Anul II Duminică, 20—27 Decembre 1898. No. 12—13 REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ - —~ Abonament, pe an în * » 6 luni Lei 6 2} Abonament, pe an în etrâinât. Lef 6 * 3 || Un numir .... 15 bani sete nepubtloate se ard. 20MITETUL DE REDACŢIEI P. Garboviceanu '•■■J * G. Adamescu C. RAdulescu-Motru ji V. S. Nloga G. Coşbuc ilj N. Nicolaescu I. Oteacu j Const. C. Popj-Taşcâ P. Dulfu =♦= Redacţia fi Administraţia Dtr. Mântulâsa, No. 9 SUMAR: Minerva, Sciinţa şi simţul religios. — Ghcorglie Adamescu, George C. Cantacuzino.— Preotul V. I’opp, La nascerea Domnului.—N., Cum cunoscem ouăle prospete. — P. G., Io-sif Gheorghian, Mitropolitul primat al României.—P. G., Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei.—Dr. Manolescu, Pielea omului.—Dr. S. Possa, Unde duce abusul de băuturi spir-tăse.—P. O», Mănăstirea Nămţuluî.—Toma Diceseu, Măritişul lele! Smarandeî.—P. Vaticu, Sătenii harnici.—Ar. Ghinescu, Cum se păstrăză slănina.—E. Tiscscu, Meseriaşii (joc şcolar).—Or., Numărul 9. — L. G., Institutul technic din St. Petersburg — D. Bilintineanu, Din obiceiurile Românilor Macedoneni.—N., Pentru îngrijirea dinţilor.—Circulară —/. Ni-culescu, Natura pămîntuluî grădinilor. — Ion Predoiu, Colindul. — Qrigore Predescu, Duşmanii albinelor. — X. Ghinescu, Pentru a feri mobilele de murdăria muscelor. — Ion Ne-grescu, Grâul şi porumbul.—N. Ghinescu, Cum se feresc lucrurile de mucezelă. — M. De-metrescu, Invăţămtntul primar în România. — A, Wodreg, Iubirea de patrie. — P. G., O serbare şcol.—Ecaterina P, Volănescu, Fetele sătenilor au nevoe să urmeze la şcălă?—Programul şcolelor secondare.— N. Ghinescu, Cum se păstrăză untul topit — Un sat întreg beat.—Iân Lacrifianu, O pornire spre împuţinarea năinuluî. — Ştiri — Un sfat bun. — Un răspuns potrivit.—Graţierea osândiţilor în vecurile trecute. — Informaţii.— Apel. — Mulţumiri.—Bibliografie. — Adrese către redacţie. — C. Pop.-Taşcă, O dramă în fundul mării.— Poşta redacţiei.—Preţul cerealelor. Ilustrafiuni: Nascerea Domnului. — George C. Cantacuzino.- I. P. S. S. Mitropolitul Primat. — I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei — Sarcoptul mascul. — Sarcoptul femee. — Mănăstirea Nămţuluî pe Ia finele secolului XVIII.-Mănăstirea Nămţuluî astărjî.-Maica Domnului cu pruncul. — Mire şi miresu, însoţiţi de o bătrână. — Petrecere la nuntă: Horă.— Pe drum de ţară. Plan de moşie. Note musicale: Joc şcolar. INSCIINTARE Din emisa sărbătorilor Crăciunului, trimitem într'o singură broşură No. 12 şi 13. De asemenea, atelierul tipografiei fiind închis mai multe ffile înainte şi după anul noii, vom fi obligaţi a scote împreună No. 14 —15, pe cari le vor prim) abonaţii noştri după Boboteză. Administraţia. •Albina II 23 • www.daooromanica.ro 354 AI-BINA Sciinţa şi simţul religios T^undscem în total 18 stele fixe de mărimea întâiu. Aces-Aili' ^ea 2H.000 de orî mai îndepărtate de sbre de ’vesj cât pămîntul. Lumina lor, deşi percurge într’o secundă xT o distanţă de 312.000 de chilometri, are nevoe de un timp de trei ani spre a ajunge la pămînt. Sînt 55 de stele fixe de a doua mărime. Lumina lor e visibilâ pe pămînt abia după 0 anî. Există 170 de stele de mărimea a treia. Lumina lor ne ajunge abia după noue ani; 500 de stele fixe de a patra mărime, a căror lumină are nevoie de doî-spre-Zece anî, spre a face drumul pînă la noî. Ochiul liber mai pote observă apoi stele fixe de a şesea mărime, a căror lumină are nevoe de 30 de anî ca să ajungă pe pămînt. Un telescop de 21/i metri ne arată stele de mărimea a două-spre-Zecea. Numărul lor e de 43 de milidne şi lumineî lor îî trebuie 2.700 de ani ca să percurgă imensa distanţă pînă la noî. Acestea sînt stele ce se pot vede. Dar câte stele vor mai fi în nemărginitul univers, pe care noî cu nici un fel de telescop nu le putem descoperi ? Unde se vor fi isprăvind aceste sfere ceresc!? De mii de anî, mintea omenescă caută răspunsul la aceste întrebări, de mii de anî ea vrea să afle în mod precis causa care a produs aceste sublime sisteme solare şi viaţa de pe ele,—şi pînă aijî creerul omenesc nu-şî pd.te explică alt-fel aceste mistere, de cât admiţând o putere creatăre, un Dumnezeu «neve^ut şi neînchipuit...» şi aşâ are să fie în toţi vecii. Marele naturalist Dubois Reymond, care credeâ şi el, într’o vreme, că sciinţele naturale au să p6tă descoperi vr’o dată taina facerii lumii, a fost nevoit, în cele din urmă, să mărturisâscă într’o conferinţă, devenită celebră, că nu vom putea descoperi nici o dată acestâ taină. Ignorabimus! încheie dînsul, «nu vom sci!» Şi când te gândescî, că sînt 6meni carî cred a resoivi acesta, cea mai înaltă întrebare ce s’a impus tuturor inteligenţelor mari şi profund gânditdre, prin tăgăduiri copilăresc!, susţinând că nu ar există un Dumnecjeu! Din fericire, moda acesta ateistă care cu sofismele salo materialiste şi brutale a sguduit ordinea morală fără a fi fost capabilă a o înlocui de cât cu frase fără rost, a scârbit lumea atât de mult în cât numerul închinătorilor ei scade mereu. Acesta eră de prevăZut- In t<5te timpurile, spiritele de elită, minţile profund reflexive au înţeles şi au admis existenţa lui Dumnezeu. Şi pentru că şi la noî în ţară tot mai sînt <5menî carî tră- www.dacaramanica.ro plaseerea Domnului. www.dacoromanica.ro ALBINA 3f)() iese în ilusiunea că ateismul ar fi o manifestare de spirit, vor*, reproduce aici părerile câtor-vâ din cele mai mari inteligenţe ale omenirii, în acestă chestiune. Glasul întregeî naturi ne strigă: că este un Dumnezeu. Voltaike. Acestă fiinţă care vrea şi care p6te, acestă fiinţă activă prin sine, acestă fiinţă ori care ar fi ea, care mişcă universul şi reguleză tote lucrurile din lume, eu o numesc Dum-liecjeu. Eu adaog la acest nume ideile de inteligenţă, de putere, de voinţă şi de bunătate, care este o urmare necesară a celor d'întâvu; eu sciu forte sigur că acestă fiinţă există prin sine, că existenţa mea îî este supusă precum supuse îi sînt tote lucrurile pe cari eu le cunosc. Eu ved pe Dumnezeu pretutindeni în operele sale... J. J. Rousseau. întocmai precum respectarea, cultului divin este o causăi de mărire a Statelor, dispreţuirea lui pricinuesce decăderea lor. Necredinţa este un accident: numai credinţa religiosă constitue starea normală a omenirei. A. de Tocqueville. Adu-ţi aminte că cea mai sfîntă religiune trebue să fie cea mai morală: şi acesta e a ta. Fii mândru că te-ai născut în religia lui Cristos. Mantegazza. Am pute umple pagini întregi, citând tot asemenea păreri din Spinozza, Descartes, Leibnitz, Kant, Hegel, din Victor Hugo şi Lamartine, din Sclnller şi Goethc şi din scrierile celor maî mari bărbaţi de Stat. Dar ne ajunge o simplă retlecţiune: E incontestabil, că naţiunile cari jirogreseză acjl maî serios sînt Germanii, Englezii, Danezii, Elveţienii şi Ruşii. EI bine, tdte aceste naţiuni au trecut nevătămate prin criza religiosă de la mijlocul acestui secol. La tbte aceste naţiuni, sentimentul religios e puternic şi nu numai poporul, ci tdte clasele lor culte sînt profund religiose. Naţiuni însă cari au avut nenorocirea a cădea victime tiradelor ateiste, ca Francesiî, Italienii, Grecii, ş. a., se găsesc în plină criză morală şi politică. De gâba, naţiunile nu pot prospera dacă nu sînt pătrunse de un puternic sentiment religios, care est? basa tuturor năzuinţelor ideale. Mulţi se plâng în societatea nostră că progresul nostru moral a rămas departe îndărătul celui tehnic. Aşa este. Causa însă, în mare parte, este că ne-am desinteresat cu desăvîr-şire de religiunea nostră. De aceea se înmulţesce mereu nu- www.dacoromanica.ro AI.HINA 357 mărul dmenilor rîvnitorî clupă îmbogăţiri cu ort-ce preţ, dar cu sufletele pustii. E timpul să recundscem prăpastia ce ue stă înainte şi să căutăm a înălţa sufletele în sferele senine ale credinţi!, ridicând biserici măreţe în tdte unghiurile ţării, ca tot atâtea centre de cucernicie şi de propagandă a morale! evangelice. M inerva. GEORGE C. CANTACUZINO ' w CJ-ara noslră a suferit filele acestea o marc pierdere: \, George C. Cantacuzino, fost Ministru de Finanţe, ' -âfe a încetat din viaţă Miercuri 9 Decembre, lai di-mineţa. Tot d'auna pierderea unul om, unul cunoscut ţl-e durerosci, căci se duce o viaţă, dispare un semen de al teu şi, fără să vrei, te gînclesci mai mult atunci că şi tu eşti muritor, că şi tu vel plăti tributul acesta. Când măre vreunul dintre luptătorii fruntaşi în vre-o direcţie a aclivi-tăţil omeneşti, atunci ţl-e jalea mal marc, mai nemîngîlală ţi-e durerea, căclvec/i că nu o familie, nu un cerc de amici, ci, o ţară, un neam întreg suferă, un gol mare se face. Aşă este cu încetarea clin viată a Iul Cantacuzino, mal ales că nu eră belrîn, nu avusese timp să facă tot ce putea pentru ţara sa. De aceea l-ci plîns atâta lume cu lacrimi calde şi sincere; de aceea la înmormîntarea lui simplă, lipsită de pompă,—cum singur o dorise—au mers în tăcere mii ele âmenl ca să dea o ultimă salutare unul om mare şi, ca să-şî întărescă sufletul clin aceslă ultimă întîlnire cu el- Dci, căci, clacă sfîşielore e durerea, e plină de învăţăminte viaţa lui. Cantacuzino a fost omul politic clesăvîrşit, care nu s’a cgîndit la nimic alia de cât la slujba patriei sale, care nu numai că şl-a uitat ele interesele sede şi ale familiei, clar a făcut (jilnice jertfe şi, clin bogăţia pe care i-o lăsase părinţii set, a murit serac. «A murit serac!» e o vorbă care s'a cjis ca un titlu ele glorie, nu pentru faptul în sine, căci din nefericire sini în lumea asta mal mulţi seraci de cât bogaţi, dar pentru-că putea să fie bogat şi n'a voit. în mâna Iul aii stat atâtea www.dacoramamca.ro 358 AI,BINA şi atâtea afaceri, dar tote l-au fost streine, căci principiul seu a fost tot-d’a-una: *afacerile să nu se amestece cu politica.^ Tuturor le-a venit în (jind contrastul intre situaţia Iul şi modul lui de viaţă. Omul care învîrtiâ milionele ţării, finanţiarul care sta de vorbă cu bogătaşii lumii, locuia în-tr'o căsuţă modestă, înconjurat de numerâsa sa familie, în sinul careia işl găsîă odihna când trebile publice îl dădeau răgaz. George C. Cantaeuzino. Născut la 16 Martie 1815, făcend parte din una din cele mal vechi familii boierescl ale ţării, Cantaeuzino, după studii strălucite în streinătate, a venit in patrie (1876) şi şl-a închinat activitatea sa ideilor democratice, idealului de n-şl ridică poporul. Tocmai atunci începeă o periâdă mare din istoria năşiră: războiul, independenţa şi regalitatea, ridicarea năstră economică şi culturală. La acestei operă, Cantaeuzino îşi www.dacaromamca.ro ALBINA 359 are partea sa de muncă. Prin el s'au organizat douc mari servicii ale desvoltării nâstre economice: regia monopolurilor statului şi direcţiunea generală a căilor ferate, carias-tăcfi formeză doue de căpetenie izvore de bogăţie pentru noi. Când, mai apoi, împrejurările i-au cerut să se ocupe de cestiunile politice generale, el s'a arătat nu numai un om devotat, dar un conducător priceput, om de luptă la nevoie, lucrător liniştit la trebuinţă. In mişcarea făcută anii trecuţi pentru încurajarea şi ajutarea fraţilor noştri asupriţi dc streini, Cantacuzino a avut un loc de frunte, căci s’a interesat singur de tâte chestiile, a mers printre ei ca să-icu-nâscă şi să Ic ştie păsurile şi în împrejurările grele nu s'a dat înapoi de la nici un sacrificiu. Ca. Ministru de Finanţe, după 1895, s’a arătat tot aşâ dc priceput şi cu marc grijă de interesele ţevii, în cât activitatea lui va formă o pagină memorabilă din istoria fincinţiară a României. Dar... vai! tocmai când patria avea nevoie de lumina şi devotamentul lui, tocmai acum când trebuinţele economice cresc, tocmai acum mârtea ni-l răpesce dintre noi. * * * Se cade însă să ne aplecăm capul faţă dc voinţa Celui dc sus. Răpind, din mijlocul nostru un om, ne dă o mare lecţiune prin viaţa lui, care va rămânea iconă vecînică în sufletele nâstre. Cantacuzino a rjis odată în Senat: «Eu vc declar că limbile rele nu mc preocupă; mc preocup de împlinirea datoriei melc şi mai departe, fie in parlament, fie ori unde, voiu fi tot eu cu tdtă vorba limbilor rele. Aceste cuvinte sînt mari, pentru-că sînt deviza unui suflet curat. Când ele sînt spuse de un om care stă la înălţimea morală a lui Cantacuzino, devin un mare învefămînt. Să nu-l uităm. El să fie idealul fie-căruia dintre noi. (xheorglic Adamcscu. VORBE ÎNŢELEPTE Când ai să călătoresc! unde-va, tot-d’a-una plecă de dimineţă şi găsduesce de vreme, că sera aştepţi întunericul nopţeî, iar di-mineţa lumina (Jilei. www.dacoromanica.ro \I. BINA HfiO LA NASCEREA DOJVlNUUOl < Christos sc nasce ca să ridice chipul cel mat ‘nainte cădii/.» raţî creştini! Cu toţii ştim că omul cel d’intâiu zidit, . V în urma călcării poruncii Creatorului, prin înşelâ-1 ciunea diavolului, a cădut, s’a osîndit la suferinţe şi la morte. Dar Dumnedeu, ca un părinte milostiv, avind milă de făptura sa, a făgăduit că într’o di se va nasce din femeie un mântuitor, care va sdrobi capul viclenuluî şarpe, şi va ridică- pe om iarăşi la fericirea cea dintâiu. Decimi de secole, strămoşii noştri aşteptară împlinirea Dumnecjeesceî făgădueli. Iată în fine prezicerile tote s’au împlinit întocmai. « Christos se nasce ca să ridice chipul cei mal ’nainte cădut. Dar ce vedem? Un prunc mic, înfăşat cu scutece şi culcat în iesle! O! adîncul înţelepciunii lui Dumnedeu! In loc de un strălucit palat, staulul oilor este destul astădi pentru mărirea Sa! In loc de puf şi aşternut împărătesc, puţine paie! Ce exemplu înalt! Dacă îl vedem născut pre pămînt, îmbrăcat în corp a-semenea nouă şi într’o aşâ de mare simplitate, acesta a făcut-o întâiu ca prin însuşi corpul seu să mântuescă pre om, să-l pue iarăşi în fericirea ce o pierduse prin păcat, şi al doilea ca să ne dea pilda cea mai înaltă de smerenie, pe care trebuie s’o urmăm cu cea mai mare scumpe-tate în calea către mântuire. E mic, e gol; dar ce vedem în juru-i? Cerurile se deschid; îngerii şi păstorii îl laudă, steua ves-tesce nascerea sa, noptea cea întunecosă se preface în di plină de lumină, maghii i se închină şi-î aduc daruri: aur, smirnă şi tămâie. Iată diua cea dorită şi aşteptată de atâtea secole. Câtă bucurie simt inimele creştinilor astădi când au vă-dut acea di plină de mintuire; astădi când vedem pe cel nevădut, de voie luând trup şi tăcendu-se văciut; astădi când pe împăratul împăraţilor şi Domnul Domnilor, pe care puterile cerescî cu frică îl măresc, îl vedem că se supune ordinului Cesarului de a se înscrie în rîndul omenilor, luând asupra sa tote ale omului ca pre om să-l mîntuiască. www.dacaromamca.ro ALBINA 361 Noî astădi ne-am adunat în acel sfînt locaş, spre a serba aducerea aminte a nasceriî sale, a-1 lăudă şi a-î mulţumi pentru nespusa bunătate şi marea milostivire ce a arătat către noî, că a venit însuşi spre a ne ridică iarăşi la perfecţiunea perdută prin păcat. Aşa dar, fraţilor, credend cu totă curăţenia inimii în Mesia Christos fiul lui Dumnedeu, cel ce s’a născut din fecioră spre a ne mîntui de păcat şi privind pe ziditorul făptuire! şi stâpînul universului în pesceră născut şi în iesle culcat, şi ca ori-ce fiu al omului înfăşat cu scutece, şi socotind marea sa milostivire şi multa smerenie ce a arătat către noi,—să ne învăţăm a nu ne lăsă să ne stăpînim de patima mîndriei, ci îmbrăcându-ne în haina smereniei, imitând pe însuşi ziditorul şi răscumpărătorul nostru, să arătăm cea mai mare milostivire către toţi cei ce au trebuinţă a primi din mâinile nostre vre-un ajutor, avend înaintea ochilor minţii nostre tot-d’a una pe Mîntuitorul Christos, care pentru a nostră mîntuire a venit pre pămînt numai să aducă pe om la fericirea cea d’intâiu. Să ne silim deci din tote puterile a face să domine între noi armonia, pacea şi u-nirea, şi unindu-ne vocile împreună cu ale îngerilor şi păstorilor să di cern: «Mărire întru câ de sus lui Dnmnedeu şi pre pămînt pace, şi între âmeni bîină-voire.» Pr. V. Poj)|) Economu Biserica Sf. Vineri (Herasca). Cum cunoscem ouăle prospete. Ca să ne încredinţăm pe deplin că ouăle sînt prăspete, ne putem sluji de un mijloc lesnicios. Pentru acesta, topim 120 grame de sare într’un litru de apă, şi punem apoi saramura acesta într’un Aras, ast-fel ca ea să aibă o adâncime ca de un lat de mână. Se scie că ouăle sînt cu atât mai uşore, cu cât sînt mai vechi. întemeiaţi pe acăstă cunos-cinţă, putem să ne dăm socotela despre vechimea unui ou după cum se va afundă el în acăstă saramură. Intr’adevăr oul prdspet, din aceeaşi cji, cade la fund. Când e de 3 cjiie, ouat plutesce în saramură, fără să iasă în sus; dar cu cât e mai vechiu, cu atât stă tot mai mult afară. N. www.dacaromamca.ro 362 ALBINA I. P. S. Iosif Gheorghian, Mitropolitul Primat al României I. P. S. Gheorghian s'a născut în Botoşani în anul 1829. Studiile şi le-a făcut în Iaşi şi la Paris. A fost profesor la seminarul de la mănăstirea Nemţ şi în timpul lui Cuza a fost numit episcop de Huşi, iar în 1882 a fost ales episcoj> al Dunării de jos. In 1886 a fost ales mitropolit Primat, I. P. S. Iosif Gheorghian, Mitropolitul Primat al României. iar în 1893 şi-a dat demisia şi s'a retras la mănăstirea Căldăruşani, unde fără sgomot s'a ocupat cu studiul literaturii bisericesci. în 1897, în urma demisiunii mitropolitului Ghenadic, a fost ales din noii mitropolit. I. P. S. Gheorghian e un bărbat învăţat şi plin de duh bisericesc. A îmbogăţit literatura bisericescă cu multe scrieri folosităre. Aşa a tradus: «Papalitatea,» «Expunerea doctri-nii bisericii creştine ortodoxe,» « Viaţa repausaţilor,» < Istoria bisericescă şi viaţa lui Constantin cel mare de Eu-sebiu,» Istoria bisericescă de Sozomen,» «Sf. Vasile,» «Isus www.dacoromamca.ro ALBINA 3t)3 Qhristos de Bidon,» ele. Acum tipărcsce Istoria bisericiscă de Evagrie.» Are o singură dorinţă şi lucreză din tăie puterile pentru realisarea ei şi anume : biserica română să ajungă la nivelul bisericilor creştine din statele civilisate. Dorim şi noi din suflet realisarea acestei dorinţe. P. G I. P. S. Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei 1. P. S. s’a născut în Basarabia, în anul 1820. De mic copil a fost adus în Iaşi de către un unchiu al seu, care eră arhimandrit la biserica sf. Spiridon. După mortea unchiului seu plecă la Buzeu, unde se'află ca episcop renumitul Chesarie. Aci urmeză seminarul şi e călugărit şi hi- I. P. S. Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei. rotonit diacon în 24 Noembre 1835. Episcopul Chesarie apreciind calităţile tînerului diacon, îl trimite la Bucurescî, spre a-şî continuă studiile în şcâla de ta sf. Sava. Cu timpul e numit egximen al mănăstireî Găiseni şi mai în urmă profesor la liceul Matern Basarab şi Seminarul www.dacoromamca.ro 364 A L IUN A Central din Bucuresci. în timpul mitropolitului Nifoii e hirotonit arhiereu şi ales episcop de Argeş, iar în 1875, e ales ca mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Ca dascăl a fost iubit de şcolarii şi colegii sei, ca episcop şi mitropolit de păstoriţii sei. In timpul seu s'aii terminat şi s'a sfinţit catedrala din laşi şi în curînd se va sfinţi şi biserica Trei Ierarhi şisf. Nicolae domnesc, amîn-doue din Iaşi. Amintesc, că I. P. S. Sa, a fost un marc biblioman. Aprope intrega avere şi-a întrebuinţat-o in cumpărare de documente şi de scrieri vechi. Biblioteca sa a dăruit-o Academiei române, ce va fi de mare folos acelor cari se vor ocupă cu istoria trecutului nostru. P. G. PIELEA OMULUI (l). şi trei din ospeţiî eî cei mai mari. -m n numărul precedent am văţlut câte-vâ din păr-ţile constitutive ale pielei omului; am veţlut mai ales solzul care o ocoperă şi înrădăcina-v v rea perilor (fig. I din No. 9 anul II.) In acel solz, pe acel solz şi între perii pielei întâlnim pe aceşti trei ospeţî ai pielei. Câte-şî trei aceşti ospeţî, adevărat paraziţi, sug din pielea omului şi trăiesc în socotela sângelui acestuia; câte-şî trei provocă pe om, ca el însuşi să-şî rupă solzul pielei, făcend în modul acesta facilă pătrunderea în cărnurile luî a multor microbi dătători de bole; câte-şî treî trăîesc numai pe omul care zace în mizerie şi câte-şî treî, pe omul pus în mizerie, îl duc în maî mare mizerie, îl duc chiar la pîeire, căci îl pregătesc la invasiunea acelor microbi cari îî dau lovitura ultimă. Unul din aceşti trei ospeţî este, după clasifica-ţiunea zoologică, un paiangen, numit sarcopt, (ve^i fig. I şi II.) Vp«Ji No. 9 anul II. www.dacoromanica.ro ALHINA 3()f) Sarcoptul trăesce sub solzul pielei, unde pentru trebuinţele vîeţeî lui, provocă turburărî cari con-stituesc boia numită scabies, sau în limbajul vulgar, rîe. Acest păianjen a turmentat pe om multe secole fără ca acesta să-l fi cunoscut. Tot soiul de teorii, cari mai de cari mai ciudate, s’a produs asupra causeî rîeî. Pînă în secolul trecut, când pentru convingerea tuturor asupra adevăratei cause şi pentru distrugerea tuturor ciudatelor teorii, s’a descoperit acest păianjen. Un student italian, observând cu atenţiune o bu-buliţă produsă de rîe, pe cadavrul unui nenorocit om mort din causa rîeî, a (^ărit că în acea bubu-]iţă, sub căldura radelor soreluî, cari cădeau pe ea, ceva se mişcă. Fipr. I. Sarcoptul mascul Atât a trebuit pentru ca, cu îngrijire, să potă a-junge a lua părăsitul în vîrful unui forte subţire ac. Astăzi, graţie instrumentelor măritore ce posedăm, acest părăsit ne este cunoscut în tote amănuntele corpului şi obiceiurilor lui de a vieţui. In figurile I şi II, mărit de peste 100 ori, de cât este în realitate, ni se presintă cu tote organele lui exte-riore: mandibule cu cari tae galerii sub solzul pielei, piciore puternice armate cu ventuze, cu al că- www.dacaramanica.ro 366 ALBINA ror ajutor se mişcă şi împlinesce operaţiunile ce-i sînt necesare în galerii şi cu peri pe corp, care-i asigură simţirea în tot cursul acestor operaţiuni. Acest părăsit, aşâ organisat la exterior, are totă inteligenţa trebuitore pentru a-şî alege locul cel mai propice pentru locuit, iar în acesta să facă acte admirabile chiar, pentru o aşâ de mică fiinţă: îşi alege ca loc de locuinţă pielea cea maî fină şi cea mai apărată, cum este între degete, la îndoitura braţelor şi a piciorelor, şi sub solzul acestei piele, în galerii lungi, făcute în mod admirabil, îşi destină loc deosebit pentru femeie, pentru el şi pentru ouă şi pentru excremente. Sarcoptul mascul este mult maî mic ca cel [femei şi mult mai agil; el mai ales opereză galeriile; Fig II. Sarcoptul femee.'' agilităţeî lui se datoresce acea mâncărime insuportabilă cari turmentă pe rîios; acelei agilităţi şi iu-ţelei excrementelor sarcoptuluî se datoresce acel neastâmpăr al rîîosuluî şi acea mulţime de bubu-liţe, din cari unele sînt pline cu zemă turbure, iar altele chiar cu puroifi. www.dacaromanica.ro ALBINA 367 Aceste turmente sînt maî ales exagerate când pacientul este la căldură. In contra acestor turmente pacientul nu are alt mijloc pentru a se maî calmă puţin, de cât scărpinarea pînă la sânge, adică ruperea solzului pielei, după care, ca şi cum s’ar speria părăsitul, mân-cărimea înceteză pentru câte-vâ momente; dar atât şi trebue, adică ruperea solzului pielei, pentru ca alţi microbi otrăvitori, ca aî brânceî, aî ofticeî, aî dalaculuî, ete., să aibă portă deschisă în cărnurile pacientului. Aşâ dar pe acestă cale, sarcoptul, pe lingă turmente, maî pote în multe cazurî duce la pîeire pe victima sa. Sînt multe soiurî de sarcopţî: al oeî, pisiceî, câî-neluî, etc., organisaţî după acelaşi tip. Mijlocul de a desfiinţa acest părăsit este astăţlî cunoscut cum trebue; acest mijloc bine aplicat omora sarcoptul într’o Va oră. Ce trebue făcut? Să se frece pîelea în bae, cu un ciorap şi cu clă-buc de săpun, pînă se rup tote bubuliţile rîîose, pînă se deschid galeriile părăsitului, lucrul lesne d’altmintrelea, căci aceste galerii sînt superficiale, iar după aceea pacientul să se ungă bine, frecend pîelea cu pomadă de rîîe, pomadă făcută cu pu-cîosă şi care se găsesce la orî-ce spiţărie. 200 grame de acestă pomadă ajunge pentru un om mare. Pacientul uns în modul aceste se îmbracă în haîne curate. Dacă hainele purtate şi aşternuturile lui se pot trece prin căldura de 80° grade ale unui cuptor, este sigură mortea sarcoptuluî şi după haîne. Operaţiunea repetată câte-vâ ţlile (4—6) nu pote fi de cât maî asigurată pentru un succes deplin. (Va urma) Dr. Manolescu. Profesor de b6ie de ochi la Universitatea din Bucurescl. www.dacaromamca.ro 368 ALBINA UNDE DUCE ABUSUL DE BEUTURI SPIRTOSE (<)■ n răsboiul cu Tuciî din 1877—78, în lunile de iarnă Decembre şi Ianuarie, armata nostră, de şi mai uşor îmbrăcată de cât Ruşii, totuşi a suferit maî puţin de degerăturî şi aii luptat mai bine cu frigul de cât aliaţii noştri Ruşii, cari cu tote cojocele şi cişmele lor maî bune de cât ale armatei nostre, totuşi aii avut mult maî mulţi degeraţi în raport cu numărul 6-menilor, acesta numaî pentru că aveau cu eî votca, de care se serveau spre a combate frigul. Acum să venim la fapte maî concrete, să esa-minăm carî sînt organele ce sînt maî rău atinse prin alcoolism şi care este tabloul fîsic, moral şi intelectual al unui alcoolic, sau al unuî om supus patimeî de a bea prea mult băuturile spirtose. Din observaţiile nostre de tote ţlilele prin spitale, precum şi din scrierile celor maî marî celebrităţi medicale, vedem că tote organele omuluî su-fer şi se înbolnăvesc din causa otrăvirii alcoolice: inima, plămânii, rărunchii, tubul digestiv, arterele, dar maî mult ele cât tote suferă creerul şi ficatul. Maî întâiu alcoolul amorţesce stomacul şi taie pofta de mâncare, dacă e luat înaintea mesei; dacă e luat în timpul sau după masă lenevesce mistuirea. Prin acesta organismul îşî pierde vitalitatea sa pentru că este rău hrănit. Chiar dacă ar mânca omul mult, acea mâncare nu se preface în carne şi ose ci în grăsime puhavă care îngreue pe om; puterile-1 părăsesc, iar organismul ast-fel slăbit e maî primitor de bdle. Se scie că în timpul holerei şi a altor epidemii toţi omenii carî abuzau de spirtose rnuriau maî mulţi. Alcoolul amorţesce tot corpul şi-l face nesimţitor la frig, din care causă beţivii sînt maî expuşi la (I) Ve(Ji No. 10 şi 11 anul II. www.dacoromanica.ro ALBINA 3P)9 degerăturî sau alte bole ce străbat în corpul omului şi cărora răcela le uşureză intrarea în organismul nostru. Iarna avem exemple multe do acestea prin spitale. Alcoolismul, după ce că expune pe om la tote bolele, dar el mai face că bolele interne, rănile, se vindecă greu şi au un mers grav, dau loc la complicaţii ce au terminare fatală. Mai ales fracturile sînt grave şi dau loc la delirium tremens. Dr. S. POSSA. JVTânăstirea Nemţuluî cestă mănăstire se află în judeţul Nemţ, într’o posiţiune din cele mai frumose. Ea e una din cele mai vechi mănăstiri din ţara nostră, căci după tradiţiune s’ar fi întemeiat pe la sfîrşitul veculuî al XlVlea, adică în anul 1392. Maî multe biserici formeză acestă comunitate religiosă. I. Biserica mare cu hramul «înălţarea.,» întemeiată de Ştefan cel Mare în anul 1497 şi sfinţită în urma învingerii cu desăvîrşire a lui Albert, regele Poloniei. Arsă a fost acestă biserică în 18G2 şi s’a reedificat în grabă de către stareţul mănăstirii, Arhimandritul Timoteiîi. II. Biserica sf. Gheorghe, întemeiată de către Ştefan III Y. V., în anul 1392. III. Biserica numită Vovidenia. IV. Biserica sf. Ion Gură de Aur, întemeiată în 1402 de Alexandru cel bun. Mănăstirea Nemţulul a jucat un rol deosebit de însemnat în istoria bisericii nostre. Aci s’a aflat o şcolă bisericescă, unde mulţi conducători aî bisericii de peste Milcov au învăţat carto! Aci a fost şi o tipografie, unde multe cărţi trebuinciose pentru serviciul Dumne^eesc şi pentru cultura clerului şi a poporului s’aîi tipărit! Când se va face is- «Albina II» 24 www.dacaromanica.ro -si JVIânăstirea l'Jemţuluî pe la finele secolului XVIII ALBINA 371 toricul bisericii din Moldova, mănăstirea Nemţuluî va avea locul de cinste. Astăzi se află la acestă mănăstire un mic mu-seu cu lucruri bisericesc! preţiose. Amintesc că la acestă mănăstire se află şi Icona Maicii Domnului, cea făcătore de minuni, pe caro împăratul bizantin Andronic Paleologul a dăruit-o lui Alexandru cel bun. Mănăstirea Nemţuluî e cea mai populată mănăstire de călugări din ţara romănescă Pentru frumuse-ţele posiţiuniî ei şi pentru aerul cel curat, e forte mult visitată în timpul verii. P. G. www.dacoromamca.ro 372 ALBINA MĂRITIŞUL LELEI SMARANDEI ntr’o seră de vară lelea Smaranda şedea cu feciorul ei Radu fpe prispa dinaintea casei, în faţa căreia se întindea o grădiniţă cu iarbă verde şi smălţată de flori mirositore, de care îngrijiă cu deosebită dragoste Lencuţa, fetiţa răposatului Badea Ion, rotar din acelaşi sat. Şi acum, după ce udase florile, veni de se aşe«,lă şi ea lîngă lelea Smaranda, să asculte ce povestea nea Radu, care se întorsese tocmai din tîrg, şi pe buna bâtrînă, care avea astă seră multă poftă de vorbă. —Adicătelea, Radu maichii, ce să mai(,lic? de ce să me super că nu vrei să iei pe Frusina, măcar că tată său o să prindă pică pe noi pentru asta? Dar pare că tot e o prostie, cusurul ce i-1 găsescî că e prea subţirică şi pirpirie. Deşi este aşă, dar e sânătosă, cuminte şi harnică. Ian ascultă, să ţi povestesc cum m’am luat eu cu tat’tu. Eram o fată ca de vre-o 16 ani, nu prea ieşisem prin lume, în filele de lucru chiar de loc, şi veniâ la tată-mieu câte odată sera să steâ de vorbă cu el, un cârciumar, nu tocmai tînăr, dar cinstit şi voinic. Mie nu mi trecea de loc prin gînd de ce tot o fi venind. Dar într’o Duminică dimineţa tata me chiamă şi-ini cjlice: «Smarando, tu acum eşti mare şi destul de cuminte şi pricepi şi ale casei tote. Cârciumarul Puică mi tea cerut de nevastă. Dacă tu vrei să primesc!, mie îmi place el de ginere.» Eu m’am îngălbenit ca căra, şi par’că me sugrumă cevâ. Şi tata tot spunea cum am să trăiesc de bine. Dar eu plîngeam tare şi el mă întrebă: «Ce, nu-1 vrei?» ■ — Of, tată, e aşă de gros!!!, isbucniî eu, printre sughiţuri, suspinând. Atunci tata rîse cu hohot, şi cjise : «Plecă de-aici, prosto, vorbesci ca un copil, şi tocmai că eşti aşa de copilărdsă, tocmai de aceea ţi-ar trebui ţie un bărbat aşezat cum e Gheorghe Puică.» Aceste vorbe mă atinseră şi mS întărîtară şi mai mult. Nu, am (Jis, dacă ar trebui să-l iau pe el de bărbat, n’am să mS fac mai cuminte, ci am să-mi pierd minţile tote. Atunci tata se încruntă şi (Jise: «Astea sînt vorbe nelegiuite! Când te duci în tîrg să tîrguesci cevâ pentru tine, cu câte-va (Jile înainte te gîndesci şi socotescl ce şi cum să tîrguesci ca să-ţi fie de folos şi să nu te căesci apoi; şi acum, când e vorba de fericirea în-tregei tale vieţi, vorbesci negîndit şi grăbit şi încă cu cuvinte nelegiuite. E scris în cartea sfintă: Orî-ce faptă a ta s’o începi cu ajutorul Iui Dumnezeu, dacă voescî să-ţi fie bine! Duteacum, nu mai vreau să vorbesc cu tine despre treaba asta; căci dacă te-aşî vedeâ cu el la biserică, mî-aşi aduce aminte de vorbele tale şi m’ar coprinde groza!» Mi era ruşine din suflet; nici nu îndrăzniam să răsuflu; la masă mama trebuiâ de trei ori să-mi cjică să şecj şi să îmbuc www.dacaromanica.ro ALBINA 373 şi eu ceva; mi se păreâ că merit dispreţul tuturor. Pe cârciu-marul Puică tot nu l-aşi fi luat de bărbat, dar mă căîam de vorbele urîte ce le c,Usiesern- După amiatji, veni Veta, sora lui Niţă Moraru, să mă îa la plimbare. Ea me întrebă de ce sînt tristă şi de ce nu voiam maî întâiii să merg cu ea. Atunci îi povestii ce s’a petrecut şi mă cam supărai, când ea cilise: «Slavă ţie Domne, că tu ai tăcut aşa!» Darea se gîndiâ la fratele ei şi (j'se că el s’ar fi prăpădit dacă s’ar fi întîmplat una ca asta. Dacă ea nu mi-a vorbit de el pînă acum, pricina a fost că i-a făgăduit să nu-mi (Jică nimic pînă nu s’a aşezat şi el maî bine. Dar acum trebuie să vor-bescă, căci alt fel ar pute fi prea tîrcjiu! De mult îi eşti lui dragă, dar fiind că eşti încă prea tînără, şi fiind-că mai are să plătescă nisce datorii rămase do la răposaţii noştri părinţi, voiă să mai aştepte, cam pînă după Crăciun, aşa credea el. Şi cum se cam întîmplâ, Veta îmi eră dragă, şi din toţi flăcăii satului, fratele ei îmi plăcea maî mult, deşi nu vorbisem cu nici unul din flăcăi şi nici cu el. Că aşa eră altă-dată obiceiul: flăcăul pote nu schimbase încă nici o vorbă de dragoste cu fata ce-î plăceâ şi pe care umblă s’o împeţescă, pînă nu vorbiâ maî întâiu cu părinţii fetei! Când Veta îmi vorbi aşâ, nu sciuî să-i răspund multe, dar ea pricepeâ că 1 iubîam din suflet pe tratele ei. Acasă tata nu-mi vorbi de loc, şi-mi eră temă de el, în cât nici nu îndrăzniam să me maî gîndesc la Niţă. Aşâ trecură trei (Jile. N’aveam curaj să vorbesc cu tata; me mulţumiam să-î citesc voia din ochi. A patra c}i veni Veta ca să mergem împreună spre moră; de fratele ei nu-mi pomeni de loc. Sorele ardea grozav. Mersesem ca vr'o jumătate de ceas, când de odată zărirăm pe Niţă venind spre noi. El ţinea în mână o basma, din care se zâriau nisce pere frumose aşezate printre frunze vercjU. şi el feriâ legăturica cu pălăria lui de arşiţa sorelui, şi aşâ mergând cu capul gol prin sore se aprinsese la faţă în cât Veta îl duceâ grija să nu se îmboinăvescă. El ne dete bună —i— —^j Ei 1 - —0 . » —0 —0 . — P J? să ne-a - ra - te a - cum eî la, la, la, la la la la la la la la la la la la la la la Fine. www.dacoromanica.ro 382 ALBINA «Aice tot omul ne va arătă «Ce lucru ştie să facă în arta sa. la, la, la, etc. ) ........ . . . la, la, la. etc. / tot' canta 91 bat 111 Palme apoi copilul trece la loc. VI. GrA dinarul. (Face câţi-vă paşi înainte, dă pălăria pe cefă şi luând grebla jos de pe umer, prinde a greblă pe jos şi cântă singur.) «Cu o sapă şi o greblă In gi’ădină muncesc eu, «Semănând şi flori frumose - Şi pomi altoesc mereu! (trece la loc). la, la, la, etc. ) . , , la la la etc j ambele grupe canta şi bat in palme Zidarul (aşezând câte-va cărămizi, cântă) Meseria mea e alta «Căci, cum mă numesc zidar, «Zidesc case şi biserici Din nisip, piatră şi var (la loc) la, la, la, \ . .. . .. la, la, la, / tot> cânta- etc- Croitorul (îese şi cântă) ♦ Eară eu sînt croitorul, Pantaloni şi haine fac, < Cu un ac şi un fir de aţă Pe ori-cine pot să îmbrac, la, la, la, \ . la, la, la) j tot'' etc' ClSMARUL (cântă şi bate cu ciocanul) Eu cismarul brav şi harnic Ce muncesc din an in an «Cisme fac şi ghete bune «Cu mici cuie şi-un ciocan, la, la, la, ) la, la, la, / tot'> etc- PÂLÂRIERUL (cântă împletesce) «De voiţi pălării frumose «Ici la mine să veniţi, www.dacoromanica.ro ALBINA 383 «Că ve împletesc din pae Ori şi câte-o să poftiţi la, la, la i ' la, îa, la / tol'> etc-) Brutarul «Eară eu sînt simigiul - Mult iubit de muşterii Ce fac pâine pentru omeni Şi covrigi pentru copii! la, Ia, la \ la, la, la f toî‘> etc- HORNARUL (Coşarul) Şi eu negru sînt hor nai', «Mătur horna, stând în fum; Do aceea şi obrazul e murdar «Si plin de scrum, la, la, la 1 la, la, la j t0^’ etc- VII. Grupa ii (cântă în cor) «Ca să muncim ne-am întrunit: Cine muncesco e fericit. «Nimic po om nu poto înălţă Ca lucru ce ştie în arta să ! la, la, la ţ . . . la la, la j am"e,e grupe, etc. VIII. Grupa i (ridicându-şî sus pălăriile, cântă) Noi maeştrii în unire «Ve salutăm cu plăcere, Să trăiască munca vostră! - Adio ! la revedere la, la, la 1 , la, la, la J *>*’ etc- Apoi salutându-se, plecă în diferite direcţiuni, cântând încă odată cupletul de sub No. VII. Eu geniu 1. Tisescu. www.dacoromanica.ro 384 ALBINA NUMERUL0 gfsaa umărul 9 e cel mai curios dintre numere. L Din vecliime încă numărul acesta a fost ridicat la rangul de «număr tăinuit,» păte din pricina că e com-^cT3 pus din trei grupuri de câte trei, iar numărul trei însuşi la tdte popdrele, în tute timpurile şi în tote religiile ca şi în artă, a fost «număr sfînt.» In religia Bramanilor puterea dumnezeiască eră representată printr’un triunghiu lucru pe care îl aflăm şi în religia ndstră sub numele de ochiul lui Dumnezeu. La farmece, la vraje, în basme, numărul trei şi nouă jdcă mare rol. împăraţii au de obiceiu trei fete, smeil sîntcu trei capete, ori cu nouă; ca să se schimbe volnicul din poveste (sau calul) într’o plantă ori în cine scie ce, se dă do trei ori peste cap. Cine face vrăji, are trei fire de păr vrăjite, suflă de trei ori peste apă; Făt-frumos primesce do la vr’o sfîntă ăre-care trei lucruri (d. e. o perie, un pieptene, un amnar,) pe care le aruncă între el şi smeu şi se face din ele o pădure uriaşe, o stâncă, un lac. Şi câte cele-l-alto. Cât despre nouă, D-v6stră veţi iî ştiind mal multe de cât mine. Vă aduc aminte numai do câte-vâ. Voinicii din poveste alergă peste nouă ţări şi nouă mări; precum alergă cine crede în lucruri băbesc! după «sânge de nouă fraţi şi după păr de lup de nouă hotare. Cine e deochiat ori săgetat ori mal sciţi eu cum, s’a întâlnit cu nouă strigoe. Nevoile sînt de 99 de feluri, iar ghicitdrea spune: rage bica între hotarâ şi s’aude-a noua ţară. In colinde găsesc! des nouă popi, nouă vlădici sau mănăstiri cu nouă uşi, nouă ferestre. In trecăt amintim că numărul nouă e număr tăinuit numai la popărele arice şi la creştini. Ovreii au ca număr tăinuit pe şapte. De la el am şi împrumutat cu toţii rînduiala săptămânii, luând tot câte 7 (jile la un loc. Lămpile sfinte ale Ovreilor au şapte braţe, şapte sînt păcatele de măr te, şapte sînt tainele testamentului, şapte chipuri pdte lua dracul. De la Ovrei a ajuns la creştini vorba despre şapte vieţi, despre şapte ceruri, şi cu acest număr exprimă biblia mulţimea când spune să Ierţi fratelui tău de 70 de ori câte 7 (mal probabil e că biblia vrea să lbinele sînt atacate de o mulţime de vrăşmaşi cari fac mari stricăciuni în stupi, dacă nu sînt observaţi. Cei mai periculoşi vrăşmaşi ai albinelor sînt: 1. Moliile (gâsălniţi), cari umblă numai sera prin stupină, iar diua stau lipite pe păreţii din afară ai stupului, sau d'asupra. Partea ieme-nină este mai mare şi mai grosă, iar partea bărbătescă este mai mică şi are o culore mai deschisă. Fluturii umblând prin flori îşi depun ouăle în potirul florilor, iar albinele venind a culege polen sau miere din flori, iau împreună cu mierea şi ouăle moliilor cari sînt forte mici şi, aduse în stup, le depune împreună cu polinii în celule, cari se clocesc în 3 dile, iar după 9 dile ies moliile, şi după 10 dile ies fluturii. Este destul să fie numai câţî-vâ fluturi într’un stup, căci ei se prăsesc repede şi dintr’unul se vor produce atâţia cât să se umple toţi stupii. Aceste molii sînt forte periculose atuncea când s’a introdus printre faguri şi încep a-i strică, fâcend un fel de gogoşi mici asemănătore cu ale gândacilor de mătase, făcend ţesăturile întocmai ca ale pâiangenilor, prin care prind şi albinele care ar voi să le scoţâ afară. Albinele, văcjend că nu le pot da afară şi nu pot ţine curăţenia, părăsesc stupul. Spre a scăpă de aceste insecte, stuparul trebue să ţie in tot-d'a-una stupii puternici şi cu regine tinere şi să cureţe stupii din 2 în 2 săptămâni spre a le distruge mai repede. Aceste insecte sînt periculose mai mult primăvara pînă în Aprilie şi tomna în August şi Septembre. 2. Noctula sau capul de morte, este un iei de fluture care umblă numai noptea ca liliecii; suge mierea din stup si ese afară. 3. Gândacul de rose este de asemenea vătămător albinelor. Pentru a omorî fluturii acestor insecte, trebue să punem sera in stupină mai multe farfuriore cu unt de lemn şi apă, iar în mijlocul lor un fel de plute cu fitil www.dacoromamca.ro ALBINA 39ă aprins; fluturii venind la lumină, le ard aripele şi, cădend in farfurie, mor. 4. Şoreciî de asemenea sînt periculoşi pentru stupi. Ei rod uleile şi se introduc în năuntru lor, strică fagurii şi îşi fac culcuşuri în ei, aducend prin acesta un miros greu albinelor. Acesta se întâmplă mai cu semă iarna când stupii sînt aşcdaţi pentru iernat. Spre a scăpă de şorecî trebue a pune pîndă de sîrmă subţire la urdiniş şi a presără prin stupină făină de grâu amestecată cu var ne stins; mâncând şoreciî se umflă şi mor. 5. Albinele îşi fac ele singure reu furând unele de la altele. Pofta de a fură o au albinele mai mult primăvara şi tomna când nu se găsesce pe afară mâncare. Albinele se încercă a fură în tot-d’a-una de la stupi de margine, de aceea e bine a se pune la margini stupii cei mai puternici. Dacă la marginile stupinei avem stupi puternici, atunci albinele hote nu pot reuşi a fură fiind observate, sînt prinse şi puse pe fugă. Când hoţia s’a încuibat în stupină e greu a scăpă de ea; căci albinele bătrâne învaţă a fură .şi pe cele tinere. Asemenea caşuri se întâmplă la stupi bătrâni şi cei fără regine, căci regina tîneră, pe dată ce simte mirosul albinelor hote, întăresce paza stupului. Trebue a ne feri de a topi ceră şi a estrage mierea in apropiere de stupină. Fagurii din care se estrage mierea eu maşina, nu trebuie puşi înapoi la stupi de cât numai sera când albinele s’au liniştit in stup, spre a aveâ timp pînâ dimineţa să sugă mierea remasă, căci în timpul di-lei albinele vor năvăli la mirosul de miere şi vor începe a fură din stup. Când s’a încuibat hoţia într’un stup, trebue luat şi pus câte-vâ dile într’o pivniţă intunecosâ; iar in locul seu se va pune unul gol, ca venind albinele hoţe să afle pe cel gol; iar după 2 dile se va scote stupul şi se vor pune in altă parte a stupinei. Când vedem la urdiniş albinele încleştate şi în interiorul stupului se observă sfârâmături galbene de ceră, atunci sînt semne de furat. Stuparul trebue să vie atunci in ajutorul stupului, stră-mutându-i urdinişul. 6 Duşmanii albinelor din paseri sînt: codobâţele, piţi-goiî, clocănitorele, rândunelele şi vrăbiile. www.dacoromamca.ro A.L1UNA 396 Codobâţele, prind albinele pe marginea gârlelor când se duc să bea apă. Cîocănitorele, piţigoii şi vrăbiile, fac stricăciuni lăsându-se la urdiniş sau pe stup ciocănind. Când albinele ies afară le prind şi le mănâncă; acesta se întîmplă maieu semă tomna şi primăvara. Rândunelele prind albinele în sbor mai cu semă când a-vem stupina situată în apropiere de oraşe. Atunci vin rândunelele în stoluri mari şi prăpădesc albinele, căutând pe cele mai grase şi fără venin, cum sînt trântorii. Spre a ne apăra de aceste paseri insectivore trebue să le omorâm cu puşca, iar rândunelelor să le stricăm cuiburile din apropiere. 7. Broscele şi şopârlele iar sînt vătămătore albinelor: le mănîncă. 8. Paiangenii sînt de asemenea vătămători pentru stupi, căci eî prin pânza lor încurcă albinele şi prin scuipatul lor veninos le omoră şi în urmă le sug sângele. Câte o dată intră şi la albine în stup şi pe când albinele umblă, ei se ascund în năuntru şi în timpul nopţii es şi sug sângele albinelor; de aceea e bine să stricăm pânzele lor unde le găsim şi să-i omorâm. 9. Păduchii albinelor sînt un fel de insecte forte mici ce stau ascunse în perii albinelor mai cu semă la stupi săraci şi în ani răi. Ca remediu contra acestei insecte este laptele cucului şi cimbru sălbatic, punend in năuntru stupului când s’a obsenat insecta. 10. Viespile şi bărzăunii sînt primejdios!, mai ales bâr-zăunii cari răpesc şi albinele. 11. Furnicile sînt de asemenea vătămătore stupilor, căci le mănâncă mierea; de aceea e bine a le stîrpi în tot-d’a-una din jurul stupina, opărind muşuroele cu apă fiartă în clocot. Grigorie Predescu Buftea. Pentru a feri mobilele de murdăria muscelor. Se întrebuinţeză mirosul untului de dafin. Acest miros al untului de dafin este tare, dar nu e de nesuferit, face a fugi muscele după locurile unde s’a uns cu dînsul. Cu acest mijloc putem feri orî-ce obiect de picătura muscel. X. Ghin eseu. www.dacaromamca.ro Al BW» 397 GRÂUL SI PORUMBUL y —- Poveste O dată se întâlnesce pe drum porumbul cu grâul. Grâul, ca să-şi bată joc de porumb, îi dise: — Bună diua, călcâiu crăpat. Porumbul audind astă bătaie de joc cjise şi el la rîndul seu: — Mulţumim d-tale, batjocura copiilor. Altă dată întâlnindu-se iară, grâul nu a avut rit a înfruntă porumbul, ci când se apropie de el îi dise: — Bună diua, saţiul casei. Porumbul dise şi el la rîndul seu: — Mulţumim d-tale, fala mesei. Cu lesă de Ion Negrescu. Cum se feresc lucrurile de mucedelă. Se intrebuinţeză terebentinul cu care putem scuti o mulţime de lucruri, cari sînt supuse mucedele!. Acestea sînt : pâinea (coca), cernela, pieile, seminţele, cărţile, etc. Punem puţin terebentin într’un vas unde e pâinea şi acoperind-o, o găsim tot aşa de prdspătă ca întâiu or! când o vom căută. Un asemenea ajutor pot da şi parfumurile. Puţin livent (unt) sau şi unt de cuişdre pus în cernâlă (negrâ) o opresce de a se mucedi. Cu ajutorul untului de terebentină se feresc de mucedelă tote efectele militare ce se pâstreză în magasiî. In biblioteci de se va turnă câte-vâ picături de unt de terebentin, le ferim de umedelă. Asemenea se feresc de umedelă cerealele car! se transportă pe mări, dacă se pun câte-va picături de terebentin peste ele. Terebentinul are aşa de mare putere, în cât o sticlă de se va atârnă în mijlocul une! colecţii zoologice o feresce nu numai de umedelă, ci şi de moli!. X. (rhinescu. www.dacoromanica.ro 398 AL HIN A 1NVETĂMINTUL PRIMAR IN DATE STATISTICE A). Iiivăţămintul primar rural. 5 iupă o dispoziţiune a legii învăţămîntului primar, se face în J0J, fie-care an un recensămînt, sau o numerătâre a tutulor GC* copiilor avînd vîrsta între 7—14 ani împliniţi. Aceşti co-piî sînt supuşi obligativităţii, adică sînt îndatoraţi do a urmă la şcola primară din sat sau, în lipsă, la cea vecină aflată la maximum 3 km. depărtare. Pentru anul şcolar 1897-98 numerătorea acesta a dat un total de 685.450 copii în vîrstă de şcolă din cari 374.469 băeţi şi 310.981 fete. în numărul de 685.450 copii se află şi 9.565 copii de străini. Din numărul de 685.450 copii, numai 619.824 copii sînt în măsură de a frecuentâ şcolele aflătore în centrele şcolare, adică 90%. Restul de 65.626 copii nu pot beneficiâ de învăţămîntul e-lementar, lie din cauză că locuesc prin cătune situate la depărtări mai mari de 3 km. de centrele şcolare, fie că deşi locuind în sate apropiate, sînt despărţiţi de sediul şcolei prin piedici de tot felul, precum: delurî, rîuri, păduri, rîpe, pîraie, etc. Frecuentarea elevilor în şcolele primare rurale se cifreză pentru anul şcolar 1897—98 ast-fel: 228.476 elevi 138.604 135.515 > 44.641 121.482 ■ 9.118 - înscrişi cari au urmat regulat în tot anul presenţî la examen din cei regulaţi presenţi la examen din cei neregulaţi promovaţi absolvenţi a-i şeolelor rurale. Unul din mijlocele prin cari s’a creţlut că s’ar pute spori numărul absolvenţilor şcolei rurale complecte a fost şi dispoziţiunea art. 78 din legea din 1896 prin care se acordă o recompensă bă-nescă (de 180 lei), în afară deretribuţiune, învăţătorilor cari s’au dovedit că sînt sîrguitori. După un tablou alcătuit de inspectorul general, s’a acordat, anul acesta, un număr de peste 80 recompense învăţătorilor din ţară, recunoscuţi că aii avut numărul de copii regulaţi în tote clasele. în anul şcolar trecut starea localurilor de şcolă a fost precum urmeză: Din 3.558 localuri avem 1.278 localuri bune; 1.297 mediocre; 984 rele. 1.748 localuri sînt clădite de comune 120 » * » > judeţe 68 X. » stat 30 » Domeniul Coronei 8 M. S. Regele. www.dacoromanica.ro ALBINA 399 Numărul localurilor dăruite de particulari este de 582. Al celor oferite pe timp mărginit este de 97, iar al celor închiriate este de 905. Şcole la un loc cu Primăriile sînt 942, iar la un loc cu un particular sînt 81. Clădirile date in antreprisă de Casa Scotelor sînt în număr de 148 şi se repartizăză ast-fel: 12 în Argeş; 9 în Bacău; 2 în Botoşani; 2 în Buzău; 3 în Dîmboviţa; 13 în Dolj; 6 în Dorohoiu; 6 în Gorj; 4 în Fălciu; 4 în Ialomiţa; 1 în Mehedinţi; 6 în Muscel; 4 în Nearaţu ; 1 în Olt; 16 în Prahova; 9 în Putna; 9 în R.-Sărat; 8 în Roman; 5 în Su-ceva; 10 în Tecuciu; 1 în Teleorman; o in Tutova; 7 în Vaslui; 5 în Vâlcea. Sumele cheltuite de comunele rurale în anul 1897 —98, pentru întreţinerea şcolelor se rezumă pentru ţara întregă ast-fel: 86.984 lei indemnisărî de locuinţă diriginţilor şcolelor 128.413 chirii pentru localuri de şcoie 105.600 * pentru întreţinerea localurilor 58.891 » pentru facerea din nou a mobilierului 233.567 > pentru combustibil la şcolă 96.354 > cheltueli mărunte şi de cancelarie 419.691 plata lefilor servitorilor şcolelor 68.517 > pentru ajutarea elevilor săraci cu cărţi şi haine. 193.340 indemnisărî învăţătorilor în afară de lela şi locuinţă. (Va urma) Mihail Deinctrescu. IUBIREA DE PATRIE Trad. dupe Chateaubriand. umne4eirea a legat pe fie-care om de pămîntul seu natal, printr’un magnet neînvins. Gheţurile Islandeî nisipurile arcjetore ale Africeî, nu sînt nici ele fără locuitori. Este vrednic de observat că cu cât pămîntul unei ţâri este mai neroditor, cu cât climatul este mai aspru sau cu cât cine-vâ suferă mai multe persecuţiuni într’o ţară, cu atât ea are mai mult farmec pentru el. Un sălbatic ţine mai mult la coliba sa de cât un prin-cipe la palatul seu, şi muntănul găsesce mai mult farmec la munte de cât locuitorul şesului la câmp. întrebaţi pe un păstor scoţian dacă vrea să schimbe sorta sa cu cel mai puternic om de pe pămînt. El piere, dar nu se despăr-ţesce de pămîntul seu natal. El este ca o plantă de munte, care trebue ca rădăcina să fie în stâncă; ea nu păte săcrâscă. www.dacaromamca.ro ALBINA 400 «Iacă nu e bătută de vînt şi de piue; pămîntul, adăposturile şi sdrele de la câmp o fac să mdră. Cine este mai fericit de cât Eschimosul în îngrozitdrea sa patrie!... Ce sînt pentru el florile climatelor ndstre pelîngă zăpezile Labradorului, palatele ndstre pe lingă bordeiul său afumat? El se îmbarcă în primăvară cu soţia sa pe un gheţar plutitor. Intră în curenţi, se avîntă în largul mării. Arabul nu uită nici o dată preţul cămilei, al gazelel şi mal vîrtos al calului, tovarăşul drumurilor sale; negrul îşi ainin-tesce de coliba sa, săgeta sa, bananierul seu şi poteca ze-brulul şi a elefantului. A. Wodrey. O SERBARE ŞCOLARĂ Duminică, 13 Decembre c., am asistat la serbarea elevilor şcd-lel normale de institutori din Bucurescî. S’au executat mal multe bucăţi musicale vocale şi instrumentale; s’au recitat mai multe anecdote de Speranţă, cum şi un fragment din Despot-Voclă, de V. Alexandri; s’a jucat şi o comedie istorică într’un act, de d-1 IonescuGion, intitulată: Muma Candidatei. Mărturisesc că am rămas încântat de chipul cum a fost organisatâ acestă serbare! Mi se părea că mă aflu la serbarea elevilor unei şcoli dintr’un stat cu o civilisaţiune de sute de ani. Face cinste elevilor acestei şcoli ! VORBE ÎNŢELEPTE Celui ce-ţi va vorbi cu asprime, tu respunde-i cu blândeţe, căci omul nechibzuit astăzi îţi vorbesce nebunesce şi mâine îi pare rău şi se căesce; dar în deşert, căci căinţa cea din urma e tot-d’a-una cu pagubă. Fugi de linguşitori şi de aceia care te laudă în faţă şi-ţi vorbesc tot pe plac, puindu-ţi la greşeli capac. Ci pe omul cel înţelept lipesce-1 cât poţi de piept şi-I ascultă învăţăturile primin-du-le cu sete ca cum aî bea apă dintr’o fântână; că mal bine să te certe un învăţat de cât să te laude un nerod. www.dacoromanica.ro ALBINA 401 Fetele sătenilor au nevoie să urmeze la sculă ? ♦ edem cu cea mai simţită bucurie că ţăranul ip român după îndemnul învăţătorului, preotu-'lui, omenilor de bine şi sfaturilor acestei re-lF viste, a început a-şî trimete cu drag băeţiî la şcolă şi simte o deosebită plăcere când vede că băeţiî muncesc serios la dobândirea cunoseinţelor de care o să aibă nevoie în viaţă. Dar a da numai băeţilor cultura necesară prin şcolă, lăsând femeia la o parte cu totul, e negreşit un lucru forte rău. Când învăţătorul îndemnă pe ţărani a-şî trimete fetele la şcolă, ei ţlic: < da n'o s'o fac profesară; cum a trăit mă-sa fără carte, va trăi şi ea.» Nu, iubite sătene, nu acesta e scopul voitorilor de bine, cari te silesc a-ţi trimete şi fetele la şcolă. Fetele ţărance de astăţli, mâine vor deveni femeile în cari toţi Românii îşi vor pune speranţele ca să nască şi să crescă copii buni, cari să facă fala părinţilor şi ţăreî întregi. Rolul femeeî ţărance, e mult mai aspru şi mat Şi mergea când maî încet când mal repede, regulându şl, ca să cjlic aşa paşii, după gîndirile ce-i fră-mîntau mintea. Intră în strada Cornwallis şi ajungend la No. 5 ridică cu o puternică strîngere de inimă, ciocanul porţeî. Sărmanul! nu ştiâ cum avea să facă pentru a anunţă teribila nenorocire. Mama Dicket, bătrîna servitore a casei, îl introduse www.dacoromanica.ro ALBINA 411 în micul salon pe care îl cunoscem deja. Aşteptă câte-va minute, contemplă acest înăuntru paclnic, vetju pe un sicrin o împletitură aprope sfirşită; eră fără îndoială o pereche de pantofi pe cari o mână îubitore pregătîâ pentru lericita întorcere a unui călător mult iubit. Acestă vedere îl făcu rău. «Peste câte-va minute, câtă jale voiă împrăştia peste acestă familie!» îşi (lise el. Ar fi vrut din totă inima să plece, ca şi cum întîrcjliind teribila dată a vestei ar fi putut, clicând aşâ, să prelungescă cjilele nenorocitului inginer. De odată uşa se deschise şi d-na de Sar-tene intră. — Cum se face că n’avenit fiul mieii? (Jise ea, învăluind cu o privire îngrijorată, adîncă, întrebătore pe casier, pe care îl recunoscuse cum îl verluse. — Domnă, bâlbăi mosafirul, viii să vă înştiinţez despre.... —• Fiul meii e mort! răcni sărmana mamă, şi cădii pe un jălţ plîngînd şi suspinînd. — El bine, domnule, clise ea în sfirşit, liniştindu-se de odată, dar având acea expresie într’adevăr impunătore a matronei romane lovită de morte, spune cum ml-am perdut copilul? Domnă, începu cinstitul casier, o călătorie primejdiosă eră de încercat; eră vorba de isbutirea sau neisbutirea întreprindere!; fiul d-tale n’a stat la îndoială, şî-a pus viaţa în primejdie. Era un brav şi îndrăsneţ tînăr; împreună cu alţi trei se îmbrăcă cu nisce haine anume făcute pentru scufundare şi se duse să vadă în fundul măre! locurile pe cari se aşetjase cablul; d-nul Norton şi Stevens îl întovărăşiră; el au împărţit cu el primejdiile. De altminteri, domnă, am să vă daii din partea nefericitului vostru fiii un ultim cuvînt. Dicend acestea el întinse plicul pecetluit pe care i-1 încredinţase Enric cu câte-va minute nainte de plecarea Iul sub ocean. Sărmana femeie rupse plicul şi citi următorele: Buna mea mamă, «Când vel citi acestă scrisore, eu voiu fi murit, îndeplinind o misiune de cinste. Vel afla cum datoria ne-a silit de a întrebuinţa un mijloc îndrăsneţ, suprem, pentru ca să avem resul-tatul căutat de mulţi ani. Pote că n’aşl fi avut drep tul să dispui •de viaţa mea, ştiind cât pot fi de folositor celor ce Iubesc; dar mdrtea mea chiar, va atrage pote asupra familiei mele, consideraţia omenilor şi bine-cuvîntarea cerului. «Adio, să ne vedem în cer, dacă nu ne mal putem vedeâ pe pamînt; al credinţă şi încredere! «Te sărut şi plîng. Enric.» Lacrimile o podidiră şi după ce sărută serisorea care cuprindea cele din urmă gî idirî ale fiului său, cu o sforţare supra ome-nescă deveni liniştită: — Nenorocitul meii fiu, a fost singur victimă? întrebă ea. www.dacoromanica.ro 412 ALBINA — Domnă, răspunse casierul, nu ştiu dacă fiul d tale a fost prea îndrăsneţ, dar toţi cel 1-alţl s’au reîntors. —A trebuit dar, cjise ea cu întristare, ca fiul mieii să, fie singura pradă a oceanului! Dar se scie, se bănuesce măcar cauza accidentului ?! — Nu, reluă cu ore-care îndoială casierul, sînt însă ore-carî bănuell........ — Nu cum-va e la mijloc o crimă? strigă sărmana mamă, ca şi cum inima l-ar fi spus ceva. — Nu, nu tocmai, îngână bravul om. — Sînt dar bănuell, domnule? Hoţeaţi ucis pe fiul mied ? Cine l-a putut ore omorî? Da, o voce lăuntrică îmi strigă că mi l-au asasinat! cel 1-alţî aii revenit şi numai el a murit! O! da, fiul mieii a fost asasinat! Dar, domnă, nimic nu face să se bănuiască că d-nul de Sartene, să fi fost victima unui atentat, cu atât mal mult cu cât însoţitorii îl erau prieteni, tovarăşi, aprăpe fraţi. In acesta clipă, uşa se deschise şi bălanul Stevens în ţinută fără de cusur, bine pus de la cap pînă la piciore, intră fără să se fi anunţat; după ce salută pe d-na de Sartene cu acea băgare de semă, cu acea răcelă măreaţă trebuinciosâ în prilejuri de asemenea natură, îl cjise: — Văd, domnă, că omul de încredere a Argusului mî-a luat înainte şi mă scutesce de greua sarcină de a vă încunosciinţâ de trista ştire care ne-a mişcat pe toţi! Mal avem însă de îndeplinit o datorie, aceea de a-i răsbunâ amintirea.... — Explicaţi-vă, domnule, ce voiţi să cjiceţl? — Astăcjî se pote vorbi fără indiscreţie. Nu mal e nici o taină. Totă lumea spune pe faţă că Norton l-a omorît. Căpitanul vaporului şi matelotul Dick au denunţat deja faptul justiţiei. Norton este arestat. Bănuell mari sînt asupra Iul, se cjlice. Nu ştiu dacă nenorocitul e vinovat ori nu. Dea Dumnezeu să fie nevinovat ! — A mărturisit crima ? întrebă casierul. — Nu ştiu, cjise Stevens; eram grăbit să viu aici; am plecat pe loc din Valencia. Norton a fost arestat în momentul debar-cărei. Alt-ceva nu mal sciu. — Şi doră înaintea plecării m’aî însciinţat, clise nenorocita mamă, care-şî aminti atunci mal multe din vorbele tînărulul inginer. Mai fură schimbate încă câte-va cuvinte şi după ce Stevens mai încercă să mîngîîe pe d-na de Sartene, plecă. D-na de Sartene şi d-ra Ana Schild, logodnica sărmanului En-ric, îşi amestecai! lacrimile şi părerile de rău. Sînt dureri pe cari condeiul nu le pote descrie după cum penelul adesea nu e în stare să dea acele mari privelişti ale naturii; ele trebuiesc simţite, văcjute, ca să potâ fi înţelese. www.dacoromanica.ro ALBINA 413 XIV Pregătirile procesului. Stevens spusese adevărul. Norton eră în închisore. Procurorul, însciinţat printr’o scrisore a căpitanului Argusului, nu stătuse do loc la îndoială, el luase t6te măsurile pentru a cercetă în amănunţimi acestă crimă. Fără multe formalităţi, dăduse mandat de aducere contra inculpatului, aşâ că inginerul în momentul când debarcă în Valencia, fu apucat de trei agenţi cari îl făcură cunoscut cu politeţa tradiţională aomenilor dreptăţii, să-î urmeze fără opunere. Norton care luptându-se contra celor ce voiau robia, nu căpătase moravuri blînde, începu prin a trage un pumn sdravăn poliţistului care îndrăsnise să-l la de guler, el se pre-gâtiă a-şî vinde scump libertatea, când căpitanul vaporului se a-propie şi-î dise: Eşti acuzat de o crimă teribilă, aratâ-ţî nevinovăţia şi vel fi numai de cât liber. — Şi de ce crimă sînt acuzat? Nu am pe consciinţă. şi acesta nu mă prea îngrijesce, de cât 5—6 bătători de negri din Vir-ginia, pe cari î-am trimis pote pe cea 1-altă lume. Se pun ore în închisore militarii, fiind-că trimit glonţe duşmanilor!? Atunci cer să fiu cetăţean frances, ca să fiu liber. — Nu e vorba de asta, răspunse agentul, care de astă-dată îşi uitase întru cât va misiunea. Eşti acuzat că al omorît pe d nul de Sartene! — Atunci, strigă el, merg cu capul sus în închisore, căci sînt inocent. Nu mai încercă să se opună, şi se lăsă să fie dus fără a părea câtuşi de puţin turburat. Bănuelile procurorului aveaă de bază mal multe puncte de vedere: 1) Caracterul invidios, răutăcios, sălbatic al Iul Norton. 2) Certa care avusese loc între el şi mort. 3) Imposibilitatea în care se găsiau drept judecând, să potâ bănui pe un altul. 4) Mărturia matelotuluî Dick. 5) Necredinţa recunoscută a acuzatului, moravurile lui brutale, şi nesupunerea Iul cunoscută iaţă de omeni şi de Dumnezeii. Pe măsură ce cercetările mergeau mal departe, cu atât se făceau cele mal ciudate descoperiri, vinovăţia deveniâ din ce în ce mal vădită. — Ce monstru e acest Norton! pliceau toţi. Lumea aşteptă dejâ cu nerăbdare desfăşurarea acestui proces sensaţional. (Va urmă) www.dacaromamca.ro 414 ALBINA POŞTA REDACŢIEI Iliescu Dumitru, Dolj.—Articolul d-vostră este dat, împreună cu altele,, unuia din membru comitetului; îndată ce va da resultatul, ve vom comunică. Oh. Apostol, Mărăşescî.— Se va publică apelul. P. Rftdulescn, şi t uliră.— Apelul se va publică. De ce nu citiţi articolul despre Bibliotecile ambulante din No. 5 al Albinei? E o ideîe pe care am putea-o aplică şi noi. Pr. I. Iîorcca, Letea. — Apelul şi mulţumirea se vor publică, însă în prescurtare. V. De Ia liuda, Tecuci.—E prea cunoscută. I. Gh. 1., Loco.—Deslegările au sosit prea tîrziu,* Injlian» şi «Baba Florea* nu se vor publică. «tj (*y3 0. 0. Manolcscu, Valea-Lungă.—Se va publică. V. Tomescu, Săbăonî.—Se va citi de comitet. 81. E. MiMescii, Gologanu.—Se va publică. Bl. S., Ruşaveţ, Buzău.— Se va supune comitetului. 1. C. t'udoaga, Ciumaţi.—Se va publică mulţumirea. V. Pop, Ploesci.—«Mămăliga şi nevasta,» se va citi de comitet. 0. Todiriţă, Buhociu E forte interesant; dar sub forma acesta nu-I pulem publică, mai ales că nu seim despre ce ordin ministerial e vorba-Vom utilisâ la ocasie ideile expuse, dându-î forma de articol pentru^re. vistă. 1. Blihăilescu, Dâmboviţa.—«Mama» se va citi de comitet. V. D. Stefăuoseu, Dorohoiu — Deslegarea a sosit prea tîrziu. Cea-1-altu se va citi. I. Bodon, Păuşescî, Iaşi.—Părerea ce ne spuneţi este forte bună şi o vom aplică. Pentru sf. Nicolae e prea tîrziu. Vom face pentru Crăciun. D. I. D. — Traducere de pe Chateaubriad «Tivoli,» e forte bună, dar nu e pentru revista nostră. Ecnterina IV Volănescn, Monteoru.— Se va publică cu mici modificări. I. Aristotel, Vaslui.—Se va publică mulţumirea. S. Blărculescu.—Se va citi de comitet. I. Poposea, Vîlcea. — Articole despre alcoolism primim tot-d’a-una cu plăcere. Acum începem un studiu mai lung care va ocupă câte-vâ numere. Articolul d-v., cu mici modificări, se va publică mai tîrziu. Tr. I. Cincantinul . . 8 9 » 20 Grîu 13 » 20 » A. -V I s Distribuirea revistei nostre făcendu-se în cea mai mare parte prin abonament poştal, rugăm pe d-niî abonaţi cari nu primesc revista la timp, să reclame numai de cât oficiului poştal cel mai apropiat în termen cel mult de 4 ilile de la data când trebuia să primescă revista şi numai când nu vor fi satisfăcuţi de oficiu să se adreseze administraţiei nostre. Cererile de numere mai vechi de 15 ţlile do Ia data revistei, . nu vor mai fi satisfăcute dacă nu vor fi însoţite de costul lor. Domnii abonaţi ce primesc revista cu bandă tipărită prin (jărî, să reclame şefilor găreî. Noi expediem revista tot-d’a-una Sâmbăta, deci ea trebuie să sosescă abonaţilor din oraşe Duminica, iar celor din sate cel mult Miercuri. www.dacaromamca.ro 416 ALDINA MINISTERUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE D-nul Teodor Ceacos, antreprenorul dărîinăreî internatului liceului din Craiova. neţinendu-se de obligaţiunile contractului şi frustând Statul, nu va mal fi primit nici odată să liciteze la lucrări de ale Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. VICTORIA APARAT DE BRODAT cu care orî-ce damă pote face cele mal frumose broderii cu cea mal mare uşurinţă. Cu acest aparat pot lucră chiar şi copiii, cari n’au nici o idee de bro-dărie. Preţul lei 8,75 APARAT DE RAS Cel mai nou şi mal practic din câte sînt în comerciu; ori-cine se pote rade cu cea mal mare siguranţă fără a se tăia. Aparatul este forte solid, lucrat frumos, nichelat şi are cuţitul de oţel de cea mal bună calitate. Fie-căruî aparat se alătureză un mod de întrebuinţare: de alt-fel întrebuinţarea este atât de uşoră şi simplă în cât ori-cine se pote rade fără nici o instrucţiune Preţul Lei 7,50. Ambele aparate sînt de vîm,lare la PRIMUL MAGAZIN AL PROVINCIEI Bucurcscl,—Str. Smârdan 10. Cereţi Curierul Provinciei» care se trimite gratis şi franco. ÎNSCIINŢARI Rugăm pe toţi domnii diriginţt de oficii poştale, cari ne înapoiază reviste ale abonaţilor din lista d-lor, să bine-voiască a pune pe revistă stampila oficiului, căci alt-fel ne e peste putinţă să ştim la ce oficiu a fost trecut abonatul. Rugăm pe toţi abonaţii noştri cari îşi schimbă domiciliul [să bine-voiască a ne comunică, pe lingă noua adresă, locul unde aă primit revista în trecut, arătând comuna, judeţul şi in oraşe mari, strada şi No. casei. www.dacaromamca.ro