Anul II. Duminică, 18 Octombre, 1898. No. 3. REVISTA EN APARE ţ DUMINICĂ Abonament, pe an in ţară . > >6 Iun! î Ma COMI P. Gârboviceanu C. Rădulescu-Motru G. Coşbuc I. Otescu P. Dulfu ICĂ POPULARĂ C$3 C^D ment, pe an în strâinât. Lei 8 mâr............. 15 bani ate se ard. REDACŢIE: G. Adamescu V. S. Moga N. Nicclaescu Const. C. Pop;-Taşcâ V. Stoicăncscu. Redacţia şi Administraţia Str. Mântuldsa. No. 9 SUMAR Sp. C. Ilarctif, Apel către profesorii şcâlelor secundare. - P. G., Biserica Domnescă din Curtea-de-AJgeş.- -Ilari an Velculescu, Satul mleu.—Moş-Keagu, Elefantul.—S. Veeltiv' Sădirea pomilor. — M., Exposiţia de struguri şi p6me de la Ministerul Domeniilor. — D. Popescu, Fumatul tutunului. — Crai de Curtea-Veche. — RepresentaţiunI populare. — Or., întâmplările săptămânii. — Apel. — Mulţumiri. — O serbare. — Inforinaţituil. — Adrese către redacţie.— C. Pop.-Taşeă, O dramă in fundul mării (Roman). — Mersul trenurilor. — Poşta rciJăcţiel.— Preţul cerealelor. Ilurffafiunl: Biserica Domnăscă din Curtea-de-Argeş. — Elefant din Africa.— In fun-di 1 mftfil. Către iubitorii ţărănimii Dosi revista nostră a avut in anul trecut peste 11.000 de abonaţi. ea a fost citită de un numer şi mai mare de persdno. Am primit scrisori de Ia locuitori rurali cari ne spun că doresc să o citeseă, dar nu pot plăti abonamentul. Credem deci că d-nli proprietari, arendaşi şi în genere toţi cari iubesc pe ţărani nu pot face un mai însemnat serviciu ţărănimii, de cât îiilcsnin-du-le mijldceie de cultură şi în caşul de faţă — abonând ia Albina pe câţî-va locuitori de pe moşiile lor sau din cei cunoscuţi lor. Emitem acostă ideie cu încredinţarea ca se vor găsi mulţi cari s*o pună în practică. COMITETUL. «Albina II www.dacaromamca.ro 66 ALBINA UN A P E L (i) D-l Spiru C. Hartlu, ministrul instrucţiuni! publice a adresat corpului profesoral al şcolelor secnndare urmăţorea circulară : 5'ic v6stră sunteţi om al şcolii, şi sunt sigur că cunosceţî aceste pjlijjli lucruri tot’aşa de bine ca şi mine. D-vostră sciţi că ta-pfsţfy bloul acesta, departe de a n exagerat, nu arată încă răul în totă întinderea lui. Nu aveţi de cât să vă gîndiţi la Te ce a devenit totă mulţimea de repetenţi cari, cu sutele pe fle-care an, au părăsit şcola d-vostră pentru a se perde în lume, ca să vă coprindă o nemăsurată grijă de viitorul acestei tinerimi, ce se perde sub ochii noştri. De aceea, nu mă tem că oamenii de şcolâ vor taxa acesta de exageraţiune. Ei trebuie sâ-şî dea seamă ca şi mine, de mărimea pericolului ; şi cei cărora pînă acum le vor fi scăpat din vedere acestea, trebue să se deştepte şi să se pună pe lucru, pentru a stăvili răul. Acesta este pentru dînşn o datorie de patriotism; mai mult : o datorie de onestitate. Adresa de faţă ese din cercul chestiunilor de cari se ocupă de ordinar corespondenţa Ministerului cu d-vostră. Nu este vorba aci despre chestiuni de administraţiune curentă, despre aplicarea cutării disposiţiî sau luarea cutăreî măsuri de detaliu. Chestiunea de care mă ocup aci este de o ordine cu totul superioră; este din acelea cari de ordinar se trateză alt-fel de cât prin circu-lări ministeriale. Fiind aci vorba de o chestiune socială de prima ordine, s’ar cuveni să o vedem agitată in opiniunea publică în presă, în scrieri de tot felul. Dar, la noi, preocupările sînt îndreptate, în mod prea exclusiv, în alte direcţiuni. Grija viitorului nenorocit ce se prepară ţăreî, prin direcţiunea rău înţelesă ce se imprimă educaţiunei tinerimei, nu preocupă de cât pe câţi-va bărbaţi isolaţi. Dar, orî-care ar fi convingerea, devotamentul şi stăruinţa cu care ar lucră aceştia, ce vor putea face ei singuri, când e vorba de a schimbă curentul care tîrăsce o ţară întregă? Nu, acesta nu este o lucrare numai pentru câţi-va; trebue ca ţlecimî, sutimi de omeni cu pricepere şi bună-voinţă, să pună umăr lîngă umăr, pentru a aduce ţăreî acest imens serviciu, unul din cele mai mari ce i se pot aduce. Iacă, pentru-ce mă adresez d-vostră. Acesta nu e atât o adresă ministerială, pe cât este un apel, un strigăt de alarmă, pentru a deşteptă pe omenii de bună-voinţă şi a-î grupă într’o acţiune comună în folosul binelui public. Pun pentru astă-di pe al doilea plan grija catalogelor, programelor, examenelor, pedepselor şi recompenselor şi chem pe dascăli la o lucrare mare, demnă de un corp numeros şi instruit cum este al lor. Dascălii trebue să-şi deă seama de însemnătatea rolului la care sunt chlemaţî; ei trebue să înţelegă că, de astă-dată, li se cere să lucreze, nu numai ca învăţători ai copiilor, dar ca colaboratori pentru o prefacere în nisce deprinderi dejâ vechi ale ţăreî. Va fi fără îndoială, o (1) Vetji No. 2 anul II. www.dacoramamca.ro ALBINA 67 lucrare grea şi lungă; clar tocmai greutăţile ei trebue să ne îmbărbăteze la muncă, şi să ne simţim onoraţi că corpul nostru se găsesce cel mai demn şi mai potrivit pentru a li chemat la acestă sarcină, pe care alţii nu au avut încă curagiul să şi-o asumeze. Iar dacă, din contră, corpul didactic nu va înţelege chemarea ce i se adreseză, sau nu va voi să răspundă la dînsa, grea va fi răspunderea lui în faţa ţerei, pentru că-î va ii refusat un serviciu aşa de mare, pe care putea să i-1 facă, şi de care atârnă o aşa de însemnată parte din viitorul ei. Grea va fi răspunderea lui şi faţă de el însu-şi, pentru că va fi lăsat să-i scape a-cestă ocasiune de a merită recunoscinţa ţărei şi de a se ridică în stima omenilor cu dor de binele public. Este tocmai un an de când m’am adresat încă o dată corpului didactic, asupra aceleaşi chestiuni, prin circulara din 8 Octombre 1897. Cu adîncă părere de rău, am văţlut că apelul de atunci nu a avut nici un resunet. Nici o mişcare nu s’a făcut în sensul ideilor expuse atunci, deşi nu cred să fie om care să nu le aprobe. Ce clic ? Asaltul pentru intrarea în licee şi gimnasii a fost, pote anul acesta, mai furios de cât ori-când. Deşi legea prescriu anume limitarea numărului de admisiunî; deşi, prin regulament, s’a căutat a se regulă lucrurile în modul cel mai echitabil posibil; deşi pentru aplicarea acestui regulament, s’a uzat de tote atenuările compatibile cu legea, nu am vădut pe nicăerî ca lumea să fi înţeles rostul disposiţieî legeî, şi să-şi fi dat seama că acea dispo-siţie eră spre binele ei. Am vărlut cerendu-se cu insistenţă a se călcâ legea, a se renunţă la cel mai eficace dintre mijlcîcele ei de îndreptare, pentru a se face loc unor copii ale căror certificate purtau notele 3 sau 4 la limba română sau la aritmetică, unor copii cari, prin urmare, vor fi absolut incapabili să urmeze liceul, cari vor rămâne repetenţi la anul, cari cu siguranţă nu vor fi în stare să termine liceul, şi cari, prin urmare, vor merge şi ei să mărescă numărul celor care-şî vor fi perdut anii lor cei mai buni de muncă, şi se vor fi condemnat pentru totâ viaţa la trista sortă a inutililor, vecinie postulanţi şi vecinie alungaţi. Şi acesta numai pentru satisfacerea unui amor-propriu rău înţeles, sau de multe ori, pentru ca să scape acasă de turbulenţa unui copil nedisciplinat. Cererile de înfiinţare de clase paralele au curs cu grămada. In mijlocul acestei furtuni, Ministerul a rămas fără nici un ajutor din nici o parte. Cu tote acestea, el şi-a făcut datoria pînă la capăt; a resistat din tote puterile la un curent pe care-1 găsesce cu totul nenorocit; a căutat să lumineze pe cetăţeni asupra interesului lor bine înţeles, fără a se preocupă nici un moment de grija unei popularităţi rău înţelese; căci, Ministerul socotesce că este pentru dînsul o adevărată datorie de o-nestitate, după cum am spus mai sus, de a se pune însu-şiînainte-când este vorba de a împedicâ efectele dezastrose ale unei porniri rău socotite. Şi dacă în unele părţi a cedat întru cât-va, prin crearea a câtor-va clase paralele, n’a făcut’o de cât pe unde nevoia eră mai simţită, şi pentru a nu lăsă să se creadă că eră la mijloc numai rea voinţă din partea lui. Dar cum s’au petrecut lucrurile anul acesta nu trebue să se mai petreacă şi altă dată. Este imposibil, este nelogic şi nedrept a se lăsă numai Ministerului totă greutatea unei situaţiunî pe care el n’a creat-o, ci din contra a combătut-o din tote puterile. www.dacoromanica.ro (58 ALBINA Orî-care ar fi puterea de resistenţă a Ministerului, ea este mărginită; şi când presiunea va deveni aşa de puternică în cât să treacă peste dînsul, care Ara fi rezultatul? Trebui-va să se revină iară-şi la sistemul barbar al claselor de 100 pînă la 150 de copii? Trebui-va să continuăm a tolera ca învăţămîntul nostru întreg să rămână o ficţiune seacă? Trebui-va să asistăm şi pe viitor, cu braţele încrucişate, la perderea iremisibilă a copiilor noştri, numai pentru satisfacerea unor ambiţii deşerte ? Trebui-va ca, şi de aci înainte, milionele ţării să fie asvîrlite în vînt cu decimele, pe când sînt atâtea lucruri la cari ar putea fi întrebuinţate cu folos? Chiar în sfera instrucţiunii, unde este înveţămîntul industrial şi profesional care nu trebue să lipsească nici unei ţări bine organizate? Nicăerî, liceele şi gimnasiile au absorbit ele singure şi fondurile cu cari s’ar fi putut crea şi susţine acel învăţămînt. Şi acesta nu e de loc o exagerare: e cert că înveţămîntul nostru secundar costă cel puţin de trei ori mai mult de cât trebue, după nevoile ţerei şi după desvoltarea ce are înveţămîntul primar, înveţămîntul profesional şi industrial s’ar putea crea şi susţine întreg numai cu prisosul de fonduri consacrate înveţămîntuluî secundar. Iacă dar una din direcţiunile spre cari trebue abătut curentul, care astă-rli merge numai spre licee şi gimnasil; iacă una din ţintele ce trebue să avem în vedere, şi pentru atingerea căreia eu cer concursul energic al corpului didactic. Căci, dacă el nu va luă iniţiativa hotărîtă, stăruitore de a realisâ acest mare progres, cine o va luă? Anul acesta, printre nenumăratele cereri de înfiinţare de clase paralele la licee şi gimnasil, nu a fost una singură pentru înfiinţarea unei şcoli de meserii unde-va; şi cu tote acestea, cu cât mai nemerit ar fi fost o asemenea şcolâ, de cât o clasă de liceu, pentru şcolarii rău pregătiţi cari rămăsese neînscrişi! Opiniunea publică dar nu este încă informată asupra acestui punct; şi vocea unui singur om, fie el şi ministru, este prea slabă pentru a se face audită de o ţară întregă şi timp de ani întregi. Aci trebue acţiunea unui corp numeros, inteligent, activ şi inimos, acţiune care să continue un timp mai îndelungat şi să nu fie supusă fluctuaţiunilor cari paralizeză acţiunea ome-nilor isolaţî. De aceea eu mă adresez corpului didactic, şi-î cer să-şi facă acestă mare datorie. Cari vor li însă mijlocele de acţiune? La acestă întrebare profesorii însi-şî trebue să găsescă răspunsul; căci partea cea mai însemnată a ori cărei acţiuni, este însă-şi găsirea mijlocelor de acţiune. In acăstă privinţă cred că rolul ministerului cată să se mârginescă întru a provocă iniţiativa, lăsând-o pe urmă să se manifesteze liber. Şi pentru acesta mijlocele nu vor lipsi: conferinţe, scrieri, publicaţiunî, propagandă prin presă, tote mijlocele vor fi bune şi eficace. Şi pentru a încuraja pe cei cari s’ar îndoi de succes, sînt exemple recente şi dovcditore ; este exemplul corpului didactic din Sevorin, care deşi puţin numeros, deşi aflându-se într’un centru puţin populat, a răuşit să facă a se fundă acolo o şcolă practică de meserii, care a abătut anul a-cesta aprope trei din patru părţi ale curentului de la liceu, spre cariere mult mai potrivite şi mai sigure. Acelaş lucru s’ar puteă face mai în tote părţile. S’ar puteă încă încurajâ crearea de şcoli www.dacoromamca.ro VT.TÎTN A 69 primare superiore, acest excelent mijloc de a se utilisâ forţele tinerime!, mijloc preveţlut în lege, dar care remâne neîntrebuinţat pe când mii de copii se obstinează a se pierde în liceu. Trebue, în fine, ca prin tote mijlocele să se dovedescă părinţilor reul cel mare ce-1 fac copiilor lor, silindu-î să urmeze liceul, pe când nu sînt în stare să o facă. Să li se arate că, pentru;a urmă liceul, se cere un grad de preparaţie şi o sumă de mijloce, fără cari lucru este absolut imposibil; că copilul, introdus în liceu fără aceste condiţiunî, este condamnat de mai nainte să-şi piardă timpul de lucru, în care ar putea mai cu folos să-şi facă altă carieră; că chiar pînă la anul, el va remâne repetent; că, orî-ce ar face, nu va putea trece de cât câte-va clase secundare, cari nu-1 vor duce la nimic şi nu-î vor crea nici un drept; şi că, în line, dacă cu tote acestea tot ţine să facă liceul, mai nemerit este pentru dînsul să mai repete o dată ultima clasă primară pentru a-şi întări cunoscinţele, fără cari intrarea în liceu, chiar când o dobândesce, este pentru dînsul o adevărată nenorocire. Lucrurile acestea, cari sunt evidente, fiind repetate mereu şi cu stăruinţă, nu se pote să nu intre în cele din urmă în mintea 6-menilor. Iată, câmpul larg şi mănos de acţiune care se deschide corpului didactic, câmp de muncă încordată, dar plină de resultate fericite, scutită de vrajbele cari întristeză sufletul celui cu dor de ţară în alte feluri de activitate publică şi care, tocmai din acestă causă, va putea reuni într’un mănunchiu silinţele tuturor şi să dea resultatele cari cu atâta greutate se pot realisâ, acolo unde intră vrajba. Ministerul şi-a făcut şi-şi face datoria ; corpul didactic să şi-o facă şi el pe a lui. Ministru, Haretu. PROVERBE DE LA ALTE NAŢII Leneşul este frate cu cerşetorul. Cel cu laude mari face ispravă mică. Intre doi munţi este o vale. Ulmul nu pote face pere. Nu vorbiţi reu de cei absenţi şi de cei morţi. Nu pune degetul între ciocan şi nicovală. Când nenorocirea dorine, feresce-te s’o deştepţi. www.dacoromanica.ro AL TUNA 70 Biserica Donmescă din Curtea-de-Argeş i Curtea-de-Argeş pe lîngă biserica lui Neagoe Basarab, cea mai frumosă biserică pe pămîntul ţări! românesc!, se maî află şi biserica Domnescă. După tradiţie şi după inscripţia din 1812, acestă biserică ar fi zidită de Radu-Negru în anuR^âO. Or! cum ar fi, ea e una din cele maî tuseriea Domnesea din Curtea-de-.Argey. vecin biserici din ţară şi ne amintesce multe din trecutul nostru ! In acestă biserică se află şi moştele sf. Filotea şi de aceea mulţi credincioşi din tote părţile vin aci spre închinăciune. P. G. www.dacaromamca.ro ALBINA 71 SATUL MIEU (D otă grădina şi-a îngrijit-o singur ajutat numai de cei 4 şcolari si din când în când i > şi de preot, dise Nenea Dumitru. «Când au început să fie bune de mâncare lăptucile, tecile de fasole, cepa, usturoiul, mazărea, bobul, ridichile de lună şi cele-l-alte zarzavaturi, toţi aceşti lucrători ai grădinei se întorceau sera acasă cu braţele şi cu sînurile pline, aşâ că în vara aceea preotul, cântăreţul şi notarul n’au dus jindul de nimic tără să cheltuiască o para, pe când toţi cei ceî-l-alţi săteni îşi împărţiau mălaiul şi porumbul, ce bruma aveau, cu grădinarii bulgari de la cari luau cepă veştedă sau câte trei, patru ardei ori pătlăgele roşii fleşcăite. De cu primăvară, învăţătorul cumpărase şi doi stupi şi îi aşedase tot în grădină, între flori. «Acum învăţătorul nostru părea a gospodar cu dichis şi omenii din sat îl priveau cu ochi mai buni, căci vedeau că e tot d’aî noştri, născut cu mâna pe sapă. In dile de sărbători şi de duminici se adunau câte dece cinci-spre-dece inşi pe lingă şanţul grădinei şi se cruceau şi se minunau de frumuseţea ce vedeau. Cei mai inimoşi dintre ei începeau să întrebe: «Bine, bre, cine spuneâ că, pe pă-«mîntul de pe lingă casele nostre nu pote să crescă alt-ceva «de cât troscot, nalbă porcăscă, urzici grecesci şi ciulini?! «Aşâ mă tizule—îi răspundea un altul—ba ce, că eu au-«diam că numai Şerbilor le e dat să facă grădinărie şi că flo-«rile mândre nu se fac de cât în grădinile boeresci. Da ce «dici de albine, că alde moş Stoica spuneâ că de când nu «mai sînt răzore cu aglică, drăgaîcă, răsuri, sulfină, sipică, «vişini şi piersici sălbatici, d’atunci nu se mai pot prăsi stu-«pii?b> Şedeau, şedeau bieţii creştini, lingă grădina şcolei, pînă îşi uitau de eî, aşâ că învăţătorul când se întorcea de la biserică li găsiâ aci. Ii băgă pe toţi în grădină şi cu dragoste frăţescă le arătă tot felul de zarzavat şi de flori, îi ducea pe la stupi şi le arătă că le merge bine, (1) Vecjî No. 15, 16. 50. 51, 52, şi No. 1, 2 anul 11. www.dacoromanica.ro 72 ALUINA pe la tarlaua de trifoiu şi le spunea că a cosit-o odată şi că pînă tomna o s’o mai cosescă încă de două, ori de trei ori. Pe nesimţite, învăţătorul deschidea vorba cu ei, despre modul cum s’ar putea stîrpi pălămida şi pirul; cum ar trebui ei să muncescă pămîntul ca să ia rod însutit, iar nu ca acum când abia îşi scot sămînţa, şi le dă ca pildă pe preot care a muncit pogonele bisericeî după cum se mun-cesce în alte părţi unde omenii sciţi carte. Unii se întristau când audiau tote acestea şi diceau- «E, e, neiculiţă, «da noi sîntcm omeni fără carte, sîntem săraci şi datori «pînă în gât, unde avem noi timp să migălim munca atât «cât spui d-ta?! Noi abia mai putem să muncim aşâ cum «am apucat de la părinţi.» Alţii se înflăcărau şi se hotărau să încerce a munci cum le spunea învăţătorul; ba unii chiar il rugau ca să-i primescâ să ajute şi ei când o fi de lucru la grădină. învăţătorul prin fel şi fel de pilde căută să mângâie pe cei cari nu mai aveau nădejde că o să scape de sărăcie, arătându le că numai şcola îi va face ca în timpul cel mai scurt să scape de tote necazurile; iar pe cei cari voiau să muncescă la grădină ii chemă sărbătorile după prânz tocmai când aveau ei obiceiul să se ducă la cârciumă. Câţi vâ din aceştia s’au ţinut de cuvînt şi rău nu le-a părut, căci snovele bătrânesc! şi frumose ale înve-ţătorului îî făceâ să nici nu-şî mai aducă aminte de cârciumă, şi, unde mai pui că sera nu ieşau cu mâna golă din grădină, li săltă inima de bucurie învăţătorului, vădend că a pornit-o spre bine. «Fetelor mari li se scurgeau ochii când vedeau crăiţele, scânteiorele, garofele, nalba învoită, florile domnescî, ochiul boului, magheranul, calomfirul, rosmarinul şi alte flori câte erau în grădina şcoleî. Dacă una din fete s’ar fi împodobit, în timp de sărbâtore, cu flori de acestea şi şi-ar fi pus la brâu şi câte-o steblă de busuioc, Domne, Domne, cine ar fi fost ca ea?! Li-erâ ruşine fetelor să ceară flori de la învăţător, că, de..... pe lingă că eră flăcău, nu eră de tepa lor. învăţătorul, deştept şi cu minte, simţise tote astea şi, în fie-care sărbătore, trimeteâ la biserică tote florile câte le avea mai frumose, aşâ că ori de câte ori veniâ câte o femeie să-i ceră flori, el o trimeteâ la biserică să ceară de la preot. De asta aflase tot satul şi când sosiau sărbătorile, părinţii nu mai aveau traiu de fetele mari, ii trimeteau www.dacoromamca.ro ALBINA 73 la biserică de cum da în tocă, ca să le aducă flori de la preot. De gura fetelor mari, aprope în fie-care sărbătore, biserica eră plină de lume. Preotul împărţeâ forte voios tote florile, dar, tot-d’a-una, după ce isprăviâ slujba şi după ce tâlcuia sfinta evanghelie. Părinţii trimeşi de fete ca să le aducă lfori, de la o vreme au început să prindă iubire de biserică pentru că preotul tot-d’a-una tâlcuind sfinta evanghelie le da sfaturi frumose şi folositore. «In diua de sf. Petru, când s’a făcut examenul, afară de preot şi de ceî-l-alţî părinţi ai copiilor din şcolă mai venise şi câţi-va săteni, primarul şi arendaşul cu nevastă-sa. Toţi au rămas uimiţi vădend câte învăţaseră cei 4 copilaşi în aşâ de scurtă vreme. Pe lîngă carte şi cântări, fie-care copilaş cunosceâ tote felurile de floricele şi de plante ce erau în grădina şcoleî. Sciau cum sînt rădăcinile, trunchiurile, crăcile, foile, florile şi fructele la fie-care fel de plantă, precum şi care este folosul ce omul pote să tragă de la acestea; sciau cum sc cultivă fie-care şi cum trebue să fie îngrijite ca să dea folosul aşteptat. Toţi cei de faţă sc minunau când audiau din gura copilaşilor că din richită sc fac multe lucruri cari se vînd cu preţ, că florea sorclui aduce revenelă sănătosă aşâ că pe unde cresce ea nu se mai pomenesce nici de friguri nici de bole de piept, că din sămînţa ei ori cine pote să scotă uleiu care este mai gus tos şi mai hrănitor de cât tote uleiurile şi drojdiile ce rămân, dupe ce s’a scos uleiul, sînt bune pentru vaci ca să le îngraşe şi să dea lapte mult şi bun. Unora, cari aveau palmele înţepate de pâlămidâ, le veniâ să se repedă să pupe de bucurie pe copilaşii cari spuneau că cu nimic nu se pote stârpi pălămida aşâ de bine ca cu florea sorelui. Când copilaşii spuneau că florile, pe lîngă că sînt o podobă, mai aduc şi alte folose, căci din ele albinele îşi culeg mierea şi căra lor, atunci toţi înţelegeau că şi fără flori de pe râ-zore se pot prăsi stupi. Cu d’alde astea şi alte învăţături, uimise cei 4 şcolari pe totâ lumea câtă îi audiâ Ei mai învăţase la şcolă tot de la învăţător, să facă din papură co.şniciore şi alte lucruri de totă frumuseţea. «Arendaşul vădend lucrul cu rost al învăţătorului şi pri-cependu-1 că lucreză cu dor pentru ridicarea neamului, se hotărî ca d’aci înainte să fie călduros apărăto* al şcolei. Cu glas tare lăudă pe învăţător, îndemnă pe toţi omenii www.dacoramamca.ro ALBINA 74 să-şî dea copiii la şcolă şi făgădui că fie-cărui cap de familie, cari îşi va da copiii la şcolă, ii scade din învoială câte o di cu mâinile, una cu carul şi ii lasă dijma din trei una, în loc de doue din cinci; pe şcolari ii îndemnă să se silească şi în anul viitor şi luându le câte o coşniciorâ de papură le dete câte un galben; iar învăţătorului, strângen-du-i mâna prietenesce, îi făgădui tot sprijinul seu. învăţătorul i-a mulţumit arendaşului de bunâ-voinţă şi chiar atunci l-a rugat sâ-î dea voie să aducă lemne din pădure ca să mărescă localul de şcolă şi să facă gard pe coma şanţului. Arendaşul nu numai că i-a dat voie, dar chiar i a dat carele şi omenii săi ca să-l ajute; i-a mai dat scânduri să facă 6 bănci bune, şi bani ca să cumpere o tablă şi alte lucruri pentru şcolă şi i-a dăruit şi 3 stânjeni de lemne de foc. «Pînă tomna învăţătorul a isprăvit tot ce avea de făcut. La începutul lui Brumărel, când s’a deschis şcola, de bună voie s’au înscris 40 de copii, toţi fii de săteni. Acum învăţătorul eră încântat, credeâ că a eşit d’asupra necazului. Se aşternuse pe muncă şi par-că Dumnedeu îi alesese copiii cari venise la şcolă, toţi erau ascultători, deştepţi şi forte silitori. Toţi erau dolofânei de câte 12 şi 13 ani, nici nu-ţi veniâ să cre^i că sînt din satul mieu. învăţătorul nu-şi putea stăpâni bucuria ; cu ori-cine se întâlniâ din părinţi nu se putea săturâ lăudându-î copilul. După Archangheli începuse, sera, să înveţe şi pe flăcăi, să facă coşniciore de papură şi să scrie şi să citescă. Ii mergea destul de bine şi cu aceştia aşâ că la tirgul ce se fâceâ la Blagoveşteniî într’un sat vecin, 10 flăcăi vîndendu-şi coşniciorele ce făcuse cu mâinile lor au luat atâţia bani în cât li-a ajuns să-şi cumpere calevri, pălării şi chimire. Toţi începuseră să se uite bine la învăţător, numai primarul nu-1 putea suferi. «In sărbătorile Pascelor învăţătorul, printr’un vătâşel, pri-mesce vorbă de la primar că din ordinul domnului subprefect, şcola trebue să se mute in cocîoba unui ţigan care murise în puşcărie. In locul şcolei se mută primăria fiind-că se închiriase pentru cârciumă casa în care fusese primăria de la începutul ei. De la sfintul Gheorghe trebuia să se facă aşâ cum ordonase sub-prefectul îndemnat de primar. Bietului învăţător i-a venit greu, dar nu s’a descurajat. Pusese de gând ca înda ă după sărbători să încăpă să mute şcola, însă Dumnedeu nu lasă nici odată ca cel ce-si iu- www.dacaramanica.ro ALBINA 75 iese neamul să fie îngenuchiaţl înaintea vrăşmaşilor. Tocmai când trebuia să se mute şcola în cocioba ţigănescă, s’a schimbat prefectul şi cel ce l-a înlocuit era un om bun, drept, blajin şi doriâ din totă inima ca sătenii să fie luminaţi. A patra di după Pascî noul prefect a venit în inspecţie în satul mieu şi în faţa sub-prefectului şi a satului întreg a dat poruncă straşnică primarului ca d’acum înainte să aibă totă grija îndreptată asupra şcolei şi bisericeî, pentru ele să jertfescă totul. Şi par-că îl aud şi acum cum da sfaturi sătenilor: «Creştinilor, guvernul doresce ca să fie «bine de voi, să fiţi sănătoşi, bogaţi şi cinstiţi, să nu mai «fiţi beţivi şi să nu mai juraţi pe nedrept că d’aia aveţi «atâtea necazuri pe cap, să vă luminaţi la minte şi să înhăţaţi cum să ve rugaţi lui Dumnedeu. Guvernul ve do-«resce binele şi de aceea a trimes în mijlocul vostru preot «şi învăţător pricepuţi şi cu milă de voi, pe aceştia să-î as-«cultaţi şi din sfaturile lor să nu ieşiţi nici odată, căci ei «sînt adevăraţii voştri prietini.» «Omenii din satul mieu credeau că nimeni din cei mari nu scie nici de suferinţele lor nici dacă ei mai trăesc şi când au audit pe prefect spunând că guvernul se gândesce la binele lor, atunci toţi plini de bucurie au strigat într’un glas: «Să trăesci domnule ispravnic, să te ţină D (Jeu mulţi «ani, să trăiască şi guvernul care se gândesce la noi.» După aceea prefectul împreună cu sub-prefectul şi cu preotul şi învăţătorul au mâncat la arendaş. Ce li-o fi mai spus şi lor n’am avut de unde să aud, dar ştiu că d’atunci sub-prefetul ori de câte ori veneâ prin comună nu plecă pînă nu vedeâ şcola, însoţit de primar. D’atuncî s’a întemeiat şcola în locul cel mai frumos din mijlocul comunei, d’atunci satul mieu a pornit-o spre bine: omenii au început să-şi cunoscă datoriile creştinesc! şi să fie buni gospodari, aşâ că astădi toţi ştiu carte, sciu cum să trăiască, cum să se păzescâ de bole şi cum să îngrijescă de vite, sciu cum să muncescă pămîntul ca de pe un pogon să strângă cât mai înainte abia strângeau de pe trei pogone, sciu cum să altoiască, cum să îngrijescă şi să înmulţescă stupii şi cum să crescă viermii de mătase. Astădi în satul mieu nu găsesci picior de străin şi tote uneltele şi tote lucrurile cari pe la oraşe şi prin alte sate se fac de străini, în satul mieu se fac numai de săteni născuţi şi crescuţi acolo. După ce www.dacoromamca.ro 7 H ALBINA isprăvesc şcola din sat nici unui băiat nu-i vine pofta să se facă judecător, avocat saii vr’un mare logofăt; fie-care re-mâne lingă vatra părintescă şi după îndemânarea ce o are, învaţă de la preot ori de la învăţător şi mai ales de la maistrul din sat, care e tot Român, câte un meşteşug cu care se îndeletnicesce cel puţin în timpul iernei, aşa de pildă unii ştiu să făcă linguri, cărpâtore, lopeţi, turci, coşuri şi coşniciore de richită şi de papură; alţii sînt cismarî ori croitori; unii sînt buni fierari ori strungari, rotari, tâmplari; alţii sînt dulgheri ori zidari şi alţii sînt tinichigii mai abitir de cât ori-care strein.» (Va urma) Ilarian Velculescu. Din poveştile lui JVIoş^î^eagu ELEFANTUL ^^rin ţara nostră, feţii miei, şi prin cele vecine nu prea trăiesc dobitoce mari. In alte părţi alo pămîntuluî se *%? găsesc însă de o marimo cu totul ciudată: unele grose de tot, alte înalte şi subţiri. Pe tote animalele câte trăiesc pe pămînt, pe tote le întrece E'efantal (nu vorbim de celo din apă, căci acolo sînt altele şi mai şi). înalt încă o-dată cât omul, gros cât 20 de omeni, ţi se înfâţişeză ca o altă arătare şi-ţi vino să te sperii când îl vecii ridicând nasul., nu e glumă: un nas de vre-o doi metri!. .. Mare minune şi cu nasul sau cu trompa acesta. Ea îi slujesce ca buze, ca nas, ca braţ, ca degete. Cu ea rupe iarba şi o aduce la gură; când vrea să beâ, suge cum suge o pompă şi apoi varsă în gură cât vrea. Cu trompa pote să smulgă din rădăcină pomi, pole să ridice greutăţi pînă la 80 de ocale, pote să ia lucrurile mici (o monetă ele 50 de bani de exemplu), pote chiar să cânte cu o muzicuţă. S’a ve-clut elefanţi desfâcend chiar noduri cu trompa. Cu nasul se laudă el cum se laudă, dar cu urechile nu prea, căci tare sînt mari şi pleoştite. Incaî, la ochi să nu te uiţi, căci d’abea-i vedi, aşa sînt de mititei. Atâta www.dacoromamca.no Elefant din Afriea 78 ALBINA mal lipsea să albă şi nisce ochi mari ca de bufniţă. Când i-ar fi hol bat, o dată, te-ar fi apucat fiorii. Nu e vorba, te cam apucă fiorii şi când îl audî, căci guriţa lui îţi dă de scire chiar când eşti la un ceas departe de el. Şi totuşi.. . cine ar elice ? . . . acestă namilă groz-nicâ, cu piciore cât un stejar d’ăl gros, fuge mal iute ca un cal şi e mal blîndă ca un cal. D’apol să-l vedeţi în apă! . . . Citeam într'o gazetă despre obiceiul lui. Dacă apa e mică umblă pe fund şi ridică în sus trompa ca să răsufle; dacă e mare, înoată de te minunezi. Prin ţările căldurose pe ur.de trăiesc el sînt o adevărată fericire pentru omeni. Se îmblînzesc lesne şi trăiesc pe lingă om ca boul, ca oala. Un elefant face cât şase bol şi cât trei slugi. II aşedî pe spinare un fel de şa pentru pus greutăţi; îl pul groutăţile dinainte şi-I faci semn. îndată le Ia frumuşel cu trompa şi le aşeză pe spinare. Ş’apoî . . . vorba ceia, se învaţă cu nemîncarea ca măgarul ţiganului: pote să rabde 7 — 8 dile. Să nu credeţi însă că n’are de loc nevoie de mîncare; ba ce fel! . . . mănîncă fîn, grîu, pome, pâine şi, dacă îî deschid! portiţa vre-uneî grădini cu pome, apoi halal!... ţi le mănâncă pe tote şi-ţî rupe şi pomii ca să-şî facă drum. Asta nu e nimic; dar dumnealui are şi tabiet: se învaţă să bea vin şi rachiu, fumează tutun. Nu e vorba, îl faci cu plăcere tote gusturile, căci e forte înţelept şi forte credincios. Cât îl vedî de mare, e destul ca stăpânul lui să se uite urît la dînsul, să-î facă un semn ca să se supue la orî-ce. Să te păzescă însă Dumnedeu să-l baţi vre-o-dată degeaba, căci îţi portă sîm-betele şi, când îî vine apa la moră, ţi-o plâtesce. Cu elefantul se duc omenii să vîneze lei şi tigri. Se aşeză într’un fel de căsuţă pe spinarea lui şi pornesc în păduri. Leii şi tigrii sînt mari duşmani al elefantului. Cum îl văd, aleargă la el. Nici elefantul nu prea glumesce însă, căci are nas şi piciore şi orl-cât să fii tu leu, dar când te-o pocni cu gogeamite butucul în cap, îţi cam Ia piuitul. Când s’apropie fiara, vînătorul de sus o ochleşte şi o culcă la pămînt. In vechime, acum vre-o două mii de ani, eră obicinuit lucru să se întrebuinţeze elefant! în resboiu. Se urcau www.dacaromamca.ro ALBINA 79 soldaţii în căsuţe cum se urcă acuma pentru vînătore şi de acolo aruncau cu bolovani, cu săgeţi şi inimicii cari n’aveau elefanţi nu se puteau apropia, pentru-că nu prea-î lăsă nasul cel lung .... Femeia elefantului portă puiul doi ani şi face o dată numai unu. La nascere, elefantul e cât un porc mistreţ, peste şase luni e cât un bou şi cresce mereu ptnă la 30 de ani. II dă mâna, căci trălesco ca Matusalem; trece chiar peste doue sute de ani. Elefanţii sălbateci trăiesc în societăţi numerose şi sînt-vînaţî mal ales pentru dinţii lor, căci au doi dinţi forte lungi, din cari se fac obiectele de fildeş. Moş-Ncagu. SĂDIREA POMILOR — Noroc bun şi spor la muncă, nepote. — Să te audă Dumnezeu, moş Vasile. — Da ce te-ai apucat să faci aici nepote? ce tă-tăriî o mai hi şi asta; parcă semăna a gropă de fîntână, dar e prea strâmtă; trebue să mai fie o dănănae de prin cărţile d-vostră. — Cam aşa ceva, moş Vasile. — Zău, cât sînt eu de bătrân, timp în ţladar n’am prea pierdut pînă în <;liua de astăiji; iar acum vreu să pierd din el, numai să văd ce ai să faci cu gropa asta; sau pote sapi o comoră? Aici ai înemerit-o, moş Vasile, adevărat că sap o comoră. — Iaca na! acum barem mă ei şi în rîs. — Ba de loc, moş Vasile; eu aici în gropa asta am să sădesc un măr şi încă un măr de sămînţă, care peste vre-o 2—3 ani are să-mi aducă o adevărată comoră. — In fântâna asta să sădescî d-ta un măr? ha ha! ha! ha! să vede că ai gust să glumesci pe so-cotela moşului... www.dacaramamca.ro 80 ALBINA — Fereseă sfîntul Ilie, moş Vasile. Uite, stai jos pînă, ce isprăvesc cu gropa şi aî să ve^î cum am să-ţî sădesc mărul colea frumuşel şi peste doî ani, am să-ţî dau să mănânci nisce mere mari şi gustose de aî să te lingi pe buse, nu alt-cevă. Tiiiii. bată-te norocul ş-un car de bani, că şăgalnic maî escî. Ia taci moş Vasile cu şăgălnicia d-tale, uite gropa-î gata. — Văd şi eu că-î gata; da nu me pricep un lucru. — Ce lucru ? — De ce aî făcut două grămezi din lutul ce aî scos din gropă, ş-aî pus pe cel d’asupra de o parte; iar pe cel din fund în altă parte. — Iaca de ce moş Vasile: gropa mea e de 1 metru adâncă şi de 1 metru largă; pămîntul cel d’a-supra pînă la y8 m. l-am pus deoparte; iar pe cea l-altă V, m. din fund în altă parte, fiind-că acuma cum ve
le de săr-bătore ocupaţia de frunte a sătenilor. Ceva mai mult însă: acest tiran de tutun, a început de câţi-va am a câştigă şi pe femei, căci se observă astăcji mulce cari fumeză ca şi bărbaţii.
Obiceiul ca părinţii să fumeze în sînul familiilor, faţă de copii, este forte rău, căci aceştia liind curioşi a-i află gustul, de multe-orî adună mucurile rămase şi prin locuri ascunse, îşi satisfac acest gust; sînt chiar de acei părinţi cari împinşi fiind de marea iubire părintescă ce au către fiii lor, le dau singuri să fumeze sau chiar unii le dau bani în-tr’adins.
Părinţii noştri credeau că cel mai mare păcat este de a fumâ; astădî însă a ajuns contrariul, adică cel care nu fumeză face păcat, căci nu este la modă.
www.dacaromanica.ro
84
AI.IUN A
Cu cât cine-va fumeză mai mult şi cu cât îl introduce în plămâni, cu atât devine palid la faţă şi respiraţiunea se face mai cu anevoe.
Fumând cine-va necontenit, prinde o obicînuinţă de tutun atât de mare, în cât dimineţa după sculare, refuză dulceţă, cafea şi ori ce i s’ar da şi mai bine trage o ţi-găruşă. Unii ca aceştia fac şi mai rău, căci li se închide şi pofta de mâncare şi li se produc şi dureri de stomac.
Cât desgust nu cuprinde pe cine-va când, privind la un fumător, îl vede cu degetele afumate, cu buzele pârlite, cu durere de ochi, cu vorba răguşită şi de multe ori cu o tuse secă, provenită dintr’o substanţă otrăvitore ce coprinde tutunul într’insul. Acâstă tuse pote produce ruperea vesiculelor pulmonare, aşâ că sănătatea se sdruncină şi uşa mormîntului se deschide.
In ce ne privesce pe noi învăţătorii rurali, cred că acei care fumeză, este bine să se ferescă a fuma în faţa şcolarilor, spre a nu le aţâtâ şi lor gustul turnatului şi să li se explice în colori cât se pote de negre fumatul tutunului.
Osebit de acestea, fumatul tutunului, aduce ţăranului nostru şi pagube, căci presupunând că cine-va fumeză un pa-
chet în 2 dile, vom aveâ resultatul următor:
Intr’o săptămână 3 pachete a 10 bani . . . = 0:30 » lună 12 » »»...— 1,20
Intr’un an câte 1,20 pe lună fac...................14,40 b.
La care mai adăugăm şi cărticele................= 2,60
Fac în total .... 17,00
Cu aceşti bani ţăranul nostru ar putea să-şi îmbrace copiii sau să cumpere cărţi pentru vr’un copil din şcolă.
D. Popescu
pl. Sânareru, jud. Prahova.
DE ŢINUT MINTE
Nu trece rîul, dacă nu-î ve^î fundul.
Doi cârmaci răstornă barca.
Cine pierde câştigă.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
85
Crai de curtea veche.
La 1770, după măzilirea lu! Grigore Ghica, Muntenia se află sub un guvern provisoriu. O cetă de mahalagii bucurescenî, în frunte cu grecul Melanos, s’au răsculat şi şi-au ales Domn. T< ţ! ştrengarii din Bucuresc! s’aă înfrăţit cu revoluţionari! şi au început să jăfuiască oraşul şi să colinde stradele aprincjănd şi omorând. Melanos avend cucă de Domn în cap şi tote hainele domnesc! — pe car! le turase — şi călare pe un măgar, mergea în frunte, mort de beat. Aşa a ţinut lucru trei cjile şi trei nopţî. Negustori!, văcjendu-şî ameninţate vieţile şi averile de aceşt! «era!,» au alergat la Cotrocen! la un Agă turc, care sta în mănăstire cu puţintică oste. Aga intră în Bucuresc!, se luă după «era!,» spânzură pe care unde-1 prindea şi restabili ordinea. Acostă re-voluţiune se numesce «a apelpisiţilor de la Curtea veche.»
REPRESENTATIUNI POPULARE
i
Am anunţat în No. trecut că actuala direcţiune a Teatrului Naţional a luatdisposiţie ca Dumineca să se dea represen-taţiun! cu preţuri reduse. Acestă serie de reprezentări populare s’a început Duminecă 11 Octombre cu cunoscuta comedie a d-luî Caragiale «Scrisdrea pierdută». De acum vor urmă regulat:
Duminecă 18 Oct., Lipitorilc satelor de Alexandri şi Millo, 25 » Ros van şi Vidra de Haşdeu,
1 Nov. Don Yagmistrn de Grigoriu şi Fortunio, 8 » Fântâna Blandnzieî şi Sfredelul Dracului1 amîndoue de V. Alexandri,
» 15 » Done cumetre de Burlănescu-Alin,
» 22 » înşelătoriile Iui Scapin de Moliere şi
Doehia de Ascanio şi Dame,
29 » Curcanii de Ventura,
C> D-bre Vornicul Ducioc de V. A. Urechiă,
13 » Noptea Fiirtunâsă de Caragiale şi
Cinel-einel de Alexandri,
20 » Mort fără luminare şi Moşu de /. Bacalbaşa, 27 » Serisorea perdută de Caragiale,
Preţurile locurilor sînt: Lojile de lîngă scenă 20 de lei;
www.dacoromanica.ro
86
ALBINA
Lojile de rîndul 1: 15 lei; cele de rîndul II: 12 lei; cele de rîndul III 8 lei, în lojile de rîndul III sevînd şi locuri separate. Stalul I: 3 lei; stalul II: 2lei; stalul III: 1 leu.Galeria 50 de bani.
Reprezentaţiile încep la 2 orc «ţină.
ÎNTÂMPLĂRILE SfiPTĂMÂNEÎ
împăratul Germaniei, cu suita lui, a ajuns în Palestina. In drumul săti, el a fost întâmpinat la Veneţia de regele Um-berto al Italiei, iar la Constantinopol a fost primit cu maro alaiii de Sultanul.
Cearta dintre Germania şi Papa, din pricina acestei călătorii, s’a potolit, căci după ce Germania şi-a retras pe trimisul seu de la Curtea Papei, luând ast-fel repede-repede pe Papa de piept, Papa s’a speriat şi-a mai slăbit-o cu vorbele.
In Francia greva muncitorilor se întinsese grozav. Lucrurile erau ameninţătdre, căci cu greviştii se însoţise şi muncitorii de la Căile Ferate, adică slujbaşii cel mal mici, şi eră cât pe-aci să se întrerupă în totă ţara circulaţia trenurilor. Guvernul, îngrijat şi cuprins de spaimă, a chlemat armata să păzească gările şi a adus prin gări soldaţi din geniu ca, la nevoie, să facă aceştia serviciul de macagil, de fochiştî, de mecanici, etc. Dar n’a ajuns lucru pînă la atâta, şi trenurile au circulat în bună pace. Greva s’a mai astâmpărat.
Alt foc acum în Francia. Se svonesce, că guvernul ar fi descoperit un complot militar, că anume, mal mulţi generali şi oficerl superiori, avend cu eî vr’o 30.000 de soldaţi, ar fi plănuit într’ascuns să răstdrne guvernul, să puie mâna pe stăpînire şi să ocupe Parisul, apoi să proclame Iarăşi monarhia în Francia aducând ca împărat pe prinţul Napoleon Victor care e oficer în armata rusească.
Francia are de furcă, precum am spus, şi cu Anglia, pentru ţara Faşoda din Africa. Anglia a ocupat Sudanul şi acu vrea să puie mâna şi pe Faşoda, dar Francezii nu le în-găduîesc acest lucru, şi de-aicî ceartă. Şi în Anglia şi în Francia, lumea e îndârjită foc, şi n’o fi lucru mare să vecjî că aceste două ţări au să sară la cuţite şi să se bată pentru Faşoda lor.
In vreme ce unii stau gata de bătae în Africa, alţii se împrietenesc şi fac lucruri nefăcute într’acest continent. Germania şi Belgia au făcut, adică, o tovărăşie, să dea Negri-
www.dacoromanica.ro
ALHIN/S
87
lor din Africa ce n’au vetjut eî de când sînt: căi ferate. A-ceste două ţări vor face prin ţara numită Congo linii ferate; trei ani, cel d’intâiu, căile ferate vor fi administrate de Germania, ceî-l-alţî trei ani de Belgia, şi tot aşa pe rînd. Frumos lucru! Să vecji pe Negrii ăia, desculţi şi fără pic de haină pe eî, răsturnaţi pe canapele într’un «African Express» fumând ţigări şi fâcend călătorii de plăcere!
Fără îndoială sînt interese comerciale la mijloc, căci de dragul Negrilor n’o să facă lumea căi ferate. Trenuri, pretutindeni, unde e interes ! Aşâ a făcut Rusia linia ferată numită trans-siberiană piuă în China, o linie negrăit de lungă care trece cjile întregi prin locuri pustii, prin Siberia, şi taie’ Asia de-alungul. Ea a fost sfîrşită (jilele astea. Scopul eî este să lege China cu Rusia: sădea avînt comerciului între aceste doue state, şi — la o adecă — să potă Rusia mai de grabă să-şi ducă armatele în China, unde e de făcut ispravă şi unde statele Europei se bat pe capete să fie cele dintâiu la plăcinte.
Şi atâta ţin statele, să aibă căi ferate cât de multe şi trenurile să umble cât de repede, în cât scot la pensie acum aburul de apă şi caută să-l înlocuiască cu alt-ceva care să ducă şi mai iute trenurile. In Italia se fac încercări săpdrte trenurile cu electricitate, şi într’adever pe o linie ferată de vr’o 130 chilometri, la graniţa despre Elveţia, locomotivele sînt desfiinţate, şi vagdnele alergă purtate de sîrma de sub pămînt. Şi în Ungaria se fac încercări: între Temişora şi Arad circulă arji trenuri electrice. E şi mai îeften aşâ, dar şi mai practic, căci trenul pote fi oprit când vrei, şi deci nu se pot întâmpla ciocniri.
Or.
AP E E
Sub semnatul paroh al bisericeî parohiale Sf. împăraţi din comuna Trestia, plaiul Parscov-Slănic, judeţul Buzău, Înfiinţând pe lingă acostă biserică, conform art. 30 din regulamentul legeî clerului mirean, — o bibliotecă, fac un călduros apel atât la toţi domnii autori de opere: istorice, morale, reli-giose, etc., cât şi la orî-care onorabilă personă care va avea plăcere de a veni după a sa putere şi bună-voinţă in ajutorul acestui edificiu moral.
Numele tuturor donatorilor se va publică in diferite