Andl I.
Dominică. 3 MaiO. 1898.
No. 31.
ALBI HR
REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA
APARE ÎN FIE-CARE DUMINICĂ
Abonament, pe an: fn ţară LeT..5
„ „ „ străinătate „.........8
Un număr .'.................15 bani.
SUMAR:
Comitetul, 3 (15) Mniu. — G. C., Amintire istorică. — Gheorghe Adamcsc /, Simion Uăr-nuţ. — O., Jigodia la câini. — De ce rod şdieciî. — Spiridon Popescu, Taifasuri cu moş Gheorglie.—Muscele sînt animale primejdidse.— Curiozităţi sciinţifice.—P. G., Biserica Iul Bucur.—îngropăciunea împăraţilor Austriei. — C. St. Bilciurcscu, Lăutarii noştri. — Econom. Grinfcscu, Cum să se spele rufele. — /. O., Vorbirea prin fluîerare. — Drago?, împăratul Traian. — Un cal cu rang de boier. — Dc la Buzeu, Cresus şi Solone. — Sfaturi practice.—Intîmplările săptămâneî.—Informaţiunî.—Adrese către redacţie. -Ghicitori.
Ilustrafiuni: Simion Bărnuţ (portret).—Biserica lui Bucur.—Cioban cântând din fluier.— Vorbire prin fluîerare.—Cele două capre.—La (Jiua t&tfilul el.
3 (15) (VI A I 0
ii diua de 3 Maiu se împlinesc 50 de ani de când sa ţinut măreţa adunare din Câmpul libertăţii în Blaj.
Este una din acele date cari treliuesc să fie sărbătorite în cursul secolelor. Ne facem deci o patriotică datorie de a ne asocih la mani-festaţiunile ce se produc acum în tote unghiurile Românimii şi a aminti în scurt evenimentele acelei epoce măreţe.
Când — în 1S48 — Ungurii cereau unirea, adică alipirea Transilvaniei la Ungaria, Românii se adunară în oraşul Blaj în număr impunător de mare.
După ce se pregătiră spiritele prin discursul rostit ele Băr-nuţ în diiua de 2 Maiu, — totă acea mulţime, socotită la
40.000	de omeni, veni să ascidte sfînta slujbă în biserica
«Albina»
www.dacaramamca.ro
61
962
ALBINA
Mitropoliei. Porniră apoi toţi spre câmpul de la marginea oraşului.
Episcopii Şaguna şi Lemeny se proclamară presidenţl, vi-ce-presidenţl se aleseră : Simion Bărnuţ şi Gheorghe Bariţ ; iar secretari : lîmoteiă Cipariu, Ion Popasu, August Ireb. Laurian, Dumitru Boleru, lacob Bologa, Paul Dunca, Gheorghe Angliei, Ion Bob, Petru Mania şi 16n Bran.
După ce jurară toţi că vor lupta pentru pădirea dreptăţii, pentru înaintarea naţiunii române şi a patriei; — se votară concluziunile, adică cererile Românilor, precum urmeză:
1.	Naţiunea Română pretinde independenţă naţională, reprezentanţi in dietă; pretinde să se serve de limba sa în legis-laţinne cât şi în administraţie.
2.	Naţiunea Română pretinde ca biserica română fără distinc-ţiune de confesiune să (le liberă de orî-ce altă biserică, egală în drepturi cu cele-l-alte biserici ale Transilvaniei.
8.	Naţiunea Română cere desfiinţarea iobăgieî fără nici o despăgubire din partea ţăranilor.
4. Naţiunea Română cere libertate industrială şi comercială.
5. Naţiunea Română cere să se desfiinţeze darea ce s’a pus asupra vitelor.
(i. Naţiunea Română cere desfiinţarea deciuielii metalelor găsite în pămîntul Patriei.
7.	Naţiunea Română cere libertatea de a vorbi, a scrie şi a tipări fără nici-o censură.
8.	Naţiunea Română cere asigurarea libertăţii personale; nimenea să nu se potă aresta sub vre un pretext politic.
9.	Naţiunea Română cere tribunale de juraţi cu publicitate în care procesele să se facă verbal.
10.	Naţiunea Română cere înarmarea poporului. Miliţia Română să-şi aibă ofiţeri români.
11.	Naţiunea Română cere dotarea clerului român întreg din casa statului întocmai ca cierurile celor-l-alte naţiuni.
12.	Naţiunea Română cerc înfiinţarea şcdlelor române pe la tote satele şi oraşele, cum şi universitate română, cu libertate de a învăţa.
18. Naţiunea Română cere purtarea comună a sarcinilor publice după starea şi averea fle-căruia şi ştergerea privilegiilor.
14.	Naţiunea Română cere să se facă constitnţiune nouă pentru Transilvania prin o adunare constituantă a naţiunilor Ţă-
www.dacoromamca.io
ALBINA
963
rii şi să fie întemeiată pe principiile libertăţii, egalităţii, frăţiei.
15.	Naţiunea Română cere ca naţiunile eele-l-alte din ţară să nu ia în desbatere cestiunea unirii cu Ungaria pînă când naţiunea Română nu va fi constituită şi organisată cu vot deliberativ în camera legislativă.
Acestd măruţă adunare, are o însemnătate forte mare în istorie.
Ungurii diceau: votaţi unire i Transilvaniei cu Ungaria, căci în acest chip se vor uni Romanii din acestd Ţară cu cel din provinciile uvgureşei.
Mult timp Tarnsilvănenil nu stat la îndoiala, s’au emis chiar păreri favorabile unirii; dar în adunarea de la Blaj poporul a înţeles că a consimţi la acestd unire ar fi să-şi puie singur capul sub jug.
Să ne închipuim ce spectacol impunător. . . Acest popor aşa de holărît întru apărarea drepturilor sale, sciţi să se porte cu atâta demnitate, cu atâta linisce în cât chiar comisarii gu-vernidul recunoscură «cu mirare» lucrul.
Izbânda adunării de la 3 Maiă se datoresce — cum elice istoricul Papiu Pariau — numai poporului, care singur a dus în curs de veacuri lupta pentru naţionalitate, părăsit când de nobilimea sa conducătore, când de preoţime.
Si câte greutăţi aă întîmpinat acei ţărani cari veneai! din fundul munţilor, clin văile depărtate ale ţării! . . .
Funcţionarii unguri i-aii ameninţat în tdte chipurile; s’aii stricat poduri peste rîuri ca să nu potă trece; s’aii oprit chiar cu arma. Când ne gîndim la tote acestea, când ne gîndim că aii rdsbit prin atâtea nevoi, ne pătrundem ele admiraţie, vedem că Românii din Ardeal aă înţeles spiritul timpului şi că — de atunci chiar — s au arătat vrednici de libertatea pe care sorta vitrigă le-o tăgădulesce pînă în cliua de adl.
Şi când se împlinesc 50 de ani de la asemenea momente, este de datoria orl-cărul Român să înalţe către Dommd rugăciune pentru odihna sufletelor acelor răposaţi martiri şi, tare încredinţat pe temeiul trecu'ului, să privescă cu hotărîre viitorul şi să nu uite vorba poetului-.
Că din vultur, vultur nascc; din stejar, stejar răsare!. . .
Comitetul.
www.dacoromamca.ro
964
ALBINA
Amintire istorică
uza-Vodă se plimbă într’o di prin Bucurescî, îmbrăcat civil, întovărăşit numai de un sergent care îi veniâ în urmă la vr’o treî-decî de paşi. Tocmai trecea pe dinaintea cazărmii din strada Isvorului— care se nu-mesce astădî cu numele seu cazarma Cuza — şi-î trăsni prin cap să facă o glumă cu soldatul care stăteâ de pază la uşa cazărmii. Când ajunse în dreptul soldatului, se opri de o dată şi dise răstit:
—	Haide, mitocanule, nu prezinţi arma ?
Soldatul nu răspunse nimic. Dar fiind-că Vodă-Î stăteâ drept înainte ca o luminare, încruntat şi fără să aibă de gând să plece, soldatul ii (^ise:
—	Caută-ţî de drum, domnule !
—	Să-mi caut de drum? Aşâ cunosceţi voi pe omul care v6 dă pâine ! dise Vodă, prefăcendu-se furios şi înaintând spre soldat cu pumnii strînşi.
—	Aşâ ! Adică d-ta mi-ai fost păcătosul de brutar care ne dă pâini aşâ de mici şi necopte? dise soldatul cu dispreţ, apoi sug6ndu-şi gura ca s’adune scuipat, adaogă printre dinţi: «Şi vrei să ţi presint şi arma? Hai cară-te de aici, că să me iea pe mine dracul dacă nu te scuip şi-ţi înjur un regiment de rubedenii!»
Vodă n’a aşteptat de la soldat să-şi împlinescă lăgădu-ială şi a plecat ca să se oprescă din nou la câţi-va paşi să vadă mutra soldatului, căruia sergentul i-a spus din urmă că a înjurat pe Vodă. Urmarea a fost că Vodă chiar în diua aceea a chemat pe brutarul cazărmii să-l întrebe de ce nu coce pâinea.
G. C.
O vorbă mare
Ca să realisezi o faptă mare, nu e destul să lucrezi, tre-bue să visezi; nu e destul să calculezi, trebue să credi.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
965
SIJVIIOH BflRHUŢ
— Schiţă biografică —
nul dintre bărbaţii de frunte ai fraţilor noştri de dincolo, conducător în vremuri grele om cu sciinţă de carte, cu sufletul aprins de adevăratul sentiment al patriotismului, — Bărnuţ se născu la anul 1808 în Bocşa Română din Comitatul Crasnei (Transilvania,) unde tatăl său eră cântăreţ la biserică.
După terminarea studiilor, deveni la anul 1831, profesor la gimnaziul din Blaj. Primind atunci darul preoţiei, ocupă diferite funcţiuni eclesiastice; dar vocaţiunea pentru cariera profesorală îl făcu să se întărcă iarăşi la şcolarii săi şi ar fi continuat multă vreme dacă neînţelegerile cu episcopul Lemeny nu î-ar fi adus destituirea. Ar fi fost om de trebă acest episcop, dar eră prea fricos şi prea încrezător în Unguri. De aceea ori când vedea pe vre-un profesor sau pe studenţi că se arată partizani pe faţă ai românismului şi nu se sfiesc să declare acesta şi să facă fapte dictate de un asemenea sentiment,—Lemeny căută să-i potolescă cu un «lasă» caracteristic dmenilor slabi şi dacă nu puteâ, îşi pu-neâ în cumpănă autoritatea, le impunea tăcere, numai să nu se arate în faţa stăpînitorilor ca un răsvrătitor.
Aşă i-se impuse tăcere şi lui Bărnuţ, care — depărtat din post — se retrase la Sibiu, unde trăi în linisce, studiind dreptul pînă în preziua evenimentelor din 1848.
In aceste momente rolul lui Bărnuţ fu forte mare.
11	vom examina în scurte cuvinte.
*
* *
Constituţia proclamată de Unguri la Pesta în 14 Martie 1848 cuprindeâ 12 puncte şi cel din urmă eră: unirea Transilvaniei cu Ungaria. Tote cererile lor fură aprobate de mo-narch şi trebuia numai ca şi dieta Transilvaniei (care se aduna la Cluj) să se pronunţe, pentru ca unirea acestei ţări Românesc! să fie fapt îndeplinit.
Ungurii transilvăneni întreprinseră o agitaţie în favdrea ideei acesteia. Românii se văzură surprinşi. Unire cu Ungaria: păte este unire cu fraţii din Crişana, Banat, Maramureş. Iată punctul îndoios asupra căruia Românii nu sciau
www.dacaromamca.ro
966
ALBINA
ce să cr£cjă. Ei se întrebau de nu va fi 6re bine să se grupeze într’un mănunchiu toţi Românii din monarchie. Unirea face puterea! Ziceau mulţi; dar o grozavă stare de nelio-târîre cuprinsese sufletele Românilor. Gazetele discutau chestiunea ; diverse articole dăduse cuvîntul pentru unire; cu tdte acestea Foia pentru minte a lui Bariţ găsea necesar să <Jieă : «Iar de vor fi unii între noi cari, cu mintea lor «înalt cultivată, se vor fi înălţat pe un punct de unde în «conformitate cu împrejurările prezente să fie în stare a ne «luă de mână şi a ne Zice • veniţi încâce, aci să staţi, de «aci să porniţi, cutare să voiţi, acestea să pretindeţi îna-dnte de Iote, — o! daca se află între noi bărbaţi aşa de bine «preparaţi, pătrunzători, onoraţi cu încrederea poporului nostru, să iasă acuma La mijloc, acuma să ne arate calea «dreptă, mântuitore.»
* *
Bărbatul atât de mult aşteptat se află. Acel bărbat fu Si-mion Bărnuţ.
La 25 Marte apăru o proclamaţiune manuscri-să la Sibiu, care spunea Românilor ce trebuia să voiaseă:
—	Congres naţional Românesc,
—	Libertatea individuală şi ştergerea iobăgiei,
—	Libertatea naţională a Românilor,
—	Nici o unire cu Ungurii pînă când ei nu vor tracta cu Românii ca naţiune liberă cu naţiune liberă.
De şi eră anonimă, totuşi se sciîi că eră opera luî Bărnuţ. Acum linia de purtare a Românilor eră liotărîtă.
Simion Bărnuţ.	Lă 30 APrUie (Dumi'
neca Tomeî în anul acela) se ţinu o adunare pregătit<5re la Blaj, fără încuviinţarea
www.dacoromamca.ro
ALBINA
967
guvernului, ba chiar cu împotrivirea episcopului Lemeny. Acesta, cuprins în apele maghiarismului, merse pînă acolo în cât (lete poruncă preotului Simion Balint să plece numai de cât clin Blaj şi să nu ia parte la întrunire, ameninţân-du-1 că, de nu se va supune, va fi dat în judecată.
Poporul nu se descurajă de tote acestea, veni la Blaj şi atitudinea demnă şi nu sgomot<5să făcu pe soldaţii cari ar fi fost gata să-î gonescă cu armele să steâ în loc nemişcaţi.
Când se răspîndi scirea că Bărnuţ se află în satul vecin la Mănărade şi vine spre oraş, poporul alergă întru întîm-pinarea lui şi căutau toţi pe întrecute să scdţă caii de la căruţă şi să tragă eî. Atunci Bărnuţ (Jlse aceste memorabile cuvinte: «Lăsaţi, fraţilor ! nu e timpul acum să băgăm «pe omeni în jug, ci să-î scotem. Lăsaţi să ti agă vitele, că «voi aţi tras destul pînă acum!»
îşi pbte orî-cine închipui entusiasmul produs de aceste vorbe. Intorcerea lui Bărnuţ în oraş fu un adevărat triumf. El cuvântă poporului, mulţumi celor veniţi şi le spuse că adunarea cea mare se va ţinea la s/i5 Maiu chiar cu permisiunea guvernului.
La acea dată rolul marelui Român fu şi mai însemnat.
*
* *
Guvernul unguresc permise în adevăr ţinerea adunării la Blaj, dar voi să-i paraliseze acţiunea, cerend ca Românii să se întrunescă deosebit cei uniţi şi cei neuniţi. Episcopii însă, avend în vedere că nu eră vorba de o chestiune re-ligiosă, ci de una politică, n’au ţinut semă de acăstă invitare.
In anul 1848 cjiua de 3 Maiu cădea într’o Luni. încă de Vineri sera încep omenii să sosescă.
Duminecă de dimineţă piaţa cea mare a oraşului Blaj eră înţesată de lume. Cei cari vorbise poporului în întrunirea de la Dumineca Tomei îl salutară şi acum strigând: «Chris-tos a înviat! Libertatea a înviat!* La acestea miile de 6-menî răspunseră: «Adevărat a înviat/» Apoi le deteră sfaturi să fie cu luare aminte la cele ce se vor spune, să se porte aşâ ca purtarea lor să insufle respect străinilor şi să umple de ruşine pe duşmanii şi defăimătorii cei răutăcioşi ai Românimi!.
După ce se făcu leturghia în biserica Mitropoliei, se ridică la tribună Simion Bărnuţ şi rosti un discurs, ce a ră-
www.dacoromamca.ro
968
ALBINA
mas celebru, în care arătă cari trebuia să fie ideile pe cari să le proclame naţiunea Română a doua cji la 3 Maiu.
EI arătă cari sînt intenţiunile Ungurilor când îndemnă pe Români la unire şi deci îndemnă pe toţi să fie contra unirii cu Ungurii.
«Căutaţi — cjice el — la acăstă mulţime de Români cari «strigă în numele a totă naţiunea: Să nu ne ducem la ma-«sa libertăţii ungurescl, căci bucatele ei tote sînt înveninate ; să nu ne vindem Ţara şi limba, căci plercţendu-se «o dată, nu se mal pot câştigă.»
Vorbirea lui Bărnuţ fu primită în aplause şi nimeni nu mai luă cuvîntul, iar încheierile lui fură admise do toţi cei de faţă.
La 3 ore adunarea se desfăcu.
In sfîrşit, sosi <Jiua mult asceptată de 3 Maiu.
La 6 ore de dimineţă tot poporul eră adunat la biserică şi se începu slujba.
Apoi porniră cu toţii spre cîmpia cea mare a Blajului. In frunte mergeau episcopii şi înaintea lor steagul Transilvaniei cu inscripţiunea : Virtutea Romană reînviată.
După propunerea lui Bărnuţ, se decise ca acea câmpie să se numescă pe viitor Câmpul libertăţii.
Se începură apoi desbaterile cari ţinură şi în cjilele de
4	şi 5 Maiti; în fine, după ce se votară cererile Românilor
se aleseră două comisiunî, una să mergă la împărat şi alta
la dieta din Cluj, ca să înfăţişeze acele cereri ale poporului.
*
* *
Intîmplările ce urmară după adunarea de la Blaj fură din ce în ce mai rele.
Ungurii, de şi obţinură multe foldse de la împărăţia Austriei, se arătară nemulţumiţi şi se proclamară independenţi, adică se rupseră cu totul de împărăţie. De aci porni răsboiul.
Ce eră să facă Românii ?
Ungurii declarase că nu vor să recundscă în ţara lor altă naţiune de cât cea ungurăscă ; deci toţi cei-l-alţî să se gră-băscă a se face Unguri.
Românii deci trebuia să mergă cu Austria, pentru că acesta le arătă prietenie.
Ast-fel se începîi răsboiul.
Bărnuţ, ca vice-pesident al comitetului naţional românesc
www.dacoromamca.ro
ALBINA
969
sta în Sibiu, de unde se luau măsuri pentru conducerea acţiunii.
Luptele se urmară în cursul anului 1848 şi 1849 şi se terminară tocmai în August prin capitularea armatei ungu-resci în faţa armatei anstriace, în ajutorul căreia venise Ruşii cari se aflau în principate.
Când Ungurii intrară în Sibiu, Bărnuţ d’abia scăpă de a fi prins şi trecu în Ţara Românăscă la Râmnicul-'Vâlcii. Aci fu arestat de către Ruşi, fără nici un cuvînt (de vreme ce Românii, fiind aliaţi cu Austriaciî, nu puteau fi inimicii Ruşilor); dar fu în curînd liberat.
De aci plecă la Viena ca să întîlnescă delegaţiunea numită la 3 Maiu, din care făcea şi el parte, spre a se înfăţişă împăratului.
In Viena petrecu el pînă la începutul anului 1850 lucrând împreună cu alţi fruntaşi Români pentru susţinerea drepturilor poporului său înaintea Ministerului austriac.
Munca lor a fost zadarnică. Austria a uitat serviciile făcute de Români prin ajutorul ce i-au dat în lupta cu Ungurii şi întemeiatele cereri ale Românilor au fost nesocotite.
Acum Bărnuţ nu mai avea ce face în Transilvania. Plecă deci în Italia, unde studiă dreptul în oraşul Pavia şi, luând titlul de doctor, se întdrse în Viena în 1854. Atunci primi propunerea Ministerului Moldovei de a ocupă catedra de filosofie la gimnaziul din Iaşi.
Venind aci, el fu îmbrăţişat cu mare căldură de tdtă lumea cultă şi prin stăruinţele lui, se înfiinţă în 1855, o facultate juridică.
La acestă şcdlă superidră ţinu Bărnuţ prelegeri pînă în 1863, când mdrtea îl răpi din mijlocul iubiţilor săi şcolari.
*
* *
Exact la împlinirea datoriei, devotat apostolatului său, bun, prietenos cu studenţii, printre cari şi-a creat mulţi a-depţî fanatici, Bărnuţ — cu tdte erorile concepţiunilor sale juridice — a fost unul din acel dmeni rari cari personifică tdtă energia unui moment într’o mişcare naţională, cari se uită pe sine ca să trăiască numai pentru o ideie...
Gheorghe Adamescu.
www.dacaromamca.ro
970
ALBINA
Jigodia la Câini.
scie că în cursul primului an de la nascere, câinii sînt predispuşî la o bolă forte adesea omorîtore, cunoscută sub numele de jigodie.
Acestă bolă constituţională, conta-giosă, a fost asemănată de unii cu guturaiul cailor, de alţii cu răpciugă şi cu tifosul, iar de alţii cu versatul, că ar fi adică un fel de versat al câinilor.
Orî-ce ar fi, acestă bolă are forte multe manifestări şi rele, forte scliimbăciose şi amestecate, cari atacă aprope tote funcţiunile vieţeî câinelui.
Ea începe tot-d’a-una cu tristeţă, împuţinarea poftei de mâncare, câte o dată chiar prin mişcări murdare (depravate), apoi începe o stare de friguri mal mult sau mal puţin simţită după vigorea câinelui. Aceste simptome dureză 2 sau 3 Jile, apoi se arăt relele caracteristice, dacă nu s’au luat măsuri de la cele de la început.
Acestea în ordinea cum vin sînt: slăbirea generală, scurgeri pe nas, ochii urrluroşl, înghiţire du-rerosă, tuse mal mult sau maî puţin tare, tremu-răturî, respiraţiune întreruptă şi grea, buzele în-tredeschi(,lendu-se una după alta, ca la un om care trage din lulea, greţă, igniturl, câte o dată vărsături şi diaree (eşire afară); slăbiciunea merge mereu crescând şi animalul se topesce din ce în ce.
Se întîmplă forte adesea ca mersul boleî să se îndrepte particular asupra pielei, atunci se ivesce un fel de vărsat pe pântece şi pe faţa din năun-tru a copselor. In aceste părţi pielea se acoperă cu pete mici roşiatice, după cari urmeză nisce bu-buliţe cuprinzând ca o apă în ele, care la început e limpede străvezie, iar mai pe urmă tulbure, al-biciosă, puroiosă.
Când se produc aceste bubuliţe, îndată ce se termină cu ele, se vede că frigurile înceteză şi animalul îşi recapătă pofta de mâncare.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
971
Ast-fel limitată la piele, la nas, la ochi, boia este uşoră, dar se întîmplă forte adesea complicaţiunî forte grave din partea sistemului nervos, precum epilepsie, cârceiurî, spasmuri, bolă de creerî, etc. rele cari sînt destul de comune maî ales la câinii de rase delicate crescuţi în casă.
Pentru a preîntîmpina aceste complicaţiunî, mâncarea ce se dă câinilor tineri are ore-care importanţă. De cele maî multe ori eî sînt nutriţi neîndestulător, maî ales şi forte adesea cu zemurî, a-dică cu apă: animalul segăsesce atunciîntr’o stare de slăbiciune care nu-î ajută să lupte contra bo-leî, şi boia îl învinge. Nu e nici un rău a nutri pe câini cu carne fiartă orî-cât de tineri ar fi. E forte important aceasta; trebue înlăturată credinţa că nu e bine să se dea carne la câînî, căci e destul să ne uităm în gura lor, ca să ne convingem că natura i-a făcut mâncători de carne. In domesticire este adevărat că câinele a devenit mâncător de tote, dar din tote ore numai carnea să i se o-prescă, tomaî hrana natureî lui? E prea destul că nu i se dă crudă ci fiartă şi îi e forte trebuinciosă spre a se întări, o nutrire îmbelşugată şi maî ales hrănitore, îl va face destoinic să lupte în contra boleî, pe care o va trece cu atât mai uşor cu cât va fi maî sdravăn.
S’a propus pentru a înlătura jigodia, de a da curăţenie câinelui din 15 în 15 ţlile mană în lapte : singurul efect însă este că se slăbesce câinele, ceea-ce tocmai îi face rău, şi de ce trebue ferit.
Cel maî bun tratament este următorul: de la începutul boleî, adică chiar din prima ţii, se va da câinelui, pe cât are încă poftă de mâncare, o nu-triţiune uşurică dar hrănitore, lapte sau zemă de carne; în acela-şî timp se Ara da bolnavului de trei ori pe ţii, dimineţa, la prânz şi sera, după puterea câinelui, o linguriţă sau o lingură de tinctură de chinină într’o jumătate de ceşcă de cafea negră. Boia îşi urmăză cursul său, dar devine forte uşoră. Se va urma aşâ câte-vâ ţlile după care se va da
www.dacQromanica.ro
972
ALBINA
câinelui o curăţenie 15 sau 30 grame de sirop de lemn câinesc (salbă mole, perul ciutei.)
Totul însă atârnă să începem a combate răul de la început; dacă întârziem, orî-ce am face nu ajută mai cu nimic.
Daca n’am combătut reul de la început, şi se declară complicaţiunile, tratamentul trebue urmat după felul complicaţiuneî: inflamaţiunea maţelor va fi combătută cu bicarbonat de sodă şi laudanum; tuşea şi tote relele de la căile respiratorii cu esenţă de terbentină, spasmurile şi relele nervilor cu an-tispasmodice şi ghiaţă la cap. Insă în tot caşul, când are cine-vâ un câine preţios şi a ajuns lucrurile la complicaţiunî, tocmai din causă că compli-caţiunile pot fi forte de multe feluri, cel mai înţelept lucru e să alerge cine-vâ la veterinar.
Boia fiind contagiosă, trebue isolat câinele bolnav şi trebue desinfectat peste tot pe unde a fost el, cu sulfat de zinc sau cu acid fenic. Trebue să fie cine-vâ forte cu băgare de semă la acestă desinfec-tare, căci alt-fel se pote declară ca un fel de epidemie. Asemenea trebue ca cel ce îngrijesce de câinele bolnav să nu mergă şi la câini sănătoşi, şi în tot caşul să nu mergă de la cel bolnav la cel sănătoşi, ci, daca nu se pote alt-fel, să îngrijescă întâii! de cel sănătoşi şi apoi să trecă la cel bolnav.
Terminând observăm că florea de puciosă ce se dă câinilor ca să-î scutescă de acestă bolă, nu e absolut de nici un folos. Din contră le face răii, căci îl slăbesce. Tot ast-fel şi obiceiul cu trasul de panglică la ceafă.
O.
UN CUVÎNT
Când îţi răsbunî în contra unul inimic însem-neză că te pul pe aceeaşi linie cu el; când îl Ierţi, însemneză că escl mult mai presus de el.
www.dacaromamca.ro
De c^iua tatălui ei.
www.dacoromanica.ro
974
ALBINA
De ce rod şorecii.
ine nu scie, că şorecele nu pote sta nici o clipă fără ca să nu rodă în scânduri, în lemne, în fiare, în fine în orî-ce obiect găsesce. Să nu se credă însă că şorecele rode numai cu scopul ca să mănânce; căci ce hrană pote găsi el în lemn, în fier sau în monetele pe care le fură ca să rodă în ele. Explicarea este acesta: Dinţii şorecelui şi peste tot aî rodătorelor, cresc repede şi dacă nu l-ar timpi prin roderea la corpuri tari, ei ar eşi afară din gură ca colţii la mistreţi.
Dacă şorecele n’ar avea ce să rodă, dinţii canini din falca inferioră i ar cresce în lungime de un metru. Experimentul îl pot face şi cititorii noştri, închidend un şorece tîner într’un vas de sticlă, în care nu pote să rodă. Daţi-i hrana lui obicinuită; să nu-i lipsescă nici aerul şi să fie într’un loc retras întunecos, unde nu-i supără nimeni liniştea: In câte-vâ luni dinţii lui canini vor avea lungimea de un metru, însă vor fi întorşi în spirală lîngă gură întocmai ca tromba (gura) fluturelui.
CELE DOUA CAPRE
Intîlnindu-se amândouă pe puntea cea îngustă, mîndră fie-care nu vrea să facă loc celei-l-alte şi se împing, îşi dau cu cornele pînă când cad amândouă în apă.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
975
Taifasuri eu moş Gheorghe (i).
O istorie.
(Urmare.)
ă spun acum mai departe istoriea mea moş Gheorghe: Trec anii şi de ce merge, de ce, cei doi maeştri lucreză mai uşor şi mai bine.
Ba, de la o vreme, omenii ved că maeştrii cei noi încep să lucreze şi mai bine de cât cel de la care au învăţat ei. Maeştrii noi nu se mai gândesc mult cum să facă rota să se potrivescă cu cele-l-alte roţi; ei fac uşor treba asta. Eî se gândesc mai mult cum să facă roţile mai trainice şi mai frumose de cât le făcea cel d’intâiu. Ei singuri se bucură când aud, cu urechile lor, cum îî laudă lumea. Lumea spune chiar că ei îs mai maeştri de cât maestrul lor. Acum încep să vie bâetani la dînşii ca să înveţe. A-ceştia învaţă meşteşug şi mai bun, şi, cu vremea, şi ei se vor gândi cum să facă lucrul încă şi mai trainic, încă şi mai uşor, încă şi mai frumos. Aşâ-i moş Gh. ?
—	Aşâ-i nepote! Fie-care caută să născocescă şi de la dînsul ceva.
—	Dar asta, moş Gh. are să se întâmple nu numai cu rotăria: are să se întâmple şi cu stoleria, şi cu fierăria, şi cu tote meşteşugurile. Fie-care are să caute să fie mai cevâ de cât maestrul lui. Asta are să se întâmple chiar cu tote lucrurile trebuitore pentru viaţă: copiii au să înveţe de la părinţi munca câmpului, fetele au să mai înveţe torsul, ţesutul, împletitul, facerea mâncării şi totă gospodăria casei. Fie-care trebă îşi are meşteşugul ei; şi, din pricină că via-ţa-i scurtă şi omul nu pâte tnviţă tote meşteşugurile deo-po'rivă) de aceea fie-care om învaţă numai un meşteşug mai bine de cât pe cele-l-alte, de pildă munca câmpului sau alt-cevâ, şi cu acel meşteşug să hrănesce totă viaţa. Ce ai dice d-ta, moş Gh., de un om care, în- vremea se-ceriî, s’ar apucă, fără să scie meşteşugul rotărieî, să-şî facă o rotă, să lase grâul să se scuture şi el să stea ca să tot
(1) VeiJI No. 28—29 şi 30.
www.dacaromanica.ro
976
ALBINA
strice la lemne în loc să ducă rota la rotar?
—	Ce să dic? ia un nebun!
—	Va să dică, moş Gh., îi bine că sînt meşteri de tote felurile de lucruri, pentru că, alt-fel, ar fi mare risipă de muncă zadarnică!
—	Asta aşâ-î!
—	Va să dică noi ne folosim de meşteşugul altora şi alţii se folosesc de meşteşugul nostru.
—	Aşâ-î!
—	Trece o sută de ani, moş Gh. şi se înmulţesce lumea prea tare, în satul cel nou din pustiu: nu le mai a-junge pămînt şi, slavă D-lui, îi mare pămîntul in lung şi-n lat şi ei nu mai au loc, nu mai pot tace toţi arătură în a-propierea satului şi s nevoiţi să se ducă, cine scie câtă depărtare. Ce-i de făcut ?
—	Ce să fie! să se tacă alt sat!
—	Chiar aşâ se şi întâmplă, moş Gh. Se duc şi se tace alt sat. Mai trece altă sută de ani şi pămîntul îi mare şi-i lung şi-i lat pămîntul şi nu mai încap numai în doue sate; şi se mai fac alte doue. Şi-i pămîntul, ca-n poveste, fără margini, şi se fac sate şi se fac oraşe şi se înmulţesce lumea şi se înmulţesc mereu trebuinţele. Nu-i aşâ moş Gh.? Când se înmulţesce lumea, se înmulţesc şi trebuinţele, nevoile ?
—	De asta aşâ-î! trece vremea, curg nevoile!
—	In faţa unei nevoi, moş Gh., stă cine-vâ cu mâinile în sîn?
—	Da, de unde!
—	Ceea-ce s’a întâmplat în satul din pustiu, tot aşâ s’ar putea întâmplă în ori-ce loc de pe pămînt. Şi nu s’ar întâmpla- pote cu rotâria ori cu plugăria: să dicem că omenii când s’ar mută dintr’un loc într’altul ar duce cu dînşii şi meşteşugurile de cari au numai de cât nevoe; dar, cum spuneam adineurea, fie-care nevoie născocesce şi meşteşugul ei.
—	Aşâ-î, nepote!
—	Şi, când, într’un loc, se născocesce un meşteşug nou, noi am văcjut că acel meşteşug nu vine în capul tuturor omenilor, de o dată; ci numai în capul unuia care are o nevoe. Şi-i de ajuns să-i vie unuia în cap; el, îndată îşi face ucenici. Mai apoi ucenicii lui îşi fac şi ei alţi ucenici
www.dacoromamca.ro
ALBINA
977
şi tot aşa: lumea merge şi nevoile n’o pot opri în drum.
Iacă, se duce vestea că în cutare loc s’au ivit nisce meşteri mari şi acei meşteri mari născocesc fel de fel de lucruri cari uşureză munca omului. Dar acei meşteri nu pot îndestulă trebuinţele lumii întregi cu născocirile lor şi de aceia au să se ducă din tote părţile omeni cari să vadă cum lucrdză acei meşteri, să intre la dînşiî ucenici, au să iasă calfe şi au să se întorcă, fie-care cu câte un meşteşug nou, pe la locurile lor. Fie-care, întors la locul lui, îşi bate capul, caută să adauge şi el ceva la meşteşugul învăţat; ucenicii lor au să caute să născocdscă şi ei la meşteşugul lor cevâ, şi tot aşâ, din ucenic în ucenic, fie-care, tot bătendu-şî capul. .. numai ce se pomenesce lumea, cine scie cu ce născocire năsdrăvanâ! Nu-Î aşâ moş Gh.?
—	Aşâ-i! îi meşteră lumea, nepoţel Vedî nisce lucruri de care te crucesci! Nici nu-ţî vine să credi c’a umblat mâna omului pe dînselel...
—	Lumea, care vede lucrul unuia, ar crede, pote, că-i un năsdrăvan; dar numai el scie, săracul, cât şi-â muncit gândul pînă când a făcut născocirea! Născociri noi au să iasă în lumea întregâ, în tote cjilele; dar are să trecă tare multă vreme pînă s-or vesti în tote părţile lumii şi pînă când s-or duce din locuri depărtate ca să vadă şi să înveţe şi alţii. Aşâ-i, moş Gh.?
—	Aşâ-i. . . îi tare greu să te duci în locuri cu depărtare 1. ..
—- Acuma, moş Gh., să mai facem un popas ca să ne mai tălmăcim, o lecă, istoria asta.
—	Ia, să ne gândim noi şi să facem socotelă. Va să dică aşâ, moş Gh : o calfă să întorce, la locul lui, cu meşteşugul gata. Dar unde stă ore meşteşugul cu care se întorce calfa?
—	Unde să stea ! In capul românului.. . unde să stea?
—	Aşâ-i, moş Gh., dar de unde a intrat în capul lui meşteşugul?
—	Din capul maestrului,... de unde dar?
—	Firesce!... dar, în capul maestrului?
—	Din capul altui maestru! ... a luat din capul maestrului şi a mai adăogit cevâ şi de la dînsul.
—	Adică, iacă ce socotelă scotem noi din istoria asta:
«Albina»	62
www.dacoromamca.ro
978
ALBINA
un meşteşug, o învăţătură ori o cugetare când. trece de la unul la altul, prin mai multe capete, să schimbă câte o lecă, se adăogesce.
—	Aşâ-î!
—	Să face mai mare, moş Gh.?
—	Sciută!
— Va să dică: înlro cugetare mare, a unuia, îs puse la un loc, îs închegate şi cugetările mal mititele ale altora.
—	Aşâ-î!
—	O cugetare mare să sprijină pe altele mal mititele. . .
—	Sciută!
—	Un maestru mare arc în mintea lui tâtă gândirea tuturor maeştrilor cari aii fost înaintea lui. . .
—	Aşâ-î nepote!
—	Acum să mai luăm sema şi la alt-cevâ, moş Gh.: ceea-ce se petrece cu meşterii mari, se petrece cu totă lumea, măcar cât de puţintel. Copiii nu se chinuesc ca să scor-născă meşteşugul prăşitului ori al secerei ori alte meşteşuguri: ei iau de-agata învăţătură de la părinţii lor. Copiii învaţă de la părinţii lor o mulţime de lucruri, o mulţime de cugetări- apoi, mai învaţă şi de la cei-l-alţi omeni; a-dică: fie-care om învaţă şi de la alţii câte ceva, este ucenicul, şcolarul, celor din prejurul lui şi cei dimprejurul lui învaţă cevâ de la el, măcar un nărav dacă nu ceva de procopselă.
Ori-ce om îl şi ucenic, şcolar, şi-i şi maestru; cum am dice îi profesor, măcar la copiii lui, dacă nu şi la alţii. Numai că sînt prea mulţi cari nu-s nici maeştri buni, nici ucenici buni. Grăiesc adevăr, moş Gh.?
—	Adevăr, nepote!
Spiridon Popescu.
UN SFAT BĂTRÎN
Deschideţi-vă ochii asupra vostră înşivă maî în-tâiu şi, înainte de a ţinea de rău pe un amic, ţi-neţi-ve pe voi de rău.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
979
Muscele sînt animale primejdiose.
. •
/j^T^înă acum totă lumea sciâ şi simţiâ că muscele sînt ‘tajm animale supărătore şi obraznice, dar iată, că sciinţa a dovedit că ele sînt duşmani răi ai omului şi aduc
e) primejdii mari.
Muscele duc bole primejdiose dintr’un loc într’altul, din-tr’o casă într’alta. Mai întîiu s’a băgat de semă că în spitalele din America se îmbolnăvîau omenii de friguri galbene, omenii cari erau în spital pentru alte bole, şi de o dată cu îmbolnăvirea lor se observau prin odăi musce. S’au făcut cercetări, şi s’a găsit că într’adevăr muscele a-duceau frigurile.
Sînt fel de fel de bole molipsitore, pe cari le ieau de la alţii, bole infecţiose. Bolele le poţi luă prin mâncare, prin băutură, prin locuirea într’un loc cu bolnavii. Mai ales le poţi luă din aerul stricat. Şi mai ales la bolele cari vin cu puroie, cu vărsături şi cu scuipat de tuse, ori cu răni — la aceste bole muscele sînt răi prieteni ai omului. Ele gustă din puroie, din tuse, ori numai se încarcă pe piciore şi pe aripi de puroie şi de sânge stricat, şi apoi duc boia cu ele într’altă parte.
Pînă acum s’a adeverit, că muscele duc cu ele frigurile galbene, apoi oftica şi boia de ochi numită conjunctivita granulosă. Oftica o duc cu ele pe aripi şi pe piciore, din scuipatul ofticosului, iar boia de ochi din urdorile ochilor.
Guriosităţi Sciinţifice.
e&Şgfe&
de tare e ghiaţa? Când e ghîaţă pe riu grosă de 4 centimetri e destul de tare ca să ţie pe un om. Când e V \r;(, de 5 c. m. ţine pe un om cu cal cu tot, la 6 c. m. e în stare să ţie 80 de boî, la 8 c. m. pote să ţie patru regimente de infanterie, în pas încet. Ca să potă ţine un regiment de cavalerie urmat de 20 — 40 de tunuri uşore, îi trebue o grosime de 11—16 centimetri. Când are 20 c. m., ţine trei regimente de artilerie cu tunuri grele. Iar dacă are 40 c. m. de grosime, poţi clădi o cazarmă pe ea.
Tote acestea le-au găsit oficeriî de stat-major, cari, au nevoie în vreme de resboiu, să scie, dacă au de trecut peste rîurî iarna, câtă 'greutate pote ţine ghiaţa.
www.dacoromanica.ro
980
ALBINA
Biserica lui gucur
radiţia ne'spune că oraşul Bucurescî, capitala ţării nostre îşî are numele de la păstorul Bucur. Tot tradiţia ne maî spune că cea d’întâiu biserică în Bucurescî a fost zidită de acest păstor şi al cărui nume îl portă pînă a<Jî. Istoricesce însă e dovedit că bisericuţa în lemn a lui Bucur a fost
Biseriea lui Bucur.
reclădită cu cărămidă de Mircea Vodă Basarab, în anul 1416. N’avem inscripţia, căci călugării greci
www.dacaromamca.ro
ALBINA
981
căutau să distrugă tot co eră românesc şi cu amintiri gloriose pentru nemul nostru. După unii istorici acestă inscripţie ar glăsui însă ast-fel: «Eu Mircea I Basarab Domnul ţării Românesc!, Duce al Făgăraşului şi biruitor al ţinutului Dobrogea de peste Dunăre, în anul 6924 (1416), am zidit biserica de zid în locul celei de lemn a lui Bucur, în pădure pe movila do lîngă Dâmboviţă, cu hramul sfinţilor Ierarhi Atanasie şi Chirilă, unde am pus osele morţilor căluţi în bătălia ce am avut cu Turcii la Giurgiu, Iunie 11. >
Acestă bisericuţă ruinându-se în cursul vremurilor a fost reparată în 1869 prin stăruinţele preotului Grigorie Musceleanu, păstrându-i-se cu totul forma veche.
In bisericuţa lui Bucur nu se mai slujesce. Ea stă însă neclintită pe marginea Dâmboviţeî şi spune trecătorilor şi visitatorilor forte multe din ce a fost o dată Bucureştii şi ce este acuma! De dorit ar fi numai că să i se facă o împrejmuire mal ca lumea şi să se dărâme şi căsuţa cu totul ruinată din curte.
P. G.
îngropăciunea împăraţilor Austriei.
rumos şi vrednic de a fi sciut este şi vechiul obiceiu al îngropării împăraţilor din Austria.
Biserica numită a Capuţinilor—în Viena, aprope de Burg, de palatul împărătesc—e locul de vecînică odihnă a familiei Habsburgilor, care domnesce astădl în Austria. Biserica e un fel de paraclis al familiei împărătesei; intr’insa e o tainiţă în care se aşedă unul lîngă altul sicriile împăraţilor morţi.
Iar când ajunge convoiul îngropăciunii la uşa bisericii, ca să intre cu mortul împărat în tainiţă, uşa bisericii e închisă. Convoiul se opresce, toţi preoţii se uită spre uşa bisericii, iar măiestrul ceremoniilor de la palat bate cu un toiag în uşă şi strigă: Deschideţi!
înăuntru e un călugăr, care la vorba deschideţi, întrebă:
— Cui să deschidem ?
www.dacoromamca.ro
982
ALBINA
—	Majestăţii Sale, Prea luminatului şi înălţatului împărat al Austriei, rege al Ungariei... răspunde măiestrul ceremoniilor, înşirând tote titlurile împăratului.
—	Nu-1 cunoscem! răspunde glasul din mormînt.
Se face tăcere şi toţi stau nemişcaţi. După câtă-vâ vreme măiestrul ceremoniilor iarăşi bate în uşe.
—	Deschideţi!
—	Cui să deschidem? întrebă iarăşi glasul dinăuntru.
—	împăratului Austriei.
—	Nu-1 cunoscem!
Şi arăşî se face tăcere, şi-n urmă măiestrul bate din nou în uşe.
—	Deschideţi!
—	Cui să deschidem ?
—	Fratelui nostru Francisc.
Atunci porta de fier scârţîie în ţîţîni şi fratele Francisc — nu împărat şi rege, căci în faţa morţii sîntein fraţi — intră în tainiţă, iar preoţii îl aşedă lîngă cei-l-alţi împăraţi cari tot cu a-celaşî obiceiu au fost aduşi acolo.
Lăutarii noştri
Instrumentele musieale ale poporului.
- './"V.
usica lăutarilor este forte plăcută fiind caracterisată prin-d '-'J, Ijilsî tr’un gen aparte. Se scie că Ţiganii aparţin celei mai vechi rase indiene şi că acest element a conservat mai kine limba şi tipul original.
Ei se găsesc răspândiţi pretutindeni.
Câte unele din melodiile lăutarilor, ciudate ca formă, dar dulci şi melancolice pînă la lacrămi, provin direct din leturghiile sacre ale lui Vişnu conservatorul sau ale lui Siva distructorul.
Musica lăutarilor a fost supusă în cursul timpului la diferite influenţe.
In primul rînd influenţa cântecului eclesiastic, care la început era cântecul gregorian modificat mai în urmă prin cântecul eclesiastic al bisericei.
Mai târziu elementul turcesc a contribuit forte mult la schimbarea musiceî lăutarilor. Beii din Fanar, la rîndul lor introduseră feluri nouî de cântece. In fine musica europenă a desfiinţat mai totă originalitatea caracteristică a cântecelor lăutarilor.
Costumele lăutarilor erau haine lungi turcesci, costum la fel
www.dacoromanica.ro
ALBINA
983
purtat cu multă poesie de Millo în piesa luî Alexandri «Barbu Lăutarul.»
Nici la ţară nu mai veşli lăutari în anteree şi giubele, ci toţi au îmbrăcat haine nemţesci.
Instrumentele principale ale lăutarilor noştri sînt: viora, cobza şi naiul.
Cioban eântând din fluier.
Vidra (lăuta sau dibla) este de origină orientală, introdusă în Europa în epoca cruciaţilor. Cordele vidrelor au numele urmă-tdre: Rast, cdrda lui sol, Neva corda luî re, Seba sau Saba aceea a luî la şi Neva aceea a lui ML
Cobza este un fel de mandolină cam grosolană, ce servă nu-
www.dacaromamca.ro
984
ALBINA
maî pentru acompaniament. Cele patru corde principale (cobza numără (lece) au aceleaşi numiri ca şi la vioră.
Naiul numit muscalagiu nu este de cât flautul lui Pan. Sunetele sale ascuţite răsunând prin munţi şi câmpuri produc un fel de armonie sălbatică, forte caracteristică.
Lăutarii mai întrebuinţeză şi un alt instrument forte curios (acum aprope nu se mai întrebuinţeză) aşâ disu canonul ce este probabil vechiul palterion al Ebreilor, are o mulţime de corde şi o formă pătrată şi se întrebuinţeză şi o ea ca de cobză pentru a acompaniâ.
Principalele instrumente întrebuinţate de ţărani şi de păstori sînt :
Cimpoiul instrument de predilecţiune al Bulgarilor stabiliţi în România. Buciumul, un fel de trompetă mare de lemn la sunetul căruia se adună turmele la munte. Fluierul, (cum se vede în ilustraţiunea alăturată) e un fel de flaut cu sunete ascuţite. Cavalul, asemenea un fel de flaut cu sunete adîncî. Tilinca, un fel de flaut. Daîraua sau tamaninina, un fel de jumătate tobă deschisă în formă de sită, acest instrument se găsesce aprope numai în orhestrele Evreilor şi la Ţiganii nomazi la sunetul căreia jocă ursul.
Pe lîngă aceste instrumente populare mai este şi drîngul cu care se jocă copiii.
Const. Ştefan Bilciurescu.
Cum să se spele rufele.
§e caută a se înmulâ tote rufele în apă rece decusera sau cel puţin cu 2 ore înainte de a se pune la fiert. jw Gospodina trebue să aibă un cazan mare ca de 4, 6 sau 10 decalitri apă, după cum are şi albituri de multe.
Se pune în cazan, 4 decalitri apă la suta de bucăţi (gulerul, manşeta ca şi cămaşa şi cerşaful), se mai pune în a-cestă apă 1.200 gr. săpun, tăiat feliuţe sau ras pe o rindea pentru ca să se disolve mai curînd, şi un deci-litru gaz ordinar (petrol).
Dacă sînt albituri maî multe, să adaogă sau să micşo-rdza în proporţie cantităţile de mai sus.
Se aşedă cazanul pe ioc şi când începe a fierbe, se mai iea din apă lăsându-se atâta cât trebue, adăogând-o în urmă
www.dacoromanica.ro
ALBINA
985
după trebuinţă. Apoi se storc bine rufele din apa în care a stat, se pun în cazan (pe când începe a fierbe), se fierb ®/4 din oră, în care timp se tot întorc din când în când cu o lopăţică de lemn, de la o margine a cazanului înspre fund, răsturnându-le ca să nu se prindă de fundul caza nulul.
După trei sferturi de oră se scot cu lopăţică se pun în balie (spălătore), se lasă balia cam plecată şi apa ce se scurge din ele, se pune înapoi în cazan.
Se pune alt rînd de rufe, se fierb iarăşi ca mai nainte, mai adăogându-se din esenţa luată de la început, dacă e nevoe. Se pun la fiert rufele cele mai bune întîiu. îndată ce s’au scos rufele din cazan şi s’au pus în balie, se tornă peste ele apă rece, atât cât pote suferi mâna, pentru a le zoii (spălă). Să se zolăscă repede pînă a nu se reci cămăşile. Puţină zolitură e de ajuns.
Fie-care albitură spălată se pune într’un ciubăr cu apă rece să stea acolo pînă le va găti pe tote. Apoi le clă-tesce încă în altă apă rece şi storcendu-le bine le dă si-nela cuvenită, ş’apoî se pun la uscat.
Modul acesta e cel mai lesnicios şi economic din câte s’aii vădut pînă acuma.
Econom Gr. Grinţescu.
învăţător.
Vorbirea prip fluierare.
u este vorba de o glumă, ci din contra de un ce forte serios, de o vorbire reală dar care se schimbă de la popor la popor, după limba lui. Mî-aduc a-minte a fi audit aşâ cevâ la ţară, la munte, în judeţul Buzăului, la ciobani, dar eram mic şi abiâ îmi mai aduc aminte ca prin vis: nu e prea uşor de a-şî reaminti cine-vă la maturitate amănunte, mai ales în lucruri de mică importanţă pentru acel moment, de când eră de 6—7 ani. De atunci n’am mai întâlnit aşâ cevâ, de şi am căutat a-desea întradins.
De aceia voiu descrie acest mod de a vorbi, aşâ cum s’a constatat aiurea, şi dacă cum-vă se practică încă la noi,
www.dacoramanica.ro
986
ALBINA
primesc cu plăcere orf-ce comunicare, precum şi dacă se practică cum voiu arătă eu.
Pentru a se înţelege în genere o combinare de vorbire prin fluerare, să reamintesc o jucărie la copii: aşâ (jisa vorbire păserescă. Iată un mod de aşâ vorbire, de alt-fel sînt multe feluri. Se adaogă după fie-care silabă care se termină cu o vocală, o silabă formată din litera p şi vocala acelei silabe p. e. la silaba via se adaugă pa se face mapa, la silaba cu se adaugă pu şi se face cupu; caracudă se face caparapacupudăpă, iar când silaba se termină cu o consună după vocala ei s’adaogă p cu acea vocală şi consuna finală se adaogă pe urmă p. e. la silaba con se adaogă po după o şi se face copon, la silaba cuc se adaogă pu şi se face cupuc; Constantinopol se face Coponstapan-tipinopopopol.
Dacă în locul literei p fluerăm, avem vorbirea prin fluerare: la care flueratul nu este de cât un mijloc aduce departe sunetul vocei, însă neapărat că din vorbă şi din fluerare resultă un amestec care nu pote fi înţeles de cei ce nu sciu şiretlicul lucrului şi nu sînt obicinuiţi: ast-tel nu se înţelege uşor, dar cu niţică băgare de semă, cine-vâ se o-
Vorbirea prin îluierare.
bicinuesce cu o ast-fel de vorbire, şi pentru ca să poţi să înţelegi bine e nevoe de a fluera vorbind insu-ţi.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
987
Pentru fluerat se vîră unul sau două degete în gură (vedî figura).
Vorbirea prin fluerare este importantă mai ales în localităţile muntose şi întretăiate de văi, unde comunicările nu sînt nici uşore şi nici repedi, şi e bine înţeles că nu se vorbesc de cât frase scurte, şi maî ales atunci când flue-rări simple învoite dinainte nu ar fi de ajuns.
I. O.
împăratul Trajan
— După Paulus Diaeonus —
w^râ la o primejdie de răsboiîi şi Traian împăratul eră tocmai gata să încalice pe cal, să plece la bătălie. Toc-mai atunci se potrivi să vie la el o văduvă, plîngend ^ şi sâ-I (Jică :
—	Domne, am avut un fecior, bun, nevinovat. Şi tocmai sub stăpînirea Măriei Tale mi l-au omorît. înapoi nici Măria Ta n’o să mi-1 dai, dar poţi Măria Ta să me răsbuni, cum <}ice legea să-l răsbunî.
Traian răspunse: «De m’oiu întorce tefăr clin răsboiu, am să-l răsbun, fii pe pace.»
Dar bătrîna nu se lăsă ; ci cjlise : «Şi clacă vei muri în bătălie, cine o să m’ajute?»
Traian răspunse: «Cine xa stăpîni după mine.
Dar văduva cjise iarăşi: < Şi ce-ţî folosesce, dacă o să-mi facă altul dreptate?»
—	Nimic, de bună semă răspunse Traian.
Iar văduva sfîrşi: «Atunci nu-î mai bine, să-mi faci dreptate, de cât s’o laşi pe seina altuia?»
Traian să înduplecă, de cuminţenie şi de milă, descălică şi nu maî încălică pînă ce n'a făcut dreptate văduvei.
Dragoş.
UN CAL CU RANG DE BOIER
>a dovadă cum îşi băteau joc Domnii greci ele obiceiu-v, rile ţării ndstre, povestim o glumă prdstâ" a lui Nicolae v Mavrogheni, cel mai nebun stăpîn pe care l-au avut xf Românii. După obiceiul din strămoşi, Vodă ridicând în boierie pe omenii cari i se păreau vrednici, le cla cu acestă ocasiune «straie boîerescî» după ranguri. Mavrogheni, într’o
www.dacoromamca.ro
988
ALBINA
(}i de anul nou, a dat mai multe boierii; în urmă şi-a adus calul seu de călărit, i-a pus în spate straie boieresc! şi l-a numit căminar (boier de a doua stare). Boierii au protestat, porunca lui Vodă însă a rămas, şi calul a fost trecut în lista oficială a boierilor. Dar ticăloşia lui Mavrogheni n’a fost numai asta: spre ruşinea lumii, Mavrogheni a dat boieria calului în mijlocul bisericii! Un cal în faţa altarului, în faţa boierilor ruşinaţi! Biserica, în care s’a făptuit acesta, e biserica zidită de însuşi Mavrogheni, (a<Ji pe soscua Chiselef.)
CRESUS Şl SOLONE
i|^?resus,un vestit rege din vechime, bogat ca nici unul altul, întrebă într’o cji pe învăţatul Grec Solone, dacă în că-lătoriile sale nu întâlnise un om cu desăvîrşire fericit. Am cunoscut unul,» răspunse filosoful, eră un orăşan din Atena, cu numele Tells, om de bine, care şi-a petrecut t<5tă viaţa într’o dulce mulţumire, văcjendu-şî patria în tot-d’a-una propăşind. Acel fericit muritor a lăsat fii in de obşce stimaţi, a văcjut pe fiii fiilor săi şi a murit cu fală, luptân-du-se pentru patrie.»
Cresus, surprins d’a aiujî dându-se ca model de fericire un om de rînd, întrebă pe Solone, dacă nu dase peste oameni maî fericiţi încă de cât Tello. «Da,» îi răspunse Solone, «erau doi fraţi, Cleobis şi Biton, din Argos, renumiţi prin amiciţia lor frăţescă şi prin iubirea lor filială. Intr’o cji de mare sărbătdre, văijend că nu sosiau boii, cari trebuiau să conducă la templul ţleiţeî Junona căruţa mamei lor, fiii s’au înjugat singuri şi au tras căruţa câte-va mile. Acea pres-tăsă, cuprinsă de bucurie şi recunoscinţă, rugă pe cjeî să acorde copiilor săi, aceia ce dmenii ar putea dori maî bine. Rugăciunea i-a fost ascultată. După jertfă, cei doi copii, că-cjură într’un dulce somn şi cu multă linisce îşi termină viaţa. Lor 1-i s’a indicat statui în templul de la Delfi.»
«Deci, nu mă socotesc! în numărul fericiţilor?» întrebă regele.
«Sire,» răspunse filosoful, «noi, în ţara ndstră, profesăm o filosofie simplă, fără pompă şi puţin comună curţilor regilor. Cundscem nestatornicia sdrtei şi preţuim puţin o fericire mai multă aparentă de cât reală şi cu atât mai mult
www.dacoromamca.ro
ALBINA
989
prea'trecât<5re. Viaţa unui om este aprope de treî-cjecî de mii do (Jile. Nici una din ele nu sămănă eu o alta s?i cum nu acordăm cordna de cât după luptă, tot aşa nu judecăm de fericirea unui om, de cât la sfîrşitul vîeţei sale.»
De la BuzSO.
SFATURI PRACTICE
Mijloc practic de a mări durata sacilor.
Se varsă 14 litri de apă In colcote asupra unui chilogram de scdrţă de stejar (de argăselă); se moie în acesta sacii şi se lasă înmuiaţi 24 ore (o c]i întregă.) Când se scote se spală cu apă şi se usucă. Se socotesce cam un chilogram de scorţă la 8 metri de pînză. Argăselă intră în pînza sacilor şi-i face mai tari, mai durabili, şi nu mai putrezesc ori unde i-am ţine.
S’ar putea chiar uşor văpsi aceşti saci cu un negru durabil, când îi scotem din argăselă muindu’i într’un vas în care am pus apă cu calaican.
Totul costă forte puţin.
Intîmplările săptămîniî
— 21 Aprilie—27 Aprilie —
Simbătă 25 Aprilie la orele 8 sera Majestăţile Lor Regele şi Regina au sosit în Bucuresci venind din străinătate.
*
Luni 20 Aprilie, Corpurile legiuitore şi-au reluat şedinţele întrerupte din causa sărbătorilor Sfintelor Pascî.
*
O mulţime de familii evreescî din Iaşi s’au liotărît să plece unele în Palestina altelă' în 'Argentina.
Pentru capitala Moldovei acesta ar fi un adevărat bine, căci mare parte din poporaţia acelui oraş este acum evreească.
*
Din creditul de 11 milione votat de Cameră pentru construcţiu-nile şcolare s’a acordat şi Societăţii pentru învăţătura poporului Român suma de 116.000 de lei, iar Societăţii pentru arme şi gimnastică 30.000 de lei.
www.dacoromanica.ro
990
ALBINA
UMFOI^MflŢlUNl
Sîntem întrebaţi de mulţi d-nî institutori şi învăţător! de timpul când se va ţine anul acesta examenul de definitivat. Am căutat să luăm in-formaţiunl positive şi putem să dăm răspunsul sigur că examenul se va ţine anul acesta în luna lui Septembre.
*
D-ra Buznea, directorea asilulul «Elena Domna», secţia normală a fost transferată ca directore a Şcolei normale de institutore din Iaşi iar în locul domnieî-sale a fost numită d-ra Millcr, licenţiată în filosofie.
*
D-l Radu Dobrescu licenţiat în matematică şi institutor în BucurescI a fost numit revisor şcolar al jiul. Ilfov în locul d-luî Siniştenu, care a fost transferat în aceeaşi calitate în Capitală.
*
Sîntem informaţi că d-nil Brăiliţeanu şi Moga asociaţi, au pus sub presă cărţile de sciinfile naturale pentru clasa III şi a IV, conform noueî programe, aşa că cu începutul anului şcolar viitor vom avea umplut un gol forte mult simţit.
Prin budgetul comunelor în anul curent, s’au înfiinţat în judeţul Tul-cea 32 şcoli de cătun cum şi de adulţi; de asemenea s’au luat tote măsurile ca să se construiască inaî multe localuri şcolare. Vom reveni mai pe larg în numerile viitore.
Elevii gimnasiului «Şincai» din Capitală împreună cu profesorii lor au făcut o escursiune la Bănesa. Cu acesta ocasiune aii visitat Şcola de Agricultură de la Herăstrău.
Adrese către Redacţie
i
Părintele Iacob Nicolaescu, învăţător în comuna Slătiora (Vîlcea), ne trimite o poezie în care exprimă cele mai frumose urări pentru revista nostră. Regretăm că spaţiul nu ne permite s’o publicăm în întregul ei. Reproducem însă strofa de la început :
Albinică mititică Tu te plimbi din flore în flore Ş’aducI de unde găsescl Mîericică;
Datoria-ţî împlinesc!.
*
Vă rog să primiţi felicitările ce fie-care Român trebue să vi le facă, dat fiind scopul măreţ ce urmăriţi în revista «Albina» pentru propăşirea culturii în popor.
0.	G. Deleanu.
laţi.
«
Vă rog a mă înscrî şi pe mine în numărul abonaţilor revistei «Albina». Suma e destul de neînsemnată faţă cu sacrificiile ce comitetul face pentru a se răspîndi în masa poporului sătean idei de o cultură reală, bine-făcătore şi nealterate.
C. Candrea
Dirigintele şcoleî din com. Dobromir, Constanţa. *
www.dacaramanica.ro
ALBINA
991
Fiind şi eu între abonaţii revistei «Albina,» aduc viile mele mulţumiri pentru prosperitatea şi progresul ei, care în scurt timp a ajuns prin tote unghiurile ţârei.
N. I. Partenie
Funcţionar Nicorescl-Tecuciu.
♦
Cu ocasia anului nou aduc şi eu ca unul ce sînt abonat, căldurosele şi respectosele mele felicitări, de a ajunge mulţi ani dată la lumină fo-lositorea revistă «Albina.»
Gh. Stan.
Bucuresct.
1.	Ghieitore.
1.	Remasu-ţî-a, Române Speranţa în viitor.
(A. Mnrcşcanii.)
2.	Dup’atâtea vecurî negre de dureri, de vijelie,
Tu, an nou, ce ne vestesci ?
(V. Alexandri.)
3.	Ca un glob de aur luna strălucea Şi pe-o vale verde oştile dormea!
(II. lloliiitineanu.)
4.	Astă-rjî iar ne cliiamă ţara să ne batem pentru ea.
(V. C&rlovn.)
5.	Unde e mărirea, fala nostră unde ?
Dunăre viteză, Oltule, răspunde ?
(Or. Alcxandrescu.)
6.	Numai ţara mea nu are Pace în lume şi-alinare.
Din fie-care citaţiune dintre aceste şase, se va căuta o vorbă. Cele 6 vorbe citite în şir ne dau un vestit vers al unui poet. Vorba trebuin-cîosă ocupă în fie-care citaţiune acelaş loc.
*
* *
2.	Cine sînt eu ?
In două elemente sînt In două nu. Acum tu cată :
Eu sînt în apă şi-n pămînt,
Ci-n foc şi-n aer nici o dată.
Şi ceea ce-î mai curios
E.	că exist în cei cu putinţă Dar nu exist în ce-î voinţă Şi nici în bine şi-n frumos.
Puţini sînt cei ce me înţeleg Căci nu me ve<Ji în nici o carte: Deşi eu sînt în tot ce-î parte, Nici când nu sînt în ce-i întreg.
www.dacoromaiiica.ro
992
ALBINA
3.	Ghieitore.
Negu. Stors. Ard. Esau. Rare. Ramul. Miile. Galben. Zină.
Cetind literile dintr’aceste nouă cuvinte, în şir şi despărţindu-le în-tr’alt-fel, vom scote alte şapte cuvinte. Care anume? (De ex Negustor . . . . etc.)
*
* *
Doi dintre deslegătorii a unei singure ghicitori, prin tragere la sorţi vor câştigă câte o carte literară în valore de 1 leu 50 bani — ori ce carte vor voi. Unul dintre deslegătorii a doue ghicitori va câştigă un volum de «Balade şi Idile poesii de Coşbuc, iar unul dintre cei ce vor deslegă tote trele gliicitorile va câştigă cărţi literare — ori ce va voi, nu însă scrise în limbi streine — în valore de 5 lei. Cărţile se vor trimite franco câştigătorului.
Termenul deslegârii e 15 Maiu.
Pseudo-n urnele nu se vor lua în semă.
Ministerul Cultelor şi Instrucţiune! Publice
PUBLICAŢIUNE
Se aduce la cunoscinţa amatorilor că în (Jiua de 12 Maiu a. c., orele 11 a. m., se va ţine licitaţie publică în pretoriul acestui Minister pentru darea în întreprindere a construcţiuniî bisericeî din Sulina.
Valorea lucrărilor după de vis este de lei 53.000.
Ofertele vor fi sigilate şi însoţite de recipisa Casei de Depuneri sau a ori-cărei alte administraţiunî de judeţ, coprinijend garanţia de 4%, care se va complectă pînă la 6°/0 la încheierea contractului.
Garanţii în numerar şi supra oferte nu se primesc.
Art. 68—69 din legea comptabilităţeî publice sînt obligatorii.
Lucrările vor fi gata cel mai târziu la 20 Octombre a. c., pentru fie-care 8 dile de întârziere se va aplică o amendă de 200 lei.
Concurenţii sînt obligaţi să presinte certificate de aptitudine şi că au esecutat lucrări de asemenea natură şi în bune condi-ţiuni.
Condiţiunile speciale şi devisul se pot vedeâ la Minister, str. Diaconeselor, în tote (Jilele de lucru la serviciul construcţiunilor.
- No. 16.266.
*
* *
La publicaţiunea No. 18.088 din 11 Aprilie a. c., înserată în colonele Monitorului Oficial No. 10 din 14 Aprilie 1898, se aduce următorea modificare.
«Valorea lucrărilor după devis este de la 759.000.
20.902.
www.dacoromamca.ro