Anul I. Duminică, 10 MaiC, 1898. No. 32. ALBI REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ Abonament, pe an: în ţară Lei..5 „ „ „ străinătate „...... 8 Un număr............... . . 15 bani. SUMAR: Gr. G. Tocile seu, 10 Maifi.—L. Bachelin, Castelul Peleş.— Gheorghe Adamescu, Ion C. Brătianu.—C. Pop.-Taşcă, Sosirea Principilor Moştenitori. — Spiridon Popescu, Meşte şugul sciieril.— P. G., Biserica Stavropoleos. — N. Nicolaescu, Plimbările şcolare.— Gh,t Serbările de la 3 Maiu.— /. Niculescu, Livezile permanente. — N. Vasiliu, Inaugurarea spitalului «Carmen Sylva». — Mulţumiri. — Adrese către redacţie. — Informaţiunl. — Poşta redacţiei. Ilustraţiunî: Majestăţile Lor Regele şi Regina. — I. C. Brătianu (portret). — Biserica Stavropoleos.—Castelul Peleş.—Şcolari în escursiune. 10 MAIU ndependenţa României, datorită bărbăţiei ostaşilor eî şi înţelepciunii domnitorului Carol, fiind recunoscută de tdte puterile europene în urma tractatului de la Berlin, nu mai rămâ-neâ, pentru ca ea să devină sigură şi hotărită, de cât înălţarea României la rangul de Regat. In (Jiua de 14 Martie 1881 Adunările legiuitore votară în unanimitate proectul de lege prin care România ia rangul de regat şi domnitorul eî pe acela de rege. Proclamarea regatului fu primită şi sărbătorită de întrega ţară în timp de 8 (Jile; tdte statele suverane se grăbiră a o recun6sce şi a salută pe primul rege al României. Nimeni nu zugrăvesce mai bine însemnătatea actului să-vîrşit de cât însuşi Carol I, rostind următdrele cuvinte re-presentanţilor ţării: «iî/ore şi solemn este momentul in care representanţiî naţiunii aii venit în jurul Mîeu, spre a-Mî supune hotărîrea unanimă a Corpurilor Legiuitore. El în- «Albina» 63 • www.dacoromamca.ro 994 ALBINA cepe o fâie nouă în cartea în care stă scrisă viaţa poporului român şi încheie o periâdă plină ele lupte şi de greutăţi, dar şi bogată în bărbătesci silinţe, în eroice fapte. In acest moment voia repetă ceea-ce am spus tot-d'a-una, că voinţa naţiunii a fost pururea călăuza Domniei Mele. De cinci-spre-cjece ani sint Domnul înconjurat cu dragostea şi cu încrederea naţiunei; aceste sentimente (filele bune le-au înveselit, (filele grele le-aii întărit între noi. Mîndru dar am fost ca Domn, scump 'Mi-a fost acest nume pe care s'a revărsat în trecut raje de glorie şi de mărire; pentru viitor însă România a crezut că este necesar şi conform cu întinderea, cu însemnătatea şi cu puterea dobîndită şi manifestată prin acte neîndoelnice şi cari au înălţat numele ei, de a se proclamă în Regat. Nu dar pentru Mine personal, ci pentru mărirea ţării Melc primesc titlul care exprimă dorinţa cea mai vie, care arde de atâta timp în pieptul fie-cărui Român, dar care nu schimbă întru nimic legăturile strînse stabilite între naţiune şi Mine, şi care au dovedit cât sînt de tari, evenimentele ce le-am petrecut împreună. Fie ca primul rege al României să se bucure de aceeaşi iubire ca acel care pînă astă-(j,i ci fost şi rămâne domnul ei; cuci pentru Mine, dragostea acestui nobil şi viteaz popor, cărui am dat inima şi sufletul Mieu, este mai scumpă şi mai preţidsă de cat tute măririle cari înconjură Cortina!» La 10 Maiu (1881) avii loc încoronarea: după sfinţirea cortinelor regale în curtea Mitropoliei şi aducerea lor în sala tronului din palatul ţării, regele, în faţa augustei Sale soţii, a principelui Leopold de Hohenzollern, fratele Majestăţii Sale, cu cei doi fii ai seî, Ferdinand şi Carol, a representanţilor ţării, a clerului, a tuturor corpurilor constituite alo Statului şi a delegaţilor din judeţe, primind cortina din mâna preşedintelui Senatului tjise, între alte, următtirele cuvinte: «Primesc cu mîndrie, ca simbol al independenţei şi al tăriei României, acestă coronă, tăiată dintr’un tun stropit cu sângele vitejilor noştri, sfinţită de Biserică. Ea va fi păstrată ca o comâră preţidsă, amintind momentele grele şi timpurile gloriose ce am străbătut împreună; ea va arătă generaţiunilor viitâre voinicia Românilor de estimpi şi unirea care a domnit intre ţară şi domn. Să ne unim dar în faţa acestor stegari cari aii strălucit pe câmpul de o- www.dacoramamca.ro ercfircircrmfTccrmrrrmrmrmmrh hihuhii mi nm n1 mit. (VI. Lt. Regele şi Regina. www.dacoromanica.ro 996 ALBINA n6re; în faţa acestei corâne, emblemă a Regatului, împrejurul căreia naţiunea strîngă-se ca ostaşii împrejurul drapelului; să ne unim în strigarea scumpă inimilor nâstre: Să trăiască iubita nâstră Românie, aslă-jî încoronată prin virtuţile sale civice şi militare.» Şi rostind acestea, regele şî-a ridicat corona d’asupra capului. Regina s’a încununat, cu o simplă cordnă de aur, pe care însă faptele sale generase, calităţile înalte ale inimii şi spiritului seu, au împo-dobit-o şi o împodobesc (Jilnic cu o podobă preţibsă şi ne-peritore strălucire. Patru cjile au ţinut serbările pentru încoronare : defilarea armatei, a delegaţiunilor, a carelor, cor-tegelor istorice şi grupurilor simbolice ale artei, comerciuluî, industrie! şi societăţilor din Bucurescî. Tot cu acestă ocasiune se institui şi ordinul (decoraţiunea) Coronei României. Ast-fel tjiua de 10 Maiu căpătă o întreită însemnătate pentru ţară: la 10 Maiu 1866 Carol I, chemat la tronul Românie!, intră în Bucurescî; la 10 Maiu 1877 se proclamă independenţa ; la 10 Maiu 1881, se înălţă România la trepta de regat. Ast-fel în a. 1866 Carol I de Hohenzollern, chemat de poporul român, a venit în mijlocul lu! cu hotârîre nestrămutată de a lucră, a luptă, a suferi chiar pentru dînsul, pentru fericirea şi mărirea lui. Se împlinesce peste un pătrar de secol, şi cârmaciul stă neclintit la locul său de ondre, înfruntând cu bărbăţie şi cu linişte senină tdte primejdiile, tdte greutăţile, mergând pururea înainte către un ţel mare şi glorios. Tînăr numai de 27 an! când s’a suit pe tronul României, el s’a oţelit în luptele de tdte tjilele, şi cu dînsul s’a întărit şi poporul român. Când tunul a început să bubuie preste Dunăre, el a tras strămoşăsca spadă şi a reînviat cjilele de glorie şi do vitejie ale Românilor; în fruntea unei armate create şi însufleţite de dînsul, el a dobîndit neatîr-narea ţării şi cordna de rege pe câmpul de lupte; şi ce a câştigat prin braţul viteaz al oştirii, a consolidat apoi prin muncă, abnegaţiune şi minte cumpănită. Astă-cj! România este o ţară liberă şi suverană, cu o politică bine lămurită, cu o posiţiune tare şi respectată, stă-pînă pe destinele ei şi trebuincîosă păcii europene, civili-saţiunii omenesci. Fruntaşul ei este în acelaşi timp mîndria eî, siguranţa ei, pavela ei ocrotitore. Intre dînsa şi regele ei în curs de 32 do ani a domnit pururea cea mai desăvîr- www.dacaromanica.ro ALBINA 997 şită dragoste, cea mai neturburată înţelegere. De aceia regele Carol pdte cjice: «Privim viitorul cu încredere, fiindcă Stalul nostru e stabilit pe o temelie solidă şi tăria Mea este rezemată pe dragostea poporului şi vitejia armatei.-» In împlinirea grelei şi înaltei sale misiuni, regele a luat sfatul unor băi baţi eminenţi, convinşi de puterea naţiunii şi de viitorul românesc. Un sfetnic înţelept, sprijinitor puternic şi călduros i-a fost însuşi augustul său tată, cetăţe-nul român Carol Anton de Hohenzollcrn, care pînă la m6r-tea sa (1885) a lucrat cu tărie pentru consolidarea statului român. Inboldiri generdse a primit el de la augusta sa mumă, principesa Iosefina, care scria Adunării Naţionale în Bu-curescî pentru Suveranul nostru: «Cu cât îl veţi iubi mai mult şi cu cât voîu fi mai fericită şi mîndră că vi l-am dat cu atât mai mult mă voiu rugă cu căldură pentru fericirea României.» Tovarăşă nedespărţită la cjile bune şi rele, la speranţe neţărmurite ca şi la decepţiuni, la sfaturi drepte şi acte generdse, a fost şi este Majestatea Sa Regina Elisa-bcta, femee genială, întreită regină a poesiei, a artelor şi a măririi române, cu inima deschisă la tot ce e mare, nobil, bun şi frumos, şi înzestrată cu t6te virtuţile casnice. In timpul răsboiului, pe când regele Carol lupta bărbătesce în fruntea vitejilor săi la Tlevna, femeîa-regină întocmîâ spitalul său particular în Bucurescî, îngrijind singură pe răniţi; în mijlocul soţiilor, a mamelor, a surorilor oştenilor, făceâ scamă pentru ambulanţă, împletlâ cunune vitejilor morţi pentru patrie, înduioşa cerul cu rugi ferbinţî pentru ocrotirea României, pentru isbânda armelor române. Când după întdrcerea păcii, femeile oferă augustei lor suverane chipul ei săpat în marmură legând ranele oştenilor, Elisa-beta-regină, în modestia ce-î şade aşa de bine, vede în acel chip «nu numai pe Sine, ci pe t6te câte au adus aceleaşi sacrificii, pe tdte câte au adus aceiaşi iubire» iar monumentul nu-1 socotesce a fi al său, ci «monumentul tuturor femeilor române, cari, ca şi eroii noştri, şi-au făcut datoria lor către ţară.» Se înalţă din ruină biserica Curţii de Argeş; se înzestrăză cu oddre de aur, argint şi pietre scumpe, dar nu este odor mai preţios, mai cu pietate hărăzit şi mai cu măiestrie lucrat de cât sfînta Evanghelie scrisă şi împodobită frumos cu o răbdare îngerescă de însuşi mâna Regi- www.dacoromanica.ro 998 AI.IUN \ nei ndstre, «întru amintirea prea iubitei şi singurei sale copile Maria.» Iubind tot ce are mai scump poporul român: limbă, literatură poporană, datinele şi portul naţional, Regina a cântat în măestrite versuri frumuseţile României, legendele Carpaţilor, poveştile Peleşuluî, şi a legat de numele seu literar : Carmen Sylva, gloria şi renumele însuşi al patriei nostre. Graţie exemplului dat de dînsa, iia, fota şi mărama ţărănescă au ajuns vestmîntul de ondre, nu numai în palatul regal, dar cu el se mândresc chiar şi suveranele Europei; tot prin sprijinul ei industria casnică se mai păstrdză încă. Munca, respectul datoriei, pietatea şi moralitatea, virtuţi înfloritdre în casa regescă, exercită cea mai fericită înrîurire asupra poporului şi asupra ţării. In fine, regele Carol a găsit un ajutor statornic în înţelepciunea, energia şi priceperea bărbaţilor de stat ai României la cari a făcut apel în diferite împrejurări, bărbaţi din acea fericită generaţiune, cari numai în curs de 30 ani a putut să realiseze unirea, dinastia, constituţiunea, independenţa şi regatul, într’un cuvînt naţiunea, în puterile şi viitorul căreia ea tot-d’a-una a crecjut, tot-d’a-una a sperat, reconstituind, reorganisând şi întărind statul român, sub direcţiunea luminată a unui rege înţelept şi mărinimos. In fine, Regele nostru are o garanţie sigur.' in firea nobilă, calităţile înalte şi crcscerea îngrijită a nepotului seu, principele Ferdinand, că opera începută de dînsul acum 32 de ani şi condusă cu multă trudă şi jertfe mari va fi urmată şi desăvîrşită de nepotul său pentru mărirea şi tăria României. In a. 1869 Carol I, punând temelia castelului şeii Peleş din Sinaia, a cjis: «Să se ridice acest castel şi să fie într’o (]i legănul dinastiei Ndstre şi a ţării!» După 14 ani, când măreţa clădire s’a sfîrşit şi inaugurat, (25 Sept. 1883,) acelaşi suveran rostesce, ca primul rege al României: «Am clădit acest castel ca un semn trainic că dinastia, alesă liber de naţiune, este adînc înrădăcinată în acestă frumdsâ Ţară şi că răsplătim dragostea poporului nostru cu încrederea nemărginită care avem în viitorul scumpei nostre patrii.» Fie ca acestă încredere să nu o desminţă generaţiunile presente şi viitore ; ci, pătrunse de sentimentul datoriei, înflăcărate de un amor luminat de patrie, ele să ţină sus şi neatins drapelul pe care stă scris : Carol şi România, di- www.dacoromanica.ro ALBINA 999 nastia Hohenzollern şi Constituţiunea. Ele să nu uite că rolul naţiunii române în cestiunea Orientului încă nu e sfîr-şit, că misiunea ei istorică în noua cale ce i-s’a deschis, este abia la început, că cjile de încercări şi mai mari o aştâptă, şi atîrnă numai de la munca, înţelepciunea şi energia lor, de la chipul cum vor sci să-şi reculegă şi să-şi conducă puterile morale şi materiale, ca regatul României să fie pururea stăvilarul tare al civilisaţiuniî Europene la Dunăre. Gr. G. Tocilescu. CASTELUL PELES inaia e situată în partea cea mai despre apus a văii Pra-hoviî şi locul unde e castelul e neîndoios unul dintre cele mai sălbatic poetice cu vîrfurile înalte dimpreju-rul lui, cu pădurile adânci şi cu torentul de spumă care curge cu sgomot. Nicăieri nu găsesci aer mai curat şi apă mai rece de cât în colţul acesta de munte, nicăieri în bătrâna Europă, nu găsesci ca aici o locuinţă cu totul modernă ascunsă în umbra nemăsuratelor păduri necercetate, pe care nu le-a atins nimeni, unde de veacuri bravii uriaşi cad de bătrâneţe unul peste altul şi zac acoperiţi de muschiu. In locul acesta format din contraste trebuia o construcţie cu linii rupte şi capriţiose. Sfătuit de un simţimînt forte just al pitorescului localnic, Regele Carol a dat idea unui plan cu linii verticale, mai în armonie cu ale peisajului din prejur şi a comandat arhitectului să se inspire de la renascerea Germană, dar turnul care se înalţă în colţul castelului este pacînic şi nu ameninţător ca cele de pe vremea feudalităţii răsboînice şi nu produce efectul posomorit al turnurilor cenuşii vechi ale vechilor cetăţi. E decorativ înainte de tote, cu ferestre mari, cu galerii încântătore, pe câte patru laturele, cu grilaje graţiose de fier făurit ca podobă pe la ferestre. înăuntru se află salone minunate şi apartamente luxose. Acoperişul înalt cu mansarde şi cu ferestruî cu forme elegante, dă reşedinţei regale un caracter de interior intim şi familiar şi o fe-resce de căldură şi de frig cu mantalele lui de placă negră şi roşie. Dar ceea-ce te izbesce chiar de afară, e fericita întrebuinţare a lemnului; pridvorele care legă din stâlp în stâlp trupurile de www.dacoromanica.ro 1000 ALBINA căpetenie ale clădire!, galeriile svelte atârnate ca nisce punţi la etajele turnurilor şi turnuleţelor, lemnăriile lucrate frumos; grinzile cari se vădesc în ziduri, totalul arliitectureî acesteia [ dă castelului prin uşurinţa sa o înfăţişare ţărănescă şi-simplă care place cu atât mai mult cu cât e mai potrivit cu poesia muntosă a locului. f i - ^ Castelul Peleş. Aşa dar reşedinţa din Carpaţî e tot de o dată seniorială modernă, monumentală şi fantesistă. Să mai adăogăm că se ridică pe o temelie sdravănă, ast-fel că simţi strînse la un loc, când ve^i acest castel, puterea şi graţia, plăcutul şi folositorul. L. Baclielin. O VORBA Ridică-ţî ochii către Dumnedeu şi rogă-te pentru păcatele şi pentru greşelile tale. www.dacaramamca.ro ALBINA 1001 IOp C. BRflTIflpU — Notiţă despre viaţa lui — are moment ar fi maî potrivit pentru a reaminti Românilor viaţa şi faptele-lui Ion Bră-tianu, clacă nu cjiiua de 10 Maiu, care însem-neză încoronarea întregii activităţi a acestui mare bărbat? De aceea vom căută, întru cât ne permite cadrul revistei ndstre, a însemnă din traiul lui câte-vâ mai de căpetenie împrejurări, cari trebuie să fie tot-d’a-una presente în mintea orî-cărui Român iubitor de ţară. Născut la 2 Iunie 1821 — anul în care muri Petru Maior, marele istoric; anul în care se ridică pentru desrobirea neamului său capul pandurilor, Tudor Vladimirescu, — Ion Bră-tianu, fiul luî Dincă Brătianu, boier din ţinutul Argeşului, după ce învăţă cu dascăli greci, urmă la Sfîntu Sava în Bu-curescî pînă pe la 1837. Atunci intră în armată ca voluntar şi stete câţi-vâ ani, după care se duse la Paris spre a-şî completă studiile. După multe pregătiri, isbuti să intre în şcdla de răsboiu şi, dacă evenimentele nu s’ar fi precipitat în ţara sa, Brătianu ar fi îmbrăţişat definitiv cariera militară. Nu a fost însă aşa. La 1848 se produce în Februarie revoluţia în Paris. Aceste timpuri agitate, aceste momente de isbucnire cari s’au pregătit prin ani de cjile de fierbere, au impresionat adînc pe tinerii Români, cari se aflau în mare număr în capitala Franţei, şi l-a făcut să cugete la starea de apăsare în care zăceâ pati'ia lor şi î-a decis să încerce şi ei o asemenea lovitură. Când veni Brătianu în ţară, Principatele erau sub regimul Regulamentului Organic, legiuire făcută sub porunca Rusiei, legiuire ce da totă puterea în mâna .unui restrîns număr de boieri şi pregătîâ insă-şî desfiinţarea autonomiei ţărilor, cari erau socotite ca viitâre provincii rusesc! Acest regim trebuia înlăturat. După ce Eliade proclamă revoluţia la Islaz la 9 Iunie www.dacaromamca.ro Ion C. Brătianu. www.dacoromanica.ro ALBINA 1003 Brătianu şi Rosetti o proclamară în Bucurescî la 11 Iunie. Fugind Domnitorul Bibescu, se constitui un guvern pro-visoriu, care luă ca secretari pe Ion Brătianu şi Alexandru Golescu. Din nenorocire, membrii guvernului, înspăimîntaţî de ştirea—ce rfispîndeau boierii — că vin Ruşii,fugiră din Bucu-rescî la munte şi atunci boierii profitară de acăsta şi se făcură eî stăpâni pe situaţie, înfiinţând o căîmăcămie de trei. Brătianu însă răsculă poporul, înlătură pe caimacami şi ast-fel guvernul interimar, instituit atunci, conduse împreună cu Brătianu ca secretar trebile ţări! pînă la întdrcerea membrilor din guvernul provisoriu. De şi cuvintele «Dreptate-Frăţie» cari se întrebuinţau a-tuncî în tdte actele noului guvern, erau de natură să asigure dragostea ţării întregi pentru starea de lucruri care rSsturnase vechia putere a boierilor, de şi acestea formau cre<}ul patrioţilor şi-î inspirau în t<5te proiectele de legi ce alcătuiau, totuşi ţara n’a putut resistâ străinilor, pe cari îi chemă boierimea ruginită şi egoistă, care găsîâ că mai mare pacoste a fost revoluţia de cât holera. Ruşii şi Turcii impuseră tăcere glasului de libertate care se ridică din tdte unghiurile principatului; naţiunea nu eră pregătită ca să resiste cu armele, să ţie piept forţei prin forţă; de aceea... Regulamentul Organic fu ridicat iarăşi în cinste şi asnre măsuri se luară pentru pedepsirea şi a revoluţionarilor şi a ţârii. Capii revoluţiei fură goniţi; ei rătăciră prin ţările Europei plîngend nu sdrta lor, ci sorta ţării care mai avcâ încă să sufere. Cu tdte acestea sufletul lor nu eră cuprins de des-nădejde; ei sciau că încercarea lor nu eră căcjută, ci numai amînată. «Barbaria şi corupţiunea — fjiceâ atunci Ion Brătianu — a învins pe soldaţii revoluţiunii, dar revoluţiunea na; pe când noi sîntem isgoniţi,printre baionetele lor se stre-c6ră libertatea unui popor redeşteptat...» Nouă ani petrecură în exil luptătorii de la 48... Ani de suferinţă? Nu, ani de muncă; suferinţa lor o uitau ca să-şi închine patriei întrega lor activitate. Ceea-ce nu putuse face în ţară, ei făcură acum de departe, căci pregătiră opinia publică a Europei să înţelegă dreptele cereri ale poporului român. In acâstă epocă publică Brătianu mai multe broşuri prin cari făcea cunoscută adevărata stare de lucruri din www.dacoromanica.ro 1004 ALBINA Principate şi da pe faţă uneltirile Austriei, ale Rusiei, ale Turciei, cari t6te erau interesate să ne vaijă mici şi umiliţi. Rare-orI s’a vă(Jut jn istoria diplomatică o maî rodnică muncă pentru un stat neînsemnat şi lipsit de putere. Se vede că atâta căldură, atâta putere de convingere aveau acei exilaţi în vorba, în fapta lor, în cât toţi 6meniî politici cărora se adresau se simţiau pătrunşi şi «jiceau: cu el trebuie să fie adevărul. Ast-fel, la 1856, prin tractatul de la Paris, ţările române erau chemate să-şî exprime ale lor dorinţe pentru viitbrea lor întocmire; ast-fel la 1857 se adunară divanurile ad-hocy la cari participă şi Ion Brătianu; ast-fel avură putinţa să se rostescă Românii şi să spuîe că vor să trăiască de acum înainte liberi; ast-fel în 1858 se dete la lumină convenţiu-nea puterilor pentru organisarea ţărilor române. Drept e că, prin acea convenţiune, nu se uniâ Muntenia cu Moldova; dar Românii sciură să le nnescă de fapt, prin alegerea lui Cuza, şi apoi să capete la 1861 recundscerea Europei pentru desăvîrşita lor alipire In t6te aceste fapte, în tote aceste împrejurări, în primele rîndurî întâlnim numele lui Ion Brătianu; la tdte actele mari ce s’au săvîrşit în acestă epocă el este părtaş, cu puterea lui de muncă, cu sufletul lui entusiast. După abdicarea luî Cuza la 11 Februare 1866, după-ce se institui Locotenenţa Domnescă compusă din Nicolae Golescu, generalul Haralambie şi Lascar Catargiu, Ion Brătianu se duse în Franţa ca să se înţelegă cu împăratul Napoleon III în privinţa persdnel căreia România avea să-î ofere tronul. Cu acest chip se îndeplinlâ şi cel din urmă punct din cele votate de divanurile adhoc, adică: principe strein ereditar. După multe greutăţi — pe care nu ne îngăduie locul a le povesti aci — Ion Brătianu intră în ţară cu Principele Carol de Hohenzollern şi în cjiua de 10 Maiu — după ce poporul se pronunţase prin plebiscitul de la 8 Aprilie — tînărul Domnitor ocupă tronul. In cel d’întâiu Minister constituit acum sub presidenţa d-luî Lascar Catargiu, Ion Brătianu ocupă portofoliul finanţelor-In cele-l-alte cabinete — cari se schimbară fbrte des în acea epocă — el conduse când internele, când răsboiul, când finanţele pînă la 1868, când demisionă, de şi avea majoritate www.dacoromanica.ro ALHINA 1005 în Cameră, silit de împrejurările din afară. Atunci rosti el, ca răspuns diplomaţiei austriace, care ne acuzase că sîntem răsvrătitorî, acel discurs celebru care a ridicat o furtună de aplause şi care este una din multele dovedi despre mărimea sufletului acestui bărbat. «Când o soră a mea este măritată — cjicea el — nu am dreptul să me amestec in menajul seu; insă, d-loi, ore când soţul ei va merge pînă a o maltrata cu brutalitate, când o va trată ca pe o sclavă, când scie că ea este din-tr'un sânge nobil,.. când voiu vedea că ridică cuţitul a-supra ei, nu am eu 6re dreptul să strig, să-l opresc de la acea crimă?» Cu aşa idei, cu aşa interes pentru binele public şi pentru liniştea ţării, cu aşa dragoste pentru întregul neam românesc, el coborî treptele puterii, lăsând altora să conducă statul, avend încredere în patriotismul tuturor fiilor patriei. Când, în 1876, se retrase guvernul conservator, Brătianu luă presidenţa consiliului pe care o ţinu aprdpe continuu pînă la 1888. In acestă epocă putem tjice că s’a transformat statul nostru şi Ion Brătianu a condus fie-care pas de progres. Abiâ venit la putere, avii o grea situaţie, căci Ruşii declarară rSsboiu Turcilor şi voiau să trecă prin ţara nostră. După multe şi furtundse desbateri în Parlament şi în presă, isbuti curentul de a merge alături cu Ruşii, de a ne cercă şi noi forţele, de a da dovadă Europei de ce p<5te poporul român. Armata, condusă de principele Carol, fiind ministru de războiu Ion Brătianu, dovedi că nu se înşelase cei ce avusese încredere în puterea ei şi capătă meritate laude de la împăratul Rusiei şi de la toţi generalii cari o văzură în momentele grele ale atacului. Din nenorocire, după acest resboiu glorios, Brătianu fu nevoit să vatjă, cu inima sfîşiată de durere, că Rusia, drept mulţumită de ajutorul ce l-am dat, ne răpesce ţinuturile Basarabiei (pe cari ni-le dase înapoi Congresul din 1856). Au mers Idn Brătianu şi Cogălniceanu la Berlin, la marele sfat al puternicilor Europei, dar... ce puteau să facă ? glasul lor eră glasul dreptăţii şi n’a fost ascultat. www.dacaromaQica.ro 1006 ALBINA Paguba eră mare, durerea era sfîşiet<5re; dar ţara trebuia să trăiască. România se proclamase independentă la 10 Maiu 1877, Brătianu cugetă să mergă un pas maî departe: să se facă regat. Ast-fel, în diua de 10 Maiu 1881 M. S. Principele Ca-rol deveni Regele Românilor. Prin acest act România — care se făcuse cunoscută prin războiu — căpătă un loc de cinste între statele Europei. Si-tuaţiunea cea nouă împuneâ multe schimbări, impunea sacrificii mari. In 1884 se revizui Constituţia, lărgindu-se dreptul de vot, măsură democatică, fiind-că chemă în mai mare numer poporul la conducerea destinelor sale. In 1886 se votă tariful autonom, prin care se puseră taxe pe obiectele ce veniau din străinătate, pentru-ca, cu acest chip, să se desvolte industria în ţară. In legătură cu acesta se făcură legi pentru protecţiunea diferitelor industrii pentru a se mări bogăţia naţională. In 1888 Ion Brătianu se retrase de la putere. Acum ţara eră pusă pe temelii statornice. Brătianu o v6-duse ridicându-se într’un chip miraculos şi avu rara mîn-gîiere să vadă îndeplinite t6te visurile tinereţei sale şi să scie că la tdte actele mari, el a fost nu numai părtaş, dar fruntaş. înlăturarea Regulamentului Organic, - Desfiinţarea privelegiilor, — Unirea, — Dinastia streină ereditară, — Războiul, — Independenţa, — Regalitatea: de tote acestea este strîns legat numele lui Ion Brătianu. Putea dar neobositul muncitor pentru binele ţării să aştepte mdrtea cu linişte şi—când s’a stins, la 4 Maiu 1891 — puteâ dic® că «re cine să-l pomenescă: un popor liber şi înfloritor. Fie ca acăstă viaţă atât de încărcată de fapte să slujescă drept pildă generaţiilor viitore şi să nu se uite nici o dată cuvintele pline de învăţătură pe cari le a spus odată ca un părinte care dă sfaturi copiilor sei : «Tinerii cari aii focul sacru pentru binele ţării şi vor să se distingă şi să se urce aşă de sus pe scara socială, să nu uite că numai munca, moralitatea, meritele şi serviciile aduse ţării trebue să fie regula.» Gheorghe Adamescu. www.dacaromamca.ro ALBINA 1007 Reîntorcerea în ţară a A. A. L. L. Regale Principele Ferdinand şi Principesa Maria. 1 Maiu, la orele 11.30 minute dimineţa A. A. L. L. '■ y.y. Regale Principele Ferdinand şi Principesa Maria, îm-Prmnâ cu fricii principi Carol şi Elisabeta, după o lungă lipsă, s’au reîntors în ţară. A. A. L. L. au tras de-a dreptul la palatul de la Cotroceni. In acestâ lo-cuinţă A. S. Regală Principele Ferdinand a avut amil trecut să lupte cu o bălă grea şi primejdiăsă, din care numai mulţumită minunai puternicului Dumnezeu şi devotamentului nemărginit al ămenilor seiinţei, a putut scăpă. Astdej-i A. S. Regală este deplin restabilit. Primirea a fost din cele mai căldurose. încă de la orele 9 dimineţa împrejurimile gărei Cotroceni erau înţesate de lume din tăte clasele societăţeî. Toţi voiau să revadă pe scumpul nostru principe moştenitor, a cărui bălă pusese în întristare întrega ţară, şi a cărui însănă-toşare umple de bucurie inimile tuturor Românilor. La orele 11, pe peronul gărei iau loc d-niî Miniştri: D. Sturdza, A. Stolojan, general Berendei, G. Palade, Ionel Brătianu; D-l D. Giani, preşedintele Camerei însoţit de un mare număr de deputaţi şi senatori; precum şi un însemnat numer de generali şi bărbaţi politici din tăte partidele. La orele 11 şi 20 sosesc M. M. L. L. Regele şi Regina. Gara este fărte frumos împodobită cu drapele naţionale şi corone de fruruje şi flori. Când trenul s’a oprit un puternic ura isbucncsce din tăte părţile. A. S. R. Principele Ferdinand, vesel salută publicul, de la terestra vagonului. M. M. L. L. Regina şi Regele se urcă în vagonul princiar şi îmbrăţişează de mai multe ori pe A. A. L. L. şi pe micii principi; iar mulţimea prin urale, dădeă cele mai puternice semne de dragostea şi respectul de care se bucură scumpa năstră dinastie. A fost un adevărat entusiasm când M. 3. Regele scoborându-se din vagon în braţe cu micul principe Carol, lumea isbucnesce în strigăte de: Să trăiască! Alicul principe este purtat în braţe de mai mulţi din cei de faţă. Unii îl întrebă: < Mai şeii românesce?» Acesta răspunde: — Da, mai sciu. Mica princesă Elisabeta este adusă în braţe de M. S. Regina. Tăte dămnele voiesc a o luă, dar ea se atârnă de gâtul M.-Sale, şi nu voiesce a se duce la nimeni. întrega familie Regală este fărte veselă, chiar M. S. Regele de obieciu atât de grav, eră plin de o bucurie atingătăre. A. S. R. Principesa Maria, a primit mai multe buchete de flori. După ce M. M. L. L. şi A. A. L. L. Regale au vorbit cu bunătatea Lor obicinuită, cu un mare număr din persanele jirescnte, www.dacaromamca.ro 1008 ALBINA Familia Regală, a intrat în palatul de la Cotrocenî, în ovaţiu-nile poporului, care şi cu acest prilej a ţinut să arate dragostea lui neţărmurită Aceluia- ce de trei-cjeci şi doi de'arii a sciut prin faptă ca şi prin cuvînt să fie model de devotament, dragoste şi iubire pentru scumpa nostrâ patrie. C. Pop.—Taşcă. Taifasuri eu moş Gheorghe (1) Meşteşugul Scrierii — Moş Gheorghe, am să te întreb ceva. . . — Ce? — Nu te uită aşa la mine! N’am să te întreb vre-un lucru pe cari d-ta să nu l sciî. Se înmulţesce lumea ori nu? — E he! Că dacă nu s’ar înmulţi, dacă ar fi lume mai puţintică, n’am avea atâta strîmtorare! — Când erai d-ta copil, eră aşâ de mare satul ca acum ? — Da de unde! Nu eră nici în jumătate! — Cred că asta s’o fi întîmplat cu tete satele şi cu tote târgurile. — D’apoî cum socotesci!? — Va să dică, moş Gh., în vremea copilăriei d-tale eră mai puţintică lume. — Firesce! — Dar in vremea copilăriei tatălui d-tale? — Şi mai puţintică! — Dar pe vremea bunicului d-tale? — Şi mai puţintică! — Dar în vremea de demult? — Cred c’atunci eră bine de trăit! Pe semne că eră lumea puţină de tot. — Va să dică, moş Gh , a fost o vreme când lumea eră puţină de tot; de atunci, din vechime s’a înmulţit lumea din di în cji, din an în an şi s’a înmulţit şi a crescut pînă în (iiua de astădi, şi are să tot crescă. — Au să mai încapă ore, nepote, omeni pe pămînt? — Au să încapă! A lăsat D-(jeu pămînt destul pentru toţi omenii! Vetfi No. 28-29, 30, 31 www.dacoromamca.ro ALBINA 1009 — Dar, moş Gh., în vremea de demult, când era lume puţină, nu erau ore şi atuncea nevoi? — Eu cred, nepote, c’atuncea n’or fi fost nevoi! — Moş Gh., eu am spus adineaurea o istorie; o ţii minte? — Cum să n’o ţiu? — Erau într’un loc, unde nu călcase picior de om, erau numai cinci-deci de gospodari. Au dat ei peste nevoi ? — Cum hu! — N’o fi fost ore şi-n vremea de demult tot aşa? Moş Gheorghe dă din cap, oftând.. . — Pesemne câ-s de când lumea nevoile, nepote, spune «1, dumerindu-se. — Şi-n vremea de demult, moş Gh., au fost nevoi; şi atunci omenii învăţau cum să urnescă nevoile, şi atunci învăţau omenii unul de la altul, şi-atunci se făceau născociri ■cari foloseau lumeî. Şi atunci cugetau omenii, şi atunci o cugetare trecea de la om la om. Şi-n vremea de demult o cugetare trecea din tată în fiu, şi-n vremea aceia, dacă încolţea în capul unui om o născocire, o cugetare mai deosebită de cât a altor omeni, acea cugetare, chiar dacă murea omul, râmâneâ, cresceâ în capul altora şi se fâceâ mare şi folositore tuturor omenilor. Dar atunci erâ şi mai greu ■de cât astâcji, moş Gh. Lumea se înmulţea, trebuiau să se ducă din loc în loc ca să s’aşede. Apele mici le treceau ci pe plute; nevoia i-au înveţat mai pe urmă să facă luntre ca să trecă apele mai mărişore şi a fost mare bătae de cap şi a trecut multă vreme pînâ când au făcut corăbii ca să trecă mările. Treceau ani de dile pînă când o născocire mare şi folositore tuturor omenilor să se vestescă în tote părţile; şi treceau alţi ani pînă când se duceau a-colo omeni să înveţe acea născocire şi să aducă gândirea născocitoruluî. Erâ greu de dus în locuri depărtate, nu erau drumuri de fier şi nu erau vapore, moş. Gh ! — Sciută că erâ greu! — Şi din pricina acestor greutăţi lumea da înainte cu mare anevoe! Adică ce erâ greu, moş Gh ? Moş Gh., se gândesce şi se teme să spună ce gândesce; ci simte, dar nu pote spune. — Greul erâ acesta, moş Gh.: lumea nu se pute folosi îndată de gândirea omenilor din locuri depărtate. «Albina* ti4 * www.dacoromamca.ro 1010 ALBINA — Asta tot vream să spun şi par’că se oprea pe vîrful limbeî! — Şi lumea se ducea cu multă greutate şi cu multă primejdie de la un loc la altul, depărtat. — Aşâ-i! — De multă vreme, moş Gh., îşi băteâ capul ca să scape de greutatea asta; mulţi stăteau locului, chiar de audeau ei că în cutare loc este cevâ de învăţat; lehamite! — Mai aşâ!? — Câţi omeni n’or fi stat şi nu s’or fi gândit: ore mai trăesce fecioru-meu, care a plecat de atâta vreme?! mai trăesce ore cutare, care a plecat în cutare loc?! cum trăiesc ore omenii în cutare loc de peste mare? Cu ce se hrănesc eî?! Ce portă ei? Cum muncesc ei ? Or fi muncind ore maî uşor de cât noi? Sînt ore fiare sălbatice prin acele locuri Cum s’or fi apărend omenii de densele? De ce n’am ore aripi ca să sbor? De ce n’am putere să sciu ce face fiul mîeu, acolo, departe! Şi-a trecut amar de ani, moş Gh., şi-au curs multe nevoi şi multe lacrămî pînă când s’a născocit un meşteşug nou, în vremea aceia!... meşteşugul... ghici care meşteşug, moş Gheorghe? Moş Gh., îşi şterge pe furiş o lacrămă... i-am stîrnit un gând, i-am aprins un dor. . . — Care meşteşug moş Gh? întreb eu din nou, fără să mă uit la el. — Scris or ea!. . . Şi-l podidesce plânsul pe moş Gh. El are un fecior departe, dus în armată; şi feciorul lui moş Gh. nu scie să scrie şi nici moş Gh. nu scie să scrie. Amândoi nu mai sciu nimic unul de altul! Şi-a trecut multă vreme de când. i-a plecat feciorul în armată. — Şi-au trecut mii de ani de-atunci, moş Gheorghe şi se mai găsesc şi astâdi omeni cari nu sciu să-şi trimetă gândul lor pînă când nu se duc ei singuri, ca să spună cu gura ce-i în inima lor, ce-i în sufletul lor! Şi astădi mai sînt omeni cari nu pot să scie ce gândesc alţi omeni cari nu sînt de faţă! — Aşâ-i nepote! Slîntă să-ţi fie vorba!. . . Chiar eu sînt acela! www.dacaromamca.ro ALBINA 1011 Istoria Scrierii. — Meşteşugul scrisului, moş Gheorghe, a fost ca şi-o minune mare dumnedeiască! Un om, care vrea să spue ceva altul om cu care nu se pute întâlni uşor, îl făcea, ca şi astădl, cu o scrisore; iar cel-l-alt, dacă sciâ meşteşugul scrierii şi al cititului, pricepeâ, sciâ ce spune în scrisore. Dar şi meşteşugul scrisului, ca ori-ce meşteşug, n’a tost de la început cum îl în diua de astădl. La început s’a întâmplat cu scrisul ca şi cu rota celui din pustiu: eră încurcat, anevoios şi greu. Dar, au trecut, de la scornirea scrierii, mii de ani; de atunci a trecut scrierea prin mintea şi prin mâlnele a mii şi milione de omeni. Meşteşugul scrisului s’a uşurat, cu vremea, pînă când a ajuns cum îl în diua de astădl. Istoria tiparului. A fost mare descoperire născocirea scrisului, moş Gh , dar nu se pute lolosi multă lume de densa. Nu sciau cei de demult să facă hârtie. Ei scrieau pe cărămidl, pe pietre, pe scânduri unse cu clară, pe ziduri, pe frunde de copaci, pe piele de viţel şi pe alte lucruri. Din pricina asta eră tare scump şi tare greu de făcut o scrisore, ori o carte. Când au început să se facă cărţi erau aşâ de scumpe în cât trebuia să dai pe o carte preţul unei moşii întregi Multă lume audise de scriere, dar /iu veduse nici o dată nici o scrisore. Şi, în vremea aceia, multă lume ar fi dorit să scie ce-l scris. Iarăşi şi-au bătut mulţi capul cum să facă, cum să dregă, ca să fie mai uşor de scris şi mai eftine cărţile. începuse să se facă hârtie ; dar cărţile tot erau scumpe din pricină că trebueau ani de (jile pînă să scrie cine-va o carte, şi trebuiau alţi ani ca să aştepţi să-ţî vie rîndul ca să te uiţi şi tu într’însa şi să scrii şi tu ce eră în ea. Va să dică tot eră greu de căpătat o carte. Dar lumea, moş Gheorghe, nu stă pe loc. După multă gândire şi bătaie de cap a scăpat lumea şi de greutatea asta! S’a născocit tiparul. Acum nu mal are nimenea nevoie să se ducă, cine scie unde, ca să vadă ce-l scris într’o carte. Scrie unul singur o carte, o dă la tipar şi es milione de cărţi de odată! Mun- www.dacaromanica.ro 1012 ALBJXA cesce unul singur ca să scrie o carte şi se folosesc mi-lione de omeni, totă lumea, de cartea lui. Dacă s’ar sculă din morţi un scriitor din vechime şî-ar vedea cum se tipăresc astă-dî cărţile, ar muri... de bucurie! Au trecut, moş Gh , mii de ani de când a început lumea să scrie • aii trecut sule de ani de când s’a născocit tiparul şi, parcâ-i un blestem al lui D-deu!.. . tot mal sînt omeni cari nu sciu carte! Spiridon Popescu. Plimbările seolare 5 (plimbările afară din oraş, la câmp, în pădure, pe marginea i'D apelor, orî în vre-o grădină sînt cele maî nemerite mijloce CKp pentru a îmbogăţi mintea cu lucruri folositore şi pentru a * cresce pe şcolari, sufletesce. Plimbările acestea aduc mult bine sănătăţii. Ele pun în miş- • care tote părţile lupului, desmorţesc piciorele, dedându-le la mers maî lung, şi obicînuîesc pe copii cu obosela. La câmp, a-ceştia respiră aer maî curat, care le învioreză faţa şi le împros-păteză puterile; iar verdeţa, peste care le rătăcesce privirea, e priitore ochilor obosiţi de carte. întărind trupul, plimbările desfată spiritul şi formeză un is-vor nesecat de învăţături şi de mulţumire sufletescă. Natura e o carte fără sfirşit, pe care fie-cine o citesce şi o înţelege în vr’un fel ore-care, fără să-î ajungă vre-o dată la cea din urmă faţă. Ori-eând şi orî-unde, ea este în stare să ne umple inima de mulţumire şi ne dă prilej să învăţăm ce-va. Şcolarii pot face în natură observaţii interesante, care să le deştepte mintea şi să le aţîţe dorinţa de a descoperi lucruri necunoscute. Afară, în aer liber, sub seninul cerului, în timpul de popas se pote amestecă www.dacoromanica.ro AU! IX A 1013 petrecerea cu înveţămînt de Sc.-Naturale, de Geometrie, de Geografie şi de patriotism. In timpul plimbării, băgarea de semă a copiilor pote fi îndreptată la privirea pomilor şi a erburilor,l a observareâ florilor, la aşedareâ frunzelor. Nici insectele de tot-felul nu pot fi trecute cu vederea. învăţătorul îndemnă pe copii să le observe trupul cu părţile lui şi le arată în ce chip se păstreză. Pe marginea apelor, şcolarii adună petricele, scoici, melci şi tot ce pote presentâ interes pentru învăţătură. Plăcerea ce produce aflarea unor lucruri nouî, atenţia încordată şi stăruinţa cu care şcolai’iî îşi urmăresc cercetările, le deşteptă dorinţa de a vedeâ tot şi de a nu lăsă nimic să le scape din naintea ochilor. Aşâ, li-se formeză spiritul de observaţie. Cu ajutorul copiilor, ce colecţie bogată de plante de insecte şi de minerale îşi pote adună învăţătorul harnic ! Fără nici o cheltuială, numai cu puţină tragere de inimă, şcola se pote înavuţi cu material didactic. Dar câte folose practice pot trage şcolarii dintr’o escursiune ! Pe câmp ei observă natura primitivă a pămîntuluî şi însuşirea lui de muncă; iar din cercetarea unei ţarine cultivată cu pricepere, din visitarea unei grădini îngrijită cum cere trebuinţa, se pot încredinţa despre ceea ce ar deveni acel pămînt prin cultură. Acesta le-ar da cea mai convin-gătore mărturie despre adevărurile spuse de învăţător cu privire la lucrarea câmpului şi ar fi cel mai bun îndem de imitare. Pînă şi în timpul plimbărilor ce se fac în recreaţiile dintre o-rele de clasă, şcolarii pot urmări în tot cursul anului desvolta-rea vegetaţiunii. Pe câmp se mai fac exerciţii practice de măsurări, în care cu-noscinţele câştigate la studiul Geometriei îşi găsesc cele mai fe-lui’ite aplicaţiuni. Escursiunile dau prilej de a verifică unele cu-noscinţe predate mai nainte şi a dobîndî altele a căror deplină lămurire rămâne să se facă în şcolă. Eşind afară din oraş, copiii pot privi ţinutul cu apele, cu productele şi cu împrejurimile lui pentru mai buna înţelegere a Geografiei. Cunoscând ţinutul, în care îşi petrece viaţa, se vor simţi mai mult atraşi de el şi cu ajutorul lui vor putea să pricepă mai lesne cele-l-alte ţinuturi ale ţării lor. Prin acesta, escursiunile contribue la desvol-tarea iubirii de patrie. O visită piosă pe un câmp de biruinţă ori de înfrîngere, la un monument istoric, ori la cimitirile unde dorm cei că du ţi pentru apărarea ţării, este cea mai mişcătore lecţie ce se pote face despre patriotism. Nu sînt lecţii mai atrăgătore, cari să susţină ma mult voioşia www.dacaromamca.ro 1014 ALBINA copiilor, cum sînt acelea ce se fac în natura liberă, departe de strîmtorea dintre zidurile şcoleî. Studiul în natură ajută educaţia morală. Deprinderea de a observa natura, câştigă interesul copiilor pentru tot ceea ce constituie natura, îi însufleţesce la privirea măreţiei el şî-I îndemnă să nu rămână nepăsători, ca sălbaticii cari nu sînt în stare să-şî preţuescă marile frumuseţi ale ţinuturilor lor. Ast-fel se deşteptă în copil sentimentul frumosului. Escursiunile îl mal fac să guste plăcerile petrecerilor câmpenesc!, cari vor rămâne când vor deveni maturi ca o trebuinţă de a se răcori în dilele de odihnă afară din oraş, la aer curat, în petreceri nevinovate, în loc de a se dedă la trîndăvie ori la petreceri vulgare. Câştigul moral şi intelectual, ce-1 trag şcolarii din escursiunî, atîrnâ în mare parte de acela, care le pune la cale, de învăţător. Conducătorul şcolarilor trebue să fie el însuşi un om cu spirit luminat, cu inima caldă, un admirator al naturii. Când pe el l-ar lăsă nemişcat, rece şi nepăsător privirea măreţiei acesteia, nici în şcolari nu va isbutî să deştepte interes pentru ea. Plimbările trebue să-şi păstreze caracterul de petreceri şi desfătări. La popasui'î, se pote amestecă printre acestea, dar fără să se bage de semă, înveţămîntul, sub formă de convorbire familiară. Şcolarii au mal mult să observe sub conducerea învăţătorului, care le atrage atenţia asupra celor ce trebue să privescă. Esplicaţiunile amănunţite zăpăcesc pe şcolari şî-î lasă nepăsători. Sub puterea impresiunilor naturii, el nu sînt dispuşi să asculte. Tote desluşirile trebuitore rămân să se dea la întorcere, la şcolă. Pentru a câştigă interesul copiilor pentru cele ce au să vadă, trebue să-î pregătim din nainte şi să le spunem anume ce să observe. N. Nicolaescn. CUGETAŞI Fie că silinţele n<5stre sînt încununate de succes fie că nu sînt încununate, să trăim aşa ca să avem drept a cjice—în (jiua de pe urmă: «Am făcut ce am putut.» * Omul cu merit şi cu demnitate nu alergă după onoruri, ci aşteptă ca onorurile să vie la el. www.dacaromamca.ro ALBINA 1015 ferica Stavropoleos din J3ucure5cî. na dintre cele mai frumose biserici din ţară în stil bizantin e biserica Sta-vropoleos. După părerea omenilor cunoscători, e chiar un mărgăritar între bisericile din Bucurescî. Nu se scie cine a făcut acestă biserică şi nici a-nul când s’a făcut. Să scie numai din inscripţie că a fost restaurată în 1724. Biserica Stavropoleos. Biserica acesta se află în curtea noului palat al poştelor. Nu putem să pătrundem în tainele viito- www.dacaromanica.ro 1010 ALBINA ruluî ca să cunoscem ce i se reservă. Dorinţa nos-tră sinceră e însă ca să se caute tote mijlocele do a o păstră în bună stare vremurilor viitore. Să nu dărâmăm sau să dăm uitării aceea ce moşii şi strămoşii noştri aii făcut cu bun gust şi cu multă tragere de inimă. Cât mal în grabă trebue restaurata şi bine îngrijită, căci a început să se ruineze. P. G. SE^BHl^IDE DE DA 3 MAIU (fitfeiua de 3 Maiu a fost o mare serbătore pentru toţi Românii,, căci s’aii împlinit 50 de ani de la măreţa adunare din Cîmpul Libertăţii din Blajiu anul 1848. Românii din Transilvania voiau să sărbătorescă şi ei a-^ cestă ţii, făcuse o convocare pertru 3 Maiu tot în câmpul unde se întrunise naţiunea în acele momente grele ale existenţei sale; dar autorităţile unguresc! î-au oprit____ In Bucuresci, diinineţa s’a făcut sfinta slujbă la Biserica Zlătari în prezenţa unei mari mulţimi, care asculta cu pietate cuvintele dumneţleesci, precum miile de Români acum 50 de ani ascultase pe bătrînul Andrei Şaguna episcopul care oficia atunci în Cîmpul Libertăţii. După prânz lume multă s’a adunat în Grădina Cişmigiu şî la 2 ore a pornit procesiunea condusă de comitetul Ligeî spre Şosea. Muzica a cântat < Deşteptă-te, Române», iar când manifestanţii au trecut prin faţa Palatului Regal s’a intonat «Imnul Regal» atât de către muzică cât şi de către studenţi. Ajungând la rondul II de la şosea, mulţimea s’a oprit şi s’a deschis şedinţa prin cuvîntarea entusiastă a d-luî M. Vlădescu, pre-sidentul comitetului central al Ligeî. Aii vorbit apoi: d. Murc-şeanu, student din Transilvania, d. dr. Istrate, d. Uemetrescu-Brăila, student, d. Barbu Păltineanu, advocat, d. Periefeanu-Buzău. Sera la 9 ore a fost o conferinţă la Ateneu în folosul Ligeî culturale. Au ţinut cuvîntări d-niî Ion Grădişteanu şi Barbu-Dc-Imrrancea, cari aii produs un mare entusiasm între ascultători. In multe din oraşele ţării rliua de 3 Maiu s’a serbat prin conferinţe şi procesiuni. (iii. www.dacoromanica.io ALBINA 1017 LIVEDILE PERMANENTE rincipalole isvore de bogăţie ale ţării ndstre, au fost pînă acum şi vor fi încă pentru un timp <5re-care cultura pă-mîntuluî şi crescerea vitelor. Este bine cunoscut şi netăgăduit de nimeni faptul că la noi cultura pămîn-tuluî se face într’un mod cu totul primitiv. Resultatele acestei culturi, au început să fie simţite de agricultori, prin micşorarea preţului şi căutării productelor nbstre pe pieţele streine, aşâ că mulţi au început să cultive mai raţional pămîntul, iar ceî-l-alţl vor fi, cu timpul, siliţi de împrejurări să schimbe felul culturii. Pentru crescerea vitelor ţara ndstră s’a bucurat mult timp de renume în străinătate, dar de cât-vâ timp am dat înapoi şi în acestă ramură de producţiune. Printre căuşele acestei decăderi cred că cele mal importante ar fi împuţinarea păşunilor şi livezilor naturale din pricina întinderii culturii cerealelor, lipsă de păşuni şi livezi artificiale şi puţinele îngrijiri ce se dau vitelor. Ţăranul nostru, fie din causa relei stări materiale, fie din causa deprinderilor apucate din strămoşi—deprinderi justificate pentru starea lucrurilor din acele timpuri, dar nepo- www.dacaromanica.ro 1018 ALBINA trivite astă-tjî—sau şi din causa lipsei de cultură, se mulţu-mesce cu aceea ce Dumnezeu sau Natura îi dă pentru hrana vitelor sale. Pentru el este un sacrificiu să lase o bucată de pămîntul său pentru livede — de multe ori nu o pdte lăsă nici pe acesta—şi mai nici odată nu-şî pdte permite să facă alte sacrificii pentru a cultivă ,pe acăstă livede plante de nutreţ. Se pdte înţelege de aci că vitele neavend hrană destulă şi fiind lipsite de îngrijirile cele mai trebuincidse, încep a degenerâ. Şi alte ţări au trecut prin împrejurările prin care trecem noi astă-cjî, dar au ştiut să scape de pericolul ce le ameninţă, creînd livecjî artificiale. Resultatelă la care au ajuns acele ţări fiind destul de satisfâcătdre, este în interesul nostru să căutăm a le imită. Trebue să începem cât mai curînd să creiăm livecjî artificiale, căci numai ast-fel vom putea vedea reîntemeindu-se acest principal isvor de bogăţie naţională. Să nu se sperie nimeni de lucrările ce trebuesc făcute pentru creiarea acestor livecjî, căci cum ele pot fi făcute în străinătate, unde cjilele de lucru sînt cu mult mai scumpe ca la noi şi locurile mult mai puţine şi costisitore, vor pu-teâ fi făcute şi în ţara nostră şi încă cu foldse mult mai mari. O dovadă despre aceta e faptul că mai toţi proprietarii cari au încercat să facă cu ghibsuinţă asemenea livecjî, au reuşit pe deplin. Folosul e mai mare când aceste livecjî sînt făcute pe locuri umede, cari sînt puţin priicidse culturii cerealelor. Spre a aveâ o bună livede artificială, nu e de ajuns să alegem pămîntul, să-l lucrăm şi să aruncăm seminţele. Un cultivator dibaciu trebue să se silescâ să înlăture din livecjile sale tot ce este de prisos sau de calitate inferioră, deci să alegă pentru semănat cele mai bune seminţe de plante de nutreţ, căci numai ast-fel va putea să aibă o recoltă, caro să fie şi îmbelşugată şi bună tot-cl’odată. Dacă locul ales este umed, primul lucru ce trebue făcut este îndepărtarea întru cât stă în putinţă a prisosului de umecjelă. Pentru acâsta e bine să se dreneze (1) livedea tot (1) Drenagiul unui loc se face săpendu-3e mai multe şenţuleţe în diferitele direcţiuni ale lui, sau canalisându-l ast-fel ca să se potă scurge umecjelă. www.dacaramamca.ro ALBINA 1019 aşa de bine, ca şi cum ar fi un loc de cultură. Să nu se credă că prea ar fi costisitdre acestă lucrare, de <5re-ce s’a constatat că cele câte-vă tone de fîn ce se obţin în locul rogozului sau papureî ce ar fi crescut pe acele locuri ce nu se pot cultiva, ar plăti cu prisosinţă cheltuielile unui drenagîu economic. Prin uscarea locurilor umede se mai ajunge şi la alt folos mare, căci se curăţesce aerul şi să scapă localitatea de multe bole. După ce drenagiul s’a făcut, e bine să se lucreze locul cu aceiaşi îngrijire ca pentru cultura cerealelor şi de mai multe ori pe rînd spre a se distruge ast-fel tote rădăcinile ierburilor nefolositdre, care s’ar găsi pe livede, şi care dacă nu s’ar face aceste lucrări ar ocupă locul de geba şi ar înăbuşi planta semănată. Repet că la stabilirea unei livezi artificiale nu trebue să se facă economie de muncă, căci lucrarea odată făcută e de ajuns pentru mai mulţi ani de-a rîndul. Durata lungă a livezilor artificiale a făcut să li-se deâ şi numele de livezi permanente. O cestiune înseninată în stabilirea unei livezi permanente este alegerea seminţelor. Toţi observatorii serioşi şi practi-cianiî cei mai de frunte sînt de părere că numărul şi felul diferitelor seminţe trebuincîdse pentru formarea unei liveijî permanente trebuesc să fie cu atât mai mari, cu cât acestă livede este destinată să dureze mai mult timp. In adevăr, plantele născute din seminţe acoperind acelaşi looîn mai mulţi ani, trebuesc să fie cât se pdte de multe, ca să pdtă acoperi cât se pdte de bine locul şi să facă ast-fel mai grea răsărire plantelor nefolositdre. Felul plantelor semănate va trebui să fie fdrte variat, căci numai ast-fel se vor putea găsi unele specii care să aibă peridda de desvoltare maximă primăvară, iar altele tdmna sau vara şi aşâ în ori-ce anotimp se va trage profit din puterile pămîntuluî. Avend ierburi cu deplină desvoltare în diferitele epoci ale anului, putem să cosim livedea de fdrte multe ori. S’a căutat a se hotărî din nainte, prin anumite formule, numărul şi felul seminţelor, care ar îndepli maî bine cerinţele unei livedi permanente, dar nu s’a ajuns la resultate destul de bune şi generale, căci pe lîngă că cantitatea şi felul seminţelor difer după climă, felul pămîntuluî şi posi- www.dacoramaiiica.io 1020 ALBINA ţia lui, apoi scumpătatea şi eftinătatea lor într’un an sau în altul pot face să se în'ocuîască un fel de semînţă prin alt-fel de aprope aceiaşi valdre nutritivă, însă mai eftine. După ce s’a hotărît cantitatea şi felul seminţelor, va trebui să se despartă în două categorii: prima conţinând seminţele cu grăunţele mai mari; a doua pe cele cu grăuntele mai mic. Pentru ca seminţele să fie uniform răspîndite, e bine să se semene întîîu cele mari la grăunte şi să se grăpeze locul adînc, după aceea să se semene şi cele cu grăuntele mic şi apoi să se grăpeze cu grapa întdrsă sau numai cu un mă-nunchiu de spini, pentru ca aceste seminţe să rămînă la suprafaţă. S’a constatat că pentru un hectar de pămînt tre-buesc 30—50 kgr., de seminţe. I. Niculescu. Inaugurarea Spitalului „Carmen-Sylva“ De pe Domeniul Regal Brosceni iud. Suceva. 15 Aprilie 1898, s’a inaugurat Spitalul «Carmen-Sylva» ie pe moşia M. S. Regelui Carol I, care a contribuit lult întru înfiinţarea acestui folositor aşedemînt. încă din ajun, lumea, de şi în di lucrătore, a început a se adună, spre a-şi vedea visul cu ochii. Tot ce a fost mai de semă, n’a lipsit de la inaugurare. Aşâ, un însemnat număr de locuitori fruntaşi şi funcţionari din Brosceni şi comunele vecine, Borca, Sabaşa, Mădeiu, Farcaşa şi Darne. La ora 2 p. m., se efectuă de sub-protoereul I. Grinţescu, «Sfinţirea apei» şi «Tedeumul de mulţumire,» după care apoi, onor. d-1 Gh. Softa, harnicul prefect al jud. Suceva, rosti cu multă căldură un discurs. Mai rostesc apoi importante discursuri : d-1 doctor primar, d-nul Leon Niculescu, sub-prefect, d-1 Hârsu, medic de plasă şi la spital şi d-1 M. Lupescu, învăţător din Brosceni. La terminarea fie-căruî discurs, elevii de la câte o şcolă, pe rînd, intonau în cor «Mulţi ani trăiască.» După discursuri se împărţi tuturor elevilor, pâine, caşcaval, alune şi stafide, în care timp se începu seria toastelor. D-1 Gh. Softa, prefect, ridică cel întâiu toast, citind o telegramă. www.dacoromanica.ro AI.BINA 1021 adresată M. S. Reginei României, care se află la Abazia, în cuprinderea următore: ■In timpul răsboiului ai alinat, Majestate, cu devotament de mamă suferinţele răniţilor.» • Astă