Anul I. Duminică, 15 Martie, 1898. No. 24. ALBINA REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA APARE iN FjCcARE DUMINICĂ Abonament, pe an: în ţftră Leî .......... 5 „ „ „ străinătate „ . . .* ...... 8 Un număr........xv'a . . . . . . 15 bani. -—-—■ ■ ■ ■ - ■ —— S U M A~ R: G. Coşbuc, Ursul (Legenda!). — C. Nottara, Fleclitenmaclier. —N. Nîcolaescu, Şcdla şi bibliotecile populare. — Cuvtnt de îngropare pentru Stefan-Vodă. — Traduc., Ce este alcoolismul. — I. Moraru., La deal ca la deal. — A., Exposiţia din 1900. — Mih. Popescu, Gluma Ţiganului. — Teodor Pnsiceanu, Din viaţa furnicilor. — C. Ionescu şi d-ra E. Constant inescu, Norocul.— Aster, Bdlele oilor.—De la Corod, Vaporul Principesa Mnria. — Marpiiet şi Radianţi, Richita. — Sfaturi practice. — Adrese către redacţie. —Informaţiunl.— Deslegărî. — Ghicitori. Poşta redacţiei. — Poşta Administraţiei. Ilustraţiunl: Flechtenmacher (portrot).—Vaporul Principesa Maria. URSUL — Liegendă — umnorjeu cu sf. Petru umblau pe pămînt şi se uitau la munţi şi la văi; şi dacă nu erau munţii potriviţi cu făptura, îî mal îndreptă pe colea şi pe colea. Şi pe care dobitoc îl întâlnîâ în cale îl întrebă dacă are să se plîngâ de vr’un neajuns. Şi s’au întîlnit şi cu ursul. Şi li-s’a plîns ursul că lui i au făcut nedreptate: l-au menit să trăiască prin păduri, dar n’au avut grijă să-î menescă şi hrană de ajuns. Iar Dumnecjeu l-a povăţuit să nu alerge numai după carne, ci să se mulţumescă şi cu ce I dă pădurea, cu sme-urâ şi cu mură, cu afine şi cu rădăcini de ierburi dulci, şi cu mierea stupilor din scorburi. Ursul, prost şi îndărătnic, nu s’a aflat mulţumit şi a răspuns că acestea sînt bucate prdste. Atunci Dumnecjeu l-a dus la o scorbură, unde s’adăpos- -«Albina: www.dacaromamca.ro 47 738 ALBINA tise un stup, şi era scorbura aceea plinit de faguri. Şi i-a Bibliotecile populare vor fi cercetate de acum încolo, începend cu şcolărimea ce se găsesce astădî pe băncile şcoleî. Disposiţiunea de a citi se arată la copil din şcdlă. Dese ori sînt prinşi elevii cu cărţi străine de şc<5Iă şi mal tot-d’auna rele, pe cari le citesc cu nesaţiu pe acasă, ori pe furiş în clasă. Învăţătorul trebue să profite de acestă disposiţiune, căutând s’o cultive ca să rămână in copil după ispră-virea şcdleî ca o cerinţă sufietăscă. Prin ce mijldce însă va pute face acăsla ? Cărţile de şcdlă, ce se pun în mâna copiilor, de obiceîu sarbede şi uscate, nu prea au darul de a-I atrage, de a le nsuflâ îndemn pentru citire. Fie din pricina chipului puţin atrăgător în care sînt scrise, fie, pdte, şi din pricina năsuinţeî ce o are tot omul de a nu face cu voe bună ceea ce-1 silesc alţii să facă, copiii le privesc ca pe nişte poveri, de cari ar vrea bucuros să se cotoro-săscă în orî-ce moment. Apoi şi direcţia ce o iau astădî metddeie de învăţare, în care predomină mai mult învăţămîntul oral, ce se sprijină din ce în ce mal puţin pe carte, are să se resimtă în paguba desvoltăril gustului de citire, dacă nu va fi cumpănit. De aceea învăţătorul trebue să-şi impună sarcina de a formă viitori cititori aî Bibliotecilor populare prin mijldce deosebite de acelea ce-I le-a pus pînă acum la îndemână şcdla. Biblioteca trebue pusă la disposiţia şcolărimeî, care a trecut peste greutăţile citire! mecanice. Dar, dacă sînt lăsaţi la chibzuinţă lor să-şî bată capul cu înţelegerea celor citite, şcolarii nu pot ajunge la mare ispravă. După cum la lucrările din clasă, el simt nevoie de sprijinul şi îndemnul învăţătorului,' tot ast-fel şi aci, acesta nu pdte să le lipsescă. învăţătorul trebue să-I călăuzăscă, să-I îmbărbăteze la lucru, să le dea cărţile de citit şi să-I cerceteze. Din când în când trebue să Iacă un fel de examinare, sau mal bine dis o întreţinere prietenăscă între el şi şcolari asupra celor citite. Cu prilejul acesta, învăţătorul se în-credinţeză de resultatele dobîndite şi îndrepteză înţelegerile ce s’au strecurat greşit; şcolarii îşi împărtăşesc unii altora cele aflate în cărţi, câştigă încredere în puterile lor şi rîvnă la muncă. Dar ca în tote, şi aci e bună măsura, pentru ca şcolarii să nu-şl neglijeze lec-ţiunile. Când e vorba de cărţile trebuitdre fie cărei şcble, e lucru de ni- _ mic. E destul pentru fie-care clasă câte io feluri de cărţi în câte www.dacoromamca.ro 744 ALBINA mal multe exemplare fie-care, ca să se potă încredinţa fie-căruî şcolar câte unul pe timp de o lună. La capul lunii, după cercetarea celor ciute, prin rotaţie se schimbă cărţile, aşâ că într’un an şcolar fie-care elev să fi putut citi cele io feluri de cărţi. In chipul acesta în cel 2—3 ani ai claselor din urmă, şcolarul se pomenesce cu o sumă bunicică de cunoscinţe, agoniste prin munculiţă lui, nesilit de nimeni. Dar câştigul cel mare, cu care s’alege din şcolă, e formarea gustului de citit, care îl va îmboldi să se îndeletnicescă şi după is- prăvirea şcdlel. Se înţelege, că cele arătate aci e unul din modurile în care s’ar pute organisâ funcţionarea Bibliotecilor şcolare. Ţinta de căpetenie însă e a insuflă în şcolar dragoste pentru citire, şi a-1 feri de cărţi stricătore, pe cari le citesce adese-orî astădl cu îngădu-irea părinţilor. Greutatea cea mare stă în alcătuirea cărţilor bune, pe cari nu le avem ptnă acum, de cât în numer prea redus. înzestrarea bibliote-ceîlor cu ele e luc u mal uşor. Pînă la procurarea lor de către stat, începutul îl pote face ori ce învăţător cu tragere de inimă. Nu-mi aduc aminte unde şi când am citit despre un inimos dascăl german, mi-se pare, care, cumpărând de vre-o 6 lei câte-vâ cărţi, a făcut un început de bibliotecă şcolară. Cărţile Ie-a împrumutat elevilor în schimbul unei plăţi de 5 bani. Cu sumele adunate a luat alte cărţi şi aşâ biblioteca s’a mărit repejor. Nicăieri mai bine ca aci nu se pdte potrivi sentinţa • volesce şi vei putea.-» Dar greutatea e că nu prea avem ce cumpăra........... X. Xicolaescu. UN PREMIU D-l Dr. Badea Cireşiann, profesor In facultatea de teolo(jieT oferă un premiu de 25 lei pentru cea mai bună predică la Piua învierii. Predica să fie cât se pâte de scurtă, fără ci-taţiuni multe din sf. scriptură şi întocmită într'o limbă populară, ca să pătă ti înţelesă de totă lumea. Se dă un timp de 10 (pile pînă la trimiterea manuscrisului, adică pînă la 24 Martie c. Cu acest prilej mulţumim d-lut Cireşianu pentru frumosa d-sale idee şi pentru deo-bitul interes ce pdrtă revistei nostre. www.dacoroimaiiica.iD ALBINA 74f> CUVÎNT DE ÎNGROPARE Vechiului Ştefan V. V. Domnul Moldove! Ce s’aO numit Mare pentru marile vrednicii şi vitejii ale sale (1). Partea a doua. ea mal d’intîiu poruncă ce dă Dumnedeu, stă-pînitoril pămîntuluî să păzescă, este dreptatea prin care tote folosurile supuşilor, ca prin-tr’un foc petrecendu-le, să le lămurescă. Şi aşâ de ades le-o aduce aminte, cât de se vor abate de la ea, că se vor osîndi cunoscut le face. După cum şi celor ce au păzit o, prin multele fericiri ce le-a dăruit, că nimic nu este mai plăcut înaintea lui de cât un stăpînitor drept, deschis în vedere a lăsat. Şi acdsta nu numai celor unşi, nu numai celor mari şi puternici, ci şi celor proşti şi săraci înveţătură a dat, în tote lucrările nostre dreptatea să căutăm, şi după ea curgerea traiului nostru să îndreptăm; şi numai singură acesta fă-cend, putem şi înaintea înfricoşate; a lui judecăţi fără frică să mergem, şi aici în odihnă să petrecem, de nu fericiţi dar mulţumiţi, de nu lăudaţi dar îndestulaţi, şi de nu vom avd deplină norocire lumescă, încă ne vom mângâîâ de fericirea sufletdscă Fiind încredinţaţi de acea făgăduinţă drepţilor dată, că vor moşteni pămîntul, şi seminţia lor se va blagoslovi, în bucurie petrecem. Insă cu tote ameninţările lui Dumnedeu asupra strîmbilor că-i va sfărmâ, cu tote făgăduinţele că pre cei drepţi ii va ferici, nu sciu cum a- (1) Veţli No. 18, 21 şi 23. www.dacoromanica.ro 746 ALBINA tunci când cu gura înălţăm dreptatea pînă la cer, cu inima la strimbătăţî ne plecam şi uitând ale nostre, căutăm la ale vecinului, care ne par mai frumose de cât acele ce avem, şi îndată lăcomia cuprindăndu-ne, zavistia orbindu ne, vălătuc către strîmbătate ne trag, uităm omenia, legea călcăm, pre Dumnedeu nu-1 socotim, şi aşâ tîii periciuniî ne facem. O voi cari v’aţi spurcat în jafuri şi strimbătăţî, cari v’aţi învăţat a desbrăcâ sărmanul, cari v’aţi deprins a scurge pre nemernici, şi sângele săracilor scurgeţi! Spuneţi-mi! Spu-neţi-mi! Ce aşteptaţi? Ce nădăjduiţi? Aici sînteţi îngreţo-şarea firii, dincolo prada nemilostivilor demoni! Spuneţi-mi, dic, dinaintea celui înfricoşat judecător, carele pre cei drepţi încoronezâ, ce veţi răspunde? Câtă va fi ruşinea vostră, şi din potrivă ciudă când veţi vedea pre cei drepţi moşteni împărăţiei lui Dumnecieu, şi veţi aduce aminte că acei, şi pe pâmînt lăudaţi şi cinstiţi au fost? Căci aşâ este, auditorilor. Drepţii nu numai dincolo viaţă vecinică dobîndesc, ci şi aici lăudaţi, şi numele lor de cinste pînă la cei mai de pe urmă buciumat este. Şi ce ne tre-bue nouă altă pildă, că osebit de dovada istoriei a trecutelor vecuri, destul este însuşi acesta pre carele aţâţi îl plîngem; carele în câta stăpânit pre norodul acesta, nu Domn volnic stăpînitor cu putere, ca ce-i va fi voia, ce drept judecător, ca ceia-ce se cuvine să facă, s’a cunoscut. In dilele lui strîmbâtatea eră înăduşită şi legată; dreptatea săracului, cel bogat nu o pute înecă, cel puternic nu o putea călcâ, cel de nem nu o pute ponegri. Cumpăna prin care se cumpănîâ, eră la mijloc de faţă. Şi ce mă zăbovesc eu după aceste mici ? Insu-şî şi pînă astădi, ţara acăsta cu dreptele lui aşedărî se ţine. Departe de la el eră totă măgulirea; minciuni în curtea lui nu putea intră; nepăstuitorele pîri şi clevetiri erau isgonite. Acei omeni făţarnici cari se lipesc pe lingă Domni, şi printr’o răutate ascunsă, voro-vele lor cumpănind, se arată ca nisce slugi drepte, iar în gândul lor nu este alt, fără numai să înşele pe stăpîn, şi pentru ca să potă spori în meşteşugurile lor, prin cuvinte dulci şi zugrăvite intră în inima Domnilor şi gonesc pre cei buni şi drepţi, şi mai pe urmă robind pre stăpîn, încep a lucră la iviala răutăţilor lor, şi nu numai că ei se îngraşă de jafuri şi de bunurile celor buni, şi încă şi numele www.dacaromamca.ro ALBINA 747 stăpînului îl strică; şi acel stâpîn care ar fi bun din fire, avend slugi ca acestea, tiran se socotesce; acest fel de omeni, dic, lîngă el nici trecere nu aveau, nici înaintea luî se aflau. Curtea lui deschisă. Sărmanul, asupritul şi văduva, dreptatea lor, lui o arată! O vreme fericită! O stăpînire luminată! O ţară norocită, unde dreptatea ta nu mai puţin de cât Domnul stăpînesce, şi unde fie-carele, rîndul său sciind, din cărarea orînduită nu se pote abate. Cu greu este, o auditorilor, stăpînitoriî să fie drepţi! Dar cu cât este mai greu, cu atîta este la eî mai de laudă dreptatea. Păgînii, pentru că Minos, împăratul Critului, se socotise că a fost drept judecător, diceâ cum că Dumne-deii lor l-au făcut judecător sufletelor in ceia lume. Atâta de mare lucru le păru judecata dreptă la un împărat! Dar noi, pentru Ştefan ce vom dice, atunci când îl ştim drept judecător, şi dreptatea de Dumnezeu cel nemuritor lăudată? Ore nu l-am socoti mai cu încredinţare de cât aceea că este în sînurile lui Avraam? Cu adevărat, auditorilor, nu trebue altă faptă unui stăpânitor ca să intre în iad, de cât strîmbătatea. Pentru că ce sabie tîlhărescă atâta sînge pote să verse, ce otravă atîtea morţi poţe să Iacă, de cât strîmbătatea la unul ce de nimeni nu se sfiesce, ce a tuturor frîul în mîinele sale ţine? Căci de pote un judecător strîmb multe răutăţi a face, dar pentru un stăpînitor nedrept, ce socotiţi? Au nu pote omorî, nu pote jăfui, nu pote asupri nu pote necăji făr’de frică, şi cu atât mai amar, cu cât nici a te j ăl ui n’ai cui? Aşâ, auditorilor! Un stăpînitor strîmb facă tote faptele cele-l alte a legii (măcar că în strîmbătate nimic nu este bun), umple lumea de milostenii, biserici zidăscâ cât de multe, acele nu numai că nu-i folosesc, ce încă întru pomenirea urîciuniî rămîn, şi pe tote bunătăţile lui, lacrămile şi suspinurile celor asupriţi le şterg, le înăduşesc şi la răsplătirea osîndiriî fără întorcere îl duc; după cum şi singură dreptatea pe tote cele-l-alte păcate le şterge, şi curat înaintea lui Dumnedeu îl pune. O împăraţi! O crai! O domni! O stăpînitorî norodelor! Ţineţi urechile vostre deschise şi scripturile ascultaţi când strigă: «Iubiţi dreptatea, cei ce judecaţi pămîntul!» Audiţi, dic, şi de o faceţi, vă bucuraţi! Dar cutremuraţi-vă când nu o faceţi, şi să nu aşteptaţi alt, fără numai cumplitele munci ale vecinicului iad! www.dacoramamca.ro 748 ALBINA Luaţi pildă după acesta carele puternic ca şi voi a fost, dar puterea lui n'a slujit spre alt, fără numai spre razimul dreptăţii; a fost fericit pentru ca pre cei buni, fericiţi să-î facă! atâta a vrut să potă, şi atâta a putut, ca pe mulţi să mîngîie şi să ajute! Ştiţi, auditorilor! că de multe ori, cei temători de Dum-nedeu şi buni sînt ruşinoşi şi neîndrăzneţî ? Ei ştiu pe Domni să-i slujescă, dar să-i măgulescă n’au deprins. Pentru acesta sînt depărtaţi, goniţi şi cu strîmbătate părăsiţi! Căci cei răi, mincinoşi şi obraznici, cu unii ca aceştia, a căror viaţă este mustrarea năravurilor, la un loc nu pot trăi! Iar Ştefan pe aceştia nu i-a lăsat depărtaţi, ci a făcut dreptate darurilor lor, i-a scos de la întuneric, din ticăloşie i-a scuturat. şi cu atâta domnia lui a fost mai fericită, cu cât pe cei buni pe lingă sine, slugi, prietini, sfetnici îi aveâ. Departe de curtea lui totă minciuna, zavistia legată, pisma ferecată, înşelăciunea isgonită, strîmbătatea de istov în pi-elă: dreptatea pe scaun împărăţia, şi nu ea lui, ci el ei supus şi slujitor eră! De apucă armele, de la ea se sfătuia; de judecă, pe dînsa ascultă; de cinstiâ, ei urmă, şi tote ca o slugă, din porunca ei le fâceâ! Cei vechi, că dreptatea dintre omeni a fugit băsniâ; iar la noi că stăpîniâ putem dovedi. O, viaţă fericită! Obiceiuri de aur! O, dulce stăpînire, întru care strămoşii noştri au petrecut! Ore-ţî mai veni vre odată? Ore ne vom mai învrednici şi noi a ve avea ? Ori aţi fost numai şi aţi trecut, lăsindu-ne nouă numai o amară pomenire de voi? Atîta-i de dulce dreptatea la o stăpînire, şi atîta-i strîmbătatea de amară, în cât noi după atîtea vecuri pe un Domn drept plîngem, atunci când pe cei strîmbî sau ii uităm, sau nu ne aducem aminte de ei, fără numai să i hulim. Insă, auditorilor, ce le-am dis pîn’acum, întrebu ve ce sînt? Toţi mi-aţi răspunde: vitejii luminate, isbânde vestite, fapte lăudate, biruinţe slăvite a unui Domn săvîrşit! Nici eu nu dic altmintre! Tote faptele lui Ştefan, ori despre care parte se vor căută, sînt minunate; tote darurile lui covîrşitore. Dar cu tote acestea ce a rămas? Au numai un nume deşert? Au numai o gîndire de lucruri mari, dar care au fost şi s’au trecut? Aşa este că tote lucrurile lumii sînt deşerte, o umbră, un vis, o apă care curge şi nu se pote opri, nici a se întorce, şi tote putrejunei supuse. Unde-i www.dacoromamca.ro ALBINA 749 Ciru groza lumii? Unde-î Alexandru,carele a răsturnat Persia? Unde-î Scipion, tunetul Romului? (Rom—Roma) Unde-i Cesar fulgerul răsboielor? Unde sînt puterile, avuţia, slava şi fala lor? Ce s’au făcut? Au nu se par că au fost un vis şi o nălucire? Pin’au trăit acei vestiţi bărbaţi, răsuna lumea de răs-boiele lor; au murit, s’au îngropat; abia numele lor le audim. O, morte, morte! cât eşti de lacomă! Pe câţi nenumăraţi ai înghiţit, şi înghiţi şi tot nu te mai saturi. Şi iarăşi, o, morte amară! O, morte groznică! O, morte înfricoşată, însă pentru cei necredincioşi, că după acestă viaţă nimic nu le rămâne. Iar noi, laudă Iui Is. Chr., de tine nu ne temem, că prin tine, nu ca eî, către osîndă, ci ca drepţi fii legii, după credinţă şi după fapte, către fericire mergem. Aşa dar, de rămîne pe Ştefan numai pentru faptele cele lumesci să-l lăudăm, puţină este lauda care curind trecend în întunericul uitării se vindecă. Dar cu atita mărirea lui mai vecinică este şi mai luminată, cu cât nu dintr’a lumii ci din plinirea poruncilor lui Chr., împăratul văcurilor, a agonisit-o. Şi tote acele care pîn’acum le-am vedut, fericite odrasle a acei rădăcine sfinte au fost, căci legea—nu ca alţii pentru că de. la părinţi au apucat-o, ci încredinţat fiind de al ei folos—a ţinut-o. Şi acesta a rămas, care v’am făgăduit să ve arătăm! (Va urma). POVEŢE BĂTRÎNESCI In facerea de bine trebue să avem în vedere 6re-cari regiile: să nu vătămăm printr’o bunătate rău înţelesâ pe a-ceia cărora vrem să le facem bine; să nu ne covîrşim puterile ndstre; să măsurăm facerea do bine după meritul personeî cărora facem bine, căci o faptă e pe atât de ge-nerosă pe cât e de dreptă. O VORBA Fără prietenie nu este dulceţă în viaţă. www.dacoramamca.ro 750 ALBINA CE ESTE HlrCOOlîIjSMUD? octorii daţi numele de alcoolism o-trăviriî cu alcool şi cu băuturi alcoolice. Numim otravă orî-ce lucru care —o dată ce s’a introdus în corpul nostru — sub formă de băutură ori de mâncare, nasce turburărî felurite, unele mai puţin primejdiose, altele mai mult, ba unele producând chiar mortea. Alcoolul este otravă? I)a, alcoolul este otravă. El produce turburărî grave în corpul nostru, lovesce şi puterile trupeşei şi mintea nostră. El nu lasă pe om să mergă drept, ci îl face să şovăîască şi să cadă,. Din pricina alcoolului omul are tremurăturî. Alcoolul face pe om nebun şi criminal, îl împinge să ucidă chiar pe fiinţele pe cari le iubesce. Cine se otrăvesce cu alcool ajunge slab de minte, tîmpit, adevărat dobitoc, oră şi maî rău de cât. dobitocele. Ba este un lucru şi maî grozav. Dacă ar lovi otrava numai pe omul care bea, o dată ce ar muri el s'ar isprăvi. .. Alcoolul însă face ca copiii omului care bea să fie bolnavi, schilodi, să aibă boia copiilor, ori să fie tiinpiţi sau criminali. înainte de a vorbi mal pe larg despre tote acestea, să vedem ce este alcoolul şi cum se face? Alcoolul, saîi cum ţlicem maî de obiceiu spirtul, se găsesce în tote băuturile fermentate, el este esenţa aceleî băuturi. Cea maî obicinuită din aceste băuturî fermentate este vinul. Vinul se face din struguri, pe cari îî călcăm şi-î punem la tesc. Lichidul ce ese de aci se pune în vase, şi acolo, de la sine, începe să fîarbă. Fierberea acesta se Memoria furnicilor. ote furnicile dintr’un furnicar se cunosc între dînsele chiar după câte-vă luni. S’ati făcut diferite experienţe. S’aîi pus la un loc mai multe furnici cari fusese isolate 4 luni, ele s’ati recunoscut îndată, începend a se netezi cu antenele; din contră o furnică străină e gonită şi chiar omorîtă. ’ Dacă mânjim o furnică cu vre-o colore ore-care, concetăţenele eî la început cred că e vr’un inimic şi se reped ca s’o distrugă, dar imediat o recunosc şi încep a o curăţî şi a o imângâîâ cu antenele lor de nenorocirea întâmplată. Furnicile morte sînt scose din furnicar, cadavrele nu rămân în furnicar de cât în caşul unei epidemii. Sînt un- fel de părăsiţi cari le causeză o bolă mo-lipsitore, un fel de ciumă sau holeră, cari le stinge d’odată pe tote. In vremile obicinuite însă furnicile aii cimitire în regulă la ore-care depărtare de locuinţele lor. La unele specii de furnici sînt chiar morminte pentru cele mai de frunte şi gropi comune pentru popor. Acest lucru a fost controlat şi observat cu mare grijă. Furnicile se pot înţelege forte bine între ele, de şi noi n’auglim nici un sgomot. S’aîi făcut câte-vâ experienţe în acestă privinţă. S’a luat o muscă mortâ şi s’a înfipt într’un ac, la o distanţă lîngă moşo-roith Dacă o furnică da peste ea se căsnîâ ca s’o ducă la furnicar, dacă nu pute se ducea înapoi şi venea cu 10—12 consoţe şi luat tote vînatul ducen-du-1 la furnicar. Dacă se apropie vr’o şopîrlă sati vr’o insectă mai mare de furnicar, se opune întîiu sentinela şi dacă nu reuşesce se repede în furnicar şi dau alarma; în curând agitaţia devine generală şi din tote părţile es spre întîmpinarea inimicului. www.dacoramamca.ro ALBINA 756 Furnicile lucreză din instinct sau din inteligenţă ? Intr’o (^i un silvicultor frances observă că nisce furnici se făcuse stăpîne pe un agucl din grădina sa. Unele se suiau pe copac şi căsnîau forte rău gândacii de mătase, în cât aceştia cădeau jos din arbore, aci erau luaţi de alte furnici şi duşi la muşuroîu. Ca să le împedice, acesta făcu un inel de cleiu, cu care încinse pomul pe la mijloc. In timp de 4 ţlile furnicile n’ati mai putut să treeă acest inel de cleiti ca să se urce în pom. A cincea $i apare un inginer dintre furnici şi a-nume: o furnică vine cu un bob de nisip şi-l depune pe inel, vine şi a 2-a, a 3-a, a 4-a, etc. Ast-fel într’o jumătate de ceas, furnicile făcură un pod pe care trecea câte 4 în rînd. Stăpânul grădinei văzând acesta, nu le strică opera şi le lăsă lor copacul. om tare sărman, atât de Ast-fel când avea pâine, n’aveâ carne, în fine să- răcie lucie eră în casa lui. Intr’una din (Jile, câştigând vre-o câţî-vâ gologani, se duce în piaţă spre a-şî tîrgui ceva pentru hrană; el ca să mergă acasă trebuîâ să treeă prin faţa casei Paşii acelui stat. După cum vă spusei.pe când se întorcea acasă, de o dată se pomenesce cu slugile acelui Paşă, că fără nici un cuvînt, îl iau la bătaie, luându-î carnea şi pâinea. El întrebând : pentru ce iea el bătaia acăsta? I se răspunde că aşa a poruncit Paşa. Bietul om, fără a mai cjice vre-un cuvînt, se duce acasă, căutând ceva de mâncare. In urmă se duce la Paşa spre a i-se jelui. Paşa însă îî Teodor Prisiceanu. NOROCUL avea ce-i trebuîâ nici www.dacaromamca.ro ALBINA 757 răspunde că el a dat poruncă slugilor, aurind că este un şarlatan. Am uitat a vă spune că acest om fiind lipsit de cele-l-alte, îl înzestrase Dumnezeu cu minte isteţă aşâ că eră bun de ori-ce trebă. De aceia Paşa îi (jice: — Vrei să îei tu cevâ parale VDu-te în oraşul cutare. Acolo, vei găsi o casă mare, unde lucreză nordcele tuturor ome-nilor din lume. Mergi, după cum îţi spun eu şi întrebă de norocul Sultanului cutare. Iţi va ieşi norocul mîeu, să-î spui că am (}is eu, ca să înceteze cu lucrul, de ore-ce am strîns destulă avere, şi nu mai am ce face cu ea. Dar de vrea, să lucreze pentru altul. — Şi iată, pentru acestă ostenelă îţi dau 30.000 lire turcesc!. Omul nostru, mulţumesce şi plecă. Se duce departe, departe, după cum îi spusese Paşa. Dând de nisce case fărte mari, se opresce şi bate în portă. Portarul apare întrebându-1: Ce poftesci? — Vreau să vorbesc norocului lui cutare. Portarul numai de cât îl chiamă. Apare o femeie cu hainele murdare de făină, cu mânecile sumese, frămîntând la o cocă pentru pâine. — Domnia-ta eşti norocul Paşii cutare? Da, îi răspunde. Ascultă dar, de eşti d-ta. M’a trimes să-ţi spun să nu mai muncesc! pentru domnia-luî, căci a strîns destulă avere şi nu mai are ce face cu ea. Norocul supărat că la întrerupt din lucru, îi (fise: mergi şi-i spune că aşâ îmi este dat să muncesc cjilnic,— şi-i trîn-tesce pdrta în nas. El plecă. Pe la jumătatea drumului îi vine în minte că bine ar fi fost de ar fi întrebat şi despre norocul lui, căci dacă un Paşă ca acela a avut asemenea noroc, al lui, că e sărac lipit, cum trebue să fie ! Deci curios se întdrce din drum. Portarul îl vede. II întrebă: Acum ce mai vrei ? -n Uite, vreau să-mî văd norocul mîeu. Te rog fii bun şi vestesce-1. Nu trecu mult şi apăru în faţa lui o femeie îmbrăcată cu lucruri scumpe, cântând dintr’o harpă. — Ce vrei d-ta ? — Vreau să schi dacă tu eşti norocul meu? www.dacaromamca.ro 758 ALBINA — Da, i s’a răspuns. El îl spuse pe scurt starea mizerabilă în care trăîesce de când s’a născut, şi o răgă să muncescă şi pentru el spre a-şî câştiga cele necesare. Ea îi răspunde: Nu pot munci mai mult, căci asta îmi este dat să fac (Jilnic în lume. Ac}I, cântând, mi s’a rupt o cdrdă, la care am muncit 3 căsurî şi atunci tu al câştigat 30.000 lire, ast-fel că numai cu ele vel rămânea-totâ viaţa ta. Iată dar de unde se cjice că omul care muncesce şi norocul îl muncesce, ca acelui Paşă; iar omului leneş şi norocul îl şade. După clini e şi (Jicetorea: Şeijă, că norocul îţî cântă. Munciţi cu toţii ca şi norocul să ve muncăscă. Culeşii din gura poporului de ( oştiră Ionescu şi d-ra Elisa Constantin eseu. B 6 L E L E OILOR Boia de piciore 0 ola de piciore a oilor apare, ca şi a vacilor, însoţită de boia de gură; mult mai dese-orî însă ea se arată singură ca o formă uşoră. De multe ori, mai ales când nu e îngrijită, boia care la început era uşoră, devine gravă. Şi acestă bolă se întinde prin molipsire de la animal la animal. Intre copite apar mici băşicuţe şi pustule, care lasă să curgă dintr’însele un lichid, ce prin tăria sa produce răni, se opresce între păreţii cornoşi ai copitelor si produce putrezirea părţilor moi din împrejurimi, putend www.dacarotnanica.ro ALBINA 759 provoca chiar căderea copitelor (descălţarea). Ca pază contra acestei bole e de considerat isolarea imediată a animalelor bolnave de cele sănătose, păşiune uscată şi paiu curat şi uscat. Copitele cele bolnave trebuiesc curăţite neîncetat de murdărie şi de puroiul lipit, să se facă loc de scurgere pentru puroi şi să se înlesnescă vindecarea prin spălarea cu substanţe antiseptice, precum e soluţiunea de creolină şi presărarea cu -pulbere sicative, precum e praful de iodoform etc Şi acdstă bolă trebuie anunţată poliţiei sanitare. Dalacul Dalacul oiei numit şi Cărbunele, e o bolă acută, infec-ţiosă, care e localisată mai adese-ori în anumite regiuni şi şi care se manifestă prin lipsa de poftă de mîncare, dis-pariţiunea laptelui, nelinişte, tremurâturî, mers nesigur, inegalitatea de temperatură a corpului, colorea roşie închisă a mucoselor visibile, respirare accelerată şi grea şi câte o dată diareîe cu sînge. La oi se mai observă şi urina amestecată cu sînge. De multe ori se formeză umilături lăţite pe piele şi pe mucose, cari câte odată se micşoreză sau cu înrăutăţirea stărei generale dispar de-odată. Boia durezâ de la câte-va cesuri până la câte-va dile şi se termină de cele mai multe ori prin morte. La autopsia animalelor ce aii murit de acestă bolă se observă: putrefacţiunea repede a cadavrului, scurgere de sînge din tote cavităţile corpului, sîngele e roşiu-negru, mărirea şi înmuierea splinei. Boia acesta pote atinge şi alte animale ierbivore, trece şi asupra carnivorelor şi se pote trasmite şi omului, de aceia trebuie o deosebită băgare de semă la atingerea unui animal bolnav de dalac. Căutarea în cele mai multe caşuri nici nu se face. Se cere o schimbare imediată a lucrurilor de hrană sau a păşunelor, căci cele mai multe ori de la dînsele s’a molipsit animalul. De altminteri măsurile sanitare sînt în asemenea caşuri forte severe şi poliţia sanitară trebuie în-sciinţată imediat ce s’a ivit boia. Căpiarea Altă bolă care, fără a fi contagiosă în strictul înţeles al cuvîntului, derivă din cause analoge, este căpiarea. Iată cum îa nascere acestă bolă: în matele câinelui există câte www.dacoromanica.ro 760 ALBINA o dată nisce viermi panglicaţi (panglici), numiţi în sciinţă Taenia coenurus, ale căror ouă sînt înghiţite de oi, odată cu păşunile, peste care se pusese cânele bolnav Aceste oue, a căror cojă se topesce în sucul stomacului, desvol-tîndu-se, dau nascere la nisce -embrione, care găurind păreţi! stomacului ajung pînă la creier, unde se desvoltă mai departe. Acăstă desvoltare a lor constă în facerea unei băşici, care se umple cu liquid, şi în acest liquid se găsesce embrionul. Acestă băşică apasă de cele mai multe ori asupra unei singure părţi a creierului şi provocă mişcări de învîrtire în spre partea sănătosă. Desvoltarea ouălor unui insect numit oestrus ovis (musca oîeî), care ouă intră în nas în timpul păşunărei şi pătrund încetul cu încetul până la creier, produce turburări ase-mănătore. Animalele mai slabe pot muri de acestă din urmă bolă. Cele mai puternice ajung să le asvîrle afară cu timpul prin strânutări puternice. Contra adevăratei că-pieli (acea provenită din desvoltarea embrionelor de Taenia coenurus) nu se pote face mai nimic. Operaţiunea, care constă în a deschide cutia craniană şi a scote băşica cu liquid, aduce une-ori resultate bune şi pote fi în ori-ce cas încercată înainte de a duce animalul la tăiere. Totuşi cel mai bun lucru de făcut este a duce imediat la tăiere oile căpiate. Ca pază contra acestor două bole se pote recomanda evitarea păşunelor care sînt înconjurate des de musca oiei şi să se deâ hrană bună mieilor, căci s’a dovedit că la animalele mai în vîrstă, la care păreţi! stomacului sînt destul de puternici, numai rare-ori reu-şesce embrionul de Taenia coenurus, să străpungă aceşti pereţi. Câinii ciobănesc! să nu fie hrăniţi nici o dată cu carne crudă, pentru ca să nu se desvolte în maţele lor panglici. Aster. VORBE DIN VECHIME Prieteniile sînt comorile împăraţilor. www.dacaromanica.ro ALBINA 761 VAPORUL „PRINCIPESA MARIA* unoscem cu toţii greutăţile ce aveam de întâmpinat, sînt acum abia patruzeci de ani, pentru ca să ne putem duce de la un oraş la altul al ţăreî. Cine nu-şî amintesce încă, de suferinţele ce se îndurau cu renumitele poşte, când plecai din Bucurescî bun sănătos şi ajungeai la Plo-escî sdrobit de ostenelă, dacă nu şi cu vr’o costă ruptă. Şi dacă pentru transportul omenilor, eră atâtea greutăţi, dar bogăţiile ce ascunde pămîntul nostru, rSmânîau cu desăvîrşire necăutate. Grânele, producţia de căpitenie a ţării, eraţi transportate cu lunile, pe drumuri rele, şi supuse diverselor schimbări ale vremei, pînă la vr’un port de unde se încărcaţi pe corăbii şi vapore streine, pentru ca să fie duse în ţări depărtate. Mulţumită sîrguinţei, şi dorului de propăşirea nemuluî, a unei pleiade de bărbaţi patrioţi, într’un timp relativ scurt, Romania a mers cu paşi repezi spre desvoltare şi este astăţli străbătută de la un cap la cel-l-alt de sosele bine întreţinute, de căi ferate, conduse cu pricepere de ingineri şi mecanici Români. De câţî-vâ ani încă, statul Român s’a gândit şi la deschiderea de drumuri pe apă, şi astăzi mai multe vapore, proprietate a ţăreî Românesci, duc cerealele, sarea, lemnele, cărbunii şi o sumă de alte producţii ale ţăreî, pe Dunăre şi pe Mări, pînă în locurile cele mai depărtate. Intr’un număr viitor vom vorbi pe larg asupra marinei Românesci, ne mulţumim pentru astăzi a da ilustraţia vaporului Românesc Principesa Maria, care face drumul de la Constanţa la Constantino-pole şi înapoi. De la Corod. www.dacoromamca.ro Vaporul „Prineipesa Maria www.dacoromanica.ro ALBINA 763 Cheltuielile si veniturile unei richităriî. » heltuîelile de creaţiune pentru o richitărie ajung la o cifră destul de ridicată cu costul butaşilor, cari repre-sintă un sfert sau chiar jumătate din sheltuiala totală. In adevăr, dacă plantăm pe hectar 200.000 richite a 2 lei %o de butaşi, avem o cheltuială de 400 lei. Avem pe uurmă cheltuîelele de instalare, îngrijirile, etc. In Belgia se so-cotesce 800 lei pe hectar pentru a creiâ o richitărie. Cu cât mlaja de un an este mai lungă, fără noduri, subţire, cu atât are valore comercială mai mare. Calităţile richiteî depind şi de resistenţa sa la torsiune (sucire), de ţesătura sa fină şi strînsă, de puţina sa măduvă şi de înlesnirea de a primi lustru, dacă este destinată bronzării. In Olanda producerea mijlocie a unui hectar de richită este de 280 snopi de un metru împrejur, avend o valore de 650 pînă la 700 lei. Este greu să determinăm cu precisiune produsul unei richi-tării exprimat în snopi, pentru că grosimea lor variază după regiuni. In adevăr, pe când în Francia legătura snopilor de ri-cliită se face cu mâna, în Belgia şi în Olanda legatul snopilor se strînge printr’o bucată de lemn, după cum se usiteză în păduri; prin urmare înţelegem că sub acelaşi volum, acest mod de a face snopii de richită fiind mai energic avem mai multă mlajă într’un snop de aceiaşi grosime. Dăm câte-vâ cifre din comptabilitatea d-lui Romeree, proprietarul Romenuluî, Teroz-Beuzet. Este vorba de o plantaţiune de richită galbenă, stabilită în 1881, într’un teren de 1 li jctar ,2.000 m. p., care mai nainte se arendă ca păşune cu preţ de 150 lei pe an. Pregătirea pămîntului lei.................. Costul butaşilor 200 000 a 2 lei °/00......... Plantaţiunea............ Praşilele............... Grapă uşoră............. Curăţitul şanţurilor de scurgere, etc........ Total . . . a) Cheltuieli. 1881 1882 1883 1884 1885 1886 1887 1888 480 400 125 120 100 200 20 20 — 25 — 30 1.225 200 20 20 -1 25 V 30 b) Produsul realisat din vînţlarea ricliitel. Venituri realisate din vîndarea richitelor, tăiatul privind pa cumpărător lei................ 69 201,25 675 925,75 1.725 1.035 920 977,50 www.dacaromamca.ro 764 ALBINA Examinând cifrele, rămânem convinşi că producerea unei ri-chităriî este forte variabilă dintr’un ân în altul. Contele Ilo-meree în 8 ani a cheltuit cu richităria sa 1520 lei şi a încasat, în acest interval de timp, lei 6.428 bani 50. Beneficiul este destul de mare. Dacă locul în cestiune îl utilisâ ca în trecut pentru păşune, ar fi avut un venit numai de 1.200 lei în 8 ani, a 150 lei pe an. După Heuze richita cenuşie produce pe hectar pînă la 900 snopi de lm,15 împrejur, cari se vînd după lungimea şi fineţea ri-cliiteî, de la 75 bani pînă la 1 leu şi 25 bani snopul’. Costul ri-cliitei descojite variază de la 2 la 4 lei snopul, după calitatea şi albeţa sa. Richita se vinde şi cu greutatea: calitatea l-a 60 lei suta de chilograme, a' 2-a 50 lei şi a 3-a 35 lei °/0. .Mauriiiet şi Radianţi. SFATURI PRACTICE Pentru a stirpî gândacii negri şi roşii cunoscuţi sub numele de şvabi, gorgoif, li bărci etc. I. Să ia praf de gips şi să amestecă bine cu praf de zahăr, apoi să presară prin crăpăturile pereţilor pe unde stau gîndaciî. Sau : II. Să ia de la drogherie pămînt arsenios (gutembergerherde) se întinde pe un carton, să udă cu bere, şi să pune în mijlocul odăii unde sînt gîndacii. Sau: III. Cel mai bun mijloc însă, este piatră vinătă topită în apă, care să tornă din 2 în 2 seri prin tote crăpăturile, să scutură bine în fie-care