Anul I. Duminica, 14 Iunie, 1898. No. 37. ALBINA REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ Abonament, pe an: în ţară Leî.5 „ „ „ străinătate „.......8 Un număr.................15 bani. SUMAR: G. Popa., Datine strămoşesc!. — Dr. N. Manoleseu, Tot despre difterie. — P, Dulfu, Asilul Elena Ddmna. — V. S. Moga., Cultura cartofilor.— Un medic, Beţia şi urmările el.— P. G., Biserica şi şcdla din Buşteni. — D. Babac, Musca colombacă. — E. Tisescu, Pentru premii. —Serbări de 10 Maiu.—Contra omizilor.—Balul din comuna Străoanil-de-jos.— Mulţumire.— Adrese către redacţie.—InformaţiunI.—Poşta redacţiei. Ilustraţiuni: Microbii difterie!. — M. S. Domna Elena. — Biserica din Buşteni. — Şcdla primară din Buşteni. — Casa parohială din Buşteni. — M. S. Regele, A. S. R. Principele moştenitor, I. P. S. S. Mitropolitul Primat, şi răposatul Episcop al Râmnicului In privdo-rul bisericii de la Buşteni In tjiua sfinţire!.—D-l I. Kalenderu. DATINE STRÂMOSESCI » ste o netăgăduită asemănare între viaţa şi desvoltarea omului în parte, a individului, şi între viaţa şi desvoltarea grupărilor de omeni, a poporelor. Cu cât un om este mai cult, cu cât se ridică'.mai mult peste nivelul comun al semenilor sei, cu cât a avut mai multă putinţă şi a fost mai fa-vorisat de împrejurări să se ridice — întocmai după cum într’o bogată pădure au câte o dată unii copacii putinţa şi mijlocul să se ridice falnic peste cei-l-alţi -cu atâta el este mai puţin credincios datinelor şi credinţelor vechi, cu atâta el, ca şi maiestosul copaciu ce se înalţă cu mîndrie spre ceriu, dispreţuiesce şi dă uitării elementele ce i-au servit de hrană în desvoltarea sa culturală. Tot ast-fel sînt şi poporele. Cu cât ele sînt mai culte, cu cât ele caută mai mult să trăiască în mijlocul progresului general, sorbind razele bine-făcetore ale civilisaţiuniî, cu atâta ele îşi uită mai mult de miezul comun, îşi uită de datine şi tradiţiunî, le neglijeză, ba le socotesce chiar drept superstiţiuni, vrednice doar de poporele înapoiate şi ignorante. «Albina» 73 www.dacoromamca.ro 1154 ALBINA Mersul acesta al omenirii ca şi al indivizilor este natural. De aceea nu vom putea şi nici nu vom căuta să i ne împotrivim. In scara de desvoltare a lumii un popor stă pe o treptă mai sus şi altul pe una mai jos. Nu ne prea putem făli noi Românii, că stăm pe o treptă prea ridicată şi tocmai acestă împrejurare face ca noi să avem mai multe datine şi frumose obiceiuri. Nu stăm insă pe loc, ci ne urcăm necontenit şi grăbiţi, în drumul nostru, spre a nu rămânea în urmă şi spre a întrece, de se pote, şi pe alte popore, cari s’au deşteptat mai de dimineţă de cât noi. Odihna nostră însă, somnul nostru, cam lung, pare a li fost recreator, căci am căpătat, pare-ni-se, putere şi tărie, spre a ne urcă repede pe scara civilisaţiunii poporelor. Dacă în drumul nostru spre progres uităm rînd pe rînd şi unul câte unul din elementele vieţii de odinioră. dacă suntem „de părere, că deprinderi şi obiceiuri de a le părinţilor şi moşilor noştri nu mai sînt potrivite cu viaţa nostră de astă-Zb socotim totuşi, că ele trebuesc adunate şi păstrate cu îngrijire, ca şi nişte moşte sfinte, adăpostite de vremuri. Şi Albina, revista poporului, n’ar face rău, dacă, ca o muncitore albină, ar aduna din tote părţile, de pe unde străbate ea, elementele de viaţă ale naţiune! românesc!. Aceste elemente pentru un popor, care a ajuns deja la ore-care civilisaţiune, constituiesc copilăria lui. Şi dacă astă-ZÎ în virsta matură ne aducem cu drag aminte de naiva şi nevinovata nostră copilărie, dacă astă-Zî socotim vîr-sta nostră fragedă ca cea mai fericită epocă din viaţă; ca popor civilisat, chiar dacă n’am avea de cât acestă mulţumire, tot este ea destul de mare, ca să ne îndemne să fixăm prin scriere copilăria nostră ca popor. Neamurile în vîrsta lor de maturitate să uită cu plăcere la drumul ce au străbătut, caută sâ-şî deâ sema de unde au venit şi fasele prin cari au trecut. Fără îndoială între aceste elemente do viaţă în locul întâiu trebue să punem credinţele şi datinele poporane. Cele mai frumose şi în acelaş timp mai interesante sînt cele ce le găsim la sărbători. Despre câte-va vom vorbi acum. Ele sînt forte vechi» mai vechi chiar de cât existenţa nostră ca popor. Când s’a introdus în Dacia, la străbunii noştri Romani, sublima religiune a lui Christos, politeismul păgîn eră forte înrădăcinat în firea poporului şi fiind-că omul în starea sa incultă este mai conservator şi mal greu — primitor de noutăţi, creştinismul a avut să ducă o luptă crâncenă pină ce să se introducă. In lupta acesta a trebuit creştinimul să primescă multe din deprinderile păgîne. Noi sîntem astă-Zi monoteiştî. Cu tote acestea în mintea şi închipuirea poporului sînt şi sfinţi şi zîne şi îngeri şi draci. Aceste www.dacaromamca.ro ALBINA 1155 elemente sînt fără îndoială păgîne. Creştinismul nu scie nici de sfîntul Sore, nici de sfînta Vineri; nu cunosce nici pe sora So-reluî nici pe a Vîntuluî; n’a auţlit nici de Iele nici de Păunaşii codrilor. Tote acestea sînt urme din păgînism, cari s’au păstrat în închipuirea poporului şi cari par a se şterge din ce în ce din mintea lui. Păgînî sîntem, când, la arătarea luneî noui, rostim cântecul: Craiu nou, craiu nou, Craiu nou, craiu nou, Sănătos m’ai găsit Cu bani m’aî găsit Sănătos să mă laşi; Cu bani să mă laşi. Sfîntul Sore,—sfint îl numesce ţăranul Român,—purtat într’un car de foc, care nu se opresce de cât la amiaţli, în zenit, este Phoebus al păgînilor. Strămoşii noştri Romani aveau multe sărbători, aşa de multe, în cât în timpul împăratului Traian din cele 365 Secţia primară, (avend menirea de a servi şi ca şcolă de apli-ţie pentru secţia normală de învăţătore) este împărţită în 5 clase ca şcolele primare rurale, şi a avut anul acesta în tote 5 clasele 112 eleve. In secţia profesională au fost înscrise la începutul acestui an şcolar 132 de eleve, dintre cari 70 s’au ocupat în special cu croitoria, 55 cu studiul rufăriei, 4 cu împletitul de ciorapi şi tricouri, şi 3 cu pictura. Pentru elevele orfane din acestă secţie şi din secţia primară, care nu au aplicare pentru lucrul manual, şi pentru învăţătură de carte, s’a înfiinţat anul acesta o secţie de menaj, care a şi început să funcţioneze, de o cam dată cu un număr de 10 eleve, şi nu în Asii, ci într’un local deosebit (închiriat de Minister pentru, acest scop.) www.dacaramanica.ro 1164 ALBINA Secţia normală de învăţătore a avut anul acesta în tote o clasele 166 de eleve. Aşa dar numărul total al elevelor din tote trei secţiunile Asi-luluî s’a urcat în anul şcolar 1897—98 la suma de 410. V. Admiterea în Asilnl «Elena Doinna. In secţia primară şi profesională, se primesc numai fete orfane şi sărace fără a fi supuse la concurs. Cererile de admitere trebuesc adresate la Ministerul instrucţiunii publice şi al cultelor. In secţia normală de înveţătoore însă elevele se primesc prin concurs. Se admit la concurs : a) Absolventele secţiunii primare din Asii. b) Fiicele învăţătorilor şi institutorilor cari au servit cu distincţie 10 ani în învăţămînt. c) Fiice de săteni. Cererile de înscriere la concurs trebue să se înainteze Ministerului instrucţiunii publice şi al cultelor, cel mai târziu pînă la 20 August în fie-care an şi să fie însoţite de următorele acte: 1) Actul de nascere, din care să se constate că concurentele au vîrsta între 13 şi 16 anî împliniţi. (Absolventele secţiunii primare din Asii insă sînt admise la concurs pentru secţia normală cu ori-ce vîrstă vor avea la terminarea cursului primar, şi nu li se cere nici extractul de nascere, dacă sînt orfane provenind din asistenţa publică.) 2) Actul de vaccină. 3) Cei'tificatul de absolvirea claselor primare. 4) Certificat de purtare exemplară liberat (pe hârtie netimbrată) de direcţiunea şcolei ce au absolvit. 5) Fiicele de învăţători sau institutori vor presentâ un certificat liberat de direcţia învăţămîntuluî primar şi normal-primar doveditor că tatăl copilei a servit 10 ani ca învăţător sau institutor titular şi că în acest interval nu a suferit nici o pedepsă disciplinară mai mare de cât advertismentul şi amenda. 6) Fiicele de săteni vor presentâ şi un certificat al primăriei locale, prin c|re să se arate că sînt într’adever fiice de săteni. Concursul se ţine în trei locuri: în Bucuresci, în Iaşi şi în Craiova, între 25 August şi 10 Septembre. Concurentele în cererea de înscriere trebue să arate şi locul unde voesc a se pre-senta la concurs. Candidatele admise la concurs sînt supuse la două feluri de probe: scrise şi orale. Probele scrise sînt: a) din limba română, o pagină dictată, spre a se vedea ortografia, punctuaţia şi caligrafia; b) Din aritmetică, un exerciţiu cu numere întregi sau (Jecimale. Probele orale sînt: a) întrebări asupra limbii române, citire cu voce tare şi analisă. b) Aritmetica şi geometria (exerciţii şi www.dacaromamca.ro ALBINA 1165 probleme), c) Istoria şi geografia ţării. întrebările se fac după programa analitică a şcoleî primare. Pentru ca o candidată să potă li admisă în secţia normală de înveţătore a Asilului, trebue să obţină la probele scrise şi o-rale media generală de cel puţin şepte (1). CULTURA CARTOFULUI 'artoful, este originar din America meridională ; a fost introdus în Europa prin secolul al 16-lea, şi tocmai prin secolul al 18-lea a început să i se dea adevărata valore în agricultură. Pămîntul în care cartoful pote cresce bine sînt cele potrivite în rodirea lor, pămînturile profunde de natură argilo-nisipose, puţin umede şi bogate, sînt acelea în cari cartoful reuşesce maî bine, de ore-ce în pămînturile prea uscate, el nu pote vegeta şi se usucă, iar în pămînturile prea umede putreţlesce în cele mai multe caşuri, sau dacă şî vegeteză, producţiunea este mică. Preparaţiunea pămîntuluî. Lucrarea adîncă ori maî superficială a unui pă-mînt depinde tot-d’a-una de împrejurările climato-logice în care se află. Arăturile pentru cartofi trebuiesc făcute mai a-dâncî de cât pentru cereale, şi tot-d’a-una arătura primă să se facă tomna, ca pămîntul să fie expus îngheţului, cu modul acesta pămîntul prin o a doua arătură, care se face primăvara înainte de semănat, se va mărunţi bine. înmulţirea cartofului. > înmulţirea cartofului se face în trei moduri: prin tubercule cari tot-d’a-una sînt de pfeferit tuber- (1) Vecjî «Regulamentul pentru admiterea elevilor în şcolele normale ale statului» (Bulet. ofic. No. 108). www.dacaromamca.ro 1166 ALBINA cule maî mari, de ore-ce acestea germineză mai iute Pentru aceea se recomandă tot-d’a-una că tuberculele cele maî mari să se taie în 3 sau 4 bucăţi, fîind-că în caşul acesta se face şi o economie. Când cartofii sînt scumpi, atunci se taie ochiul dimpreună cu puţin miez, ca să potă să-şî întreţie germinaţia. O a doua înmulţire se face prin sămînţă, acestă metodă s’a practicat maî mult de grădinari şi bo-taniştî. Al treilea şi ultimul mod de înmulţire a cartofului este prin butaşi proveniţi din tubercule plantate în luna luî Martie. Din aceste trei moduri de prăsire a cartofului, cea maî bună este prin tubercule puse în cuiburi. Cantitatea de cartofi ce se pune la un hectar se pote lua cam de 20—24 hectolitri. Semănatul şi spaţiul între cuiburi. După cum semănatul se face într’un mod puţin regulat, asemenea şi recolta va fi maî mult sau mai puţin abondentă în cele mai multe caşuri. Când un cultivator nu va observă adevărata regulă în semănatul cartofilor, ci pune în cuiburi tubercule fără nici o regulă, la nisce distanţe mari unele de altele, în caşul acesta când vrejii au ajuns la adevărata lor desvoltare, neputând umbri pămîntul pentru a păstră umiditatea de care are trebuinţă, fie-care tuberculă spre a se putea desvoltâ, din a-cest mod de procedare o recoltă abondentă maî tot-d’a-una e compromisă, fără ca în cele maî multe caşuri cultivatorul să aibă cunoscinţă de causă, din lipsă de nesciinţă. Punerea cartofilor se pote face d’a dreptul pe brazdă când se ară pămîntul, sau se pot pune cu sapa, sau cu casmaua, metodul cel maî practic este când cine-vâ pune cartofi după plug, şi tot la o a treia brazdă. Adîncimea la care trebue să se pună cartoful este de la 0,10—15 cm. Plantarea cartofului se face din luna luî Martie şi continuă pînă în www.dacoromanica.ro ALBINA 1167 Maiu, când timpul csto ploios sau când frigul du-reză pînă primăvara târziu. Cartofii, cari sînt destinaţi pentru semănat nu trebue să fie încolţiţi, la cas când cartofii vor avea lugerî, trebue să se rupă, şi numai după aceea trebue să se pună în pămînt. Cantitatea de tubercule ce trebue să se pună în-tr’un cuib variază după mărime, şi anume: tuberculele de o mărime mijlocie putem pune într’un cuib 3, comptând cel puţin pe 5 vrej! de la fie care tuberculă, iar tuberculele cele mici pînă la 4 bucăţi. Când cartofi! se pun cu sapa ori cu casmaua, se pun tot-d’a-una de nisce omeni maî dibaci, cari deja aii maî pus maî de multe ori, şi cari sînt obicinuiţi de a ţine adevărata distanţă între linii şi cuiburi pe care le indică agricultorul. Cultura de întreţinere. îndată ce răsar micii vreji e bine să se dea o sapă, care se numesce sapa întâiiî, unii agricultori însă sînt de opiniune ca în locul sapei să se dea o grapă energică, care aduce maî mult bine vegetaţiuneî cartofului, de cât sapa, şi tot de o dată e şi maî economică. Trin o grapare energică se smulg buruienile cele rele, şi pămîntul se înărunţesce, aerul, căldura, ume^ăla, vor străbate cu înlesnire. Când vrejii au o înălţime aprope de 50 c. m. trebue săpaţi, iar când încep a înflori trebue muşuroiţî imediat. Muşuroîele se fac cât se pote de mari, spre a put păstră mal bina ume^ela de care tuberculele au trebuinţă pentru desvoltarea lor. (Sfirşitul in No. viitor) V. S. Moga. O oug-etarre Timpul este stofa din care e făcută viaţa. Când timpul ni se pare scurt, însemneză că viaţa e bună. www.dacoromanica.ro 1108 ALBINA Beţia şi urmările ei (i) Acei ce au obiceiul de a bea dilnic fără ca vr’o dată să ajungă la ceia-ce se numesce beţie acută, ca şi ceî-l-alţî adică cari se îmbată, ajung, am spus-o, la acelaşi stirşit şi anume: îmbolnăvirea trupului şi sărăcia pungei. La început, adică după ce cine-vâ a avut obiceiul de a bea, timp care variază după felul fie cărui om a parte iără ca vr’o dată acel timp să fie prea mare, la început, dic, vine puţină bolă căreia nu i se dă destu'ă băgare de semă şi anume: vine o arsură la stomac, lipsă de poftă de mân care şi chiar când voesce să mănânce bolnavul nu ia de cât tot lucruri pipărate, iuţi, sărate, afumate, etc., adică tot mâncări iritante; începe să aibă dureri de cap, mâînele încep să tremure, limba tremură, nu mai are dragoste de muncă, se lasă tot a lene plăcăndu i mai mult să stea de găba de cât să muncăscă. Dacă îi vine în minte şi ţine la sănătatea lui se duce şi se arată la un doctor care in tot-d’a-una are să-i cunoscă boia. Bolnavul încă mai are în-tr’insul tragere de inimă şi dacă doctorul îl întrebă, dinsul spune că în adevăr are obiceiul de a bea câte puţin, — păcat mărturisit pe jumătate şi dacă atunci ascultă de sfatul ce-î dă doctorul şi anume să nu mai bea, el se vindecă şi se face iar om. Dar din nenorocire la cei mai mulţi bolnavi patima e mai tare ca judecata şi-şi face socotăla, socotelă greşită, că pote doctorul nu l-a cunoscut şi că nu-muai aşâ i a spus de geba, dar că el nu e beţiv cum e altul de ex. Stan sau Bran, şi în urma socotelei acesteia greşită, ce-şi face, nu ascultă de sfatul care i se dă, continuă a duce viaţa de pînă acuma aşâ că se îmbolnă-vesce mai tare. Atunci iar se duce la doctor, spune că nu mai pote mânca, îl ustură tare, parcă ar avea un cărbune la stomac, capul îl dore, nu mai are mintea şi judecata ca mai de demult, îi vine greţă, vorba i se încurcă ca şi judecata, mâinile îi tremură tare, nu mai pote dormi şi când adorme viseză tot visuri rele şi urite care-1 fac să tresară din somn şi că în sfîrşit nu-şî mai pote căuta de trc- (1) Vezi No. 3G www.dacaromanica.ro ALBINA llfi9 burile lui pentru că mereu slăbesce. încă este timp ca bolnavul să fie lecuit, dar de astă dată mai greu, pentru că trebue să ia doctorii, trebue să ţie rînduială la mâncare şi nu pote mâncâ ori şi ce. Tot nu ascultă, de şi se isbesce cu capul de pragul de sus tot nu vrea sâ-1 vadă pe cel de jos; îşi închipue că doctorul prea a fost aspru cu el, că el nu e tocmai beţiv şi când o să aibă cu ce, are să se arate la alt doctor care e mai milos; pînâ atunci însă continuă a duce viaţa lui în felul ca pînă acuma, continuând a bea. Atunci lucrurile se schimbă, se îmbolnăvesce mai tare şi partea din trupul lui care e mai slabă se îmbolnăvesce mai tare şi aşâ ajunge la fel de fel de bole cari nu mai au leac. Unii, la cari maiul (ficatul) e slab, capătă dropică, a-dică se umflă pîntecele, face apă în el, se umflă piciorele şi more; altul la care inima e mai slabă, i se întăresce vinele şi more tot cu umflătură; altul la care rărunchii sînt slabi more tot de dropică; alţii la care creerul e mai slab ajung de rămân fără vorbă, cu o mână şi un picior morte (mole), nu mai pote umblă, nu pote lucră şi devine o sarcină pentru acei cari sînt hărădiţi ca să-î îngriiăscă; alţii, şi aceştia sînt maî norocoşi, de o dată din buni teferi şi sdraveni cum erau, cad din piciore şi mor de o dată după o zăcere de câte-vâ cesurî. Alţii în sfîrşit înebunesc şi neamul, copiii, nevasta şi tovarăşii lui sînt siliţi să-î interneze într’o casă de nebuni. Iată unde aduce neascultarea, iată unde aduce patima beţiei, şi încă astea câte le am înşirat nu sînt de cât caşurile cele mai obicinuite; câte na mai sînt încă sfirşiturile beţivului?! * * * Şi dacă ar fi numai mortea trupescă a beţivului tot încă lucrul nu ar fi aşâ de periculos, dar din nenorocire trebue să ne mai aşteptăm şi la alte isprăvi cari tote sînt datorite beţiei. Omul beţiv cât a trăit nu a făcut de cât să ri-sipescă tot avutul lui pentru că pe de o parte l-a băut iar pe de alta, o dată cu băutura rachiului, ş’a băut şi mintea şi ceea-ce i-a mai rămas în pungă i-a fost furat şi jefuit pe când el nu-şi avea mintea întregă. Averea lui se risipesce, nevasta şi copiii rămân pe dru- 7 4 • «Albiua» www.dacoromanica.ro 1170 ALBINA muri şi când el a murit, în loc să capete plînsul şi părerea de rău a celora cari rămân după el, nu capătă de cât blesteme şi păreri de rău că nu a murit mai de demult ca să rămână cevâ şi , pentru copii. Trebue o dată să intre în mintea fie-căruia că beţia este vătămător©; dacă omenii nu ar mai bea ar fi mai bogaţi şi nu dor că ei beau totă starea lor, ci nenorocirea e că o risipesc pentru că nu-şî au mintea întregă. Dacă omul nu ar mai bea, alta ar fi averea lui; dările ar fi mult mai uşore, pentru că curţile ar fi pline de vietăţi, coşarile pline de producte, omul cu nevasta sănătoşi şi, dacă sînt sănătoşi, pot să muncescă, să-şi crescă copiii ca să fie omeni vrednici şi lăudaţi şi să le lase şi avere ca de o dată să rfimâie omeni cuprinşi, iar nu de la început înhămaţi la sărăcie, la chin şi la necaz. Un medic. Biserica si Seola din Buşteni » i * ajestatea Sa Regele a bine-voit să dispună ca în tote comunele de pe domeniile Coronei să se înalţe câte o frumosă biserică şi câte un falnic local de şcolă. Acesta şi în comunele de pe domeniile sale proprii. Trebue să mărturisim cu sufletul plin de bucurie că Majes-tatea Sa a dispus ca să se facă tot ce e posibil pentru ridicarea intelectuală, morală şi materială a locuitorilor de pe aceste proprietăţi. Pildă vrednică de cugetarea şi simţirea strămoşilor noştri, care dădeau în vieţă fiind şi o parte pentru sufletul lor spre binele general! Pildă vrednică de urmat de toţi Românii de inimă şi cu dare de mână! Satul Buşteni e aprope o creaţiune a Majestăţii Sale. Şi ce frumos viitor îi este reservat, căci e a-şeţlat în posiţiunea cea mai plăcută după valea Pra- www.dacaromamca.ro ALBI \* \ 1171 hovei! Aci cu cheltuiala Majestăţiî Sale s’a ridicat biserica, şcola şi casa de locuit pentru preotul bisericii. Dăm aci ilustraţiunile acestor instituţiunî Regale spre a fi admirate şi de cititorii noştri, aşa după cum le-am admirat noi când le-am vS^ut. Biserica din Buşteni. Amintim că biserica din Buşteni a fost ridicată din temelie de Maj. Sa Regele în amintirea pre iubitei şi unicei sale fiice Maria. Sfinţirea acestei biserici s’a făcut cu mare solemnitate în <,liua de 8 Septembre 1889. www.dacaromamca.ro Şoola primară din Buşteni -V $ rr -.J n ■• a- „»-/• * -1- u «?• * «? Ti? : : - #-'• n -ţ J vnn -m** jfc ’ > ■M §M' $£K|- ~'.. / T*V;^ r; ™11,1 Graf; m MF& albina 1173 Vom căuta să comunicăm cititorilor noştri tot ce s’a făcut pe domeniile Coronei, căci mult şi bine s’a făcut, fără să se cunoscă de totă suflarea ro mânescă. 9 r • v i r . r ■ ,- A fost fericit momentul, când s’a ales administrator al acestor domenii d-1 Ion Culenderu,, bărbat cu multă pricepere, înţelepciune şi inimă. D-1 M. S. Regele, R. S. R. Principele moştenitor, I. P. S. S. JVIitropolitul Primat şl răposatul Episcop al Râmnicului în prlvdorul bisericii de la Buşteni în i^iua sfinţire!. www.dacaramamca.ro 1174 ALBINA Calenderu a tâlcuit aşa de bine cugetarea şi intenţiile Maj. Sale, cum rar se pote întâmpla. D~1 I. Iţalenderu. Dăm aici şi chipul acestui bărbat, care a pus ochii mai cu semă pe biserică şi şcolă ca mijloce pentru ridicarea poporului nostru rural. www.dacoromamca.ro ALBINA 1175 MUSCA COLOMBACĂ cestă muscă, (Jisă de popor musca rea, apare în fie-care primă-vară de la 15 Aprilie pînâ la 15 Iunie. Singura parte a ţării ndstre care e expusă acelei musce sînt judeţele: Mehedinţi, Gorj, Râmnicu-Vâlcea şi Dolj. Ele vin în grupuri mari şi sînt forte pericoldse pentru vitele domestice, căci acul cu care se servesc. a înţepă fiind otrăvitor, animalul este expus, a muri. Relele ce fac aceste insecte sînt destul de simţite, căci în anul 1897 au murit în judeţul Mehedinţi 40 boi şi vaci, 30 bivoli şi bivoliţe, mai multe oi, porci, etc. Nu numai animalele sufer de înţepăturile acestor insecte, dar s’a vătjut caşuri când chiar omul a că<}ut victima înţepăturilor lor. Un soldat recrut fiind concentrat pentru instrucţie 60 (Jile pe când se află în front a fost înţepat la plopa superidră a ochiului stâng. După 8 ore a fost imposibil să mai deschidă ochiul. In cele din urmă inflamaţia dispăru, dar vederea ochiului fu perdută şi soldatul reformat. In oraşul Severin, în primă-vara unui an, au suferit mai mulţi soldaţi, dar din fericire caşurile n’a fost atât de nefaste ca pentru acelălalt. Poporul necunoscend locul de unde apar aceste mari grupuri de insecte a creat diferite legende. Cea mai cunoscută dintre legende e a lui Iovan Iorgovan (Hercule.) In acestă legendă se spune că un şerpe devenind monstru în mărime, fiind-că se scăldâ în fie-care cji în băile de la Mehadia, a fost omorât de Iorgovan, care a sărit cu calul de pe o stâncă de marmură pe care se ved urme de copită de cal, două urme de om şi mai multe de câine şi care se află şi astă-iji în mijlocul Cernii. Capul acestui monstru a fost dus de apă în Dunăre şi de acolo a intrat într’o peşteră. Din capul acestui şerpe apar în fie-care an mulţime do musce ale căror urme sînt atât de cunoscute. Acestă legendă se cântă chiar şi astă-(Ji de toţi Românii din Banat. www.dacoromamca.ro 1176 A UI IN A Musca Colombacă şi-a luat numele de la ruinele vechiului castel Colombacz aşezat pe malul drept al Dunărei în ţinutul Serbiei, care există şi astă-rji în apropiere de Severin. Pe vîrful celei mat înalte stânci din acele regiuni se ved de la distanţă opt turnuri având o înălţime pînă la 25 metri; două din acele turnuri sînt aşecjate pe marginea Dunărei, turnurile sînt unite prin ziduri înalte, parte din ele dă-rîmate parte conservându-şi forma ce au avut. Intrarea în acest castel s’a făcut pe apă, fiind-câ chiar astă-cjî este imposibil a intră prin cele-l-alte părţi fiind înconjurate cu zid;—peste drum, pe malul stâng al Dunărei în ţinutul Ungariei se află un zid vechili înalt pînă la 9 metri, ceîa-ce face a se admite părerea cum că acel zid a fost împreunat prin lanţuri de fier cu castelul Colombacz oprindu-se ast-fel cursul pe Dunăre şi prin mijlocul acesta putân-du-se luă taxa corăbiilor cart treceau prin aceste locuri. După felul construcţiunii se dovedesce că acest castel da-teză de pe timpul Romanilor; că în apropiere se află drumul lui Traian care l-a construit ca loc de întărire în primul răsboiu ce a avut cu Dacii. Tradiţiunea populară spune că o regină, Irena, a făcut acest castel ca loc de refugiu în cas de ar fi fost învinsă în răsboiul ce a avut cu o soră a ei. In timpurile mai apropiate de noi se credea că subteranele acestor ruine ar fi focarul grupurilor de musce Colom-bace ce ies în fie-care an, însă astă-(ji nici poporul nu mal crede acâsta. Pe când eram elev al şcdleî normale din Severin mg dusesem de vacanţa Pascelui acasă la ţară departe pînă la 55 chilometri. După terminarea sărbătorilor voii a me înapoia la şcdlă. Pe la jumătatea drumului unul din cei doi cai de la trăsura fu înţepat aşâ de reu de aceste insecte în cât pleopele ambilor ochi se inflamară şi calul abeâ vedea, fiindu-ne inposibil a continua drumul. După 2 ore înţepăturile ce le avea pe corp cum şi în cavităţile nasale infla-mându-se, pe sără calul a murit cu tdte îngrijirile ce i-se dăduse. In anul 1893, luna Aprilie, când plecă prima generaţiune de musce şi cea mai periculdsă, aflai, prin adjutorul unui medic Veterinar Şerb care mă conduse la albiile rîurilor Timoc, Pek, Mlava şi Morava în apropiere de Colombacz, www.dacoromanica.ro AT.TilXA 1177 că albiile acestor rîitrl sînt locul de reproducere al acestor insecte, căci după ce s’au făcut musce din oule depuse aci de generaţiunile anului precedent, atunci lasă şi ele ouă în locul de unde au provenit; apoi plecă spre a se nutri cu sânge de animal. Aceste insecte sînt de mărimea ţînţaruluî cu care se şi asemănă, membrele sînt în număr de şese, prevăzute cu inele albe şi negre, prima păreche de picidre este mai lungă de cât cele posteribre. Tratamentul animalelor in contra înţepăturei acestor insecte. Este bine ca vitele să nu fie scbse la păşune de cât în timpul nopţii, înainte de răsăritul soreluî şi după apune-rea lui, în timpul cjilei ţinute în locuri umbrbse şi apărate cu fum de paie umed sau gunoiu; în timpul ploios nu mal e nevoie de acestă apărare. Când vitele sînt întrebuinţate pe câmp în munca agricolă şi vor fi atacate de aceste insecte, atunci să se ungă imediat părţiie puţin părbse cu uleiuri grase, petroleîi şi păcură care tote împedică a face rău otrava acestor insecte. Dacă o vită a fost lipsită de acest tratament, şi expusă înţepăturei acestor insecte, atunci să se ungă părţile atacate cu unt prdspăt, băi reci, sau saramură 50°/o. D. baltac T.-Severin. PENTRU PREMII J®|întem în ajunul distribuireî de recompense elevilor silitori din şcolele ce conducem. Ele nu corespund scopului urmărit, -y căci totul se reduce la o paradă care ne impresioneză momentan pentru ca a doua di să reintre totul în tăcere. La premii în multe caşuri să cumpără şi se distribue cărţi nefolositore. Şi apoi cîţi şcolari, din cei premiaţi, în timpul vacanţei mai pun mâna pe carte? Experienţa ne dovedesce cu prisosinţă că aprope nici unul şi iacă de ce: Unii sunt reţinuţi de părinţii lor spre a le ajuta la muncă; alţii mai liberi se îndeletnicesc cu de-ale jocului, iar fetiţele sînt www.dacaromanica.ro 1178 ALBINA întrebuinţate tot la înflorirea gospodăriei. Aşa că cărţile rămân tăeate, aruncate pe o poliţă ori pe o masă şi numai la începutul anului şcolar viitor, când se dă lista de cărţi, sînt scuturate de praf, şi observate dacă nu cum-va e vre-una folositore. Atunci premiul îşi are valorea lui; contrar, e asvârlită cu un întreit dispreţ. Din cele espuse pînă aici resultă că gustul cetituluî nu e încă destul de desvoltat în popor şi, motivat şi de faptul că n’avem nici cărţi potrivite nivelului cultural al masei şi care se răspundă nenumăratelor eî nevoi; Propun: Să se dea drept premiu tablorî cari să represinte Voivozii de frunte a ţărilor române ca: Alexandru I. Cuza, Mihaiu Vitezu, Ştefan cel Mare; Tudor Vladimirescu etc. Folosele: a) In eîţi-va ani clasele sătenilor şi orăşenilor vor ii împodobite cu figuri măreţe din istoria nemuluî nostru, care fi-, guri sunt necunoscute lor. 2) Simţimîntul naţional să trezesce, căci prin observarea tablourilor, părintele nareză copilului, ori vice-versa, tote faptele ce se raportă la acel Yoevod şi la ţara nostră; 3) Se micşoreză numărul şi autoritatea tablourilor străine, în special a celor rusesci, de care satele din Moldova sînt inundate, aduse fiind de jugănarî. 4) Chiar cei neştiutori de carte se încercă a povesti bucăţi din viaţa Voivozilor, a căror tablou îl are sub ochi şi acesta o cunosc din experienţă, căci in anul trecut am dat 24 tablouri Cuza Vodă, premii. Ei bine, părinţii copiilor le-au încadrat frumos şi fie-care l-a aşezat pe al său la locul de onore — lingă i-conele religiose. — Sărbătorile, cînd se duc unii la alţii, privesc tabloul cu nesaţiu, îl observă în tote amănunţimele şi privind chipul blând şi senin a nemuritorului Voivod care mai de care se întrec a povesti faptele-î mari şi gloriose, aşa că pe nesimţite se cultivă eî, cultivă pe copiii lor şi simţimîntul patriotic prinde rădăcini! In fie-care an să se dea câte o serie, ţinând şi o cuvîntare relativă la tabloul acela. Tabloul «Cuza Vodă» costă 25 bani bucata şi se vinde la Zi' arul «Opinca Română», strada Eminescu, Bucurescî. _______________ Engenitt I. Tisescn. DE ŢINUT MINTE Nu tot ce lucesce este aur. www.dacoromamca.ro ALBINA 1179 SERBĂRI DE 10 MAlO In comuna Merenii-de-jos (Vlaşca). ('iua de 10 Maiu s’a serbat în comuna rurală Merenii-de-jos (Vlaşca) cu o deosebită solemnitate. Iniţiativa a plecat de la şcola din localitate, prin învăţătorul diriginte, d-1 Dem. Mândricel, care a voit să probeze că a sosit timpul când şcola rurală, pe lîngă instrucţiunea şi educaţiunea tineretului, trebue să fie în acelaşi timp şi o şcolă de educaţie naţionala pentru şatenul Român. Pentru a face ca reuşita acestei serbări şcolare, cu caracter pati’iotic, să fie cât mai mare, d-sa pe de o parte a luat înţelegere cu colegii din comunele vecine, iar pe de alta s’a adresat atât d-luî revisor şcolar al judeţului Vlaşca, cât şi d-lui sub-pre-feet al plăşii Neajlov-Glavacioc, cu rugăciunea de a participă la serbare. |( O programă amănunţită precisă ordinea în care trebuia să se desfăşore totul. (| (In dimineţa ţlilei de 10 Maiu, elevii şcolelor din Crevenicu-mare, Letca-veche, Letca-nouă şi Merenii de sus, aranjaţi în secţiuni de marş, cu drapele şi trompete, conduşi de învăţătorii respectivi, d-niî C. Spânişteanu, C. Prahoveanu, Trifu Ştefănescu şi M. Popescu, sosesc în comuna Merenii-de-jos, îndreptându-se spre Îcolă, unde sînt primiţi de elevii şi corpul didactic de aci, d-1 )em. Mândricel şi Gh. Popescu, în strigăte de «ura.» D-niî învăţători: M. Bulăceanu (Tămăşescî), Gh. Dinulescu, (Blejesci), Gr. Dinulescu (Puranî), Ancu Mitrofan şi N. Rădulescu (Flămânda), Pr. N. Stănculescu (Obedeni), D. Mirescu (Nebuna Velea), nepu-tend veni cu elevii din causa distanţei, sosesc unii singuri, iar alţii cu familiile. In aceiaşi ordine, ca şi elevii, şi conduşi de şefii de garnisonă respectivi, sosesc şi soldaţii din Merenii de sus, uniţi la marginea comunei, cu cei din Merenii-de-jos (in total peste 150). Dintre elevii şcolelor întrunite (peste 250 elevi) se recrutăză 50 spre a forma corul, iar cei-l’alţî şi, deosebit, soldaţii, se aran-jază în faţa şcoleî, de o parte şi de alta a locului destinat autorităţilor, unde iau loc învăţătorii, Primarii cu consilierii comunali, d-nii Th. Popescu, arendaş, (Mereni-de-sus), Anastasiu, adjutor de subprefect, I. Gh. Crăciunescu, dirigintele of. Obedeni, şi alte persone de consideraţie. La orele 10, când totul eră pregătit, sosesce şi d-1 Gh. Popescu Ciocănel, Revisorul şcolelor din judeţ. Vlaşca, cu d-1 Dem. Gâ-ştianu, subprefectul plăşii; gorniştii sună primirea,soldaţii pre-sint armele, iar elevii şi publicul asistent (peste 1500 persone) întâmpină cu un puternic «ura» pe noii sosiţi. Serbarea se deschide cu «Imnul regal» cântat de corul elevilor, acompaniat şi de musică instrumentală, după care d-1 Revisor şcolar ţine o cuvîntare festivă asupra însemnătăţii faptelor istorice cari formăză motivul acestei serbări, în legătură cu as-piraţiunile nostre naţionale. După terminarea slujbei bisericesc! d-1 sub-prefect al plăşii, iea cuvîntul şi resumând punctele culminante din istoria patriei, www.dacaromamca.ro 1180 ALBIXA scote în relief factorii cari au lucrat mai mult pentru libertate, cultură şi independenţă, graţie cărora statul Român a ajuns la locul de onore şi demnitate cel ocupă astă-<,li; compară trecutul cu presentul, insistă mai mult asupra stării actuale şi spune că vom fi cu atât maî bine, mai mari şi mai respectaţi, cu cât dragostea de neam şi de moşie va fi mai mai mare şi mal puternică în inimile nostre. Corul răspunde prin «Imnul regal» şi «Mulţi ani trăiască» Apoi, ca încheiere, unul din elevi ţine o mică cuvintare, arătând cine au fost Românii, cine sunt, şi cine vor fi şi cum trebue să ne purtăm, ce datorii avem, pentru a ajunge acolo unde aspirăm. După amiază s’a făcut o escursiune la pădure din apropierea locului istoric Ştefeni». Fie-ca exemplul de la Merenî să fie imitat în tote judeţele ţării românescî, pe viitor. De la MerenT. ♦ * * 10 Maiii in Câiupn-Lung. Cu ocasia ţlileî de 10 Maiu, s'a făcut la Câmpu-Lung ofrumosă serbare şcolară de către şcola normală «Carol I.» încă din nainte d-1 director al acestei şcoli anunţase pe elevi, că după ce se va defila, înaintea colonelului regimentului Muscel, vor face împreună o escursiune la Bughea. Sosind diua mult aşteptată, toţi elevii se sculară şi se gătiră mai de dimineţâ ca de obiceiu. La ora 9 şcola de aplicaţie, clasele I şi II normale',fără arme, împreună cu clasele III, IV şi V cu arme, sub conducerea câtor-vă elevi de clasa V-a, se strînseră în grădina şcolii pentru a maî repeţi câte-vâ mişcări. La ora 10 sosind d-1 căpitan Şerbănescu, şcola pornesce sub comanda d-sale, spre mănăstirea Negru-Vodă, în formaţie de «colonă de companie pe semi-plutone», atât clasele normale cât şi cele primare de la aplicaţie şi având în frunte patru cornişti tot dintre elevi. Acolo cei cu arme au intrat în curtea mănăstirii, iar ceî-l-alţî aii rămas afară. După solemnitate, d-1 colonel plecă să primescă defilarea în dreptul centrului bulevardului. E de ajuns acum să spun, că şcola normală «Carol I» a defilat prea bine, producând admiraţia întregului public Câmpu-Lungean. După prânz, se întrunesc la gimnasiul oraşului toţi elevii gim-nasiuluî şi toţi elevii şcolei normale şi ai şcolei de aplicaţie şi elevii şcolei oi primare. După ce s’au oprit puţin in grădina publică şi corul a cântat «imnul regal» elevii şcolei normale au plecat spre Bughea, însoţiţi de d-1 director Scureiu şi mai mulţi domni profesori şi de domnii institutori ai şcolei de aplicaţie. Ajungând afară din oraş, se opresc puţin pe un platou, unde elevii cântă şi jocă mai multe jocuri; apoi pornesc înainte. Sosind la Bughea, elevii au cântat, s’au jucat şi au stat pînă pe sâră, când s’au întors în oraş încărcaţi cu flori şi ramuri verţlî. In oraş d-nii profesori s’au despărţit; iarjl-1 director al şco- www.dacaramamca.ro ALBINA 1181 lei normale ajungând acasă, pune pe elevi de intoneză «imnul regal» şi apoi ţine un cuvînt în care îndemnă şi îmbărbăteză pe elevi la muncă, le desvoltă sentimentul naţional şi termină cu: Trăiască MM. LL.! Trăiască A A. LL.! Trăiască dinastia! Trăiască România! ! Trei strigăte de ura fmn vesduliuL în mişcare! Felicităm pe d-1 director al şcolii normale «Carol I» căci el a dat un viu exemplu de luat aminte, pentru educaţiunea tinerimii. Terminăm prin a spune că, petrecerea şcolară dată de d-1 Scureiu, directorul şeoleî normale din Câmpu-Lung, a fost una dintre cele mai frumose şi, prin urmare demne de imitat. G. L La Hi caz. In diua de 10 Maiu la orele 9Vs a. m. au plecat de la şcola din satul feicaz, elevii şcolelor din comună, cu drapelele lor. La orele 10 au ajuns la biserica catedrală din Bicaz, unde s’a săvîrşitun Tedeum de către parohul Yasile Mărculescu. La acest Tedeum au fost faţă un numeros public. La orele 11 aii plecat de la biserică şcolarii şi totă adunarea, către primărie, unul din cele mai frumose locale din judeţul Nemţu, făcut de Administraţia Domeniului Coronei. Ajunşi la primărie, învăţătorul şcolei din Bicaz, a rostit o caldă cuvîntare, spunând sătenilor faptele măreţe ce s’au adus la îndeplinire în ^iua de 10 Maiu, în diferiţi ani, îndemnând a o serba ca pe una din cele mai mari sărbători naţionale. După acesta elevii, au intonat «Imnul Naţional». Apoi s’a recitat de către cîţi-va elevi, mai multe poesiî istorice. Toţi asistenţii au ascultat cu mare a-tenţie, privind cu drag la tînăra generaţiune, au<;lindu-i vorbind aşa de frumos. In urmă s’au mai intonat cîte-va cântice naţionale şi apoi au plecat către şcola din Bicaz. Pe drum elevii au cântat «Deşteptă-te Române». Pe la unul li s’a dat la toţi şcolarii o masă din partea d-lor: dar I. Trifon, Gh. Popovici, O. Boiu, C. Ionescu, Cuparencu, H. Pop, Grulik, Preotul V. Mărculescu, G. Nică, D. Olteanu, I. Gri-goriu, C. Ghimici, A. Ghelase şi G. Grinţescu. După masă copiii s’au jucat cu mare bucurie pînă pe seră. C. R. Teofănescn Gribincea. învăţătorul şcolei clin Bicaz, judeţul Nămţu. Contra omiciiloi? La 16 Martie a. c. s’a pus basele unei societăţi «pentru protejarea animalelor folositore şi a cuiburilor şi stîrpirea insectelor vătămătore agriculturei» formată după Statutele publicate de Albina No. 21, compusă din elevii şeoleî sub preşedinţa subscrisului. Constituirea s’a şi aprobat de d-1 Revisor şcolar respectiv, I. N. Ciocan. Ca membrii activi sint elevii şcolei, cari pînă adi au distrus peste 2.800 fluturi, omi^î, eoropijniţî şi lăcuste; iar ca membri de onore sînt 42 persone din localitate, ce cotiseză cu câte un leu anual. N. Ghinescn. __________________ învăţător, Jugur-Musce www.dacoromanica.ro 1 1182 ALBINA Balul din comuna Străonii-de-jos. In comuna Străonii-de-jos, judeţul Putna, după iniţiativa luată de d-nil Stan Şuşu, Gh. Taşcă, învăţători, Gh. Vrâiicianu, primarul comunei, N. l»i-mofiiii, funcţionar fiscal, şi M. Aburci, comerciant, s’a dat un bal în sera de 24 Maiu. Scopul era să se adune un fond pentru cumpărare de cărţi de premii. Au luat parte şi notabilii din comunele vecine: Crucea-de-jos, Crucea-de-sus, Bătinescî, Ţifescî, Vitănesci, Clipicesci şi din urbea Panciu şi chiar persone din Focşani. _ . .• , S’a petrecut pînă la (jiuâ şi s’a realisat o sumă’bunicică. Gh. T. UVrial^uimire' D. St. Anastasia, dirigintele şcoleî din Hălăucescî (Roman), aduce’mul-ţumiri d-luî M. Andrieş, notarul acelei comune, pentru că a dat mare sprijin şcoleî la tote nevoile şi mai ales a înlesnit să capete materialul didactic necesar. Adrese către Redacţie » Revista e de mare valore şi cred că va aduce mult folos şi că scopul propus va fi realizat. «Albina» a ajuns deja în unghiurile cele mai depărtate şi mai ascunse ale ţăi'iî. Gr.'N. Conta învăţător, —Banca, Tutovn, * Vă aducem calde şi viî mulţumiri şi vă vroim rjile multe de fericire întregului comitet al revistei «Albina.» I). Ionescu Com. Bădenî-Ungurenî. Nu pot exprimă de ajuns admiraţiunea în faţa armoniosului 'sunet ce caracteriză aripiorele «Albinei» pe care d-vostră, sub impulsiunea celui mai nobil scop, o faceţi să sbore pînă în colibele cele mai modeste ale ţăranului nostru. R. T. Popesen-Gorgota. Cu mare bucurie şi mângîiere sufletescă citesc «Albina» la care sînt abonat. Numai gratula vă pot la aşa bine nemeritâ alegere de a des-voltâ şi învăţă pe sărmanul popor. Deă-vă D-şleu ca (jelui care vă în-sufleţesce acji să fie durabil şi să vă ajungeţi ţinta şi scopul care vi l-aţi propus. P Graţian Cleja, jud. Bacău. ♦ încredinţăm felicitările nostre întregului comitet al revistei «Albina.» Primim cu bucurie şi citim cu plăcere acesta revistă. Este sublim sco pul ce v’aţî propus. Pr. Sachelar I. Costăchescu Vaţa, Olt. * www.dacoramamca.ro ALBINA 1183 Sîntem pe deplin mulţumiţi de acesta revistă, fiind o carte de mare importanţă pentru populaţia nostră română. Pr. Mirodot I. Mntcescu Gura Boului, Olt. Pr. Mirodot Pavel Constantin Vaţa, Olt. Radu Vâlceanu învăţător, Vaţa Olt. ■* Scopul sfînt ce-1 urmăresce revista «Albinai a umplut de bucurie tote inimile, cari cugetă şi simt românesce. Ea fiind îndreptată către ţărănimea română, se căsnesce prin mărgăritarele ce propagă, s’o desmor-ţescă din letargia de care este coprinsă, făcend-o se ridice ochii în sus şi să cunoscă, cine au fost strămoşii noştri, cum am venit aici, ce sîn-tem, şi ce trebue să facem în mijlocul poporelor de cari sîntem înconjuraţi. Deosebit, se căsnesce ca să arate, că şi noi avem o literatură, pe care trebue s’o cunoscem. Urez din inimă viaţă lungă «Albinei.» Pr. St. Ioaneseti Paroh în cătunul Hotaranl, Blahniţa—Mehedinţi. INFORMAŢI UNI D-l M. Lnpescii, inteligentul şi harnicul învăţător din Broşteni, jud. Suceva, a fost numit director al orfelinatului Principele Ferdinand» din Zorleni. Iată un merit răsplătit. Ziarul «Rumănischer Lloyd,» cu începere de la 1 Iunie a trecut în posesiunea d-lor G. Albrecht şi M. W. Schroff. * D-l dr. C. Istratc, a instituit un premiu de 500 lei pentru cele mai bune memorii relative la Chromatica sâtencilor române. S’afl primit 73 de memorii, mai tote de la învăţătorii şi preoţii săteni. Premiate au fost urmtorele: 1) Al d-lui Ion Moraru, învăţător diriginte, comuna Teşila, jud. Prahova. 2) Al d-lui G Rizescu, învăţător, comuna Plevna, jud. Rîmnicul-Sărat. 3) Al părintelui N. Bârzeanu, comuna Zavalu, jud Dolj. 4) Al d-lor M. Lupescu şi I. Teodorescu, învăţători comuna Broşteni, jud. I’utna. 5) Al d-lui M. Balaban, învăţător diriginte Valea-Secă, jud. Putna. 6) Al d-lui G. P. Salviu, comuna Smulţii, jud. Covurlui. Comisia, care a cercetat memoriile au fost compusă din d-nii dr A. O. Saligny, M. Ylădescu şi I. Petricu. * Absolvenţilor şcolelor normale de institutori şi institutore din ţară, li s’au dat urmâtorele lucrări înscris pentru obţinerea diplomei de capacitate. www.dacoromamca.ro 1184 ALBINĂ Absolvenţilor şi şcolelor normale de institutori şi institutore din ţară, li s’au dat urmâtorele lucrări înscris pentru obţinerea diplomei de capacitate. 1) Din limba română: Folosul escnrsiunilor şcolare. 2) Din limba germană: O traducere din limba română în cea germană, fără dicţionar. 3) Din Matematică: a) Intr’un aliagiu de 20 chilogr., sînt 13 chilogr. de metal preţios. 5.450 chilogr. din acest aliagiu cu câte chilogr. dintr’un alt aliagiu cu titlu de 0,520 trebuiesc topite, pentru a obţine un aliagiu cu titlu de 0,600 ? b) Se are o sferă cu raţia R Prin ce punct al diametrului trebue tăetâ sfera printr’un plan, ca suprafaţa cea mai mare, să fie medie proporţională între suprafaţa cea mal mică şi suprafaţa sferei întregi ? Aplicaţie la caşul când R = K5+1. 4) Din desemn : O masă pe care este aşezat un sfeşnic cu luminarea într’însul. (Complex forte frumos, dar destul de capriţios). * Rugăm pe toţi domnii, cari art biuc-voit a ne procura abonamente, şi n'aft trimis încă banii pcrsonclor snb-scrise în liste, să bine-vo-iaseă a ne-I înainta de urgenţă. Asemenea rugăm pe toţi domnii, cari ne-au cerut abonamentul lie prin scrisori lie prin cărţi poştale, să binc-voiaseă a ne trimite costul. Credem că după 37 de numere primite, avem dreptul a cere să fim achitaţi, fără să mai fim expuşi la clieltuell zadarnice şi corespondenţă inutilă. POŞTA REDACŢIEI G. T. Piitiia.—Imposibil absolut de publicat cum ni s’a trimis, căci întinderea revistei nu permite. Am luat notă: atâta putem face. Mulţumim de comunicare. Era bine dacă ştieam suma încasată şi beneficiul rea-lisat. Gr. N. Conta. — Este aşezată în sumarul unuia din numerile din vacanţă. CI. V Şcolii normalii. Bârlad.—Cu mare părere de rău nu ve putem sa- - ’ ’ tisface cererea. Se va comunica pe cale oficială. G. I. Câmpulung. — Lipsa de spaţiu ne-a oprit a o publică în întregul ei. Avem multe de acestea şi trebue să satisfacem pe toţi. Fără supărare. Tntulor preoţilor de pe Valea Cerne! jud. Vileea. Tabloul de parohii nu e încă definitiv stabilit de sf. Sinod. Afară de acesta trebue presentat şi Corpurilor legiuitore. Vom căută să ne procurăm acest tablou. www.dacoromamca.ro