Anol I Duminică, 31 MaiC, 1898. No. 35. ALBINA REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ Abonament, pe an: în ţară Leî.........................5 „ „ „ străinătate „........................8 Un număr.........................................15 banî. SUMAR: Dr. Manol eseu, Angina sau difteria. — Gh, A., Reforma Snvăţâmîntulul secundar.— I. Neniţcscu, Albanezii. — V. S. Moga, C6pa.— V. Gâdciu, Poveste. — D. Ioncscu, Oină.— P. G., Un premiu.— Const. N. Beloiu, Cultura hameiului. — S. Scriban, Pentru cel ce se judecă. — P. G., Biserica Radu-Vodă.— Serbările de la 10 Maifi.—Dr. S., La ce este bună pucidsa. — Sfaturi practice.— Adrese către redacţie. — InformaţiunI.— Poşta Redacţiei. Iluslrapiuni: Tipuri de Albanezi.—Cdpă.—Biserica Radu-Vodă din Bucurescl. A^GI^A SfiO DIFTERIA n ţară la noi, nu cred să fie cine-va, care să nu cunoscă aedstă îngrozitore bolă, pentru că atâta groză a aruncat în familii, unde a putut pătrunde, in cât şi fericiţii de a nu fi fost atacaţi, au fost provocaţi să ia cunoscinţă despre ea. Totă lumea o cunosce ca bolă în git unde se arată sub formă de peliţe lipite de părţile interiore ale gîtului şi cu aspect cenuşiu murdar. Bolnavul cu aceste peliţe în gît se plânge mai tot-deauna, pe lângă durerea din gît, de ferbinţdlă, pe care o pote orl-cine constată şi de neastîmpâr general. In jurul gîtului, sub fălci, se simt ghindurile umflate şi durerose. Aceste turburărl sunt pe —la început; mal târdiu însă, dacă boia merge înainte, ele devin şi mal grave şi la ele se mal asociază şi altele, iar tote împreună pun capăt di-lelor bolnavului. «Albina» 69 • www.dacoromamca.ro 1090 ALBINA Sunt însă lucruri referitore la angină şi folositore, pe cari e bine să le scie ori-cine, şi pe cari cred că nu totă lumea le cunosce. Despre unele din acestea voiu scrie câte-va rîndurî. Cum omoră angina? Ea omoră şi mecaniccşte şi otrăvind pe bolnav. Mecaniceşte omoră, atunci când se desvoltă multe peliţe grose pe cea mai strimptâ deschidere respiratorie, pe care o astupă şi care se numesce laringe, — adecă strimta deschidere dintre cordele vocei. Acest mod de a omori al anginei este mai rar. Cel mai des este prin otrăvire. Angina otrăvesce pe bolnav prin anumite substanţe otră-vitore ce microbii ei fabrică. Peliţele de angină sunt formate şi îngroşate nu numai de producte ale cărnurilor iritate de bolă, dar mai ales de miliardele de miliarde de microbi, de acei viermişorî microscopici cari sunt adevărata causă a bolei. Acel neînchipuit de mare număr de microbi din peliţele bolei fabrică o substanţă otrăvitore, care din locul anginos se pote sorbi în sîngele omului pe care-1 otrăvesce, adecă îl face vătămător organelor nervose, cari conduc viaţa. Când lucrul stă aşa, urmăză că nu suntem siguri de viaţa unui bolnav de angină, prin aceea că el pote respira, chiar cu înlesnire — şi că se pote, ca tocmai când avem cea mai mare bucurie, să-l vedem că închide ochii. Ca urmare a cunoscerei acestui fapt, când îngrijim un anginos, să nu slăbim măsurile de îngrijire de cât mai multe dile şi săptămâni, chiar după ce-1 credem scăpat. Dar pote că onor. lectori vor să scie dovedi despre afir-maţiurea cum că microbii anginei, ce se văd cu ajutorul microscopului în peliţele bolei, fabrică în adevăr otrava despre care vorbiiu mai sus: Să spun câte-va din aceste dovedi pe cari astădi le posedă sciinţa: Intr’un om ori într’un animal mort de angină, nu se găsesc microbi în grămadă, de cât în locul unde sunt desvol-tate peliţele anginei, prin urmare nu este vorba ca mortea să fi fost causată de microbi în mod mecanic prin îngrămădirea lor în vasele de sînge, sau în organe nervose. Ceva mai mult, microbii anginei introduşi în sîngele ani- www.daooromaiiica.iD ALBINA 1091 malelor sau ma! bine, în vasele lor în cari circulă sînge, nu numai că nu s’au înmulţit, dar au perit toţi, ceea-ce probeză că în sîngele în circulaţie, microbii mor, că adecă sîngele în circulaţie este omorîtor de microbi ai anginei, este andisei)tic faţă cu angina. Dacă se ia însă bulion cu mulţi microbi ai acestei bole, cultivaţi în acel bulion şi dacă se filtreză prin filtru de porţelan, care nu lasă să trecă nici un microb, ci numai lichidul curat, acest lichid nu dă angină, dacă se pune pe peliţele fine din gîtul animalelor, dar dacă se injectă acel lichid în sîngele animalelor, acestea mor ca otrăvite, fără să lase să se constate unde-va desvoltare de microbi ai boleî. Ce însemneză acăstă experienţă? Insemnăzâ că acel bulion aveâ în el o otravă care nu pută proveni de cât din microbii bulionului de cari filtrul l’a curăţit însă. Microbul anginei nu s’a cunoscut de cât la 1883 de Klebs, care cel întâiu a semnalat un microb, în formă de beţişor microscopic în peliţele murdare ale boleî. Cercetările învăţaţilor, continuate fără întrerupere, în tote ţările înaintate, nu au ajuns de cât acum 4 ani ca să gă-sescă un altoiu ajutător în contra acestei teribile bole şi acesta este serul antidifteric, descoperit la Paris de D-nii Roux şi Jersin, cărora omenirea întregă le este recunos-cătore. Cereţi de urgenţă, ser în cas de angină/ Dr. N. Manolescu Prof. de bâle de ochi la Universitatea din Bucurcscl- SFATURI Nu te da lenei; scrie, citesce, rogă-te lui Dumnezeu, fă tot-d’a-una ceva folositor semenilor tăi. Yorbesce puţin şi lucreză mult. Mai bine să aî mai multe lucruri să te împiedici de ele, de?cât să ceri de la altul.. www.dacoromanica.ro 1092 ALINA Reforma Invetămîntului Secundar oua lege pe care d. Haret, ministrul instrucţiei, a presen-^ 7/’l tat'° Corpurilor Legiuitore în sesiunea acesta şi care a fost votată de amîndoue adunările, este una din acele reforme cari sînt menite a avea un rol de frunte în pro-cv greşul ţării nostre. Legea care guvernă pînă acum şcolele nostre secundare şi su-periâre făcută în 1864 avea multe neajunsuri, pe cari unii miniştri le-au vee liupu Scuturi. ... . . w • . Albania are cate-va lunci şi vai destid de fertile. Clima e dulce; în timpul Iernii nu ninge de cât fdrte rar. Ţara are multe şi frumdse păduri. Albanezul este fdrte primitor. Călătorul strein când umblă prin părţile Albaniei, îşi ia de apărător un Albanez, care este dator să mdră, apărându-1. Dacă se întîmplă ca împreună cu călătorul să fie ucis şi Albanezul însoţitor, atunci familia www.dacoromanica.ro 1098 ALBINA Albanezului cerceteză cum a primit el mdrtea. Când glonţul este primit în spate, acesta dovedesce că el nu a apărat îndestul pe dspe şi fapta lui e desaprobată, iar memoria dispreţuită. Dacă însă glonţul a fost primit în piept, atunci familia ucisului urmăresce pe omorîtor, mai ales pentru a răzbună sângele dspelui. Ţărani albanezi catolici. Dorul de a face vitejii este acela ce stăpînesce mai mult pe Albanez, şi dacă în unele locuri îl vedem haiducind, apoi acesta o face el mai mult spre a avea ocazie de a se arătă vitez, de cât pentru a se îmbogăţi. încă de copil, orl-care Albanez e crescut cu armele în mână, şi de la opt ani în sus el şi începe a înveţâ mânuirea armelor de foc, şi mal ales a ochi. încă de mic el este deprins a fi frugal şi cutezător, a-şî mulţămi cu puţin trebuinţele, dar a îndrăzni mult. Minciuna este pedepsită la copii, de dre-ce tot Albanezul www.dacoromanica.ro ALBINA 1099 trebue să fie un om de ondre. El trebue să scie a respectă amicia şi ospitalitatea şi a nu rupe cuvîntul de credinţă. Trădarea şi laşitatea sînt considerate de Albanez ca păcatele cele mai josnice. După ce un copil ajunge ado- Albanez în haine de sărbâtore, lescent, sau tînăr, este consacrat de părinţi şi de rude ca bărbat A'oinic şi demn de a purtă şi mânui arma în luptă. Cu acdstă ocazie, tînSrul primit între bărbaţi, jură solemn că îşî va ţină cuvîntul pînă la mdrte, că nu se va da îndărăt nici o dată, că se va luptă statornic pentru aî seî şi că va rdsbună orî-ce insultă adusă familiei lui sau chiar satului. Acestă datină se păstreză mai mult printre Malisori, www.dacoromamca.ro 1100 AURINA adică printre ţăranii Albanezi de la munte, şi printre Mir-difî, trib aprdpe independent, care îşi are principele său, numit Prenc Bib-Doda, aflător în Constantinopol. La consacrarea de bărbat voinic a tînSruluî Albanez se amestecă şi unele datine .de natură religiăsă; iar câte o dată hogea, ori preotul ortodox sau catolic, după cum candidatul de bărbat e musulman, ortodox sau catolic, ţine un cuvînt prin TIPURI DE ALiBflUEZÎ. care îndemnă pe tineri la vitejie şi arată că Dumnezeu a făcut pe om pentru ca să se lupte, pentru ca să apere 0116-rea sa şi pe a celor slabi, pentru ca să-şî ţie cuvîntul dat şi pentru ca să respecte amiciţia şi ospitalitatea. Preotul ca şi hogea are fdrte mare putere în sat, nu doar pentru că Albanezul ar fi religios, ci pentru că el respectă pe <5meniî cuminţi şi înţelepţi şi pentru că este forte pornit a primi consilii. Nu e mai puţin adevărat că omului pus în capul unei comunităţi, orl-cât de mintos ar fi el, i-so cere să fie şi bărbat voinic. De acela când trebuinţa cere, hogea şi preotul iau armele şi luptă alăturea cu poporul, şi nu se mal întrebă atunci do ortodox, de catolic ori de musul- www.dacaramanica.ro ALBINA 1101 man, ci fie-care se scie pe sineşî de Albanez şi doresce să mură ca Albanez. Sînt la poporul acesta, cu adevărat vrednic de a fi cunoscut, atâtea lucruri de desaprobat, dar şi forte multe de admirat. Harnic la muncă nu prea este Albanezul, însă când va ajunge şi el mai instruit, va fi neîndoios şi harnic, căci nici atjî nu se p6te (fice cum că ar urî munca, ci numai dorul de a face vitejii îl opresce încă de a se uita la viaţa practică şi de a o înţelege, aşa cum se cere să fie ea înţelesă în timpurile nbstre. I. Neniţescu. CEPA epa este o legumă forte trebuinciosă ţăranului, şi la noi se cultivă maî mult de către grădinarii Şerbi şi Bulgari. Sînt mai multe soiuri de cepă; la noî se caută maî mult cepa roşie şi albă de formă cam lungăreţă. Se maî cultivă şi un alt soiu de cepă maî vînătă şi albă care se întrebuinţeză la stufaturî. Cepa crcscc bine într’un pămînt ţerinos şi bine lucrat, însă să nu fie gunoit prospăt. Cepa se prăsesce din semînţă şi arpagic. Prin semînţă, se semănă în luna lui Aprilie sau în Maiu pe răzore sau pe straturi bine lucrate prin împrăştiere. Seminţele se acoper cu puţin pămînt, care se bate puţin cu o lopată. După aceea se udă pînă când seminţele răsar, ca pămîntul să-şî păstreze maî bine ume^ela se pune pe d’asupra răzo-relor puţină plevă sau gunoiu putred. Răzorele semănate se plivesc şi se udă ca cepa să potă cresce. Când cepele au crescut de 25 cm. se răresc, şi firele scose se sădesc pe alt răzor în rîndurî. Cepa se coce în August, când foile încep a se îngălbeni şi a se usca. Cepa se scote din pămînt cu manile, când timpul este uscăcios, după aceea se www.dacaromamca.ro 1102 ALBINA maî ţine la sore 10 i^ile ca să se usuce mai bine. Cepa căpătată din sămînţă se numesce arpagic. Căpa se pote înmulţi şi prin răsad. Se semănă pe la începutul lui Martie sămînţă într’un colţ a răsadniţei, şi pe la începutul lui Maiu când cepşo- rele aîî 2—3 foi se scot din răsadniţă, li se taie puţin rădăcina şi foile, şi se răsădesce pe răzore sati straturi pregătite bine. Rîndurile pe cari se sădesc firele de cepă, trebue să fie depărtate de 20 cm., iar firele de cepă trebue să fie depărtate de 15 cm. ca să potă să crescă. Cepa peste vară se udă, se plivesce şi se pră-sesce mai de multe ori ca să nu fie nici odată bu-ruenosă. Cepa prăsită prin răsad cresce maî mare, şi pote să isbutescă şi în pămînturile maî tari. Prăsirea cepă, prin arpagic. — Arpagicul se să-dosce primăvara în rîndurî, punendu-se depărtare de 15 cm. după ce au răsădit se plivesce şi se udă când e de trebuinţă. Prin Iulie se calcă foile la pămînt ca să crescă căpăţînele maî mari. Când cepa s’a copt se scote, se face funii, şi se ţine 10 ţlile la sore ca să se u-suce, după aceea se pune la un loc răcoros şi ferit de frig, ca să nu degere peste iarnă. Pentru sămînţă se aleg cepele cele maî frumose, cari se sădesc primăvara în grădină la un loc expus soreluî. Când fusul începe a se îngălbeni şi seminţele a se înegri, se taie fusul cu sămînţă şi se a- www.dacaromamca.ro ALBINA 1103 tîrnă în pod sau în alt loc adăpostit pînă primăvara când se semănă. Se mai pote păstră sămînţa şi într’un săculeţ de pânză, la un loc uscat şi aerat. Cepa se mănâncă crudă sărată şi gătită cu carne, se maî pote pune în tote ferturile. In resumat cu privire la cultura zarzavaturilor sîntem tributari în ţara nostră grădinarilor Bulgari în deosebi, cari în fie-care tomnă duc cu ei în Bulgaria cel puţin 4 milione. Pentru ce aceşti bani să nu rămână în ţara nostră? Ore ţăranul nostru nu este în stare să cultive cepa, ca şi alte zarzavaturi? Este forte trist, ca să veţlî vara ca şi tomna cum ţăranii noştri dau pe cepă, varză, ca şi pe alte zarzavaturi, grâu, porumb, ouă, pui de găină grădinarilor Bulgari, Şerbi şi Lipoveni, cari cutreeră satele nostre, în aceste două anotimpuri. Eu cred că a venit timpul ca prin introducerea sciinţelor naturale dup’o nouă programă separată, adică ca curs de citire, în mod regulat cu 2 ore pe săptămână şi cu aplicaţiuni practice în grădina şcoleî, vom a-junge a alungă pe grădinarii străini de prin comunele nostre rurale. V. S. Moga .A. I? IE3 Xj Subsemnatul învăţător din cătunul Caiata, jud. R.-Sărat,împreună cu d-na Florica Marinescu, care a predat gratuit lucru de mână fetelor de la şcola ce o dirig, facem apel personelor caritabile, cari doresc de a ne ajută pentru cumpărarea unei tijghele şi necesarelor de tîmplărie şi altele pentru a putea predă lucru manual atât la băieţi cât şi la fete Zamfir Marinescu Inveţător, Caiata Riimnicu-Sărat. CĂTRE TINERI înainte de a-ţî cunosce capriţiul, consultă-ţi punga. www.dacoromamca.ro albina 1104 POVESTE '^VrV? fost o dată ca nici o dată, căci, dacă n’ar fi fost, nici povestea n’ar mal aveâ rost, a fost în vremea <|^p5 de demult, în spre răsărit, o mare împărăţie, în care, se (Jice, că se arătă chiar şi Dumnezeu, aşa de buni erau bmenii. Locuitorii acelei împărăţii erau <5menî voinici, rar se îmbolnăveau şi durata vieţeî lor eră între 100—120 ani. Cu toţi munceau. Munca lor eră lucrarea pămîntului, cres-cerea vitelor, stupii, viermii de mătase şi meşteşuguri necesare gospodăriei. Hrana lor, pe lîngă pâine în cjile de dulce, eră: carne, lăpturi şi ouă, iar în post: pesce, legume şi fructe; nu posteau de cât Miercurea şi Vinerea. Băutura lor, în timpul mesei, erâ vinul, iar restul (Jilei apă de isvor. Portul lor erâ simplu şi asemănător cu portul naţional al ţăranului nostru. Cu tdte că nu sciau carte, însă nici un obiceiu rău nu deprinsese. Aveau credinţă nestrămutată în Dumnezeu, erau ascultători şi supuşi împăratului şi cârmuirei, îşi iubiau cu înfocare Patria, şi neamul şi se iubiau şi între dînşiî ca fraţi- Aşa, cum se aflau, ei se simţiau fdrte mulţumiţi şi nu sciau cum mai bine să mulţumăscă lui Dumnezeii pentru bunul lor traiu. Cel mai bun obiceiu al lor erâ, că prisosul avutului lor nu-1 risipiau, ci îl păstră pentru (Jile grele. Se aflau şi între ei unii mai puţin avuţi ca alţii, cu tdte astea ei nu rivneau la avutul altora, ci se mulţumiau cu cât puteau produce, înţelegând că nimeni nu le este vinovat. Cu toţii îşi iubiau viaţa, ori în ce situaţiune s’ar fi aflat, împărăţia lor erâ cea mai fericită din câte se aiujiau. De şi în vecinătate se aflau alte popdre, cu alt-fel de credinţe şi obiceiuri şi chiar cu cultură mai înaltă, totuşi împăratul nu voiâ să împărtăşescă nimic de la ele, căci vedeâ el că acele popdre, pe lângă lucruri minunate în bine, aveau mult mai multe şi mai minunate în rău. El îşi cjiceâ: de cât folose mari şi rele mari, mai bine foldse mai mici şi rele nici cum. www.dacaromamca.ro ALBINA 1105 Cu timpul, murind împăratul, împărăţia se împărţi între cei şese feciori ai săi. Fiii de împărat, fiind tineri cu gusturi şi dorinţl multe, se hotărîră ca fie-care să-şi conducă provincia după plăcerea şi priceperea sa. La început, se înţelesese că, chiar în timp de răsboiu să lupte a parte, însă mai tîrziu înţelegând că în unire stă puterea au hotărît a aA'eâ o singură armată formată din ţoţî. Dintre aceşti fraţi, numai unul, cel mai mare, a călcat pe urmele tatălui lor, cei-l-alţî au adus fie care schimbări în organisaţia şi moravurile ţărişdrelor lor. Al doilea dintre ei a luat ca obiceiu de la străini fumatul tutunului, făcând să se răspîndescă între supuşii săi. Al treilea î-a plăcut luxul şi modele. Al patrulea a introdus în provincia sa rachiurile. Al cincilea s’a hotărît să se lase de credinţa în Dumnezeu, făcând chiar şi şcoli în acestă privinţă. Al şeselea, judecând cu pătrundere viaţa poporului său, a recunoscut că totul trebue păstrat, însă, văzând că popu-laţiunea se înmulţesce mereu, iar mijldcele de traiu se găsesc tot mai greu, a hotărît să facă şcoli pentru a-şî lumină poporul în scop de a găsi mai cu uşurinţă cele necesare vieţeî. In târzie vreme, aceşti cinci fraţi, voind să afle cum stau faţă de fratele lor cel mare, au făcut cercetări şi aii aflat următdrele resultate : In partea unde s’a obişnuit tutunul, dmenii au devenit bolnăvicioşi, viaţa li s’a scurtat cu 20 ani, populaţiunea a descrescut şi a perdut din avuţie. In ţărişora, unde s’a introdus rachiurile, omenii au devenit nesănătoşî, viaţa li s’a scurtat cu 40 ani, populaţiunea a descrescut, s’a demoralisat şi a pierdut mult din avere. In ţărişora, unde a pătruns luxul şi moda, sărăcia s’a încuibat într’atâta, în cât poporul nu se mai putea susţine. In ţărişora, unde s’a perdut credinţa în DumneZeu, 6me-niî au ajuns răsvrătitorî, nemulţumiţi cu nimic, leneşi, săraci şi dispreţuitori de viaţă. In sfîrşit în ţărişdra unde s’au făcut şcoli pentru deşteptarea omului în aflarea mijldcelor de traiu, acolo omenii au «Albina* www.dacoromanica.ro 1106 At.RlXA devenit mult mai sănătoşi, cu viaţa mai lungă, s’au înmulţit şi au ajuns mat avuţi şi mat fericiţi Acostă ţărişoră a ajuns mai târziu stăpîna celor-l-alte. N. Ga (lei ii învăţător, Tutova. OINĂ J||^wn scop de a propagă gustul pentru practicarea exer-ciţiilor corporale la noi, d-1 Haret Ministru Instruc-ţiunit, a luat iniţiativa ca cu ocasiunea cjilei 10 Maiu să se ţină în Bucurescî un concurs între diferitele şcăle secundare. Acest concurs a avut loc asupra jocului Oină şiresultatul a fost pentru câta învingătâre, un premiu deono-re care va rămâne proprietatea şcoiei, din care face parte, pe timp de un an, când, acelaş premiu, în anul următor, cu o-casiunea aceleaşi (jile, va fi din nou disputat prin concurs. Disposiţiunea d-lut Ministru în favorea propagării exerciţi-ilor corporale la noi, prin un concurs de jocuri originale (1), nu pdte să fie mai bine venită: a) pentru-că pe acăstă cale o bună parte din jocurile nbstre, ameninţate pînă aci să dispară le vom vedea din nou practicate şi jucate de către tinerimea ndstră, şi l>) că acestea, împreună cu adoptarea unei bune sisteme de gimnastică, ne vor da, adevărata edu-caţiune naţională şi patriotică, absolut necesară unei ţări ce voiesce să fie tare, respectată şi temută prin fiii ei. Intervenirea d-luî Ilaret, ca Ministru al Instrucţiunii, în favorul propagării exerciţiilor fisice, este un fapt unic la noi. De aceia şi istoria gimnasticii va sci să înscrie cu recunos-cinţă numele d-nieî sale printre susţinătorii cei mai emeriţi ai causei. * * * Oină este un joc cu mingea şi după caracterul lui, pare a fi mai mult, un joc răsboinic. Moldovenii îl pronunţă Hoina. La noi el se jocă sub diferite forme, vr’o trei sau patru, după localităţi. Forma dată aci, şi admisă pentru concursul din Bucurescî, este una din formele simple. Ea este de alt-fel, forma ce convine mai bine unui concurs ţinut între mai multe şcole, de şi nu este jocul în t6tă splenddrea lui, cum este forma compusă. La acest joc pot să ia parte 16—24 de jucători, împărţiţi în două partide. Pentru executarea lui e necesar un loc liber de 100 m. 1. pe 80 1. o mingie de 6—8 c. m. gr. şi un (1) Oină este unul din jocurile ce se jdcă numai in Moldova. www.dacaromamca.ro ALBINA 1107 lemn de bătut de 50—70 cm. 1. de formă dreptungh. la capul de bătut, rotund la cel de apucat. De o latură a spaţiului, se află locul partidei la bătae AB. CD. mărginit printr’o linie lungă cam de 10—15 m. Spre unghiul drept al aceleaşi lăture, se află o scândură de sărit (în lipsa aceştia se pdte face şi un semn pe pămînt,) E. pentru bătut. Peste drum de locul de bătae la extremitatea unei lungimi de 60—70 m. este locul de scăpare, indicat printr’o prăjină (sau alt semn) puţin fix G. Prin alegere (sau direct când jocul se jocă în concurs) A D M B Loc pentru partide la bătaie. B □ «- II T t / V - — f w // . lonescu Maestru de gimnastică. UN PHEMIU rin buna-voinţă deosebită a P. S. Atanasie, episcopul Rîmniculiiî-Noiil Severin şi a P. S. Ioanichie, episcopul Romanului, sîntem puşi în plăcuta posiţiune de a publica un premiu de 40 (patru-ţlecî) leî pentru cea maî bună predică în $iua de sf. Apostoli Petru şi Pavel. Dorim ca în acestă predică să se insiste mai mult asupra activităţii apostolilor pentru răspândirea creştinismului şi pentru întărirea bisericeî creştine. Să se arate marele lor merit în via Domnului nu din spusele, ci din faptelele lor. Manuscrisele se vor adresa la redacţie, iar termenul se fixeză pînă la 15 Iunie a. c: P. G. www.dacoromanica.ro 1110 ALBINA CULTURA HAMEIULUI ameiul se desvoltă bine în timpul căldurii şi a umedele! la o temperatură potrivită; cere un pămînt adînc, nici prea uscat, nici prea umed. Viitorul şi trăinicia lui atârnă de la pămîntul în care va fi sădit. Pămîntul în care să sădesce ar avea nevoie să fie adîncit aprope de un metru, lucrare care se face şi vara, dar mai ales tomna şi acesta în vederea îngheţului care aduce folose pămîntuluî. Fie-care parte de pămînt, sădită cu hameiu, cere a fi gunoită fără care lucrare hameiul ar ţinea scurtă vreme şi fără bun rod. O suprafaţă sădită pe o întindere de un hectar ar avea nevoe cam de 50.000 kgr. gunoiu. Hameiul se înmulţesce prin mlădiţe, cultivate în straturi, cari înainte de a fi scose şi sădite, trebue să fie crescute pînă la o înălţime de cel puţin 15—18 c. m., cu rădăcini bune şi tufose. Sădirea se face la finele luneî lui Martie, în şanţuri; rădăcinile se pun departe una de alta de 1.70 m. pînă la 2 metri. O plantaţie desă este fără folos, căci hameiul are nevoe de mult aer şi lumină, ceea-ce face că pe o întindere de un hectar s’ar pute plantă de la 2.500—3.400 rădăcini numai. După plantaţie şanţul este astupat cu pămînt şi îndesat, lăsând şenţuşore mici între mlădiţă pentru ca apa de ploie să potă trece de la una la alta. Grija întreţinerii este ca la orî-ce plantă acâţă-tore, fie-care rădăcină plantată are nevoie de un sprijinitor. Anul I, planta s’ar mulţumi ca sprijinitorul (haracul) să aibă o înălţime de 5 metri; iar anul al II va trebui schimbat şi înlocuit prin altul de aprope 10 metri; în anul al 11-lea pote să fie sprijinitorul tot de 5 metri, însă să fie legaţi între eî din distanţe în distanţe cu sîrme de fier, de care să se potă acăţâ crăcii plantei. www.dacQramanica.ro Al BINA 1111 Trunchiul fiind prins de pămînt, şi ajungend la o înălţime de 30 c. m., i-se dă o praşilă şi când este destul de înalt şi puternic, ca să se potă acăţâ de sprijinitor, planta va fi legată de el cu susiniţe de teiii muiat sau cu papură. Pînă la o înălţime de 2 m. ramurile laterale ale trunchiului vor fi tăîete şi trunchiul puţin frunzărit. In luna lui Iunie se dă a doua praşilă. La finele fie-cărei tomnî, fie-care trunchiu va fi tăiat cam de 40 c. m. de la pămînt şi în urmă îngropat pentru al feri de îngheţ; precum se face la vie în părţile nordice. In fie-care primăvară după desgheţ, se desgropă trunchiurile şi se gunoiesc. Ca regulă: cu cât vei adăogâ mai mult gunoiîi cu atâta vei avea o pro-ducţiune mai mare şi mai îndelungată. La al IlI-lea an, fie-care trunchiu se curăţă de la rădăcină tăind ramurile cele slabe şi fără fruct. In ast-fel de condiţiunî plantaţiunea pote avea o durată de la 15—20 ani. Recolta (florile) este gata şi bine de strîns când florile au o colore gălbuie, puţin roşiatică şi miro-sitore; ele trebue să fie strînse când mirosul este puternic; nici pe ploîe, nici pe rouă, strângerea nu se face. Hameiul, recoltându-se cam jilav, are nevoie a fi pus sub şuri acoperite sau în poduri aerisite, în straturi subţiri, spre a se usca şi apoi pentru a se păstră bine să se puie în saci de pânză cât se pote de desă, spre vînţlare sau consumare. Păstrându-se mai mult timp hameiul îşi pierde colorea şi mirosul său cel plăcut, ceea-ce ar aduce o micşorare a preţului. Hameiul de prima calitate are florile întregi lăţite, de o colore gălbuie, pestriţate cu puncte roşie-tice, un gust amărîîi şi un miros pătrunzător. La început produsul recoltei ajunge peste 1.500 pînă la 2.000 chilogr. de pe un hectar. Faţă cu desvoltarea fabricaţiuneî berii, sciut fiind că acestă băutură nu se pote face decât prin mijlocul hameiului, sfătuiesc, cu tot dinadinsul, pe po- www.dacaromamca.ro ALBINA 1112 pulaţiunea rurală a introduce cultura acestei plante, după întinderea şi putinţa fie-căruîa, asigurându-î că prin introducerea unei noi culturi folosele materiale vor fi cu mult mal mari de cât în actuala stare de cultură, în care se găsesc astă-dî cerealele: Porumbul, ovesul, orzul şi chiar grâul sînt cumpărate cu preţuri atât de reduse în cât o cultură nouă şi sistematică se impune. Const. N. Beloiu. Pentru cei ce se judecă c /^Ş|redem că e folositor să dăm câte-vâ lămuriri cu privire la termenele judecăţilor, pentru că, de multe ori, omenii îşi pierd procesele din pri- r/ cină că n’au făcut ba apelul sau oposiţia la timp; ba că le-au îndreptat rău. Aşâ, cei ce se judecă pe la judecătoriile de ocole, să scie că: I a). Termenul de oposiţie pentru bătăi, furturi, ocări, stricări de garduri, copaci; pentru loviri şi răniri din greşală, — este de cinci ţlile. Acest termen se socotesce după ţliua în care s’a primit copia de pe cartea de judecată. Aşâ, dacă copia ai primit-o la 1 Ianuarie, poţi face oposiţie pînă la 6 Ianuarie. Oposiţia făcută la 6 Ianuarie e bună; cea făcută la 7 Ianuarie, nu-I bună. Oposiţia se face la judecătoria de la care ai primit copia cărţii de judecată. b). Pentru judecăţile de bani, pămînturi, case, moşteniri, usurpărî de pămînturi, chirii, strămutare de hotare, termenul de oposiţiune e tot de cinci <,lile, însă socotite chiar din ţliua în care ai primit copie de pe cartea de judecată. Aşâ, la 1 Ianuarie ai primit copia; oposiţia o poţi face pînă la 5 Ianuarie, căci, dacă o faci la 6 Ianuarie, nu-î bună. II a). Apelul pentru bătăi, ocări, stricări de garduri, furturi, răniri şi loviri din greşelă, se pote www.dacoromamca.ro ALBINA 1113 face numai în termen de fiece ţlile după ţliua judecăţii, dacă părţile au fost faţă. Aşa, te-al judecat la 1 Ianuarie. Apelul îl poţi face, cel maî târziu, în <,liua de 11 Ianuarie. Dacă o parte a fost osîndită în lipsă, pote face apel 10 f,lile după fjiua în care a primit copie de pe cartea de judecată. Aşa, copia aî primit-o la 1 Ianuarie; apelul îl poţi face, cel mult, la 11 Ianuarie. Acest apel poţi să-l faci ori la judecătorie, ori la tribunal. Dacă îl fac! la tribunal, trebue să-l scrii către grefier, nu către presidentul tribunalului. b). Pentru dar averi bănesc!, de pămînturî, moşteniri, usurpârl de pămînturî, strămutări de hotare, termenul de apel este de o lună. Dacă părţile au fost faţă la judecată, termenul începe a curge chiar din ţliua dării cărţii de judecată Dacă părţile s’ati judecat în lipsă, termenul curge din diua primirii copiei de pe hotărîre. Acest apel se face sau la judecătorie, sau la presidentul tribunalului. S. Scriltan. Advocat — Galaţi. Biserica Radu-Vodă din Bucurescî na din bisericile din Bucuresci cu a-mintirî istorice este şi Radu-Vodă. Ea s’a întemeiat de Alexandru-Vodă al Il-lea în anul 1568. In 1595 Sinan-Paşa însă a pus Iarbă de puşcă în interiorul bisericeî şi i-a dat foc, aşâ că a sărit în aer, rămânend din ea numai nisce ruine. Sinan-Paşa a procedat ast-fel, fiindcă Radu-Vodă eră una din cele mai întărite biserici din Bucurescî: eră un fel de cetate. In 1614 a fost rezidită de Radu-Vodă, fiul lui Mihaiu Vitezul. Zugrăvită a fost însă de Alexandru Voevod, fiul lui Radu în 1615 www.dacaromamca.ro 1114 ALBINA Biserica Radu~Vodă. Biserica acesta se află pe marginea Dâmboviţeî, pe o colină cu o privire asupra Bucuresciuluî din cele maî frumose. In casele din jurul bisericii a fost odinioră seminarul statului. Acum s’a ridicat un măreţ local pentru internatul facultăţii de teologie. Prin urmare privirile întregii biserici ortodoxe române vor fi îndreptate către biserica Radu-Vodă din Bucurescî, căci aci se vor formă acei cari vor deveni conducătorii sufletesc! ai poporului român. P. G. www.dacaromamca.ro AJ.KTNA 1115 Serbările şcolare de 10 Maiu i I n laşi * In cliua de 10 Maiu, întreg laşul a fost în mare serbătore. De şi serbarea a fost mai cu semâ, pentru şcolari, totuşi Ieşenii au luat parte la ea, cu mic cu mare, cu tîner cu bătrân. In adever, nu s’a putut o serbare mai frumosă, mai plăcută şi, mai ales, mai importantă, în chipul cum ea a avut loc în Iaşi. Ochiul a fost distrat de frumosele decoruri ale grădinei, cum şi de variaţiile de costume naţionale. Urechia a fost asemenea distrată prin cântece naţionale şi patriotice executate de corurile şcolelor secundare de băeţi şi de fete. Asemenea frumose bucăţi de musică cu caracter naţional, executate de orhestra conservatorului şi musica militară. Discursul distinsului profesor de universitate d-1 A. D. Xenopol, care arată prin cuvinte forte bine simţite, importanţa , care sub conducerea d-lui D. Ionescu, a executat mai multe cântece patriotice. Mai ales, bucata: «Cornul sună», a entusiasmat atât de mult pe public, în cât l’a cerut a doua oră în mijlocul tunetelor de aplause. La Curse a reuşit I la Cursa mică, elevul Dimitriu din liceul inter-, nat, care a fost aplaudat de toţi cei de faţă; la Cursa mare de forţă şi resistenţă, a reuşit I elevul Christea Gh., din şcola «Vasile Lupu ; dînsul în costum simplu naţional, a învins pe adversarii sei, cari erau îmbrăcaţi în costume forte sprintene, luxose şi costisitore. Toţi au salutat cu aplause şi urale, resultatul şcolei «Vasile Lupu». Oină, din causa timpului posomorit şi a orelor înaintate, s’a amînat pe altă