Anoi. II
8 Noembre, 1898.	No. 6.
REVISTA ENCLCLOPEDP POPULARĂ
APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ
Abonament, pe an in ţară <
>	>6 luni in ţară
Abonament, pe an in strâinât. L.ei B llrf fiumăr......... 15 bani
COKUTETU P. Garboviceanu C. Rădulescu-SVIotru G. Coşbuc I. Otescu P. Ouifu
ivianuserfaele laepfjţS iţe alte ee ord.
EDACŢiE:
G.	Adamescu V. S. Moga
H.	nicciaescu Corist. C. Pop;-Taşcâ V. Staicânescu.
^Redaoţia şi Administraţia Str. Mântuldsa, No. 9
SUMAR:
E. Bălteanu, Din minunile sciinţiî. — A'. Nicolaesou, Trăsurile automobile. — I. Velcu-tesou. Satul mieu. — D. Teleor, Tunul de la Griviţa. — I). Simuhseu, Altoitul pomilor. — Phoenix, Exposiţia de ia Craiova. — Ion D. Pelrcscu, Serbarea gimnastului din T.-Jiii.— Mulţumiri.—Apel.—V. S. Moga, Cronica agricolă şi comercială. — Or., Întâmplările săptămânii.—O dramă în fundul mării.—Mersul trenurilor.—Poşta redacţiei.
Iluslrafitml: Trăsură electrică.—Despicătură alături de măduvă cu un altoiu.—Altoire prin alipire. — Altoire prin jumătate de alipire. — Altoire sub căjă.—Altoire pe o parte.— Altoire cu oebiu.
Abonamente pentru săteni
La apelul nostru către iubitorii ţărănimii au mai
respuns:
1.	I. P. S. Mitropolit al Ungro-Vlahieî şi Primat al României D. D. Iosif Gheorghian, luând patru abonamente ;
2.	D-l C. G. Vernescu, mare proprietar, patru abonamente;
3.	D-l D. Dobrescu, fost secretar general al Ministerului Domeniilor, doue abonamente.
«Albina II»	11 •
www.dacoromamca.ro
162
ALBINA
DiN minunile ştiinţe!
Razele Roentgen. Fotografierea scrisorilor închise în plicuri ţi a lucrurilor încuiate in cutii de lemn. Fotografierea oselor şi a altor organe din corpul viu al omului.
■agă unchiule, auijit-aî de Roent-ghen ? de acel Nemţ învăţat care a descoperit o minune mare, care..
—Iar cu Nemţii ? Oe slăbiciune aî de eî ? Mai bine, spuno-mî ce vorbiau doftorii de piciorul mieii? Mai e vr’o nădejde de scăpare, ori sapa şi lopata?
—	Unchiule, cu ajutorul Nemţuluî aî să te vindeci numai de cât.
Cine ţî-a spus? El? Pote că v’aţî înţeles să mă pungăşiţî cu ceva bani, cum mî-aî făcut şi cu doftorul tău care elicea să-nil taie piciorul ca să mă vindece.
—De ce vorbesc! cu păcat, unchiule? Maî întâîfi plătitu-î-ai maî mult ca ţlece leî ? Şi apoî, el scie ce spune: e un om forte învăţat. Când el ţî-a spus că osul e spart, c’a dat în cangrenă, că . . .
—	Da, (jece la unu; eu daţi şase la doî. El singur ijice să taie; ceî doî c.lic se vindecă. Aşa murmură pacientul şi se văicărîa într’una, apoî cu voce maî tare ţlise: Orî ce-aî spune, doî tot preţuesc maî mult de cât unul. Cum ? el singur să taîe, pe când doî, doî doftori, spun că nu e nevoie să taîe, că în câte-va <Jile voiîi fi bine ?
Să deâ Dumnezeu, nene, ca doftorii G. şi P. aî d-tale să cunoscă maî bine ca L. Dar, tocmai ca să te încredinţezi de starea piciorului, aî nevoie de descoperirea Nemţuluî Roentghen, care ....
—	Din nou cu Nemţii ? Ce-Î ii ţiind atâta la eî ? Denu te-aş maî am,li vorbind de Nemţi, par’că m’aşî simţi maî bine. Eu te întreb să-mî spui, ce <Jic doftorii mîeî despre frântura piciorului şi tu îmi dai zor cu Nemţu ....
www.dacQtomanica.ro
ALBINA
163
—	Ce să (,lică ? Eî spun că nu se pot pronunţă pîn’acum. Destul că-ţî fac câte două visite pe <,li, că-ţî prescriu la cataplasrae şi încaseză câte atâţia leî ţlilnic. Asta-î tot ce sciu eî. Când îţi va fi ... .
—	Aşa? Eî «,lic că nu se pot pronunţă pîn’acum? Dar, când se vor pronunţă ?
—	Ce ştiu eî ? O să ve$î că, în clina când îţi va li maî rău, o să-ţi <,lică să chemi tot pe L.
—	Aşa ? Şi vreâ să-mî taie piciorul, să mă omore, ca să aî tu ce rode în urmă ?
—	Unchiule, îţî dau înscris, uîte acuma, că mă lipsesc de orî-ce drept de moştenire de la d-ta, dacă ţi s’ar întâmplă vr’o nenorocire după urma doctorului L. şi a Nemţuluî Roentghen.
—	Ah! cât mă dore şi mă’njunghe! Cum <jicî că chiamă pe Nemţul teu V Ia scrie-î numele.
—	El se scrie, uîte aşa: Roentgen, dar se pronunţă Rentghen.
—	Intrebă-1 dar cât cere şi, dacă nu cere maî mult ca G. şi P., atuncî ţli-î să vie, dar L. să nu vie, că cere prea mult şi apoi vrea să me lase schilod.
—	Rentghen nu pote veni, neicuţule, că nu e în Bucurescî, ci departe, tocmaî în ţara lui. El te-ajută numaî întrebuinţând descoperirea lui şi acesta o pote face profesorul B. c’o maşină fotografică şi apoî doctorul L ... .
—	Iar doctorul L ? L. în sus, L. în jos. Ce-î fi ţiind atâta la el? Dar, îa spune-mî, ce pote face el cu Roentghen ?
Ţiu la L., că e unul din ceî maî bunî doctori şi care nu vrea să înşele pe om, ci-î spune de la început rostul boleî. Cât despre maşina lui Roentghen, el se slujesce de ea numaî ca să cunoscă maî bine bcîla, căcî Roentghen a găsit un mijloc ca să poţî vedeâ prin piele şi carne tocmaî la os, aşa că-1 poţi examinâ ca şi cum ar fi osul afară: i se pot vedeâ frînturile, rănile şi. ..
—	E ore cu putinţă asta, Nicule ? Să nu fie vr’o înşelăciune la mijloc ?
—	Ce înşelăciune? Lucrul se petrece <,liua şi în faţa lumii. Aşa, cu descoperirea lui Roentghen, eu
www.dacaromamca.ro
ll)4
ALBINA
pot vedeă ce-al d-ta, ici, în cutia mesei, şi câţi bani aî în pungă. Iac’o dovadă: uite fotografia asta: o cutiuţă de lemn şi într’însa un cesornic. Alta: un port-moneti cu doi napoleoni de aur şi cinci lei. Scil cum au fost fotografiate astea ? — Cutia cu cesornicul se află într’o sală şi maşina într’o odac, despărţite prin uşă. După ce a fost ast-fel fotografiată cutia cu cesornicul, am rugat pe d-1 B. s’afle ce-am eu în cutia mesei mele. D-sa a scos fotografia asta, în care se oglindesce totă averea mea. Iată şi a treia dovadă : oselo unei mâini. E mâna unul amic al mîefi. Idilele trecute, sosind de la Ploescî, când să se deâ jos la gară, î-a fost apucată mâna în uşa vagonului şi durerile erau aşa de mari, în cât unii medici bănuiau că i s’aii spart osele. Dacă au fotografiat-o, au văţjut toţi, cum o veţi! şi d-ta, că nu e nici o frîntură. Unchiule, ve^î, astea sînt lucruri ce se pot cercetă de orî-cine. Ca să te încredinţezi de adevărul vorbelor mele, n’aî de cât să chemi pe cl-nul B. să-ţi fotografieze piciorul bolnav. Acestuia să-l (,iicî să-ţî fotografieze mai întâîu cele ce aî închise in cutia mesei d-tale.
—	Fiind-eă stăruesci atâta, hal du-te de chiamă pe Nemţu cu maşina lui, şi apoi om vedea ce-om mal face.
—	Mă duc, unchiule, şi într’un moment mă’ntorc.
In lipsa nepotului, bolnavul chemă servitorea îl dete cheia mesei şi-î dise să scotă nisce fişicurl şi un săculeţ de acolo, şi să le închidă într’un dulap din colţul odăii. El îşi qliceâ: Dacă nepotu-mei o afla, cu maşina ala, câţi bani am în masă, cine scie ce-I dă necuratul în gînd. Aşa, când o trage cu maşina, o să vadă că în cutia mesei sînt numai nisce mărunţişuri.
Nu trecu mult şi nepotul sosi cu d-1 B., care fotografiă lucrurile din cutia mesei. Pe când nepotul arătă unchiului fotografia şi se silîă să-l înduplece ca să i se fotografieze piciorul, d-1 B. fo-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
165
tografiă dulapul din colţul odăii, în care se văzură banii în grămezi, în săculeţe şi altele.
Când bolnavul verb* acestă fotografie, se înfuriă aşa do tare, în cât luă la gonă pe nepot, pe d-1 B. cu maşină cu tot şi nu voi să i se fotografieze piciorul.
—	Ce î-a învăţat necuratul! ? mormăia bolnavul. Trebuie s’aîbă vr’un spiriduş în maşină aia; alt-fel cum s’ar putea să vadă prin lemn, prin pîndă, prin pungă ?
Boia însă înainta repede, aşa că bolnavul simţiâ tot mai mari dureri, în cât speriat trimise la ne-potu-seu.
—	Au ! au! mă prăpădesc, nepote, scapă-me din ghiara morţii şi mult bine vei vedea de la mine. A ti! mor! ...
—	Să chemăm pe L., unchiule?
—	Chiamă, chiamă, vai! vai! mor! s’a sfîrşit!
După plecarea lui Nicu, bolnavul începu să se
vaete şi să strige aşa de tare, în cât aî casei alergară toţi în odaia lui.
In acel moment sosiră doctorii G. şi P., cari rămaseră încremeniţi la vederea stării disperate a bolnavului.
—	Ah! mor! mă duc! ajutor! scăpaţi-mă!
—	Boierule, să se cheme şi doctorul L., ca să ne consultăm, ţliseră doctorii.
—	Ah! acum? tocmai acum spuneţi de doctorul L., răspunse bietul bolnav, svîrcolindu-se în gliia-rele morţii.
Dar, iată nepotul cu doctorul L. şi cu B., cari cu greu fotografi ară piciorul şi apoi constatară că cangrena se întinsese pînă din sus de genuchiu. Doctorii declarară toţi că trebuesce imediat tăiat piciorul de sus, alt-fel nu mai e nici o nădejde de scăpare.
Gasul fiind aşa de grav, se consultară rudele de aprope şi operaţia fu hotărâtă.
*
www.dacaramanica.ro
166
ALBINA
—	Iacă-mă olog, pentru totă viaţa, <,licoâ bolnavul nostru, câte-va luni după operaţie.
—	Să te mulţumesc! că a! scăpat cu viaţă, îî răspunse văru-seu, cu care stă de vorbă. Sciî cum s’a prăpădit Vasilichiţă dintr’o mână, că n’a voit să î-o taie.
—	Aşa e. Nici eu n’aşî fi voit să-mî taie piciorul, dacă nu eră nepotu-mîeu.
—	Nicu, da, e un băiat de zahăr şi apoi ţine la d-ta mal mult do cât la orl-cine. De, pote că trage şi el nădejde.. .
Nădejde trag eî toţi nepoţii, dar nici unul nu ţine atâta la mine. Uite, a fost trimis doftor la un spital în Galaţi; el însă nu s’a dus. Dar, dacă aî sci câtă trudă şî-a dat cu mine în tot timpul zăcere! mele! ţ)iua şi noptea stă lîngă mine şi mă’n-grijâ. Acuma chiar vine mereu pe la mine. Ţ!-am spus că fără dînsul, eu nu m’aşî fi lăsat să mi se taie piciorul, or!-ce mi s’ar fi întâmplat. Dar el a stăruit atâta, în cât m’a’nduplecat şi maî cu seină când am văţlut că mi s’a întâmplat tocmai cum îmi spunea el cu doftori! miel G. şi P.
—	Ce s’a întâmplat?
E! me încredinţau că me pot vindecă, fără să mi se taîe piciorul, pe când dînsul m’asigură că nu se pote şi’n cele din urmă aşa a fost; căci după câte-va (.Iile şi doftori! mîeî au $is ca el. Ce bine eră dacă-1 ascultam de la început! A, uite-1 că vine.
—	Nicule, îa arată luî Taclie pozele alea, făcute cu maşina aia.
Bucuros, unchiule. Acum am mai multe.
Picend ast-fel, el scose maî multe cartone din buzunar şi le spunea: Două mâini, piciorul unchiului, un stomac, un cesornic închis într’o cutie, sertarul de la masa unchiului cu tot ce se află acolo, un port-moneu cu 2 napoleon! şi 5 le!, o scrisore închisă în plic, un os de pesce înţepenit în gâtul unu! copil de 9 ani, un. . .
—	Bine, nene, e cu putinţă asta? întrebă d-i Tache, vărul unchiului.
—	Nici eti nu credeam la început, răspunse un-
www.dacoramanica.ro
ALBINA
167
chiul, dar în urmă am văqlut cu ochii miel, cum a scos cu maşina cele din sertarul mesei mele şi osul piciorului mieii.
—	Asta-Î mare minune, esclamă vărul. Atunci nu mal o nici un secret, pe lumea asta.
—	Aşa e, al dreptate; nu mai e nici un secret; cu maşina lui Roentghen ţî-află tot ce-aî ascuns prin cutii, prin plicuri, prin dulapuri, bapdfe cu vremea .şi cele ascunse în minte, răspunse fostul bolnav.
—	Dar folosul ce-1 trage omul bolnav, adaogă nepotul e nepreţuit de mare : cu aceste fotografii doctorii cunosc bblele oselor. ale stomacului, maţelor şi ale altor organe, şi ast-fel ei sciţi cum să le îngrijescă.
—	Bine, Nieule, cum se pot fotografia lucrurile ascunse? Asta n’am ain,lit-o pînă acum.
Nene Tache, acesta se face cu ajutorul lumi-nei radiante, descoperită de Germanul Roentghen. Intr’una din filele astea, când unchiul va voi, vom face câte-va probe în faţa d-vostră.
Să trăesci, Nieule, răspunseră cei doi bătrîni noi te aşteptăm chiar mâine, dacă poţi.
—	Da, mâine, la ora 2, sînt aici cu maşina.
Aşa dar, la revedere, pe mâine.
Eniil Bălteau u.
PROVERBE DE LA ALTE NAŢII
Treptă cu treptă, te urci pe scară.
Câinele ţi-1 legi de tine cu mângâială, nu cu lanţ. Când vrei să-ţi ucişii câinele, clici că a turbat. Cine înşalâ, înşelat va fi.
Degeaba pescuiesci, dacă undiţa ţi-e stricată. Trebue să prindi mingea din sbor.
Xu se pote lucră iute şi bine.
www.dacoramamca.ro
168
ALBINA
TRĂSURILE AUTOMOBILE
fy^|stă primăvară s’a arătat în Bucurescî, spre marea ciudă ujj|g a birjarilor, o trăsurică minunată de două persdne, mergând, fără cai, cu o îuţelă uimitdro. Un conduc-tor sta în partea dreptâ cu mâna pe opîrghie cu care cârmîâ trăsura după trebuinţă. O altă pîrghie îî slujîâ ca să strîngă ori să slăbescă i'rîna şi un regulator îuţiâ ori do-molîâ mersul. In trecerea ei repede printre cele-l-alte trăsuri cu cai, se zărîâ în partea din dărăt o lădiţă cam în felul acelora ce se mai vid încă la trăsurile bătrîno când pornesc în călătorii mai lungi la ţară, şi o mână de fum pufniâ când şi când pe o ţevă.
Asemenea trăsuri cari se pun în mişcare prin mijlocirea unul mecanism anume prin puterea de expansiune a gazelor ori a curenţilor electrici se r)ic automobili. Aceştia se întâlnesc mai des în alte ţări; cu deosebire în Franţa, minierul lor esto destul de maro. Mulţi amatori simt o plăcere mare să iasă la plimbare prin oraş şi împrejurimi, ori să facă mai lungi călătorii prin localităţi depărtate ou asemenea trăsuri. Automobilii construiţi piuă acum sînt puşi în mişcare de puterea aburilor, ca şi trenurile, de a aerului comprimat, do a petroleuluî, ori de a electricităţii, iar acum în urmă şi de a hidrogenului.
Automobilii cu aburi sînt de diferite sisteme. Acestea t<5te caută să dobândescă de la aburi sub un cuprins mic, o putere cât mai mare. Cazanele cele mari ocupând loc mult ar cere trăsurilor dimensiuni mari, forme greble şi neplăcute. La cei mai mulţi automobili întrebuinţeză cazane <Jise Serpolet. Acestea sînt niscp ţevi turtite şi încolăcite cam în felul ţevilor cazanelor do rachiu, cu păreţiî groşi şi cu deschicjetura din năuntru fdrte mică. Aceste ţevi se încăkjesc la o temperatură forte mare. Trăsura pdrtă cu ea un rescrvoriu plin cu apă, pe care o pompă o împinge neîntrerupt în ţevi, îndată ce ea se pune în mişcare. Cum a ajuns în ele, apa so preface la moment în aburi şi în starea acâsta, îmfierbîntaţi peste măsură, aburii trec în doi cilindri, aşeijiaţî între rdte, undo pun în mişcare câte un piston.
Pistonele învîrtesc o rotiţă prinsă în osia din dărăt, prin mijlocirea unui lanţ ale cărui inele se îmbucă cu dinţii ei, şi cu chipul acesta trăsura începe să morgă. Sistemul acosta se mânuesco uşor. Conductorul are în scamă patru organe cu ajutorul cărora portă automobilul cum îi place :
1)	O pompă de mână cu care împinge în ţevi cea d’intâl apă trebuincidsă ca să-l pornescă. Cum s’a pus în mişcare, pistdnele singure încep ca să îndeplinescă şi acostă slujbă.
2)	Un regulator cu care potrivesce cantitatea de apă ce o
www.dacoromanica.ro
ALBINA
169
trimit pompele în tuburi şi cu modul acesta p6to schimba îuţela mersului.
ij) (3 cârmă cu ajutorul căreia îl îndreptă după cum trebuinţa cere.
4)	O frînă cu care îl opresce, ort îi micşoreză îuţela.
Caz anele Serpolot pot să dea aburi de o putere forte mare, capabilă să pună în mişcare trăsuri şi tramwaye grele do peste 20.000 kgr. Automobilii cu sistemul acesta au însă un neajuns care îl împedică să se rSspîndescă prea mult. Mişcarea pistonului produce sgomot şi smuciturl cari displac călătorilor, iar în urma automobilului române fum. Dacă asemenea trăsuri ar înlocui eu totul pe cele de astăiji, pOte că n’ar mal putea nimeni să iasă pe stradă de fum şi de miros greu.
La alţi automobili se întrebuinţeză puterea aerului, ca să so pună în mişcare. Pînăacum sistemul acesta s’a aplicat numai la tramwaye. O maşină anume făcută comprimă aerul în nisce reservoriî statornice. Când tramwaiul are să se încarce cu provisie, se pune în legătură cu reservoriul în care e strîns aerul, printr’un tub de cauciuc; aerul trece repede într’un reservoriu ce-1 pOrtă automobilul cu el. încărcarea se faco într’o clipă.
Din reservoriul acesta aerul e lăsat să treacă treptat într’un cilindru care se asămenă cu cel do aburi. Aerul apesat caută să se destindă şi prin puterea ce o capătă pune în mişcare pistonul şi prin el întreg automobilul. Cum se vede, aerul servesce întocmai ca şi aburul. Dar cantitatea de aer cu care se pote încărca tramwaiul nu-i pdte ajunge do când pentru un drum de 2 — ii km., şi se isprăvcsce. Tramwaiul simte dar trebuinţa să-şî ea din când în când o nouă provisie. Ar trebui atunci ca să se facă usinî dese pe linie. 6-meniî au născocit un alt mijloc pentru încărcare. Pe linia tramwayuhu s’au aşecjat nisce canale prin care vine pe sub pămînt aer comprimat de la usina din capul liniei, iar la distanţe potrivite, sînt nisce distribuitori automatici la care se opresc tramwayele, le deschid şi se încarcă cu o nouă provizie caro să lo păta mână încă o bucată de drum pînă la alt distribuitor. Acest sistem nu face fum, nu lasă miros, nu produce sgomot şi so mânuesce lesne, dar nu se pote aplică şi la trăsuri caro să mergă la depărtări mari.
Pentru acestea se întrebuinţeză un alt sistem, cu petroleu, caro este cel mai rSspîndit după cel cu aburi. El se înte-meieză pe însuşirea ce o are petroleul de a da nascere prin ardere, în contact cu aerul, la gaz carbonic şi aburi de apă care se pot apoi întrebuinţa ca putere mişcătoro.
Dacă punem într’un loc închis un amestec do aer şi vapori de petroleu şi-î dăm foc, se produce gaz carbonic şi aburi de apă. Căldura acestora se ridică forte mult, iar a-
www.dacarotnamca.ro
170
ALRINA
mestecul capetă o putere cu care împinge înainte şi îndărăt un piston şi acesta pune în mişcare rutele automobilului.
Trăsurile cu sistemul acesta au un reservoriîi mai mare care se umple cu petroleu. Din acesta, petroleul se scurge câte puţin într’un aparat numit carburator în care se preface în aburi printr’un curent de aer. In acesta stare el e supt de un cilindru în care se produce aprinderea vaporilor prin ajutorul unul tub de platină înroşită (incandescentă), orî printr’o scântee electrică. In timpul arderii, cilindrele se înfîerbîntă mult. Pentru ca să n’ajungă la un grad prea înalt căldura lor, s’a prevăzut ca un curent de apă rece să circule neîntrerupt împrejurul lor, învăluindu-le ca într’o cămaşă.
Trăsură eleetrieă.
Trăsurile cu petrol au o pârghie cu care conductorul di-rigeză rdtele din nainte, o alta pentru a-î schimbă mersul înainte ori îndărăt, o frînă şi un regulator cu ajutorul căruia el lasă în carburator să intre mai mult, orî mai puţin petrol, după cum voesce să-î iuţesca orî să-î slăbescâ mer-
www.dacaramanica.ro
ALBINA
171
sul. Automobilii cu petrol sînt cei mai respîndiţî. Ei fac fum, şgomot, mişcarea pistonului produce smuciturl, lasă miros greii în urma lor, care î-ar face de nesuferit pe strai}î, când ar circulă mulţi; se îmbâcsesc de uleiu; iar cilindrele se în-fîerbîntă şi dogoresc, pentru-că şi apa care circulă împrejurul lor, cu tdtă premeneala, n’are vreme să se recescă deplin mai înainte de a fi trimisă din nou la ele.
Cele mai bune trăsuri, care întrunesc tute cerinţele, sunt cele puse în mişcare cu electricitate. Acestea nu prea se ved pînă acum în Europa.
In 1895 s’a construit una de 3.200 kgr., care putea să facă un drum de 40—70 km. pe oră. Trăsurile electrice sînt mari şi cu formă nu tocmai plăcută pentru-că învăţaţii n’au ajuns pînă acum să găsăscă o baterie electrică, care sub un volum redus să potă înmagasinâ o cantitate de electricitate îndes-tulătdre pentru a le pune în mişcare.
Ele au însăşi neajunsul că nu pot fi întrebuinţate în călătorii lungi, afară din oraş, pentru-că trebue să se încarce din când în când cu electricitate de la o usină, întocmai cum se încarcă şi cele cu aer comprimat.
Electricitatea cu care se pote încărca nu le pote ajunge de cât pentru o cale do 20—30 km.; de aceea nu se pot întrebuinţa în localităţile unde nu se găsesc usini electrice, nici nu pot face călătorii mal lungi, de cât cu condiţiunea de a găsi din distanţă în distanţă staţiuni de încărcare. Trăsurile electrice nu produc fum, nu dau miros, nu smucesc, merg îndărăt cu aceeaşi uşurinţă cu care merg înainte, se cârmesc lesne, cu un cuvînt sînt fără păreche.
(Sfîrşitul în No. viitor.)	N. Nieolaescu.
SATUL JVIIEU (!)■
— Sfîrşit —
§|Vupă ce s’au isprăvit aceste frumose iertăciuni, toţi nun-taşiî, dar toţi treji nemâncaţi au pornit-o la biserică : flăcăii călări împreună cu ginerele, iar cei-l-alţi în cher-vane cu câte 6 şi 8 cai. In chervanul din frunte mergea mireasa cu tote prietenele şi cu muma ei, apoi veniau nunul, nuna şi cti-l-alţî socri, şi după acesta rudele şi ceî-l-alţî nuntaşi. In drepta şi în stânga fie cărui chervan mergea câte un flăcău călare; în drepta chervanului unde eră mireasa mergeâ ginerele şi în stânga colăcerul cu bradul împodobit de nuntă. In fie-care chervan trebuiâ să aibă loc şi câte doi lăutari.
(1) Vecjî No. 15, 1G. 50, 51, 52, şi No. 1, 2, 3, 4, 5 anul II.
www.dacoromanica.ro
172
ALBINA
Ajunşi la biserică, toţi s’au dat jos şi în fruntea tutulor a pornit-o mireasa între mama ei şi nună. După ce au intrat toţi în biserică, preotul a început slujba leturghieî. Aşa este obiceiul ca ginerele şi mireasa să asculte leturghia în (Jiua cununiei, căci întâiu se împărtăşesc şi apoi se cunună. Nu sciu, cum că şi leturghia şi cununia mi s’a părut că s’au făcut forte repede. In viaţa mea însă n’am vădut un alt preot care să slujescâ aşa de frumos şi aşa de regulat ca preotul din acest sat. Glasul lui, vorbele şi mişcările lui te făceau să simţi că eşti în casa lui Dumnedeu.
După cununie, preotul a ţinut o cuvintare scurtă, dar prea frumosă şi plină de învăţături. Cu un glas adevărat părintesc a dis tinerilor cununaţi: «Fiilor, de astă-di înainte voi sînteţi uniţi pentru totă viaţa câtă o veţi trăi în acestă lume. Înaintea altarului, astădî, aţi făgăduit unul altuia iubire, respect şi ajutor în tote împrejurările vieţii vostre. De acum părăsiţi pe părinţii voştri cari v’au crescut cu căldură şi cu iubire, părăsiţi pe fraţii şi surorile vostre cu cari copilăresce v’aţi desmerdat fără nici o grijă, de acum singuri vă veţi agonisi tote cele de trebuinţă pentru viaţă, singuri vă veţi pri-cinui şi bucuria şi întristarea. In acestă nouă viaţă, tu fiule eşti dator să îngrijesc! de traiul soţiei tale, să te porţi cuviincios cu dînsa, să nu fii stăpân gâlcevitor, ci prieten a-devărat care dă staturi bune şi conduce pe calea binelui, tu eşti dator să-ţi iubescî femeea precum Christos a iubit biserica şi pe sine s’a dat pentru dînsa.
«Iar tu, fiică, ascultă cari sînt datoriile unei adevărate soţii creştine. Soţia cea bună, soţia adevărată iubesce pe bărbatul său şi intru tote i se supune; muncesce fără preget nu ca să întâmpine deşertăciunile mândriei, ci ca să mârescă binele familiei; îngrijesce cu iubire de copiii săi, ii cresce în purtări bune şi le insuflă iubire de biserică şi de tot ce este românesc. Adevărata soţie este icâttă di jertfire şi de dragoste pentru soţul seu şi pentru copiii sil. In mare parte fericirea familiei atîrnă de la soţie, căci ori cât de virtuos ar fi bărbatul şi ori cât s’ar osteni şi s’ar trudi el, totul ar fi în zadar, dacă soţia sa va fi roba deşertăciunii şi a moliciunii, dacă ea va iubi luxul şi va fi risipitore şi dacă de frică ca să nu se facă de rîs păzescc cuviinţa numai în ochii familiei, iar pe ascuns face tot ce-i momesce plăcerea. Biserica, care este mama nostră a tutulor, biserica, prin care
www.dacoromamca.ro
ALBINA
17.S
ni se sfinţesce şi nascerea şi nunta, prin glasul evangheliei dice: «Femei, fiţi cu întregii înţelepciune, fiţi curate, îngriji tor e de casă, fiţi bune şi plecate bărbaţilor voştri ca să se mărescă numele Iul Dumnedcu întru voi.»
«Acestea sînt datoriile vostre, fiii mei, în viaţa în care intraţi de acum înainte, păziţi-le căci numai aşa veţi avea pururea veselie, mulţumire şi fericire în casa vostră. Veţi fi fericiţi voi şi fiii voştri dacă nu veţi uită pe părinţii cari văii născut şi dacă veţi iubi nemul şi sfînta biserică care dă luminai e minţii, frumuseţe sufletului, sănătate trupului, ajutor în necazuri şi este doctorie în bole şi nădejde de mântuire.»
Apoi, întorcendu-şî faţa către altar, acest cucernic preot a terminat cuvîntarea sa aşa: «Domne! Aceşti tineri neprihăniţi, cari adi se unesc după datinele strămoşesc! şi după porunca Ta, cu încredere aştepta viitorul vieţii in care intră, căci mâna Ta prea puternică ii va umbri Nici o greutate, nici chiar necazuri mari nu-i vor desnădăjdul, căci sînt tari în credinţa că Tu nici o-dată nu-i vei părăsi. Aceşti tineri nevinovaţi încep noua viaţă cu hotârirea neclintită de a vieţui potrivit cu voinţa Ta Fie, Domne, ca urările ce noi facem acestei tinere părechî să fie pururea audite de Tine.»
După aceste dulci şi părintesci cuvinte, toţi nuntaşii avend obrajii roşii ca bujorul şi ochii veseli, dar încă tot plini de lacrămi, s’au întors iar la casa părinţilor miresei tot în rîn-duiala cum venise la biserică, cu singura deosebire numai că ginerele ş’a suit lingă mireasă remânendu-i calul singur legat de carâmbul carului, şi afară de acesta acum eră mare alaiu. S’a ocolit aprope tot satul, lăi tarii cântau de la inimă, cei ce mânau caii chiuiau întruna şi de la fie-care casă se aruncau, în chervanul miresei, steble de busuioc, trandafiri şi alte flori.
Ajunşi acasă, toţi s’au aşedat la masă şi după s’a mai potolit sgomotul lingurilor, după ce plosca cu vin de-ţî spărgea gura, făcuse vr’o câte-va închinăciuni fie-cărui me-sean, după urarea frumosă a nunului, a socrilor şi a altor nuntaşi, unul din bătrânii de la masă, după ce făcuse câte-va glume pe socotela flăcăilor şi fetelor mari, se ridică în piciore şi în ton bătrînesc începu aşa:
www.dacaromamca.ro
174
ALRINA
«Tineret cu mintea fragă, Ascultă şi la cap bagă Şi vedi ce fel de cuminte,
Se ’nsurau ceî din ’nainte.
EI nu alegeaâ neveste,
Cu a le ’ntrebâ de zestre;
Nici cercetau, ca acuma,
A cui e mai mare suma,
Cine-I dă mai mult din pungă Ş'a cui e moşia lungă;
Ci căutau, să găsăscă Cu frumuseţe sufletăscă,
Să fie cu ’nţelepciune Şi crescută ’n purtări bune;
Că ast-fel când e o fată Este destul de bogată,
Şi este destul de frumosă,
Iubită şi drăgăstosâ;
Căci în căsniceasca lege Cu bărbatu-şî se'nţelege,
Nu-I vorbesce vorbă seacă, Ci’ntru tdte i se pleacă;
E cu judecată ’n sine Şi cunosce de ruşine ;
Nu nesocotesce cinstea,
Şi îşi portă’n sine mintea;
Căci zestrea unei neveste Ca şi un amanet este,
După ce s’a mai potolit rî ceste din urmă vorbe, s’a du-se flăcăilor le-a dis:
«Flăcăi, spusa dumisale Are ’nţelesurile sale.
Ea e ca o ’nvăţătură Trasă din sfînta scriptură,
Cu pildă atingătore
Care, cu încredinţare,
I se dă lui în păstrare,
Şi când o fi vr’o întrebare Să nu dică că n’o are;
Că tot aminte î-aduce De-I vine câmpii s’apuce Să fugă, să se ascundă, Ne-avend ce să-î răspundă Orî-ce om, când se însdră, Aduce ’n casa lui moră,
In care copil, muiere,
Mereu să mănânce cere.
Ş’apoî nu e numai masa,
Nouă găuri are casa.
După una, că lipsesce,
Ia alta că trebuesce;
Cutare să al, se cade,
Cutare nu-I şi rău şade, Numără si tîrsuesce Cum dic, pînă se spetesce; Banii i se ’mpuţineză Şi punga se uşureză;
Că ’n ea dacă nu mal pune, începe să nu mal sune, Nevasta începe să spue: «Băete, pomană nu e întâi mâna ’n pungă bagă Ş’apoi să dicî—«dragă, dragă.»
al cu hohote pricinuit de a-at un alt bătrîn şi adresân-
De cel ce vrea să se ’nsore. Pentru-a vostră fericire Şi a nostră mulţumire Diceţî toţi, cu bucurie:
Amin, amin, aşa fie!»
In timpul acestei cuventărî haslil şi atingetore, într’una m’am uitat să ved care din flăcăi şi mal ales care din fetele mari se roşesc sau ţin capul în jos ştiindu se că nu sînt crescute în fapte bune, dar, ve spun drept că pe faţa veselă a tuturor citeai mulţumirea ce aveau, par’că fie-care işl elicea: «Mulţămesc lui Dumnedeu c’a ajutat scumpilor miel părinţi să me crescă, să me îngrijescă şi să me ducă pînă în vîrsta în care me găsesc cu calităţi şi cu dorinţe întocmai aşa cum spun aceşti Iubiţi bătrînl.»
www.dacaromamca.ro
ALBINA
175
Am fi mal stat să vedem şi jocul bradului, nuneasca, plecarea miresei şi alte obiceiuri, dar cu multă părere de rău a trebuit să plecăm ca să prindem trenul care spre seară treceâ spre oraş, ca aşâ să putem fi buni la treabă.
Cum ne am suit în tren, pe nenea Dumitru l-a apucat somnul şi a dormit cu sforăite pînă ne-am apropiat de oraşul nostru plin de chinuri şi necazuri. Pină să adormă nenea Dumitru mî-a spus că obiceiurile şi oraţiile pe cari le-am vedut la nunta din satul seu au fost în tote satele nostre, dar acum pe unele locuri s’au uitat cu desăvîrşire, iar p’alte locuri s’au curcit cu alte obiceiuri streine; spunea că chiar în satul său dispăruse, însă preotul şi învăţătorul le-au reînviat. M’am dat şi eu într’o rină şi am încercat s’adorm, dar n’am putut. Admiram în nenea Dumitru atâta inimă românescă şi atâta ţinere de minte. Ori de câte ori închideam ochii ca să adorm vedeam satul frumos, omenii plini de viaţă şi de voioşie, par’că simţeam răcorela grădinilor şi mirosul dulce al florilor, par’că audiam glasul mângâîos al preotului şi cântările îngeresc! ale şcolarilor cari, în coi% au cântat în tot timpul leturghieî şi la cununie. Intr’una îmi eliceam şi tot-d’a una voiţi elice: ferice de satul care are preot şi învăţător cu calităţi ca cel din satul venii Dumitru! ferice şi iar ferice de preotul şi învăţătorul căreîsl iubesc neamul şi îşi împlinesc cu pricepere şi dragoste chemarea sa. Unii ca aceştia avenel sufletul împăcat că şi-au făcut datoria vor elice ca şi Apostolul Pavel: «Lupta cea bună am luptat, credinţa am păzit, de acum îmi este păstrată cununa dreptăţii care ml-o va da-o Domnul, judecătorul cel drept, în clina aceea.»
Ilarian Velculescu.
CUVINTE ÎNŢELEPTE
Calul bun n’ajunge mîrţogă.
Cine se teme de vrăbii să nu semene.
După pasere şi corda.
Cine ajunge târdiu are loc reu de stat.
www.dacoromanica.ro
17 fi
ALBINA
TUNUL DE LA GRIVITA
i
tunul mare din radan,
Tunul mare-al lui Osman gp Cântă nopte, cântă di,
&	Domnul Carol 1-audî.
— Tunule, numai oţel, Lasă-me să dorm niţel Că de şi sînt mare Domn,
Am nevoe şi do somn ;
Totâ dina în picîore,
Totă cliua ’n ploi şi ’n soro, Ca să-mi duc vitejii miei,
Sînt apururea cu ei.
Tunule, iubesce-me,
D-al tău glas scutesce-ine... Tunul însă n’autjiâ Şi mai tare bubuia
Domnul Carol ce-aţipise Deşteptându-se îi clise:
Tunule neascultător,
Dau cuvînt de Domnitor Că am să te-aduc legat Pe-a mea prispă la Palat In frumosa Românie Ca să taci pe vecinicie.
I). Tclcor.
ALTOIREA POMILOR
ultura pomilor roditori care formeză o parte din comercial şi hrana poporului, se face la noi într’o măsură restrînsâ, mai cu semă în judeţele de câmp unde pomii roditori lipsesc apropo cu desăvîrşire, fiind înlocuiţi pe unele locuri cu salcâmi de la cari omul are puţine folose: la împrejmuirea grădinilor, fixarea pămînturilor mişcătore; une-orî se întrebuinţeză şi ca lemne de lucru cât şi de foc din causa împuţinării pădurilor. Avend în vedere importanţa ce are cultura pomilor roditori şi îmbunătăţirea lor, voiu arătă în acast articol mijlocul de îmbunătăţire.
Mijlocul ce voesc a arăta este altoirea, pe caro omenii noştri o cunosc prea puţin. Numărul altoirilor este forte mare, noi însă vom vorbi despre cele mai simple şi reuşite metode.
1. Altoirea în despicătură
Acest metod dateză din timpurile cele mai vecin şi se practică mai cu semă la pomii groşi şi la real-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
177
toirea celor bătrâni. Iată cum procedăm: Port-al-toîul, adică pomul pe care voim să-l altoim, se taie orizontal pe d’asupra unui mugure. Dacă sînt trunchiuri sau ramuri prea grose se taie cu fe-restreul şi în urmă se netezesce bine cu un cuţit. După ce am făcut tăietura, se despică trunchiul sau ramura prin măduvă şi numai ceva peste jumătate, căci tăietura mare se vindecă anevoe la pomii bătrâni. La trunchiurile sau ramurile grose pe cari voim a aplică 2—3 sau 4 altoi nu se despică prin măduvă, ci numai alături cu măduva.
Tăietura nu trebue făcută maî lungă de cât altoiul, ci numai cât ocupă altoiul ca să nu rămână spaţiu gol, şi să pătrundă aerul şi alţi agenţi atmosferici pentru a împiedică prinderea.
Pregătirea altoiului se face în forma unei lame de cuţit satî sabie după cum se vede în figura a) avend în vedere ca partea maî grosă să vie afară spre coje şi să se lipescă cât se pote de bine cu a pomului. Altoiul trebue să aibă 2 muguri din care unul să vie d’asupra dispicătureî în afară sau înăuntru şi să fie bine desvoltat.
După aplicarea altoiului, se legă bine cu o făşie de teîu topit şi se unge cu alifie de altoit. Ou acestă altoire se începe pe la finele luî Martie şi începutul luî Aprilie.
2.	Altoirea prin alipire.
Acest fel de altoire se practică numai la pomi-şorî tineri de 1 — 3 ani.
Alegem un altoîu care să aibă aceiaşi grosime ca pomul sau ramura ce voim a altoi şi-l preparăm
<Albina II*	12
www.dacaromamca.ro
178
ALBINA
cu o tăietură piezişe, care să ajungă pînă în măduvă, şi lungă de 2 cm. Tăietura la pomul de altoit se face de jos în sus, în tot-d’a-una în dosul unui mugure; iar la altoiu se face de sus în jos. După aceea se alipesce bine altoiul cu pomul ast-fel ca
marginile altoiului să nu se vadă din alo pomului după cum se arată în figura b).
Principalul este ca tăietura atât la pom cât şi la altoîu să se facă cât se pote de limpede şi repede, astfel ca seva pomului să potă circulă prin
a altoiului.
Altoiul trebue să aibă 2 muguri; după ce s’a lipit se legă şi se unge cu alifie. Timpul altoitului este tot ca cel menţionat la despicătură.
3.	Altoirea prin jumătate de alipire.
Se întâmplă de multe ori ca să nu avem alto! de aceiaşi grosime cu a sugetului şi atunci sîntem siliţi a alergă la altoirea prin jumătate de alipire.
Acestă altoire să face în tocmai ca la alipire, cu deosebire că tăietura de la altoi se termină cu un scaun pentru a se putea bine alipi cu a pomului altoit.
Tăietura la pom se face de jos în sus şi numai puţin în lemn, după grosimea altoiului. Acestă altoire trebue făcută numai de acela care posedă o practică mai veche, alt-fel nu e de recomandat.
După ce s’a alăturat bine altoiul cu pomul, se legă şi se unge ca la cele-l-alte metode.
www.dacoramanica.ro
ALIÎIXA
179
La cireşi, vişini şi persicî altoirea acesta nu se face.
Timpul altoitului este ca şi la cele arătcte mal sus.
4.	Altoirea sub coje.
Cu acest metod nu se pote altoi de cât după ce a început a circula seva. Preparaţia atât la altoiu cât şi la pomul de altoit se face ast-fel: Pomul de altoit să taie puţin pieziş, d’asupra unui mugure sau ramură mică şi pe partea cea mai netedă se face o tăietură verticală în jos cât lungimea altoiului, a-jungend numai pînă în lemn; după aceia se pre-gătesce altoiul care presintă o tăietură cu scaun în tocmai ca la altoirea prin jumetete de alipire; se ia puţin pieliţa după marginile şi vîrf ul altoiului, dupo aceia să introduce la pom prin ajutorul lamei de os.
Operaţia trebue făcută cât se pote do iute.
Altoiul trebue să aibă pe el 2—3 muguri bine desvoltaţî. Se legă şi se unge ca şi la cele-l-alte metode.
5.	Altoirea laterală.
Acest fel de altoire se întrebuinţeză mai mult la formarea coronelor când ne lipsesce vre-o cracă, pentru a da forma pomului. La acest fel de altoire pomul nu se taie, ci numai în lungul unei ra-mure sau chiar în trunchîu se fac 2 tăieturi pînă la lemn, una în lung vertical şi alta în lat orizontal, în formă de cruce; după aceia se deslipesce coja şi se introduce altoiul, care se prepară întocmai ca la altoirea prin alipire Pentru a se lipi mai bine altoiul, d’asupra tăieturii se face o mică gropiţă ca ast-fel prinderea să fie sigură.
www.dacaromamca.ro
180
ALBINA
După aceia se legă şi unge cu aline.
După ce s’a prins şi s’a întărit bine altoiul se reteză d’asupra altoiului trunchiul sau o ramură cu 1 cm. Pentru a evita rana se unge cu alifie. Acest metod, nu se practică de cât când a început a circulă seva.
Se pote altoi şi cu muguri fructiferi, dar atunci se cere mai multă practică.
6.	Altoirea cu ochiu sau cu mugure.
Cu acestă metodă se începe de la finele lui Iunie, pînă la 1 Septembre în timpul cât se pote deslipî ochiul; iar după ce se lemniflcă se pote altoi şi cu mugur fructifer. Operaţia se face ast-fel:
In lungul pomului şi în partea cea mai netedă se face o tăietură dedesubtul unui mugure, care să fie atât de lungă cât ochiul ce voim a introduce. La capătul acestei tăieturi, se mai face una în curmeziş aşâ că întrega tăietură represintă un T. Altoiul se face cu două tăieturi o-vale, care se împreună dedesubtul unui mugure, ce voim a scote şi o tăietură d’a-supra mugurului în curmeziş. Se deslipesce şi se introduce la pom.
După acesta se legă cu teiu.
Alifie nu se întrebuinţeză la acest metod.
*
* *
www.dacoromanica.ro
ALBINA
181
La tote metodele arătate se vor avea în vedere următorele: 1) Nici odată să nu se facă altoirea maî nainte de timpul cerut; 2) Să nu se facă pe timpuri căldurose cum e la amiaţlî, de asemenea pe timpuri ploiose sau norose când sînt semne de ploîe; 3) Altoirea să se facă cât se pote de repede ca ast-fel să nu stea ranele expuse prea mult la aer; 4) Legătura se va face cât se pote de strânsă, lăsând numai ochiul liber, iar după 28—30 (^ile să se slăbescă legătura; 5) In timpul altoitului, altoi! se vor ţine la umbră şi vîrful altoiului cu 2 — 3 mugur! să se taie de ore-ce la vîrf nu este copt deplin. La altoit, atât lama cât şi mâna să fie cât se pote de curate; 6) După 15 c,lile se caută şi se altoesc pomişori! neprinşi, pe altă parte sau mai sus de rana d’întâiu.
D. Simulescu
ferma Studina.
EXPOS1ŢIA DE LA CRAIOVA
je mult timp se anunţase că în Octombrie se va face o cxposiţie în capitala Olteniei.
Exposiţia s’a făcut; s’a deschis în diua de 14 Oc-tombre a. c. Deschiderea acestei exposiţiunî s’a făcut cu mare solemnitate la ora 10 a. m. în faţa d-lor miniştri D. Sturdza, An. Stolojan, C. Stoicescu şi Ionel Brătianu, în faţa autorităţilor locale şi a unui numeros public. După ce s’a terminat serviciul divin—făcut de preoţii bisericel Madona Dudu, împreună cu corul acestei biserici,—d-1 Măldărescu, (primarul Craioveî) a mulţumit d-lui Stolojan «pentru ideea ce a avut-o de a face o exposiţie la Craiova.» Apoi d-1 Stolojan răspunde, «arătând importanţa’ acestei exposiţii şi mulţumind celor ce l-au dat concursul, adică celor ce au înţeles importanţa acestei exposiţiunî. După domnia-sa o profesoră ţine o cuvîntare scurtă, «arătând cât de mare importanţă are secţiunea ţesătoriei...»
Ast-fel se deschide exposiţia.
Din «Strada Unire!» pînă la «Fântâna eu ţepă sînt 3 arcuri de verdeţă, având tricolorul naţional. De la intrarea « Parcului Bibescu* pînă la exposiţie, drumul e plin de arcuri de triumf. Cel d’întâiu arc susţine o tablă cu cuvintele:
«Exposiţie regională, 14 Octombrie 1898.»
Exposiţia e aşeşlată pe locul viran de lingă Bibescu pe partea dreaptă. La început e un mare pavilion; aci sînt expuse lucruri lucrate de mână. Lîngă uşă este bustul lui Gheorghe Chiţu, lu-
www.dacoromanica.ro
! 82
ALBINA
crat de d-1 Brancuş. Pe pereţii pavilionului suit expuse chilimurile. Ţesături de in, de bumbac se găsesc în acest pavilion, în care se vede cât muncesce femeea română în timp de 3 luni.
Am observat într’un loc «Corona României» admirabil lucrată din nasturi de fabrica Sayer (T.-Severin.) I
Intr’alt loc eră un mare tablou—fotografii—representând şantierul de construcţiuni navale de la Turnu-Severin.
Tot ce se produce în Oltenia eră representat aci: sculptura prin lucrările arestaţilor de la Bucovăţ şi ale particularilor; costumele prin lucrările confecţionate de <Şcola profesională Madona Dudu»; tipografia şi legătoria prin lucrările tipografiei Samitca (Craiova) şi Miloşescu (T.-Jiu); cofetăria prin lucrările d-luî Andronescu.
De la acest pavilion pe drepta, sînt expuse lucruri ce ţin mai mult de agricultură. Locul cel mare îl ocupă grânele. Am observat nisce struguri forte frumoşi din via preotului Barbu Po-pescu, care expusese de asemenea nişte pere, mere şi gutui de diferite mărimi. Tot aci erau şi câte-va fotografii şi tablouri.
Pe partea stângă erau blănăriile şi fierăriile. Şcola de meserii a expus aparate lucrate de elevi, mese, dulapuri ş. a. Mai departe erau fringhiî, olăriî, scaune..... de tote.
Prin mijlocul acestor doue pavilione se află câte-va stupurl de noul sistem, de care s’a vorbit şi în revista «Albina.»
Mai sînt încă alte pavilione. In doue se află caii. Am remarcat un ponney al d-luî Căpitan Prassa din artilerie şi caii d-luî lo-cot.-colonel Liviu Drăgoescu. In cele-l-alte doue erau boii- şi vacile, în general de la moşia Negoiu. Aci erâjexpus un taur care a fost admirat de toţi.
D’aci mai plecau încă 4 pavilione. In doue se aflau porcii, unul—de la moşia Negoiu — cântărea 350 kgr.
In cele-l-alte doue eraiî oile şi mieii—în general de la Ferma Studina. Oile merinos erau privite mai cu deosebire de mulţime. Tot aci se mai aflau şi 4 cămile dintre cari doue născute şi crescute în ţară.
Exposiţia s’a închis Marţi 20 Octombre a. c.; ea a produs o frumosă impresie tuturor acelora cari au visitat-o.
Pliocnix.
Serbarea inaugurării noului local de gimnasiu real din Târgu-Jiu.
Duminică la 4 Octombre c., a avut loc în T.-Jiu o serbare dintre cele mai frumose. Acesta serbare a fost inaugurarea noului local al gimna-siului ce portă numele de «Tudor Vladimirescu.»
La ora 2'/a p m., d-1 ministru, însoţit fiind de d-1 prefect şi d-1 primar. a venit la gimnasiu, unde şcolarii îmbrăcaţi în haine noue de uniformă, aşefiaţî pe doue rîndurî în coridorele gimnasiului, l-au primit cu cel mai mare entusiasm
Preoţii oraşului au oficiat serviciul divin, după care d-1 director al gimnasiului, I. Moisil, a ţinut prima cuvîntare; apoi d-1 primar Titu Frumuşanu şi la acestea a răspuns d-1 ministru Spiru Haret.
O mulţime înţesată ascultă cu atenţie, împreună cu şcolarii, cuvintele d-luî director cât şi ale d-luî primar şi ale d-luî ministru.
Sub conducerea d-lui Angliei Nicolescu, maestru de gimnastică, care nbîâ de o lună a venit la acestă şcolâ, elevii au executat diferite
www.dacoromamca.ro
ALBINA
183
mişcări şi jocuri gimnastice pe deplin reuşite. D-l ministru a rămas mulţumit de acestea, cum şi de cântecele corului gimnasiuluî.
La orele 7 sera, şcolarii se adună din nou la gimnasiu, de unde în frunte cu musica militară, au mers la d-l prefect unde au defilat înaintea d-lui Ministru.
Şcolarul de cl. IV. Păunescu M. a ţinut o mică cuvîntare la care a răspuns d-l ministru prin cuvinte bine-voitore, îndemnând pe şcolari la muncă fără preget şi la îndeplinirea datoriei.
I6n 1). Pctrescu
___________________ Com. PolovracI, Gorj.
MULŢUMIRI
Prea sfinţitul Episcop de Argeş D. D. Gherasiin Timuş, în urma res-pectoseî rugăminţi ce i-am făcut, a bine-voit a dărui biblioteceî acestei şcole, mai multe cărţi. Pentru acestea, îi aduc prin publicitate respec-tuose mulţumiri.
N. Pretorianu
Dir. şeoleî ŢinţîrenI (Dolj.)
*
Sub-semnaţii locuitori din comuna Slobozia-Argeş, mulţumesc d-luî director general al telegrafelor şi poştelor pentru că a înfiinţat serviciul poştal cjilnic în circumscripţia 41 Rociu.
I. tt.îdulescu, învăţător; I’. Negreann. comerciant; (J. I'opescu. perceptor; I. Dnmitrescu, notar; F. Stoicescu, agricultor; Tctre Kătlulescu ; E. Encscii, învăţător.
I? E Hi
Sub-seinnatul învăţător al şeoleî din comuna Valea-Satului, cătunul Grajduri, judeţul Vaslui, dorind a înfiinţa o bibliotecă populară în acestă comună, rogă pe tote personele cari doresc binele şi propăşirea ţăranului român, să dea bine-voitorul sprijin pentru aducerea la îndeplinire a acestei idei.
N. Pieptu
____________________învăţător, Grajduri. Vaslui.
CRONICA AGRICOLĂ ŞI COMERCIALA
,/jipsluna Octombre, o lună atât de bogată în lucrări agricole, ni se Pare a trecut prea curînd, de 6re-ce, unii agricultori, au cam amânat semănăturile de grâu sub cuvînt că pă-mîntul este prea uscat şi arătura nu se puteâ face tocmai în bune condiţiunî. Tocmai când au vădut că o aşteptare în căderea ploilor le pote fi fatală, au pus mâna pe plug şi aîi început a semenâ chiar locurile acelea unde arătura nu se făceâ tocmai bună ci bolovănosă.
Multe semănături, în acestă lună s’a făcut, cu speranţă că trebue să cadă vr’o ploie, unii şi-au pus nădejdea în zăpadă, cu alte cuvinte într’o condiţiune atmosferică care nu se pote prevedea cum are să fie. Căci se pdte fdrte bine ca şi iarna care vine să fie lipsită de zăpadă ca şi iarna trecută, şi semănaturile făcute în pămînturile bo-
www.dacaromamca.ro
184
ALBINA
lovăndse, lipsite de un prisos de umedelă şi de un prisos de zăpadă în timpul îerneî, nu mal bine nu le pote merge, de ore-ce sînt expuse a fi prăpădite în unele localităţi, de către deci de mii de ciore, carî dejâ au început a-şî căută hrană pe câmpurile semănate cu grâne încă nerăsărite.
Am dis la început că luna acăsta este cea mal bogată în lucrările câmpului, aşa că mulţi agricultori nu se prididesc la executarea lor în mod economic, maî cu semă în localităţile unde se simte şi lipsa braţelor.
Dintre lucrările principale, făcute în luna Octombre este semănatul grâului şi culesul porumbului; acestă din urmă lucrare, a devenit maî uşurătdre din causă că porumburile în mare parte aă fost culese în luna Septembre, asa c’a rămas maî mult semănatul grâului; culesul viilor pe la început, în podgorii unde filoxsera şi mana au mal lăsat ceva producţiune. Aşa că putem spune că în luna Octombre, care a fost maî mult secetosă de cât umedă, tote lucrările câmpului, afară de semănatul grâului, se pot face in cele mal bune condiţiunî.
Tot in bune condiţiunî s’au putut face şi plantaţiunile de tomnă, ca pomi roditori, şi alte plantaţiunl de copaci de pădure prin gră dinile publice şi parriculare; mulţi din locuitorii oraşelor nostre, fără deosebire, preferă pe cele din urmă plantaţiunl de cât pe cele d’mtâiti, sub cuvînt că nu cer atâtea lucrări de întreţinere şi îngrijire ca plantaţiunile de pomi roditori, şi o altă causă este, că pe când plantaţiunile de arbori de pădure se fac mal dese, pe atunci cele de pomi roditori trebue făcute maî rari. după neamul pomilor. Cu tdte astea trebue să spunem că au început a se desvoltâ şi la noi astă-dî gustul de a înlocui salcâmul, salcea, teiul şi plopul din grădina cu pomi roditori. Şi astădî locuitorii Bucurescilor pot admiră exposiţiunea de pomi roditori ca şi alte produse ale agri-cultureî de pe moşia d-lul C. Datculescu, din judeţul R.-Sărat (moşia Slobozia-Galben) ca şi exposiţiunea de pomi roditori şi struguri de la Ministerul Domeniilor.
Se scic că pe la marginile Bucurescilor şi chiar în interiorul o-raşulul se găsesc frumdse pepiniere de pomi roditori, dar de aceste pepiniere au mal mult cunoscinţă locuitorii din apropiere, cari sînt forte puţini la număr, iar restul de locuitori habar n’au de frumdsa şi bogata pepinieră de la Cotrocenî a părintelui Ilie, care se pote compară, ca îngrijire şi cultură a pomilor, ca şi altor arbori de pădure, cu ori-ce pepenicră din străinătate.
Fiind-că timpul n'a fost tocmai favorabil în general vorbind semănăturilor de tomna, de aceea mulţi agricultori sînt forte îngrijaţî de munca lor, cum va aveă să fie răsplătită de semănăturile de tomnă în care stau ascunse comori de aur nepreţuite şi necalculate, de cât numai imaginate, intr’un viitor depărtat.
După Sf. Dumitru, timpul a devenit friguros în tdtă ţara şi maî cu semă în timpul nopţeî, aşa că în multe părţi vegetaţiunea semănăturilor de tomnă a încetat cu totul şi agricultorii aşteptă zăpada, în ori-ce moment, că sub acăstă pătură albă de zăpadă, să începă o nouă vegetaţiune.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
185
Tîrgurile nostre şi strSine. In tîrgurile nostre ca şi în cele streine, afacerile cu cereale au început a se micşora din ce în ce mai mult acesta este semnul anotimpului mort în ast-fel de afaceri. Acelaş lucru se observă şi la preţuri, cari tîrgurile nostre au început a se micşoră pe la sfirşitul lunel lui Octombre. In tîrgurile străine de unde se dă tonul şi în tîrgurile ndstre preţurile stau şi mai slab. Acest lucru se explică pentru-că pînă în present, nu s’a putut spune ultimul cuvînt în sensul adevărului, asupra întregeî producţiunî de grâu, în ţările productive şi exportătore, chiar dacă am începe de la ţările casi încep secerişul în luna lui Maiu, cum este Africa de nord, Asia centrală, Japonia, Taxas şi Floride, şi au isprăvit prin Septembre cu Canada de nord, Scoţia, Svedia şi Norvegia.
Adevărul dar, nu se scie, sau chiar dacă se scie nu se spune, ci se ţine ascuns, de ore-ce acesta este interesul bursei şi a speculanţilor cari fac afaceri cu termeni închipuite, şi nici odată în realitate.
Guvernul ţărilor productive, au interese de a nu spune adevărul pentru-ca agricultorii să-şi vîndă marfa mai cu preţ, pe când morarii, au interese de a susţine prin diarele lor că producţiunea grâ-nelor este cu mult mai mare de cât producţiunea arătată în mod oficial. Deci, de unde se scot adevărul la lumină, din relaţiile oficiale sau din cele particulare? Prin urmare acest adevăr neputend fi pipăit la producţiunea agricolă, şi preţurile cerealelor în tîrgurile din ţară ca şi din alte părţi ale lumei rămân staţionare, şi tendinţa lor este mai mult spre micşorare de cât spre urcare. Acesta e dorinţa speculanţilor şi a bursei.
De la 23 penă la sfîrşilul lunci Octombre,preţul întîrgul din Brăila se pole socoti ast-fel pe hectolitri şi date pe suta de Jcgr.
Preţul maxi-	Preţul mijlociu	Preţul minimum la liecto-	la hectolitri so-	mum la hectolitri socotit pe	cotit pe suta	litri socotit pe
suta de kgr.	de kgr.	suta de kgr.
Grâu......... 13.—	10.—	9,30
Porumb nou. .	0,90	6,80	5,50
Orz.......... 0.—	5,80	5,50
Secară........... 8,00	7,90	—
Grâu suta de kgr. se vinde cu............14 — 17 lei
Secara...................................11 şi 15 cent.
Ovăz.....................................10 —11 lei
Orz....................................... 9	şi	40	cent.
Porumb roşu vechiu.......................8— 9 lei
Porumb noii..............................6—7—8 lei
Porumb vechiu........................ . 8.—	»
Fasole.................................11-12	şi	90	cent.
Mazărea....................................9	şi	50	»
Cincantin..................................9	şi	10	»
www.dacoromanica.ro
186
ALBINA
In tîrgurile străine francese, preţul la grâu, socotit pe suta de kgr., este de 21 lei; la secară de 14; la orz de 15 şi la ovăz de 16—17 lei. La tirgul din Paris, grânele din Australia se vind cu 16—17 şi cele de California cu 18 — 19 lei suta de kgr.
In principalele tîrguri din Germania, grâul se vinde cu 19—20 Ici suta de kgr.; secara şi orz cu 13 lei şi ovăzul cu 16 lei suta de kgr. La tirgul din Viena şi Pesta, grâul se vinde cu 19 leî suta de kgr.; la tîrgurile din Bruxel, Liege, Auvers Louvain (Belgia), grâul se vinde cu 17—18 leî, secara cu 12 leî şi 50 cent., orz cu
12—16 leî şi ovăzul cu 15 — 17 leî suta de kgr. La Amsterdam (Olanda) şi Bologne (Italia) grâul se vinde cu 23 lei suta de kgr.; la Berna (Elveţia) grâul şi orzul se vinde cu 18 leî suta de kgr. şi secara cu 16 leî.
La tirgul din New-York (America) grâul se vinde cu 14'/2 leî şi la Chicago cu 12 l/a leî suta de kgr.
La tîrgurile din Algeria şi Tunis, grâul se vinde cu 22—25 leî suta de kgr.; orzul cu 13—14 şi ovăzul, cu 15—17 leî suta de kgr.
V. S. Moga.
ÎNTÂMPLĂRILE SEPTĂMÂNEl
V0.’a supărat şi Anglia pe Europa ci văcarul pe sat. Cu tote că Francesil au înlăturat prilejul de certă pentru ţara Fa ĂA chodeî, Anglia se înarmeză mereu. Drege corăbiile de rfis-J.V boiu, îşî face altele prdspete, le plimbă în sus şi în jos pe sub ochii Francesilor, şi lumea stă mirată şi nu pote înţelege împotriva cuî se gătesce de răsboiu şi pentru ce?
Se cam bănuesce, că pe acolo prin fundul Asieî trebuc căutată pricina pentru care Anglia se grozăvesce într'atâta. Patru puteri—cele maî mari ale Europe!—au fel de fel de interese în Asia: Anglia, Francia, Rusia şi Germania. împotriva lor se gătesce Anglia? Ori cât de tare ar fi ea pe mărî, totuşi să se prindă de piept cu trei odată, e cam greu.
Dar, cum s'aude, Anglia a făcut legămînt de tovărăşie cu Sta-tele-Unite din America. Pînă acum statele Europei când se certau, ele de ele se împăcau şi nu lăsau să s’amestece în afacerile lor europenesc! alte state de pe alte continente. Dar de când cu resboiul Spaniei cu Statele-Unite s’au amestecat în afacerile Spanie!, pentru nisce insule ce le are Spania aprope de malurile Americeî, şi a început resboiu cu Spania. Tote puterile Europei s’au supărat şi au lost împotriva răsboiuluî: ce caută Statele Unite din America să s’amestece în daraverile unui stat din Europa?
Numai Anglia a ţinut parte Statelor-Unite, ea şi Ovreii din
www.dacoromamca.ro
ALBIXA
187
totă lumea Cele-l-alte state din Europa aQ lăsat lucrul încurcat, ort de temă să nu se încurce maî rău lucrurile ort-că aveau alte nevoi de pus la cale, şi aşa Spania a l’ost bătută, şi Statele-Unite au prins nas să s’amestece şi mal mult în afacerile Europenilor.
Anglia, văcjăndu-so singură în Europa faţă cu puterile mari, şi-a găsit tovarăş pe Statele-Unite şi crede că mergând mână în mână amândouă se vor face stăpâne peste tote mările lumii. Putere multă au, nu e vorbă; lăcomie şi maî multă. Pe uscat ele sînt slabe, n’au oşti, dar sînt tari pe mare.
Se vede, că asta e ţinta înarmărilor Angliei. De răsboiu nu e vorbă pînă acum. Cine să se bată? Unul gata de bătaie, îl vedem, e Anglia, dar eelă-l-alt? Şi chiar de ar fi un răsboiu, va fi pe mare, şi departe între Asia şi America,
Noutăţi în lumea stăpânirilor nu prea sînt deocamdată. In Iote ţările e linişte. Singura certă—dar nu de soiu resbolnic — ■e gâlcăva cea nesfârşită a Ungurilor cu Austriacil pentru învoielile lor la tovărăşie. CâţI-vâ dintre cititorii «Albinei» ne-au întrebat cum e povestea acestpr două neamuri şi ce vrea să <Jică qiiotă, căci ei nu sînt dumeriţi.
lată ce. Ungaria şi Austria sînt două state; cea d’întâiu e regat şi capitala eî e Pesta, are oştea eî, parlamentul el, administraţie ungurescă. Austria e împărăţie, capitala ei e Viena şi are oste, parlament., administraţie nemţescâ. Aceste două state s’aă unit, dar numai ca tovarăşe, să aibă un singur stăpân, pe împăratul Austriei—care e deci tot odată rege al Ungariei—să facă o singură stăpânire, să aibă o oste comună. Deci sînt două ţări cu gospodăria la un loc. Se înţelege, că fie care stat avend şi o gospodărie a sa proprie, şi una comună cu celă 1-alt stat, o mulţime de lucruri sînt încurcate în daraverile lor şi nu le poţi da de căpătâiu.
Unirea lor se lace cu contract pe anumiţi ani. Şi s'a întâmplat că li s’au împlinit anii şi trebue să facă un nou contract, şi acum se gâlcevesc la învoială. Să înţeleg ele la multe, dar la una nu, la banii de cheltuială. Avend oste comună, stăpân comun şi altele la un loc, trebue să cheltuiască împreună pentru acestea. Cât are să deâ pe an Austria şi cât Ungaria? Asta e cota.
Ţările sînt cam la fel de mari, deci cuminte şi cinstit e, să porte cheltuelile frăţesce, să dea jumătate—50 procente — una şi jumătate alta. Dar Ungurii nu voesc să dea de cât 30 procente—dacă nu, sănătate, (jic el noi ne despărţim. Austriacilor le vine prea din cale afară să dea 70 procente. Şi gâlceva e gata. Austriecii se în voesc acum să dea şi 62 procente, dar Ungurii nu se învoesc să dea 38°/0, ci ţin morţiş la 30 şi cred că vor reuşi speriind pe Austriac! cu «divorţul».
Or.
www.dacoromanica.ro
O DRAMĂ IN FUNDUL MĂRII
ROMAN de R. CORTAMBERT
IV.
In iijunni |»IecttrcI. Banchetul din Valencia. O prevestire.
Un aparat telegrafic funcţiona într’un colţ al sălci şi de fiecare parte a comesenilor eră câte un nasture cu care puteau chemă să fie serviţi. Masa principală eră acoperită cu prăjituri, închipuind tote vaporele ce aveau să ia parte la aşezarea cablului. După ce părintele Ricard Stanton făcu sfeştania şi stropi totul cu aîasmă bine cuvîntând întreprinderea, toţi pofti ţii se a-aşeijară la masă. Fie-care mesean aveâ pe farfurie 2 minunate gravuri telegrafice: una representend chipul Reginei Victoria, şi alta a lui Iohnson, preşedintele Statelor-Unite ale Americeî. Bucatele, brânzeturile şi băuturile cele mal alese fură aduse. Seria toasturilor se începu, bendu se primul pahar pentru regina Victoria, şi cel din urmă pentru femei în general. Totul mergea de minune, când vecinul lui Enrio de Sartene desfăcend şervetul, căzu din el o hârtiuţă pe care eră scris: «Domnule Enric, păsesce-te de colegul d-lalc Norton». Acestă tristă însciinţare începu să fie subiectul de vorbă al tuturor. Enric deşi se arătă nepăsător, totuşi acestă prevestire îl puse pe gîndurî. Nu-I veniă însă să creadă că Norton, vechiul lui prieten, de care chiar se cre-deă iubit, puteă fi un trădător. După adîncî cugetări Enric goni departe de el bănuiala. «Norton va rămâne ajutorul mieii, prietenul mieii» îşi cjise el.
V.
Pe mare.
Câte-va «Jile după acestă întâlnire măreţă, Great-Eatsern, plecă în uralele nesfîrşite ale mulţime!. In cliua de 13 Iulie, cu tote că numărul 13 e privit ca semn rău, se legă pentru întâia oră cablul afundat în mare cu capătul firului destinat să lege cele două lumi.
Ca şi un uriaş în capul oştilor sale, măreţul vapor tăiă valurile, urmat de 10 vapore mal mici. Eră o privelisce din cele mal măreţe! In adevăr de pe marginile Americeî venise una din cele mal neperitore idei. Câte gânduri! Câte impresii! Câte sen-
www.dacoramanica.ro
ALBINA
189
timente deosebite erau în sufletul capilor întreprindere!, a marinarilor, ca şi a privitorilor!?
Eră ceva care nu se maî văzuse. Un singur fapt putea sâ se asemene cu acesta: plecarea luî Cristofor Columb pentru a descoperi America; alt-fel or! de câte ori o flotă pornise, ea nu mergea pentru binele omenire!, ci pentru cine scie ce interese ascunse. De la expediţia Argonauţilor pînă la a Mexicului, ori cât am căută în istorie, nu găsim de cât flote ascuncjend răs-boinicl sau simpli soldaţi. Acesta însă, în loc de tunuri şi gliiu lele ducea fire electrice, sonde, aparate de scufundare, etc.
La 14 Iulie, Argusul vaporul de sub conducerea lui Enric se gâsiâ ca şi marele său tovărăşia 52° de latitudine şi 14° de longitudine. Timpul eră forte frumos, nici un nor nu se vedea pe cer. Deja cablul avea o întindere de 135 mile de la Valencia.
Se părea că totul avea să mergă de minune. La 22 Iulie, Greal-Eastern eră dejâ la 1075 mile departe de Valencia. Timpul eră tot frumos. I,filele urmălure trecură fără să se petrecă nimic noâ. Totul arătă că lucrarea va isbuti. D-niî de Sartene Norton şi Stevens desfăşurau un zel şi o activitate uimitore.
De mal multe ori savanţii ingineri: Wilbughby, Smith, Crom-well, Warley, Thompson ca şi agentul general al Companiei lăudase pe Enric.
—	Domnule, îî (Jisese eî, te vom aveă în vedere; îţi făgăduim cinste şi avere.
—	Nu ml fac de cât datoria, le răspunsese el.
Lui Norton asemenea îî cjisese :
—	Sîntem pe deplin mulţumiţi de dumneta. In curînd Argusul va face o nouă călătorie, în care nu numai că vă veţi păstră locul dar vă vom îndoi plata.
—	O să faceţi forte bine, le răspunsese el, şi asta nu va fi de cât drept.
—	Cât pentru d-ta, domnule Stevens, c,l'se agentul, de drept faci parte din conducătorii Argusului,. In viitorea întreprindere ce vom face, vel păstră postul şi poţi avea încredere în o mult maî bună plată.
Stevens răspunse cu cel mal plăcut surîs că va sci să aştepte cu răbdare şi că se găsiâ fericit de laudele ce i se făceau.
—	Aide! nu te mal face, îî strigase Norton, eşti forte şiret! Nu eşti maî bun ca mine! Sînt ambiţios, o mărturisesc şi aşi fi un nebun să cred că ar fi cea maî mare fericire pentru mine să rămân tot ce sînt. Fie-care doresce să mergă înainte.
—	Prietene, îl răspunse Stevens, te înşeli amar. Nu-s de loc ambiţios, sînt forte mulţumit cu ceea-ce am.
—	Minţi! cu neruşinare; şi deşi îmi eşti drag, dar când faci pe şiretu, mă strângi de gât, îî (jise Norton.
—	Scumpul meu, reluă Stevens, funcţia mea este în adevăr mică, şi mă cred în stare de a avea alta mal mare, totuşi mă mulţumesc şi aşa.
—	Aşteptând ceva maî bun .. . nu-î aşa ?
www.dacaromamca.ro
100
ALBINA
—	El! dragul meu, reluă cam gânditor George, sînt din aceia cari sciţi să lase tără grije să curgă apa şi să aştepte ....
—	Asta e virtutea înţeleptului! vrei să cjicî ? Hotărât eşti un înger! Eu nu sînt ast fel. Lucrez ca un rob, dar voîesc să am o stare mal bună. Im! trebuiesc 2 lucruri: avere şi o posiţio înaltă.
—	Numai atât?
—	Şi dacă aş dori mal mult? Cu ce sînt eu mal puţin do cât acel baroneţi cari îşi petrec vieţa vânând şi petrecând? In timp ce eii îmi scoteam ochii pe cărţi el au petrecut şiau chefuit. Sorta e nedreptă! omenireaticălosă ! Cum! să-mi încrucişez braţele şi să nu mă ridic contra nedreptăţel!? Avuţii sînt lenea, sînt prostia incarnată, dar pentru că au bogăţii sînt a tot puternici; şi fiind-că sînt puternici, să lie stăpânii noştri? şi pentru că ne sînt stăpâni, să trec peste nesciinţa, peste dobitociile lor?! eu? om care ştiu ceva? .... Ce aş vrea? mă întrebi... O avere nemărginită, care m’ar putea scăpă de pedeapsă când aş aruncă în mare măcar trei părţi din toţi aceşti ciocoi! Iată ce-aş vrea.
Aici convorbirea lor fu întreruptă.
VI.
îndrăzneţul plan al inginerilor.
O barcă venise de la Great-Eastern la Argus şi un marinar dădu lui Enric o scrisore.
—	Domnilor, cjise el celor doi ingineri, după ce citi scrisoren, mi se comunică că se pare că nu mal merge bine firul; ele câ-te-va minute depeşile vin mult mai încet. Trebue cu orî-ce chip să luăm măsuri. Se tace apel la noi, să ne punem vieţele în joc.
—	In adevăr, un accident e aici mal ameninţător de cât ori
în care altă parte, cjise Norton, prin aceste locuri anul trecut lirele se rupeafi mereu.......
—	Nu văd de cât un singur mijloc sigur şi care nu pote da greş în aşezarea cablului, reluă de Sartene.
—	Eu încă nu văd de cât unu, cjise hotărât Norton.
—	Acest mijloc, reluă Enric, deşi forte îndrăzneţ, după cum văd că 1-aţl ghicit, este să ne scoborâm cu ajutorul aparatelor de scufundare noi înşi-ne în fundul măreî, şi să aşerjăm cablul.
—	Bine dar uitaţi, cjise Stevens, că sondele ne arată că aici marea trece peste 1000 de metri adâncime, şi nici un scufundător n’a trecut peste 60 metri?
—	EI şi? ce-I cu asta!? replică Norton.
—	Dar e o adevărată călătorie. Gândiţi-vă, urmă Stevens,
nt aici tot atâţia metri sub mare câtă depărtare e clcla ţărm.
—	O ştiu, cjise Enric, mă voîu duce singur, nu silesc pe nimeni să mergă cu mine
(Va urma).	Traducere de
Const. C. Pop.-TaşcS,
www.dacoromanica.ro
MERSUL TRENURILOR
5 Buzffi-Brftila-GalaţI.
s 5	Staţiuni	Accel.		Persone				Mixte	
			n	179	155	12a	119	981	
		s£rn	dim		dim.	p.ra.			
	Euzeu1) pl.	—	JSÎ7	—	7o>		—	—	—
	(R.) 1								
IO	Tăbărescl (haltă)	—	—	—	7ai	428	—	—	—
ao	Cilibia (Mutei) .	—		—	7»	44fi	—	—	—
3>	Rosetii (Haltă)	—		—		5oa	—	—	—
4>	Făurei 2) so6.	—		—	8„		s£ra	—	—
	(Mufei) 23 plec.	—		—	8»	523	I 3	—	—
5»	Deduleseî(Haltă)	—		—	833		- 3	—	—
61	lunca .	—	lis	*		5y»	2*7	—	—
7°	UrMsc» (Haltă).	—		—	9*		S„	—	—
79	Muftiu.	—	ia	—	9a 4	y>i	£37	—	—
9»	Silistruru (Haltă)	—		—	944	5j.a	g.7	—	—
	SOS.	—		—	i°oo			—	—
ÎOI	Brâila (Rest.)			dim.				a.rn.	
	plec.	—	s2*3	•ir,	1°| 0	ir<	2,	1130	—
*13	Vădenl (Haltă) .	—	—	6t.	lc32		ii!..	ii5,	—
121	Bărboşi Msos.4)	—	5.,	3.	IO„	îs		IJr.	—
	(Rest ) 0 plec.	—	2.-.I	duu.	IO49	2 3		p.m.	—
133	Galaţi (U.) sos.	—		—	11 to	s.,	ii!»	—	—
		a.tn.	dim.		am.	Sera	otira		
	1 )carlpl. din Hucuresc1	§20 11 0		_	_	"41						
	n n „ Predeal	527	5*r		—	7ro	—	—	—
	„ „ „ Mărăşrscl		—	—	io-	944	—	—	—
	•)carl sos. la Constanţa	—00	_			*35			_			_
c	» » » Fetesc1	5o;	—	—	ICjj	—	—	—	—
	„ „ „ Căţăraţi	“ao							
	cari pl. din Călăi ap.		—	—	—	830	—	—	—
0	„ „ „ Fetetel	—		—	—	1*57	5sn	—	—
	* • d Cons'anţa	—	—	—	—	—	2is	—	—
bfi									
J	J)carljo*. la Tecuci	—	8.0	84U		—	t34	2»	—
	_ n J'istvr. Vas	—	2H<	210		—			—
	„ „ Mdrtlşescl		9t.	9i»		“	2><		
5. Galaţî-Brilila-Buzîfl.
e	Staţiuni						1	Mixte	
									
*		12	20	120! 124		15(1 180 660			
		s«ţra a.m.		a.m.	iim.	p.m.	s£ra	p.ra.	
	Galaţi (Rest.) plec.	Uit.	—	r»		*20		—	—
12	Bărboşi >) G sos.	Iii..:	—	1.,	757	«41	—	—	—
	(Rest.) plec.	lii’O	—	i.«		*44	12*		—
20	Vădenî (Haltă) . .		—	°U4	8,.	3 56	iii.	5ofi	—
	sos.	lloi	—	o*	833	2I4	12,3	535	
32	Brăila (Rest,.							mixt	—
	plec.	li.»	—	6,7	8.»	224	—	«r.383	—
42	Silistraru (Haltă)		—	6 3	9o:	244	—	—	—
54	Muftiu		11-..	—	712	9*6	3oi	—	—	—
63	Urldsca (Haltă) . .	—	—	7t:	945	3|S	—	—	—
70	Ianca 		iii 3	—	743	I0oa	3ai	—	—	—
82	DcdulcscT (Haltă)	“*	—	759	TOjjg	35,	—		—
92	Fâuroi 2) 23 sos.	1*53	—	8..	I046	4oi	—	—	—
	(Bufet) plec.	la			1 Ioo	412	—	jţ»	—
102	Rosetti (Haltă)		—	—	"19	427	—	r*“	—
“3	Cilibia (Bufet)	Îs.	—	—	"40	445	—	4»	—
‘ 23	Tăbărescl (haltă). .	-	—	—	**00	5oo	~		—
133	Buzeu3) sos.3)	1.9	—	—	X2ie	5»a	—	Os,	—
	(Rest | 1	nop.	dim.		p.m.	p.ra.		săra	-
	) c. rl pl. din Tecuci	7 i::	_	gss					î‘?			
	n n n MărăsescT		_	Îs-			Iu		
u a	*)carl sos. la Constanţa	9ii	_	*3-					_			—
	• » » Fetesc!	2,7	—		—	—		—	—
u	p „ „ Căţăraţi	93(1	s..						
	cari pl. din Călăraşi	—		■					
	. p p Fcterci	—	li!-.	—	—	I051	—	5.30	—
bfi	* * * Constanţa		li.	-	-	&45		2 4'"'	
	3) cari sos. la Mărăşrscl							lo-	
	p p p Predeal	—				Iii'. 1			
	p p p BumreeeT	sî»o	IO&J		5oo		—	—	—
Valabil de la 1 Octombre 1898, st. n.
192
A [.BINA
POŞTA REDACŢIEI
V. P.—«Pădurarul şi împăratul» se va cerceta. Ne iertaţi că nu putem răspunde prea curînd, căci ne sosesc Zilnic forte multe manuscrise şi trebue timp pentru a le vedea.
Alexandre de ÎVodrey. — Dacă Chateaubriand ar trăi, n’ar fi aşa supărăcios şi ar avea răbdare să va<Jă ce e pricina. D’abia am primit, deci n’atn avut timp să-l citim ca să răspundem.
V. Puiu, Iaşi.— Propunerea d vostră e forte bună, dar acum e prea lîr<Jiu ca s’o realizăm. O s’o facem la anul viitor. Trebue să începem lucrul din lunile de vară chiar.
V. Şt. Ibilne.ştl.—-«Peirea ţăranului este beţia,* se va publică.
I. louescu, Dormărunt.—Nu putem publică asemenea lucruri; dar ne vom interesă, adresâudu-ne ministerului spre a cercetă. Fiţi sigur că se va interveni.
A. S., Hârlău. — Ne mirăm cum aţi citit aşâ. Noi am tipărit ast-fel: «l)-ta ştii pe ale d-tule şi noi pe ale nostreli... De alt-mintrelea, aveţi dreptate. Articolul posesiv al se acordă cu substantivul de care depinde genetivul sau pronumele. Este un provincialism să cjici peste tot a.
I. Ncgoescu, Dâmboviţa.—Trimiteţi. Din (JicătorI se vor publică.
G. Ionescu, Constanţa. — Am primit. Şarade ştiţi că publicăm numai la o lună odată; deci când i-o veni rîndul, căci avem forte multe, sosite chiar din anul trecut.
N. Ccrkcs, Vărsătura, Putna. — Vom face un articol mai lung şi vom lua ca punct de plecare încercarea d-v care este forte lăudabilă.
C. Porumbarii, Urlaţi.—S’a primit la redacţie.
C. N. Bcrevoeseu.—Se vor publică.
U.	G. Gliiţă.—«Mama României» s’a primit la redacţie.
N. V. Grinilu,—«O poveste adevărată» se va citi.
I. T. Popa, Vizantea, Putna.—Vă mulţumim. Nu putem publică, fiind-că ar aveâ aerul că vrem să facem polemică. Ce voiţi ? Părerile omeni-lor sînt forte felurite. Cine se pote mândri că a mulţumit pe toţi?
1). Popcseu, Cerăt, Dolj.—Se va publică.
Păr. Sp. Popa, Bozia.—Se va citi
MINISTERUL CULTELOR ŞI INSTRUCŢIUNII PUBLICE
Se aduce la cunoscinţa amatorilor că, în ijiua de 21 Decembre a. c., orele 11 a. m., se va ţine licitaţie publică, în pretoriul acestui Minister, pentru darea în întreprindere a lucrărilor de consolidare a fundamentelor gimnaziului din Giurgiu. Valorea lucrărilor după de vis, este de lei 19.400. Ofertele vor fi sigilate şi însoţite de recipisa Casei de Depuneri, sau a orl-cârei alte administraţiuni financiare de judeţ, cuprinzând ga. ranţia de 4%, care se va complectă pînă la 6%, la încheerea contractului^
Garanţii în numerar şi supra-oferte, nu se primesc.
Art. 68—79, din legea comptabilităţii publice sînt obligatorii.
Lucrările vor fi gata cel mai târziu pînă la 1 Iunie 1899; pentru fiecare zece ZHe de întârziere, se va aplică o amendă de 100 lei.
Concurenţii sînt obligaţi să presinte certificate de aptitudine şi că au executat lucrări de asemenea natură şi în bune coudiţiuni.
Condiţiunile speciale şi devisul se pot vedeâ la Minister, în strada Diaconeselor, în tote Zilele de lucru, la serviciul Construcţiunilor.
www.dacoromanica.n)