Ancl I. Dcminică, 19 Idlie, 1898. No. 42. ALiBlRA REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ Abonament, pe an: în ţară Lei.........................5 „ „ „ străinătate „........................8 Un număr.........................................15 bani. SUMAR: I. Nenifeseu, Românii Macedoneni.— V. Kocris, Din ale pomologiel. — St. Popescu, De Ia sat tot pentru sat .—Ion Kalinderu, Domeniul corâneî, Circulară.—O faptă lăudabilă.— Toltlni, Grăuntele.— T. Atanasiu. Creditul în registre. — Dr. Fotino, Bulele porcilor.— ■Dumitru Ionesvu-Boliniineanu, Viaţa credinciosului sfînt Alexe, Omul lui Dumnezeu.—I. Voiculeseu, Căuşele sărăciei sătenilor. - D. Popcscu, Abuzul băuturilor spirtdse.— Hărto-pdnu, Speranţa în Dumnerjeu. — Mulţumiri. — Apel. — Adrese către redacţie. — Poşta redacţiei. Ilustrafiuni: Roniăn Gramostean.— Fărşeroţi.— Oraşul Voscopole. — Români Voscopo-Ignl.—Români EpiriaţI.-Oraşul Salonic.—Români OlimpianI.—Porc domestic. —Prin codri. Românii |VIaeedonenî oporul armânesc (al Românilor din Macedonia) cuprinde şase ramuri: 1. Grămosteaniî, luându-şî numele de la munţii Gramosta, sînt un popor de păstori. In timpul din urmă eî au început a se ocupă şi cu industria şi comerciul. Mulţi dintre eî sînt chirigii şi ■conducători de călători în peninsulă. Grămosteaniî sînt cutezători şi portă arme. Oraşele de căpetenie ale Grămosteanilor sînt: Hupiştea, Blaţa, Belcamen, ş. a. Cei remaşî în munţi trăesc aprope independenţi în satele lor. Au un fel de conducători numiţi Celnici (celnic). Adesea cel-niciî aceştia sînt forte bogaţi şi aii o mare putere asupra populaţiei. Grămosteaniî se socotesc între 60 sau 70 de mii de suflete şi sînt cunoscuţi ca omeni cari nu se în- «Albina» www.dacoromanica.ro 83 • 1314 ALBINA cred lesne; de aceea se <,lice despre el în Macedonia că nici Jidanul nici Armeanul nu pote să-î înşele. 2. Fârşeroţvt sau Fră-şeroţiî şi-ar fi luat numele de la satul Fră-şarî din Albania, după alţii de la oraşul Far-salaîn Grecia. Ori-care ar fi origina poporului fârşerot şi a numelui ce i se dă, — poporul acesta este violu, ager, deştept şi cu porniri războinice. Fârşerotul este nalt,mlădios, svelţ şi frumos la chip. In portul lui domnesce albul, iar la cingătorea lui sînt înşirate o sumă de cuţite, revolvere şi pistole. Femeia fârşerotă este frumosă la chip Un Român Gramostean clin Hriupştea. ?î Cil Statura SVeltă, dreptă şi mîndră. Des-părţenia este necunoscută la Fârşeroţî ca şi la ceilalţi Armâni. Ea nu se dă îndărăt de la munca cea mai grea. Pe cap portă o podobă care se chiamă ciceronă. FârşeroţiI trăesc în cete, câte odată de două mii şi chiar de trei mii de suflete. EI sînt mal mult că-lătorî; puţini sînt aşezaţi prin câte-va sate. 3. Arnăuchenii sati Albanovlachn (numiţi încă şi Arvaniţi) sînt Armîniî din Albania. Cel de la cîmp sînt agricultori şi crescători de vite; cel de la munte sînt crescători de vite şi păstori; iar cel de prin oraşe sînt comercianţi şi industriaşi. Aceştia sînt croitori vestiţi, plini de imaginaţie în împodobirea hainelor cu găitane. El sînt cunoscuţi şi ca fabricanţi de arme. EI se găsesc mulţi prin oraşele Scu- www.dacoromanica.ro ALBINA 1315 tari, Tirana, Cavaia (pe care l-a cântat Bolintineanu în poezia «Românele din Cavaia») ş. a. Mulţi socotesc poporul arnâuchean la 220000 de suflete. O familie de Fărşeroţî. 4. Voscopoleniî sau Moscopoleniî, după numele oraşului Yoscopole sau Moscopole. In secolul trecut acest oraş eră bogat şi cu o po-poraţiune pur armânescă de peste 70000 de suflete. Astă-ţlî abia mai sînt 3500 sau 4000 de Români, în acest nenorocit oraş distrus prin foc şi sabie de Albanezi. Ramura voscopolenă este socotită între 150000 şi 160000 de suflete. Voscopoleniî se găsesc şi prin oraşele Gopeş, Moloviştea, Monastir sau Bitule (Bi-tolia), Cruşova, Ohrida, etc. www.dacoramanica.ro TOraşul ^Yoscopole. www.dacoromanica.ro ALBINA 1317 Mai în tote oraşele acestea se găsesc şcoli românesc!, în unele numai de băieţi, în altele şi de fete, iar în Bitule se află un liceu cu şapte clase, Români Voscopolenî. mai multe şcoli primare de băieţi şi de fete, precum şi o şcolă normală de institutore. Din Voscopolenî se trage şi marele Andreiu Şa-guna, Mitropolitul Transilvaniei. In Moscopole erau încă din veacul trecut tipo- www.dacoramamca.ro 1318 AT.PTN' ' grafii şi se tipăreau ro.iânesce cărţi bisericesc!, caăî au fost urmărite de aprope şi distruse de popi! şi mitropoliţiî Greci. Se bănuesce că în Ohrida ar mal fi existînd câteva exemplare, pe care însă nu le am putut vedea de şi le am căutat cu stăruinţă. Românii Epiriaţî. 4. Epiriaţiî sau Armâni! din Epir sînt cam 175000 sau 180000 de suflete. Acesta ramură cuprinde pe Armâni! din Ianina, Meţova,Perja, pe ce! din munţii Iviafa; din oraşele Samarina (iarăşi cântată de Bo-lintineanu), Laca, ş. a. www.dacoromamca.io ALBINA 1319 Epiriaţiî sînt industrioşî şi războinici. El se ocupă maî mult cu păstoria şi industriile ce se ţin de ea. Femeile lor sînt robuste, muncitore şi tenace. 5. Megleniî sau Moglenii şî-au luat numele de la mica provincie Meglena şi acesta probabil de la rîul Meglena sati Mogleniţa, un afluent din drepta al Vardaruluî. Megleniî alcătuesc o populaţie destul de deasă ; însă mal mult clăcaşl: agricultori fără a fi proprietari de pămînt In totul ramura numără 25000—30000 de suflete, cea mai mare parte creştini, iar unii mahomedani. El locuesc în oraşele Nînte, Lumniţa, Cupa, ş. a. Megleniî sînt forte muncitori, răbdători, dar şi cu temperament războinic. Românii Olimpian!* 6. Olimpianiî sînt Armâni cari locuesc pe plaiurile muntelui Olimp. Tribul acesta se socotesce de la 36000 la 40000 de suflete. Oraşele şi comunele mal însemnate locuite de el sînt: Salonicul (armâneşte Sărunci), Livada, Veria, etc. EI se ocupă cu comerciul, cu industria casnică, www.dacarcmamca.ro 1320 ALBINA precum e tesabonie cu păstoria, cu lemnăria şi de ale pădurilor, cu facerea de cărbuni, cu culegerea sări! şi cu agricultura, însă nu ca lucrători, ci ca proprietar! de pămînturî. In Salonic, Olimpianiî sînt pitar!, bucătar! buni, hangii. www.dacoramanica.ro ALBINA 1321 Olimpianul, om onest, deşi neîncredător şi bănuitor, este primitor de oaspeţi şi iubitor de arme. Acestea sînt ramurile sau triburile inţlestratulu! popor al Armânilor, car! tote socotite la un loc, dau un milion de suflete. Ioan Neniţcscu. Din ale Pomologieî. omologia sau îngrijirea pomilor este o parte din sciinţele agricultureî. Ea se ocupă cu cultura arborilor şi arbuştilor, care dau fructe bune de mîncare precum : meri, peri, prun! etc. Intre isvorele avuţiei naţionale, cultura pomilor roditor! ocupă un loc de frunte. Fructele, atât în stare prospătă, cât şi în stare uscată, alcătuesc o ramură însemnată de negoţ, cum şi productele făcute din ele. Pomi! dau multe lemne de foc şi de lucru. Prin cultura pomilor se pote folosi aprope orî-ce petic de pământ, mănos sau sterp, uscat sau apos, cald sau rece. Ţinuturile cultivate şi înpodobite cu pom! au o mare influenţă, chiar asupra desvoltăre! fizice şi morale a omului, căcî arbori! curăţă şi răcoresc aerul, răspîndind umbră şi miros plăcut. Folosul arborilor este şima! mare: arbori!slăbesc tăria vîntuluî, dau statornicie temperatureî, reguleză starea atmosferică şi păstreză timp îndelungat u-mezela care contribue la formarea norilor, de unde se esplică că pe când ţările lipsite de pom! şi de copac! sunt adese-or! bântuite de secete îndelungate şi de vijelii, ţările încărcate cu pomi, rare-or! duc lipsă de umezelă atît de trebuinciosă plantelor. Cu tote aceste cultura pomilor roditor! la no! s’a aflat şi se află şi astă-zl, cu puţină excepţie, într’o stare forte inapoiată în comparaţie cu alte ţări. Pe când aiurea omul se folosesce de tot petecul www.dacaramamca.ro 1322 ALBINA de păment, până şi de marginile şoselelor, colinelor petrose, etc., —la noi pâmîntur! întinse cât se vede cu ochii, — adesea slujesc de cuib şi adăpost pentru tot felul de buruenî şi mărăcin! netrebuincioşî. Trebue să luăm măsuri ca lucrurile să se schimbe. V. Kocris Cocioc-Ilfov De la sat tot pentru sat C1) — Ascultă să vedi cum: } Oamenii dintr’un sat, dacă nu toţi, cel puţin vre-o 50 din ei să se unescă şi să facă o tovărăşie (societate). Fiecare din ei să puie câte atâţî bani, câţi pote. Să clic că din cei 50 de tovarăşi sînt 20, cari pun câte 50 de bani pe lună, alţii 20 dau câte un leu pe lună şi cei-l-alţî 10 dau câte 5 lei pe luni fie-care. De la toţi dar într’o lună s’ar aduna 80 de lei, iar într’un an s’ar aduna 960 de lei. Tot aşa în câţi-va anî, ar cresce mereu banii societăţii, şi cu ei se pot face în adevăr minuni, cari acum ţi se par cam de necredut. Pentru ca Societatea (tovărăşia) să mergă bine, trebue ca toţi câţi au pus bani acolo să alegă dintre denşii vre-o 5—6 omeni mai pricepuţi, întocmai după cum aleg pe primar şi consilierii satului. Unul din aceşti aleşi se elice preşedinte, altul casier, altul secretar (scriitor), altul controlor etc., iar toţi la un loc portă numele de Comitetul Societăţii. Casierul adună banii de ia tovarăşi si dă chitanţă din > j > condică, întocmai ca perceptorul. Primăvara, dacă n’ai orz de sămînţă, cum spuneai, te duci la Societatea din satul d-tale şi ceri cu împrumut 25 de lei, ca să-ţi iei orz. Să clic, că vei plăti dobândă 12 lei la sută pe an, ceea ce la 25 lei cu cât te ai împrumutat, plătesci numai 25 bani pe lună sau în 4 luni, cât ai ţine banii, dai dobândă un leu; nu o chilă de orz, cum spuneai că dai luând orz ori alte bucate şi deci îţi remâne d-tale in pungă 24 lei. — Unde găsesc eu aşa pomană de bani, d-le, cum spui d-ta? (1) VeŞî No. 41 www.dacaromanica.ro ALBINA 1323 Să dau 5 lei dobândă la 25 lei în patru luni, nu un leu, cât spui că ar face? —Şi ca să fie încredinţată Societatea, că-i vei plăti banii înapoi, trebue să dai garant pe rudele d-tale sau pe cunoscuţii cari au bani la Societate. —Cum să nu plătesc banii la timp, ori să mă gândesc s’o înşel, când îmi face atâta bine, păi ne mai rabdă atunci Dumnedeu pe pământ ! Dacă vedî acum câte unul care caută să înşele pe altul, o face de sărăcie, că l-a înşelat şi pe el alţii de i-a luat tot. —D-ta, moş Vasile, mi-aispus că n’aî orz de sămînţă; altul pote n’are boi, atunci se duce tot la Societate şi se împrumută cu o sută de lei, pentru care plăteşte dobândă tot 12 lei pe an la sută. Să dic, că ar lua banii la 1 Martie şi i-ar da înapoi la 1 Septembre, adică după 6 luni şi atunci dă ca dobândă numai 6 Iei. Pe când dacă ar fi luat suta de lei pe orz verde ar fi dat 5—6 chile de orz şi tot ar fi mai fi rămas dator ceva. Aşa se pote împrumuta unul, care voiesce să-şi facă casă, spre a trăi mai bine de cât în bordeiu, care-i scurteză viaţa lui, a nevestei şi a copilaşilor lui, cari sînt galbeni ca căra. Societatea cu banii ei ar putea cumpăra pluguri bune, grăpî, maşini de treerat şi alte lucruri trcbuinciose şi pe cari le ar vinde sătenilor cu un mic câştig. Ştii vorba bătrânescă «Unirea face puterea». —Asta aşâ este d-le, cum spui d-ta. După cum înţeleg eu, atunci la nevoie nu vom mai fi nevoiţi să ne ducem şi să ne rugăm cu căciula în mână de unul şi de altul, ca să ne dea câţi-va lei împrumut, ci ne vom ajuta cu banii noştri, iar câştigul banilor, ne va rămâne tot nouă. —Vedî bine, că asa are să fie atunci. Banii Societăţii nu numai că nu se pierd, dar încă merg sporind, căci cine se împrumută de la ea plătesce dobândă potrivită, cum am vorbit mai nainte. Iarna, când omenii stau fără lucru, se adună la şcola satului cei ce au pus bani la Societate şi se sfătuesc ce trebue să facă, ca Societatea să mergă bine înainte. La anul nou se adună iar cu toţii şi fac socotelă să vadă cât s’a câştigat cu banii lor, apoi împart câştigul intre dânşii, potrivit cu capitalul, ce a dat fie-care. Aşa cel ce a dat câte 50 bani pe lună sau 6 lei pe an, va lua mai puţin www.dacoromamca.ro 1324 M.BINA de cât cel ce a dat câte 12 lei pe an, şi acesta mai puţin de cât cel ce a dat câte 60 lei pe an. Capitalul remâne şi se sporesce din an în an, căci, cum vedi, numai câştigul se va împărţi. La vreme se pote lua înapoi şi capitalul de cel ce l-a depus. —Muream de bătrân, d-le, şi asta ce spui d-ta nu scieam, că se pote face la noi în sat, ca să ne ajutăm unii pe alţii să ajungem cu case bune şi să trăim bine. Credeam că aşa ne este dat nouă să trăim şi că paraua de unde o apuci să o legi cu c^ece noduri, cum făceam în vechime, şi o puneam într’o olă, apoi o îngropam sub pat ori lângă sobă şi când căutam acolo tot cât am pus găseam, dacă nu se întâmpla să-î aflăm numai locul. —Nu scii, bătrânule, căsămînţa dacă o semeni şi se desvoltă în pămînt, aduce rod; dacă nu, tot una remâne. Tot cam aşa stă lucrul şi cu banul, dacă stă îngropat în olă. El este făcut, ca să ajute pe omeni la nevoile lor şi să aducă ceva folos, însă trebue dat cu socotelă. —Din tote câte mi-ai spus adi, m’am deşteptat şi eu. Acum mă duc să spui acestea lui moş Gligore, lui moş Nistor şi pe la alţii şi să le dic să facem tovărăşia chiar dilele a-cestea, fiind-că tot se începe anul nou. In urmă vom veni la d-ta să ne faci zapisul de legătură şi să ne mai spui ceva din cărţi. —Dumnedeu să vă ajute şi să veniţi sănătoşi. Şt. Popescu Tonea-Ialomiţa Sfa.tu.ri bune Nu lăuda <,liua de mâine, căci nu scii ce o să-ţi aducă. Dacă vrei să-ţi reuşescă afacerea, fă-o singur; dacă vrei să nu reuşescă, trimete pe altul. Cine face bine nu se teme. www.dacaromamca.ro ALBINA 1325 DOMENIUL COROANEI Administratorul domeniului Cordneî, d-1 I. Kalinderu, a adresat agenţilor aceste! importante administraţiunî următorea circulară: Domnule agent, ştiţi că una din grijile de căpetenie ale administraţiuneî ndstre, este aceea de a înlesni prin tdte mijldcele de cari dispunem, j>rogresul învăţătureî în populaţiunea rurală. Căci deosebitul interes ce pdrtă MM. LL. Regele şi Regina lumi-năreî ţăranului vă este cunoscut din multe acte ale admi-nistraţiunei ndstre. Acum, când tdte trebuinţele învăţămîntuluî propriu cjis sînt satisfăcute în mod larg în ceea-ce privesce clădirile, materialul didactic, biblioteci, împărţire de cărţi la copii săraci, a venit momentul să căutăm a mai face un pas înainte. Legea actuală a învSţămîntuluî primar (din 29 Aprilie 1896), prin articolul 34, şi regulamentul ei de aplicaţiune, la art. 81 şi următdre prevăd că se vor înfiinţa pentru tinerii cari au terminat o şc61ă primară rurală cursuri de adulţi, pentru ca să nu uite cele învăţate, ci din contră, să întărescă şi să întindă cunoscinţele dobîndite. Pentru înfiinţarea acelor cursuri în comunele rurale se cere autorisarea inspectorului circumscripţiuneî, se cere cel puţin 5 auditori, şi învăţătorul care le face are dreptul la o retribuţiune lunară. In înalta sa solicitudine pentru desvoltarea învăţămîn-tuluî primar rural, d. Haret, ministrul cultelor şi instrucţiune! publice, după ce a trimes revisorilor şcolari instrucţiuni în privinţa cursurilor de adulţi şi a şcdlelor primare supe-riore, a făcut şi prefecţilor o îndatorire, de a da concursul lor, prin o circulară din 25 Martie 1898. Sînt însă pînă acum fdrte multe comune cari n’au rea-lisat încă acestă frumdsă creaţiune. In special, pe domeniile Cordneî, cari ne intereseză de aprdpe, nu s’a deschis nici un curs de adulţi. Pentru ca disposiţiunea fdrte dreptă, că învăţătorii primesc o retribuţiune lunară, să nu fie invocată de comunele de pe Domeniile Cordnei ca un temeiîi pentru a amână la viitorul budget înfiinţarea cursurilor de adulţi, www.dacoromanica.ro 1326 ALBINA vom luă asupra n6stră acea cheltuială, chiar în motl manent pentru puţinele comune cari nu au resurse îndes-tulătdre. Căci atât prin industriile create de noi, cât şi prin exploatarea moşiilor în regie, resursele maî tuturor comunelor s’aîi desvoltat fdrte mult. Veţi stabili neîntârziat, cari sînt şcdlele pe lîngă cari se pot înfiinţa cursuri de adulţi, cari sînt învăţătorii apţi a le face şi doritori de a luă însărcinarea acesta şi ce material didactic trebue, aşa în cât cursurile să pdtă fi începute la deschiderea noului an şcolar. Veţi mal rugă pe învăţătorii cari vor ţine cursuri pentru adulţi, de a vă da înainte de începutul vacanţelor un program analitic al materiilor, ce vor predă şi ni-1 veţi înainta. In executarea disposiţiunilor de faţă veţi pune totâ atenţiunea şi tdtă graba şi ne veţi raportă în termenul cel mai scurt aceea ce aţi făcut. Administrator, Ion Kalimlcru. O faptă lăudabilă D-l C. D. Gheorghiu, profesor de arme şi gimnastică la liceul real din Piatra Neamţ, cu ocasiu'nea distribuire! premiilor la şcdlele din acel oraş, a donat pentru acest scop 340 volume de ‘cărţi literare şi sciinţifice, în valore de peste 498 le! şi anume: 55 voi. la şcdla primară de fete No. 1, în valdre de le! 75,60; 32'volume la şcdla No. 2, în valore de le! 41,50; 29 voi. la şcola No. 3, în valore de le! 43,50; 44 volume la şcdla No. 1 de băeţî, în valdre de le! 56,40; 38 voi. la şcola No. 2, in valore de le! 40,50; 55 de volume la şcola No. 3 de băeţî, în valore de le! 75,60. Osebit de acestea d-sa a maî donat: 57 volume la liceu, în va-16re de le! 102.25; şi 30 voi. la şcola profesională în valdre de le! 55, etc. Fapta d-lu! Gheorghiu merită totă lauda, maî mult că d-luî repetă de ma! mulţî an! ast-fel de ofrande. Corpul didactic i-au adresat în corpore mulţumirile sale, în numele elevilor, şi no! dorim din inimă imitator! fapte! d-luî Gheorghiu. www.dacoromamca.ro ALBINA 1327 GRÂU NTELE oS- m ice povestea că odată nisce copii jucându-se, găsiră cŢT într'o văgăună un lucru necunoscut lor, de mărimea YA oului de găină; prin mijloc aveâ o scobitură şi semăna cu un grăunte. Se întâmplă să trecă un om cu trăsura pe acolo, vădii lucrul îl cumpără de la copii, dându-le cinci-deci de bani, îl duse la terg şi îl vîndii împăratului ca o raritate. împăratul adună pe înţelepţii şi pe sfetnicii săi şi le porunci să cerceteze ce lucru e acela: ou ori grăunte. înţelepţii şi sfetnicii chibzuiră cît chibzuiră, dar nu fură în stare să găsescă vre-un răspuns. Lucrul acel necunoscut plin şi de taină stă pe ferestră; sera veni o găină ciocni şi făcu o gaură întrînsul. Cum că eră un grăunte vădură cu toţii acuma, şi înţelepţii se rostiră că e un grăunte. Ţarul se minună forte, de aceea porunci înţelepţilor ca să iscodescă unde cresce grăuntele acesta. înţelepţii chibzuiră şi chibzuiră şi cătară pin cărţi, dar nu găsiră nimic. Veniră la ţar şi diserâ: Nu putem da nici un răspuns. In cărţile nostre nu scrie nimic despre asta; trebue să întrebaţi ţăranii, pote că vreunul din bâtrînii lor să fi auclit când s’au semănat grăunţe de acestea. Ţarul porunci să aducă la dînsul un ţăran bătrîn de tot. I-se aduse un unchiaş cu părul alb şi fără dinţi în gură, care se târî anevoe în cârjele sale pînă în palat. Ţarul ii arătă grăuntele. Dar bătrînul abia mai putu să vadă. Pe jumătate vedeâ, pe jumătate pipăia. Nu poţi să-mî spui, tâicuţule, pe unde cresce sămînţă de asta? îl întrebă ţarul. Pote că tu însu ţi ai semănat asemenea grăunţe? Sau pote că ai cumpărat vr’odată? Bătrînul eră pe jumătate surd, cu greu putea aucji, a-nevoe pricepea. El răspunse: Nu, pe pămîntul meu n’am semănat nici odată aşâ grâne, nici n’am cules, nici n’am cumpărat vre-odată pâine de asta. De cumpăram grâne, foile erau tot-d’a-una mărunte. Trebue întrebat bătrînul meu, pote că el va sci spune unde au crescut grăunţe de astea. www.dacoromamca.ro ALBINA 132 8 Ţarul porunci să i-se aducă tatăl bâtrînului. Găsiră pe tatăl său şi îl aduseră înaintea ţarului. Veni un bătrîn cu o singură cârje. Ţarul n arătă grăuntele. Ochii bâtrînului erau buni încă. El privi sămînţa cu de-a măruntul. Ţarul îl întrebă. —Nu ştii tu,tăicuţule, pe unde creşteau grăunţe de astea? Pote că însuţi ai semănat cum-va de-acestea în ogorul tău? Ori pote în viaţa ta ai cumpărat de-acestea? De şi eră cam tare de urechi, totuşi bătrînul audi mai bine de cât fiul său. Nu, <Ţse el, pe ogorul meu n’am semănat nici-o-dată pâine de asta, nici-o-dată n’am secerat-o şi nici-o-dată n’am cumpărat, pentru-că pe vremea mea nu se sciâ încă de bani. Toţi se hrăniau cu pâinea lor şi la nevoie împărţiau cu ceM’alţi. Pe unde o fi crescut asemenea grăunte, nu sciu. Grăunţele nostre erau mai mari şi mai spornice de cît cele de acum, dar aşâ grăunţe nici n’am vădut. Am audit de la bătrînul meu, că pe vremea lui, pâinea eră mai bună de cît pe vremea mea, şi mai mare şi mai spornică. Ţarul trimise după tatăl bătrînului. Găsiră pe bunic şi-l aduseră înaintea ţarului. Fără greutate, fără cârje, intră un bătrîn, cu ochii limpezi şi cu vorba desluşită Ţarul arată bunicului grăuntele, acesta îl întorce pe tote feţele. Mult e, dise dînsul, de când n’am mai văt^ut un grăunte atît de străvechiu. Muşcă o bucată şi dise: Asta e. —Spune mi, moşicule, când şi unde cresceau asemenea grăunţe. Pote că tu însuţi ai semănat vr’o dată în ogorul tău ori ai cumpărat? Bătrînul răspunse: —Pretutindenea, pe vremea mea, cresceâ asemeneâ pâine; numai cu dînsa ne hrăneam. —Aşi vreâ să sciu, moşule, dacă tu însuţi ai semănat asemenea grăunţe, ori le-ai cumpărat? Bătrânul zîmbi. —Pe vremea mea, dise el, nimeni nu cunoscea păcatul de a vinde pâine ori de a cumpăra, iar despre bani nu se sciâ nimic, pâine aveau toţi din belşug. —Unde ai semănat asemenea pâine, moşicule, şi unde erâ ogorul tău? —Ogorul meu erâ pămintul lui Dumnedeu. Unde eram www.dacoromamca.ro ALBINA 1329 acolo eră ogorul meu, căci slobod era pămintul, nu se sciâ de proprietatea cui-va. Proprietate se chema numai munca omului. —încă la douăîntrebărî să’mî răspundî, zise ţarul. Mai întâi: cum se puteâ ca înainte vreme .‘.â crescă asemenea grăunţe şi acum nu? Al doilea: cum se face că nepotul tău umbla în două cârje, cu una feciorul tău, iar tu însuţi păşesci slobod şi uşor? Ochii îţi sînt limpedî, ai dinţi sănătoşi şi vorba ta sună desluşit. De ce? spune-mi, moşule, de ce e aşâ? —De ce e aşâ? Pentru-că omenii nu mai trăesc din munca lor, şi se uită cu jind la vecini. înainte vreme nu se trăia aşâ, ci se trăia cu frica lui Dumnedeu. Fiind-că fie-care avea al său, nu jinduia la bunul altuia. (După Ii. Tolstoi). PENTRU COMERCIANŢI Creditul în registre. reditul în registre are loc când valorile date de o personă alteia, se constată numai prin registrele creditorului, fără a da nascere remiterei unui efect subscris de debitor. ~) Creditul sub forma acesta se aplică la sume importante; el coprinde tot creditul de consumaţiune şi o mare parte din creditul de producţiune. Intre comercianţi, aceste creanţe nudau loc la nici o transformare, prin urmare ele nu pot înlocui moneta, de cit pe calea compen3aţiunei, adică când creditul este reciproc. Doi negustori de pildă fac afaceri între dînşii, vîmjend şi cumpărând unul de la altul ore-carî mărfuri, sumele datorite de unul se vor scădea din datoriile celuî-l’alt, şi aceste angajamente se vor anula reciproc. Acest cas e destul de rar în practică, pentru-câ nu se întâmplă tot-d’a-u'na ca produsele cumpărătorului să potă servi vîn-ţlătoruluî. Comerciantul de la care fabricantul cumpără bumba. cui, inul, materia primă a fabricaţiuneî sale, face rare-ori co-merciul de ţesături; aşâ dar între dînşii nu au loc transacţiunî mutuale. In cas de credit reciproc iată cum se reguleză compensările. Fie-care îşi noteză valorea furniturilor făcute şi a valorilor furnisate şi întocmesce comptul său la finele fie-cărui exer- «Albina» 84 www.dacoramanica.ro 1330 ALBINA ciţiu; prin compensare se scade pasivul unuia din pasivul celui-1’alt,.şi.rămâne ase plăti soldul comptului. Acestă sumă nu trebue achitată neapărat în bani, şi creditorul o trece adesea în'comptul debitorului seu pentru exerciţiul următor; ast fel că compensările continuă a se face din timp în timp fără a necesita cea mai mică întrebuinţare de numerariu. Creditul în registre, chiar nereciproc, pote da încă loc la compensări, dacă el ajunge a se combina cu o atreia operaţiune. Aşa eu curaper mărfuri pentru 1.000 lei fără a plăti imediat. Creditorul meu lucrând cu un altul, contracteză la el o obligaţiune de aceeaşi valore pe care o achit eii după cererea sa; în acest cas creditul în registre, permite stabilirea unei compensări între doue vînderî-cumpărărî, şi nu cere de cît o singură plată. Una din formele cele mai importante ale creditului, în registre este comptul curent. O personă-şi deschide credit la bancherul seu şi pe mesura de a împrumută sume, le face a se înscrie la pasivul seu; în schimb când ea deţine valori disponibile, le trimite bancherului spre a se scădea din împrumuturile ce a făcut. Când aceste valori consistă în bilete de bancă sau alte efecte de incasat, ele înlocuesc moneta de plată şi servă a reduce cifra datoriei. vre un semn precursor de bolă sau după ce s’a pronunţat puţin mai înainte o tîmpire, o oboselă, o nepoftă de mâncare, ieşire afară puţină, etc., căror simptome urmeză repede un umblet împleticit, rîcă-ire şi batere cu piciorele din înainte, crâşnire din dinţi, înnecăciune şi vărsături, căutătură fixă şi sălbatică, se ivesce de o dată pe cap, pe gît (carbon anterior) sau T. 31. Atliaiiasiu. DIN BOALELE PORCILOR Dalacul sad Carbonul. www.dacommaiiica.ro albina 1331 pe deserturi, pulpe şi copse (carbon posterior) nisce pete roşii cărămida, cari se întind repede şi devin vinete, violete negriciose. Pelea e ceva cam umflată. Animalele devin acum forte neastîmperate, scutură des din cap, pe care îl ţin plecat sau stau ca ameţite, se împleticesc, respiraţiunea e grea, mucosele învineţesc tare, conjunctiva e roşie închisă, picând şi un sânge negru, supţire pe nas. De ordinar animalul more într’un interval de 6—12 ore. De multe ori se ved animalele, după ce s’au pronunţat întâiele semne de bolă, cădend jos morte, ca trăsnite. In asemenea cas petele cele violete de piele se ivesc abiâ după morte. In unele caşuri cursul bolei e forte încet, aşâ, că se pote prelungi pînă la 3—5 dile. Aceste caşuri lente sînt accesibile de tra- > tament. Pentru a vindecă boia, să se torne multă apă rece pe bolnav, sau şi mai bine, să se sape o gropă cât mărimea porcului în pămînt; să i-se lege animalului câte 4 piciorele cu o funie de paie, şi să se bage în gropă în posiţiune şedend; apoi se aruncă pămînt peste tot corpul, pe cap însă nu, se pune o bucată de lemn pe d’asupra, pentru ca porcul să nu potă eşi afară. Acum să se torne multă apă peste el, şi acesta la fie-care sfert de ceas, pînă va începe a merge mai bine. Se pote asemenea, mai înainte de a se băgă în gropă, să i-se aplice câte-va clislire, cu apă şi cu oţet. Tot-de o dată se dă şi următorul medicament la fie-care 1—2 ore : Chiorat de calce /—-J gr. Ceiii de nalbă 80 gr. Acestea se amestecă bine. Dacă nu are cine-va la îndemînă chlorat de calce, se pote amestecă 30 gr. oţet cu tot atâta apă, şi să i-se torne pe gît. Dr. Fotino. IDixi ptoblio Domnul Alexandru Savicî, din comuna Tâtărescil-de-sus, a bine-voit a da (Jece lei. ca sâ se cumpere cărţi cfri s’au distribuit celor d’întâî elevi din şcolă. Sub-semnatul îi aduc viile mele mulţumiri. G. A. N'estor, învăţător, Tătăresciî-de-sus, Teleorman. www.dacoromamca.ro Prin Codri. www.dacoramamca.ro ALBINA 1333 Viaţa credinciosului sttnt Alexe, Omul luî Dumncijeu (!) In timpul celor 17 ani aî şederel luî la uşa biserici! clin Edesa, voind D-cJeu a descoperi poporului pe plăcutul său rob Alexe. a arătat în vedenie Eclesiarchuluî acelei biserici pe icona Prea Sfinte! Născătbreî de D-cJeu, care i-a cjis: «bagă în biserica mea pe omul luî D-cJeii, că s’a făcut vrednic ele ceresca împărăţie.» Iar Eclesiarhul nesciinclu-1 care-î, s’a rugat Prea Sfinte! Eeciore ca să-î arate desluşit pe omul luî D-