Anul II 15 Noembre, 1898. No. 7 A1BWA REVISTA ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ RPAf^E ÎN duminica Abonament, pe an în ţară PL j bei 5 !|| Abonarncnt, pe an în străinât. bei 8 » 6 luni în ţljrŞ. » 3 j| Un nurair................ 16 bani p/lanuserisele nepublloate se ard. COMI P. Garboviceanu C. Rădulescu-IYlotru G. Coşbuc I. Otescu P. Dulfu ■TM>. QE REDACŢIE: Adamcscu S. Rioga N. Nicolaescu Const. C. Pop;-Taşcă V. Staicănescu. Redacţia şi Administraţia Str. Mântuldsa, No. 9 SUMAR: C. Coleseu-Vartic, Treî săptămâni pe gliimie.—3f. Fotino, EpigraBa şi importanţa el.— .V. Nicolaescu, Trăsurile automobile.—G. Cherciu, Lucrul manual.—Const. Rădulescu, Epilepsia.— Or., Din viaţa şi obiceiurile animalelor.—Rada, Cutremurele de pămînt. — I. Morarii, Lemnul Iul Dumnedeît.—T., Sfaturi practice.—Bibliografie —Mulţumiri. -Informaţiuni. — Or., întâmplările săptămânii.— O dramă în fundul mării.—Mersul trenurilor.—Poşta redacţiei.—Preţul cerealelor. Ilustraţiuni: Fraţii Goleşti.—Triciclu cu petrol.—Un cutremur mare de pămînt. — Cu tremurai dc la Lisabona din 1755. INSCIINŢĂRI La administraţia revistei nostre se află de vînrlare colecţia completă a anului înţâiu, cu preţul de 5 lei franco la domiciliu. Asemenea legată în două frumose volume cu preţul de lei 7, sau într’un singur volum, legătura conform modelului admis de Onor. Minister al Instrucţiei publice pentru bibliotecile populare, cu preţul de 6 lei 50 bani colecţia. Fiind-că nu mai avem de cât un număr restrîns de colecţii, a-matoriî să se grăbescă. Domnii abonaţi avend deja primite 7 numere din anulai Il-lea, sînt rugaţi a ne înainta costul abonamentului prin mandat poştal, scriind în dosul cotorului timpul pe care plătesc, şi când sînt mai mulţi abonaţi la un loc, numele, comuna şi judeţul în dreptul fie-căruî abonat. Banii ce se trimit prin mărci poştale să se expedieze prin scri-sore recomandată. Noi îndemnăm pe abonaţi a trimite prin mandat poştal care nu costă de cât 25 bani, fiind şi mai sigur şi mai expeditiv. Scrisorile neplătite sînt refusate. Administraţia. «Albina II» 18 www.dacaromamca.ro 194 ALBINA TREI SEPTEMÂNI PE GHIMIE — întâmplări din 1848 — După co Turcii intrară in BucurescI la 13 Septembro 1818, de unde erau aşteptaţi ca nmicl, se arătară deodată ca duşmani şi dărîmnră aşerjămintul revoluţionar arestând atât pe membrii guvernului cât şi pe fruntaşii cel-l-alţl al mişcare!. In articolul ce urmeză, d-nul C. Colescu-Vartic povesteşte o parte din cele ce aii păţit aceşti arestaţi. iJas este 200 de inşi fusese arestaţi de Turci în lagărul de la Co-\ trocenl în ziua do 13 Septembre. Ţinuţi totă ţliua după Vi ameză în sore, nebăuţi, nemâncaţi, el n’aveau nici o scire despre cele ce se întîmplau în oraş. Bubuitul tunurilor în timpul luptei de la Michaiu-Vodă îl umpluse de spaimă dar fără ca cine-va să le potă da desluşiri mal pe larg despre cele ce se petreceau. Neliniştea sufletescă îl făcu să nici nu bage de semă lipsurile materiale în cari erau ţinuţi. Transportaţi către seră în mănăstirea Cotrocenilor şi închişi acolo, el fură într’a-devăr ţinuţi nemâncaţi mal bine de 24 ore. Abia Marţi, 14 Septembre, Kerim-Paşa veni să-I cerceteze, împreună cu Ioan Voi-ne3cu I, fost şef de stat-major al guvernului revoluţionar şi acum agă al capitalei sub Căimacămie. Voinescu alese pe cel arestaţi după cum îl cunoscea că erau sau nu dintre căpeteniile mişcării. Ast-fel, el formă un grup de 28 inşi, pe cari îl opri în arest, şi toţi ceî-lalţl, cam 190 la număr, fură puşi în libertate; în special se căutase a nu se opri în prinsoare neguţătorii. Rămâneau prin urmare închişi la CotrocenI următorii: Iosafat Snagoveanu, St. Golescu, A. C. Golescu, Iladu Golescu, Gr. Grădişteanu, Mărgărit Moşoiu, C. Aristia, C. Bolliac, C. A. Rosetti, I. Brătianu, N. Băl-cescu, Barbu Bălcescu, D. Bolintineanu, doi IoneştI, N. Ipătescu, Gr. Ipătescu, G. I. Vernescu, Cioranu, A). Zanea, doi Pereţi, C. Romanescu, Dancovicî, Vasiliade, Solacolu şi Kirilov. EI stătură în mănăstire închişi şi trataţi destul de rău încă trei ţii le, fără de a-şl cunosce sorta. Totuşi, în cele din urmă, începură a căpăta dre-carl speranţe. Intr’adever, Consulul engles Colqlioun, care tot timpul se arătase forte prietenos pentru Români, intervenind la Fuad-efendi spre a-I cere să pue în libertate pe arestaţi, dobândise de la Turc asigurarea că el îl ţinea în arest numai pentru ca să potă menţinea liniştea în oraş, căci dacă i-ar lăsă în libertate, poporul s’ar răsculâ din nou. II făgădui însă că, îndată după ce se va linişti poporul, toţi cel închişi vor fi liberaţi fără nici o excepţiune, şi se jură pe onore că le va da drumul tuturor; cerea în schimb numai ca eî înşişi să plece pe cât-va www.dacaramamca.ro ALBINA 195 timp din ţară, până ce se vor potoli lucrurile; făgăduia în line să le procure şi paşaporte pentru Austria. Cu totul altă sortă aşteptă insă pe revoluţionarii arestaţi: îl aşteptă nu libertatea, măcar şi condiţionată, ce le făgăduia Fuad pe onore, ci surgunul, cu tote suferinţele cu cari îl pote însoţi răutatea omenilor fricoşi, cum erau atunci Turcii. La 18 Septembre către seră, colonelul Voinescu I, aga capitalei, merse din nou la Cotrocenî împreună cu Rusten-bei, unul din secretarii Comisarului turc, şi cu acest prilej se mai eliberară încă câţi-va din arestaţi, al căror număr se reduse în total la 16. Fusese eliberaţi între alţii şi toţi neguţătorii, pentru a se puteâ liniscî soţii lor din capitală. Celor ce mai rămâneau în arest, li se spuse că a doua (li vor fi puşi şi ei în libertate,—adecă li se vor aduce paşaporte ca să plece în Austria şi li se va da pentru siguranţă, o escortă de cavalerie până la hotarele ţării, pentru ca să-i ferescă de ori-ce atac din partea Cazacilor. Deşi libertatea eră deci forte mărginită până la fruntariile ţării, totuşi pri-sonierii o aşteptau cu maro nerăbdare. Un singur lucru îi ingri-jiâ, — lipsa de bani în care se aflau şi neputinţa de a-şî procură bani până la pornirea lor afară din ţară. Cu tote acestea, voioşi că vor scăpa din arest, ei steteră glumind şi vorbind în chilii pînă sera târdiu. In timpul serei primiră o visită neaşteptată şi care le făcu mare bucurie: eră Ioan Voinescu II, care sosiâ la dîn-şiî în mănăstire cu intenţiunea de a-î însoţi a doua di în călătoria de pribegie peste graniţele ţării. Puţin mai târcliu decât Ioan Voinescu II sosiră la Cotrocenî Dimi-trie Brătianu şi dragomanul Consulatului engles, pentru ca să petrecă noptea acolo şi să plece şi ei dimineţa cu prisonieriî Dragomanul avea învoirea expresă a lui Fuad-efendi de a întovărăşi pe prisonieri până la fruntarie. Ambii fură respinşi însă de către Turci, cari nu voiră să-i primescă cu nici un preţ nici în tabără, nici în mănăstire; lise spuse în fine că prisonieriî erau să plece abia a doua ţii la ameză şi că nu eră motiv de a se grăbi. In timp însă ce dragomanul Consulatului englez şi D. Brătianu se întorceau în Bucuresci, începea pentru cei închişi în mănăstire acea grozavă odisee a surgunuluî, care dură timp îndelungat de chinuri şi în care călătoria lor forţată în ghimiî infecte în susul Dunării nu este singurul episod marcat de suferinţe morale şi fisice. Durerosele pripeţii ale acestei călătorii au fost istorisite pe larg şi în amănunt de Ioan Voinescu II şi imortalisato mai târziu de condeiul măestru al lui Jules Michelet. Vom resuma aici istoricul plin de amănunte al lui Voinescu, completându-1 cu cele-lalte in-formaţiunî risipite ici şi colo despre exilarea fruntaşilor revo-luţiunii. www.dacaromamca.ro ALBINA !% Pe când prisonieriî steteau încă glumind şi vorbind între eî în chiliile mănăstirii Cotrocenilor, aşteptând să-şî redobândescă în line a doua c,li libertatea după promisiunea lui Fuad, de odată uşile odăilor lor se deschiseră fără de veste şi năvăliră înăuntru brusc şi ca nişte sălbateci mai mulţi soldaţi Turci, cari, cu strigăte de aid-aicle, le arătară uşa, iar eî se năpustiră asupra bagajelor. In învălmăşelă, câte-va geamantane dispar, şi cu ele odată dispar albiturile, hainele şi chiar puţinii bani ce aveau închişi într’în-selo osîndiţiî la surgun. Nu li se dă însă vreme de a le mai căuta: sînt scoşi din mănăstire şi duşi în tabără. Aci îi aşteptau deja cele şese căruţe braşovenescî închiriate de cu diuă pentru a transporta la Braşov pe deportaţi. Abia se urcară prisonierii în căruţe şi se văclură încunjuraţî de două esca-drone de cavalerie. Era «garda de siguranţă», despre care vorbise Fuad şi care luă acum mai curînd înfăţişarea unei garde de pază, nu în favorea, ci în contra revoluţionarilor trimişi în surgun. Iată numele acestor goniţi: C. Aristia, N. Bălcescu, C. Bol-liac, D. Bolintineanu, Ioan Brătianu, A. C. Golescu, St. Golescu, Gr. Grădişteanu, Gr. Ipătescu, Iosafat Snagoveanu, C. A. Rosetti, Ioan Yoinescu II, Al. Zanea, C. Romanescu. Porniră în tăria nopţii la drum. Mergeau către graniţa Austriei; aşa erau înţelegerea avută cu prisonierii şi tagăduiala solemnă care li se dedese. Abia făcuseră însă un ceas de drum, când constatară toţi cu spaimă că nu mergeau la Braşov, ci într’o altă direcţiune. Unde? Soldaţii turci nu voiau, iar căruţaşii n’aveau voie să răspundă la întrebările bieţilor prisonieri îngrijaţî. Ioan Voinescu istorisesce că întâiul gând al arestaţilor fu că Turcii îi duceau peste Olt, unde se ţinea acum Magheru, care re-fusase de a se supune Căimăcămiei şi chiar adresase o proclama-ţiune prin care chema la arme dorobănţimea din nouă judeţe şi poporul din totă Oltenia. Ei bănuiau aşa dar că Turcii voiau să-i puie înaintea taberei lui Magheru şi să-î poruncescă acestuia a se închină lor şi a depune armele, sub ameninţarea de a împuşcă pe soţii lui de revoluţiune dacă nu se supunea. Temerea îi cuprinse că Magheru va slăbi în faţa acestei mişelescî ameninţări şi că astfel va cădea şi ultima încercare de a resistâ cu armele la inva-siunea străină şi la încălcările drepturilor ţării. Despre diuă însă surguniţiî se domiriră în fine asupra direcţiunii în care erau duşi, auţlind că un Turc din escortă întreabă pe un ţăran dacă Dărăştiî mai erau încă departe:—mergeau spre Giurgiu. Călătoriră totă noptea şi totă dimineţa. Abia către prânz sosiră la Giurgiu, unde fură duşi de-adreptul la.....temniţă. Acolo li www.dacoromanica.ro Goleseii. ştefan. nicolae. alexandru. RADU. www.dacoromanica.ro ALBINA 198 se pregătise conacul. De altmintrelea, în tot timpul călătoriei lor până la Orşova, tot în temniţe au fost adăpostiţi, pretutindenea unde au poposit ca să se odihnescă. Turcii îi tratau cu multe forme şi cu arătări de preteşug, dar se asigurau tot-d'a-una de personele lor, punendu-î sub lacăt. In temniţa Giurgiului, prisonierii avură uimirea de a se întilni cu Nicolae Golescu, fostul Locotenent Domnesc. Lăsat în libertate la Bucurescî, el voise să plece în Austria; fusese povăţuit însă de Fuad şi de Omer ca să mergă mai bine la Constantinopole, unde putea să pledeze causa ţării. Ambii Turci îi dedese chiar şi scrisori de recomandaţiune către Divan. N. Golescu plecă deci spre Constantinopole, întovărăşit de Ioan Ionescu şi do pictorul Rosental. La Giurgiu, autorităţile, după ordinele primite do la Comisarul imperial, îi opriră în gazdă pe tus-trei la puşcărie, de unde nu li se mai dete drumul. De la Giurgiu, cu toţii împreună, revoluţionarii fură urcaţi în luntri şi trecuţi peste Dunăre la Rusciuc. Un vapor turcesc de răsboiu staţiona la Rusciuc aproape de mal. Acolo fură urcaţi prisonierii, cărora de-ocamdată lise spuse că vor ii duşi la Stambul. Ca contrast la tratarea lor de până atunci, Paşa din Rusciuc le trimise seara pe vapor un prânz bun şi copios scuzându-se că nu avusese vreme să le prepare unul şi mai bogat. A doua di, veni pe vapor un ofiţer turc, însoţit de un scriitor, care le luă în scris numele şi-i cercetă dacă aveau arme; două pistolaşe de buzunar găsite in geamantanul lui St. Golescu fura confiscate. Tot într’acea ţii, veni pe vapor şi d-na Maria Rosetti, soţia lui C. A. Rosetti, care avea apoi ca, împreună cu mica sa copilă Libertatea, să urmărescâ de aprope pe surguniţî pinâ la definitiva lor eliberare din mâna paznicilor turci, apărendu-le la toate popasurile şi adesea în cursul penibilei călătorii ca un înger de mângâere şi de speranţă. D-na Rosetti, sciind că în diua de 18 Septembre, după făgâduiala lui Fuad, prisonierii erau să pornescă către amează spre graniţa Austriei, mersese dimineţă la Cotrocenî, ca să-şi vadă soţul şi, dacă era cu putinţă, să-l întovărăşească. La Cotrocenî, nici urmă nu mai află despre revoluţionarii arestaţi: locul era gol, lagărul turcesc se strămutase tot în oraş. O singură sentinelă ii arătă cu vîrful baionetei direcţiunea de meaţlă-ţli. Ast-fel ea înţelese că prisonierii fusese porniţi, şi porniţi in Turcia, nu în Austria. Plecă chiar în sera acelei dile pe urma lor, luând cu sine pe mica sa copilă, Libertatea. Totă noptea călători cu cea mai mare iuţeală către Giurgiu şi fu pentru dînsa o fericire neînchipuită când zări, a doua di, pe apele Dunării, în dreptul Rusciucului, vaporul turcesc de răsboiu. Trecu pe malul turcesc, stărui la eăpete- www.dacoromamca.ro AL RINA 199 niile armatei şi, graţie intervenţiunii medicului şef al Rusciucu-lui, isbutî să capete învoirea de a merge pe vapor să vadă pe pri-sonierî şi să vorbescă cu dînşiî. Ea le aduse vestea că Turcii hotărîse să-i ducă la Semlin şi-i anunţă că va merge înaintea lor la Orşova. Le mai spuse apoi că avant-garda rusă eră deja la Colentina, că reacţiunea îşi urma crudimile şi că ţăranii, goniţi pe acasă, trimisese, înainte de a plecă, o deputaţiune la Consulii engles şi frances, rugându-I să intervie pentru liberarea capilor mişcării arestaţi. Poporul de jos nu-şî uită iubiţii fruntaşi; inimile ţăranilor erau pline de nobilul simţemînt al recunoscinţeî! După plecarea d-nei Rosetti, prisonierii mai primiră încă o vi-sită: era ispravnicul cel nou al Vlaşcei, care venia să le aducă paşapoarte pentru Orşova şi de acolo pentru Austria. (Sfîrşitul în No. viitor.) C. ColesCU-Vartic. Epigrafia şi importanţa ei pentru istoria nostră naţională. ^sJIstoria ocupându-se cu trecutul omenirei, pentru a-1 putea bine 4$| cunosce, ar trebui omeni din acele vremuri să-l povestescă. '"■!â Acesta e imposibil. De aceea istoria se mulţumesce a po-* vesti trecutul după rămăşiţele lui. Aceste rămăşeţe pot fi ori instrumente, ori arme, ori vase, ori chiar schelete omenescî, ori tradiţiuni şi legende, ori memorii şi hrisove, ori inscripţiunî săpate pe monumente, (temple, palate, teatre, cruci, clopotniţe, pietre funerarii). Cu aceste inscripţiunî se ocupă epigrafia, In nararea trecutului omenirei, dese ori epigrafia pote fi de mare ajutor. In istoria Romanilor, ca şi în istoria Grecilor, în istoria Egiptenilor, ca şi în cea a Fenicienilor ori Asirienilor, de câte ori inscripţiile nu au luminat o întregă epocă ? Lucrul acesta e adevărat nu numai pentru istoria universală, ci mai ales pentru istoria nostră naţională. Ne lipsesc documente interne, ne lipsesc inscripţiile: iată de ce istoria nostră e atât de nelămurită. Dacă avem epoci încurcate, dacă şirul multor Domni nu-î bine stabilit, dacă sînt goluri multe, altă explicare nu-î de cât lipsa isvorelor de mai sus. Vina e a nostră, căci am lăsat ca documentele interne să slujescă de hârtie de împachetat, am lăsat ca inscripţiunile săpate pe pietre să fie sfărâmate! Am renegat pe părinţii noştri, c'ci inscripţiunile de bucuriile şi de suferinţele lor ne vorbiau. Dacă am greşit, cel puţin să nu mai stăruim. Să culegem câte www.dacoromamca.ro 200 ALBINA inscripţiunî mai sînt, dar mai repede, căci puţine au mai rămas. Este de datoria învăţătorilor şi a profesorilor, de datoria preoţilor şi a tuturor care-şî iubesc neamul, să culegă inscripţiunile cari au putut resistâ valurilor cotropitore de barbari şi vremii cari distruge totul. Iniţiativa a luat-o d-1 profesor universitar Gr. Tocilescu, care şi-a propus după exemplul corpului de inscripţiunî latine, să a-dune t6te inscripţiunile referitore la noi, într’un «Corpus In-scriptionum Romaniae.» Iniţiativa d-sale a avut cel mai cald sprijin în d-nul ministru al Cultelor şi Instrucţiune! publice, d-1 Sp. llaret. Molnar spunea: începutul este jumătate a tot lucrul.» Fie ea începutul acesta să fie dus la bun sfîrşit! Matei ii M. Fotiiio. Profesor TRĂSURILE AUTOMOBILE (D- Automobilii cari s’au construit pînă acum sînt diferiţi şi ca mărime şi ca formă şi ca mod de alcătuire, după destinaţia ce li se dă şi după sistemul adoptat pentru a-î pune în mişcare. Unii servesc pentru transportul unul număr restrîns de persdne, alţii pentru unul mai mare, ba chiar şi pentru greutăţi. Se văd automobili în felul unui velociped cu 3 rote cărora li se cjice motocicli, pentru o singură persdnă; alţii sînt trăsuri pe 4 rdte pentru 2, 3, 4, pînă la 8 şi 10 persăne, apoi omnibuse şi tramwayuri pentru 20—24 persdne. Formele lor seamănă mai mult cu ale trăsurilor cu cai, dar sînt adesea mai scunde şi mai lungi, cu unele părţi mai mari, care le fac mal puţin plăcute vederii ca trăsurile de astă-(}î. Acum de curînd s’au construit automobili mari în forma unor vagdne de tren de câte 7,70 metri în lungime, 2,50 m. lăţime şi 2,40 m. înălţime, prevădute cu mal multe despărţituri înăuntru, cari servesc unele ca odăi de dormit, altele de mâncat, de salon, băi, latrine, sală, balcon sus pe imperială, în care avem tdte înlesnirile. Aceste case purtate pe rdte sînt trase de o maşină, care pote tîrî pînă la 8000 kgr. greutate. Şi la motociclu s’a făcut o schimbare : de el se legă câte o trăsurică pe care o pbte trage purtând chiar 2 persone mal uşdre. Greutatea unui automobil atîrnă de numărul persouelor pentru care e construit şi de sistemul adoptat. Un motoci-clu cu 3 rote de o personă cântăresce 60 — 200 kg. O tră- it) Ve nenorociri, sau «accidente» cum se numesc ele cu un nume maî sciinţific, sînt de nouă c}eci şi nouă de nemuri, după vorba Românului. Ba ne cade un copil din pom şi-şi frânge ceva, ba l-a călcat o căruţă, ori l-a împuns o vacă, ori l-a lovit un cal, ori şi-a vîrît b6be în nas ori în urechi, ori şi-a strivit degetele între uşe. Câte nu li se pot întâmpla mai ales copiilor. Dar câte şi nouă dmenilor mari! Ce te faci, la o asemenea nenorocire ? Mai toţi părinţii îşi pierd capul, când li se întâmplă copiilor lucruri de acestea. In spaima şi-n zăpăcela lor, ei fac mai mult rău de cât bine. In oraşe ai tot-d’a-una doctori la îndemână, dar în sate ce să sciî drege ca să fie bine? Ba, chiar şi în oraşe, pînă vine doctorul, ce trebue să faci? Trei sînt nenorocirile cele mai dese şi mai primejdidse : arsurile, otrăvirile şi rănirile. Cu tăte că eu doresc din inimă, să ferescâ Dumnedeupe tdtă lumea de nenorociri şi să n’aibă nevoe să facă experienţe cu poveţele mele, totuşi nu e de prisos să ai câte-va cuno3cinţe folosităre la o vreme de nenorocire. Câte-va lucruri mititele, pe care le scii, pot de multe ori să scape viaţa unui om, orî cel puţin şă-I aline durerile şi sâ-1 ţie d’asu-pra primejdiei de morte, pînă ce sosesce vr’un doctor priceput. 1. Arsurile. In gazetele cari aduc veşti din totă ţara, noi citim mai tot a treia d'> că în cutare ori cutare sat s’au aprins hainele pe vr’un copil sau chiar om mare şi că persdna a murit în urma arsurilor. Fie că un copil s’a apropiat prea tare de foc, fie că dormind pe vatră s’a învîrtit pînă ce i-au ajuns hainele în flăcări, fie că s’a jucat cu chibrite şi şi-a aprins www.dacoromamca.ro ALBINA 215 hainele, fio că a răsturnat o lampă aprinsă—lucruri de acestea, dic, se întâmplă, cum spun gazetele, forte des. şi ce e de mirare, este lucrul acesta: pot să se dea aju-tăre celor aprinşi şi nu li se dau. Cel aprinşi, încep să fugă şi printr’asta flacăra prinde putere. Intr’o gazetă am citit că un tată, vedend pe fiul său cuprins de flăcări, nu află alta mal bine de făcut de cât să ia doniţa şi s’alerge la fântâna din curte s’aducă apă. Fină atunci băiatul arde de-a binele. CitescI adese-orî că părinţii celui cuprins de flăcări, îşi pierd capul şi, cuprinşi de gr6ză, fug înşişi el care încotro. Fără îndoială, lucrul de căpetenie la aprinderea hainelor— ca şi la primejdia când esc! în apă adîncă şi nu scil să înoţi — e, să nu-ţl pierd! capul şi bunul cumpăt. Dacă eşti aprins, să nu fugi, să nu fad mişcări repezi, ca să nu întăriţi flacăra. Dacă însă eşti de faţă cu unul ajuns în primejdie, nu umbla nebun alergând după apă. E bună apa, când o aî gata şi când hainele nu sînt ude de petroleu: în caşul din urmă, petroleul intrat o dată în haine arde înainte, degăba torni apă peste el, căci apa se scurge ca şi pe o masă unsurosă. Singurul mijloc sigur e să înăbuşi focul. O pernă, un ţol, un straiu, un palton, haine grăse, scurt orl-ce lucruri de felul acestora al la îndemână: aceste să le arunci peste cel aprins, să-l înfăşori strîns, şi focul se stinge. Tot aşa, când se răsturnă lampa şi ia foc: un ţol aruncat peste flacără, şi totul e gata. E adevărat că mulţi omeni sciu acest lucru şi totuşi la primejdie nu-1 fac. Deci, întâiu de t6te, la primejdie, ne treime sânge rece, chibzuială şi curaj. La rănile mal adânci, pricinuite de arsură — mal ales când s’a jupuit pielea —o un bun mijloc de alinare a durerilor unt-de-lemnul, uleiul de in, do rapiţă sau orl-ce fel de uleiu. Dine înţeles, să fie uleiuri curate. lai cârpe curate, le scale,II în uleiu şi înfăşori rana, iar d’asupra pul alte cârpe muiate în apă şi stărse bine — comprese — pe cari le schimbi tot la cinci minute. Dacă pielea nu e jupuită, ci numai înflăcărată, ajunge să pul pe arsură vată şi d’asupra comprese. Vata înlătură aprinderea pielii şi împiedică formarea de băşici. 2. Otrăvirile sînt de mal multe feluri, deci şi contra-otră-vurile—antidotele, cum le numesce sciinţa, sînt felurite. Contra otrăvirii cu otrăvuri corosive — care, adică rod şi nimicesc carnea—cum e vitriolul, fosforul, esenţa de leşie, trebue să luăm băuturi grase şi grose, căci aceste se lipesc pe păreţi! stomacului şi aî maţelor şi îl apără, aşâ că otrăvurile nu se pot apropia de păreţi. Ele sînt: lapte cald, uleiu, unt-de-lemn, sau unt topit în apă caldă. Otrăvitul păte să bea cât de mult din ele. www.dacoromanica.ro 21B ALBINA Contra otrăvurilor numite metalice — arsenic, argint-viu, plumb, etc. — să se dea bolnavului zemă de săpun şi apoi lapte cald, şi iarăşi zemă de săpun şi iarăşi lapte, şi tot aşâ. Cel mat bun mijloc contra otrăvurilor metalice e laptele fer-binto în care ai bătut câte-vâ gălbenuşuri de ou şi ai pus puţină magnesie. E bun şi uleiul de terpentin — două trei linguri, luate pe rînd în cafea negră. Contra otrăvurilor îmbătătore, sau vegetale, cum e opiul, mătrăguna, bureţii răi, cîapa-ciorei şi alte buruenî rele, silit bune doftoriile oţetul de vin, cafeua peste măsură de tare, chiar şi vinurile oţeţite. E bună şi apa caldă, luată în mare măsură ca să producă vărsături, dar numai daca se ia imediat după otrăvire. Luată mai târcjiu apa caldă nu e de nici un folos. Contra otrăvirii din muşcătură de şerpi sati de alte animale otrăvitdre, ţînţarî, viespi, tăuni, coropişniţe, cloţani etc., e bine să frecăm locul rănit cu lapte dulce ori cu uleiucald. La muşcătură de şerpi e bine să ardem rana, d. e. cu un cuţit înfierbîntat, pus de-alatul pe rană. Am citit, ca mulţi dmenî mai curagioşî şi-au pus cărbuni aprinşi pe locul muşcat, fler înroşit în foc, ba că un vînător şi-a pus iarbă de puşcă în rană şi i-a dat foc. E bine chiar să sugom rana — dar asta imediat după muşcare, pînă nu intră otrava în sânge — sugend sângele din rană, sugom cu el şi otrava şarpelui. E curios, dar dovedit, că otrava şerpilor se pote bea, căci în stomac nu face nici un reu; numai în sânge săn’a-jungă. Se înţelege, că dacă ai vr’o rană la buze, ori în gură, te poţi otrăvi aici, sugend veninul şarpelui. Deci, de şi su-gerea e cel mai sigur mijloc de a scdte otrava şarpelui, ea e primejdibsă alt-fel. Omenii prin ţările calde, cari umblă desculţi, îşi dreseză câinii aşâ, că dacă stăpânul e muşcat do un şarpe — şi pe acolo sînt forte mulţi — câinele linge rana şi suge otrava. Contra otrăvirii cu gazurî (d. e. în odăi, în care se nasce gaz de mangal, ori se scurge printr’o spărtură gazul de luminat, ori în peşteri gazurile ameţitdre, ori prin saline, prin galerii etc.), trebue să scdtem pe cel ameţit la aer curat, să-l desbrăcăm pînă la piele, ca să 1 răsbată aerul do pretutindeni, apoi să-l frecăm pe mâini şi pe picidre cu o bucată de postav uscată şi încălzită, iar pe piept—la furca pieptului—să-î turnăm apă rece. Dacătdte acestea nu ajută, e semn reu, şi trebue chemat doctorul numai de cât. 3. Scursorile (le sânge pot să fie interne ori externe. Cele interne sînt rele, şi mai tot-d’a-una sînt semne ale morţii. Dacă scurgerea de sânge e externă şi e pricinuită de o rană (tăietură, strivire, rupere de os etc.), vom pune comprese do apă forte rece —dacă se pote cârpele să fie ţinute pe ghiaţă — dar în acestă apă vom pune şi oţet, zemă do lămâe, ori vom topi în ea puţin clorid de fier (din spiţărio). www.dacoromanica.ro ALBINA 217 Cârpa trebue pusă pe rană de odată, adică nu lipită întâiu cu un colţ şi apoi aşedată liniştit pe rană, ci ore-cum potrivită aşa ca s’o asvîrlî pe rană dintr’odată, apoi trebue strînsă tare şi schimbată mai des. E mai bine să ai, în loc de cârpă, vată, căci prinde mai bine într’însa zemurile din apă. Contra curgerii sângelui din nas, se pun comprese cu apă şi zemă de lăinâe ori peste ochi şi frunte, ori în dosul capului. Contra scursorilor de sânge interne sînt bune acidele, acrelile — limonado de lămâo şi de oţet, apoi aşâ numitul Cremor tartari, prafuri de ieşire afară. La vărsături de sânge, nu se pot da sfaturi. Se pdto încerca să dai bolnavului apă în care ai topit câte-vâ linguri de sare, sau chiar sare gdlă, şi gălbenuşuri de oue crude. T. BIBLIOGRAFIE A apărut o scriere forte importantă sub titlul: 1848 I)ile revoluţionare de C. Colescu-Vartic. Iată cuprinsul acestei scrieri: Partea I.—1848 în Străinătate. In Italia ; In Franţa; In Germania ; In Austro-Ungaria ; La Românii din Austro-Ungaria Partea II.—1848 în Principate. Partea III. Zile Revoluţionare 27—:o Martie. —Mişcarea din Moldova; Martie—Iunie. - Progătirî în Muntenia; 9 Iunie. —Mişcarea de la Islaz; li Iunie.—Constituţiunea la BucurescI ; 9 —15 Iunie. — Revoluţiunea în Oltenia; 16 Iunie. — Pe Câmpul Libertăţii; 19—20 Iunie. — Măcelul Poporului; 22-20 Iunie. — Procesul trădătorilor; 27—29 Iunie. — Căimăcămia boerăscu; 30 Iunie—7 Iulie.— Răsturnarea Căimăcăiniei; 6—15 Iulie. — Poporul şi Constituţiunea; 18—19 Iulie. — Su-loimnn-Paşa la Giurgiu ; 19 Iulie. — Manifestul Rusiei ; 2o Iulţe. — Protestarea poporului capitalei ; 22 Iulie. — Scrisdrea lui Suleiman; 23 Iulie. — Locotenenţa Domnăscă ; 24—28 Iulie. — Triumviratul; 29 Iulie—6 August. — Recundscerea guvernului de Trei; începutul lui August — Clubul regenernţiei; 8—11 August. — Sulelman-Paşa la Bucurescî ; J0 August. — Bocrii şi reforma; 9 —19 August. — Comisiunca proprietăţii; 16 August — 2 Septembre. — Agitaţiuni în ţară ; August — Septembre. — Rusia, Turcia şi reforma; o Septeinbre. — Arderea Regulamentului; 13 Septembre; 15 Septembre. — Ruşii trec Mii» covul; 24 Septembre — 15 Octotnbre. — Trei săptămâni pe ghiinie; 28 Septembre. - In câmpul lui Traian. Anexe: Petiţiunea-proclamaţiuno a Moldovenilor din 27 Martie 1848 ; Proclamaţiunca revoluţiunii din Ţara Românăscă din 9 şi ll Iunie 1818. Preţul acestei scrieri care conţine 498 pagine costă numai 2 leî. O recomandăm cu tot dinadinsul cititorilor noştri căci multe învăţăminte vor află din citirea ei. * A apărut: Conferinţele generale ale Institutorilor şi învăţătorilor din jud. Vâlcea pe anul 1898, lucrare întocmită de Uirnitrie Constantinescu, revisorul şcolar al judeţului Vâlcea, Ştefan Ionescu-Cheianu, directorul şcolei de băeţî din R.-Vâlcea, Ilie Nicolaescu, direct, şcolel de băeţî din Drăgăşani şi Sicolac Petrescu, institutor în Capitală. E o lucrare care merită să fie citită. www.dacaromanica.ro 218 ALBINA MULŢUMIRI La apelul ce am făcut pentru înfiinţarea unei biblioteci populare pe lingă şcola rurală din corn. Chiojdu-Bâsca (Buzău), pe lingă P. P S. fe. Episcopî de Huşi şi Rîtnnicul-Vâlceî, au mai răspuns: P. S. Dionisie nl Il-lea al Buzăului; P. S. Parlhenie al Dunărei de jos; D-l Alex. A. Stel-nioeanu; V. Sâghinescu. institutor Huşi; M. Bardescu, locot. Buzău; dr. S. Suciu, Buzău şi d-nii Ralian şi Ignat Samitca, librari şi editori în Craiova. Pentru care sub-scrisul, dirigintele şcoleî, în numele tineretului le aduc cele mai vii mulţumiri. Teodor Popescn Diriginte. * Prea Sfinţitul Episcop de Râmnic DD. Athanasie Mironescu, a l>ine-voit a înzestra biblioteca acestei şcole cu 15 volume cărţi de conţinut bisericesc. Aduc respectose mulţumiri Eminenţei Sale părintelui Episcop pentru acesta folositore ofrandă. Diriginte, N. Protoriau, Şc61a Ţinţerenî. jud. Doljiu. INFORM AŢ1U NI Consiliul general secţia învăţămîntuluî secundar şi superior se va compune din următorele persone: a) Din partea învăţămintului secundar clasic, d-niî G. Adamescu, licenţiat în litere şi filosofie, profesor la gimnasiul «Şincai» din Capitală, şi d. V. Simionov, licenţiat în litere şi drept, profesor la liceul din Berlad; b) Din partea învăţămîntuluî secundar real: d. Sp. Popescu, licenţiat în sciinţe, fost elev al şcoleî normale superioredin Iaşi, director al gim-nasiului real din Vaslui; c) Din partea seminarilor de gradul al Il-lea: d. P. Garboviceanu, doctor în filosofie şi licenţiat în teologie de la universitatea din Lipsea, profesor la seminarul central din Bucurescî; d) Din partea învăţămîntuluî superior: d. D. Onciu, profesor la facultatea de litere din Capitală, şi d. Aurel Mănescu, profesor la facultatea de sciinţe din Iaşi; e) Din partea şcoleî speciale: d. Gabriel Musicescu, profesor la conservatorul de rnusică şi de declamaţiune din Iaşî, şi d. St. Şoldănescu, profesor la şcola ie belle-arte din Iaşi; f) Din partea învăţămîntuluî privat: d. G. Popa, licenţiat în litere şi filosofie, director de institut privat în Bucurescî şi profesor la liceul «Lazăr.» (j) Din partea uuiversităţiî din Bucurescî: d. C. Nacu, profesor la facultatea de drept; I. Bogdan, prefesor la facultatea de litere şi filosofie; David Emanuel, profesor la facultatea de sciinţe; dr. D. Grecescu, profesor la facultatea de medicină, şi Dragomir Dimitrescu, profesor la facultatea de teologie. b) Din partea universităţii din Iaşî: d-niî D. Alexandrescu, profesor la facultatea de drept; C. Leonardescu, profesor la facultatea de litere şi filosofie; N. Culianu, profesor la facultatea de sciinţe, şi dr. G. Roj-niţă, profesor la facultatea de medicină. Numirile sînt făcute pe un period de 5 ani. www.dacoramamca.ro ALBINA 219 ÎNTÂMPLĂRILE SfePTĂMÂNEÎ Congresul studenţesc de la Turin — despre care am pomenit într’unul din numeri! «Albine!» — s’a deschis (Jilele acestea. Studenţi! român!, din România şi din Austro-Un-garia, au fost fdrte bine primiţi, mal ales de studenţii italieni. Preşedinte al congresului, a fost ales un italian, iar Vice-Preşedinţ! au fost aleşî atâţia câte naţiuni erau repre-sentate prin studenţi. Decî, a fost ales şi un Yice-Preşedinte Român, un student din părţile românesc! ale Ungarie!, căcî studenţi! noştri din România s’au înţeles să alegă, în ciuda Ungurilor — pe un student din Ungaiia. împăratul Wilhelm al Germanie! a sosit în Berlin. Călătoria lui prin Ţările-sfinte a fost scurtată mult din pricina nesuferitelor călduri Cu primirea şi sărbătorirea împăratului prin ţările Sultanului, s’au cheltuit mulţi bani; se spune, că pe Sultanul l-ar fi costat acestă găzduire vr’o 16 milidne de franc!. Parlamentele s’au deschis pretutindeni în ţările europene. Al nostru se deschide Duminecă, 15 Noembre. In Spania e turburare; guvernul duce grijă că se vor isca revolte. Şi militari! şi poporul sînt întărâtaţi de cererile Statelor-Unite, cari vreu să pue mâna pe insulele Fili-pine şi, dacă nu se p6te cu răul, să le cumpere cu ban! — bine înţeles tîrgul are să se facă cu deasila. In Paris iarăşi au aruncat rău-voitoriî o bombă într’o piaţă. Maî mulţi omeni au fost răniţi, şi vr’o câţ!-va ucişi. E de speriat, câte nelegiuiri săvîrşesc anarhişti!, în credinţa că vor speriâ lumea şi vor răsturna domnia legilor de as-tăcji. Şi, ca să p<5tă schimbă faţa lumi!, după placul lor, as-vîrlă case în aer, omdră dmenî, de multe or! nevinovaţi cu totul, ucid miniştri şi femei—cum a fost întâmplarea cu îm-părătesa Austriei. Precum am spus, statele au venit pe ghidul să s’adune şi să se sfătuiască ce ar trebui să facă şi să drăgă ca să pue capăt anarhiştilor. Congresul anti-anar-hist o să s’adune, dar tbte statele se îndoesc că vor afla mijloce potrivite de-a stârpi anarhismul. www.dacoromamca.ro 5. O DRAMĂ IN FUNDUL MĂRII ROMAN de R. CORTAMBERT VI îndrăzneţii! plan al inginerilor. — Cum! să te duci lără noi? strigă Norton. Să-ţt Iasă din minte. Fac parte din expediţie. In câte-va cesurî vom lace mal multe descoperiri de cât câte aă făcut toţi academicienii la un loc. Ce reuşită! — Gândiţi-vS domnilor, la greutăţile mari ce trebue să ne a-târnăm ca să putem sta la o aşa mare adâncime, urmă Stevcns, dacă la câţi va metri trebuesc 8 kilograme, dar la o aşa adâncime ? — Am făcut deja socotelă, răspunse Enric, ne vor trebui de fie-eare, mal mult de 500 kilograme. — Atunci e o nebunie! cum o să ne putem mişcă cu o aşa greutate!? — Stevens, vorbesc! ca un copil, reluă Enric, mai adu-ţî a-minte de ceva fizică, de ceva matematică şi măcar aî bun simţ; adu-ţî aminte că acestă greutate o contrabalansată de densitatea apeî, şi la 1000 do metri sub Ocean, vom umblă tot aşi de uşor cu cele 500 kilograme legate de piciore cum ne plimbăm pe puntea vaporulnî numai cu pantofii şi hainele nostru. — Acesta e elementar! clise şi Norton; ce de frumuseţi şi ce de minunăţii o să găsim noi pe acolo! Ce de bogăţii trebue să lie ascunse la acestă adâncime! Cine ne spune că n’avem să descoperim noi şarpele de aur ? Când plecăm? Haide! săhotărîm! Când pornim în călătorie pe sub apă? — Când veţi voi, răspunse Enric. Dar d-ta nu cjicî nimic Stevens? nu cum va vrei să nu mergi cu noi? — Nu, domnule, merg, răspunse cu răcelă tînărul inginer. — Domnilor, aşa dar am hotărît, mâine ne apucăm de lucru. Cum (Jiceâ Norton, de câte-va cesurî plutim pe d’a-supra pustietăţilor celor mal primejdiose, pentru aducerea Ia îndeplinire a lucrăreî nostre. Cam pretutindeni fundul ocenuluî este uniform. Totuşi în regiunea unde no aflăm lucrul nu e tot aşa. Adâncimea sa e lorte schimbătore. Se pote presupune că cablul stă pe înălţimi, ca şi pe văl. Greutatea lui chiar pote să-l facă să se rupă. închipuiţi vă un fir care ar merge de pe muntele www.dacaromamca.ro ALPINA 221 Blanc la muntele Sfinlul Bernard şi de pe acesta pe muntele Roza, de la cele maî mari înălţimi pînă la cele mal mari adîn-•ciml, şi puteţi judecă dacă ar putea sta fără să fie bine potrivit. Aşa bănuesc eu că merge cablul nostru în lundul ocenulul. AI dreptate, (Jise Norton, şi, dacă la acestea mal adaugă ■atracţiunea pământului, atunci cablul nostru e în mare primejdie. — Prevecjend şi tovarăşii noştri de la vaporele Teribilul, Niagara şi Agamemnon, un accident ce sar ivi, (Jise de Sar-tene, au hotârît şi eî să facă ce facem noi. De alt-fel vom putea în curînd să ne fălim că am isbândit. La câte-va sute de ehi-lometri de America, nu vom mal avea nici o grijă. Se ştie că în apropierea continentelor marea este relativ puţin adîneă. Un uriaş pe picioronge ar putea în bună voie să trecă canalul Mă neceî şi să se preumble în prejurul Irlandei şi al Mareî-Britaniî la 50 leghe de ţărm. Aceeaşi lege pentru Ţara-Nouă. Do la bl0 de longitudine, fundul ocenulul se ridică încet, încet, ca turnurile unei biserici. La câte-va mile de Baia-Trinitaţei, aşezarea cablului va fi o jucărie. Voiţi o probă? VedeţI-oîn repedea şi desăvîrşita reuşită a tuturor liniilor sub marine în mările puţin adinei şi vecine cu pâmîntul. Iacă 5—6 ani de când toţi vor să unescâ între ele tote ţările, iar Englitera e de opt ori unită cu restul Europei. — Dar, întrerupse Stevens, nu ştiu să se fi întrebuinţat aparate de scufundare pentru nici una din lucrările ce le spui. Ceea ce vrei să încerci e o noutate îndrăsneţă! — Domnule, dacă nimeni n’ar fi făcut ceva nou, am fi încă tot la timpurile când să mânca cu degetele. A găsi ceva nou este resboiul deschis, declarat, contra vechiturilor şi îmi mărturisesc slăbiciunea: acest resboiu, care în loc de sînge varsă capitaluri, îmi place şi sînt cu totul pentru el. De altminteri, îţi repet, eşti liber să remâî pe puntea corăbiei şi să-ţi fumezi liniştit ţigara; numai, în acest cas neve! da voie, să ne îndoim de bravura d-tale. — El! Domnule, ve voiu însoţi; am spus o dată ... Nu sînt fricos. — Să nu maî vorbim de astea; mâine dimineţâ fiţi gata. Tînărul inginer, strânse mâna tovarăşilor sel şi se retrase în cabina sa. VII Pregătirile de plecare pentru o călătorie ce nu se face tot-dcaunu. — Haide Jaek! haide tată John! pregătiţi aparatele de scufundat. Cercetaţi reservorele, ungeţi pompele. Umblaţi repede. Nu e timp de pierdut. Trebue să plecăm la opt ore. Tu, prietene Dick, fiind că vrei să mergi cu noi, vel aveâ grijă să iei lămpile. Avem un tovarăş mal mult şi treaba se va iace mal repede. www.dacoromamca.ro 222 ALBINA Aşa vorbii de Sartene. Erau orele 5 dimineţa. Puntea vaporului era plină de lunii, de tuburi enorme, de pompe, şi o sumedenie de alte instrumente care mal de care mal ciudate. Marinari, servitori, mecanici, lucraţi şi se mişcaţi în tote părţile ca albinele la un stup. Unul băteâ cu ciocanul, altul pilea fier şi aramă; acesta legă funiile, acela le ungea cu gudron. Enric îndemnă pe toţi la lucru, băteâ prietenesce pe umăr pe Petre, îndemnă pe Jack, poruncii ceva lui Iohn, mal aminteâ câte ceva marinarului Dick,. care în calitatea sa de tovarăş al inginerilor mergeâ de la drept a la stânga ca un om peste cap încărcat de treburi. Norton se plimbă cu mâinile la spate, forte liniştit; din când în când scotei şi el câte o vorbă şi păreă a nu se îngriji de loc do periculosa călătorie la care pornii. Un American de felul lui nu se sperii de aşa puţin lucru. Avei sub subţiori două jurnale Times şi Independance Belge, şi din când în când se oprii ca să citescă. Mal totă lumea eră pe punte; Stevens încă nu se arătase. In sfîrşit la 6 ore veni, gătit ca cum ar fi mers la un bal. — Iată, ijise el, apropiindu-se de unul din inginerii şeii al companiei, iată o cji mare pentru noi! E o adevărată serbatore pentru mine să mă scobor în aceste adâncimi. Acestă călătorie e mult mal atrăgetore de cât orî-ce plimbare pe pămînt! Dar, el! ascultă! la câte plecăm? — Peste două cesurî, îl răspunse Dick. — Bine, iorte bine! tu mergi cu noi? — Da, ca să vă arăt drumul şi să vă ţin lămpile. — Minunat! forte bine! (jfise Stevens, care ascundei rău îngrijorarea ce l cuprinsese. Norton, care se plimbi mereu, cum dădu cu ochii de Stevens, veni la el. — El! (Jise el rujând, eşti mal liniştit ca erî, tovarăşe? — Ce fel, Domnule, sînt torte mulţumit că pot lua parte la o aşa de frumosă lucrare, cu atât mal mult cu cât nu văd nici o primejdie. — îmi pare forte bine că te-al convins. El! dar ştii ceva nou? — Nu. — Austriecii sînt bătuţi. — Austriecii?!... cjise Stevens ca cum s’ar fi deşteptat din somn. — Da, Austriecii! Par-că trăescî sub apă de duce luni. Nu ştii că se bat Nemţii cu Italienii? — Ah! ba da, da! . . . (Va urmi) Traducere de Const. C. Pop.-Taşcă. www.dacaromamca.ro MERSUL TRENURILOR f> GaIntI»MărftşescI. R 6. Mărăşcscl-Galaţl. : Staţiuni Acelrrnte 1 Pers Mix. 1 E Staţiuni Arelerate I Pers. Mixt 5 31 £7 2 147 303 - 32 £S 1 1 148 304 p. m. sera dim. dira. (Rest.) 1 10 > dim. n6pt. s6ra p.ra. Galaţi (Rest ) pl. 5=s iu — 6W 1'00 Ilărăseaci1) pl. c Ir — Iu a66 13 Bărboşi ') sos. 5 44 L LU ii. — 64» 1 aa« *4 Cosraes’cT . . . 8.0 — î„ 3, j (Rest.) 3 pl. 548 — 649 1 "42 sos. E — iu 25 33 SerbescT .... Independenţa . . 6.i7 hi* — 7c* 7îi 113 1M *9 Tecuoi ’) (Resi.)lO — p.m. tr. ,2, 43 Vameşii .... tbi 1»-. — 7sr 200 plec. 8.1 — 53 Hanu Conachi lv — 7w 228 a£ Barcea (Haltă). 8.1 — *44 66 Ivesel (Mufei) 8„ 364 38 Ivesc! (Bufet) . . 9o- — 2». 2« 76 Barcea (Halta) 3,7! b î» 3l3 5 1 Hanu Conachi . 9îi p:s — g* a38 sos. ■ij au 8io 3m 61 Vamesu .... — g* «5 Tecuoi ’) (Rest) 10 2o3 P a.iu. 8%o 9(13 p.m 1122 7* 79 Independenţa . . SerbescT .... 967 tO„- itii — i: 3tl 3u 9» plec^ CosraescT Ii* Jbs so: *34 *48 92 BarboşPMR.) 3S°,' io24 ,Cj. 1 5 E i2„ 4,6 104 Mărăsesci 3) sos* (Rest.) 1.10 2n ** d,m. ‘06 p.m. 104 Galaţi (Rest) sos. *°4S 466 M cari pl. din Brăila u.. _ fi* **30 ») cari pl. din Jiurdujeni •»» * „ „ Buzău — aIT ... Piatra K. 5ss © . . . T-Ocna 1^1° 3 «o 3ao i£ "C 3 © *) cari sos. la Huşi » . . Paitut - i. - *|0 ”41 Sso b 0 h 1 a . . . Pvzlu „ „ n Foc»an 7oî iii! - - . . . JofI cari pl. dtn laţI 744 210 ii» 2j0 — u *4 O . . , Yathi\ 4«0 — — — — - 2) carj jos. la I7uţ1 *30 7ss — — — . . » Biifl 3on — — — 0 . . . r“.'/ul ”s, S49 — — — M ... lafl 7*5 — — — ta © s) #arî sus. la Foc f ani » „ „ Buzău 9oo 6» - IO,. ”3* s 44 >d „ pl. din laţi . . . Cariat a.. 2j0 4,0 3oo 8» IO?« . . . hucuretc} — 10s„ — iuu - V f, — *06 - Ifls. 8,0 ”14 - *) cari jro3. la Brăila — 6ti — 5» ", ", ’» Suceava — — 5,6 - . . . PvUu JLo Valabil de la 1 Octombre 1898, st n. 224 ALBINA POŞTA REDACŢIEI G. C., Urziceanca, Ilfov.—Se va citi. Pr. P. C'uncscu, Parşcovonî.—Se va publica. T. Harinescu, Băjeştî-Muscel. — Se va publică. C. Yişinescu, Casapkioî.—Se va publică. I. Jocu, Greaţa.—Prescriptul-verbal se va publică cu comentarii. Povestea se va citi. I. K., Loco.—«Limba îndulceşte, limba amărăşte» se va citi. Asparngus, Berlad.—Nu se înregistreză cu pseudonime. (I. liădulescu.—Articolul despre «Lupus» se va publică. E. Tisescu, Bacău.—Nu vi se pare că e târcjiu să publicăm acum sfaturi pentru băile de mare ? N’ar fi bine să le lăsăm pentru vară în e-poca în care omenii se pregătesc a merge la băi ? . . . Vom publică pe cele-l-alte. V. Gavril, Dolj.— Se va publică. Veinerceag. — < Ţiganul şi slănina» se va citi- I. Muzicescn, Mozocenî, Argeş.—Se va publică. St. Georgescu. Comuna Bârzeiu-de-Gilort, Gorj.—Abonamentul d-vostră pe anul I plătit cu chitanţa No. 8.327 I. Dodan. Păuşesci Iaşi —Idem chitanţa No. 7.871. N. Simioncscu, Comuna Ciora, R.-Vodă, Brăila.—Idem chitanţa No. 8.444. Iâchim Draqomirescu, Comuna Dediulescî, R.-Serat.—Idem cu chitanţa No. 7.741. Nagâtz C., Curtea Mitropoliei Iaşi.—Idem cu chitanţa No. 7.960. Preţul cerealelor din tirgul Brăila de la 1 — 9 Noembre. In decursul acestor (Jile, afacerile cu cereale ca şi preţurile au puţină importanţă. In resumat preţurile la hectolitri, ca şi pe suta de chilogramc se ved în tabloul de faţă: Preţul maxi- Preţul mijlociu Preţul minimum la liecto- la hectolitri so- numi la hectolitri socotit pe cotit pe suta litri socotit pe suta de kgr. de kgr. suta de kgr. Grâu........... 12,65 10.50 9,25 Porumb nou. . 6,82»/3 6,10 5,80 s roşu. . 7,75 0,85 — Orz............ 5,25 — — Secară......... 6 85 6,80 6,70 Porumb vechid. 6,80 6,70 — Mciu........... 5,25 5,— 5,— Grad suta de kgr. se vinde cu................15—17 lei Porumb nod .................................7—9 leî Porumb roşu............................ . 8—9 le! Cincantin nod ...............................8 şi 50 cent. Orz........................... ! 9 şi 10 » OvSz.........................................10 şi 50 » Kasole..................................11-12 şi 50 cent. Orzoică.................................10 —15 şi 25 » •Cincantin vechid............................9.— 32 » www.dacoramanica.ro