Anul II.
Duminică, 1 Noembke, 1898.
No. 5.
REVISTĂ ENCH
CĂ POPULARĂ
APARE ÎN FIE-CARe\)UIV1INICĂ
Abonament, pe an în ţară . . L*eî 5 |!| Abonc >	* 6 lunî în ţară » 3 Un nun
Manuscrisele nepublicat
înt, pe an în strâinât. L*ei 8
Sr................15 bani
se ard.
COMITETUL DE REDACŢIE:
P. Garboviceanu C. Rădulescu-Motpu G. Coţbuc I. Otescu P. Dulfu


G. Adamescu V. S. Moga N. Nicolaescu Const. C. Pop;-Taşcâ V. Staicânescu.
Redacţia şi Administraţia Str. Mântulăsa, No. 9
SUMAR
Comitetul, O datorie patriotică. — A'., Bibliotecile ambulante în Transilvania. — Moş-Neagu, Cămila.—P. G.t O societate culturală.—/. Velculcscu, Satul mieii. — G. /. Rarincescu, TJn raport vrednic de cunoscut.—Radu, Diamantul. — Or., Din viaţa şi obiceiul animalelor.— Ionică, Inaugurarea bibliotecii populare — Apel.— Cronica agricolă.—Mulţumiri. - Infor-maţiunl. întâmplările săptămânii. — bibliografie. — O dramă în fundul marii. —Voci din presă.—Adrese către redacţie.—Mersul trenurilor.—Poşta redacţiei.—Preţul cerealelor.
Ilustra(iuiit: Cămila.—Spălarea nisipurilor cari conţin diamante.—Căutarea diamantului în pămînt.—Diamant în rozft.—Briliant.—Tăierea diamantului.—Ce bine le sade!_
CĂTRE ABONAŢI
La apelul nostru către iubitorii ţărănimii, au şi răspuns:
1)	Onor. administraţie a Domeniului Corâneî, abonând Iote serviciile dependinţe de acesta onor. administraţie.
2)	D-l Pană Pencovieî abonând, pe diriginţii şcotelor din comuna Cotcana, jud. Olt; Brâncoveni, judeţul Romanaţi; Bustul, jud. Dolj şi Ilroaza. judeţul Prahova.
3)	D-l N. G. Bucur din comuna Cucutcnî, judeţul Iaşi, luând doue abonamente pentru şcolile din acea comună.
4)	D-l G. Scutaru, inginer-inspector, abonând 4 locuitori din comuna Ţigănescî, judeţul Tecuci.
* %
*
Rugăm pe toţi abonaţii noştri cari îşi schimbă domiciliul să bine-voiască a ne comunică, pe lingă noua adresă, locul unde au primit revista în trecut, arătând comuna, judeţul şi, în oraşe mari, strada şi No. casei.
«Albina II»
9
www.dacoromanica.ro
130
ALBINA
O DATORIE PATRIOTICĂ
Primim următorul apel:
?<$0@&re°ţiî şi învăţătorii rurali sînt obligaţi prin or-dine de înalt P. S. Mitropolit primatul Româ-tyWŞM' nici şi de d-nul ministru al intrucţiunii publice^ ca la diferite ocasii potrivite, să ţie conferinţe în contra abusului băuturilor alcoolice, plaga cea mai grozavă a populaţiei rurale.
Acest lucru e tot ce p6te fi mai greu pentru doi omeni, a combate un viţiu înrădăcinat în majoritatea populaţiei unei comune; dar gândindu-ne că şi o cărămidă are rolul ei în clădirea unui edificiu, am format imediat un comitet pentru a luptă fără preget în contra acestei plăgi.
Am început cu cea mai mare dragoste, dar ne-am isbil de un obstacol neprevăzut: acesta este lipsa de argumente, cari se cer a le expune populaţiei rurale contra alcoolismului.
De unde să le luăm ? Noi nu cunoscem limbi străine, ca să consultăm scrierile doctorilor din alte ţări. Doctorii noştri nu ne comunică scrierile d-lor contra alcoolismului! Iată la ce neam gândit: Itugăni prin publicitate pe toţi fraţii preoţi şi învăţători, ca să ne constituim cu toţii in comitete şi să luptăm din tote puterile pentru a combate cu înfocare acest mare flagel. In acest scop să ne comunicăm unii altora întâmplările provenite din consecinţele alcoolului pe Ia satele nostre, lie ele audite sau citite, ca unii ile la alţii să formăm un capital puternic de argumente in contra alcoolismului.
Fraţi preoţi şi învăţători! Să nu uităm că «Albina s'a. făgăduit a fi ajutorul nostru şi al tuturor Românilor cari muncesc eu dragoste pentru progresul şi întărirea românismului; cu toţi din inimă să rugăm pe onorabilul comitet, să ne ajute la acestă mare întreprindere:
1.	Prin publicarea în fie-care număr de scrieri în contra alcoolismului.
2.	A ne publică pe rind conferinţele ce fie-care din noi le vom ţine pe la sate, ca cu modul acesta să putem luptă în comun pentru o sfintă causă.
Numai ast-fel, fraţi preoţi şi învăţători, formând cu toţii un corp de luptă şi ajutaţi de mari scriitori, vom putea aduce folosul dorit, iubitei nâslre patrii.
Pr. 1). Ştefâncscu, învăţ- corn. Tămădâu, căt. Dârvari.
Nic. (jîeorgescu. învăţător, com. Belciugatele-Cojescî.
Pavel Cristcscu, învăţător, com. Călăreţiî-Şeînoiu, jud. Ilfov.
Şit. (Seorgcscu, învăţ. com. Tămădău-Dârvari, jud. Ilfov.
www.dacoramanica.ro
A LUI NA
131
Mulţumim acestor harnici înYeţătorî că s’au a-dresat la noi. Primim invitaţiunea cu mare plăcere, maî ales că şi în cursul anului trecut am publicat multe articole contra alcoolismului. Pînă acum n’a fost însă o luptă organizată. Recunoscem că o or-ganisaţie eră necesară şi ne bucurăm că iniţiativa a pornit de la preoţi şi învăţători. Din parte-ne, nu numai că vom da tot sprijinul cerut, dar rugăm pe toţi învăţătorii, preoţii şi pe toţi cari se inte-reseză de acestă chestie să ne scrie cari sînt propunerile şi ideile lor şi în curînd vom publică un proiect de statute pentru întocmirea unei societăţi în totă regula.
Comitetul.
Biblioteci ambulante în Transilvania
Cum sînt bibliotecile ambulante?
0/pk' omâniî de la Braşov, pe cât seim, sînt cei -llM aă introdus pentru ţăranii din judeţul lor
îl d’întâiu cari lor sistemul bi-
V) bliotecilor ambulante. Aceste biblioteci constau din câte 80—100 cărţi şi se numesc ambulante, fiind-că nu ră-cj mân permanent într’o localitate, ci din timp în timp, de obiceiu însă după un an de întrebuinţare se strămută pe rînd dintr’o comună într’alta.
Formarea bibliotecilor, supravegherea şi dirigerea lor o are comitetul despărţămîntuluî I al «Asociaţiunei pentru literatura română şi cultura poporului român.» Acest comitet îşi are sediul în Braşov şi constă din cinci membri. Activitatea Iul se întinde peste întreg judeţul Braşovului, ale căruia comune, în număr ele vr’o 30, voesce să le înzestreze succesiv cu biblioteci.
Comitetul întocmesce bibliotecile, introducând în ele numai cărţi pe cari mai nainte le-a trecut printr’o censură. Cărţile de cuprins păgubitor pentru moralitatea cititorilor sînt absolut excluse din biblioteci. La întocmire se ţine semă, pe cât se pote, ca în fie-care bibliotecă să se afle măcar câte un volum din tote ramurile literatureî şi sciinţelor, în aşa chip ca nu numai ţăranul şi elevul şeolei poporale, ci şi preotul, învăţătorul şi alte persone cu pregătiri maî mari din comună să potă afla în ele hrana spirituală, potrivită pregătirilor proprii.
Esenţialul bibliotecilor ambulante constă în aceea că exemplare din volumele cuprinse într’o bibliotecă nu se mal admit
www.dacoramamca.ro
132
ALBINA
şi în cele-1 alte biblioteci, ci fie-care din ele conţine cărţi deosebite, alese şi aranjate în modul arătat mai sus.
Cărţile fie-cărei biblioteci, bine legate, se aşeţlă în câte un dulap prevăzut cu cheie şi cu câte un sertar. In dulap sînt aşezate cărţile în ordine alfabetică, după numele autorilor, avend lie-care număr deosebit, însemnat atât pe pagina primă a cărţii, cât şi pe muchia ei. In sertar se păstreză câte-un exemplar din regulamentul pentru funcţionarea bibliotecilor; un registru al celor ce împrumută cărţi din bibliotecă (în acest registru se află câte o rubrică pentru numărul curent, numele împrumutătoruluî, numărul cărţii împrumutate, cjliua împrumutărei şi cliua înapoierii cărţii împrumutate); în fine copia unui catalog al cărţilor din acea bibliotecă. In acest catalog, pentru distincţiune, sînt însemnate cu litere roşii şi cu semnul unei note tote acele cărţi cari sînt de cuprins mai greoiu, menite pentru persone cu pregătiri mai înalte. Acesta pentru ca bibliotecarul să nu dea în mâna ţăranului cărţi nepotrivite pentru priceperea lui, căci acestea îl obosesc şi-l desgustă.
Administrarea.
Fie-care bibliotecă ambulantă se dă în îngrijirea unui sub comitet, ce comitetul din Braşov şi-a înfiinţat prin sate. Pe lîngă preşedinte, care de obiceiu este preotul, în sub-comitet mai este un bibliotecar, un casier şi un controlor. Bibliotecarul, ajutat de controlor, distribue şi primesce cărţile; el mai are datoria de a înainta la sfirşitul De-cărul an, o dare de semă co initetuluî din Braşov, arătând cari cărţi, de câţi cititori au fost împrumutate pentru citire în cursul anului.
Împrumutarea cărţilor pentru citire e gratuită.
Itesultatele.
Resultatele dobendite pînă acum cu bibliotecile ambulante sînt forte îmbucurătore. In adunarea generală din urmă a des-părţâmîntalui braşovean al Asociaţiunei, ce s’a ţinut vara acesta la Braşov, comitetul a constatat în raportul său oficios, că aceste mici biblioteci sînt neasemănat mai bine citite chiar şi do cât bogatele biblioteci stabile de pe la oraşe. Aşâ, de exemplu, una dintre bibliotecile ambulante (Biblioteca No. I) într’un singur an a fost citită în comuna rurală Feldiora de 662 persone. Numărul cititorilor ar fi deci 55 pe lună. Altă bibliotecă (No. II), dată ţăranilor din mahalaua Braşovului vechili, este citită de 100 persone pe lună şi aşâ mal departe.
Cifrele de mai sus indică numărul împrumutălorilor. In realitate însă numărul celor ce se folosesc de biblioteci este mult mai mare, căci este obiceiu la ţăranul român de a nu citi cartea numai pentru sine, ci o citesce cu glas tare în mijlocul familiei, aşâ că unul o citesce, iar alţii 4—5 ascultă.
S’a constatat tot odată că cârciumele de prin comunele unde
www.dacaromamca.ro
ALBINA
133
s’au înfiinţat asemenea biblioteci, sînt mal puţin cercetate de ţăranii români, de când acestora li s’a dat ocasiunea de a petrece timpul liber cu citirea de cărţi.
Bibliotecile ambulante peste tot, după experienţele făcute la Braşov, aii însemnate folose faţă cu bibliotecile stabile. Mal în-tâiu e cestiunea materială, care vorbesce în favorul lor, căci a înfiinţâ biblioteci stabile în fie-care comună, cere cheltuell mari. Bibliotecile ambulante însă, fiind mici, costă puţin (abia 70—80 fi. una, fiind socotite în acestă sumă şi preţul dulapului, legatul cărţilor etc.) Tote la olaltă nu costă mal mult de cum ar costă o singură bibliotecă stabilă mal cum se cade, căci în fond cele mici nu sînt de cât un întreg, o singură bibliotecă, dar împărţită în mal multe grupuri spre a putea fi pusă ast fel la îndemâna tuturor celor ce aparţin unul cerc sau district mal mic (de 10—15 comune).
Apoi schimbarea bibliotecilor dintr’o comună în alta, ridicarea din timp în timp a unora şi înlocuirea lor cu altele noul, nu pote să contribue de cât a ţine mai mult sau mal puţin în încordare atenţiunea poporului, a-1 deşteptă curiositatea de a eu-nosce noile cărţi şi prin acesta a-I desvoltâ şi mal mult gustul de citire.
«E o deosebire esenţială»—cjice raportul oficios al comitetului de la Braşov—«între bibliotecile ambulante, cari sînt aşâ di-cend biblioteci vii, ce pururea se mişcă şi nu scapă un moment din ochii şi controlul administratorilor lor—şi între acele biblioteci bătute de praf, despre a căror existenţă poporul nici nu are cunoscinţă şi pe cari cji şi nopte le găsesce cu uşile încuiate... Ţăranul, chiar daca are cunoscinţă de existenţa acestor biblioteci, s’a dedat a crede, că 1 stau pururea la disposiţiune şi că, prin urmare, n'are să grăbescă cu cititul lor, căci mal este timp; timpul însă trece şi el tot nu l mal ajunge.
Constatările acestea au făcut ca exemplul românilor Braşoveni încă de pe-acum să găsescă imitatori. Românii de la Făgăraş, de exemplu, aii hotărît să introducă şi el sistemul biblio tecilor ambulante, după modelul celor de la Braşov. Comitetul central (de la Sibiu) al Asociaţiunel a adoptat şi el acest sistem, pe care vrea să-l recomande pentru întregă Transilvania şi Ungaria. Din mal multe părţi ale Ardealului, au început să sosescă la comitetul din Braşov, cereri de a li se da ajutor pentru a-şî putea face biblioteci asemenea celor de la Braşov, iar presa română din Ardeal, unanim s’a pronunţat lorte favorabil despre aceste biblioteci.
In adever, pentru Românii de peste munţi mai ales, a căror cultură naţională este atât de restrânsă pe terenul şcolar, bibliotecile românesc!, ca al doilea lactor al educaţiunil, sînt de o importanţă deosebită.
X.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
134
Din poveştile lui Moş^JSleagu
CĂMILA
m să vS povestesc ai,li, feţii mei, despre un animal care la înfăţişare e urît, dar care e de mare folos omului. Locuitorii din ţările pline de nisipuri, lipsite de iarbă şi de apă, cu greii ar putea trăi dacă n’ar avea cămila.
O vedeţi... ghebosă, cu gâtul lung şi îndoit, ici cu părul lăţos şi lung, dincolo cu el creţ şi scurt, cu ochii adormiţi... Cămila este darul cel mai preţios pe care natura l-a putut oferi omului. Mai voinică de cât boul, tot aşa de iute ca şi calul, mai cumpătată de cât măgarul, mai ascultătore de cât câinele, cămila are o particularitate nepreţuită: că petrece mai multe <Jile fără a bea apă.
Acesta a făcut, fără îndoială, pe Arabi să o nu-mescă corabia deşertului; alţii flic însă că pentru îuţela, cu care ea străbate deşerturile.
Nu este nici un animal, a cărui viaţă să fie aşa de intim legată cu a omului în desvoltarea lui primitivă, patriarhală, şi a cărui amintire să fie atât de veche şi de istorică ca a cămilei.
Multe ne vorbesc scriitorii despre dînsa (l).
Ciru, regele Perşilor, avea cămile în armata sa; el se servi, după spusa lui Herodot, cu cămilele spre a pune pe fugă caii lui Cresu, cari se speriară la vederea acestor animale curiose.
Cămila, deşi îubesce căldura, fuge însă de zona cea fierbinte, atât de plăcută elefantului. Buffon <.lice, că ea valoreză mai mult de cât elefantul şi pote mai mult de cât asinul, calul şi boul, tote luate împreună. Ea mănîncă puţin ca şi asinul şi se nutresce cu iarbă grosă. Femela dă lapte mai mult timp de cât vaca; carnea cămilei tinere este bună şi sănătosă, ca cea de viţel.
(1) După Mihăilescu.
www.dacoromamca.ro
www.dacoromanica.ro
Cămile.
136
ALBINA
Există ore cămile sălbatice ? Un Turc învăţat din secolul XVII, vorbesce, în geografia sa, despre cămilele sălbatice, ca forte bine cunoscute în interiorul Asiei, pe şesurile înalte din Kaschgar şi Khetan.
Naturalistul Cu vier se îndoîesce despre existenţa cămilelor sălbatice în Asia centrală; el este de părere că aceste animale aii redevenit sălbatice din cele domestice, ca şi caii din America şi chiar din stepele Asiei, unde eră, de-altmintrelea, leagănul lor primitiv.
Din caii cei domestici, introduşi de cătră Europeni, şi în prima linie de cătră Spanioli, din Europa, în America, s’au rătăcit, din întâmplare, câ-te-va perechi prin câmpiile cele vaste ale Americeî.
Din aceştia s’au născut alţii şi aşa după câte-va generaţium s’au înmulţit ast-fel, în cât astă-^î se află herghelii întregi de sute şi mii de indivizi în stare sălbatică, cari cutreieră deşerturile imense, sub conducerea a câte unul, doi sati mai multor armăsari din cei mai bătrînî. Aceştia, după mărturisirea călătorilor, când ved un om apropiindu-se de cetă, stau şi-l privesc, apoi, sforăind din nas, dau fuga şi după ei totă ceta, galopând, de se cutremură pămîntul sub copitele lor.
Moş-Neagu.
O societate culturală
tn judelui Vâlcea s’a întemeiat o societate culturală prin deosebita stăruinţă a d-lui D. Constantincscu, revisor şcolar. Scopul principal pe care îl va urmări acesta societate e de a lucră pe tote căile posibile pentru luminarea populaţiuniîrurale asupra acelora din cunoscinţele necesarii omului, cari sînt în legătură imediată cu trebuinţele luă de tote ijilele.
Mijlâcele pentru realisarea acestui scop sînt:
a)	Conferin(e publice, atât în satele cât şi in oraşele judeţului;
b)	Publicare şi distribuire de broşuri populare;
c)	înfiinţarea in capitala judeţului a unui museu şi a unui ateneu;
www.dacaromamca.ro
ALBINA
137
d)	Creare de şcoli speciale pe lingă şcolele rurale din centrele mal populate;
e)	Înfiinţare de asociaţiunl pentru cultura şi exploatarea pămîntului şi produselor lui.
Societatea s'a constituit în r/iua de 23 August a. c., când şi-a aprobat şi statutele.
Conform acestor statute societatea se compune din membri fondatori, asociaţi şi onorifici.
Membri fondatori sînt aceia, cari au întemeiat societatea şi cari au dat şi 100 lei.
Din acesta primă cotisaţie a resultat un capital de 11.700 lei care s’a şi depus.
Printre membri fondatori figureză câţl-va bărbaţi din afară de corpul didactic, şi încolo mal numai învăţători.
Preşedinte activ al acestei societăţi e d-l I). Constantinescu, iar preşedinte de onăre 1*. S. Atanasie, episcopul Rîmniculul Noului Severin. Intre membri de onore fac parte şi d-nil C. Rădulescu-Motru şi P. Garboviceanu, din comitetul de redacţie al revistei nostre.
Facem tote urările nostre de bine acestei societăţi culturale şi felicităm pe iniţiatorii el. In aşa chip şi spre asemenea scop, dorim să vedem uniţi pe apostolii neamului nostru.
E. €r.
SATUL MIEL) (!)•
Nu trecu mult şi socrii împreună cu ginerele şi miresa însoţiţi de pocânzeî şi de suratele miresei intrară în odaia cea mai frumos împodobită. După ce mama miresei arătă velinţele, chilimurile, scorţele şi tote lucrurile de zestre, toţi se întorseră cu faţa către icone, ginerele şi mireasa înge-nuchiară pe o pernă umplută cu foi de porumb şi, după ce se făcu tăcere ca în biserică, cel mai bătrîn dintre rudele miresei începu:
Ascultaţi, fraţi, înţelegeţi Şi sciinţă vfi culegeţi, Ascultaţi, luaţi aminte,
La vre-o câte-va cuvinte, Care, în cărţi, ne stau scrise Şi trebuesc astă-dî dise.
Când Dumnedeu, cu cuvîntul, Făcu cerul şi pămîntul,
Le-a dat podobe măreţe
Şi destulă frumuseţe:
Cerul împodobit cu sore Şi cu stele lucitore;
A văzduhului nălţime Cu sburătdre mulţime; Pămîntul umplut de vite Cu feluri deosebite;
Marea şi apele tote,
Cu pesci fără numer, glote.
(1) Vecjî No. 15, 16. 50, 51, 52, şi No. 1, 2, 3, 4 anul II.
www.dacoromamca.ro
138
ALBINA
Vrînd să i se proslăvească Fapta-I cea dumnezeeîască, Tindănd prea sfînta Sa mână, Zidi p’Adam din ţărînă,
Cu cuvînt şi cu suflare Dup’a Sa asemănare.
Şi, vădend că nu e bine Să fie omul de sine,
Somn lin trimise într’insul Ş’adormind veni la dînsul Şi, făcu, dintr’a lui cdstă,
Pe Eva, strămdşa ndstră.
Deci Adam, când îşî deschise Ochii la ea, privind, dise:
Asta s’o numim muiere Şi-mî va fi spre mângâiere La trude şi ostenele,
Că e din osele mele.
De aceea fiii acuma Lasă pe tata şi muma Şi doi cu doi se adună Să trăiască împreună,
C’aşa Dumnedeu voesce Ş’aşa legea poruncesce.
Cinstiţi socri mari, acuma,
AI astor fii, tata şi muma,
Vă poftesc, luaţi aminte La vre-o câte-va cuvinte.
Sciţi că omul cât trăesce Multe în lume greşesce Cu fapta şi cu cuvîntul Şi îl sufere pămîntul;
Nu se despică, nu crapă,
Ca să-l înece cu apă.
Sorele, iar, îî dă rază, li rabdă şi-l lumineză;
Nu se pomenesc să-l ardă,
Ca de pe pămînt să-l piardă, Căci Dumnedeu, ca un tată,
Cu mila-I nemăsurată,
Nu se grăbesce, îndată Cum facem rău să ne bată ;
Şi are mare răbdare Şi se ’ntorce cu ’ndurare,
Când cădem la pocăinţă Şi-l rugăm cu umilinţă,
Dar însă ne dice nouă :
«De vreţi ca să vă Iert vouă
Iertaţi pe greşitul vostru Cum citiţi la Tatăl nostru ■>. De aceea, acum dară,
Aceşti fii îngenuchiară Şi smeriţi, cu rugăciune Vă cer astă-dl Iertăciune Ca unii ce îl născurăţî,
Pină ’n vîrstă îî crescurăţî, Chemaţi ca să-î întărească Mila cea Dumnedeîască,
Şi să-I bucure cu rodurî Prin aceste sfinte noduri,
Să le dea unire ’n casă Şi tot belşugul pe masă,
Să ’nverdăscâ ca măslinul Şi să ’nflorescă ca crinul,
In traiu bun să se resfeţe Pîn’la adîncî bătrîneţe.
Cinstiţi socri, nuni şi nună Şi toţi câţi staţi împreună, Vă poftesc, luaţi aminte La vre-o câte-va cuvinte. Fiind-că precum se scie, Părinţii au datorie Pe copiii lor să-I crească Pină ’n vîrsta bărbătească, Şi pină la a lor mărime Sufer necazuri mulţime Precum: muma cu lăptatul, Legănatul şi scăldatul, Nopţile cu nedormitul,
Dilele cu netignitul Ş’altele de supărare Precum scie fie-care.
Apoi, Ieşind din pruncie Ş'intrând în copilărie,
Pe feciorul îl Ia tata, Rămânend la mumă, fata, Tatăl pe fiul învaţă,
Cu sfătuirî, cu povaţă,
Cum să se îmbărbăteze,
Să muncească, să lucreze; Cum să apuce unealta,
Barda, sfredelul şi dalta; Cum una să o înceapă Şi cum alta s’o priceapă.
Şi orî-cât să îl asculte,
Tot îl supără la multe.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
139
Deci, precum fiul pe tata, Aşa şi pe mumă fata,
Că fiind cu ea împreună,
Ca să-î dea crescere bună,
O învaţă ca să torcă,
Să spele rufa, să storcă,
Cum şi să ţeasă, să cosă, Pînză subţire şi grosă.
Cum se facă demâncare Ş’alte câte casa are.
Apoi după datorie O învaţă ş’omenie:
In lume cum să trăiască,
Pe bătrînî cum să cinstească Şi cum să aibă purtare Cu cel mic şi cu cel mare.
O învaţă lege-a crede,
Şi, pe preot când îl vede Şă i se scole ’nainte Cu evlavie şi cinste,
Ca la un păstor părinte,
Ce slujesce cele sfinte Şi la botez, nuntă, mdrte Fără preot nu se pote. D’alde acestea şi alte Muma, dic, dintr’a el parte, Stând şi învăţând pe fata Precum şi pe fiul tata,
Din neajungerea minţii Mult îşi necăjesc părinţii, Care, în acea vreme,
Le dau grozave blesteme;
Şi vorba rea părintească E ură dumnedeîască,
Care usucă, pârlesce, Imprăscie, risipesce,
D’aceea acum se pleacă,
Datoriile să-şi tacă.
Le daţi bine-cuvîntare,
Cu părintească ’ndurare,
Precum şi Avram, o-dată,
Ca un părinte şi tată,
A dat bine-cuvintare
Lui Isac cu îndurare;
Precum şi Isac Iară,
Prin părinteasca lui pară,
A dat bine-cuvintare
Lui Iacob, cu îndurare,
Aşa dic şi dumnea-vostră,
Pentru ruga lor, ş’a nostră,
Le daţi bine-cuvîntare
Prin părintească îndurare,
Cu dragostea-vă ferbinte,
Diceţî aceste cuvinte :
«Dea-vă Domnul sănătate
Şi dile îndelungate;
Dea-vă stare si avere,
Isvor de lapte şi miere;
Dea-vă bucate destule,
Prin jigniţe şi pătule;
Să-şî verse Dumnedeu mila,
Dintr’un pumn, să vă dea chila;
Dea-vă prunci : feciori şi fete,
Precum şi nouă ne dete;
Dea-vă si inimă bună >
Să vă Iubiţi împreună.»
Aşa şi voi, adunare,
Vă daţi a vdstră urare,
Diceţî într’o glăsuire Să trăiască ’n fericire,
Să ’nverdească ca măslinul Şi să ’nflorescă ca crinul,
Şă trăiască ’n bucurie,
Diceţî: «amin, fie, fie!»
Nici o dată în viaţa mea n’am fost aşa de viu mişcat ca în timpul cât au ţinut aceste iertăciuni. M’au podidit la-crămile şi mi-a fost cu neputinţă să me stăpânesc. Am plîns ca un copil, am plîns de bucurie că m’a învrednicit Dumnedeu să pot vedeâ şi eu un sat în care nunta este cre-dută încă ca una din tainele bisericii nostre creştinesc?. Să fi avut inima de piatră şi tot n’ai fi putut să nu simţi ceea ce simţeau toţi câţi eram de faţă. Dorul sfişietor pe care îl simţeau flăcăii şi fetele mari cari de acum să despărţiau
www.dacoromamca.ro
140
ALBINA
de prietenii lor; urările câldurose şi neprefăcute, ce fle-care surată făcea miresei, şi, lacrămile ferbinţî ale părinţilor şi fraţilor te făceau ca din adîncul inimeî şi din tot sufletul să doresci noilor căsătoriţi tote fericirile.
(Ya urma).
Ilarian Velculescu.
UN RAPORT VREDNIC DE CUNOSCUT
Directorul şc61el primare practice de viticultură, din Focşani a adresatd-luî Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice următorul raport:
a ordinul Domniei-Vostre Seria A. No. 56.566 din 11 Sep-tembre a. c., am onore a răspunde următorele : Anul trecut s’a înscris în secţia viticolă 14 elevi. Au urmat regulat 11, iar 3 sau retras în cursul anului. Din cei cari au urmat regulat au fost promovaţi 9, iar 2 au rămas repetenţi neîntrunind media pentru a li promovaţi. Materiile de studiu s’au trecut conform regulamentului acestei şcoli. Examenul de line de an s’a ţinut în dilele de 25 şi 26 Iunie. La acest examen au luat parte pe lîngă ambii institutori ai secţiei —după cum prevede al. 2 de sub art. 19 din regulament — şi sub-semnatul. Re-gultatul a fost forte mulţumitor.
In cursul anului elevii au executat la pepinieră următorele lucrări practice: săpatul şanţurilor pentru garduri vii şi a gropilor pentru pomi roditori, plantatul gardurilor vii şi a pomilor roditori. Stratificatul viţelor indigene şi americane în nisip, fasonatul lor, altoitul viţelor americane cu cele indigene, atât cu cuţitul cât şi cu maşina în atelier, conservatul altoilor şi în urmă plantatul lor.
Au luat parte la desfundatul terenului destinat şcolelor de altoi, facerea bilouelor, plantarea altoilor în şcoli cum şi butaşilor simpli, americani şi indigeni.
De asemenea au luat parte la desfundatul terenului destinat plantaţiunei definitive de viţă americană, nivelatul lui, facerea gropilor şi în urmă plantatul varietăţilor americane Riparia, Gloire de Montpellier etc.
Asemenea au luat parte la stratificatul diferitelor seminţe de pomi roditori şi în urmă aşezatul seminţelor în răzorele pregătite la timp tot în teren bine desfundat.
Pe lîngă acestea elevii în cursul anului au mai executat dife-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
141
rite şi variate lucrări culturale, cerute pentru a se asigură buna prindere a viţelor altoite şi ne altoite din şcoli, a plantaţiunilor definitive de viţă şi pomi roditori, cum şi întreţinerea răzorelor cu seminţe de pomi roditori.
De asemenea gardurile vii cum şi plantaţiunile definitive de pomi s’au întreţinut prin aplicarea lucrărilor necesare spre a se asigură buna prindere.
Tote aceste lucrări culturale destinate a asigură o bună prindere şi o vegetaţie mărită, s’au executat parte cu instrumente viticole trase de vite sub conducerea elevilor, parte cu instrumente mici mânuite de elevi.
Treptat cu predarea lecţiunilor la cursul de viticultură li s’au arătat în mod practic şi elevii aplicau aceste lucrări. Ast-fel că ei sînt acum în măsură a execută ori-ce lucrare practică după cum li s’au arătat.
Lucrările ce elevii primului an nu au putut ave ocasie a le execută sînt: recoltatul strugurilor, fabricaţia vinului, conservatul şi pritocitul lui. Aceste lucrări nu li s’au putut arătă din causă că pepiniera cu plantaţiunile sale, fiind prea tînără nu a ajuns încă a produce struguri. Acestă lipsă se va puteâ înlocui, ducend în vacanţa anului viitor, elevii ce termină al doilea an la o pepinieră a statului maîbătrînă, cum ar fi la pepiniera Istriţa din judeţul Buzău, unde sub conducerea profesorului special, să li se arate şi restul lucrărilor, pe cari elevii n’au putut a le învăţă şi în mod practic.
Cu acestă ocasiune aduc la cunoscinţa Domniei-Vostre şi ore-cari greutăţi ce s’au întâmpinat anul trecut în predarea cursurilor. Aşa d. es. la predarea cunoscinţelor de Fizică şi Chimie s’a întâmpinat greutăţi din causă că ne lipsesc cu desăvîrşire aparatele trebuinciose. La predarea cunoscinţelor de agrimensură ne lipsesc planşele care sînt forte necesare. Cele-l-alte aparate le avem.
La transportul elevilor la pepinieră iarăşi s’a întâmpinat greutăţi, mai ales atunci când urmau toţi la şcolă. Am fost nevoit să-i împart în două serii şi să meargă cu rîndul la practică, căci nu încăpeau în căruţa pepinierii, fiind prea mică. Acestă greutate o vom întâmpină şi în anul acesta şi nu va dispare de cât atunci când se va luă disposiţiune pentru facerea unui tramcar.
Acesta este în scurt mersul acestei şcoli în cursul anului trecut.
Director, G. I. Rarincescu.
www.dacaromanica.ro
142
ALBINA
DIAMANTUL
c.<5" ir
iamantul, care nu e alt-cevâ de cât cărbune curat şî g5m) cristalisat, e cel mai tare corp cunoscut, căci el nu fox pdte 1'i sgâriat de nici unul şi nu pdte fi usat de cât de pulberea sa. El arde la aer, ca şi cărbunele, şi se transformă în acid carbonic. De obiceiu e fără coldre, dar une-orî are nuanţe albastre, galbene, roşii sau cafenii. El se găsesce fie în bucăţi neregulate, rotunjite, fie în cristale, în terenuri de transport ori în nisipuri, în Indiile orientale, în sudul Africel, în Brasilia şi în munţii Uralului.
Diamantele se caută şi se găsesc ast-fel: Se Ia nisipul în care se bănuesce că sînt diamante şi se pune pe nisce table înclinate. Pe aceste table, curge un curent de apă care Ia
Spglarca nisipurilor cari conţin diamante.
argila şi cele-l-alte materii pămîntdse. Când apa începe să curgă limpede atunci se opresce curentul de apă. Omenii încep să deâ cu mânile de o parte bdbele mari de nisip şi caută diamantele în nisipul care rămâne. Pietrele cele mal netede şi cele mal albe sînt pietre de diamante care se curăţă bine de cdja pămîntdsă prin mal multe spelăturî.
Şe găsesc, dar forte rar, şi diamante fără cdja pămîntdsă.
Omenii însărcinaţi cu căutarea diamantelor sînt suprave-ghiaţl fdrte de aprope pentru ca nu cum-va să ascundă diamante. Unii din lucrători au mers pînă acolo în cât, pentru ca să-şî procure diamante, le-au înghiţit. Se citeză un caz
www.dacoromamca.ro
ALBINA
143
în care un lucrător a ascuns un diamant sub globul o-chiului.
Cei vechi întrebuinţau diamantul în stare brută. Inven-
Căutarea diamantului in pămint.
ţiunea tăierii, care îi dă strălucirea şi îi ridică aşa de mult preţul, este o invenţie modernă; ea se datoresce unui tîner din Bruges, Ludovic Berguem, care o descoperi în 1476 şi dărui lui Carol Temerarul cel d’întâiu diamant tăiat. Tăierea se face cu ajutorul unei plăci orisontale de oţel, fdrte indie, care e acoperită cu praf de diamant amestecat cu unt-de-lemn. A(Ji se practică numai tăierea în roşă, care se în-trebuinţeză numai pentru diamantele subţiri şi tăierea în briliant, care e cea mai căutată.
Diamant in roză.
Briliant.
www.dacaromanica.ro
144
ALBINA
Diamantele tăiate în roză au în partea de jos o faţă lată, iar în partea de sus şi de jur împrejur mai multe feţişore triunghiulare.
Briliantele au o formă mai mult sau mai puţin identică cu aceea ce au doue piramide suprapuse prin bazele lor, cu vîrfurile trunchiate şi cu feţele lor acoperite de feţişore triunghiulare orî pentagonale.
Briliantele se taie cu mai multă greutate de cât diamantele în roză, din care cauză sînt şi mai scumpe.
Tăierea diamantului.
Diamantele se socotesc în carate. Greutatea unui carat este 0sr-,205.
Valdrea diamantelor depinde de mărimea şi de perfecţiunea lor.
Sînt diamante mari şi frumdse care costă unul mai multe milidne de lei.
Cele mai mari diamante cunoscute sînt: ale rajdaului din Matan, în insula Borneo, care cântăresce 367 carate; diamantele Marele-Mogol (jhs şi Koh-i-Noor (munte de lumină), care e de 279 carate; diamantul împăratului Rusiei, care e cât un ou de porumbel şi care e de 193 carate; el a fost
www.dacoramamca.ro
ALBINA
145
•cumpărat de Ecaterina II cu 2.250.000 franci, şi o rentă via-:geră de 100.000 franci.
Diamante mari mai silit şi al împăratului Brasilieî, al Ni-zamulul, care se fjice că e greu de 400 de carate, şi Stăua Sudului, care cântăresce 254 de carate şi s’a găsit în Brasilia la 1853.
Diamantul tăiat, care se cjice că e cel maî frumos, ca formă şi limpezime, e al coronei Francieî, şi se numesce Regentul; •el a fost cumpărat în timpul minorităţii lut Ludovic XV-lea *de ducele de Orleans, care eră regent atunci.
_______________Compilator.
Din viata si din obiceiurile animalelor t1).
i i
Despre cămilă se ştie, că iubesce forte mult musica. Arabil •cântă din fluere şi din cimpdie, cât ţine drumul cel nespus de rgreu prin pustia arsă de sore, iar cămilele merg mal cu inimă -ascultând cântecul. Şi acesta e un lucru curios, că multe animale iubesc musica. Şi s’a băgat de semă că dintre animalele •cele mari, acele care iubesc maî mult musica, sînt cele maî ■blînde şi carî se lasă conduse şi de un copil mic. Ele sînt cămila, elefantul şi calul. Elefantul se întorce tot-d’a-una spre par-’tea unde aude sunete musicale, se apropie şi ascultă. Prin grădinile zoologice pote face probă cine vrea. Elefantul vine la gardul care-1 desparte de public şi e vădit mulţumit când îî cânţi, dar se înfioră când îi dai tonuri nearmoniose. In Londra. în grădina animalelor, s’a petrecut o dată o scenă nostimă. Un copil • cântă dintr’un lluer la grilaj. Cântă frumos şi elefantul asculta. Un domn din public scose atunci o sirenă şi flueră urît o dată iElefantul dete din cap, supărat, dar ascultă maî departe cânte-•cul copilului. Domnul flueră din nou; elefantul se scutură de-o -dată, mişcând din piciore. Domnul cu sirena iarăşi tot maî des Elefantul furios că-1 superă într’una, îşî întinse de-o dată trompa, apucă fără veste pe domnul cu sirena de un braţ şi-l asvîrli dincolo de gard, la spatele seu, apoi liniştit începu s’asculte din nou cântecul copilului.
Calului îî place cântecul din gură. E o experienţă veche, că noptea calul duce pe călăreţ maî în linisce, când călăreţul cântă: •calul nu-şî face spaime, nu se neliniştesce şi ascultă do frîu maî 4>ine. S’a observat, că maî tot d’a-una caii nărăvaşi şi răi carî
(1) Ve^î No. 1 şi 2 anul II.
••«Albina II»	10
www.dacoromanica.ro
146
ALBINA
n’ascultă nici de frîu nici de biciu, s’astâmpără de o dată când} călăreţul începe să cânte din gură, cu voce tare şi frumos. Irlandezii au cai forte blânzi de munte, şi să crede, că asta e urmarea cântecelor, căci Irlandejiî ori când îi întâlnesci în cale-îi aucji cântând.
Calul, de alt fel iubesce sunetele sonore şi energice, cântecele-vitejesci, marşurile, vocea trâmbiţei şi bătaia tobelor. Nu e ne-voe să fie calul de rasă mai nobilă, casă se schimbe de-o dată. cu firea când aude cântece energice. O mârţogă de cal — dacă. nu e de tot obosit—când va au<)i dintr’o dată un cântec frumos-de trompetă, va ridică urechile şi par’câ întineresce. Dar căit dresaţi milităresce ! Când aud trompeta, ciulesc urechile, frâ-mîntă pâmîntul,s’aprind şi sînt în stare să s’arunce prin glonţe-şi prin fum.
Nu e adevărat, că de aceea iubesc caiî militarilor trompeta, şi cunosc signalele, fiind că soldaţii dreseză aşâ. Nu, dimpotrivă, li dreseză aşâ, fiind-că pot să-i dreseze, fiind-că ei din capul locului iubesc trompetele şi au inteligenţa de-a deosebi signalele-Tote animalele fug când văd primejdia, s’au s’aruncă în primejdie dacă sînt înfuriate. Calul e pbte singurul animal, care scier cunosce primejdia, nu e în furie, şi totu-şi intră în primejdie : când începe lupta, caii tremură auijind împuşcăturile, sciii că acolo e rău de el. Dar atunci începe trompeta să sune, acum caii s’aprind, sar, abia aşteptă să plece, rup frînele, şi când e-voe, s’asvîrl în luptă vitejesce, duşi de puterea trompetei. Furioşi ei nu sînt, fricoşi sînt însă ca ori-ce animal, frica de stăpâni nu i-ar împedecâ de loc să nu lugă îndărăt — şi nu fug,, ci merg înainte. E mai puternică muzica de cât frica şi fuga,, la cal mal ales. Vecjf, că însi-şi omenii, ostaşii, sînt ajunşi de-oboselă, de frică: încep muzicele regimentelor să cânte, sunetul, acela îl îmbată, îl orbesce, îl duce înainte, şi ostaşii intră în. foc fără voia lor.
Unele animale sînt forte iubitore de musică, precum am spus altele însă n’au nici un simţ pentru ea, aşâ sînt boii, oile, pisicile^ porcii, iepurii. Altele însă o urăsc şi le face rău când o aud, şi. e lucru trist, că unul dintre cei mai caraghioşi duşmani ai mu-sicei e animalul cel mai inteligent al nostru: câinele. Când aude-cânteo de vidră, câinele devine turios şi s’aruncă la cel ce cântă. Sunetele mai ascuţite îl înfurie pe câine, cele mai jose îl poso-morăsc şi-I fac inimă rea, pe care şi-o manifesteză în urlete şi
www.dacoromanica.ro
ALBINA
147
chelălăiturî. Câinele nu sufere nici un fel de sunete armonidse.
Vărul câinelui, lupul, e tot a aşâ. Lupul se înfurie, când aude sunete ascuţite şi devine fricos şi chiar se îmbolnăvesce când îl silescî s'asculte sunete mai jose. Prin păduri, ca să te păzesci de întâlnirea cu lupii, afară de sgomot — care îi sperie, — poţi întrebuinţa cu succes şi vr’un instrumet tnusical cu sunete jose: o vioră, cântând cu cordele cele grose, un violoncelo, un contrabas, un bombardon, chiar şi flautul.
Şi ursul e neiubitor de musică. Dar nu-1 supără. II supără însă sunetele neregulate, nearmoniose. Asta se observă, bine înţeles la tote animalele, cari iubesc musica. Insă şi pe acele cari n’au nici un simţ musical — boul, oia, porcul, etc. — îi supără sunetele scose fără nici o rînduială. Şi iarăşi câinele e pro-tivnic tuturor animalelor: el e singurul animal mal mare, căruia îi fac plăcere sunetele urâte şi de-avalma, întocmai ca copiilor, şi în naivitatea lui se simte mulţumit de nebunaticul amestec de ţipete,
Sunetele ascuţite şi pătruncjetdre, înfurie pe multe animale. Pilda cea mai apropiată e curcanul, care se sbârlesce şi s’aprinde, când aude fluerăturî ascuţite şi e în stare să te atace. Hienele, din menageriî, când li se fluerâ cu sirena la grilaj, devin aşâ de luridse şi muşcă drugii de fier, în cât te prinde groza. Sunetele ascuţite sperie chiar şi pe. cele mal puternice animale. Bivolul sălbatic se înfurie când aude sgomot de puşcă, dar fuge ca un smintit când aude un sunet ascuţit de trîmbiţă. Leul, când aude cântecul cocoşului, daca e liber pune coda între pi-ciore şi fuge orbesce ca un câine când te vede plecându-te după piatră, iar în menagerie să târâie într’un colţ, se pitesce şi tremură din tot trupul.
O să vă miraţi acum de un lucru, că dintre animalele cele mai peste măsură iubitore de musică sînt şerpii. Naturaliştil au făcut nenumărate probe cu el şi sciu spune nenumărate pilde. S’a întâmplat de multe ori, că pe malurile stâncose ale mării, un om care cântă cu flautul—acest instrument le place şerpilor mal mult—s’a văfjut de odată încunjurat de şerpi, toţi stând li-nisciţî şi ascultând. In vivarii — menageriî mari — unde ve^ll şi câte 100 de şerpi de acelaş neam într’o odăiţă de sticlă, observi că la cântecul flautului toţi şerpii cari pînă atunci bâj-bâiau, devin linisciţî şi nu se mal mişcă. Unele neamuri de şerpi sînt mal iubitori de cântece monotone, altele de cântece mal
www.dacaromanica.ro
148
ALBINA
variate. Aceşti din urmă se pot dresa să joce. In Indii mai ales, sînt îmblânditorl de şerpi, toţi musicanţî buni, cari vîneză şerpii prin păduri: cântă, şi şerpii vin singuri la om. Omul le cântă mult; a doua <,li vine iară, a treia cji iară, şi tot aşâ, pînă ee-1 cunosc şerpii, cari—bine înţeles nu sînt otrăvitori—i se sue pe picîore, pe braţe, se încolăcesc pe după gâtul lui şi ascultă cântarea. El apoi cu timpul îl dresezâ să joce fel de tel de jocuri, să facă mişcări frumose şi câte altele—tote numai prin signale din flaut. Daca şerpii sînt otrăvitori, el îl prinde înlâiu în clopote de sticlă şi le rupe dinţii cel răi, apoi îl lasă liberi.
(Va urma).	Or.
Inaugurarea Bibliotecei Populare
DIN
Com. Cursese!, Jud. Vasluiu.
fog rumosele idei ale d-luî ministru Haret, de a înfiinţa Biblio-teci populare şi «Cantine şcolare,» aii găsit un puternic ecou în judeţul Vasluiu.
k La 14 Septembre—<jiua crucii—s’afi inaugurat bogata bibliotecă din comuna Cursese!.
La acestă serbătorire educativă, s’au strâns ţăranii de prin tote comunele învecinate.
Două dulapuri elegante, erau pline de cărţi. Uşile, date în lături, păreau nisce braţe deschise, ca pentru a cuprinde şi a mân-gâea pe toţi cel-ce alergă să se lumineze.
Preşedinte a fost ales valorosul primar al Vasluiului d-1 Pa-nait Irimiade. Vorbesce întâiu, simpaticul sub-prefect al plăşeî Racova, d-1 C. Desilă, îndemnând pe ţărani la învăţătură. D-1 S. Popescu, directorul gimnasiului din Vaslui, citesce ale sale: Taifasuri cu moş Gheorglie—bucată minunat de potrivită cu acestă împrejurare. Iau apoi cuvîntul entusiastul institutor M. Pastia, studentul Al. Stoica şi învăţătorul I. Adam.
Solemnitatea se încheie cu câte-va sfaturi înţelepte ale d-luî Irimiade.
Pe seră se hotărâse o representaţie populară, în folosul Cantinelor şcolare, dar timpul ploios a zădărnicit planul şi repre-sentaţia s'a înlocuit c’un mare bal ţărănesc.
Petrecerea s’a dat în casele ospitalierului notar din sat, d-1 N. Sion.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
149
Pentru cantine s’au strâns pană acum la 1.000 de lei. Fondul se va mări, prin baluri şi representaţiuni ce se vor da în Vasluiu.
întruniri ţărănesc! s’aii plănuit să se facă prin tote comunele mai populate.
S’au pus deaşişderea începutul mai multor Biblioteci populare. Biblioteca din Cursesci, are 600 volume românesei, mai tote legate în pânză.
Ionică.
-A. 3? E J-j
Sub-semnatul învăţător al şeoleî rurale mixte din anexa Corni, Comuna Budescî-PrecisteT, judeţul Nemţu, în dorinţa de a înfiinţa o bibliotecă la a-cdstă şcdlă, apelez la d-niî autori, librari şi editori şi la tote autorităţile, spre a contribui la acăslă bibliotecă.
Idlcennu I.
InvSJător.
CRONICA AGRICOLA
decursul săptămâneî trecute timpul a fost forte favorabil semănăturilor, şi vegetaţiunea, care în localităţile unde ploile a fost ceva mai abundente, are o în-făţişaro destul do frumosă. In localităţile unde apa de ploie a fost puţină şi semănăturile a răsărit, sînt ajutate în vegetaţiunea lor de rouă care în timpul nopţeî cade destul de abondentă, de ore-ce cjiua fiind mică, şi temperatura scăzută, evaporaţiunea apei din pămînt, cjiua devine mat puţin simţitore, aşa că semănăturile în tot caşul nu pot să sufere de lipsa de apă, ca în timpul (Jilelor mart şi căldurose. Sînt însă şi judeţe unde n’a căijut un pic de apă, aşa că grâul semănat stă în pămînt ca şi în magazie.
Ar fi de dorit, ca cu sfîrşitul acestei luni să înceteze şi semănăturile de grâu, şi agricultorii să se gîndescă şi maî mult la facerea arăturilor pentru semănăturile de primăvară.
PROVERBE DE LA ALTE NAŢII
Nu e vorba să alergi; trebue să pornesci la vi’eme. Ca să rodi fier, îţi trebuie dinţi de oţel.
www.dacoromanica.ro
150
ALBINA
MULŢUMIRI
Ion T. Popa, învăţătorul şcoleî din comuna Vizantea, jud. Putna, aduce viile sale mulţumiri personelor mai jos notate, cari au bine voit a veni in ajutorul elevilor săraci din acostă şcolă:
Domnii D. Militeanu, inginer; Gr. Bârsan, profesor; Savel Rahtivan, profesor; Cos-taclie Bnloş, comerciant; S. I. Vasiliu, funcţionar ; Tanasache Lupuşoru, plugar.
*
Asemenea mulţumiri căldurdse aduce I. T. Popa d-luî Atanasie I. Butcscu, sub-prefctul plăşiî Zăbtăuţl, care a dăruit elevilor acestei şcoli 6 medalii aurite şi 5 medalii argintate, în (Jiua de 29 Iunie, anul şcolar 1897 — 98, cu ocasia distribuireî premiilor.
*
Tinerul domn Ion I). Berendeî, arhitect, mare proprietar în comuna I)o-brotescî, plasa şi jud. Teleorman, visitând şcolele din acostă comună a binevoit a da 30 lei pentru a cumpără cărţi la elevii sărmani din aceste şcoli.
Pentru acăsla, Florea Glonţescu, învăţător dirigent în comuna Dobrotescî, în numele micilor elevi şi părinţilor lor, aduce viile sale mulţumiri.
iNFO^maţiuimi
D-l Scureiu, directorul şcoleî normale Carol I din Câmpu-Lung, a Ieşit la pensie pe (Jma de 1 Noembre a. c. şi în locul seu a fost numit d-l Ilarian Velcvlescu, profesor de pedagogie la aceiaşi şcolă. D-l Scureiu a fost un harnic dascăl şi şi-a îndeplinit datoriile iu decursul carierei sale cu multă inimă şi pricepere, fie ca institutor, fie ca revisor şcolar, etc.
La rîndulseu d-l Velculescu e cunoscut ca un eminent profesor de pedagogie şi nu ne îndoim că numirea sa ca director al şcoleî normale Carol I, va fi un mare bine pentru acestă veche şi importantă inslitu-ţiune.
Necrolog
Cu cea mai adâncă părere de rău anunţăm încetarea din viaţă a d-luî G. Oprescu, profesor de limba germană la liceul Lazăr din Bueu-curescî, în etate numai de 33 de ani Răposatul a făcut studii timp de 7 ani in Germania, care numai cinste a adus numelui de Român.
înainte de a se întorce în ţară a vizitat întrega Germanie, Belgia, o parte a Franţei, Elveţia şi Austria, pentru că spunea dînsul, că vrea să cunoscă aceste ţări civilisate din vefjute, iar nu din aurjite.
A fost profesor la seminarul din Rimnicul-Vâlceî, profesor şi director al gimnasiuluî din aeelaş oraş şi în urmă profesor la liceul Lazăr din Bucurescl. Tîner cult în tolă puterea cuvîntului, tîner de inimă şi caracter!
Cu sufletul plin de durere mărturisim că tineri ca G. Oprescu rar am cunoscut. Pierderea lui lasă un aşa gol în rîndul tinerilor dascăli de valore în cât numai cu mare greutate se va putea înlocui. Să-i fie ţe-rîna uşoră!
www.dacoromaiiica.io
ALBINA
151
ÎNTÂMPLĂRILE SEPTĂMÂNEl
Jg|Sptămîna asta a fost seracă de întâmplări maî vrednice de băgat în semă.
Prilejul de certă între Anglia şi Francia pentru Fa-şoda a fost înlăturat de Francezi. Acest prilej eră, că Francezii trimiseră şi ei un corp de <5ste să cuprindă cât va putea ţara de din jos de Egipet şi s’o aducă sub stăpânirea lor. Dar EnglejiI trimiseră maî înainte <5ste de a lor acolo ■cu acelaş scop. Şi iată certa! EnglejiI nu vreau să lase şi pe alţii pe acolo, şi, daca e vorba să bată neamurile liniştite de acolo şi să le Ia ţara, ajiol sînt de ajuns eî, ce maî •caută Francezii?
Totă ocuparea asta a ţărilor de la Nil e o nedreptate şi •o asuprire a neamurilor, cari vreau să trăiască şi ele libere. Dar ci-că civilisaţia cjice aşa: Să le baţi şi să le lai ţara, •ca să le faci Engleji, să le dai şcoli şi lumină, ori o vreau •ori n’o vreau!
Francezii, vecjend că Anglia sare cu bătaia, î-au lăsat în pace pe Engleji să cuprindă ţara, iar el şi-au. retras oştea de acolo lăsând pe Engleji la largul lor.
Cu tote acestea EnglejiI, tot fac gură şi se gătesc de res-boiii, ameninţând pe Francia şi după ce acesta le-a făcut pe plac şi şi-a aruncat armele din mână.
Se arată Anglia aşa gata de bătae contra Francieî pentru Faşoda, ori pentru alt-ceva?
Pentru-că maî e un prilej de ceartă : insulele Filipine, cari •erau ale Spaniei. După resboiul pierdut al Spaniei cu Americani, Spania a dat biruitorilor ce a putut să le dea. Dar tdtă lumea scie că Filipinele au să remâle ori ale Spaniei, •ori libere. Acum Americanii le cer. Spaniolii, se vede că a-ţîţaţî de alte state, nu le dau.
Nici alte state nu vor să le dea. Filipinele sînt aprope de partea resâritenă a Asiei, şi cine e stăpânul lor pote fi stăpân pe Asia resăritenă, pe Japonia şi China maî ales.
Să le Ia acum Americanii? Francia şi Rusia nu se învoesc. Nici Germania nu. Anglia le voesce ea, iar dacă nu vor fi ■ale el, să fie ale Americanilor. Şi p6te că Anglia de aceea
www.dacaromamca.ro
152
ALBINA
umblă tunând şi fulgerând şi adunendu-şî corăbiile de răs-boiu, ca să sperie lumea.
Insula Creta, a fost golită cu totul do trupele turcesc!. S’a făcut dec! linişte pe insulă. Prinţul George al Greciei, guvernatorul Cretei, numit de puteri, va sosi în Creta peste-vr’o lună şi-şî va ocupă postul.
Sciţi, că Ţarul Ruşilor a propus să s’adune puterile europene şi să se sfătuiască cum ar putea să se desarmeze-statele şi să nu mai facă resbdie. Ţarul, în unire cu ministrul săi! Muraview, a pregătit programul conferinţei şi-l va. trimite prin Noembre guvernelor din Europa spre aprobare..
împăratul Germaniei a cercetat tdte locurile sfinte din Palestina şi acum se gătesco de plecare să se întorcă acasă-
Or.
BIBLIOGRAFIE
A apărut: Carnetul şcolarului de Sava Ariton şi I. Lambrior, institutori din Bacău.
Preţul 60 bani. Depositul la autori, Bacăti.
*
Călăuza stupărituluî sau cultura Albinelor, de Pr. Ion Petculescu, institutor, Pitesc!.
Preţul 1 leu. De vimjare la tote librăriile din ţară.
*
Analele medicale ale spitalului <■Bârlad şi Elena Beldimam pe anul 1897, do dr. Cerchez, medic primar al spitalului Bârlad.
*
Caete speciale, întocmite pe clase, de N. D. Spineanu şi Const. C. Pop.-Taşcâ, institutori.
Clasa I, 25 bani; cl. II. 50 bani; cl. III şi IV, 1 leO; cl. IV, 90 bani.
Deposit la Carol Gobl, Bucurescî şi la tote librăriile.
*
A apărut: Zarandul şi munţii apuseni ai Transilvaniei, descriere de-Silvestru Moldovan cu 9 ilustraţiunî şi o schiţă.
Editura proprie, Sibiu. Preţul pentru România, 3 lei.
Nuvele şi schite, de Ion Pop Reteţranul, voi. I broşura I. Gherla. Se fac abonamente la d-l Ion Pop Reteganul, comuna Releg. Transilvania.
Costul unei broşuri, 1 leu.
*
Flecuri (Amintiri duiose, schiţe şi nuvelete), de Vasile Pop. Editura librăriei Carol Miiller Bucurescî, calea Victoriei 53, pasagiul Român.
Preţul 30 bani.
www.dacaromanica.ro
Ce bine le şadeî
www.dacoromanica.ro
154
ALBINA
VOCI DIN PRESĂ
Eminenta revistă pentru popor, Albina, a împlinit deja un an de existentă şi la 4 Octombre a. c., a intrat în anul al 2-lea.
Din tătă inima îi urăm viaţă fără sfirşit şi spor in frumosa şi patriotica luptă ce a întreprins.
Dreptatea din Severin
de Duminică li Octombre, 93.
ADRESE CĂTRE REDACŢIE
Am citit cu deosebită atenţiune, tdte numerileapărute pină acum din fru-mbsa revistă «Albina»; am înţeles scopul pe care-1 urmăresc iniţiatorii a-•cestet reviste, iar acum urez omenilor cu iubire de patrie şi de popor cari aă fondat acăslă bogată revistă mult spor şi atingerea scopului lor.
Tomcscu GIi. Traian, Elena €. Iîattca,
Comuna Dragodana, Dâmboviţa.
*
Văcjănd resultatele uimitoro şi progresul realisat de gustosa miere produsă de laboriosa «Albină» subt îngrijirea neîntreruptă a neobosiţilor prisă-carî ce o conduc, sub-semnatul doresc a fi considerat ca abonat al acestei nepreţuite reviste, cea mai populară şi cea mai folosi torc dintre reviste.
*
I. Saramet,
Casier, comuna Bulbucata-Vlaşca.
«Albina,» acest preţios tesaur de limbă alesă, de învăţăminte patriotice, de sfaturi practice şi de moralitate creştinescă, doresc să ajungă proprietatea or-căruî român iubitor do bine şi do frumos; şi atunci sărăcia morală şi materială ce ameninţă să copleşâseă mare parte din populaţiunea româ-nâscă, uşor se va putea înlătura.
Iosif Popescu
Talea.—Prahova.
*
Mulţumesc din inimă Onorabilului Comitet, că şi-a depus o silinţă destul de mare spre a lumină poporul Român cu cele mai folositore sciiriţe, şi mulţumind, îi urez o viaţă lungă şi un deosebit succes.
Aurcliii X. Suveica
Bârlad.
*
De la apariţia revistei şi pină în (Jiua de acjf, am citit număr cu număr nepreţuita d-v. revistă «Albina» şi am putut pricepe progresul imens ce-1 va aduce revista, mai cu sâmă printre săteni.
Salut revista cu un strigăt de: «bine ai venit printre noi Albino.»
A. Danii
Revista «Albina,» face ca fie-care muncitor cu puţină carte, să ajungă la progres, la sciinţă. Duinnecjeft a tjis a fi lumină şi s'au făcut lumină. Şi noi să căutăm a ne lumină mintea spre a ajunge a face fapte plăcute dmenilor ;şi lui Dumneejefl. Înainte dar!
Ionită Dcdulescu
Notar, com. Tâmboescî. R.-Sărat.
www.dacoromamca.ro
O DRAMĂ IN FUNDUL MĂRII
ROMAN de R. CORTAMBERT
III.
Plecarea «lin Paris. Ingineri! Norton şi Stevens.
Cele două femeî erau aşezate lîngă o masă la lumina plăcută a unei lămpi; ca femeî cari îşî daţi socotelă de preţul timpului, deşi aveau pe cel doi mosafirî, totuşi ele lucrau la nisce împletituri.
Când intră Enric, cel doi streini se sculară şi-I întinseră prietenesce mâna, în timp ce el se grăbi a îmbrăţişa cu dragoste pe mama sa şi sărută vîrful degetelor logodnicei sale. A' cesta se înroşi ca un trandafir, şi se apucă Iar de lucru pentru a-şl ascunde turburarea.
—	El bine! amicii mei, dise Enric, îndreptându se către cel doi mosafirî, diua cea mare se apropie; sciţi că peste o săptămână sîntem aşteptaţi la Valencia.
—	Peste o săptămână! cjiseră cele două femeî, cu nelinisce şi părere de rău.
—	Da, trebue. De alt-fel totul e gata. Avem un mic vaporaş, peste care sîntem aprope stăpâni. Pe tine, Norton, Compania te însărcineză să mă înlocuescî la nevoie ; cât pentru prietenul George Stevens, el va avea locul al treilea. Aşa vor şefii noştri. Eu nu mă pot amestecă în treburile lor. Prin urmare lucrul e hotărît.
—Bine, răspunse cam răstit Norton; volţi fi acolo la cjiua hotărâtă.
—Sper, cjise cu un ton linguşitor Stevens, că voîă răspunde încredere! pe care scumpul nostru inginer şef şi Compania aă bine-voit a mî da.
—	Domnilor, răspunse repede Enric, ne vom face cu toţii datoria.
—	Şi datoria nostră stă în a ne supune poruncilor d-tale, continuă Norton.
—	E ! domnilor, răspunse Enric, între noi nu e nici inginer şef, nici inginer al doilea, toţi sîntem egali.
—	Totu şi.... asta e natural, îngână Stevens.
—	Nu, noi sîntem trei tovarăşi care lucrăm la aceeaşi mare întreprindere, şi n’avem de cât un singur gînd: isbînda. Nu tre-hue să ne gîndim la noi, ci la îndeplinirea întreprindere!.
www.dacoromanica.ro
156
ALBINA
—	Neîndoelnic, răspunse George Stevens, este o adevărată onore ca să conlucrăm la o operă atât de frumosă. Unui şef ca d-nul de Sartene, orî cine trebue să fie fericit să i se supue.
—	Nu e adevărat! strigă Norton, sculându-se supărat şi plim-bându-se prin casă. Nu e adevărat! E dureros să fiî nevoit a te supune. Natura însă-şl e contra supunere!. Societatea a creat erarhia. O primesc, dar mărturisesc că ’mî-e urâtă.
Enric nu mal răspunse, nevoind să Iacă ceartă. Stevens se plecă la urechea d-neî de Sartene şi îi şopti: Pare c*ă Norton e invidios.
—	Şi mie îmi vine a crede aşa ceva, răspunse mama Iul Enric, totuşi se ijice că e om de treabă.
—	Mă îndoesc .... (Jise Stevens.
—	Te temi ore că fiului mieii îi va părea rău că l-a luat? întrebă ea încet.
—	O! nu! de altminteri eu nu sînt acolo? Poţi avea încredere în mine. Voiri veghlâ.
—	Iţi mulţumesc, şi iau act de făgăduiala ce-mî dai.
Să dăm câte-va lămuriri asupra acestor doi ingineri cari a-veaii să însoţescă pe Enric de Sartene.
Americanul Norton cel ce trebuia să aibă al doilea post, eră un marinar încercat, dar eră de o natură ciudată, tot dea-una nemulţumit, nesupus şi visător. Părul Iul negru, des şi neîngrijit îl cădea pe ochi. Sprîncenele îmbinate îl dedeau o privire posomorită. Avea o privire fulgerătore. In tot eră urît. Buza de sua eră mult mal mare ca cea de jos pe care o acoperea cu desăvârşire. 0 barbă stufosă ca un guler îl acoperea faţa puţin atră-gătore. Nu-şî lua nici o-dată seama la vorbă, ceea ce-î făcuso o sumă de neprieteni. Deşi se lăudă că el spune gîndul Iul verdo în faţă, eră grosolan. Totă persona Iul eră neîngrijită ca şi hainele de pe el. Eră demagog înflăcărat. Monarhiile îl erau nesuferite. Ar fi strîns cu mal mult drag mâna unul cerşetor de cât a unul rege. Luase parte la răsboiul civil american. In definitiv, spirit deosebit, lucrător neobosit, din nenorocire însă creer aprins, apucături de om necioplit. Deşi aveâ 28 de ani, eră sbur-dalnic şi necugetat ca un student.
George Stevens eră tocmai irnersul Iul Norton. Eră bălan, plăcut cu o purtare şi o vorbire din cele mal alese. Aveâ un chip femeesc, un păr mole şi mătăsos pieptănat cu multă grijă. Nisce ochi albaştri umbriţi de gene lungi, purtând favorite bine potrivite, cari îl stau de minune. Aveâ un nas bine făcut, deşi puţin cam ascuţit; buzele deşi subţiri erau totuşi plăcute. Eră forte comunicativ şi forte distins. In totul luat eră un adevărat om de salon. N’avea nici o experienţă, nu fusese pe mare nici o dată. Cu o instrucţie nu tocmai desăvîrşită, sciâ însă de tote şi putea atinge ori-ce cestiune. Prin deşteptăciunea Iul simţeâ numai de cât partea slabă a fie căruia şi sciâ sâ tragă folose. Dorind cu orl-ce chip să ajungă, Stevens încă de tînăr se vîrîso în lumea mare, şi speră să-şî ajungă scopul mulţâmită cunos-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
157
cinţelor ce-şî făcuse. Femeile îl adorau, mulţămită frumuseţe! lut, iar bărbaţii vedeau în el un adevărat om de neam. In En-glitera ca şi în Franţa, acest titlu e cel mal bun paşaport care îţi deschide uşa caselor celor mal mari.
Aceştia erau colegii lui Enric de Sartene: unul posomorit şi original, cel-1 -alt tot-d’a-una vesel şi cuviincios.
Iată cum eră trecut în registrele companiei statul personal al fie-câruia:—«Enric de Sartene în etate de 23 ani, inginer bi-drograf, însărcinat cu lucrările Argusului.—William Norton, 28 de ani, inginer-ajutor şi Gerge Stevens, 23 de ani, inginer, cl. III însărcinat cu facerea planurilor sub direcţia d-lor Enric de Sartene şi William Norton.
IV
In ajunul plecitrel. Banchetul din Valencia. 0 prevestire.
Valeneia, locul de întâlnire al oficerilor, al inginerilor, marinarilor, mecanicilor, industriaşilor, bancherilor, jurnaliştilor, curioşilor de amîndouă sexele având un interes direct sau indirect la punerea cablului transatlantic, presentă la finele lui Iunie 18H6 un spectacol din cele mai vii, mai pitoresci, mai minunate din câte se pot închipui. Acestă insulă aşecjată în partea de sud-est a Irlandei, care n’are de cât o populaţie cam de 3000 locuitori, avea atunci peste 10000. Trenuri de plăcere se orînduise să vie din tote părţile Engliterei, totă lumea voind să fie de faţă, la plecarea lui Grcat-Eastern (1) care ducea cu sine inelul de logodnă cu Lumra-Nouă.
Portul, cheiul şi tote golfurile vecine ale Valencieî, erau cu totul prinse de corăbii şi vapore de tote felurile. Pe cheiu, se îngrămădeau ofiţeri şi marinari, capitalişti şi ingineri, toţi la un loc.
In mijlocul acestei mulţimi întâlnim pe tinerii noştri ingineri. Câte-va clile după sosirea lor avu loc un mare banchet, la care luară parte cei mai mulţi dintre omenii distinşi cari aveu să fie părtaşi la marea lucrare. Sala în care avea să aibă loc fusese anume împodobită pentru acestă serbare. Deasupra mesei eră atîrnat un glob pâmîntesc; din el plecau ca nisce fire con-ducetore—panglice de deosebite culori, formând prin încheetu-rile lor corpurile cerescî cari compun sistemul solar. De jur împrejurul săieî erau fire telegrafice aşeclate pe stâlpi purtând diverse inscripţii filosofice, sciinţifice, ba chiar unele şi umoristice. Tacâmurile erau minunate, argintăria fusese anume tăcută pentru acest banchet;—furculiţile, cuţitele, lingurile aveau drept mânere slărămăturî din cablul care se încercase a se aşecjă în 1858 şi nu isbutise.
(Va urma).	Traducere de
Const. C. Pop.-Taşcă, 1
(1) Numele vaporului.
www.dacoromanica.ro
Valabil de la 1 Octombre 1898, st.
	Lcgr cu	renurile		N M H (O 00 M W * * W •< a> O - «?* M O O «j O ta w oo	O	Kl	tu
a 3 -t ■Ş.S £* L a- a <5 2 * a a a a	> § ■Ş.S ta a. v. 3 O C/ io li o o	» § . i a. a 3 fe*C5 *2 a ~o	*	* a »» ■£ *	a 3 ys>z m “ Q 3	tn<n osc hj >d » r 1 Hi i’ =srS = «n f> • ^ “ 2.	 = t3 P g “jj VX . ® |\.*J 	 2j t *o_ ^ ®-c_ 		 i/i62 n o «t o oo o— n \n p»i/> nui 3" 		 .....	O W •= tr _s t | ?3 c P r2 K- “» tc o, •o y, ^-O r. £ r. n * p	zn E 3	
00 ~ 5 5	i l	IjCKC	£*£»«>	issâsi II fi MMI	C. O O os £ ÎS 5 r	«	> n n
s 1	i i	1 3*	1 1 !	IX 1 IXI-lfJţJ 1 | I,xţp I I I II	. ui 1 1 o “	C3	
S S4	V- ,cc	16	s fS*	ţW-Sf^lTB 8?SSSSÎ	*C UU UJ p ga s?	_ -~j -u	*0 q
»M	o» 5	JŞCKaÎ	rrr	— QOC'C«C O O O Oc 00 00 00 avot-cîtn fj c< 8 » a u *•	co oc 'J 5 S S t. ?	tc -î	o
	iB6	1 1	111	g I i 1 M l M II II II 1 II 1 ¥			3 St
00 M o S	£* 8	gofp	111	•a | II 1 1 l M 1 1 II M 1 II 1 ?		»o îp	o
CO
bd
0
O
e
H
(0
CB
3
n
73
V)
C
r
o
p
©	W W U ta W O! » W	Kl	n
a « 3? !S 3 *C 12 1 3 S*M‘ ~ O <?C	W ? b sno2 -s.g-iifg ■ 2. 2 = 2 S n£?	£ p	
r-î 2. © C P p	Bufet 10 plec r . . . . sos.	g	
Kfi • 5	Si ^ Tz	W1 IC Ci«	
taj «j t 3	*P?WP	c: ic W	
sT*	■o » w . »■ 3 s" = ■? s“ g“ ?	CC (O	X
5* i	3r?i's'>râ	co tata o	
i i	1 ll 1 1		
I
a
H
(D
ca
P
sa
»
ti
-CB
—<
3333®	.	HJî**-* W
’ a * * S I *3.2 3 = 2.
.. .» S-	a"p
^Sjocsîp •
r»to2~c-
3 5 5C o a a. s« ^ «.
4? i. &'Ş
■	a -J
■	2 M
P
I I I
t»4p|= g» | ş6 e>
- •* ir^tor—•. y - “ y
g S ? * “ t- S s * s
IIIIM
I I
I I
I I
I I
I I
rtT r?
MM M I M ?
MII I li I I ?
MII ii II I B
Kliu
03
r->-
P
I
*d
H
®
P*
®
P
www.dacoromanica.ro
TRENURILOR
MERSUL TRENURILOR
3.	E'rod.eal-Buciirescî
Accel | Pcn-one j Pl,1ccrc
	oiaţiuni	10	14	1 î»! 178		162! 10		iao
		duu	s£ia	sbra	dun.			
	carlpl.d. Viena St./I.			*10	_			_				
	r „ *	—	!!n	—	—	—	—	—
	„ „ n Oradia-M.	—	I„	—	—	—	—	—
	- - n Cluj	—		—	—	-	—	_
	„ „ Sibiu	XI! vi	7 4.	—	—	—		—
	.. / suscsce "ra-°“ 1 pitei	j2n*> âu	*09			I	3	—
	Prodeal plec.					—	—	—
	(Best.)							
8	Aruga ....	—	5<o	3 64	7i*	—	—	—
12	IluştenT ....	fii»»	5*7	4 03	7*4	—	—	-
*9	Sinaia Iluf. s.os	830		4u	735	—	-	—
		8lfi	li*	4».	745	—	—	—
25	\ alea Largă (H.).			4 37		—	—	—
34	Comarnic	9ns	li R»	*01	8.,,	—	—	-
4y	Cămplna3) sos.	9is		5ai	842	—	—	—
	J 8 plec	9xh	g,	r,.„		—	-	—
63	RălCOIU ....	9.6	L: 3		9o:	—	—	—
75	Buda Ji 9 “*•	9 ST	h	1»04	9rs	—	-	“
		9*s		— 6	92»	—	—	—
85	Floescî,)	>°<« *0.9	Xso 2*	ii>o	9,t io4,	~		
	(Rest.) 1.9.							
93	BrarjiI ....	—	—	g«	iry,	—	—	—
99	Prahova ....	—					_			—
J05	Crivina ....	_	_	2,.	»> 1:1	_	_	—
JT4	Periş			~	ia8	”#5			—
Leg cu trenurile:								
*) care sos. la Doflana		”60		li 1	11-N)	_	_	
car1 pl. din Dojkuna		8 in	465	4 -r.	8,0	—	—	455
*) care sos. la Slănic				2»	12.-0		1200	
n	pl. din Slănic	6.0	—	3«	640	—		3*5
A) care sos. la laţi		-	7«s	7.5	—	—	—	746
n	. . Oalep		1»	1x5	—	—	—	1»
B 'J.	Staţiuni	Accel.			Persone		Plăcere	
			10 | 14		128	178	1	
			dun	sera	*1».	dini.	dini.	sera
127	Httfte* . . pelc		—	—			-	—
135	Chltila ') sos		—	S.s	L,	i»*o	—	—
	(Bufet) 2 plec		—		a,	n„	—	—
145	Buouresoi sos.			S10	2..	”05	—		
	(Rest.) 2 3 t»						dim.	
') cori sos lo Pitesc\		_	0.						_
	n „ „ Crai ova	—	7,«	731	—	—	—	—
	„ „ „ T - 'fi'inn	—	io.0	»ob0	—	-	—	—
4.	Huşi-Crasna.
E	Staţiuni	M 1 x 1 c				
'J.		320	322	324	l :î2«»	r
		a.m	dim.	P IU	s6ra	
	Husî . . plec	z»	835	3on	Urn	—
r,	Dobrina	•iss	8*«	3r>	■!„	—
17	CreţescT . . .	*l«o	919	3*«	11!,.	—
•jo	OlienescT . . .	ii.	,oC0	43n	EL	—
33	Crasna1) 21 sos	El 6	io4„	4fc«	XX,,.	—
	Rllfet	a m.	ara	p.m.	sera	
Legături cu trenur				a.		
	) cari sos. la torI		*10		—	—
	. . n Tecuci		314	Lo	l'o	—
Yalabil de la 1 Octombre 1898, st q.
îr.o
ALBINA
POŞTA REDACŢIEI
D-luî C. G. Miliiiilescu, institutor Focşani. —Abonamentul d v. e anul tre cut s’a primit şi liberat chitanţa No. 7.779.
Pr. C. Bălan, corn. Vaţa (Olt). — Abonamentul Sf. Văslre pe anul trecut •este plătit şi s’a scos chitanţa No. 7.903.
PREŢUL CEREALELOR
De pe la 20 Octombre afacerile cu cereale în tîrgurile nostre a început să devie maî puţin însemnate, iar preţurile să se micşoreze mat cu seamă la grad.
Iată în rcsumat preţurile din săptămâna trecută
la tîrcjul din Brăila.
Preţul maxi-	Preţul mijlociu	Preţul minimum la hecto-	la hectolitri so-	mum la hectolitri socotit pe	cotit pe suta	litri socotit pe
suta de kgr.	de kgr.	suta de kgr.
-Grâu	11,90	10.—	9,70
Porumb ....	0,70	0,05	5,72
Porumb colorat.	7,15	—	—
Orz........... 0.—	5,50	4,55
Rapiţă ....	0,80	5,90	—
Grâu suta de kgr. se vinde cu . . . .12 —14 lei şi 05 cent.
Porumb roşu nod............................8— 9 »
Cincantin ..................................9,50	ct.
Porumb nod.................................7.—
Orzoică....................................11—12
Orz........................................9.—
Ovez.......................................10,40 cent.
Porumb vechiu.............................. 8 80	»
Fasole, suta de kilograme se vinde cu . . . . 12—13 lei
Fasole ologă...............................10,75 cent.
Făina......................................21—24 lei
Secara.....................................11 şi 25 cent.
Bi tîrgurile streine afacerile cu cereale sînt slabe, iar preţurile sînt aceleaşi pe care le-am publicat în No. 3 al acestei reviste.
Sîntem informaţi că în maî multe părţi s’au făcut abonamente şi s’au primit bani în numele nostru fără ca noi să fi primit nimic-Rugăm pe toţi acel ce au plătit abonamente pentru revista nostră şi nu au primit-o, să ne comunice desluşit numele personel către care a plătit banii, funcţiunea ce ocupă şi localitatea unde se află, pentru ca să putem urmări pe acel ce au speculat buna nostră credinţă ca şi pe a acelor ce le-aii încredinţat banii.
Administraţia,
www.dacoromamca.ro