Anul I.
Duminică, 21 Iunie, 1808.
No. 38.
ALBINA
REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA
APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ
Abonament, pe an: în ţară Leî.5
„	„ „ străinătate „......8
Un număr..................15 banî.
SUMAR:
V. Gr. Borgovan, I6n Corvin şi Corbul.—I. Stroe, Serviciul antropometric.—Gheorghe Adamescu, Ateneul Român.— Gh. A., Constantin Esarcu.—Serbările de la 11 Iunie. — V. S. Moga., Cultura cartofului.—P. Popescu, Curăţirea animalelor domestice de insecte părăsite.— G. Moianu, Stupul.—10 Maiu la Craiova.—Adrese către redacţie.—Cărţi bune pentru premii.—InformaţiunI.—Poşta redacţiei.
Ilustrafiuni: Ateneul Român.—Sala de conferinţe a Ateneului Român.—Generalul Ma-gliero, unul din fruntaşii mişcării din 1848.
Ion Corvin si Corbul
9
— Liegendă —•
{Şa)1 omânl, ca şi noi, se află şi trăesc prin tdte ţările vecine cu România. Mulţi şi viteji Români se află în Transilvania şi prin ţinuturile vecine eî. De-acolo a venit şi Radu-Negru în Muntenia; de-acolo a descălecat şi Dragoş-Vodă în Moldova.
După trecerea Domnilor Români, Radu-Negru şi Dragoş-Vodă, peste munţi, Ungurii începură să asuprescă mal tare pe poporul românesc rămas in Transilvania.
Prin muncă şi prin vitejie însă mulţi Români se ridicară şi în Transilvania la dregătoriile cele maî înalte. Şi unii dintr’înşiî erau sfetnici şi prieteni regilor unguresc!.
Ast-fel a fost boierul Român Voiau sau Lupul, care trăia acum vre-o 500 ani. Pentru vitejia lu! Voicu, regele unguresc i-a dăruit oraşul şi ţinutul Hunedârei, în Ardeal. Voicu a fost tatăl lui Ioan Corvin.
«Albina»	7 5
www.dacoromanica.ro
1186
ALBINA
Povestea spune că regele unguresc Sigismund, plecând o-dată împreună cu boierul Voicu la luptă în contra Turcilor, şi-a scos un inel din deget şi l-a dat nevestei lui Voicu, pe care o chiema Elisabeta.
Şi dându-î inelul, regele i-a <Jis: «Intîmplându-se să te a-jungă când-va vre-o nenorocire, alergă la curtea mea! Acolo arată inelul acesta şi vei afla tol-d'a-una ajutor/..»
Mai târziu regele s’a întors acasă. Pe acele vremuri Turcii neliniştiau mereu pe Români. Veniau cu oştiri mari, ardeau oraşele şi satele. Tăiau şi făceau robi pe cei ce rămâneau în viaţă. Atunci Voicu îşi luă soţia şi pe micul lor fiu, pre Ioan, şi plecă să mergă la regele Sigismund.
Pe cale poposiră o dată într’o pădure lângă un isvor cu apă rece. Mama dădu copilului inelul ea, jucându-se cu el, să tacă. Intr’aceea mama adormi lângă copil; iar tatăl Voicu plecă cu arcul prin pădure, la vînătore.
Dintr’o dată începu copilul să ţipe cu glas tare. Mumă-sa se deşteptă din somn şi întrebă pe copil de ce plânge. In acelaşi timp observă ea că inelul perise din mănele copilului. Copilul arată cu mânuşiţele în sus. Şi iată, în vîrful unui copac stetea un corb cu inelul în cioc.
Ce se întâmplase? Corbul zări inelul strălucind în mânele copilului, se repeeji la el şi-i răpi inelul şi apoi zbură cu el în vîrful copacului. Chiar atunci însă sosesce acolo şi tatăl Voicu. Acesta trage cu arcul în corb, care cade mort numai de cât cu inelul, la picibrele lor.
Când ajunseră la rege, acesta primi pre Voicu şi pre ai săi cu bucurie şi cu mare ondre.....
Ca băiat Ioan avea o purtare de tot bună; iubia învăţătura şi munca.
El ajunse un mare vitez. şi atunci îşi luă, drept semn sau marcă, corbul ţinând inelul în cioc.
De la acest semn, i-aii cjis şi Ioan Corvin.
Ioan Corvin a ajuns Vodă în Transilvania; iar fiul seu Mateiu a fost cel mai maro şi mai drept rege al Ungariei.
V.	Gr. Borgoran.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1187
Serviciul antropometric
nil dintre dumniavostră veţi fi audit, pote, ori veţi fi cetit in vr’o gazetă numele acestea, dar nu sciţi anumit ce însemneză. Alţii pote că audiţi de ele acum de întâiaşî dată.
Ce-o fi fiind serviciul antropometric ? Vorba antropometrie e grecdscă şi în-semndză măsurare de omeni. Lucru ce se face cu recruţii — măsurarea înălţimii lor şi a grosimii peste piept — e o antropometrie. Ori-ce măsurare a corpului omenesc, fie a mărimii capului, a braţelor, a piciorelor, e antropometrie.
Serviciul antropometric, e un aşedămînt al statului, care are de ţintă să măsore omenii şi să le afle lungimea şi grosimea membrelor corpului. Pe cei măsuraţi ast-fel, funcţionarii serviciului îi scriu intr’un catastih mare, cu numele, anul nascerii, lungimile aflate şi alături fotografia celor măsuraţi.
Tote sînt bune, dar cu ce sfirşit ?
Fără îndoială, ar fi o nebunie ca statul să chîeltuiască bani numai şi numai de plăcere aşâ, ca să aibă fotografiile omenilor şi să scie cât de lungi şi de groşi suit. Nu pe toţi îi măsoră serviciul acesta, şi să-l ferdscă D-cJeu pe orî-cine de acestă măsurătore, căci numai cei ce lăptuiesc fără de legi şi numai făcătorii de rele ajung la serviciul antropometric al statului.
Dacă vr’un fâcător-de-rele fuge din închisore, cum ai să-l prindi? Cine-1 cunosce? Cine jură, că nu prindi şi în-chidi pe un biet de nevinovat, care semănă cu vinovatul? S’a întîmplat asta de atâtea ori. S’a întâmplat să prindi pe adeveratul vinovat şi să i dai drumul, căci n’aveai cu ce dovedi că într’adever el e vinovatul.
Se înţelege de sine, ca justiţia a căutat tot-d’a-una să aibă dovedi de «identitate» — că, adică, omul pe care-1 ai în mână e tocmai acela care-ţi trebue şi nu altul. Dar dovedite întrebuinţate pînă acum n’au fost bune de nimic.
Şi iacă de ce. A fugit din ocnă un ucigaş de omeni. Justiţia se pornesce după el, şi ca să-l cunoscă lumea, îi
www.dacoromanica.FO
1188
ALBINA
dă semnele. Ce anume? Cam aşa: statura fugitului e mijlocie, părul negru, barba roşietică, ochii albaştri, semne deosebite : un neg pe obraz.
Câţi omeni n’or fi fiind cari să se potrivescă la fel cu fugitul ! Dar e alt-ceva. Prin spiţerii se vînd alifii cari îţi vopsesci perul, din galben ţi-1 fac negru şi din negru galben. Negul de pe obraz ţi-1 poţi vindecă. Ochi albaştri au atâţia omeni!
Să vedem pe alt fugit, unul mai supţire, de la oraş. A făcut bani falşi, ori a înşelat ca negustor pe creditori, ori a furat bani, şi a fugit. Justiţia (Jice : fugitul e om puţin cărunt, portă haine cenuşii, cravata albă, are nasul cârn, barbă în cioc, e gras şi mic, vorbesce nemţesce şi rusesce, îi lipsesc doi dinţi, semne deosebite n’are.
Ei, ce te faci cu ăsta ? E cărunt ? îşi cănesce părul. Portă haine cenuşii? Işî cumpără haine negre. Portă cravată roşie. Barba în cioc şi-o rade. E gras? Are bani, şi sint băi unde anume te duci ca să slăbesci. E cârn? Doftorii adî îţi pun nas cum vrei, şi din cârn ţi-1 fac nasul lung de o palmă. Ii lipsesc doi dinţi? îşi mai scote doi, şi dentiştii îi pun dinţi falşi. Vorbesce nemţesce? Ba nu vorbesce, se preface că nu scie. Atunci? Iată-1 cu totul schimbat, alt om: mic şi slab, cu păr negru, cu nasul lung cu haine negre, cu gura întregă şi nu ştie de cât româ-nesce. Acu prinde-1 !
Puţinele semne cari dovedesc, sînt cam aceste: fugitul
e gângav (dar doftorii ştiu leac şi la gângăvenie !) e surd,
e mut, are picior de lemn. Dar acestea sint puţine, şi forte
rari sînt omenii cari le au. Cele-l-alte cu: barba rade ori
n’o rade, cu păr negru ori roşu, şi altele n’au nici un
Dumnedeu.
>
Justiţia a venit deci pe gândul să caute lucruri pe cari nu le pote schimbă omul, ori ce ar face. Cari sînt acestea ? Lungimea corpului ? Nu, căci tinerii cresc, bătrînii scad. Grosimea? Nu, căci slăbesci ori te îngraşi. Atunci ce?
Francezii au vădut mai întâiu unde e buba. Iar lor le
»
au deschis ochii Chinejii.
In China, de vecuri încă, se întrebuinţeză nişte paşa-porte nostime de tot. Vrei să pleci şi ceri paşaport? Chi-.nejii nu-ţi descriu părul şi barba şi ochii, ca noi. Ei iau un catastih, anumit pentru asta, îţi scriu numele în el şi
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1189
apoi sub nume pun ceră calda şi pe ea îţi lipesc! palma mâneî drepte. Apoi pe o colă de hîrtie faci acelaş lucru. Cola asta cu cera pe care ţi-aî apăsat palma e paşaportul, se înţelege iscălit de poliţie.
Ce e asta ? Chinejiî au băgat de semă, cu liniile din palma omului nu se schimbă de la nascere pînă la morte. Şi mai mult, nu se găsesc doi omeni pe lume cu liniile palmei tocmai pe tocmai. Apăsând palma pe cără, liniile palmei remân tipărite. Tu, cu cola ta poţi dovedi ori-când cine eşti, făcend probă pe o altă hîrtie : liniile sînt la fel şi în hîrtia de probă şi în paşaportul teu, ca şi în catastihul poliţiei.
E aşâ de simplu şi aşâ de fără greşală.
Francezii, la poliţia lor, au întrebuinţat mai întâiu dovada asta cu liniile palmei. Dar vecii, ea e bună numai pentru paşaporte şi pentru omeni cinstiţi: un pungaş doră n’o să porte cu el dovada că el însuşi e pungaşul şi nu altul. Pentru pungaşi s’au găsit alte dovedi.
Când au prins pe un pungaş ori pe un făcător de rele îl fotografiază, în două chipuri: veclut din faţă şi vedut din-tr’o lăture, ii scriu numele şi cele-l-alte, apoi îl mesoră.
întâiu, degetul mijlociu de la mâna dreptă. Acest deget, după ce omul a încetat de a mai cresce, rămâne la fel de lung viaţa intregă. Apoi lungimea mâneî stângi din cot pînă la închieturile degetelor. Nu a mâneî drepte, căci a-cesta, întrebuinţând-o mai mult, se pote întinde cu vremea, bine înţeles, forte puţin.
Apoi, lungimea urechii din drepta şi maî ales forma ei: fie-care om are alt-fel de ureche, care nu se pote schimbă aşâ în cât, schimbată chiar, să nu-î cunosci forma dintru început. Nasuri pot pune doftorii, pun şi ochi de sticlă, dar urechi nu pot.
Apoi, mărimea oului de la fluierul piciorului, adică capătul osului ieşit mai în afară. In urmă, ce e mai de căpetenie: capul, cât de gros ţi-e capul peste frunte, câtă lungime ai de la mijlocul frunţii pînă drept în creştet, ce unghiu face o linie dusă din mijlocul frunţii pînă în vîrful nasului şi din vîrful nasului pînă în rădăcina urechii. Şi altele. Tote ca tote, şi nasul şi urechile şi fluierile şi degetele ţi le poţi schimonosi ca să se piardă urma formei lor,
www.dacoromamca.ro
1190
ALBINA
dar capul nu ţi-1 poţi schimonosi, căci nu-1 poţi strînge, nu-1 poţi întinde, nu-1 poţi strivi şi tăia.
Serviciile antropometrice sînt aşedăminte de curînd introduse — în tote ţările, mai ales prin oraşele mari — şi stau sub privigherea poliţiei.
Ori-ce făcător de rele e fotografiat şi măsurat la poliţie şi înscris în catastih. Iar in catastih aşâ de cu meşteşug sînt înşiraţi pungaşii, în cât intre 100.000 de pungaş! înscrişi poţi găsi pe care-1 vrei în 2 minute.
Dacă făcătorul de rele a fugit, poliţia dă de ştire prin tote capitalele, arătând poliţiilor de acolo semnele fugitului. Bănuitul, sau prinsul de geba tăgăduîesce cine e ,căci serviciul antropometric nu se înşală şi nu se lasă amăgit de barba falşă şi de cele-lalte prefaceri ale pungaşului.
Mai dilele trecute poliţia din Viena a prins pe unul care spuneâ că e Francez, bânuindu-1 după purtări, că e vr’un pungaş. L’au măsurat şi apoi au întrebat pe la tote poliţiile din Europa. Serviciul nostru antropometric a răspuns, că el era un pungaş pe care l-a măsurat, iar măsurile sînt tocmai ca acele pe cari le da poliţia din Viena. Şi într’a-devăr, cu totă tăgăduirea Francezului, cu totă prefacerea lui s’a descoperit că e un anumit Bîzgan, din România măsurat de poliţia din Bucuresci, şi un vestit falsificator de bancnote.
Dacă te luai după barba şi perul lui, şi după ce haine portă, când l-ai fi prins?
I. Stroe.
ATENEUL ROMÂN
u prilejul morţii lui Constantin Esarcu, care a fost, în timp de 30 de ani, sufletul Ateneului, dăm acî câte-vâ notiţe despre originea şi desvoltarea acestei instituţiunî.
*
* *
Pe la 1860 apărea în Iaşi, sub direcţiunea d-luî V. A. Urechiă o foie literară sub numele «Ateneul Român.» In Septembre şi Octobre acel an, mai mulţi bărbaţi învăţaţi, după îndemnul lui Mihail Kogălnicenu, pe atunci Ministru, se grupară în jurul acestei reviste şi hotărîră a ţinea şi lecturi publice ca să res-pîndescă diferite cunosciinţe sciinţiiice în societatea ieşană, forte
www.dacoromamca.ro
www.dacoromanica.ro
Ateneul tţomân.

Sala de conferinţe a Ateneului f^omân
www.dacoromanica.ro
lNClPAL^
FRESCA-CE-VA -REPRE

1194
ALBINA
doritore de cultură. Se adunară atunci, pe Ungă Kogălnicenu şi Urechiă'. Al. Papiu Hartan, fo3t mal tîrtjiu Ministru, membru al Academiei, autor al unei istorii a Românilor din Transilvania, Simion Bărnuţ, cunoscutul conducător al Românilor de pesta munţi, profesor atunci în Iaşi, I. Strat, fost Ministru al şcolelor G. Mârzescit, fost Ministru, acum senator, G. Missail, publicist cunoscut, fost deputat, Papadopol Calimach, acum membru al Academiei, B. P. Haşdeu, autorul Marelui Etymologicum şi al Istoriei critice, Dr. Teodori, G. Melidon, fost profesor de pedagogie, Arhimandritul Filaret Scriban, poetul Gh. Teutu, inginerul Câlinescu, G. P. Panaitenu, Alexandru Donici, fabulistul.
Acestă societate ţinu puţin, căci după unirea definitivă a principatelor (1862) mulţi ditre membrii ei se strămutară în Bucu-rescl; totuşi este interesantă mişcarea, pentru-că a premers şi a pregătit Ateneul din Bucurescî.
*
* *
La 28 Ianuarie 1865, cîţî-vâ bărbaţi, puţini la număr, dar convinşi că represintă un mare interes, că sint întrepreţil unei mari trebuinţe a societăţii româna, inaugurară conferinţele Ateneului în Bucurescî, în casa Iul Beizadea Costaclie Ghica.
Prima conferinţă a ţinut-o C. Esarcu, aespre natură şi regnurile eî. In exordiul cuvîntăriî sale diceâ următorele cuvinte, pe cari cu plăcere le repetă mal târdiu, de cîte-orî şi-amintîâ despre începutul Ateneului: «Sint momente când idei vagi plutesc pe «de-asupra societăţilor precum ceţa pe suprafaţa pămîntului. Pe «cît timp vîntul împinge acestă ceţă pe luciul apelor sau pe şe-«sul câmpiilor', ea nu este de cît un abur fără formă, fără con. «sistenţă, fără colore. Să întâlnescă însă atunci o colină s’au «un munte. Colina atrage împrejurul seu ceţă, aburul se con-«densă şi devine nor, şi, pe când vîrful muntelui este espus la «tempeste sau la isbirile fulgerului, apa care filtreză misterios, «se grămădesce în cantităţile sale profunde şi ese la polele Iul «ca să devie un pîrîu, ce devine la rîndul seu sorgintea vre-unul «fluviu imens care străbate, mărindu-se neîncetat, câmpia sau so-«cietatea şi care se numesce Nilul sau Danubiul sau o mare in-«stituţiune».
Pe la Octobre acelaşi an, conferenţiarii s’au şi constituit într’o societate, s’au organisat, şi au alcătuit statute şi au ales un comitet diriguitor, compus ast-fel: Preşedinte: P. S. Aurelian; Vicepreşedinţi: C. Esarcu, şi V. A. Urechiă; secretari: lh. Yăcărescu, şi Em. Oreţulescu.
Un mare succes a încoronat silinţele iniţiatorilor. Ateneul a mers din ce înce prosperând; s'au formatchiar secţiuni prin provincii. Astfel după primele încercări din Bucurescî, la Brăila se începură con-
www.dacoromanica.io
ALBINA
1195
ferinţe de către d. Stroe Belloescu, atunci profesor la liceul de acolo, astă-ţli senator; la Ploeştî, de către Drăgoşescu; la Galaţi de către Troteanu; apoi la Craiova, la Focşani, la Berlad, la Câinpu-Lung, la Alexandria.
Nu e vorba, ca orl-ce alcătuire omenescă, Ateneul a întîmpinat şi greutăţi, chiar la începutul vieţii sale. Guvernul a veţlut cu ochi rel conferinţele, a luat măsuri forte aspre şi de aceea s’a şi întrerupt activitatea societăţii. Ea a luat din nou avînt după 1866, când principele Carol a primit să fie president de onore.
*
* *
Ca auxiliar al conferinţelor, societatea Ateneului publică şi o revistă, care a apărut întâiu la 1866, dar ţinu puţin, pînă la 1868. Mal eşî apoi la 1884—85 şi în fine la 1894— 95.
*
* *
Veclend succesul ce dilnic căpătă instituţia, cîţî-vâ dintre întemeietori se gândiră că ar fi bine dacă ea ar avea şi un local. Construirea unul local însă cere bani şi societatea eră săracă. Săracă, dar plină de încredere în forţele sale, plină de entusiasm, de speranţă.
Negreşit, acum nu se mal puteau întruni intr’o casă particulară; nu mal eră îndestulător nici localul de la gura Cişmigiuluî, sală veche, dărăpănată— trebuia un edificiu mare, trebuia un palat. Acest lucru se părea un vis, o nebunie. Şi cu tote acestea visul s’a realisat.
Infăţişem aci imaginea acestui palat, una din podobele capitalei şi fără îndoială, unul din monumentele civile cele mal de frunte ale ţării întregi.
Cu ce bani s’a îndeplinit marea dorinţă a întemeietorilor Ateneului? Vom da acî o scurtă socotelă. Primul fond a fost dat de corniţele Carol Rosetti, fost president al Ateneului, care prin testamentul din 1870 a lăsat Ateneului mal multe case. Din vînţla-rea lor s’a scos. 219.440 lei 30 bani. In cursul timpului s’au mal făcut donaţiunl şi legaturi în suma de 37.562, 50. S’a organisat, apoi o lotărie care a lăsat un venit net de 352.132 lei şi 30 bani.
In fine, cu ajutore de la stat şi alte mici venituri s’a ridicat averea societăţii la 1.017.741, 52 lei.
Planul palatului a fost făcut de arhitectul frances Galleron. Executarea a costat 1.017.737, 76. Cu acesta însă, partea din fund a edificiului nu eră terminată. Atunci, după cererea comitetului, Ministerul Instrucţiei a înlesnit fondurile pentru desăvîrşirea lucrării, cu condiţiune ca statul să aibă drept a face acî anual exposiţia operelor artiştilor în viaţă şi alte solemnităţi şcolare.
*
* *
www.dacoromamca.ro
1196
ALBINA
La 28 Ianuare 1885 s’a serbat a XX-a aniversare a înfiinţării Ateneului; iar la 24 Noembre 1894 s’au serbătorit 25 de ani de la întemeiare. Bucuria a fost mare şi publicul Bucurescean şi-a arătat totă simpatia pentru acesta instituţiune.
De asemenea din provincie aii sosit mulţi delegaţi. După ce d. Urechiă a făcut istoricul Ateneului, au ţinut conferinţe d-niî Take Ionescu, Ionescu-Gion şi A. Djuvara..
Totă lumea a îmbrăţişat cu căldură acestă instituţie, pentru că totă lumea a recunoscut serviciile pe cari le-au adus acestă tribună liberă, atât publicului în genere, cât mai ales tinerimii.
«El a atras — s’a ţlis într-o dare de semă — şi continuă a atrage în sînul şi sfera activităţii sale pe toţi tinerii de talent şi de sciinţă, îi îndemnă la muncă şi le procură ocasiunea de a se manifestă în public de pe o nobilă tribună.
«Ateneul a atras încă altă-dată în opera lucrărilor sale pe mai mulţi din veterinarii şi omenii noştri politici cei mai marcanţi. Ion Ghica, ion Brătianu, V. Boîerescu, Dimitrie Sturdza şi alţii, s’aîi asociat în diverse rinduri cu ideia Ateneului şi au dat acestei tribune prestigiul numelui şi autoritatea talentului lor.
*
* *
Mai este încă un punct de vedere din care Ateneul merită tâtă luarea aminte a nostră. El a servit ca promotor la o serie de asociaţiunî cu scop cultural, al căror rol bine-făcetor îl va recunosce istoria.
Membrii Ateneului au creat cele d’întâiu şcole de adulţi, în care tinerii ce n’au avut norocul să urmeze mai mult timp învăţătura să găsescă o hrană intelectuală indispensabilă pentru orî-cine. Aci, în cursuri de seră sau de Duminică, băieţi de la prăvălii, calfe şi ucenici se adunau ca să asculte lecţiuni plăcute şi instructive. Ast-fel în 1869—70 vedem participând la realizarea acestei nobile idei pe: Const. Esarcu, Ştefan Mihăilescu, Alec-sandru Orescu, Gr. Lascu, C. Trotenu, N. Droc, M. Droc, Misir, Dr. Grecescu, Borănescu, Bădilescu, ş. a.
Ceea-ce se făcea la centru, se imită şi la provincie, şi ast-fel s’au inaugurat prin multe oraşe şi au durat cât-vâ timp asemenea şcoli.
Din sînul Ateneului a ieşit societatea filarmonică în 1868, căreia se datoresc o serie de frumose concerte, originea concertelor simfonice de aşii, cari sînt o mândrie pentru capitala nostră.
Alături cu acesta, Societatea amicilor de bele-arte caută să res-pîndescă în public gustul artelor plastice, să susţie pe artişti, să organiseze expoziţiuni, etc.
Cea mai importantă însă din tote, prin avîntul ce a luat, este Societatea pentru învăţătura poporului Român. Acesta s’a înte-
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1197
meiat la 1870; a avut puţin o revistă, purtând numele societăţii şi a întemeiat o şcolă normală de învăţători, o şcolă primară şi o şcolă frobeliană (grădină de copil.) Despre tote acestea s’a vorbit pe larg în revista nostră (Ve<Jl No. —)
*
* *
Acesta este în scurt istoria Ateneului şi expunerea rodelor pe cari le-a dat.
Ţinta măreţă pe cari şl-au propus-o întemeietorii: reforma mintală, adică «reforma în spirite, pentru a ajunge la o reformă în fapte» nu se pote de sigur realiză în câţî-vâ ani; dar este incontestabil că s’a adus un contigent însemnat, că s’a pus o piatră la edificiul educaţiunii nostre politice şi culturale.
Acum este datoria nostră să urmăm pe calea indicată.
Glieorghc Adamescu
Constantin Esareu
ilele trecute a murit la Govora şi a fost în-mormîntat în Bucurescîîn cjiuade 12 Iunie Constantin Esareu, un bărbat distins, un luptător neobosit pentru cultură.
Născut în Bucurescî la 1836, Esareu, după ce urmă la Sfîntu Sava, se duse la Paris, unde studiă medicina.
Intorcendu-se cu titlul de doctor, fu numit la 1864 profesor de zoologie la facultatea din Bucurescî, dar peste cît-vâ timp se retrase spre a intră în diplomaţie.
De atunci a fost în mai multe rînduri reprezentant al ţării la Atena şi la Roma; apoi ministru de externe. Călătorind prin ţări străine, el s’a arătat tot-d’a-una preocupat de interesele ţării sale şi a cules documente, cum cele din arclii-vele Veneţiei relative la Ştefan-cel-Mare şi din alte archive ale Italiei.
Cea mai mare parte a vieţeî sale şî-a închinat-o Ateneului. Entusiasmat de rolul ce acestă instituţie putea să j6ce în mişcarea culturală a ţării n6stre, el lucră cu o stăruinţă de fier, îşî propuse să realiseze un palat şi isbutî. Adunînd bani prin serbări, lecturi publice, printr’o lotărie, el isbutî să adune un capital cu care să înalţe acel templu al artei
www.dacoromamca.ro
1198
ALBINA
şi al ştiinţei, poddbă a ţării nbstre. T<3tă lumea a ascultat cu bucurie apelul lui. «Daţi un leu pentru Ateneu», a fost o vorbă întrebuinţată multă vreme... şi realizată de public.
El a lăsat o serie de conferinţe şi discursuri. Cel mai important este «Monumentul Plevneu, în care arată cît de mare este rolul monumentelor istorice pentru desvoltarea spiritului naţional.
De asemenea a lăsat prin testament tdtă averea sa Ateneului.
Uh. A.
SERBAREA D." LA 11 lUpIE
-T> La 8 dimineţa un mare numer de studenţi se adună în localului Asociaţiuniî şi, după ce se duc la Biserica Enel, unde se face sfinţirea drapelului, merg in corpore la statua luî Eliade, pe Bulevard. Aci depun o coronă de lauri cu panglice tricolore pe cari stă scris:
1848 — Iunie 11 — 1898 Asociafiunea studenţilor universitari români Memoriei lui Ion Eliade Rădulescu
Apoi d. Crătunescu, profesor la facultatea de drept şi vicepreşedinte al Senatului, rostesce un frumos discurs, îndemnând tinerimea universitară să ia pildă de sacrificiu şi de iubire de neam din faptele acestui măreţ român.
După d-sa, d. I. Popescu-Pion student, arată rolul jucat de Eliade în mişcarea de la 1848.
Tot dimineţa, se formeză un cortegiu, compus din un mare numer de cetăţeni, în frunte cu comitetul organizator, care merge pe la diferitele cimitire şi depune corone pe mormintele luptătorilor de la 1848.
După prânz, la ora 1 se adună în grădina Sf. Gheorghe-Nou o mulţime de cetăţeni. Pe la l'/3 se formeză cortegiul care avea să mergă spre câmpul Libertăţii.
In frunte merg veterani poinperl de la 1848, apoi comitetul de iniţiativă, consiliul comunal, senatori, deputaţi; după aceea representanţl al diferitelor comune din ţară, deosebite corpora-ţiunî şi un imens numer de cetăţeni.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1199
Pe câmpul libertăţii de la Filaret aştepta o mare mulţime, care primi cu strigăte de ura frumosul cortegiu care înainta încet şi măreţ.
Sub un frumos umbrar, eră aşezată o estradă artistic împodobită. Aci I. P. S. S. Mitropolit primat, înconjurat de înatul cler făcu obicinuita slujbă, pe care imensa mulţime o ascultă cu mare religiositate.
îndată d. Primar al capitalei citi urmetorea telegramă care s’a trimis M. S. Regelui:
Majestăţcî Sale Regelui
Sinaia.
Celebrându-se astă-4% a, 50-a aniversare a proclamărei drepturilor Românilor, cea d’întâiu gîndire a miilor de cetăţeni adunaţi pe Câmpul Libertăţei a fost îndreptată către Majestatea Vostră, sub a căruia gloriosă domnie s’au rea lisat aspiraţiunile naţionale Române, hitrega programă a luptătorilor de la 1848.
In numele cetăţenilor capitalei aduc Majestăţei Vâstre şi Dinastiei Române omagiile de supunere, devotament şi iu b ire n cstrămutată.
Să trăiţi Majestate !
Să trăiască M. S. Regina !
Să trăiască Dinastia !
C.	F. Robeseu
Primarul Capitalei.
La acestea după prînz, a răspuns M. S. cu următorele cuvinte:
Domnului Robeseu
Primar al Capitalei
Am primit cu bucurie asigurările simţimintelor credincidse ce (1 \ostia îmi exprimaţi în numele cetăţenilor iubitei Mele Capitale ca şi a Românilor şi delegaţilor din Ţară.
Trimet via Mea mulţumire şi căldurdsele Mele salutări tuturor cari s’au întrunit spre a serba o aniversare care a pregătit domnia constituţională.
Sub puternicul scut al legei nostre fundamentale care asigură drepturile cetăţenescl, România s’a întărit şi a luat un avânt neaşteptat în tote ramurile activităţii publice. Trebue să ne amintim dar cu adîm-ă recunoscinţâ de aceşti bărbaţi cari au muncit şi luptat cu voinieie, trecând prin grele încercări spre a împlini dorinţele poporului şi aspiraţiunea naţională.
CAttOL.
S’a citit apoi următorea telegramă trimisă de prim-ministru
D.	Sturdza.
www.dacoromanica.ro
1200
ALBINA
I)-luI Constantin F. Ilobcsen
Primarul Capitalei
Bucur esoT.
Renascerea ună naţiuni se pote face numai prin ca însăşi. De aceea, (ţiua de 11 Iunie 1848 va remânea o stea strâlucitâre pe firmamentul românesc, căci strigătul Vrem să trăim prin noi înşine» a ieşit atunci limpede şi puternic din însuşi pieptul ponorului Român, nu ca strigăt de desperare, ci ca strigăt de reînviere; înăduşită a fost mişcarea şi, de şi că ce au stat în capul ă mult timp au umblat pribegi şi persecutaţi, dar sâminţa aruncată a purtat rode mănose, strigătul de la 1848 fu reînviat prin Parlamentele legale din 1857; el căpătă fiinţă prin naţiune în 1866 şi fu întrecut în \conseănţî prin resboiut independenţei din 1877. Rare ori silinţî omenesă aii fost încununate de un succes atât le strălucit; cu drept cuvînt, dar Capitala a luat fru-măsa şi  ulriotica iniţiativă de a serba a cinci-(fecea aniversare a (ţilei de 11 Iunie; salut cu respect şi iubire acestă aniversare şi memoria acelor bărbaţi cari s’au devotat din totă inima şi din tote puterile mară cause a redeşteptăreî şi a renaştereî nos-tre naţionale.
I). Sturilza.
După discursul d-luî primar şi al d-luî N. Gane, presidentul Senatului, luă cuvîntul d. C. I. Stoicescu, vice-president al Camerei, care arăta împrejurările în cari s’a [produs mişcarea de la 1848 atît în Moldova cît şi în Muntenia şi analiseză proclamaţi-unea făcută de comitetul revoluţionar în numele poporului român.
D-sa încheie <Jicend:
Să serbătorescă acestă memorabilă di de 11 Iunie, totă suflarea ro-mânescâ, căci acea revoluţiune, de şi înăbuşită mai în urmă de reac-ţiune, a însufleţit poporul.român şi i-a pus în suflet sentimentul dem-nităţeî omului, sentimentul ridicăreî şi înălţăreî ţârei sale, sentimentul şi iubirea de libertăţi.
Să sărbătorim acestă di Şi ca ° pidsă amintire pentru acele înalte şi nobile suflete, cari au iubit România, cari au avut încredere în vitalitatea şi viitorul ei, şi au avut curagiul să proclame acum 60 de ani a-ceste mari principii şi să lupte pentru realisaroa lor.
Martiri ai libertăţii, eroi ai luptelor gigantice ce aţi dat, voi Golescî, Brătienî, Rosetti, Eliad, Bălcescî, ne-aţî lăsat un patrimoniu câştigat de voi cu mari lupte, cu multe sudori, fiţi bine-cuvîntaţî de generaţiunile de astădi, cari jură că vor păstră acest patrimoniu neştirbit şi se vor sili a-1 adâogâ prin muncă rodnică spre a-1 transmite generaţiunilor viitore.
Numele vostru va străluci în etern în istoria nostră; iar «Revoluţia-nea din 1848, după cum diceâ Gambeta în unul din entusiastele sale discursuri, va fi vecinie onorată, va fi marc între revoluţiuni, pentru că ea a fost cea mai înaltă consacraţiune a demnităţii omenescî.»
D. Gr. Alexandrescu, în numele corner ciulul român, a arătat ce a făcut mişcarea de la 1848 pentru negustorime şi pentru săteni şi termină cu următorele cuvinte:
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1201
Comerciantul cetăţen este rodul cugetării şi iubirii omenilor <de la 1848.
Când dar, după 50 de ani ne găsim din nou astă-ţll, toţi omeni liberi, cetăţeni activi, adunaţi pe câmpia libertăţii, unde părinţii noştri ascultară glasul mântuire! de la 1848 şi jurară pe Con-stituţiune, noi (.licem cu convingere şi adîncă emoţiune:
Bine-cuvîntată fie momoria bărbaţilor cari au pus atunci piatra fundamentală pe care s’a ridicat România de astă-<Jî, liberă şi independentă. Recunoscinţa neamului românesc întreg şi mal ales a foştilor desmoşteniţl comercianţi şi săteni va perpetua din ge-neraţiune în generaţiune numele lor.
Să trăiască România!
A vorbit japoi studentul Ştefănescu-Galaţi, arătând însemnătatea mişcării de la 1848.
<3enernlul Gheorghe Maglieru (1804—1875), fost membru al guvernului la 1848. organiza» torul şi comandantul armatei revoluţiunil.
-^Albina»
7
www.dacoromamca.ro
1202
ALBINA
După ce s’au terminat discursurile, cortegiul s’a format din nou şi a ponrit spre delul Spirei, Aci s’a pus piatra fundamentală a unui monument care va aminti lupta de la 13 Septembre 184& şi care se va inagura la tomnă.
D. Ferichide, ministru de interne şi locţiitor de president al consiliului, a rostit un discurs, arătând importanţa monumentului ce este a se ridica.
Este o datorie sfîntă pentru noi, când ne bucurăm de libertăţile şi de independenţa pentru care ostaşii noştri s’au devotat, să le slăvim memoria cu iubire şi recunoscinţă.
Privind acest monument, Românn’nu vor uită exemplul generos ce I-au dat aici pompierii; el va rămânea ca un semn veţlut al vitejiei, al ab-negaţiuneî, al împlinire! de datorie; va spune celor ce vor veni după noi că nici un sacrificiu făcut pentru ţară nu este inutil; mai curând sau mai târziu încolţesce şi rodesce semînţa sănătosă; va fi un înve-ţămîut pentru toţi, că patria este mai presus de tote, onorând forma cea mai curată a patriotismului, datoria ostăşescă; toţi vor spune că aceşti fii ai poporului, dacă nu printr’o isbândă imediată, dar prin mortea lor, nebiruiţi în vitejia lor, au arătat cura se asigură neatârnarea ţăreî.
Salut cu respect aceşti puţini viteji din 1848 cari mai sînt între noi. Aducând tributul nostru de admiraţiune şi de recunoscinţă celor mulţi, cari nu mai sînt, cred că nu putem mai bine să împărtăşim în acest moment simţimîntul pentru care ei au murit, de cât repetând cu toţi suprema lor gândire, în (jiua sacrificiului:
Trăiască România!
Trăiască armata!
După d-sa a luat cuvîntul d. D. Giani, presidentul Camerei;, apoi d. Nifă Sterie, comerciant şi consilier comunal; în fine d. Ionescu-Brăila, student.
înainte de a se despărţi, s’a iscălit de către d-nii miniştri şi mai multe persone de faţă pergamentul comemorativ, care s’a închis în piatra de temelie a monumentului.
♦
* *
Sera oraşul a fost iluminat; pînă târziu au cântat muzici prin diferitele pieţe ale oraşului.
«e«	*
De asemenea s’a mai serbat acestă ţii şi în alte oraşe.
La Piteşti s’a ţinut un meetig în grădina publică şi apoi s’a hotărât a se fam un pelerinagiu la mormintele fraţilor GolescI şi al lui Ion Brătianu spre a se depune corone.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1203
CULTURA CARTOFULUI (*)
Recolta.
Recolta cartofului depinde de la varietăţile timpurii, orî de la varietăţile mai târzii; prima varietate se reeolteză pe la 15 August, iar a doua pe la 16 Septembre (1), adică recolta se face atunci când fecula din interiorul tuberculei s’a format cu desă-vîrşire.
Cartofii se scot cu târnăcopul cu 2 craci, cu sapa, şi unde locurile sînt nisipose se pot scote şi cu furca de fier, cartofii când se scot din cuiburi, se aruncă la a stânga dinpreună cu vrejii lor, copilul ori femeia ce însoţesce pe lucrători, curăţă tuberculele de vreji şi pămînt, şi le face grămezi mici, la mici distanţe. Cartofii o dată recoltaţi, se lasă câte-vâ t,lile pe câmp afară ca să se svînteze, însă noptea se acoper cu vrejii lor. Cartofii se mai scot şi cu un anumit plug.
Păstrarea cartofilor.
Pentru păstrarea cartofului, pivniţele şi gropile sînt locurile cele mai bune. Alterarea (stricarea) cartofului depinde de la două cause, adică de la frig şi lumină, pentru aceea cultivatorul tot-d’a-una trebue să caute a pune cartofii în condiţiuni de păstrare, ca să nu potă influenţa aceşti doi a-genţî atmosferici asupra lui, căci îi altereză (strică).
Gropile în cari se păstreză cartofii se fac proporţionale cu numărul de chilograme ce se recoltă de pe un hectar, care este de la 20—40 de mii de chilogr., şi se caută tot-d’a-una ca pămîntul să fie uscat, să nu fie umed. Atât pe fundul gropeî, cât şi pe marginile ei se pune un strat de paie, care împiedică a veni cartoful în contact cu pămîntul, şi
o Ve<Jî No. 37.
(1) Adevăratul timp de recoltare este când vrejul s'a uscat.
www.dacoromamca.ro
1204
ALBINA
tot odată cartoful cu modul acesta se conserveză maî bine; gropa după ce s’a umplut, se pune d’a-supra ei un strat de paie, şi după aceea se pune un strat de pămînt de o grosime de 0,30—0,50 cm., după climă. Gropile le putem maî mult recomandă pentru păstrarea tuberculelor menite pentru semănat; iar tuberculele menite pentru consumare, se pot păstră maî bine în pivniţă, fiind-că avem trebuinţă maî totă (,liua de ele, în alimentarea nostră sau a animalelor nostre.
Când cartofii destinaţi pentru semănat sînt separaţi, e bine ca să se caute la fie-care lună o dată şi pe un timp frumos ca să se potă constată buna lor păstrare.
Stratul de paie ce se întrebuinţeză la gropi pote să aibă grosimea de 6 centimetri ca cel maî convenabil In modul acesta se păstreză cartofii în ţările acelea unde cultura lor e întinsă şi unde fiecare om sărman îşî are provisiunea sa pentru iarnă.
Plantaţiunea de vară a cartofilor.
In ţările cele calde îndată după secere dacă căldura permite pentru crescerea şi cocerea cartofilor înainte de a veni semănăturile de tomnă, se semănă cartoful pe la finele luî Iunie, pămîntul în care se plantăză cartoful avend o ume<Jălă naturală orî artificială, cartoful vegeteză iute, se <^.ice că recolta do-bîndită din semănatul din Iunie, este de multe orî maî mare de cât atunci când cartofii s’au semănat primăvara, de ore-ce primăvara în cele maî multe rîndurî e lipsă de ploîe.
Plantatiunea de tdmnă.
»
Proprietatea ce cartofii au de a vegetâ la o căldură destul de mică precum şi fără de vreji, a făcut pe mulţi ca să semene cartofii tomna spre a-i recoltă primăvara, fiind-că de şi afară este de multe ori destul de rece, cu tote acestea căldura din interiorul pămîntuluî este de ajuns ca cartoful să potă vegetâ.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1205
Boia cartofului.
Cartoful este atacat de multe orî de nisce bole cu caracter distinctiv unele de altele, şi nu tote a-ceste bole posed un caracter otrăvitor de distruge cartoful cu desăvîrşire.
Pentru aceea populaţiunile cari se rezimă mai mult pe cartofi pe lingă acestă plantă mai cultivă şi alte plante cereale şi leguminose ca secara, ovăzul, orzul, fasolea şi bobul. Secara, ovăzul şi orzul se sămănă de comun în locuri unde a fost cartofi, sub cuvînt de a evita boia.
întrebuinţarea.
i
Cartofii se întrebuinţeză pentru hrana omului şi a animalelor, se mai scote din cartofi scrobelă şi spirt (alcool).
După o lucrare a d-lor Condori şi Bussard, asupra cartofului, resultă că: proprietăţile nutritore ale cartofului varieză de la o varietate la alta, din causă că şi materia azotosă a cartofilor variăză, de la simplu la îndoit. Cartofii cei mai plăcuţi la gust sînt în acelaşi timp şi cei mai bogaţi în azot, prin urmare şi cei mai nutritorî.
Tot aceşti cartofi suferă mai bine fierberea, răni ânend întregi şi ne făcendu-se făinoşî, după cum se întîmplă cu cartofii răi.
Prin urmare fierberea, este cel mai simplu şi cel mai practic mijloc, pentru a cunosce, daca cartofii pe cari voim a-i mânca ori a-I semăna sînt buni sau nu.
Prin acestă încercare se vor preferă tot-d’a-una cartofii cari nu să fac făinoşî prin fierbere. Deci mai înainte de a veni sciinţa ca să întărescă a-cest adevăr, omenii îl practicau încă de mult, înlăturând din consumaţiunea (Jilnică cartofii făinoşî.
V. S. Moga.
www.dacoramamca.ro
1206
ALBINA
Despic curăţirea animalelor domestice de insecte părăsite
nimalele nostre domestice sînt adese-orî supărate de insecte părăsite, ba nu numai câ le supără, dar le şi causeză de multe orî bole primejdiose. Printre aceste insecte se află păduchi, vermî,
musce, etc.
La caî şi la vite cornute nimicim aceste insecte ridicând cu o mână părul în sus şi cu cea-l-altă frecând pielea cu zaclierlină.
La oî cu lîna lungă, desfacem lîna cu un pieptene şi prin mijlocul pompei de stropit aplicăm za-clierlina pe piele.
Spre a scăpă pasările de viermi trebue stropit zacherlina în pene şi sub aripi pînă la piele. Coteţele şi coliviile pasărilor trebue maî întâii! curăţite şi apoi prăfuite în tote părţile cu zaclierlină, întrebuinţându-se şi aicea stropitorea lui Zacherl. In părţile unde nu se ţine praful, se aplică tinctura lui Zacherl.
Intre bblele vitelor se numără mai ales râla, care se găsesce adese-orî la oî, caî, câînî, vite cornute, şi pasări de casă. Acâstă bolă se ocasionâză prin-tr’un vierme microscopic care se pote stîrpi numai prin întrebuinţarea săpunului zacherlin, care săpun are şi calitatea de a exercită o influenţă bine-făcătore asupra pielei.
După ce s’aîi curăţit vitele de murdărie şi pielea s’a mulat prin apă caldă, să se spele cu multă îngrijire cu săpun Zacherl, ast-fel în cât săpunul să cureţe pielea şi să străbată în pori. Este bine să lăsăm ca săpunul să se usuce pe piele, reînoind a-cestă spălătură din 2 în 2 (jlile. Pentru ca efectul să fie deplin trebue frecată cu zaclierlină pielea animalelor bolnave în modul maî sus descris.
Se va observă în curând o amelioraţiune, şi după un tratament făcut cu îngrijire, vindecarea va fi deplină.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1207
In nici un cas nu trebue să uităm să curăţim tote lucrurile precum şi păreţi! grajdului, unde s’au ţinut vite rîlose. Tote aceste obiecte trebue să le stropim sau să le ungem cu tinctura luî Zacherl amestecată cu apă.
Tote animalele domestice se scapă de viermi intestinali prin întrebuinţarea pilulelor zacherlin, cari produc un efect surprinzător.
P. Popescu.
STUPUL
lbinele trăiesc in societate. Fie-care societate are o singură locuinţă.
Societatea lor, strînsă în locuinţă, se chia-mă stup, care e compus (alcătuit) din trei feluri de albine : O regină sau matcă, câteva sute de trîntori şi câte-va decl-de-mil de albine lucrătore.
Regina este conducetorea stupului. Ea dă puterea de unire intre membrii familiei el, albinele lucrătore şi trîntori, prin un fel de miros, care se desvoltă din corpul el şi care se răspândesce în întreg stupul. După acest miros albinele se cunosc una pe alta, că sînt din acelaşi stup. Tot acel miros încredinţeză pe albine, că regina se găsesce în mijlocul lor, chiar fără să o vadă.
Regina semenă întru tote cu o albină lucrătore ; abdomenul (burta) el însă e mult mal lung de cât al acesteea, « aşâ de lung şi ascuţit, in cât ajunge în fundul fie-cărei celule, chiar când aripiorele el remân afară. E necesar să fie aşâ, de ore-ce regina are datoria de a oua, punend câte un ou în fundul fie-cărel celule.
Din ouele reginei se desvoltă 3 feluri de fiinţe: albine lucrătore, trîntori şi pe vremea roitului şi regine. E interesant a se sci, că ea nu oue bucuros oue de regină, pen-
www.dacaromanica.ro
1208
ALBINA
tru că scie că-şi perde stâpînirea asupra acelui stup, îndată ce s’a desvoltat o regină tîneră ; atunci părăsesce acel stup în unire cu o parte din albinele bătrîne şi-şî caută altă locuinţă, lăsând în cea veche pe regina tîneră cu albinele mai tinere.
Obiceiul acesta e opus celui al omenilor, când într’o familie se formeză o familie nouă prin căsătorie; în acest cas perechea tîneră de obiceiu părăsesce casa părintescă şi-şi caută sau îşi face alta.
Cu câtă înţelepciune lucreză tot-d’a-una albinele, se pote-vedeâ şi de acolo, că ele înainte de a roi, caută şi hotărăsc locul în care au să se aşede. Câte-va albine, cari fac acest lucru cu o di două mai înainte, la roire, formăză garda reginei, pe care o conduc tocmai la acel loc şi, îndată ce acesta (regina) s’a aşedat acolo, roiul se liniscesce.
Trîntoril sînt albinele masculine, bărbaţii stupului. Eî sînt ceva mai mari de cât albinele lucrătore. Corpul lor întreg e mai gros şi mai greoiu. Se pot distinge bine dintre cele-l-alte albine şi prin aceea că abdomenul lor e ro-tundit, nu ascuţit, cum e al reginei şi al albinelor lucrătore.
Trîntorii se desvoltă numai pe vremea roitului, pentru că menirea lor nu e alta, de cât să fecundeze regina tîneră. Ei fecundeză aşâ dar pe regina, nu ouăle ei, pentru că o singură dată se întâmplă acestâ fecundaţie (in cele dintâiu 12 cjile după eşirea din celulă afară, în sbor) pentru întregă viaţa unei regine, care trăiesce 6—7 ani.
Un singur trîntor îndeplinesce fecundaţia şi, dacă totuşi se produc mai mulţi trîntorî într’un stup, acesta se face,, pentru ca nu cum-vâ regina, la eşirea ei în aer pentru acest scop, să rămână singură fără a fi însoţită de unul sau mai mulţi din eî.
Trîntorii, după împlinirea misiunei lor, cam pe la sfîrşi-tul lunei lui Iulie (alte-ori şi mai curend), sînt isgoniţi din stup în grupe (cârduri). Cât sînt de mari trîntorii, ei sînt târîţi şi daţi afară de albine cu cea mai mare înlesnire şi
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1209
iată cum: Mai întâiu albinele îi opresc de a se mai hrăni, ii dau la o parte de la miere şi îi strimtoresc prin unghiurile şi pe la marginile stupului, pînâ flămîndesc. Astfel, sleiţi de puteri, albinele îî prind de câte un picior sau aripă, cu gura şi îî scot afară din stup. Une-ori ii mână din urmă cu grămada, în cât la eşire trîntoriî formeză un adeverat roiu. Unii omeni, cari nu au apucat să cunoscă bine firea de desvoltare a albinelor, cred într’adevăr că acel stup roesce, nesciind că roiu pe la sfirşitul lunei lui Iulie nu se pomenesce în regiunile nostre.
De aci se vede, aşâ dar că albinele nu omoră trîntoriî, precum iarăşi dic unii omeni ne pricepători, ci îî scot numai afară şi nu-i mai lasă să intre iarăşi. Trîntoriî scoşi o dată din stup se prăpădesc în lipsă de hrană, de ore ce eî nu au gura lor făcută aşâ ca să potă suge suc din flori, precum fac albinele. Ei pot trăi numai din miere preparată complet de către albine şi, de ore ce nu mai au miere, e natural că trebue să se prăpădescă de fome.
Albinele lucrătâre sînt câte 30 pînă la 80 de mii în-tr’un stup. Ele formeză poporul stupului. De aceea se dice, că stupul e populat, când are multe albine sau puţin populat, când are puţine albine.
Albinele lucrătore semenă la corp cu regina, se deosi besc de acesta însă prin aceea că sînt cu puţin mai subţiri la corp, iar abdomenul lor e mult mai scurt de cât al reginei. Ele sînt femeiuşi ca şi regina, dar nu se împere-cheză nici o dată, dar nici nu au trebuinţă să oue. Ouatul este treba reginei. Albinele lucrătore îndeplinesc tote lucrările necesare pentru bunul mers al stupului. Ele au corpul lor construit aşâ fel, în cât pot să execute tote aceste lucrări.
Albina cu capul eî triunghiular clădesce fagurii cu celulele, cari au fundul în formă de triunghiu iar păreţii acestora sînt ca nisce prisme exagonale (în 6 unghiuri). Gura albinei e făcută şi pentru a putea muşcă şi rode (are fălci)
www.dacoromamca.ro
1210
ALBINA
şi pentru a suge. Pentru supt are nisce fire cam late şi aşezate în formă de măturice îndărătul fălcilor. Sucul, pe care îl suge din flori, e condus pe un tub intr’o băşică în abdomen, unde se întâlnesce cu un fel de materie, ce se găsesce la partea dinapoi a abdomenului, pentru a se prepară complet.
Pe corp, albina are peri scurţi,t ot asemenea pe piciore. Partea superioră a piciorelor are înfăţişarea unei perii, în care se adună polenul (praful din flori) pentru a-1 duce şi descărca în celulele din faguri. Aripi are doue perechi ca şi regina şi ca şi trîntorul.
Albinele mai bătrîne îşi pierd perii de pe corp din causa întrebuinţării lor, de aceea ele se deosibesc de cele mai tinere şi prin acest semn caracteristic şi prin colore. Cele din urmă sînt mai gălbuie, iar acelea (cele bătrîne) sînt mai negre. Albina trăiesce cam 7—8 luni
Lucrările albinelor lucrătore sînt: aducerea şi prepararea mierei, a polenului, a fagurilor, nutrirea, clocirea şi crescerea larvelor (puilor), curăţirea celulelor şi a stupului întreg, lipirea crăpăturilor Ştubeiului, păzirea urdinişului şi apărarea stupului întreg contra duşmanilor, în special apărarea şi nutrirea reginei.
Atât albinele lucrătore cât şi regina au câte un ac la sfîrşitul abdomenului. De acest ac albina se tolosesce numai în caşuri rari şi anume când e atacată, iar regina numai într’un singur cas, când se luptă cu o altă regină în acelaşi stup, dar şi atunci, numai după ce i-se istovesc puterile cu desăvîrşire, în cât cu gura nu mai pote învinge pe rivala ei. Acul înfipt o dată intr’un corp străin, nu mai pote fi scos afară din causa unor cârlige îndoite invers precum sînt crestăturile ţepelor de grâu. Albina, voind să smulgă acul, mai curind i-se rupe inelul din urmă al abdomenului cu ac cu tot de cât să se potă liberă întregâ. Din causa acesta ea şi more pe urmă. Se vede, că albina,
www.dacaromamca.ro
AL IUN A
1211
ca şi regina îşi cunosc nenorocirea ce le aşteptă, pentru că se hotărăsc forte cu greu, să împungă cu acul.
Fagurii au trei feluri de celule Cele mai multe sînt ori-sontale şi cu fundul comun la mijlocul fagurului. Din a-cestea unele sînt mai înguste, altele mai largi. In cele înguste se cresc albinele lucrătore, iar în cele mai largi trîn-torii. Prin Maiu, pe vremea roitului, se mai găsesc ici colea şi câte-va celule, cari semenâ cu [o ghindă atârnată. In aceste celule se desvoltă regina. De alt-fel, din ori-care ou, din care se desvoltă albinele lucrătore. se pote tace şi regină, dacă oul nu e mai vechiu de 3 dile. Larvele (puii), din cari au să se desvolte regină, capetă alt-fel de hrană de cât cele-l-alte larve. Materia, cu care e hrănită regina, se numesc nectar.
Regina ese deplin desvoltată în timp de 16 dile, albina lucrătore în 21 de dile, iar trîntorul in 24 de dile.
Dacă un stup remâne pe neasceptate fără regină, albinele lucrătore fac din unele celule cu oue prospete de albine lucrătore celule de regină, dau larvelor din ele nectar nectar forte mult şi ast-fel îşi cresc o noue regină. Regina care a eşit mai întâiu din celulă, se face stăpînă peste stup cele-l-alte sînt omorâte de albine şi date afară.
Dacă pe vremea acesta se găsesc în stup trintori, atunci e bine. Regina tîneră e fecundată şi stupul progreseză (în-naintdză). Regina nefecundată oue numai oue de trintori. Tot asemenea se întemplă, când în stupul orfan de regină nu se găsesc oue prospete, din cari albinele să-şi potă cresce o altă regină. In caşul acesta o albină mai bătrînâ ia locul reginei; oue ea ; dar din ouele acestei albine, ca şi din cele ale reginei nefecundate, se desvoltă numai trîn-tori şi anume un fel trintori mici, mai mici de cât ceM-alţi. Din acestă causă un asemenea stup se stinge, piere, fiind-că albinele lucrătore mor de bătrîneţe, iar altele tinere nu se mai produc, în acelaşi timp trîntorii consumă (mănâncă) mierea adunată, iar, după ce o isprăvesc, mor şi ei.
www.dacoromanica.ro
1212
ALBINA
Albinele, cunoscând că totă existenţa lor vine de la regină, o menajâză, o îngrijesc şi o respectă curat ca pe o regină. E de admirat să vedî, cum regina e în tot locul înconjurată de albine şi condusă sărbătoresce, aşâ că putem dice, cu drept cuvînt, că e condusă cu suită regală. Albinele, cari îî fac cordonul de onore, stau în jurul eî, la ore-care distanţă, cu capetele îndreptate către dînsa şi cu atenţiune, pare că ar aşteptă ordinele eî spre a le execută la moment. Din timp în timp se apropie de ea câte una sau două albiniţe şi o ating cu antenele (corniţele) ne-tedind-o şi măgulind-o în semn de supunere şi fericire, că se găsesce în mijlocul lor, îî întind limba, oferindu-î hrană. Regina, în asemenea cas, fiind flămândă, îşi întinde şi ea limba eî, punend-o în a albinei şi ast-fel suge mierea de a dreptul din gura albinei. Regina, precum se vede de aci, mănâncă cea mai prospătă miere, nici-odată din fagur, ci de-a dreptul din gura albinelor.
Dacă vom asemănă acum firea albinelor cu modul eî de a se supune şi a respectă pe regină, ca capul lor, cu aceea ce vedem în societatea omenescă relativ la aceste însuşiri, găsim în tot caşul la albină o înţelepciune mult superioră omului, se înţelege omului care nu scie să dea ascultare şi respect legilor şi capilor săi conducători.
Ce bun exemplu de blândeţe şi bunătate este în privinţa acesta mica albiniţă pentru copii, cari numai bine pot să înveţe de la ea ca model de supunere, de respect către cei mai mari, de sîrguinţă neobosită, de ordine şi curăţenie.
Din tote cele mai sus arătate se vede destul de clar, că albinele sînt organisate ca familie sau mai bine să di-cern ca stat, pentru că totă viaţa lor e regulată după a-numite legi, pe cari fie-care le execută întocmai, fără în-târdiere şi fără îndărătnicie. In acest stat este un cap conducător, care cu tot dreptul se chiamă regină. Şi am putea dice, că acesta este cea mai fericită regină din lume,
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1213
de ore-ce ea are tot supuşi activi şi ascultători, fără a mai fi nevoie de putere armată, care să aducă la ordine pe cei reî, îndărătnici sau leneşi.
Regina se mai numesce şi matcă. Dacă luăm în considerare puterea ei începetore şi regenerătore, apoi numele de matcă încă e un nume forte potrivit.
«Albina» este numele revistei de faţă.
După ce am arătat însuşirile naturale ale micei albiniţe, îşi pote închipui orî-cine ce motive a putut avea fondatorii acestei reviste, ca să-şi alegă tocmai numele ce-1 portă. Şi, când se cunosc caracterele nobilei albiniţe, se pote sci uşor, cari sînt şi scopurile hotărîte ale nostre prin publi-caţiunile cuprinse în colonele «Albinei.»
Dea Dumnedeu, ca să ne ajungem cel puţin în parte scopurile acestea ! !
G. Moîanu.
IO Maiu în Craiova
De doue $ilo sc sciâ că 10 Maiu, anul acesta se va serba în-tr’un mod solemn, de aceea publicul Craioven aşteptă cu mare nerăbdare sosirea acestei ţlile.
Dimineţa s’a dat în grădina Belle-vue o serbare şcolară. Aci la 8 s’au adunat elevii din tote şcolele oraşului. Serbarea se începu prin imnul «Ginta Latină» cântat de elevele şcolei normale. Bucata a fost executată admirabil, aplausele au durat mult timp.
După acesta, musica a intonat imnul regal «Trăiască regele»; apoi d-nul Iulian Yrăbiescu, (prefect), într’un mic, dar simţitor discurs, arată însemnătatea acestei serbări, apoi vorbesce despre rolul care l-aii jucat profesorii în educaţia nostră, ţlicend: «Sub conducerea inteligentă a corpului profesoral, elevii au progresa:: şi tinerimea nostră merge cu paşi repedi pe calea progresului, ei vor deveni în curând cetăţeni a căror braţe vor servi a a-păra ţara şi a face şi maîmândră România nostă de astă-dî». Apoi s’a adresat elevilor cu vorbele: < De la d-vostră, tineri elevi, ţara îşi aşteptă viitorul» şia terminat cu: Trăiască România! Trăiască tinerimea studiosă!».
După dînsul d-nul Marius Metzulescu (profesor de istorie la liceul Carol I) a ţinut o conferinţă, care a fost ascultată cu multă luare aminte de toţi.
Apoi d-ra Elena Rudeanu (elevă în clasa IV a şcolei normale) spune câte-va cuvinte pline de entusiasm.
Apoi d-nul Gli. Toncescu (elev în clasa VI a liceului Carol I)
www.dacoromamca.ro
1214
ALBINA
a recitat poesia d-lui G. Coşbuc «Hasan Paşa»; tot aşa d-nul So-lomon Rasoviceanu (elev în gimnasiul real) reciteză un apel al lui A. Mureşianu.
Cu acestea s’a încheiat serbarea de la Belle-vrue.
Mulţi ne-am dus la biserica Madona Dudu, unle s’a făcut tedeumul, în faţa autorităţilor şi unui public numeros la ora lO'/s.
La ora 11 ’/» mii de 6meni asistau la defilarea, care s’a făcut înaintea d-luî General Poenaru şi s’a terminat la 12'/a când invitaţii s’au dus la prefectură. Aci vorbesc d-niî I. Vrăbiescu, General Poenaru, Leontian, Columbeanu, ş. a. D-nul Ciocazan toasteză pentru armată şi corpul profesoral.
La ora 3 la grădina Bibescu, s’a făcut o mare serbare câmpe-nescă şcolară.
Ac! au vorbit pe rind, tinerii Urzică, Nicolescu Stoica, Gh. Rîm-niceanu, elevi în liceu, despre însemnătatea acestei dile; iar tî-nărul Toncescu a declamat câte-va poesiî.
S’au executat apoi diferite jocuri şi ast-fel au petrecut copiii pînă la ora 6 sera.
Sint vrednice de totă lauda asemenea serbări şi ar trebui repetate în totă ţara.
Plioenix.
Adrese către Redacţie
»
Sînt forte mulţumită de sfaturile ce le daţi în acestă revistă «Albina» şi aşi dori ca să fie în mâînele tuturor.
Eugenia Berbeciu.
Murgonl.
*
îmi place forte mult cuprinsul «Albinei» şi o citesc cu cea mai mare atenţiune, îî urez viaţă lungă.
Gh. Niculescu
învăţător, com. Ciocile,—Brăila.
*
Salut cu cea mai mare bucurie apariţiunea revistei d-vostră «Albina» şi-î urez viaţă nesfîrşită.
Dimitrie Ionescu
Zugrav.—Comuna BădenT.
Precum albina adună sucul florei, tot ast-fel şi revista Albina» adună sciinţele sale.
1). Angliei
Tecuciu.
Cărţi bune pentru premii
Din «Biblioteca de lectură pentru tinerimea română de ambele-sexe,» elaborată de d. I. M Rîureanu, se găsesc de vîmjare la librăriile d-lor
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
1215
Socec (Calea Victoriei, No. 7), Leon Alcalay, (sub liotei Bulevard) şi la autor (Bulevardul Carol I, No. 45. următdrele cărţi aprobate de onor. minister al instrucţiune!: a) pentru cetire în şcolelepublice primare, b) pentru analise literare în cursul secundar; c) pentru bibliotece şcolare şi populare; d) pentru distr ibuţium de premii şcolare :
Istoriore pentru copii. — Noui istoriore pentru copii. — Cele două surori.—Familia creştină.—Privighetorea.—Mielul.—Inelul găsit.—Trandafirul—Ouele pascelor. — Emigranţii la Brasilia. — Cei douî fraţi. — Roşa de Tanneburg.—Merloiul, (tote acestea a GO bani exemplarul). Franklin (opere alese). — Bunele exemple (aceste doue din urmă a 80 de bani exemplarul).—Cristofor Columb (a 1.10 exemplarul).
Recomandăm aceste cărţi d-lor învăţători şi onorabilelor Primării, fiind unele dintre cele mai bune pentru a se da şcolarilor ca premii.
INFORMAŢIUNI
Rugăm pe toţi prietenii noştri să caute a da colecţiunea pe o jumetate de an a «Albinei» ca premiu elevilor din diferite şcoli. Acesta colecţie frumos legată costă. 4 lei cu transport cu tot şi se găsesce la Administraţiunea nostrâ (siv. Mântulesa -Vo. 9).
'Jfi
In Monitorul oficial No. 57 din 14 Iunie 1898, se află publicată lista catedrelor vacante şi suplinite urbane şi rurale din ţară.
Tot in acest numrer din Monitor se află publicată şi programa analitică şi şcolelor profesionale de fete de gradul I şi orariul.
*
Anunţăm cu părere de rău încetarea din vieţă a d-lui Esarcn, unul din întemeietorii Ateneului român şi ai Societăţii pentru învăţătura poporului Român. Răposatul a lăsat prin testament aprope întrega sa a-vere mobilă şi imobilă Ateneului român. Să-i fie ţerîna uşorâ şi să dea Dumnerjeii ca faptele sale nobile să fie imitate şi de alţii.
POŞTA REDACŢIEI
D-luî M. (irig. Poesia «Hrăpirea ţârilor» n’o putem publică. S’ar supăra pe noi vecinii şi ne-ar opri trecerea revistei nostre în ţările lor.
—	D-luî M. St. Br. Nedumerirea d-tale, în causa Americeî, e forte cuminte. Vom scrie.
—	D-lui Gr. Dam. Poesia «O cji de Maiu,» n’o putem publică. Facem cunoscut cititorilor noştri, că nu publicăm poesii — şi mai ales de dragoste şi vâîcărire: sînt destule reviste literare.
—	D-luî Virgus Iţi mulţumim de scrisorea ce ne-aî adresa-o. Cât pentru poesii cjtesce răspunsul de mal nainte.
—	UunI abonat. Nu s’a hotărît nimic in ceea-ce privesce primirea ca învăţători a altor persone de cât absolvenţi ai şcolelor normale cu diploma de capacitate. Dacă se va lua vre-o altă disposiţie, vom comunica-o la timp.
www.dacaromamca.ro
1216
ALBINA
li litrii m pe toţi domnii, cari au binc-voit a no procttrâ abonamente, şi n'afl trimis încă banii persanelor snb-scrise în liste, să bine-vo-iaseă a no-I înainta de urgenţă.
Asemenea rugăm pe toţi domnii, cari nc-afl cerut abonamentul fie prin scrisori lie prin cărţi poştale, să biue-voiască a ne trimite costul. Credem că după îî7 de numere primite, avem dreptul a cere să fim achitaţi, fără să mal (im expuşi la cheltucll zadarnice şi corespondenţă inutilă.
.Ministerul Cultelor şi Instrucţiune! Publice
LICITAŢIUNI
La 22 Iunie orele 11 a. m. se va ţine o nouă licitaţie la Prefectura judeţului Teleorman, pentru aprovisionarea gimnasiilor din Turnu-Măgurele şi Alexandria cu lemnele de foc necesare în iarna 1898 — 99. Condiţiile aceleaşi ca în publicaţia No. 16754/1681 din Monit. Of. No. 288 din 31 Marte.
La 23 Iunie orele 11 a. m. în pretoriul Ministerului pentru darea în întreprindere a construcţiei unui pavilion pentru direcţie, altul pentru servitori, înfiinţarea unui parc şi transformarea closetelor în < tout a l’egout» la liceul, din T.-Severin. Condiţiile sunt aceleaşi din publicaţiunea No. 21.528 înserată în Monitorul Oficial No. 26 din 5 Maiu.
La 27 Iunie pentru lucrările de reparaţiuni, consolidări, nivelare şi şoselare la Gimnasiul din Slatina. Valorea după devis lei 48.246 bani 63. Condiţiile tot cele din publicaţia No. 21.528, înserată în Monitorul Oficial No. 27 din 6 Maiu.
La 27 Iunie pentru construcţia locuinţei directorului, halei de gimnastică, soneriilor şi paratonerelor de la gimnasiul dinTârgu-Jiu, a căror valore după devis este de lei 38.712. Condiţile cele-l’alte se pot vedea în publicaţia No. 24.075, inserată în Monitorul Oficial No. 33 din 13 Maiu 1897.
La 30 Iunie la Prefect, jud. Dorohoî pentru darea în întreprindere a costrucţieî unui al doilea corp de chilii la M-rea Goro-veî din acel judeţ.
Valorea lucrărilor după devis se ridică la suma de 6.000 lei.
Planul, divisul caetul de sarcine ca şi tote cele-l’alte condiţi-ţiunî, se pot vedea la prefectură.
La 3 Iulie la prefectura judeţului Vaslui, pentru vinderea materialului ce va resultâ din dărâmarea caselor cu[No. 3 şi 5 dela schitul Rafaila, acel judeţ. Condiţiunile se pot vedea la ţlisa prefectură.
www.dacoromamca.ro