci şi d’o su-gătore. Purecele are 0 piciore, cu ajutorul cărora sare ca o lăcustă. Larvă de purice. Nimfă de purice. Purice. Puricele mascul are o lungime de 2,5 milimetri pe când puricele femelă are o lungime de peste 4 milimetri. In unele părţi ale globului, în nisipurile Medite-ranei, se văd purici mari, cât jumătatea unei musce ordinare. Puricele introduce sugătorea lui în piele, cu atâta agilitate, că mulţi nici nu simt înţepătura dată atât de repede. Câţi omeni nu se văd cu un purice pe gât, sugând în voe bună, pe când ei nici nu bănuesc a-cesta V Puricele depune ouăle lui în tot locul murdar şi www.dacoromanica.ro ALBINA 433 mai ales în cel acoperit cu praf şi întunecos: la baza pereţilor, pe sub-paturî, între duşumele, etc. In aceste locuri, numai cu căldura casei, ouăle purecelui se pot cloci, vara în 6 (^ile, iarna în 12- Din ou nu ese purice, ci un verme alb, larva pw-riceluî (v. fig. 1,) care, după 12 (Jile de viaţă, şi face un acoperiş, ca ori-ce vierme, sub care acoperiş, în mijlocul prafului, se transformă în nimfă, precum se vede în (fig. 2,) care apoi devine purice întreg. Numai acest purice suge din om, — larva puri-celuî este hrănită de puricele mamă şi de puricele tată — aceştia îi duc sânge supt din om. Unii observatori au văţlut pe puricî-părinţl vărsând larvelor în gură, sânge din pielea omului tocmai cum fac porumbeii puilor lor; alţi observatori au văţlut pe puricî-părinţî, vărsând sânge adus de la om lîngă larve, din care acestuia, sugea ca să se hrănescă. D’altmintrelea inteligenţa puricilor a fost utili-sată de om, că se facă din aceştia actori de scenă pentru representaţiunî de petrecere (1). Sînt multe speţe de purici: ai câinelui, ai pisi-ceî, ai pasărilor, etc. In contra acestui ospăţ al pielei omului putem lupta lesne, când îî cunoscem culcuşul în care se înmulţesce: în camerile fără praf, sau mai bine în camerile în cari se mătură des, nu sînt puricii. Ţăranii îngrijitori şi deştepţi, mătură cu mături de pelin, aruncă pelin pe sub pat, căci amărăciunea acestei plante îî gonesce. Avem în contra puricilor un praf, care se vinde cu numele de insecticid, adică ucigător de insecte şi care face mult rău şi puricilor şi păduchilor de lemn. Acest praf este făcut dintr’o plantă, Piretrum, care ar putea fi cultivată şi la noi. Străinii trag sume colosale din ţara nostră pentru acest praf, (1) In Bucurescî sînt 4 — 6 anî, s’a dat assmenea representaţiunî în cari puricii executau mişcări comandate, forte frumose. «Albina II- 28 www.dacoromamca.ro 434 ALBINA pe când am pute că scăpăm de acest tribut, dacă pe d’o parte nu ne-am lăsă în grija acestui praf, iar pe de alta am cultivă la noi acestă buruiană. Dr. N. Manolcscu COOPERATIVELE ŞCOLARE 4^ine are prilejul să vadă vre-o şcolă rurală este isbit de la prima aruncătură de ochi prin bănci de două lucruri: de felurimea cărţilor cari se găsesc la o diviziune a aceleaşi w şcole în mâinele copiilor, şi de starea cea rea în care se află unele dintre ele. Pe unele locuri, pînă aţii nu li s’a perdut încă urma vechilor cărţi aprobate din ’nainte de 1894, când s’a pus în aplicare dispoziţia în vigore de aprobare a cărţilor şcolare. Tote ordinele severe cari curgeau unele după altele prin 1894 şi 1895 n’au putut să le stîrpescă, pentru că unii învăţători aii fost nevoiţi să le îngăduie, de temă ca să nu rămână cu şcola golă. Pentru o mare parte din părinţi, cumpărarea cărţilor pentru copii e o povară care îi apasă greu şi-i silesce adese-ori să alerge la felurite chipuri pentru a şi le procură. Unii iau cărţile pe datorie de la învăţător, plătindu-le când dă Dumnezeu, câte odată în muncă la câmp ; între alţi părinţi se fac tîrgurî la cârciumă pentru cărţile rămase de la copiii trecuţi prin şcolă, cărţi care se plătesc mai de multe ori în băutură; iar cărţile fraţilor mai mari trec la cei mai mici, cărora li se lasă moştenire pînă şi colţişorele tăbliţei de piatră. Ast-fel o carte trece din mână în mână ani de-a rîndul, pînă ce nu mai rămâne nimica din ea. Acei părinţi însă, pe cari nu-i trage inima să dea copiilor învăţătură de carte, găsesc în lipsa de mijloce motiv ca să nu-î tri-metă la şcolă. Greutatea de a-şî procură cărţile de şcolă e una din piedicile de căpetenie, care stînjenesc pe mulţi copii de a se bucură de folosele învăţăturii. Dar acestă greutate e întîmpinată şi în alte părţi, nu numai la noi. In unele ţări însă, s’a găsit mijloce ca să o micşoreze simţitor, ori s’o înlăture cu totul, prin crearea asociaţiilor cooperative şcolare. In ce constă aceste asociaţii ? Totă lumea scie că atunci când cumperi marfă cu ridicata, vînclătorului îi dă mâna să ţî-o lase mai ieftin, ba ţi-o dă şi de calitate mai bună. Când însă iei marfa chiar de la meşteşugarul care o lucreză, ori de la fabricant, fără www.dacofomamca.ro ALBINA 435 să mai trecă prin mâna mijlocitorilor, care în negoţ alcătuiesc breasla prăvăliaşilor de tot felul, preţul eî este şi mai seădute. Când e vorba de cumpărarea cărţilor, ca să fie în câştigul cumpărătorilor, ar trebui să se la de sume mari, în cantitate multă. Acesta nu s’ar pute face de cât în cazul când şcolarii în loc de a-şî cumpără cărţile şi cele-lalte rechisite fie-care pentru sine şi în mal multe rîndurî, s’ar înţelege între eî ca să strîngă costul tuturor într’o sumă şi să le iea cu ridicata pentru toţi odată. In felul acesta, şcolarii ar alcătui o asociaţie cooperativă. Apoi în loc de a se sluji de mijlocirea librarilor, cari încarcă costul cărţilor pentru a-şl scote cheltuelile de întreţinere, chirie, etc., şcolarii le pot lua d’a dreptul de la autor sau editor, care le-ar lăsă lor din preţul cărţilor, rabatul care se cădeâ librarilor, înlăturând ast-fel mijlocirea acestora. La preţul curent al cărţilor, şcolarii s’ar bucură cu modul acesta de un scădemînt de 25—30 la sută, care ar rămâne în folosul lor spre uşurarea părinţilor. O carte cu preţul de un leu, s’ar lua cu 75 sau 70 bani. Socotind câştigul de la tote cărţile, caetele, hârtia, condeele pe carele prăpădesce un copil pe fie-care an, părintelui î-ar rămâne, ca să-şl astupe o nevoie, o sumă care acum se varsă în tijgheua librarului. Lucrul acesta se practică de câţl-va ani în Italia. In 1895 dr. Eudo Monti, veţlend greutăţile cu cari copiii îşi procurau cărţile, înjghebă o cooperativă şcolară în oraşul Leguano. Dînsul procură elevilor cu un scăţlămînt mare cărţile de la editor şi cele-lalte rechisite (călimări, condeie, cernâlă, etc.) de la fabricanţi. Ast-fel copiii dobândiră tote cele necesare şcoleî cu o reducere însemnată a preţului. Dr. Eudo Monti se gîndî însă şi la acei copil cu totul lipsiţi de mijloce cari n’ar pute să-şî cumpere cărţile, cu totă leftinătatea lor. El încărcă preţul scădut cu care s’au luat cărţile celor-lalţl cu 10 la sută, cu care creă un fond din care să se ajute şcolarii cu desăvîrşire săraci. Chiar în primul an al înfiinţării cooperativei, s’a vîndut copiilor cu preţ redus 750 abecedare, 80.000 caete şi 1.260 diferite cărţi, de la care s’a realisat un câştig de 1.806 lei, bani cari ar fi intrat în punga librarilor, dacă s’ar ii luat de la eî cărţile pe preţul curent. Din suma strînsă pentru ajutorarea elevilor săraci s’a putut da fără plată cărţi de 600 lei şi îmbrăca tot fără plată 150 copil fără mijloce. In anul următor, copiii alergară în număr mare la şcolă. Cooperativa merse şi mal bine, în cât se putu întreţine cu cele tre-buinciose mai mulţi şcolari lipsiţi de mijloce, cari âr fi rămas fără sciinţă de carte, iar cu prisosul de 1.000 lei se cumpără o bucată de pămînt pentru a fi cultivat de elevi şi a se deprinde cu lucrarea mai raţională a pâmîntuluî. www.dacoramamca.ro ALBINA 436 In America asociaţiunile cooperative şcolare există de maî multă vreme, clar şi-au luat începutul într’un fel deosebit de acelea din Italia. In apusul Statelor-Unite e un mic ţinut, care înainte eră forte puţin populat. In 1881 în acel ţinut eră numai o şcolă mixtă sărăcăcîosă, fără local, fără material de învăţămînt, la care ve-niau copii de la depărtări mari de 15—16 km., şi abia se adunau într’însa 50—60 şcolari. Aceştia erau nevoiţi să rămână la amiadă la şcolă, aducând u-şî în fie-care dimineţă demîncare pentru o fii întregă. In 1884 înveţătorea stărui de părinţi să clădescăun local care să serviască elevilor ca sală de mâncare. Ast-fel înfiinţă o cantină şcolară. Dar în loc ca şcolarii să-şi aducă de acasă demân-care, obligă pe părinţi ca să plătescă de fie-care copil câte 50 bani pe ţii. Din banii adunaţi, înveţătorea cumpără de ale mân-căcii din oraşul San-Francisco pentru maî multe dile odată. Luând ast-fel cele trebuinciose la pregătirea mâncării în cantităţi mai mari, se bucură de o reducere de preţ şi realisă în scurtă vreme o economie bună din care cumpără în apropiere de şcolă o bucată de pămînt şi material didactic. Apoi înfiinţă o fermă, cu 10 vaci; întemeiă o lăptărie cu tote uneltele pentru scoterea untului şi facerea brînzeturilor. Fetele maî în vîrstă se îndeletniciră cu mulgerea vacilor, cu prepararea brînzeturilor; băeţii cultivară o grădină de legume, din care se îndestulă cantina, iar prisosul fu vîndut în folosul asociaţiei. Cu modul acesta, venitul şcoleî ajunse repede la 25.000 lei. Din acestă sumă s’a clădit o nouă sală de mâncare încăpetore, şi o bucătărie bună, s’au cumpărat unelte şi maşini agricole, s’au instalat două săli de lucru, în care fetele învăţau croitoria şi cusătoria, iar băieţii, tîmplă-ria, ferăria şi maî tîrţliu cesornicăria. In acel ţinut sărac şi nelocuit acum 10 — 15 ani, plugarii au astădî cele maî bune maşini şi unelte agricole; cooperativa şcolară dispune de un venit de 50.000 lei; elevii sînt hrăniţi gratuit, iar cei din clasele superiore primesc plată pentru lucrările din atelier. Cooperativele şcolare au luat în America un avînt uriaş; ele dovedesc şi maî bine de cât cele din Italia de cât folos sînt pentru părinţii lipsiţi de mijIdee şi cât de mult îndemnă populaţiu-nea la învăţătură. Instituţiunea acesta presintă două avantage : procurarea cărţilor şi rechisitelor şcolare cu preţ redus şi crearea de noi mijloce pentru ajutarea celor săraci, şi este de o va-lore educativă netăgăduită, desvoltând în şcolari spriritul de a-sociaţiune, de la careatîrnă în viaţă reuşita atâtor întreprinderi! N. Nicolaescu. www.dacoramamca.ro www.dacoromanica.ro 438 ALBINA BEŢIVUL Acum să vedem pe scurt tabloul fisic al unu! alcoolic. Beţivului îî mirose respiraţia într’un mod îngrozitor de nu poţi vorbi de aprope cu el; corpul Iu! transpiră o sudore rece, vîscosă şi putu-rosă, ochi! sînt puchinoşî, nasul mare şi roş. continuu are spume la unghiurile gureî şi între buze, tot corpul lor tremură şi maî ales mâînele, mersul lor e nesigur; apoî el este apatic, molatic, de un caracter instabil, inteligenţa pierdută. Acesta e portretul beţivului, pe care fără să vreî cauţî a-1 evită, atât de desgustător se face el însuşi pentru societate. Dimineţa are greţă şi forte adesea varsă chiar. Trecem după acesta la tabloul însuşirilor morale ale alcoolicului. Beţi vid devine leneş şi neapt de munca atât intelectuală cât şi corporală, pîerde simţurile de afecţiune pentru familie, nu-şî iubesce familia şi nu caută a-I asigura existenţa; devine brutal, furios, hărţăgos, capătă gusturi bestiale. Tote acestea slăbesc legăturile familiare, pentru care divorţurile sînt forte numerose între alcoolic!; cele maî multe se datoresc maltratărilor ce suferă femela de la bărbatul alcoolic. Consecutiv prostituţia şi concubinajul cresc; ambele acestea turbură ordinea socială prin legături neregulate, iar copii! ce rămân după divorţuri sau ace! ce se nasc ilegitim, rău îngrijiţi sat! chiar părăsiţi, fără amorul părintesc şi filial, sînt nenorociţi! ce formeză grosul declasaţilor şi desmoşteniţilor. E! cad prada temniţelor sau a caselor de prostituţie. Crimele asemenea cresc în raport drept cu beţia. Tote simţurile beţivului sînt alterate şi supuse halucinaţiunilor, dar cel maî mult suferă simţul vălului şi aurului, ceea-ce aduc pe alcoolic în adevărată stare de nebunie. Halucinaţiile vălului încep prin visuri urîte; vi-seză animale mici ce se caţără de dînsul şi-l urmăresc să-l musce, insecte, şorecî, şerpi, musce, etc. www.dacoromamca.ro ALBINA 439 Cu timpul el nu mai are nici somn din acestă causă, iar halucinaţiile ajunge a le vedea şi <,hua, ceea-ce îl face să vorbescă într’aiurea ori acest delir devine furios, când se numesce delirium tremens. Pe lîngă lialucinaţiele vedereî se adaogă ale pă-mîntuluî, căci el simte în adevăr furnicături şi înţepături reale în piele car! se datoresc alteraţiunilor nervilor; dar aceste furnicături reale din piele el le pune în legătură cu insectele imaginare ce le crede numai prin halucinaţia vedereî şi i-se pare că animalele ce-1 urmăresc îl şi înţepă şi-l otrăvesc cu veninul lor. Adesea el vede draci, sau personaje liidose ce-1 urmăresc de-1 înspăîmîntă şi voesc a-1 atacă; iar el nenorocitul îl pot vedea trecătorii pe stradă cum se opresce în drum, se rezemă de un zid şi cum începe a da din amândouă mâinele ca spre a se apără şi vorbesce delirând. Pe lîngă acestea se adaugă ades şi halucinaţiile aurului. Beţivul aude voci ce-1 urmăresc şi-l insultă. Ball citeză caşul unui beţiv care aveâ halucinaţiile aurului şi care ori de câte ori se apropiâ de o cârciumă au^eâ două voci ce-I strigă la ureche: una ţliceâ «trebue să intri,» acesta eră vocea dracului, a doua rhceâ «ba să nu intri,» acesta eră vocea îngerului; dar cu cât se apropiâ de cârciumă vocea dracului predomină, iar el trebuiâ să se supue şi cum intră şi bea un păhăruţ, ambele vpcî încetau. Beţivii sînt impulsivi, oi sînt împinşi a pornite acte obscene, furturi şi asasinate, dar mai cu semă au impulsiunea a se sinucide. Ei se sinucid fără calcul, fără premeditare, ideia de sinucidere le vine brusc şi o esecută imediat într’un acces de beţie sau de delirium tremens, care une-orî le vine din o nimica totă, din o sfadă sau din o lovitură uşoră. In accesul de delir corpul lui tremură, el e trist, se simte încunjurat de pericole, caută să fugă ca să scape, iar de-1 oprim, devine furios. Alienaţia mintală e frecuentă la beţivi. Cel puţin a treia parte din populaţia asilelor de nebuni o dau beţivii La noi mai nainte ajungeâ Golia şi Monas- www.dacoromanica.ro 440 ALBINA tirea Neamţului, astăzi însă ne mai trebue o ca-sarmă colosală pentru nebuni, ca ceia-ce se con-struesce la Socola. După ce am vSţlut efectele desastrose ale alcoolismului asupra celor ce abuseză, ne mai remâne să vedem influenţele sale asupra urmaşilor beţivilor. Aceste influenţe sînt aşa de triste în cât ni-căirî nu se pote maî bine aplică ţlicătorea: părinţii mănâncă aguridă, iar fiilor li se strepezesc dinţii. Alcoolismul produce impotenţa bărbatului şi sterilitatea ambilor soţi; femeile au aborturî forte numerose, iar copiii ce se nasc sînt debili din nas-cere şi mor curînd. Cunosc şi eu o spălătoresă care de şi nu e beţivă, dar fiind-că bărbatul ei e forte beţiv, femeia lui de 9 ani nasce în fîe-care an câte un copil care-î more cel mult la 3—4 luni după facere. Dr. s. POSSA. Obieeiuri de la ţară: Joeul ursului. www.dacoromaiiica.ro ALBINA 441 O IMPORTANTĂ CIRCULARĂ D-l I. Kalenderu, neobositul administrator al Domeniilor Coronei, a adresat agenţilor acestor domenii următorea circulară: Domnule Agent, Pe câte-vâ din domeniile Coronei s’aii înfiinţat prin stăruinţa nostrâ şi din iniţiativa mai multor fruntaşi din localitate societăţi culturale de citire. Există una la Borca şi una la Bicaz. Ad-ministraţiunea Domeniului Coronei, bucurându-se c’a putut rea-lisâ şi acest nou progres, s’a grăbit a le face tote înlesnirile şi va continuă a se interesă de mersul lor. Scopul circulării de faţă este de a vă îndemnă, în interesul generalisării unei instituţiuni aşâ de favorabile, ca să căutaţi dacă împrejurările locale permit, să luaţi iniţiativa de a înfiinţâ în comuna unde locuiţi, societăţi de acest fel. Statutele lor pot fi ori cât de simple. Am să îngrijesc însă să primiţi statutele societăţilor existente, ca exemple, nu cu vr’o obligaţiune de a le imită, ci ca să aveţi la redactare o normă, care se pote modifică. Puteţi alege în clădirile administraţiuneî, care acum sînt numerose, o sală bună şi încăpătore, care o vom oferi Societăţii pentru a ţine întrunirile eî. In puţinele locuri, unde nu ar fi clădiri potrivite, veţi închiria o sală. Cu timpul |vom ridică clădh’i speciale de întruniri, căci în curînd terminându-se tote construcţiile a căror nevoe eră simţită, nimic nu ne-ar opri de a face case cu acest scop. Acolo însă, unde comunele dispun de mij-loce suficiente, e de dorit ca ele să satisfacă acestei trebuinţe, căci când le uşurăm sarcinele, nu trebue să pierdem din vedere că am face un mare rău comunelor, dacă le-am deprinde a rămâne nepăsătore şi a speră totul de la alţii fără a lua nici o iniţiativă. " La început vom oferi şi mobila necesară. încălzirea se va da de asemenea de Administraţiune, care va îngriji şi de buna întreţinere a localului. Tote cărţile, ce se vor trimite pe viitor bibliotecilor şcolare, le vom oferi şi acestor societăţi. De asemenea puteţi interveni pentru ca membrii lor să aibă, cu ore-care garanţii, cari se vor prevedeă în statute, disposiţiunea cărţilor şi revistelor, din cari se compun bibliotecile nostre şcolare. Cheltuelele, ce vor causa măsurile acestea pentru sprijinirea societăţilor nu pot intră în comparaţie cu satisfacţiunea că tot Administraţiunea nostră îndeplinesce şi acest progres şi cu folosul moral obştesc. Ştiţi forte bine, din repeţite exemple, cât de mult urmărirea acestui scop de utilitate generală corespunde înaltelor intenţiunî ale M. Sale Regelui. Dacă se găsesc în localitate persone dispuse şi apte a lua iniţiativa înfiinţării unor asemenea societăţi, e mai bine în interesul desvoltăriî lor să le lăsaţi grija organisăriî, mulţumindu-ve a le stimulâ şi a le da siguranţa că le vom sprijini în tote modurile. Sciţi, că de la circulara ce v’am trimis la 27 Septembre 1890, învăţătorii au înfiinţat pe Domeniile Coronei coruri de elevi, www.dacoromamca.ro 442 ALBINA cari cântă la slujbele divine. Cele mai bune sînt pînă acum cele de la Buşteni, Predeal, Mălini şi Dobrovăţu. Absolvenţii şeolelor primare, cari continuă a face parte din asemenea coruri sînt un forte bun element pentru a înfiinţa societăţi musicale şi corale. După împrejurări se pot înfiinţa sau societăţi culturale de citire şi de cânt sau câte una cu unul singur din aceste scopuri. Folosele culturale ale acestor societăţi sînt forte mari, căci la ţară pledeca principală a progresului luminelor e isolarea, care face că chiar cel mal doritori de a continuă a se lumină pierd din cunoscinţele adunate în copilărie şi tinereţe, în loc de a le putea înmulţi. Societăţile culturale împreună cu bibliotecile şcolare şi cu şcolile de adulţi vor combate cu eficacitate prin acţiunea lor unită acest rău şi vor face ca satele nostre să fie tot mal mult ceea-ce am dorit tot-d’a-una să ajungă: nisce focare puternice de emancipare intelectuală pentru totă regiunea din jurul lor. O mare parte a cultureî, aşă de remarcabilă, cesegă-sesce la ţăranii români din afară de Regat, se datoresce acţiune! acestor trei factori şi unul cler luminat. Aceste mijloee au o puternică acţiune moralisătore, pentru că deschid drumuri noi activităţii mintale şi mal ales pentru că reţin pe adulţi de la frecuentarea cârciumilor şi alcăiuesc astfel o apărare în contra lăţirii alcoolismului. Pînă la înfiinţarea monopolului alcoolului, care după modesta nostrâ părere va fi o stavilă eficace a alcoolismului, nu trebue să stăm nepăsători şi să lăsăm neîntrebuinţate mijlocele de cari dispunem. Pentru ca să mă ţineţi tot-d’a-una în curent cu progresele şi nevoile acelor societăţi şi ca să daţi exemplul, îndată ce se vor constitui societăţi culturale veţi asistă cât de des la întrunirile lor şi veţi rugă pe conducătorii lor a ne adresă la 2 sau 3 luni o scurtă relaţiune. Aştept, în termen de o lună de la data acestei circulari, o arătare* de ce s’a putut face şi vă cer a pune tote. silinţele d-v. pentru aducerea la îndeplinire în proporţia cea mai mare posibilă a dorinţelor exprimate aci. Cum se păstreză pomele Orî-ce pdrne se pot păstră un an ast-fel: Luăm pămînt cleios şi frământându-1 bine, formăm dintr’însul nisce tipare do mărimea pontelor ce voim să păstrăm; le tăvălim în ceră (de se p<5te), apoi uscându-le le tăiem cu un cuţit bune ascuţit, în doue părţi egale şi aşecjend în fie-care tipar câte una din pdmele de păstrat, le reunim prin ajutorul cereî; punem tiparele cu pomele într’un loc uscat, ferindu le de aer şi de sdre. Prin acest mijloc, se pot păstră un an ne stricate. Să se scie că pbmele pentru păstrat, trebue să fie culese mal nainte de a se trece în copt. www.dacaramanica.ro ALBINA 443 EDUCAŢIUNEA FIZICA e cât n’avem a ne plînge, nu avem nimic de (Jis în privinţa educaţiuniî intelectuale, căci instrucţiunea merge progresând, pe atâta sînt multe de cjis şi de făcut în privinţa educaţiuniî fizice. Omul, după sciinţă, e clasat între animale, nimeni nu cred că se p6te supără; eu unul însă declar că nu sînt mulţumit cu acesta, ba chiar invidiez pe cele-lalte animale şi Iată de ce: omenii mai mult sau mai puţin se ocupă de îmbunătăţirea rasei animalelor; de îmbunătăţirea rasei omenescî nimeni nu-şî dă aprdpe nici o os-tenelă. îmbunătăţirea sau perfecţionarea rasei omenescî, nu constă numai în desvoltarea intelectuală, ci constă mai mult în des- tJoeul eu diseul. voltarea fizică, în tăria şi sănătatea corpului: de cât un om învăţat şi fără viaţă, mai bine un om noînvăţat, un om forte şi bine făcut. Cultura omului, sub raportul fizic, este în e-ducaţiune cel d’întâiu şi cel mai principal factor de considerat, căci de bunătatea facultăţilor fizice depind facultăţile intelectuale: un corp robust şi sănătos înlesnesce desvolta-roa inteligenţii şi dă mai multă forţă şi energie facultăţilor intelectuale, pe când un corp slab şi bolnăvicios ţine în loc www.dacoroinamca.ro 444 ALBINA orî-ce desvoltare intelectuală. Fără sănătate, şi bogăţia şi talentul şi frumuseţea sînt ca şi cum n’ar fi. Nici o fericire, nici o prosperitate, nici o mulţumire nu există fără sănătate. Importanţa educaţiuniî fizice e caracterizată destul de bine la ceî vechi prin maxima «Mens sana in corpore sano.» Grecii şi Romani! puneau mare preţ pe educaţiunea fizică; e! aveau felurite exerciţii: aruncări cu săgeţi, cu discul, alergări, ş. a. Greci! preferau educaţiunea fizică cele! intelectuale, căci istoria lor ne spune că la tlînşi! copii! slăbănogi şi bolnăvicioşi, nu aveau dreptul la viaţa pămîntescă. Din puţinele cuvinte ce am spus, conchid că trebuie să dăm maî multă atenţiune cresceri! şi sănătăţii copiilor, viito-rele generaţiunî, căci cum vor fi e! aşâ va fi viitorul. Dacă am avea o statistică de starea fizică a copiilor noştri, am vedea starea de plîns în care ne aflăm ca naţiune; 25 la sută din copii de-ar fi sănătoşi, ar fi bine, am speră în-tr’un viitor bun; din nenorocire însă puţini, fdrte puţin! din copiii noştri se găsesc sănătoşi. Cine nu scie, cine nu cunosce cât e de slabă fizicesce generaţiunea actuală; cum păte fi generaţiunea viitdre? Din părinţi slab! şi bolnăvicioşi cum pot fi copiii ? Maî slabi, mai bolnăvicioşi; lupta pentru existenţă nu vor fi în stare a o suportă. Triste timpuri pentru noi Românii, pentru ţara acesta, când pe cji ce merge elementul românesc degenereză! Cât e de dureros numai când te gîndescl că o naţiune ca ş’o familie se păte pierde prin degenerare, lucru care uşor se pote în-tîmplâ ori-cărul popor, când generaţiunile viităre nu mal presintă garanţiile fizice pentru conservarea acelui popor, ca naţiune! Să vedem acum cari sînt mijlocele şi cum am pute combate răul, să nu mal avem copil slăbănogi, anemici, bolnăvicioşi, din cari anevoie se vor pute formă ămenl robuştî, voinici muncitori. Credinţa că copilul trebuie să înveţe numai carte şi acasă şi la şcălă, este o credinţă cu totul greşită. A fi copilul într’o continuă ocupaţiune intelectuală nu este bine, este a lovi în organizaţiunea lui fisiologică, este a-I întrerupe mersul normal al vieţii. Sciut este că nu numai munca cu braţele consumă şi obo-sesce pe om, ci şi munca intelectuală, ba acesta consumă cu mult mal mult. E constatat că omul care muncesce cu cree-rul se consumă în acelaşi timp îndoit ca un om care muncesce cu braţele Pe când la omul muncitor cu braţele sîn-gele alimenteză d’o potrivă tăte părţile corpului; din potrivă la omul muncitor cu mintea, sîngele alimenteză maî mult creerul, singurul care lucreză, şi acăsta o face în detrimentul celor-l-alte părţi ale corpului. Au multă dreptate unii învăţaţi când 41° că dacă numai ocupaţiunea intelectuală ar fi ţinta omenirii, urmaşii noştri vor fi nisce pitici, cu capul cât baniţa. www.dacoroinamca.ro ALBINA 445 Exerciţiile fizice, muzica, escursiunile, sînt mijldce cari pot înlătură multe boli, fortificând corpul mai mult ca orl-ce doctorie. Grădinile de copil şi coloniile şcolare ar fi un dar ceresc, care ar întrece orl-ce recompensă scolastică. Ce folos pdte aveâ un copil de la o carte, două, ca premiu? Nimic, absolut nimic, o mică emoţiune şi atâta tot. Un folos mare, ar câştigă enorm în sănătate un copil ţinut în tîmpul vacanţei, o lună de cjile la aer curat. Importanţa ce o dau alte state coloniilor şcolare îţi umple inima de bucurie, când vetjl cum acele State se îngrijesc de viitorul lor. Francia, Germania, Elveţia, Anglia, Belgia, Danemarca, Italia, Rusia, etc., tdte au organizat ast-fel de colonii şcolare. Berlinul singur numără pe fie-care an pînă la 16 colonii şcolare. In Danemarca 6—7 mii de copil petrec vara prin munţi, la aer curat, fortificându-se spre a deveni folositori şi lor şi ţăreî. Iată cum alte State se îngrijesc de viitorul generaţiunilor lor. Să le imităm şi noi, dacă voim ca acestâ ţară să albă viitor, de voim ca şi generaţiunea ce ne va succede, să se bucure ca naţiune, de drepturile unul popor liber şi independent. N. lîibiri, _________________ Institutor, Ba căii. Generalul Traian Doda Unul dintre Românii cari au avut grade înalte în armata austriacă. www.dacaromamca.ro 446 ALBINA GĂLBEZA cA5~v ^vistomatosa sau gălbeza (cahexia ictero-vermi-L)’ nosă) este o bolă forte rea, adesea molipsi-tore (epizootică). Se întîlnesce des la oî; dar A se află şi la boi. Boia provine din pricina linul vierme care se găsesce în ficat şi în beşica fieriî. Acest vierme se numesce în sciinţă distomum hepa-ticum. Viermele acesta are corpul turtit, în formă de frunză, maî lat înainte de cât înapoi, presentând un gât conic. Lungimea sa este de 18—31 milimetri. lăţimea de 10—13 milimetri. învelitorea sa este brună, acoperită de ţepi; gura aşezată la extremitatea gîtului, este mică şi rotundă. Face nisce oue de colore închisă sau verzuie, ovoide, lungi de 0"',13 pînă la 0m,14, largi de Oii,07—0m,09 preveţlute de un capac; înăuntru ele sînt grăunţose. Acestă bolă este cunoscută din timpurile cele maî vechi. Ea bîntue maî ales în aniî ploioşî, anî cari sînt favorabili existenţei distomelor şi unor melci în corpul cărora acest părăsit îşi începe des-voltarea sa. Iată cum se face desvoltarea acestui vierme. Ouelo acestor părăsite sînt date afară din materiile fecale ale animalelor bolnave, şi dacă temperatura şi ume^ela le priesc, atunci după 4—6 săptămâni lese din ele un embrion cu învelitore acoperită de firişore. Acest embrion intră în aparatul respirator al unor melci. în timpul vere! după 14 (.lile, sau 3—4 săptămâni în timpul Iernii, acel embrion se desvoltă şi se face o fiinţă forte mică (nu se vede cu ochii liberi) care are o codă. Aceşti vermişorî părăsesc corpul melcului, pierd coda, se aşeţlă în formă de sferă, învelindu-se de o masă gumosă, con serv ându-şl vitalitatea maî multe www.dacQromamca.ro ALBTNA 447 săptămâni, fixându-se în acelaşi timp de plantele din câmpiile umede. Dacă planta de care este fixat părăsitul este mâncată de oi, atunci coja părăsitului se digeră, el este pus în libertate, intră în ficat. Trebuie să trecă un timp de G săptămâni pentru ca un vermişor de a-ceştia să devie o distomă adultă. Distoma hepatică a fost observată la rumegă-tore : oi, capre, boî, de asemenea la cal, porc, epure şi chiar la om. Deschizând cadavrul unei oî, se găsesce în ficat în interiorul canalelor biliare un număr forte mare de aceşti viermi; eî astupă complet sau incomplet canalele biliare; câte odată numărul lor trece peste 1000. Ficatul este mărit ca volum, mai roşiu, maî sfărămicîos. Canalele biliare sînt lărgite, fac ridică-turî la suprafaţa ficatului şi sînt pline de distome. Vesica biliară conţine fierea, a cărei colore variază de la violet închis la verde, şi un număr ore-care de părăsiţi şi oue de ale acestora. De ordinar oile se îmbolnăvesc daca sînt duse să pască în locuri umede, mlăştinose, inundate, etc. Maî ales apele stătătore (bălţile sau băltocele) ce există acolo, sînt forte periculose. în special animalele slabe, cele tinere, cele cu constituţiunea debilă sînt maî expuse a căpătă boia. Infectarea se maî pote produce fără ca oile să fie duse la păşîune, daca ele sînt nutrite cu furage ver<(li infectate, saîi dacă li se dă apă infectată. Boia acesta se contractă forte uşor, căcî s’a vă-Zut une ori că partea din oî ce n’a fost dusă la păşune din diferite cauze a rămas neatinsă, pe când tote cele-l-alte s’au infectat după ce-ati păscut o singură dată pe un teren infectat. Boia acesta cuprinde 4 periode, presentând fiecare anume semne. în prima periodă boia se arată printr’o uşoră slăbiciune şi oile sînt abătute, ochii sînt maî roşii, vîrful nasului maî cald, precum şi gura; setea este forte mare; ţine 4—13 săptămâni. în a doua periodă animalele nu maî sînt vioîe. www.dacaromamca.ro ALBINA 448 Dacă le apuci de un picior, ele nu opun nici o re-sistenţă. Pofta de mâncare este micşorată, ruine-garea oprită, dar setea este forte mare. Mucosele gureî, conjunctiva (ochiului) devin palide, albe gălbuie; aceea a ochiului este umflată, maî ridicată, ochiul lăcrămeză. Lâna pierde supleţa eî, devine uscată, se smulge forte lesne. In a treia periodă oile slăbesc continuu cu totă ali-mentaţiunea bogată ce li se dă. In părţile de jos ale corpului se produc nisce umflături moî (oedeme); respiraţia este grea, repede; poftă de mâncare mică; escrementele conţin ouă de distome în cantitate forte mare. în acestă periodă oile pline avorteză adese-orî; cantitatea de lapte este forte mică şi calitatea in-ferioră. A patra periodă. Emigraţiunea distomelor se face în luna Aprilie, Maiîi şi Iunie. Timpul cât stau a-ceste părăsite în corpul oilor se preţuesce după unii autori la 4 săptămâni, după alţii de la 9—12 sau 15 luni. Atunci distomele părăsesc ficatul, însă vindecarea nu este completă, lesiunile există tot-d’a-una. Umflăturile de pe corp dispar progresiv. Daca boia dureză dincolo de luna Iunie, vindecarea este excepţională. La bou, simptomele sînt analoge. Boia este tot-d’a-una gravă, căci ea atacă aprope tote oile într’o turmă, şi în caşul cel maî fericit 50% se vindecă; prin urmare din punctul de vedere economic boia este destul de gravă prin pagubele ce produce. Tratamentul trebuie să fie profilactic, aplicarea legilor de higienă este cel mai bun remediu ; trebuie maî bine a preveni de cât a vindecă boia. Trebuie evitat de a conduce oile la păscut în locuri umede, a secă locuri mlăştinose, a da o alimen-taţiune bună animalelor, în special celor tinere, căci s’a vS<îut că animalele întreţinute într’o stare bună resistâ maî bine infecţiuneî. De asemenea în locuri mlăştinose trebuîe a presără sare de bucătărie sau a stropi cu soluţiune de var 0,75% pentru a distruge www.dacaromamca.ro ALBINA 449 ouăle distomelor. Să se taie oile bolnave îndată ce boia s’a constatat. Nutrirea oilor cu foî de arbori iar este bună, precum şi adăpatul cu apă sărată; în primul rînd trebuie evitat păscutul pe locuri infectate. Cât privesce tratamentul terapeutic, el este puţin folositor, cel profilactic este singurul care dă ore-carî resultate. S’au întrebuinţat diferite substanţe ca: foî de cicore, ierburi aromatice, pelin, foî de nuc, bobe de enuper, scorţa de salcie, benzină, petrol, creosote, funingine, assa foetida etc., însă cele maî bune sînt: sărurile de fer, sarea ordinară. Se recomandă următorele tratamente: Pentru 100 oî Sulfat de fer...................... 60 grame Pulbere de bobe de enuper . . . 1000 » Pulbere de gentiana.............. 1000 » Uruială de grîîi................... 20 litri Delafond a dat preferinţă unei pâinî compuse din: Făină de grîu .... 1 parte Sulfat de fer.........30 părţi » ovez...........2 părţi Carbonat de sodiu . . 30 » » » orz ..........1 parte Sare..................... 200 » Apă..................cât trebuie Acestă pâine pare a produce o ameliorare vădită după 15 <;lile. Medic veterinar, B. Spelarea materiilor colorate Ca să facem a nu îeşî feţele materiilor colorate precum: haine, ş. a. la spălat, punem un pumn de tărîţe de grâu, bine sbătute într’o căldare cu apă când fierbe, o lăsăm puţin, apoi dând-o jos o punem să se aşetje şi acestă apă o strecurăm printr’o pânză subţire, apoi o întrebuinţăm la spălatul materiilor. Acestă apă maî are proprietatea de a da şi 6re-care scro-belă materiilor spălate. N. Ohincscu. «Albina II» 2b * www.dacoromanica.ro 450 ALBINA AI CARTE, AI PARTE — Poveste — heorghe Pnşcaşu şi Vasile Gentă, săteni clin satul Boureni, avend a desface nisce grâu, plecară Sâmbătă sera spre tîrg. Gheorghe erâ om cu sciinţă de carte, cel-l-alt nu. Amândoi erau săteni, dar câtă deosebire între ei! Grâul lui Puşcaşu erâ frumos la bob, (iind-că cumpărase sămînţă de unde îi spusese cartea, erâ fără mălură, pentru că îl văruise la semănat şi mai erâ curat grâul lui, pentru că, tot cartea îi spusese, că cu cât lepedi din gunoiu, cu atât adaogi la preţ. Gândindu-se că are să plece cu greu ia drum, Puşcaşu nostru îşi hodini boii vre-o două dile şi îşi mai vădu cel car, care erâ bine legat, avencl osii şi şine de fier. De ploie nu se temea, căci, de mult, îşi cumpărase o pînză de acelea prin care nu resbate apa. Ca să nu clieltuescă banii în vînt, îşi luă de acasă nisce brânză bună de burduf, un colac alb, făcut de harnica Iul nevastă şi o ploscă cu vin din pivniţa lui. Totă noptea a mers fără habar, cu tote că începuse în-tr’un timp a plouâ. Ajungend dimineţa în oraş, nici nu se uită la misiţiî cari îeşindu-1 înainte încă de pe la barieră, căutau a-1 ademeni cu vorbe viclene; el îşi trase carul la un ban şi lă-sându-l cu un băiat al său, se duse pentru a se informâ de preţ. Se duse la telegraf, unde citi telegrama cu cel din urmă preţ, citi apoi şi jurnalul din localitate şi numai după acestea se întorse pentru a sta şi el de vorbă. După cât-vâ timp a dat grâul cu şepte-deci lei chila, avend două chile. La mesurătore, avu în vedere a observă ca baniţa să fie dreptă şi verificată. Luându-şî banii frumuşel, se apucă de târguit cele necesare gospodăriei: el n’a luat cit, nici materie, fiind-că ne- www.dacaramamca.ro ALBINA 451 vasta luî îî lucră frumos şi trainic, n’a luat faină amestecată cu mazăre şi var, căci se îngrijise a-şî macină el singur, n’a luat rachiu amestecat cu vitriol, ardeiu sau cenuşă, fiind-că nu-î făcea trebuinţă, n’a luat luminări, căci avend stupi îşi făcea singur din ceră curată, n’a luat oţet făcut din necurăţenii şi seursorî, fiind-că el avea oţet bun din vin cu miere, nu şi-a luat nici legume şi zarzavaturi, pentru că avea în grădină din belşug; a dat să-şi facă încălţăminte, a luat bumbac pentru nevastă-sa, iar pentru bucătărie: orez, zahăr, sare şi unt de lemn. N’a uitat de asemenea să-şi cumpere chinină şi unt de ricin, cari, după cum sciâ el din carte, nu trebue să lipsescă din casa fiecăruia. Fiind în timpul vacanţei şi avend un băiat şi o fată la şcolă, le-a cumpărat o carte în care se spunea despre iubirea do ţară şi un model, unde se vedeau cele mai fru-mose cusături naţionale. Din întâmplare, vădend nisce omeni cari umblau strângând bani pentru facerea unei şcole, se apropie şi el şi cu cea mai mare bucurie dădu şi el cât îl lăsă inima. Intorcendu-se sera acasă, nevasta, plină de bucurie, îl primi cu vorbe bune şi cu masa gata; iar el simţea cea mai mare plăcere că s’a vedut lîngă ai săi. (Omenii de ispravă din sat, diceau despre Gheorghe Puşcaşii: «iată un om cum trebue.» * * * Să vedem acum şi pe Vasile Gentă. Nesciutor cum eră, grâul luî pe lingă că era chircit şi cu mălurâ, apoi mai erâ şi in două cu gunoiu. Carul, fiind prost făcut, pe drum rupendu-se osia, a trebuit să zăbovescă pînă aprope de diuă. Cum plouase, boii mergeau greu, mai ales că nu-i odihnise de loc pentru acest drum. Avend câţî-vâ lei la el ia cheltuit, plătind două-decî de bani ceşca de rachiu şi cinci bani ardeiul verde copt. Tocmai Duminică sera a ajuns în tîrg, fiind nevoit să stea pînă a doua di. A vindut grâul numai cu patru-decî lei chila, căci pe lîngă că erâ rău, apoi îl şi mai plouase. Ar fi putut să ia www.dacoromamca.ro 452 ALBINA câţi-vâ lei mat mult, dacă ar li sciut preţul adevărat şi măsura. Punendu-se la socotelă şi gunoiul el, a avut mal multă greutate în car de cât Pnşcaşu. Cum a pus mâna pe parale, s’a îmbătat. In urmă a început să târguescă tot de acele lucruri, cad lui Puşcaşu nu-I trebuise; pe lîngă că lua lucruri rele, şi scumpe, apoi, fiind beat, plătia tără să se tocmescă şi de multe od de două od acelaşi lucru. Isprăvind banii şi fiindu-î şi boii flămând!, Luni sera o porni spre casă. Cum a plecat şi-a adus aminte de sticla cu rachiu ce o luase pentru casă, n’a fost chip să o lase teafiră. Intâmplându-se să trecâ pe lîngă o cârciumă, cum erâ înfierbîntat de rachiu, opri carul, luă târguelile ce le luase şi în câte-vâ ceasuri le schimbă pe rachiu. In dori de diuă, plecând de la cârciumă, mort-beat, intră în nisce fîneţ cosit pentru a lua vre-un braţ, căci răgeau boii de fome, dar vădendu-1 stăpânul, îl bătu bine, luându-î şi sumanul. Ajungend acasă, căutâ certă cu luminarea, luându-şî nevasta şi copiii la bătaie. Vecinii auclind ţipete în casa lui, îşi diceau cu desgust: „Iată un om netrebnic!“ N. GâdeiQ învăţător, Tutova. Păstrarea Strugurilor Strugurii ce voim a păstră trebue să fie culeşi pe un timp uscat fără a avea vre-o hrobdnă stricată sau aprope de scuturat. Punem ciorchinele într’o ladă od cutie, rîndurî, rîn-durî, îngrijind a aşterne mai întâiu pe fund foi de piersic şi între fie-care rînd, asemenea să se puie foi de piersic, închidem bine lada şi o punem într’o cameră fără umecjelă şi bine aerisită. In ladă însă să nu se pue mai mult de 4 rîndurî de struguri. Ast-fel se pot păstră pînă în Aprilie. N. Ghinescn. www.dacaromanica.ro PAGINA GLUPEAŢR CHELNERUL GRĂBIT — Băiete, un cap de viţel! — îndată! ... www.dacoromanica.ro 454 ALBINA OBICEIURI DE ANUL NOU Vrăjitul. 3n sera anului nou (1 Ianuarie), fetele şi flăcăii se adună într’un loc anumit şi anume într’o odae mare ca să vră-jescă. 'tţuc De obicexu băeţiî aduc cu ei de acasă ori împrumută de -'A' la stăpînul odăii în care s’au adunat, o mulţime de obiecte întrebuinţate la vrăjit, ca ole, căciuli, oglindi, cărbuni, pep-tene, etc. Odată toţi băieţii fiind adunaţi şi tote fetele, câţi-va dintre băieţi aşe^ă pe o masă nouă ole ori nouă căciuli, avend fie-care sub ea câte unul din obiectele pomenite însă fără să le vadă cei din casă. După aranjarea obiectelor sub ole, ori sub căciuli, se aleg după voie nouă inşi, fie băieţi, fie fete şi îşi aleg câte o olă, şi după obiectul ce fie-care găsesce sub olă, îşi imagineză starea de sărăcie, sau de bogăţie, de urîcîune ori de frumuseţe, în care se găsesce viitorul soţ; ex. dacă băiatul nemeresce sub olă un cărbune se întristeză, cum că viitorea-î soţie va f'i tot aşâ de negră ca şi cărbunele. Găsind din contră, o oglindă, se înveselesce. A-ceeaşî credinţă o are şi fata despre băiat. Ast-fel continuă cu câte nouă inşi pînă toţi iau parte la acesta. După puţină recreaţie, fie-care băiat şi fie-care fată îşi ia câte un bob de grîu şi împerechindu-se doi câte doi, o fată şi un băiat, după voie, merge fie-care pereche cu bobele lor de grîu şi le aruncă pe vatra arsă. Dacă bobele de grîu fug unul către altul, publicul plesnesce în palme şi felicită pe tineri. Acelaşi lucru se face şi cu doi peri, unul din capul fetei şi altul din al băiatului. Fie-care vrăjitor îşî păstreză bobul seu de grîu şi pe când alte perechi de tineri continuă cu vrăjala, iese afară cu bobul în u-rechea dreptă şi se clise că în cotro va auţlî vre-un câine lătrând într’acolo îi este soţul sau soţia. Fetele cu deosebier, în urma vrăjitului, merg la câte un june culcat din obor şi îi strigă: «Hei, joian estimp». Dacă nusescolă dintr’o lovitură cu piciorul îi strigă iar: «Hei joiande altă-datâ >. Credinţa lor este, că dacă boul se scolă la cea d’întâiu lovitură, în anul acela se mărită şi ea; dacă întîrşlie boul de a se sculă, întîrclie şi măritişul ei. Punţile. I Fetele apoi se duc în grădină şi rup doue crăci de mer dulce, pe cari le aşeclă de o parte si de alta a unei ape curgetore. Peste ele pun un alt beţişor tot de mer dulce, dar împodobit cu busuioc şi alte flori, cu arnicî, cu panglici şi cu per din code şi cu un bănuţ (monedă) de 50 de bani. Ornat ast-fel beţişorul îl pun curmeziş peste cele doue furci, şi acolo îl lasă totă noptea anului nou. Dacă în dimineţa urmă- www.dacaromamca.ro ALBINA 455 tore, fetele găsesc băţul şi cu tot ce a fost pe lingă dînsul plin de brumă, se înveselesc. Credinţa este că dacă e brumă multă pe băţ, şi viitorul ei soţ va fi bogat, contrariu va fi sărac. Acestea constitue cea ce se numesc punţi. Numărarea parilor. Tot în sera anului nou plecă fetele la un gard do stoborî. Aci cu ochii închişi şi cu spatele către gard, ele numără parii saii stoboriî începend de la 10 în jos, ex. 10, 9, 8 ... 1 şi pe acest din urmă par îl legă cu un fir roşiu. A doua rli dimineţa, vine fata la parul ce îl legase sera cu fir roşiu şi dac"’ acest par e potrivit de înalt şi de gros (frumos), crede că şi soţul ei va fi tot ast-fel. Dacă parul va fi cocoşat se întristeză, contrariu se bucură. In urma acestor obiceiuri, băieţii şi fetele pun masa. Mîncarea o aduc fetele de acasă; iar băutura o aduc băieţii sau o cumpără. După masă au loc jocurile de horă. Apoi merg toţi pe la casele lor. Cod in Drăguţ. Copăci6sa-Gorjiu. Din trecutul scoleî române J '{{rfya inaugurarea noului local de şcdlâ din Sărărie-Iaşi, la care a asistat şi d-1 Spiru C. Haret, ministru al In-strucţiunii publice şi al Cultelor, d-1 Musteaţă, actual revisor şcolar al judeţului laşi, a arătat progresele o realisate de şcdla română într’o frumdsă cuvîntare, al rărui resumat îl publicăm aci. Şcdla lucrăză pămîntul în care încolţesc, cresc, înfloresc şi dau rdde tote instituţiile unui popor. «Cundsce şcdla unui popor şi vei cunosce poporul.» Cu ocasia acestei solemnităţi şcolare, nu va fi fără folos dacă vom aruncă o privire în trecut pentru a ne da sema do progresele săvîrşite în şcdla românescă, pentru a vedea apoi ce mai rămâne încă de făcut. La sfîrşitul vecului trecut eram un popor necunoscut de lumea mare, stăpîniţi pînă la robia intelectuală şi materială de dspeţi din tdtă lumea, necunoscătorî ai trecutului, ai originei, ai puterii nostre de vieţă, săraci. Şi eră întuneric besnă peste tot nemul nostru, lipsit de şcdlă şi de cultură naţională. Atunci Dumnezeu ne-a dat lumina, ne-a dat apostoli însufleţiţi cu inima, un Lazăr în Muntenia şi un Asachi în Moldova. Românul s’a deşteptat din somnul cel de mdrte, puterile i-au renăscut şi cu încredere în sine apucă drumul progresului. Şi-a progresat Românul ca Fet-Frumos din poveste, crescând într’o (ji cât în două, şi într’un an ca www.dacoromanica.ro 456 ALBINA în nouă. Modest şi umilit a fost începutul şcdlelor românesc!. Eră un singur dascăl în tdtă ţara Munteniei şi unul singur în t<5tă Moldova: Lazăr la Bucurescî într’o odăiţă afumată de la sf. Sava şi Asachi într’o chilie călugărescă de la Trel-Erarhi. O jumătate de secol a rămas fierbinte în generaţia ndstră trecută entusiasmul cu care Lăzăr şi Asachi prin şcdlă, au pornit deşteptarea nemuluî românesc. Tot ce eră distins ca talent şi cultură în generaţia părinţilor noştri, dascăl s’a făcut. Dăscălia nu eră o meserie atunci, ci o misiune dată de Dumnezeu aleşilor seî, nu un mijloc de existenţă, ci o cruce. Aşa s’a înzestrat ţara cu şcoli şi dascăli, cari au sciut să lumineze minţile şi să încălijescă inimile. Dar e ursita lumii ca să nu fie lumină fără umbră, urcare fără coborîre. Porniţi pe calea progresului, noi am luat un sbor ameţitor şi fără frîu, luându-ne drept ţintă cultura po-pdrelor din Apus. De aceea în şcdla românescă de cât-vâ timp încdce, instrucţiunea a devenit scopul esclusiv către care tinde şcdla şi în acăstă direcţie am făcut progrese enorme. In schimb însă acestă cultură pripită ne-a emancipat de sentimentele cari au făcut tăria părinţilor noştri. Educaţia a fost neglijată în şcdlă şi sentimentele generose au început a dispărea şi din societate. Caracterele de bronz au început a se rări în societatea nbstră; ne-a crescut capul în socotela inimii. Aci se pare că stăm astăzi cu şc<51a, şi prin urmare cu societatea ndstră. Iată dar ce trebue să facem de aci înainte. Să formăm sentimente bune, virtuţile, prin deprindere, prin educaţie seridsă şi consecuentă în familie, în şcdlă şi în societate. Prin exemplul viu, prin căldura inimeî nostre şi prin armele sciinţei, să inspirăm tinerimii virtuţile de om şi cetăţean, care pe individ îl fac fericit, iar ţara şi nemul puternic şi respectat. Sdrta ţării şi a poporului în mâna ndstrâ este. După cum noi, apostolii nemuluî, ne vom face datoria, aşâ vom primi bine-cuvîntarea saii blestemul generaţiilor viitdre. Făcend un scurt istoric al şcolei ce se inaugureză, din exemplul dascălilor înaintaşii noştri, să ne înţelepţim şi să ne însufleţim cei de astăzi şi cei ce ne vor urmă noue. Şc61a din Sărărie, înfiinţată în 1849, a avut la început o singură clasă, numită Ictncastru, pe urmă se înfiinţă norma 1 şi la 1850 norma II. Lancastrul avea la început 22 elevi, norma I, 19 şi la finele anului întâiu şcolar eraii în lancas-tru 37 şcolari. Cel d’întâiu dascăl a fost Medelnicerul Ion Cart, căruia i-a venit ca ajutor după un an, Nicolae Braşo-veanu. La 1854, a fost numit la norma I şi II, d-1 Toma Săvescu, care la 1861, cu completarea şcdlei cu 4 clase, trece la cl. IV şi director, unde funcţionă pînă la ieşirea la pensie în 1890. Timp de 36 ani şi 6 luni şi jumătate, venerabilul dascăl servi Ia acea şcdlă, fiind unul din cei mai culţi dascăli www.dacoromanica.ro ALBINA 457 ai timpului şi fără îndoială cel mai devotat misiunii sale. 36 de generaţii de şcolari au ieşit de sub mâna sa şi toţi îşi aduc aminte cu pietate de învăţăturile, poveţele şi arta cu care a sciut să le lumineze mintea şi să le împodobescă inima cu virtuţi, în care el le-a servit de exemplu viu. Ieşenii au vorbit atâţia ani despre acestâ şcdlă ca despre întâia din oraşul nostru, şi astăcjî ea e cunoscută sub numele de şcola Săveseu, fiind-că într’adever el a fost creatorul ei şi apostolul cel mai devotat şi însufleţit. Inaugurarea acestei şcdle e unul din cele mai înălţătdre momente şi pentru părintele ei, d-1 Săveseu, pe care îl avem în mijlocul nostru, şi pentru foştii săi elevi, dintre care mulţi au venit să asiste la acostă solemnitate. Avem aci, înaintea ochilor, t<5tă activi-talea de educator a iubitului dascăl Săveseu; el singur are fericirea de a-şî pasce ochii pe opera vieţii sale întregi. Graţie înţeleptului dascăl Toma Săveseu precum şi altor dascăli vrednici, cari s’ati succedat, acjî şcola acâsta e una din cele mai populate, în total 239 şcolari, în majoritate români. Vederi din ţară: Confluenţa Lotrului eu Oltul. www.dacoromanica.ro 458 ALBINA MORT DIN PRICINA BEŢIEI Locuitorul Dimitrie Cârstian, clin comuna Valea-Lungă, judeţul Prahova, venind cu o căruţă încărcată cu sare din comuna Telega şi trecend prin comuna Pro viţa, ca să-şî facă obiceiul, s’a îmbătat bine. Pornind din nou cu căruţa, a adormit. Caii cari duceau povara, mergend în voia întâmplării, neconduşî de nimeni, au abătut din drum ca să mergă la un loc de unde altă-dată nenorocitul Cârs-tianu luase nisce fîn. Locurile fiind rele, căruţa încărcată cu sare s’a răsturnat apucând pe nenorocit dedesupt. Zadarnic a fost ajutorul dat de câţî-vâ locuitori cari aii alergat la ţipetele lui. Nenorocitul şi-a dat sufletul în groznice chinuri, lăsând pe urmă-î doliul, lată unde duce beţia! Cel mai uşor mijloc pentru vindecarea rodiilor /A* ub numele de rolul se înţeleg nisce bube cari se fac pe faţa şi capul copiilor înainte d’a împlini aceştia etatea de 40 tjile. In unele părţi se mal numesc şi bube dulci. Se ia un vas vechii! de pămînt (o 61ă veche, adică în care să se fi lăout fiertură de bucate) mare cam de vr’o 4 li-trurî. Intr’însa se pune în cantităţi egale şi pînă se umple (lâsându-se deşartă numai de vr’o două degete), seminţurî de tot felul ca : sămînţă de in, de cânepă, de bostan, fasole, grîii, orz, ovăz, secară, meii!, popuşoiii (porumb), miez de nucă, bâligar de oie, de porumb (dacă este la dispoziţie), păr negru de porc. Nu se pune nici un lichid. Se acopere ola la gură cu un capac şi se lipesoe marginea capacului cu a olel, ca să nu se răsufle; în fundul olel se face o mică deschidere. In aceste condiţiunl, ola, se pune la foc într’o vatră pregătită anume şi care se face forte uşor ast fel: se face mal întâiu o vatră netedă, ca la sobă, iar în mijlocul el se sapă o gropă largă cât grosimea olel. Acăstă gr6pă dă într’o cameră, care se face dedesubtul vetrei—ca un becii! sub o clădire; se introduce ola în www.dacoromanica.ro ALBINA 459 gropă ast fel ca să se sprijine pe mijlocul ei, care după cum seim e mai umflat, remănănd partea de sus afară, iar lundul s'ajungă în camera de jos. Aici în camera de jos, şi drept în direcţia deschiderii din fundul oloi, se pune un vas mic, exemplu o farfurie sau ceaşcă de cafea. Acum se face foc de jur împrejurul oleî, pe vatra de d’asupra cu lemne uscate, cel mult 20 minute, după care va începe a curge (a picură) din olă prin deschiderea din fundul ei, în vasul din camera de jos, un lichid de culore cafenie închisă, tocmai ceea ce căutam. El se numesce «imt de pămînt». Din 61a de 4 litruri ies cam vr'o 4 cesci de cafea. Să se observe însă în timpul fierberii, ca să-î (jicem aşa, măcar că nu-î lichid — ca 61a să nu se răsufle pe la gură; de aceea se vor tot lipi, când se va vedea ieşind fum, marginile oleî şi ale capacului. De aici înainte, prin ajutorul unei pene se ung robiile şi în timp de .24 de ore se vor usca perfect. V. Galaţeanu. O socotelă ciudată ^2|nsemnaţi-v6 numărul 142.857. E un număr în care lipscsco 3, 9, adică aceste trei numere din nemul lui 9, căci trei e singurul număr care pote împărţi în părţi egale pe nouă, ^ iar şase e un multiplu a lui 3 şi are în el părţi egale din 9. Ia multiplicaţi acum numărul dat cu 3. Numărul ieşit e un număr ca toţi numerii, nu vetji nimic deosebit la el. Dar, vă rog, să-l scriţî sub numărul dat, adică sub numărul 142.857, aşa ca şi când i-aţi aduna. Nici acum nu observaţi nimic? Nu e aşâ că lipsesc din el cei trei numeri blestemaţi 3, 6 şi 9? Adevărat, lipsesc. Asta, iarăşi n’ar fi nimic, ci o întâmplare simplă. Dar vedeţi că în numărul acesta cifrele sînt la rînd, întocmai ca în numărul dat, cu deosebirea ca 1 de la începutul numărului dat a sărit tocmai în codă la numărul ieşit din multiplicare? Multiplicaţi acum numărul dat cu 2 şi catul scrieţi-1 iarăşi ca mal nainte sub cei doi numeri. E de mirat! Şi dintr’acest număr lipsesce 3, 6 şi 9. Şi mai de mirat e, că cifrele sînt la rînd ca şi în cei-l-alţi numeri, cu deosebirea că pe lîngă 1 a sărit şi 2 în coda câtului. Acum multiplicaţi numărul dat cu 6, apoi cu 4 şi în urmă cu 5. Scriind caturile unele sub altele, veţi vedea că din tote lipsesce 3, 6 şi 9. Dar veţi vedea alt lucru mai mare! Să scriem noi numerii, ca să vedeţi mai bine minunea. www.dacoramamca.ro 460 ALBINA Numărul de multiplicat 142.857 Multiplicat cu 3 428.571 Multiplicat cu 2 285.714 Multiplicat cu 6 857.142 Multiplicat cu 4 571.428 Multiplicat cu 5 714.285 Cum sînt aşeijate cifrele? In fie care cât ce urmeză vecii că prima cifră a catului precedent lipsesce, iar cele-l-alte cifre urmeză întocmai una după alta şi tocmai la sfîrşit e aclăogată şi cifra ce lipsea. Prima cilră dintr’un cât devine ultima în următorul, aşa că: a) aî început un cât cu fie care cifră a numărului dat,' în cât te-aî întors iarăşi de unde al plecat. b) dacă citesc! de sus în jos, şirul întâiu arată numerul'dat (142.857) şirul al doilea arată câtul al doilea (428.571), şirul vertical al treilea corespunde cu şirul orizontal al treilea, şi aşa mai departe. Scurt: ori citescî numerii orizontal ori vertical, ei sînt aceiaşi citit de jos în sus, şirul intâiu vertical e una cu şirul întâiu orizontal citit întors; şirul orizontal al doilea e una cu şirul verticol al doilea citit întors, etc. Or. ÎNTRE VECINI — Deşi sînt cam ostenit, dar fiind-că mâine o serbătore, astă-seră o să mă duc pe la vecinul Vasile, şi de! mai schimb o vorbă, două, cu el, să mai trecă vremea. Aşa cugetă, după ce se sculase de la masă, moş Gheor-glie om harnic, bun de sfaturi şi care sciâ şi puţină carte. ţ)is şi făcut. Peste câte-vâ minute se află in casă la Vasile ; dar îl găsi supărat foc, fiind-câ-î murise un cal bun şi, de! ca omul la necaz, tot spunea multe şi mărunte. — Nu sciu, zeu, că de câte-vâ cjile încdce, de necaz, de inimă rea, de neajungere . .. nu sciu de mai ce .. . mi-a venit aşâ ... şi m’am apucat de beţie . . . beau la rachiu pînă-mî vîjie urechile şi tot nu-mi mai trece necazul! — Vai de mine, vecine! Ce spui d-ta ? — Ce să spuiu ? Ce fac, aia spun! — Aucji! de necaz, de inimă rea, să te apuci de beţie ! Vrei să-ţî strici mintea, frate! Vrei să ajungi să nu scii ce mai faci ? — Da de unde? Par-că cine bea rachiu îşi strică mintea şi nu scie ce mai face? Astea-s vorbe! — Vorbe .... dar vorbe adevărate. N’ai văcjut d-ta că www.dacoromanica.ro ALBINA 461 cine se îmbată, nu mai semăna a om! Cu ochii aprdpe închişi, cu vocea îngânată, vorbesce ca Domne feresce, nu-1 înţelegi să spuîe o vorbă de 10 orî şi apoi nici picidrele nu-1 mai ţin. Merge pe trei cărări, cum e o vorbă, pînă se po-menesce în vr’un şanţ pe marginea drumului şi acolo dorine pînă se trezesce. Şi apoi dacă se şcdlă, creiji că mai e om ca sdravenii? Domne feresce! Capul lui e zăpăcit, nu scie nici ce a făcut, nici ce face. Şi apoi n’ai ainjit şi d-ta ce spun omenii aceia mai învăţaţi prin cărţi, că rachiul e o otravă cu care te otrăvesc! cu voie? II bei de bun, şi el te face nebun, cum e vorba aia! N’ai văcjut ce spun ei, că otrava asta îţi prăpădesce şi minte şi puteri şi tot? Te slăbesce, te face să tremuri, ba pe mulţi îî îndemnă să înjure, să facă crime şi tot felul de fapte rele, îi face în sfîrşit nebuni! — O fi zău adevărat, ce spui şi d-ta moş Gheorghe, dar eti de unde să văcj, de unde să aflu, dacă nu sciu nici o slovă? Cum să citesc? — Aşa e! ai niţică dreptate, e rău de omul care nu scie carte. Eu, slavă Domnului, nu c’am învăţat cine scie pîn ale şcoli, ia aci în sat la noi, ce-am putut prinde vr’o doi, trei ani şi tot mă mulţumesc; dar ar fi fost mult mai bine dacă mă lăsau părinţii să termin cel puţin şcola ndstră, că mult e bine să sciî carte! Barilii citesci când ai timp sera, când vii de la câmp, câte ceva, pe ici, pe colea, şi câte şi mai câte lucruri bune nu afli! Şi chiar pentru agricultura ndstră, câte lucruri bune nu am aflat eu din cărţi! şi când e vorba barilii când îţi face altul o socotelă, ve aşâ, altâ-dată tot aşa,, pînă ce în sfîrşit Rusu, cu sănătatea-i sdruncinată, şi tăin-du-i-se pofta de t6te, s’a însurat. Ca prin minune, nu mai eră acum cel de odinioră, şi omenii în rînd cu lumea nu se mat fereau de el, ca de un buclucaş. Dar, pe semne, nu î-a fost dat să moră de mârte bună, căci1, într’o seră do iarnă, a dat el 2>e la crâşmă, nu cu gând să bea, ci mai mult aşâ din deprindere, şi cum s’a nemorit că-1 întâmpinară 'acolo toţi fraţii ai Costăchidiei—cei rămaşi în sat şi cei pribegiţi prin străini—cari l’aîi şi ademenit mai cu voia, mai cu sila, la un păhăruţ de cinste. Atâta î-a mai trebuit şi pustiului de rachiu, pînă să se întrâcă ei cu măsura şi să le iasă la toţi minţile de odată, şi-au adus aminte că au de răsplătit cutare bătaie din cutare vreme, şi hai! se năpustiră asupra lui Rusu şi dăî cu ghiontul, dăî cu călcâiul, pînă ce acesta a încremenit cu ochii holbaţi, cu gura plină de ţărînă şi cu pumnii strînşî şi plini de paie de pe jos. Au sosit pe dată, la faţa locului, procurorul şi doctorul şi, cercetându-1, i-au găsit bojocii şi măruntaele arse de otrava de rachiu şi la creer o lecuţă de apă, tot din rachiu. Iată la ce aduce beţia, arţagul şi ne’nsuratul la vremea lui, glăsuî un gospodar către sătenii adunaţi faţă şi-şi făcu cruce, rugându-se: «Dumnezeu să-l ierte şi păzesce Ddmne pe copiii mei, pe nepoţi şi pe tdtă lumea de ast-fel de deprinderi rele.» A. Scripcă. SFATURI BUNE De-ţi va cugetă cine-va rău şi te va blestemă, tu vorbesce-I de bine şi nu-1 defăimâ, căci cui îi ese din gură blestemul le-cade în sîn ca ghemul şi cine altui gropa va săpă, întâiu el în-tr’însa va cădeâ. Feresce-te de certe şi judecăţi că tot-d’a-una e mai bună o învoială strâmbă de cât o judecată dreptă. Nici te amestecă în certa, altora; căci mulţi sînt care caută gâlceava cu luminarea. www.dacoromamca.ro 464 ALBINA Educaţia In familie ftâ^ste sciut că tot ce se cultivă cu îngrijire, fie 'wlucru sau fiinţă, produce resultate satisfăcâ- Qp fiinţei supuse la cultivare. Ex. o plantă udată şi săpată la timp, va da fructul dorit, pe când o plantă lăsată la voia întîmplăriî nu va aduce nici un folos. Dacă omul n’are fericirea de a-şî cultivă şi des-voltâ puterile sale pe calea binelui, aceste puteri nu numai că se distrug, fără nici o urmă, ba ce e mai mult, ele îşi schimbă cursul lor în direcţiune contrarie, pentru că firea omenescă e slabă şi predispusă mai uşor la rău de cât la bine. Aşa dar, frate săten, după cum ţlilnic mergi şi-ţi îngrijescî holda ca să dea fruct la timp, cu mult mai mult în fie-care (,li, îndrepteză atenţiunea şi asupra copiilor tăi, şi nu lăsă ca de timpuriu să-şi facă cuib în sufletul lor viţiile pămîntescî, căci cu greu îţi va fi şi chiar imposibil ca să-i desbraci mai tîr-(Jiti de acestă haină cu care ei încă de timpuriu au acoperit corpul lor cel fraged în vîrsta copilăriei. Pre cât poţi de uşor ca să dai unui vlăstar tinăr direcţiunea ce voescî să aibă, pe atât de greu şi chiar imposibil îţi va fi ca să îndreptezl acest vlăstar strîmb după ce a devenit mare. Familia în care copilul a deschis ochii este primul loc de educaţiune, adică este locul unde copilul îşi pune basaeducaţiuneî sale; de aceea să fim cu multă băgare de semă ca să nu-şî clădescă basa educaţiuneî lui pe nisip, căci în curînd se va distruge. De îngrijirea înţeleptă a copiilor din partea părinţilor depinde formarea unor omeni cu iubire de patrie şi naţiune. De aceea părinţii şi cei însărcinaţi cu educaţiunea copiilor sînt ţinuţi a nu săvîrşi vr’un act scandalos sau a ţlice vre-o vorbă înţeles după natura lucrului sau a www.dacaromanica.ro ALBINA 4G5 necuviinciosă înaintea copiilor lor, şi nici copiilor să nu le permită lucruri ele felul acesta. Din contră părinţii sînt dator! a deprinde pe copii! lor prin cuvinte şi exemple numai spre fapte bune, ex: cu rugăciunea către Dumnezeu, iubire şi respect către părinţi şi ce! ma! mar! de cât dînşiî, simplităţi, cumpătare, compătimire către cel nenorocit şi ajutorul lui, dreptate şi blîndeţe către tot omul etc. O adevărată familie e în acelaşi timp şi o şcolă de moralitate, nicî un act imoral şi nicî un cuvînt scandalos nu se întâmplă între membri! familie!; în tote filele şi în deosebi în timp de sărbătore părinţi! se ocupă numai cu înrădăcinarea sentimentului religios în copii! lor, cu practicarea bunelor moravuri şi, în fine, cu tot ce contribue la o bună educaţiune şi sînt multe şi de acestea car! fac cinste comune!, unde locuesc şi naţiune! din car! fac parte. Din nefericire însă, cea ma! mare parte din familiile nostre nu pun nicî cel ma! mic interes pe acestă frumosă moştenire ce pot lăsă copiilor lor. Petreceri scandalose, beţi! pînă la nebunie, certuri, înjurături şi chiar bătăi între membri! familie! şi alte fapte imorale, acestea sînt cele d’întâiu eunos-cinţe pe car! mintea copiilor le primesce cu multă ardore. O dată ce acestea au prins rădăcini în sufletul copiilor, nu numai că nu se gândesc să le înlăture, ba încă, ce e ma! mult, eî le aprobă, se simt fericiţi şi fac haz când văd pe copii! lor despre-ţuind pe un străin, bătendu-şî joc de un bătrîn, şi-l admiră ţlicend că tare e deştept şi isteţ. O altă scădere însemnată în educaţiunea familiară este şi urîtul obiceiu ce au uni! de a speria pe copil cu fel de fel de fiinţe supra-umane. Cel mal mare răii fac copiilor lor, căcî fantasia la eî fiind forte desvoltată primesc aceste închipuiri ca adevăruri, de aci omeni fricoşi car! se tem de tote buruienile, după cum e ţlicătorea populară. Ce mai pote face acum învăţătorul din aceste vlăstăr! strîmbe şi nodorose? Câtă greutate nu întâmpină el acum cu educaţiunea acestor copil cu «Albina II» 30 • www.dacaromanica.ro 466 ALBINA mintea încărcată de apucături greşite şi superstiţioşi ? Cu ce să se ocupe acum învăţătorul mai în-tâiu? Cu desvoltarea inteligenţei, cu cultivarea moralităţii sati cu desrădăcinarea deprinderilor celor rele? De aci greutatea cea mare ce se simte în insti-tuţiunile de educaţiune ale ţării nostre, şi sacrificiile cele mari şi aprope zadarnice pe cari le face patria nostră pentru îndreptarea educaţiuniî. Aşa dar, frate sătene, pentru că nici o moştenire nu pote fi frumosă şi mai sigură, de cât o educa-ţiune înţeleptă, singurul mijloc prin care tot omul ajunge la fericire, fiî cu cea maî mare grijă pentru educaţiunea fiilor teî, pentru ca să fim pe drept cuvînt urmaşi demni aî strămoşilor noştri Romani. D. Vulpescu Dengu, jud. Argeş. Invăţămîntul primar în România Date Statistice umărul învăţătorilor din ţară cari practică lucrul manual este de 495 din car! 142 cu titlu provizoriu şi 353 cu titlu definitiv. Numărul şcolelor în car! se practică'de elev! lucrul manual este de 495, din car! 63 şcole aii ateliere speciale, iar 432 nu au ateliere (lucreză în clasă). Numai 89 şcole au unelte complete pentru lucrul manual. Practicarea lucrului manual după specialităţi se resumă ast-fel: Dogăria se practică în 9 şcole Strungăria » 6 Tîmplăria » » 37 Frângheria 21 » Coşuri de richită 182 » Coşuri de papură » 109 > Coşuri do paie » » 142 Rogojinăria » 38 » Pălăriile de paie » » 413 » Cartonajiul 96 » Sculptura în lemn > » 40 > www.dacoromamca.ro ALBINA 4P>7 îmbrăcatul sticlelor se pract. în 116 şcole Periile de cap » > 15 » Măturile » » 23 » Scaunele de nuiele » » 11 » Sericicultura * » 8 » Ţesătoria » » 3 » Rote de tors » :* 1 » Covore de papură » » 3 » Ghiosdane şi genţi » :* 6 > Traforagiu » » 10 Transpar, de papură > :* 1 » » » paie » » 1 » » » ţipirig » » 2 Numărul elevilor cari s’au ocupat cu lucrul manual în şcolele rurale a fost de 14.351, din cari 13.113 băeţî şi 1.250 fete. Numărul total al obiectelor confecţionate de elevi a fost de 30.613, din cari s’aii expus la examenul din Iunie 19.741 obiecte. Numărul învăţătorilor recomandaţi de revizorii inspectoratului general în scop de a li se acordă sporul de 10% asupra lefii pentru-că practică lucrul manual in şcolă a fost de 280, din care inspectoratul a confirmat numai 226 învăţători cu dreptul la spor. Pămînturile şcolelor represintă 11.503 hectare din care s’au a-rendat de Casa Şcolelor 10.256 hectare, pe preţul total de lei 200.809. Sumele încasate de Casa Şcolelor din amenzile părinţilor cari nu-şî trimit regulat copiii la şcolă, au fost de 20.348 lei în anul şcolar 1896—97 şi de 53.309 lei în anul şcolar 1897—98. Numărul şcolelor rurale cari au funcţionat în cursul anului 1897—98 a fost de 3.575, repartisate după felul lor ast-fel: 23 şcole de băeţî; 24 de feto; 3.385 mixte; 143 de cătun. învăţătorii cari au deservit aceste şcole au fost în număr de 4.342 şi se specifică după sex ast-fel: 3.457 bărbaţi şi 885 femei. După numărul învăţătorilor, scolele se repartizeză ast-fel: 2.943 şcole cu 1 învăţător (în cari intră şi cele de cătun); 529 cu 2 învăţători; 71 cu 3 învăţători; 32 cu 4 învăţători. După titlul cu care funcţioneză, învăţătorii se specifică ast-fel: 2.000 cu titlul definitiv; 1.309 cu titlu provizoriu şi 1.033 suplinitori (cu cei de cătun). (Va urma) M. Demetrescu. www.dacaromanica.ro 468 ALBINA NATURA PĂMÎNTULUÎ GRĂDINILORU) şi producţiunile ce i se potrivesc Pămînturile argilose. cest soiu de pămînturi ne face să întîmpinăm mari greutăţi când voim să le lucrăm, căci apa curge tot-dauna pe d’asupra lor, neputând să intre în nâuntrul lor sau să le străbată. Ele formeză un fel de piuliţă împrejurul rădăcinilor plantelor, cari rădăcini, nu numai că nu pot străbate în interiorul acestor pămînturi de cât cu mare greutate, dar de cele mai multe ori sînt osîndite a muri prin putredire şi anume din cauză că prisosul de apă, care trebuie să ude pătura superioră a pămîntului, nu o pote străbate în acest cas, şi este silit să se îngrămădescă în jurul rădăcinilor, în scobitura piuliţei şi să le putredescâ. Aceste neajunsuri ale pămînturilor argilose sînt încă şi mai mari, când locul nu are panta ca să înlesnescă scurgerea şi acesta mai ales în ţinuturile ploiose. După atâtea spuse despre părţile rele ale pămînturilor argilose, trebuie să facem cunoscute şi părţile lor bune. Anume argila are proprietatea de a reţine o cantitate mă-ricică de apă, chiar când s’ar păre că ea este cu totul uscată şi tare; când se amestecă în proporţiune potrivită cu nisip sau cu substanţe vărose, apa dintr’insa o împiedică de a se uscâ prea mult. In agricultură se îngraşă locurile prea argilose (cari au mai mult ca 45% argilă) mai întâiu prin substanţe vărose — mai ales sub formă de marnă şi apoi prin nisip. Nisipul insă este mai puţin folositor ca substanţele vărose. Un grădinar însă trebuie să stea tot-d’auna la îndoială când e vorba să-şî îngraşe grădina cu pămînt văros, fiind-că a-cesta e nepriincios unor plante ce se cultivă pentru florile lor, şi chiar unor plante leguminose. In caşul acesta numai resturile de paie putredite şi mai ales foile câdute au o acţiune însemnată ca îngrăşămînt, 1 (1) Ye<(li No. 12—13 anul II. www.dacaramanica.ro ALBINA 469 căci dau pămînturilor argilose porositatea care le lipsesce şi care le face să potă fi străbătute de apă. Scurgerea apei la aceste terenuri trebuie înlesnită sau prin facerea de gropi sau prin şanţuri (drenaj). Şanţurile trebuie să nu fie prea adînci şi pot fi mărginite de mănunchiuri mici de spini sau de surcele puse cap la cap dealungul şanţului. Prin acest metod, continuat timp de câţi-va anî, se pote asigură o scurgere perfectă şi pe lîngă acesta se depune în părţile mai jose ale terenului o rezervă de materii organice forte folositore. Reuşesc în acest fel de pămînt perii altoiţi pe gutui, merii pe paradişi, persiciî pe pruni, etc. Pentru pruni şi cireşi trebuie pămîntului din jurul piciorelor lor ore-cari îngrăşăminte ca fosfatul de calciu. Legumele cultivate pentru foile lor reuşesc şi în particular măcrişul; cele cu rădăcinile umflate reuşesc în părţile mai îngrăşate ale grădinei, iar mazărea şi fasolea trebuiesc puse în părţile cele mai calde şi sănătose. Pentru ca fragile şi căpşunile să reuşescă şi să ţină fructele un timp mai îndelungat, trebuiesce ca straturilor unde sînt semănate să le adăogăm mult nisip, şi să le udăm cât de des. I. Niculescu. Reguli pentru grajduri Grajdiul. 1. Ingrijesce în tot-d’a-una de aer curat şi temperatură constantă între 15—ÎS^C. sau 12—15° R, în grajdiu. Amîn-două sînt absolut necesare pentru sănătatea şi forţa animalelor; curentul le atrage lesne răceli, cu deosebire inflama-ţiunî puroiose. 2. întreţine grajdiul în tot-d’a-una cât se pote do curat şi liber de orl-ce insecte părăsite, spoîesce-1 cu var, îngri-jesce de o bună scurgere a urinei, de curăţenia pavagiuluî (podelelor) şi a ieslelor, întocmesce culcuşul pentru animale larg şi comod pentru culcare. 3. Grajdul să fie luminos; dar lumina să nu le vie în ochi animalelor, căci le produce nelinişte. www.dacoromanica.ro 470 ALBINA îngrijirea animalelor. 1. întreţine animalele In tot-d’a-una cât se pote de curate prin aşternut îndestulător şi prin periare (ţesălare) regulată, căci numai atunci pot rămâne sănătoso; trateză-Ie în tot-d’a-una amical şi la tras cu cruţare, căci numai atunci se vor află bine şi te vor mulţămi cu ce-ţl vor da; dacă e posibil pune-le să se misce la aer liber, căci aceste mişcări sînt favorabile sănătăţii lor şi absolut necesare pentru animalele trăgătore (de muncă.) 2. Tote lucrările în grajdiu ca îndepărtarea gunoiului, nu-trirea şi mulgerea, trebuie a se face în tot-d’a-una în linişte şi regulat la acclaş timp, căci orî-ce sgomot şi aşteptare causată prin timpuri neregulate în nutrire, neliniştesc animalele si micşoreză profitul maximal al nutreţului; din acestă causă trebue să domnescă şi în timpul prăsileî o pertectă linisce în grajdiu. 3. Nu te purtă rău cu animalele bolnave; aşeclă-le pe cât e posibil despărţite de cele-l-alte. 4. Noteză dilele în cari animalele a tost împărechiate. 5. Omenii infectaţi de boli contagiose, trebuie a se opri în ori-ce cas de la serviciul în grajd. 6. Comercianţii, măcelarii, ctc., să se ţină pe cât posibil la distanţă potrivită de grajd şi acesta din causa pericolului de a se introduce epizotil, mal ales când acestea bântue în localitate. Nutrirea. 1. Prepară nutreţul în belşug la locuri curate şi exclude consciinţios de la nutrire, ori-ce alimente stricate. 2. Observă o anume ordine în oferirea deosebitelor alimente şi presintă-le animalelor nutreţul în porţiuni mici, nici de cum totă cantitatea de odată; atunci vor mânca ele cu poftă şi vor mânca totul. 3. Alege alimentele ast-fel, că materiile alimentare în nutreţul total (întreg) să stea în proporţie potrivită între olaltă, căci orî-ce amestec nepotrivit al acestora micşoreză resul-tatele şi e o risipă. 4. Dă vaceî bune de lapte cel mai mult nutreţ hrănitor; www.dacaromanica.ro ALBINA 47L nu da la fote animalele la fel. llrănesce-le moderat când slnt aprope de fătare. 5. Variaţiunea în nutrire să o introduci succesiv, căci orî-ce variaţiune bruscă e defavorabilă animalelor şi are în consecinţă exploatarea insuficientă a nutreţului. 6. Nu întrebuinţa nici odată mijloce pentru înmulţirea forţată a laptelui sau de acelea cari silesc animalele la o prea mare consumare de apă, căci ambele acestea slăbesc sănătatea animalelor, şi mai ales a celor de muncă. 7. Dă-le animalelor regulat sare. 8. Ca apă de b&ut întrebuinţeze numai apă bună, curată, nu prea rece în timp de iarnă. Mulgerea şi îngrijirea laptelui. 1. Curăţenia cea mai mare la muls şi în tratarea laptelui în genere o principala condiţie în economia laptcluî-Ţine tote vasele pentru lapte forte curate şi le păstrâză în aer curat, nici de cum în grajdiu. Spală ugerul înainte de mulgere şi nu execută mulgerea de cât cu mâinile curate. 2. Mulge cu cruţare şi după tote regulele ei, aşa în cât mulsul să nu causeze vacilor neplăcere; dar mulge pînă la ultima picătură, căci laptele din urmă este cel mai gras şi mulgerea nedeplinâ strică vacile. 3. Strecoră laptele imediat după muls printr’o bună stre-curătore şi îndepărteză-1 cât de curînd posibil din grajdiu. 4. Răcesce laptele imediat după muls, dar nici odată în grajdiu, ci numai la aer curat, şi păstreză-1 asemenea în local aeros. Acoperă vasele de lapte d’abia după ce s’a răcorit laptele şi s’a pus la păstrare, acoperă însă doniţele (găleţele) în timpul păstrării cu cârpe curate. 5. Laptele de la vaci cu lapte defectuos, sau bolnave, de la vacile de curînd fătate, cât timp nu se pote fierbe, de la vaci depuse ţine-1 în tot-d’a-una separat de cel-l-alt lapte. Hanover. www.dacorananica.ro 472 AI.. RINA CRONICA AGRICOLA ŞI COMERCIALA ,j|Uul 1898 s’a dus pentru tot-d’a-una, şi iiind-că el şî-a luat locul cuvenit în spaţiu, datori sîntem, a face bilanţul a-cestuî an spre a putea dovedi întru cât el a fost mai ” rodnic din punct de vedere economic, în raport cu anul 1897. Ne aducem forte bine aminte cu ce ţlile frumose a început anul 1898, şi cu ce ţlile frumose s’a sfîrşit; dar pe când primele cjile ale anului abia sfirşit, au umplut de bucurie inimile bogaţilor ca şi a celor seraci, lăsând a se înţelege multe speranţe pentru producţiunele nostre agricolă şi economică în general, — unora din agricultorii noştri aduse multă mâhnire. Cu tote că în luna Decembre, în unele rlile căldura s’a ridicat în unele părţi ale ţârei pînă la 12 grade centigrade, în care dile căldurose grâul a putut să vegeteze destul de bine, — acestă vegetaţiune a fost parţială, de ore-ce se scie că în unele judeţe din Muntenia, grâul n’a putut răsări din lipsa de ume-(lelă, sau dacă a răsărit vre-un fir, acela s’a uscat tot pentru aceiaşi causă. Zăpada sau umeţlela din luna Decembre, pentru judeţele bântuite de secetă, deşi n’a fost îndestulătore spre a putea contribui la o bună încolţire şi la o bună vegetaţiune, cu tote acestea unii agricultori cred că semănăturile lor de tomna vor putea încolţi şi vegeta sub stratul de zăpadă căclut la 24 Decembre. Dacă din nenorocire s’ar întâmpla ca şi luna Ianuarie şi Februarie să fie secetose, este forte uşor de prevedut ce are să se întâmple cu semănăturile de tomnă de-abia răsărite sau parţial răsărite: ele vor trebui înlocuite cu alte semănături de primăvară. Din acest punct de vedere, anul 1898 lasă o slabă moştenire pentru mulţi din agricultorii noştri din punct de vedere a pro-ducţiuniî agricole. Mâna darnică de la începutul anului pentru toţi agricultorii n’a fost aceeaşi pînă la sfîrşitul lui. Dacă anul 1897, a fost bogat în ploi, din a căror causă pro-ducţiunea nostră agricolă a fost forte slabă în raport cu munca ce s’a făcut; începutul anului 1898 în schimb a fost forte rodnic în preţuri, aşa în cât unii agricultori mai reservaţi, din vîn-ţlarea grâului prin Martie şi Aprilie au putut câştigă mulţi bani. Se scie cum prin luna Aprilie, din causa resboiuluî Spaniolo-American, preţurile la grâu s’au urcat forte mult în tote tîrgu-rile nostre ca şi în cele străine, de şi acestă urcare se vedea de la început că nu pote să fie naturală, ci mai mult artificială, după cum acest adever s’a constatat în cele din urmă, când preţurile www.dacaromamca.ro ALBINA 473 prin luna Maiu şi-au luat adevărata lor stare normală. Ast-fel, a scădut de la 125 lei 'chila la 100 lei chila; ba încă preţurile nu s’a menţinut aci, de ore-ce s’a mai micşorat pe nesimţite aşa că în Decembre, grâul cel mai bun s’a vîndut chila la tîrgul din Brăila cu 80 lei sau hectolitrul cu 11 lei şi 50 cent. După cum se vede, jumătate anul 1898 a fost maî bogat, atât în producţiuni agricole cât şi în preţuri pe când de la Iulie şi pînă la sfirşit a fost maî slab. Aceste slăbiciuni în preţuri se atribue mareî producţiuni agricole de la noi ca şi din alte ţări producătore de cereale, iar slăbiciunea parţială pentru semănăturile de tomnă pe care se baseză recolta anului în care de-abia am intrat, provin din lipsă de umeţlelă. Anul 1898 a mai fost rodnic in producţiunea pomelor şi în zarzavaturi de tote soiurile, de unde s’a şi explicat eftinătatea acestora în tot decursul anului. Dar ceea-ee este de regretat la producerea zarzavaturilor, este că sînt cultivate maî mult de grădinarii Bulgari şi Lipoveni, în loc să iie cultivate de populaţiunea nostră indigenă. Noi credem că, după măsurile actuale ce se iau şi ce se vor lua pentru răspîndirea învăţămîntuluî agricol printre populaţiunea rurală, va veni timpul, când fie-care ţăran îşi va cultivă zarzavaturile trebuinciose în grădina sa; iar pentru trebuinţele populaţiunii de oraşe, vor fi cultivate de grădinari indigeni, iar nu străini, după cum se intîmplă. Aci voiîi să vorbesc, nu atât de învăţămîntul agricol din şcolele rurale, ci mai mult de laudabila măsură pe care a luat-o d-1 Ministru Haret, de a înfiinţa bibliotecile rurale, pe care a avut fericita idee de ale înzestra în primul rînd cu cărţi agricole şi alte scrieri de felul acesta. Bibliotecile rurale au un scop economic şi moral: economic pentru că sătenii noştri, în (Jilele de sărbători şi Duminici, ca şi în dilele ploiose din timpul verei, precum şi iarna, vor găsi în Bibliotecile comunelor rurale, cărţi folositore de agricultură, pe care citindu-le cu băgare de semă vor pute trage multe folose cu privire la cultura câmpului, din care rezultă o bună produo-ţiune agricolă, iar femeile se vor ocupă cu cultura gîndacilor de mătase, de cultura legumelor şi a zarzavaturilor. Ca parte morală, sătenii vor părăsi cu timpul cârciumile care-i ruineză materialicesce cât şi fizicesce, ducendu-i la crime de tot soiul. Pe când cârciuma demoralizeză şi ruineză economicesce pe om, biblioteca rurală îi va ridică atât starea materială cât şi cea morală. Dorim ca anul în care am intrat să fie şi maî rodnic în acestă privinţă, precum şi în alte cestiuni economice, cu privire la îm- www.dacoromamca.ro 474 ALBINA bunătăţirea materială şi morală a sătenilor noştri. Dacă, ume-(Jela din tomna anului trecut ar fi fost distribuită de-o potrivă peste t6te întinsele nostre câmpii, am pute prenumără cu drept cuvînt anul 1898, între anii cei buni, nu numai cu privire la pro-ducţiunea agricolă, dar chiar şi în privinţa preţurilor cu cari s’au vîndut cerealele nostre precum şi alte produse. Acelaşi lucru trebuie să se observe şi întru cât privesce pro-ducţiunea agricolă europeană, precum şi preţurile cari s’au menţinut în decursul anului destul de bine, întocmai ca şi preţul din tîrgurile nostre, pe cari cititorii noştri le cunosc deja. _______________ V. S. Moga. Ordin poliţienesc. Pe vremea lut Vodă Barbu Ştirbeiu eră holeră în Bucurescî. Poliţia lipise pe ziduri următorul ordin: «Fiind holeră, poruncim cetăţenilor cari se întorc după (jece cesurî din nopte acasă să nu cânle pe drum nici să nu facă sgomot.» Ce avea a face sgomotul cu holera, nu se scie, dar poliţia ordonase aşâ. Intr’o nopte câţî-va tineri, cam turtiţi, se întorceau de la o cârciumă cântând pe stradă. Eră pe la 12 noptea. Gardistul le ţine drumul. «Cum d-lor? N’aţi citit porunca? Cine se întorce acasă după cjece noptea nu are voie să cânte!—«Am citit!» cjise unul mai isteţ «dar noi nu ne întorcem acasă; noi mergem într’altă cârciumă.» Acest răspuns neaşteptat a zăpăcit pe gardist. Tinerii au plecat în pace. A doua (Ji însă ordinul poliţiei eră schimbat: «Fiind holeră, poruncim cetăţenilor să nu facă sgomot şi să nu cânte pe drum după cjece cesurî noptea, ori se întorc acasă ori nu se întorc!» PROVERBE DE LA ALTE NAŢII Când vei ii poftit într’o adunare pomposă, îmbracă-te în haină fruinosă, ca să nu-ţî vie cu ruşine când vei şede lângă cei îmbrăcaţi bine,că e un proverb: «ori te portă cum ţi e vorba ori vorbesce cum ţi-e portul.» La drum înaintea tovarăşilor tei să nu pleci nici odată, ci aşteptă-! să mergi împreună cu dînşiî. Pe drumul părăsit să nu umbli şi vama să nu o ocolescî. Pe călătorul străin ce năzuesce la casa ta nu-1 goni şi depărta, ei-1 primesce şi-l cinstesce, înlesnindu-î cele trebuinciose ca unui drumaş călător. Că munte cu munte nu se întâlnesce, dară om cu om când nici nu se gândesce. www.dacoramamca.ro ALBINA 475 MULŢUMIRI D-luî Ion Ştefănescu, din comuna Malurile, judeţul..................care a bine-voit a face pentru biserica din acesta comună diferite danii enoriaşii acestei comune îi aduc prin mine, căldurose mulţumiri. Preotul Teodor Dimitrescu. Jr D-nul Doctor Dimitrie D. Popp, proprietarul moşiei Tomşanî, membru în consiliul judeţean de Prahova, a cumpărat elevilor acestei şcole, în cei doi ani şcolari, cel curent şi cel precedent, cărţi în valore de 298 lei. La Pasce, a îmbrăcat 11 băeţî şi 11 fete, în Vinerea Pascilor la Urlaţi. Subvenţionăză preotul cu 1.200 lei anual; cântăreţii cu 300; învăţătorii şcolei cu 300 lei anual. Tote acestea in baza testamentului unchiului d-sale, Petre Popp, mort în 1895, care a lăsat pe d-nul Dr. Popp, moştenitor. In numele şcolei, îi aduc cele mai vii mulţumiri. Sp. Th. Ştefănescu, Inveţător-Diriginte, eoni. Tomşanî. * Sub-semnatul, aduc viile mele mulţumiri d-lui Perceptor comunal Ion Vasiliu, pentru-că comuna nostră fiind forte săracă, pînă să se adune parale d’ale comunei, d-sa a procurat şcolei din banii d-sale proprii : două bănci, o tablă şi o jumătate stînjen lemne, dându-mî pururea tot concursul, cu cea mai mare bună-voinţă. I. Aristotel, Inveţător-diriginte, Parpaniţa, Vasluiu. APELURI In comuna Stănislăvescî-Orga, judeţul Argeş, s’a înfiinţat o bibliotecă anul trecut. Numărul volumelor fiind forte restrîns, apelăm din nou la toţi d-niî editori, librari, publicişti, cum şi către onor. administraţii ale diferitelor reviste şi publicaţiunî, ca să ne vină în ajutor, trimiţendu-ne cărţile sau publicaţiunile d-lor. In acelaşi timp mulţumim în numele sătenilor, onor. administraţii a revistei «Gazeta sătenului» şi «Spitalul» cari vinx'egulat biblioteceî, cum şi d-lor G. Dianu, E. I. Patriciu, Dr. Pădurânu, M. S. Andreian, Em. Popescu şi Elisa Epure, cari au donat biblioteceî operile d-lor. 1). Rsldulescu, C. Batea, învăţători. * Sub-semnatul Paroch al Bisericei din comuna Mărăşescî, jud. Putna, avend înfiinţată o bibliotecă cu cărţi religiose la acestă biserică, conform art. 30 din regulamentul pentru punerea în aplicare a legii Clerului Mirean, parte dăruite de sub-semnatul, parte cumpărate de Epi-tropia bisericii respective, fac apel şi rog pe iote personele şi autorii de opere religiose, cari doresc binele şi propăşirea Clerului, să dea bi-ne-voitorul sprijin şi concurs pentru completai’ea cu cărţi mai multe a acestei biblioteci. Paroch, Gh. Apostol. Gara Mărăşescî. www.dacoromanica.ro 476 ALBINA ADRESE CĂTRE REDACŢIE Prin acesta, aduc viile mele mulţumiri, pentru înfiinţarea jurnalului Albina. Urez viaţi lungă şi progres. I. Comănescu Notar, corn. BSrbătescI, Gorj. * Urez din nou «Albinei viaţă lungă de cel puţin două secole pe fru-mosa câmpie presărată de flori, pe care a apucat. Preotul Xicolae Stîlpeann, Comuna Olteni, jud. Prahova, * Revista «Albina» uşureză mult munca învăţătorului conştient de datoria sa. De unde pînă aci, multe din spusele mele li sa păreau ficţiuni, pdte acum citindu-le şi în acestă revistă, se conving de adevăr. Iată de ce învăţătorii ar trebui să muncescă pentru răspîndirea eî. Bălaşul (J. Pasca, învăţător, Grecii de jos. * Urez «Albinei» ani mulţi şi fericiţi. D. Pctroaia, Albiniţă, albiniţă Domnul bine să-ţi trimită Să a-î parte de-a ta miere Să dai pe la ăl de-o cere, Şi al tăi conducători Să-î încoronezi cu flori. * B. Florescu, Com. Gârdescl-Teleorman. «Albina» urmăresce scopul, pe cât de sacru, pe atât şi de greu în îndeplinirea lui, adică : luminarea poporului, dar totu-şl se găsesc mulţi cari vor a zădărnici alestă lucrare punend diferite obstacole acelor cari s’au gîndit la cei de jos. Curagiu! având acesta ca deviză fiţi siguri că veţi învinge. * Tomeseu Cili. Troian, Bucurescl. Luptaţi toţi dar în unire Şi pentru noi cu iubire. * Preotul Ion Revent Vuteanu. Fâlciu. * Mulţumesc şi eu iniţiatorului şi onor. membri din comitetul de redacţie al frumuşel şi folositoreî reviste «Albina», din totă inima şi cu deplină recunoscinţă, căci mulţumire şi recunoscinţă se cuvine acelor ce lucreză cu atâta dragoste şi desinteresare pentru răspîndirea lumineî în popor. I. Uodeann, învăţător, Com. Nisipil judeţul Vâlcea. www.dacaromamca.ro O DRAMĂ IN FUNDUL MĂRII ROMAN de R. CORTAMBERT XIV Pregătirile procesului. Dispariţia fără veste, a încântătorului, a cinstitului de Sar-tene abia fusese luată în semă, dar drama de la Curtea cu juraţi, care ameninţă viaţa, pote a unui mişel, pusese în mişcare totă lumea. Aşa va fi tot-d’a-una mulţimea, setosă de lucruri mişcătore şi alegendu-şî priveliştile cele mai ciudate. Instrucţia mergea lorte repede; termenul fusese pus pentru 1 Octombre. In sfîrşit desbaterile juraţilor din Limerik, de obiceiîi trecend aprope nebăgate în semă, aveaţi să fie de astă dată forte interesante, avend a se desfăşură un proces care avea să facă epocă, şi la cari vor lua neîndoelnic parte advocaţii cei mai de frunte. Totă lumea aşteptă cu nerăbdare; multe ambiţii ţinute, năduşite de provincialism îşi ridicau capul; jurnalele celor trei regate îşi umpleau colonele cu detalii asupra procesului şi a autorului presupus al crimei. Care mai do caro, dedeau descrieri asupra crimei si a criminalului, unele mai grozave de cât altele, aşâ bună-oră marele jurnal Times, care trece între cele mai bine informate, scria: «Inginerul Norton e un om de 40 ani, mic, îndesat, un adevărat taur; are perul roşu, barba ca de sălbatic; îşi mişcă pletele ca un Zimbru, ochii lui albaştri deschişi aruncă priviri furişe, neliniştite şi nehotârîte. Are buzele subţiri, fruntea largă, etc.» E ore nevoie să reamintim? Norton n’avea încă 30 de ani, eră nalt, nu semănâ de fel cu un taur, părul îi eră castaniu, barba neagră, ochii negri, buza de sus grosâ şi fruntea forte mică!? In atară de aceste mici deosebiri, portretul făcut de cel mai bine informat jurnal al Regatului Unit, eră din tote punctele de vedere asemănător. Ce ţî-e şi cu jurnalele ? Esc! bălan,te face 6-cheş; eşti nalt. te face scurt; şi totu-şi sînt forte bine informate ?! Legile engleze nedând voie să se urmărescă un individ de cât pentru o singură crimă, în acelaşi timp, acusatul nici nu fu măcar întrebat asupra trecutului săii; de alt-fel acesta e un mijloc bun, pentru ca în cazul când un criminal scapă dintr’o a-cuzare să potă fi urmărit pentru o alta. Cucona Dreptatea nu vrea să-şi lase aşâ uşor omul. Nenorocitul acusat, dacă se constată nevinovat asupra unui punct, este luat din noii asupra altuia. De ore ce totă populaţia din Limerik, eră mai mult saii mai www.dacoromanica.ro 478 ALBINA puţin pornită contra Americanului, pentru ca justiţia să nu fie bănuită, se hotărî ca procesul să fie mutat la Londra şi fu fixat pentru 17 Octombre. XV. La curtea cil juri Lumea nu mal încape! Deşi sala fusese mărită, totu-şi mulţimea eră atât de mare în cât tote împrejurimile curţeî eraţi pline: mal mult de 2000 omeni din tote clasele stau prin pre-jur fără speranţă să potă pătrunde înăuntru, dar cu gîndul de a află de pe la avocaţi, portărei şi uşieri câte ceva despre mersul procesului. Se fac prinsori: unii cjic că în lipsă de probe în destulătore va fi condamnat numai la munca silnică pe viaţă; alţii, mult mai numeroşi, sînt siguri că va fi osândit la spîn-zurătore. La 8 cesuri, cei mai mari nobili ai ţăreî sosesc şi iau locuri oprite anume pentru ei, frumose domne din înalta societate au locurile cele mai alese. Printre cei de faţă erau: lord Clarendon, Contele de Derby, lord Brugham, marchisul d’An-glesey, lord Stanley şi alţii. La orele 10, moment solemn! judecătorii cu feţele grave îşi lac intrarea în sală. Intră întâia primul Preşedinte al înaltei Curţi, apoi membrii de şedinţă, întovărăşiţi de marele lord al dreptăţii, grefierul şi stenografii. Un murmur se făcu în totă sala. Acuzatul are să fie adus. O uşă se aude scârţiind şi Norton, între jandarmi, este adus în un fel de odăiţă anume lăcută pentru acuzaţi. Tote privirile sînt îndreptate spre el. — Vai ce urs! îşi şoptesc cuconele. Ia uitaţi-vă ce barbă are! — Ce cap de lup! spune un redactor parisian, trimis anume de jurnalul Figaro Abia Norton stătu jos şi trei aparate lotografice se îndreptară spre el. Grefierul îşi aşafiâ ochelarii pe nas; advocatul lui Norton răsfoesce dosarul procesului. Cei doi-spre-dece juraţi iaâ şi ei loc pe scaunele lor. Portăreii rogă lumea să facă tăcere. O linişte mormîntalâ se face. Preşedintele întrebă pe Norton de este vinovat. Acesta răspunde că e alb ca zăpada; acest răspuns fiind prevăcjut, nimeni nu crede şi se dă cuvîntul procurorului general. Toţi se aşteptau la un reehisitor fulgerător, teribil. Redactorul jurnalului Figaro, după obiceiul jurnaliştilor bine informaţi, trimesese dejâ următorea telegramă: «Procurorul general a ţinut o teribilă cuvîntare, sdrobitore pentru acuzat. Probe hotărîtore contra criminalului!» Totuşi, contra tuturor aşteptărilor, Procurorul începu ast-fel: «Domnilor juraţi, dacă din des-baterile ce vor urmă veţi căpătă credinţa că inculpatul este vinovat, condamnaţi 1; dar dacă probele nu vor fi îndestulătore, să ne ferescă Dumnezeu să intrăm în păcat.» După ce tăcu istoricul tuturor celor întîmplate, cum le cunosc cititorii noştri, procurorul termină ast-fel: «Norton avea dejâ de mult o ură ascunsă contra superiorilor săi. Deosebitele calităţi ale lui de Sartene îi născuse invidia. De la invidie la ură, de la ură la www.dacaramaiiica.ro ALBINA 479 erimă, nu-î de cât un pas. Ce se întîmplă? se nasce o discu ţie şi maî în acelaşi timp eî plecă în mare. 0 casetă cu lucruri preţiose cade în mâna lui de Sartene; nu numai că el are deja cinstea şi tote avantagiile materiale, dar încă îl maî vine pote, o mare avere. Sentimentul ureî, o dorinţă neţărmurită de resbunare se nasce în inima negră a acuzatului. Are în mână un topor; ochii i se înpăîenjenesc, lovesce! O lovitură în întuneric şi totul e sfîrşit! De Sartene e luat de curent. Clopoţelul de primejdie sună în zadar. După tote probabilităţile, crima trebuia să rămână nedescoperită. Dar ochii justiţiei au pătruns pînă şi în lundul măreî. A fost de ajuns o repede lumină a unei lămpi electrice, pentru ca acestă crimă să aibă un martur. Ţeva de cauciuc care aduceâ aerul, fiind tăiată, eşiâ d’asupra apel. Mal înainte chiar de reîntorcerea scufundătorilor, omorul pute fi presupus. Pe ţevă se vede urma tăletureî unul topor; aceste două mărturii vorbesc în de ajuns contra lui Norton! De Sartene mort, Norton îî lua fără îndoială locul; ambiţia lui era satisfăcută, ura sa, ca să