Anul I. DţtJflNICĂ, 1 FfiBRCAKIE, 1898. No. 18. J, REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARA * X APARE IN FIE-CARE DUMINICA Abonament, pe an: în ţară Lef . ..................5 „ „ „ străinătate ..................8 Un număr..............V . . . 7" . 4v/..................15 banî. ţv. ^-trf— Ec. St. Cdlincscu, Scrisori câtr© RomAnI.—Tolstoi, Cel d’întîiu rachier. —Ar. O. Popo-vief-Lupa, Sfecla de zahăr. — Anecdota. — Carpen, Cum s'nr atrage inal mulţi copil la şc6-lele rurale.— V. /. M., Ingrijirea“eopiilor în primul an.—CuvîntT de îngropare pentru Şte-fan-Vodă. — Petre Petrescn, Dealul Comorilor. — Drăgdncseu, Predică la Duminica fiului celul’desfrînnt.—Ctfocan, Povestea Iul Dragoş. — Ospătăria copiilor din Bacău.—Chiuituri din Ardeal. —Din poveţele lui (îracian.—Cronica Bibliografică.— Voci din presă. — In formaţiuni.—Poşta redacţiei. Iiustraţiunî: Sfecla de zahăr.—Achard. -JX --- ,---7- ■■ ---- ~ " —---m ■ : SCRISORI CĂTRE ROMÂNI Frate Române, Scit tu ce eşti şi ce putere de vieţă este în tine? Sciu că ai să respundî că ai fost şi eşti Român; că ai fost şi eşti creştin ortodox sau drept credincios. Ascultă dar ce dice despre tine un cugetător, eşit din sînul tău curat: Când Românii au stat neclintiţi în Dacia cucerită de strămoşi; când au înfruntat tote nenorocirile vecurilor furtunose; când s’au strecurat printre atâtea nemuri barbare, ce le-aQ călcat ţara şi le-au adus suferinţe în-grozitore; când printre aceste sguduirî seculare au păstrat limba şi credinţa, patria şi numele întregi şi nevătămate : orî-ce om drept-cugetător trebue să fie co-prins de admiraţiune pentru vitalitatea şi valorea acestui popor latin în Orientul Europei.» Dacă aî sciiit pînă acum ce eşti, — şi nu se puteâ să nu sciî, căci alt-fel aî fi perit de mult, — dar din disele şi cugetările de mai sus trebue să te cunoscî şi mai bine. Puterea ta de vieţă şi de viitor mare în mijlocul suferin- www.dacoromanica.ro 3 > «Albina» 546 ALBINA ---------------------------------;-------***-----;---•-------- •;'î V r , i ţeldr negrului trecut ai ţinut-o ascunsă, arătându-o namaî la grea cumpănă. De la anul 274, când tu ai fbşt lăsat în propriile tale puteri, lipsit de ajutorul împerăţieî Romane, tu, cuceritorul Daciei, te-aî sprijinit', 1 te-ai >şusţin,ut numai prin puterea ta avend credinţă în tine, îni valorăa ta, în viitorul tău, în D-deu 1 Peste tine au venit Goţi în secolul IV; aceştia s’au dus, tu ai rămas în ţara braţului tă" de lier. Au venit Hunii, spaima lumii de atunci prin sălbăticia lor, dar s’au dus ; tu ai remas. Au venit Avarii, dar şi aceştia s’au stins ; tu ai remas. Au venit Bulgarii, cu ei te-ai înfrăţit şi ai dus mult timp vieţă împreună, fără a te amesteca şi pierde. Au venit Ungurii; te-aî luptat vitejesce şi ţi-aî păstrat ţara. Au venit Tătarii, i-aî pus pe gonă şi tu din locul şi din moşia ta nu te-aî clintit Tu, frate Române, ai pierdut pe mulţi din fraţii tăi; căci atâtea potope de năvăliri peste tine au smuls din sînul tău pe mulţi şi i-au răznit: pe unii (100 000) în Moravia la a-pusul Ungariei, în cât astădi aceştia sciu că nu sînt nici nemţi, nici Slavi, nici Unguri, dar nu sciu ce sînt; pe alţii i-au răznit prin Macedonia şi Istria ; aceştia însă sciu că sînt Români şi au limba lor apropiată de a ţăreî mame. Când tu ai venit în Dacia, ai venit, în mare parte creştin. Soldaţii Romani erau creştini. Dar în sînul tău n’ai avut nisce apostoli anume, care să te aducă la creştinism, apostoli pe care să i iubescî şi să-î respectezi, să le celebrezi pomenirea cu cântări şi cu laude. Soldaţii tăi, tu însu-ţi ai fost apostol al credinţei ortodoxe, deci moşii şi strămoşii tăi au fost unul pentru altul apostoli ai credinţei creştine. Moşii şi strămoşii tăi au fost apostolii nemului românesc. Deci osemintele apostolilor nemului românesc odihnesc peste tot locul: prin munţi, prin câmpii, pe deluri şi pe văi, pe marginile rîurilor Daciei, pe supt casele vostre, pe supt ogorele vostre; tot locul ţărei este sfînt şi vrednic de veneraţiune; căci în tot locul sînt semănate rămăşiţele trupeşei ale apostolilor tăi din cele mai depărtate timpuri. Acestea te-au inspirat la tot momentul ca tu să fii în piciore şi să aperi locul de supt piciorele Românului cu preţul vieţii tale. Nemurile ce au cutreerat ţara ta nu s’au lipit de tine www.dacoromamca.ro ALBINA ,7 spre a te uni şi contopi cu ei; dar tu aî asimilat şi contopit pe alţii prin a ta însuşire bună şi umană. N’aî contractat legături de rudenie cu nemurile barbare, pentru că erai creştin şi nu te înjosiai a te lipi de nemurile spurcate, ca necreştine; nu te-aî contopit cu nimeni, căci aveai convingerea că tu eşti descendent al poporului rege al lumii, că eşti din poporul civilisat al Romei, iar nu din nemurile barbare cele neculte. Prin credinţa în puterile tale, in nobilitatea nemului, prin credinţa şi pietatea păstrată tuturor strămoşilor, ca apostoli aî nemului, prin respectul şi veneraţiunea păstrată apostolilor tei şi rămăşiţelor lor acoperite peste tot şi necunoscute, dar în general sciute de totă suflarea românescă, tu Române, prin tote aceste date ale nemului te-ai oţelit şi ai păstrat cu scumpetate limba, ţara, credinţa, numele. Acestea ţi-au fost odore de mult preţ şi pentru ele te-aî jertfit cu dragoste în cursul vecurilor! Nici o forţă n’a fost maî mare pentru tine spre a te arătă mare şi vitez, ca devotamentul pentru cele patru odore preţiose. De la 274 înco pînă în secolul 9 puterea ta de vieţă a stat mai mult ascunsă. Dar de prin secolul al 10-lea pînă în secolul al 13 lea ai început să te arăţi treptat pe câmpul vitejiei. Puterea ta de vieţă crescend treptat şi-a ajuns culmea prin constituirea principatelor Române, în Munteniea sub Basarabi, în Moldova sub Dragoş. După întemeierea domniei românesci, ai arătat cine eşti şi aî fost vedut de lume, ce poţi. In timpul lui Mircea cel mare prin credinţă şl iubirea patriei aî pus pe fugă taberile vrăjmaşilor, făcendu-te stăpîn pe amîndouă ţărmurile Dunărei de la Severin pînă la mare. Păstrarea legii, sădită în Dacia de legionarii Romani, strămoşii şi apostolii tăi, iubirea ţărei, unde zac osemintele lor apostolice te-au întărit şi însufleţit să stai stîlp neclătit în faţa duşmanilor nenumăraţi, ce-ai înfruntat şi gonit din locul patriei tale. Ce vom adăogâ despre eroismul tău în timpul lui Ţepeş, al lui Mihaiu, al lui Ştefan cel Mare? Tote acele lupte e-roice ale timpurilor trecute tu le-ai purtat fără preget, cu abnegaţiune şi numai pentru patrie şi pentru credinţa şi legea creştinăscă. Tu n’ai voit să sciî de cât de lege şi de ţară, tote le-ai uitat în faţa vrăjmaşilor tăi seculari. Nevoile www.dacoromanica.ro w ALBINA vieţii pentru dragostea nemului şi a legii le-aî pus pe al doilea plan; căci scieai că cei ce portă jugul şi a trăi mai vor, merită să-l porte spre ruşinea lor. Dar tu n’ai voit să trăesci cu ruşine, ci cu vrednicie ca viguros urmaş al marelui popor roman, a cărui putere se întindea de la ocea* nul Atlantic pînă la oceanul Indian şi din Maramureş pînâ în deşerturile Africeî. Mergi dar, iubite Române, în calea ta sănătosâ cu credinţa nestrămutată în mărirea şi strălucirea ta viitore! Iubirea patriei şi respectul legii tale să-ţi fie călăuzele în calea ta. Lucreză neîncetat, imitezâ ce este bun de la ori-cine. Fă-ţi casă bună, îngrijesce-ţi averea, cultivă-ţi ce ai spre a spori din di în di şi D-deu va fi cu tine. Când ai prilejul de a te duce cu arendaşul sau cu proprietarul spre a vede lumea, pe ţăranii din Elveţia, din Ba-varia, din Boemia şi din totă Austro-Ungaria, cari sînt mai apropiate, ia sema cum trăiesce ţăranul acolo, cum îşi cultivă grădiniţa, cum are casă bună, cum îngrijesce de pâ-mîntul de muncă. Ia sema că peste tot vedi ţările acestea ca nisce frumose grădini, spre a face vieţa plăcută cu puţinele mijloce ce au. Dacă întîlnescî streini venetici, ce n’au avut rost şi că-petiiu în locul nascerii lor, iar aici ţi se dau ca povăţuitori, tu nu ascultă nimic de la cei ce n'au nimic, de la cei ce n’au sfint pe lume. Tu ai înţelepciunea ta strămoşescă de a ascultă pe toţi şi de a face ceea ce este de folos ţie şi nemului tău; căci ori cât ar fi pâinea de rea, tot mai bună e în ţara ta. Sînt omeni rătăciţi prin lume, omeni care din causa relelor deprinderi, umblă din loc în loc, din ţară în ţară spre a trăi in mod necinstit. Unii ca aceştia semenă gânduri rele, vătămătore voue şi patriei nostre, dar în urmă folo-sitore lor. Aceştia fac societăţi d’ale lor şi trag în cursă şi pe ai noştri. Asemenea omeni răi vorbesc de reu guvernele ţării, legile ţării, credinţa şi legea nostră creştinescă, ca să ne depărteze de ale nostre şi să ne prindă în mrejele lor. Veneticii ve citesc cărţi de rescolă de necredinţă, de bîr-firea celor religiose şi de preoţii nemului românesc spre a reci dragostea şi credinţa nostră şi spre a semăna neghina lor. Tu te întrebă si soco'te, cavi de la cine vin tote. > • > www.dacoromamca.ro ALBINA 549 Moşii şi strămoşii tăi au suferit dureri mari în trecut, dureri, pe care nici nu ţi le poţi închipui acum, dureri, pe care nici o mână de om nu le-a scris, ne fiind liberă atunci, dureri despre care dice o inimă ruptă din inima ta: Nu putea bietul român De tiranul de păgân Nici de casă a-şî vede Ci sdrta îşî blestemă. Şi cu tote acestea ei au stat şi au rămas stîlpi nemişcaţi din loc, aşteptând dilele dorite de suflarea românescă spre a trăi în libertate, fie-care liniştit în ale sale nemestii, neturburat de spahii. Tu, frate Române, ai o limbă ca un fagure de miere, frumosă, dulce, uşure de vorbit, sunătore, încântătore, înţelesă desăvîrşit de tot Românul şi vorbită de toţi fraţii noştri de peste tot. Limba, pe care moşii şi strămoşii ne-au păstrat-o cu atâta scumpetate şi ne-au dat-o ca cea mai preţiosă moştenire spre a o duce la mărirea cuvenită ei, să-ţi fie dragă sufletului ca ochii şi să-ţî faci cea mai mare plăcere a ascultă pe fiii tăi vorbind frumos şi ales românesce. Învaţă pe copiii tei cât se pote de multe limbi, căci mult folos vor dobîndi; dar limba dulce româ-născă sufletu-ţî să o iubescă ca pe un preţios diamant, mărgăritar neperitor. De credinţa şi legea ta strămoşescă nimeni să nu se a-tingă ; căci ea te-a mântuit şi pentru ea şi-au versat sângele preţios nemul românesc. Câţi mucenici Români n’au suferit pentru credinţa lor; dar nu-i cunoscem • îi cunosce pămintul ţăreî românesci, în care se află osemintele lor sfinte! Abia cunoscem câţî-vâ ca slîntul Sava, în numele căruia s’a ridicat cea d’întîiu şcolă în Bucuresci: Liceul sf. Sava; abia cunoscem pe sf. Nichita Romanul, etc. Să se facă fie care din noi apărătorul legii creştinesc!, care a fost pavăza de apărare a nostră; să se facă apărătorul bisericii sale; căci ea, credinciosă păstrătore a de-positului strămoşesc, în timpul, când streinul lovîâ limba nemului, făcea şcolă din tinda bisericii şi învăţă pe copii să scrie şi să citdscă românesce. Aceste şcole au stat în piciore pe lîngă biserici aprope pînă la 1864. Dacă în Elveţia toţi cetăţenii sint unul altuia păzitori, www.dacoromamca.ro oăO ALBINA sînt ca nisce gardieni pentru tote, în cât nimeni nu se a-tinge de nimic, fără paza poliţienescă, apoi cum n’am fi noi toţi apărători a celor mai scumpe daruri date noue de D-deu şi încredinţate de strămoşi spre desvoltare şi înflorire? Ec. St. Călinescu. CEL D’lHTÎlO RACflIER Povestire populară de Leon Tolstoi. O dată un ţăran se duse pe nemâncate în ţarină ca să are. Ca merinde îşi luă numai o cojă de pâine. Ajungend în ţarină îşi scose caftanul, îl atîrnă într’un tufiş şi puse pâinea alăturea de caftan. După câtă-vâ vreme, calul osteni şi ţăranului începură a-î ghiorăi maţele de fome. Atunci deshămă el calul, îl lăsă să pască, se duse în spre caftan, ca să-şi ia codrul de pâine să mai îmbuce câte ceva. Caută în drepta, caută în stînga, întorse caftanul pe tote feţele, îl scutură: ce să vedi? pâinea nicăieri. Mirarea ţăranului fu peste măsură de mare - — Curios lucru! N’a călcat nimeni p’aici şi totuşi cine-vâ rebue să-mi fi furat pâinea. Cine să fie, cine să fie? Se . întrebă mereu bietul ţăran. Un drac însă fusese pricina. El şterpelise pâinea pe când ţăranul munciâ şi se tupilase într’o tufă, spre a audi cum va blestemă ţăranul şi cum îl va numi pe el, pe dracul. Nici vorbă, că-i pâreâ reu ţăranului după pâinea furată, dar ce pute să facă, se mîngâiă şi el cum putu.. — „Deh, dise el, sciu că de fome n’am să mor, dar şi acela care a luat pâinea sciu că a avut nevoie de ea, i-o fi fost si lui fome, s’o mănânce sănătos! Poftă bună! Şi ţăranul nostru se duse la fîntînă, înghiţi vr’o două guri de apă limpede şi rece, pînă se sătură — vorba vine — mai prinse niţel la inimă, apucă calul de căpăstru, îl în-hâmă din nou şi începu iar să are. Dar dracul rămase înlemnit, pentru că nu putuse împinge pe ţăran la păcat, adică să-l facă să blesteme. Se duse in iad la Scaraoschi, mai marele peste toţi dracii şi www.dacoramamca.ro ALBINA 551 povesti de a fir-a-păr, cum furase ţăranului coja de pâine şi cum el — ţăranul — în loc să înjure, dimpotrivă disese: «S’o mănânce sănătos!» Scaraoschi, mai marele dracilor, se făcu foc şi pară. — Bun ! Dacă ţăranul nu te-a înjurat, strigă el furios, este vina ta, ai început-o prostesce. Eî, eî, ei, frumos lucru ar fi ca ţăranii cu nevestele lor să capete ast-fel de obiceiuri, ne-am duce pe copcă. Iţi spun drept, ai sfeclit-o. Dar sub nici un chip nu putem lăsă treba aşâ. Du-te de-ţi câştigă coja de pâine a ţăranului. Ţi-o spui verde. Dacă nu-1 vei răpune in timp de trei ani, să scii că-ţî fac o baie de aghîazmă; să ştii că nu glumesc. Dracul însă, .cum se scie, se îngrozesce de aghiazmă. Alergă deci într’un suflet iar pe pămînt şi se gândi cum să-şi ispăşăscâ greşala. Se gândi şi se gândi pînă ce iscodi una. Se prefăcu muncitor şi se tocmi argat la ţăranul cel sărac. Şi puse la cale pe ţăran să semene mlaştina pe o vară de secetă. La vecinii din prejur totul se uscă şi se arse de sore, la ţăranul cel sărac însă, holdele crescură dese, înalte şi pline la spic. Ţăranul se hrăni pînă în anul următor şi tot îi mai rămase pâine multă de prisos. In vara urni ătore argatul învăţă pe ţăran să semene pâinea pe deal. Şi tocmai vara asta se nemeri ploiosă. La toţi ceî-l-alţi recolta fu culcată la pămînt, putredi totă şi spicul nu se umplu; pe delul ţăranului însă eşi minunată şi-i rămase atâta pâine de prisos, în cât nu mai sciâ ce să facă cu dînsa. Mare chilipir pălise pe bietul om. Şi argatul învăţă apoi pe ţăran ca să facă din pâinea prisosită rachiu şi ţăranul îl ascultă şi plămădi rachiu, bău el şi dădu şi cunoscuţilor săî, cari n’aveau de băut. Dracul se duse la Scaraoschi şi se făli că a câştigat coja de pâine. Scaraoschi vru să se încredinţeze cr ochii lui. Vine la ţăran si vede ceia-ce n’ar fi credut nici odată în vieta lui: ? > j i Chiaburii din sat erau adunaţi acolo şi ţăianul nostru îi cinstiâ cu rachiu; ţăranca servîa mosafiriloi băutura şi pe când îrr.părţiâ se împiedică de masă şi varsă un pahar pe jos. Ţăranul atunci se supără şi începu a-şi înjură nevasta. — Nătînga şi prosta dracului! sbieră el. Ce, credî tu www.dacoromamca.ro ALBINA 552 că sînt lături, de verşi pe jos, bunătate de băutură, ologo? Prosto! Dracul ghionti pe Scaraoschi de bucurie. — Ia ascultă, şopti el, ţăranul nu mai cjice acum: «Să fie sănătos!» cum a dis altă dată când i-am turat coja de pâine. Ţăranul înjură de-a binele şi începu să împartă el singur rachiul. In vreme ce el împărţiâ, iată că intră in casă un biet ţăran de la muncă şi care nu fusese poftit. Se puse jos şi se uită, ţăranii cei bogaţi beau rachiu cât le place; îî venise şi lui poftă, de o picătură ca să-şi mai alunge obosela; ţăranul cel sărac şedeâ, şedea şi înghiţea în sec; aşteptă sâ-i dea şi lui. Ţăranul în loc să dea şi săracu ui un păhăruţ, mormăi pe nas: «Nu pot să vă îngrijesc pe toţi cu rachiu, audî, să stau şi să împart la toţi! Par c’ar ii pomană!» Şi asta plăcu lui Scara Dschi. Iar dracul cel mai mic nu mai putea de bucurie şi dise cu mîndrie: — Aşteptă puţin şi-i vedeâ cevâ şi mai şi. Mosafirii şi gazda băură înainte cu chef şi veselie. Se linguşiau unii pe alţii, se laudau, vorbele lor începură a fi aprinse, uşore şi lunecose ca unt-de-lemnul. Scaraoschi trăgeâ cu urechia şi şoptiâ celuî-l-alt. — Dacă i-a turbat băutura, de se înşelă aşâ, apoi curînd au să fie toţi ai noştri. — Mai aşteptă puţin, răspunse dracul cel mic. Lasă-i să mai tragă câte un pahar. Acum dau din codă ca vulpile şi se gudură şi-ar vrea să-şî spargă capetele. Să-i vedî acuşi, cum se fac ca lupii cei turbaţi. Ţăranii mereu veseli şi cu chef, golîau paharele întruna, vorba li se făceâ mai sgomotosă şi mai din topor. In locul cuvintelor lingu.şitore, începură a curge sudălmile, vorbe rele şi de măscară, cădeau ca grindina, şi nu după multă vreme iacă se încinge şi-o bătălie de-şi stîlcesc nasurile. Şi gazda se amestecă; dar mâncă şi ea o sfîntă de bătaie. Scaraoschi nu mai puteâ, îi plăcii de minune. — Bine, tare bine! şopti el — Mai stăî, dise dracul cel mic, acuma vine cevâ şi mai frumos. Să mai bea câte un păhăruţ. Acum sînt turbaţi ca lupii, dar ai să-i vedi acuşi ca porcii. www.dacoromanica.ro ALBINA 553 Şi ţăranii beau mereu şi vîrtos. Se ’nmoie, sforăie, suflă greu, grohăie, nici nu bagă de semă că nici unul n’aude pe cel-l-alt. Ochii li se fac mici şi se mişcă iute în orbite. Şi mosafirii începură a plecă câte unul — câte doi — câte trei, toţi cădeau grămadă şi se tăvăleau pe drum. Gazda iese să i insoţescă şi cade cu faţa într’o mocirlă şi se murdăresce din cap pînă în piciore. Stetea lungit a-colo şi grohăîâ ca un porc mistreţ. Asta plăcu şi mai mult lui Scaraoschi. — Ai iscodit, dise el, o băutură bună, ţi-aî câştigat c i drept coja de pâine. Spune-mî şi mie cum făcuşi beu-t ura? Negreşit, că ai fi luat mai întîiu sânge de vulpe — de aceia ţăranul se făcu şiret ca vulpea — ai turnat sânge de lup — de aceia ţăranul se făcu reu ca lupul, la urmă ai amestecat-o cu sânge de porc — şi se făcură porci. — Nu, dise dracul cel mic, n’ain amestecat-o precum clici. N’am făcut alt cevâ nimic, de cât că i-am dat pâine cu prisosinţă. Sângele dobitocesc a fost în om în tot-d’a-una, atâta numai că la cei săraci nu găsesce hrană destulă şi când pâinea e puţină în casă, nu-î pare reu ţăranului nici de cea din urmă cojiţă. Prisosul îl îndemnă în tot-d’a-una la reu; îndată începe să caute cum s’ar înveseli. Eu l-am deprins să bea rachiu. Şi cum plămădi din darul Domnului rachiu, se trezi în el sângele vulpeî, al lupului, şi al porcului. . . — Brava mă! Halal de tine! Şi Scaraoschi lăudă pe dracul cel mic şi-l umplu de cinste şi de daruri scumpe. VORBE DIN VECHIME Tot omul ce cinstesce pe tatăl şi mama sa este iubit lui Dumnedeu şi în lumea acesta şi în cea-l-altă; iar din potiivă, ne-aducendu-le respect, se face vinovat de un păcat pe care Dumnezeu ii pedepsesce şi pe pămînt şi în Iad. www.dacoromanica.ro 554 ALBINA SFECLA DE ZAHAR Cine nu cunosce sfecla roşie şi gustul ei dulce? In multe case sătescî se fierbe tăietâ în felii, care apoi se mă-nîncă cu oţet. Cei bogaţi o mănîncă tot aşa, dar numai ca salată, o dată cu friptură. Pe lingă sfecla de mâncare, mai sînt două soiuri, încă puţin cunoscute la noi: sfecla de nutreţ şi sfecla de zahăr. Cea întîiu are rădăcină de formă forte deosebită: lungăreţă, ovală sau rotundă. Asemenea şi peliţa e albă, roşie sau galbenă. Prin urmare, avem mai multe neamuri de sfeclă pentru hrana vitelor. Şi sfeclele de zahăr sînt de mai multe feluri, dar mai tote au rădăcina lungăreţă ca fusul sau cepul, iar peliţa ei este de co-lore alburie. Figura de alături arată forma sfeclei de zahăr numită Vil- morin, după numele unui renumit semîn-ţar franţuz, care prin cultură şi alegere forte îngrijită a dobîndit-o din alt soiu. Cele trei feluri de sfecle (de mâncare, de nutreţ şi de zahăr), se asemănă mult la foie şi nu se deosebesc de loc la trunchiu, flore şi se-mînţă: caracterele lor botanice sînt la fel; ba mai mult de cât atât: sfecla de zahăr se trage din cea de nutreţ. In veacul trecut (1747) spiţerul berli-nez Marggraf a descoperit că dulceţa sfeclei se datoresce zahărului din rădăcina ei şi că acest zahăr este tot una cu cel ce se aduce în Europa din India şi America. Marggraf a povăţuit atunci pe agricultori să cultive sfecla spre a scote zahărul din ea. Cel întîiu care a înţeles însemnătatea acestui sfat şi folosele ce Europa a putut trage din urmarea lui, a fost Franz Cari www.dacoromanica.ro ALBINA 555 Acharcl (1753—1821), tot clin Berlin, şi care prin încercări de 23 decani a dovedit, că sfecla de nutreţ, albă şi lungă este cea mai bogată în zahăr şi deci mai bună pentru fabricarea zahărului. Acestă varietate este mama tuturor soiurilor de sfecle de zahăr şi de la Achard şi pînă- astăzi tote silinţele cultivatorilor de sfecle au avut de scop îmbunătăţirea şi îmbogăţirea în zahăr a sfeclei mai sus amintite. Pe la începutul secolului de faţă, Achard a înfiinţat o fabrică şi a scris o cărticică (1809) despre cultura sfeclei de zahăr. * * * De atunci cultura sfeclei de zahăr şi fabricaţiunea zahăi’ului a mers tot înainte şi s’a respîndit forte mult in cele mai multe www.dacorranamca.ro prânz Cari Aehard. 556 ALBINA ţărî ale Europei, cu deosebire în Germania, Franţa, Austria şi Belgia. * ♦ * Sfecla de zahăr cere o climă potrivită (temperată) şi un pă-mint adine, bogat şi bine lucrat de cu tomnă şi primăvară. Ea e o plantă de praşilă, ca şi porumbul, cartofii, etc., dar cultura ei e mult mai migălosă, cum ar fi de pildă a tutunului. De acea nu putem da aci tote amănutele culturii sfeclei de zahăr, ci ne mulţumim a spune că cel ce se hotăresce a se îndeletnici cu ea trebue să aibă cunoscinţe temeinice şi amănunţite. Alt-fel nu ne putem aşteptă la folos mare. Cultivatorii mari, precum şi cei mici, cari sciu carte, îşi pot însuşi singuri cunoscinţele neapărate; pe când agricultorii săteni fără sciinţă de carte, necunoscend sfecla şi cultura ei, vor face de la început greşeli păgubitore, dacă nu vor fi sfătuiţi şi îndemnaţi de alţii. Din fericire, fabricele de zahăr au omeni cunoscători, cari in-specteză culturile şi povăţuiesc pe micii cultivatori. Dar li s’ar aduce un bine mult mai mare, dacă învăţătorul, preotul şi toţi sătenii cu sciinţă de carte din acele comune, în care s’a început cultura sfeclei, ar căută s’o facă şi să o deprindă ei înşişi cât de bine, spre a pute apoi ajută şi pe consătenii lor. Sînt încredinţat că fără acest lucru din partea cărturarilor satului, cultura sfeclei nu va aduce tot folosul putincios, în deosebi micilor cultivatori, la care me gândesc mai mult, scriind aceste rînduri, căci într’adever ei au mai mare nevoie de ajutorul nostru. Sfecla de zahăr merge forte bine în ţara nostră, căci avem o climă forte potrivită, cum e mai ales clima dealurilor, şi avem pămînturî bogate şi adînci. Numerose încercări, făcute cu deosebire prin îngrijirea d-lul C. Roman, la staţiunea agronomică de la Herăstrău, lîngă Bu-curescî, au dovedit, că chiar în acest pămint greu şi deci puţin priincios sfeclei, acesta dă recolte mari şi se face bogată în zahăr. Nu e lucru de mirare deci, că s’a înfiinţat de mult o fabrică la Chitila de către prinţul Bibescu şi acum în urmă s’a reînoit şi pus din nou în lucru de cătră d-niî fraţi Cesianu. De asemenea la Sascut există şi lucrăză de mult o fabrică; la anul viitor vor începe a lucră încă două. Fiind-că o fabrică de zahăr costă milione, cine ar băgă atâta bănet în ele, dacă sfecla n’ar da la noi recolte mari şi bogate ? Dar şă lămurim puţin, 'ce folos ar aduce cultura sfeclei agri- www.dacoramamca.ro ALBINA 557 cultorilor în deosebi şi ţării în deobşte. Cultivatorii trag din ea urmâtorele folose: 1) Acesta cultură lasă pământul curat de buruieni şi bun pentru alte plante, ca de ex. oralul. 2) Ea fiind migălosă, dă de lucru şi de câştig la multă lume. 3) Unde se cultivă sfecla şi deci se înfiinţeză fabrici de zahăr, cel puţin o parte din săteni au de lucru şi erna, în timpul când merge fabrica. 4) De la fabrică remâne tocătura de sfecle, din care s’a scos zahărul şi care e un forte bun nutreţ pentru vite, mai ales pentru vaci de lapte şi boi. Mai remâne mocirla de var şi cărbune de bse (care s’aii întrebuinţat la limpezirea sucului), care se pote da cultivatorilor spre a le împrăştia pe câmp ca îngrăşămînt. 5) In sfirşit cultura sfeclei e forte bănosâ, tSeşi e migălosă şi scumpă. Se socotesce că cultura unui hectar costă cel mult 300 lei. Dacă se iau la hectar numai 20000 kl., ceea ce este o recoltă slabă, atunci am prinde pe ea 520 lei, căci 1000 kl. se primesc la fabrica de la Chitila cu 26 lei. Deci ar remâne un profit do 220 lei la hectar. Ne închipuim ast-fel lesne, cât de bănosă trebue să fie sfecla de zahăr pentru micul cultivator, care la socotela venitului lui de obiceiii nu pune valdrea muncii lui şi se scie, că cea maî mare parte din cheltuelele de cultură o fac plivitul, răritul, prăşitul, muşupoitul, tot lucrări ce se fac de obşte cu mina. Dacă deci un agricultor mic dobîndesce prin cultură îngrijită, cum o fac de ex. pentru tutun, 15 mii kl. la pogon, va avea un venit brut de aprope 400 lei, cea ce ar fi pentru el o adevărată fericire. Intre numerosele folose ce ţara întregă le are după urma sfeclei şi a fabricelor de zahăr, e de ajuns, cred, a arătă că zahărul se ieftinesce, devine cu timpul o hrană obştescă, nu ca astădi, când ţăranul mînîncă forte rar zahăr. Şi să se scie că zahărul e o substanţă forte hrănitore şi cea maî lesne de mistuit. Dar maî e şi alt folos: noi consumăm vre-o 12,000.000 kl. zahăr pe fie-care an, din care 11 milione s’au adus până acuma din alte părţi şi pentru ele s’au dat aprope 9000000 lei. Cea mai mare parte din acesta sumă ar rămâne în ţară, dacă am avea 5 fabrici, care să producă pe ernă câte 2000000 kl. zahăr. Trebue să însemnăm că sîntem dintre ţările care consumă puţin zahar, abia vre-o 2 kl. de cap pe an, pe când Bulgaria consumă 3, Rusia peste 4, Germania 9, Franţa peste 12, etc. Prin urmare cu spo. rirea populaţiunii şi a consumaţiuniî se vor înmulţi şi fabricile de zahăr. Cu timpul putem nădăjdui chiar a trimite zahăr în www.dacaromamca.ro 558 ALBINA Serbia, Bulgaria, Turcia, Grecia, ţări care n’au încă fabrici de zahăr. Diu tbte acestea se vede că cultura sfeclei şi fabricarea zahărului au mare viitor în ţara nostră şi că a fost o faptă patriotică şi înţeleptă din partea guvernelor, care au propus şi dobîndit legi de încurajare pentru acestă fabricaţiune şi deci pentru cultura sfeclei; dar să fim bine încredinţaţi că folosele vor li cu atât mai mari cu cât cunoscinţele temeinice despre cultura sfeclei vor li mai respîndite printre mulţimea cultivatorilor noştri. Dr. X. 0. Popovicî-Lnpa Agronom. ANECDOTA Doi şcolari să invoiesc să mergă într’o seră la teatru, dacă părinţii lor vor lipsi de acasă. Sera unul din şcolari trimite pe un servitor la colegul seu, să-l întrebe dacă el pote scăpă. Se înţelege însă cu servitorul ca în cas când la întorcere ar fi părinţii de faţă, să-î spuîe lucrurile ca să nu pricepă cei-l-alţi. Servitorul se duce şi revenind găsesce în adevăr pe băiat la masă cu părinţii, totuşi îi dă răspunsul ast-fel: «Am fost şi eră, dacă nu eră, veniâ. Dacă n’o li, o veni. Cum s’ar atrage mai mulţi copil la şcolele rurale. Este lucru dovedit că una din căuşele de căpetenie, cari face să fie puţin populate şcdlele rurale este nu reua voinţă a sătenilor de a-şî trimite copilul la şcdlă, cât lipsa de cele trebuitore. Prin oraşe vedem cu bucurie că lumea bogată se gândesce mai în fie-care ba. Aşâ căind ticăloşia vieţii omenesc!, sorţul acelora cel fără de lege şi păcătoşi mor, cu adevărat tînguesce iar pe cel credincioşi, cari, în tote lucrările lor frica lui Dumnezeu pă-desc, poruncile legii cinstesc şi le fac, întorc ochii lor de la strîmbătate şi de la rău, pre sărac şi pre văduvă ocrotesc, întru nevinovăţie şi curăţire petrec, şi pre cei asupriţi spri- www.dacaramanica.ro ALBINA n63 jinesc ca nisce finicî înfloriţi de holburile vînturilor nescuturaţi, puternici pe pămînt, plini de mărire şi bogăţie, seminţia lor blagoslovită, pomenirea lor lăudată, în veci neclintiţi şi cu nemurire îmbrăcaţi ni-i arată. Că adevărat, auditorilor, pentru fiii legii cei plăcuţi luf Dumnedeu, nu este morte, ci ca dintr’o temniţă de aici la desfătatele locuri celor cuvioşi gătite, călătorindu-se merg unde în văc se bucură. Ce dar (aşa dar) pre acei ce sînt fără de lege, când nemilostiva morte curmă dilele lor, se cade a-i plînge încă şi cu amar a-i tîngui : cari învăţaţi de pofte urîte, în braţele trîndâviei cufundaţi, în spurcăciuni îngreţo.şata lor viaţă dormitând au petrecut-o, pe cari dic, murind, gheena şi pîntecele iadului îî aştăptâ. Iar noi, laudă lui Dumnedtu, întăriţi de credinţa lui Is. Hr. în făgăduinţele lui nădăjduim, împlinirea poruncilor lui sprijiniţi, nu avem a plînge şi a suspină de mor-tea Iraţilor noştri, ci mai vîrtos să ne bucurăm că scăpând de mrejele păcatelor au mers la sînurile lui Abraam, ca să se bucure în desfătarea cea nesfir.şită a raiului. Au dorâ socotiţi, o auditorilor! că am venit aici să plîng pe vre-un om lumesc, ce în totă viaţa lui după măriri deşarte s’au zăbovit, pottind mai ales o umbră de slavă de cât adevărata mântuire să dobîndescă? Vai mie! când dinaintea acestui sfînt Altar, unde se ridică jertfa cea fără de prihană în locaşul lui Dumnedeu, aşi îndrăsni deşertările lu-mesci să laud, şi mincinosele măriri acestui trecător veac, cu credinţa lui Dumnedeu Hs. să le alâturez! Nu este nici de cum acesta scoposul mieu, ci depărtând de la mine totă minciuna, pre tine, cerescule adevăr întru ajutorul mieu te chiem! Tu! la lauda pre înălţatului, pre luminatului, pre vitezului Domn Ştefan Voivod, graîurile mele să cumpănesc! şi, cu pecetea ta însemnate, să le adeveresc!; pentru că acăsta nu numai lauda unui mort, ci şi pildă de îndreptare celor vii să fie! Dar ce minte aşa de bogată în gânduri, ce limbă aşâ de îndestulată în vorove, ce meşteşug aşâ de iscusit la împlinirea cuvântului, să potă împodobi atâtea risipe a vrăjmaşilor, atâtea sfărâmări de cetăţi, atâtea zidiri de locaşuri sfinte, şi atâta înţelepciune a acestui bărbat, carele cu vitejie ne-au apărat, cu înţelepciune ne-au ocârmuit, şi, în cât a trăit, voinic.a nostră şi fericirea au înflorit; şi carele pe www.dacoromamca.ro 564 ALBINA tote lucrările lui cu credinţa lui Is. Hr. le-au pecetluit; la răsboie biruitor smerit, la pace Domn drept şi bun, în viaţa sa din parte credincios adevărat! Să luăm aceste cuvinte, care vor fi împărţirea cuvîntuluî acestuia al nostru, şi să alcătuim laudele lui. (Va urma . DEALUL COMORILOR — Legendă — Pe teritorul comunei Bozieni, în plasa Sus-Mijlocul, se'află Dealul Comorilor. In vremuri depărtate, trăiau prin aceste locuri mai mulţi boieri bogaţi, straşnic de bogaţi. Unul din ei, Chiroan, mai cu seamă, eră putred de bogat şi zgârcit. N’aveâ nici nevastă nici copii, trăia singur cu slugile. Temendu-se de hoţi, el îngropă aci tote averile sale: se (fice doue sute de mii de galbeni, nisce vase de aur şi de argint, cupe şi sfeşnice, tablale şi colane. Când veneâ cine-vă pe la el, cjiiceâ că-i sărac şi că Dumnezeu scie cum o mai duce. Intr’o bună dimineaţă măre Chiroan şi n’avu timpul măcar să spue unde îngropase atâta amar de bănet. Slugile şi boierii ceî-l-alţi căutară în drepta jşi în stînga, săpară în tote părţile, banii nicăirî; tote au fost în zădar. Şi aşa pînă în (Jiua de adî, banii şi lucrurile sînt şi acuma acolo; nimeni nu scie de ele. Numai în nopţi mai senine, când luna se înalţă pe cer, se vede pe Dealul Comorilor, o pălălaie albăstrie, semn că acolo e îngropată o comdră. Şi de câte-ori au încercat mulţi se meargă pînă acolo unde vedeau flacăra; când se apropiau, flacăra se îndepărta de ei şi mulţi o vedeau în alte părţi. Şi pînă în 4iua de a Evangelia de astădî? Să nu ne ruşinăm, fraţilor, de a ne arăta aşa cum sîntem. Bolnavul carele se ruşineză a-şi des-văli gangrena care îi rode viaţa, înaintea medicului, nu capătă vindecare. «Din prisosinţa inimii grăeşte gura», dice sfînta scriptură (Luc. VI, 45); apoi când inima este plină numai de patimi, când sentimentul ei este stricat de voluptăţi, când plăcerile ei sînt numai materiale, natural urmeză că ţinta o are îndreptată numai către bunuri pămînteşti; cum pote ea da atuncea direcţiune gurii, ca deschidendu-se să pronunţe numai vorbe bune şi lolositore către apropele, numai laude cătră Dumnedeu şi numai îndemnuri de a lucră omul tot-d’a-una binele? • Iată cum stăm noi creştinii cea mai mare parte astăzi. In fine ce să dicem fraţilor şi despre laptele nostre în raport cu cugetările cele viclene şi cu vorbele cele deşarte, de care sîntem stăpîniţi? Sînt ele ore mai bune de cât ale Aiului celui pierdut? Acest fiiu dupre ce-şi primi partea de avere de la tatăl seu şi voind a trăi liber şi ne controlat de nime, se duse într’o ţară depărtată ca să nu mai fle supus privigherelor părinţilor sei şi acolo se dădu la tot felul de petreceri şi în cât răsipi totă avuţia sa şi în Ane câcju într’o miserie scârbosă şi înspăimîntătore, în cât a ajuns a pasce porcii şi a se nutri din rădăcinile ce mâncau a-ceste animale necurate, şi nimene nu-i da lui. Dar noi nu avem ore ast-fel de fapte? Şi noi primim de la Dumnedeu Tatăl partea de avere ce ni se cuvine : su- www.dacaramamca.ro ALBINA 5(>7 fletul nostru cu tote facultăţile lui, cu totă podoba lui cea dupre chipul şi asemănarea lui Dumnedeu şi trupul cu tote darurile lui,—şi ne depărtăm în locuri retrase, pentru a scăpă de vegherea părintelui ceresc, ca să nu fim supăraţi în traiul nostru cel liber şi destrînat. Biserica strigă: veniţi fiilor în sinul maîcei vostre pentru a gustă din potiriul nemuririi şi a mânca pânea vieţei ca să vă întăriţi în luptă contra pasiunilor şi a răutăţilor ce vă dau răsboiu ca se vă piardă j dar creştinii, iubiţii Ei fii, nu numai că n’aud, dar fug şi încă departe de dînsa, se ascund în locuri dosnice, ca să petrecâ în tihnă, fără a fi supăraţi de vre-o observare ; căci luându-şi partea de moştenire ce li se cuvine, de o cam dată au cu ce trăi. Dar vai şi amar! că în curînd isprăvindu-li-se, partea de moştenire, se văd lipsiţi cu desăvîrşire de ori-ce bun şi material şi moral, sleiţi de puteri şi aruncâţi în miseria cea mai negră, care omoră şi trupul şi pierde şi sufletul. Fiul perdut cel puţin, venindu-şî în sine, se căi de cele ce a făcut şi se întorse repede şi cu hotărâre la tatăl său: «Tată, greşit am la cer şi înaintea ta şi nu sînt vrednic a mă mai chema fiul tău, fă-mă ca pre unul din argaţii tăi». (14, 18, 19). lată exemplu de întorcere hotărîtore; au doră nu vom întârdiâ a imită exemplu acestuia? Tatăl din Evangelie, nu numai că primi pe fiiul său cu mare bucurie, dar îl luă în braţele sale, îl sărută pe grumaz, îl îmbrăcă în haina cea dintâi, îi puse inel în degetul lui, încălţăminte în piciorele luî şi junghiind viţelul cel gras, mâncând începu a se veseli. Apoi tatăl nostru cel din Cer, Dumnedeul milelor şi al îndurărilor, nu aşteptă El ore cu braţele deschise, ca să pri-mescă pe fie-care păcătos, îndată ce-şi vine în fire, se căesce şi se întorce din calea pierdării? El caută chiar, şi silesce pe toţi păcătoşii de a se întorce la dinsul cu căinţă şi inimă în-frîntă şi smerită; şi îndată ce un păcătos strigă : am greşit www.dacoromanica.ro 568 ALBINA părinte, primesce-me între slugile tale ! El, cu bunătatea lui cea dumnedelască îl şi primesce, şi ca cel atotputernic îl îmbracă în haina mântuirii, îl împodobesce cu inelul dragostei prin carele îl legă cu sorta drepţilor. Iată pildă de urmat fraţilor; se nu înţârdiem dar de a ne întorce din calea plerdăril, cu căinţă către Dumnedeu. Dar întorcerea nostră să fie grabnică, să fie sinceră, să fie hotârîtore ; tată, greşit-am la ceriu şi înaintea ta, şi nu mal sînt vrednic a mă mal chemă fiiul teu, fă-me ca pre unul din argaţii tel. — Amin. Ecou. Gr. C. Drăgănescu Predicator al Sfintei Episcopii de Argeş. Povestea lui Bogdan Dragoş* Vodă şi a Bourului. iii. Fagul făcetor de minuni pi şi nopte umblau Tătarii cete, cete, tot în gona cailor pe cărări ne umblate şi pe poteci necălcate de picior omenesc, ca să găsescă pe Branda; văl, ddlurl, coline şi rîpî n’au remas necercetate; în acest timp, Humă cu Branda şi Gramen tot prin căi dosnice mergend, au ajuns la cătunul unde locuia Rebeca, la care eră Kaliman spre îngrijire; în acest cătun trăiau vr-o câţl-vâ moşnegi şi vr-o trei babe; tîner sau tinere nu se aflau pe aici, toţi fugise de urgiea tătărescă. Rebeca se îndeletnicea cu mici trebuşore pe lîngă bordelul seu şi cu facerea de coşuri pentru prins pesce din apa Moldova. Un fag găunos (scor-boros) se află dinaintea bordelului Rebecăl, la umbra căruia se odihnîâ pe pajiştea verde şi în scorbora căruia se ascundea suferindul Kaliman, când se auciîâ vr’un sgomot de cotropitori ori când se dădea svon că vin niscaiva păgâni. Pe când stătea la umbra fagului gândind la nepotă-sa Branda, la nenorocirea ce i-a venit peste cap, aude un tropot de cal. www.dacoromamca.ro ALBINA 569 — Iar vr o bandă dc tîlhari vin să ne calce, mamă Re-becă, dise el şi se sui la adăpost în scorbura copacului. Nu trecu mult şi iată trei omeni poposesc la uşa sărăcăciosului bordeiu. Erau Humă, bărbatul Rebecâî, Gramen, feciorul lui Negrilă, şi Branda, nepota lui Kaliman. Când acesta din scobură audi glasul nepoţel sale, nu mai sciâ unde se află. Iute se dădii jos şi mai mult într’un picior, căci celă-l-alt îl durea încă şi eră legat cu oblojele, se apropie de Branda. Nu se pote scrie cu condeiul bucuria ce cu totiî au simtit, vedendu-se. Kaliman şi Branda mulţumiră lui Gramen pentru bunătatea inimei lui. Obosita fată istorisi bătrîneî, ca şi mamei sale, în scurt, firul intîmplărilor şi nenorocirilor ei; biata bătrînă o sărută de mai multe ori şi o îngriji ca pe fiica sa. Nu se mai săturâ uîtându-se la dinsa; i se păreâ că-î trece de dorul fetei sale, răpită de păgânii, ce venise de la răsărit. Se făcuse de mult nopte şi fugarii se odihniau puţin, căci la cântatul cocoşului trebuiau să plece în lunga şi pri-mejdiosa lor călătorie. Branda dormiâ, dusă, pe un pat aşternut cu iarbă mole şi uscată, făcut de buna Rebecă De la plecarea din casa părintescă nu mai gustase un aşa dulce somn. Cocoşii începură a cântă de diuă; ciripitul păsărilor se îngâna cu fîşiitul frunzelor. Umbrele nopţii începură a peri dinaintea razelor sorelui, cari cu multă plăcere sărutau vîr-furile munţilor si ale delurilor. Se făcuse diuă de multişor, sorele era d’o suliţă ridicat pe cer. Bătrîna Rebecă pregătise la vatră puţină mâncare de pesce prospet pentru drumeţi. Branda se trezise; se uită cu mult nesaţ la bătrîna care i aşternuse şi o îngrijise aşâ*de bine. De o dată, pe când drumeţii stăteau de vorbă şi se pre-gătîau de plecare, se dede semnalul, după obiceiul timpului, de către strejerii ce stăteau pe vîrful munţilor la pîndă, despre apropierea nenorocită a unei mari cete de Tătari, ce ve-niau călări în fuga cailor. Armele lor sclipiau. Erau Tătarii purceşî în căutarea Brandei. Unde să fugă drumeţii dinaintea hordeî tătăresc!? Toţi ascultară poveţele mintoseî Rebecă şi trecend rîul Moldova, o apucară iute de-a dreptul prin stufişuri, rîpi, po-nore şi pe poteci călcate numai de fiarele sălbatice, spre www.dacoromamca.ro 770 ALBINA muntele-Pion, al cărui ţiclău (pisc) se vede din depărtare şi slujiâ, pe acele vremuri, fugarilor Români, ce rătăciau prin munţi de frica năvălitorilor, spre a eşi la o margine. Drumeţii noştri. Humă, Gramen şi Branda, căci Kaliman râmase pe loc, neputendu-se sdruncinâ din pricina piciorului ce 1 durea încă, se duceau într’acolo spre a ascunde pe nenorocita fată la adăpostul şi paza Dochieî, în peştera ei. Două dile şi două nopţi nu dormise Haroboe. Nu-1 prindea nici somnul nici mâncarea, când îşi amintea de odorul ce-î scăpase din mână. Ceata cea mare de Tătari, de a cărei frică fugiră spre Pion Branda şi cu tovarăşii sei, apucă în altă parte, nu spre cătunul unde eră Rebeca şi Kaliman, iar Haroboe îşi lăsă calul în voia lui. După el mergeâ un zdravăn slujitor, ce ducea legat pe cal pe urgisitul Negrilă. Intr’o clipă tus-trei fură dinaintea colibei unde cu câte-vâ clipe mai nainte fusese Branda pe care el o căută. Descăle-cară câteşî trei. Bătrânul Negrilă eră ferecat de mâini şi de piciore. Fu tîrît de slujitor dinaintea prispei pe care se pusese spre odihnă Tătarul; fu cercetat din nou de urmele Brandei. Moşneagul, ca să se sfîrşescă o dată cu chinul seu şi ca să mai aprindă mînia sălbatecului, spuse chipul cum a fugit Branda şi mulţumirea sa sufletescă, că măcar cu atâta s’a putut şi el resbunâ de crimele şi pîngăririle ce păgânul le-a săvîrşit asupra fraţilor sei Români. Se înfuriă şi mai mult Tătarul şi porunci să-l lege pe Negrilă de fagul cel gros şi scorburos, în care eră Kaliman şi de unde ascultă tot ce se vorbiâ, apoi să-i dea foc să ardă cu copac cu tot. Kaliman înghieţă la audul acestor vorbe. Negrilă fu legat straşnic de fag. Cum şedeâ Tătarul şi ocăra pe bâtrîn cu cuvinte urîte, ce numai din gura lui puteau eşi, veni ca fulgerul un călăreţ şi-î aduse veste că o cătă numerosă de armaşi s’au vecjut prin ceaţă de cea-l-altă parte a rîului şi s’aii audit strigăte de: Branda. Tătarul se înveseli la acăstă veste ce-i veni; se aruncă iute pe cal şi o plecă la fugă în acea parte, lăsând pe slujitor să dea foc fagului. Negrilă eră mai mort; slujitorul adună vreascuri cu încetul, aţîţă focul la rădăcina fagului. Kaliman eră în scorbură, nu www.dacoromamca.ro ALBINA 571 sciâ cum să facă să se scape pe el cu vieţă şi să scape şi pe bâtrînul Negrilă de la morte. Dar Dumnedeu ajută tot-d’a-una în nenorocire, când avem credinţă în el. Slujitorul se plecă pe brîncî jos, la rădăcina copacului, ca să sufle în foc să ardă mal repede; Kaliman alese posiţia în care se află Tătarul ce suflă în foc şi repedi lancea, ce o avea la el, în spatele Tătarului aşâ de tare, în cât îl eşi prin piept. Nu se mal sculă păgânul, dar de urletul lui răsună codrul. Kaliman se dete jos şi c’o măciucă îî zdrobi capul; deslegă pe bâtrînul Negrilă, care eră leşinat de durere şi necaz ve-cjendu-şî pierdută vieţa sa şi a fiului seu, fără să isbutescă a scăpă vieţa Domniţei Române. Kaliman, îl îmbrăţişă, dederă foc fagului, ce arse cu Tătarul ce zăcea lângă el; apoi stă-tură locului şi aşteptau în linişte să mal vadă măcar o dată pe nenorocita Branda, ce o credeau el din nou cădută în cornele Bourului. In numerul viitor vom vede ce s’a mal întîmplat. I. N. Ciocan. Ospătăria Copiilor din Bacău Importanţa ospătăriilor pentru copii săraci e recunoscută de toţi ca o necesitate absolută şi în curînd legiuitorul ne va da o lege pentru punerea în aplicare a acestei înstituţiunî. Pătruns de acestă idee, d-1 Primar al Bacăului, C. Vlaicu, a înfiinţat o ospătărie pentru şcolarii săraci din acel oraş. Inaugurarea s’a făcut în cjiua de 8 Ianuarie 1898. Ospătăria e în centrul oraşului şi trăesce numai din produsul serbărilor date în folosul săracilor. La masă copii- vin, în tote rjilele, recomandaţi de institutorul clasei. Acestă faptă vrednică de totă lauda face mare onore simpaticului primar şi eu, ca martor fidel, mărturisesc că am întîlnit părinţi de copii nevoiaşi cari făceu cruce şi binecuvîntau pe cel de sus, că li se uşu-reză şi lor traiul şi mulţumiau iniţiatorului. Dorim, se au cestiune forte importantă, pentru că e vorba de unde răsare, de unde vine puterea sau autoritatea politică în stat.» După ce studiază originea stăpîniril politice, autorul cerceteze drepturile şi datoriile acestei stâpînirî şi încheie lucrarea sa cu vorbele sf. Vasile celui Mare: «Domnitorul adevărat, nu se cunosce din semnele cele din afară, adică de la porfiră, de la hlamidă şi de la coronă, ci dintru virtuţile cu cari este înzestrat ca Domnitor; căci cel ce e stă-pinit de plăceri şi condus de diferite pofte, fiind rob păcatului, nu este apt a fi Domnitor.» O cercetare ingeniosă este de sigur lucrarea d-luî Gli. Gheorgliiil, profesor la liceul din Pomîrla. întitulată Dicţionarul d-lul Fr Dame » D-sa, după ce arată meritele acestei lucrări, înşiră diversele erori şi omisiuni ce a întîlnit într’însa. www.dacoromamca.ro 574 ALBINA Autorul dovedesce pe de o parte adîncă cunoscinţă de limba franceză şi pe de alta o răbdare neobicînuilă. Credem că d-1 Dame se va folosi de lucrarea d-luî Gheorghiu la o ediţie viitore. * * * «Viorica», roman original de Ermali. Primim la redacţie un elegant volum sub acest titlu, cupriijend o povestire de moravuri din viaţa societăţii românesc! din timpul nostru. * * * D-1 Di-. Toma Dicescu, profesor de limba germană la scola normală din Câmpulung, care in anul trecut a scos ^ Cartea de citire germană», a dat acum la lumină prima fasciculă dintr’o lucrare nouă, intitulată: Comentai- la cartea de citire. Aci aflăm explicări de cuvinte, de sintaxă, analize, rezumate din regulele gramaticale şi alte interesante notiţe biografice sau de altă natură, ast-fel încât lucrarea servesce minunat şi la repeţirea gramaticei. Aşteptăm apariţiunea şi a celor-lalte fascicole pentru a face o dare de seamă mai amănunţită. * * * Sub titlul «Călăuza judecătoriilor de pace comunale d-1 Florinii Stan-ciovicî, licenţiat în drept, a dat la lumină o broşură forte trebuinciosă juraţilor notarilor, învăţătorilor, preoţilor şi tuturor sătenilor. Lucrarea d-luî Stanciovici are de scop a consolida democratica insti-tuţiune a judecătoriilor comunale, a lumină pe săteni şi a-î învăţă să se potâ judecă ei între ei. O recomandăm cu insistenţă cititorilor noştri. Ea s’a tipărit în Tîrgu-Jiu şi se vinde cu preţul de 2 lei. In ultimul timp învăţămîntul gimnasticei a luat un avînt mare în şcolele nostre, fapt ce a hotărît pe d-1 Mihail I. lonescii. institutor în Focşani, a elabora şi publică un Manual dc gimuasticâ. ce a aparut (jilelo trecute în editura cunoscutului institut de editură Italian şi Samitca din Craiova. Partea originală a acestei lucrări sînt exerciţiile însoţite de cântece, cari se practică la noi în prea puţine şcole şi pe cari cu dinadinsul le recomandăm membrilor învăţămîntului primar şi secundar. D-1 inginer li. G. Assau, unul din proprietarii fabriceî de uleiuri minerale din Bucuresci, a aflat un studiu forte interesant despre rolul pe care România e menită să-l joce în raporturile comerciale ale Europei cu Asia, Africa şi Australia. Lucrarea s’a tradus şi în franţuzeşte de d G. A. Mandy. doctor în drept. Autorul s’a inspirat din cuvintele M. S. Regelui Carol I.: Drumul cel mai scurt al Angliei la Indii este prin România, căci linia dreptă trasă de la Londra la Bombay trece prin Bucuresci. Aci se vorbesce şi despre proiectatul pod peste Dunăre la Turnu-Seyerin. Ast-fel de lucrări ca a d-luî Assan ne fac să ne mîndrim, când ne gândim Ia strălucitul viitor economic ce aşteptă ţara nostră. Un vis. Sub acest titlu preotul ortodox român, redactor. S. S. Gavril Ilango, a tipărit la Sibiu într’o elegantă broşură, o Naraţiune din viaţa unul preot. * * * Un domn, care nu vrea sâ-şî spue numele şi iscâlesce Sfinx, a adunat ntr’o broşură o serie de nuvele întitulate: «Femei uşăre.. Conţinutul www.dacoroinamca.ro ALBINA 575 aceste! cărţi ne fiind potrivit cu scopul revistei nostre, nu putem vorbi inaî pe larg. D-l Const. St. Bilciureseu, a scos acum de sub tipar Almanalml (calendar) al şcălclor, pe anul şcolar 1897—98, forte trebuincios tuturor profesorilor de ori-ce grad şi mai ales învăţătorilor In el se găsesc, pe lingă altele, tdte legile şi regulamentele şcolare de a/a dimineţa, la sediul Societăţii, Şcola de băeţi de la Clemenţa «O. A. Rosetti» adunarea generală anuală. Consiliul de administraţie a făcut darea de seamă pe anul 1897 şi a fost descărcat de gestiunea sa în urma cetirii raportului Comisiunii de Control. S’a ales apoi Comisiunea de Control pe anul 1898- Consiliul de administraţie a decis asemenea ca, conform art. 59 din Statute. Patronul Societăţii (30 Ianuarie 1898) să se serbeze printr’un Te-Deum oficiat de P. S. Episcopui Dunâriî-de-Jos, membru al Societăţii, în Ziua de 30 Ianuarie 1898, la Biserica St. Gheorghe Nou, la orele lOJuinlineţa, în pre-senţa membrilor Societăţii şi elevilor îmbrăcaţi pentru VPl'bătorile Crăciunului 1897. POŞTA REDACŢIEI il In numerele viitore vom publică treptat următorele articole, după rîn-dul sosirii şi după trebuinţele fie-cărui număr: La biserică nu popa de N. Vasiliu; Dealul Maorii de Şerbulescu; Mc" moriu furnicilor de Prisiceanu ; Bana Doeliia de Boboiceanu; Pctroleul de Dr. C.; La ţară de Gr. Teodosiu; Luxul de Bănceanu; Scene din educaţia familiei de T. Dicescu; Îngrijirile copiilor de V. Mircea; De ale lui Păcală de C. Popescu; Speranţă de C. I. Tomulescu; Ruinele eelăţil luT Negru-Vodă de I. Mihâileseu; împăratul Troian de Dragoş; ('ine sîntem noi Ro-mănii de V. Stoicănescu; Iarna de’Smara; Isus ca învăţător de Graţian; Pentru ce marea este sărată de G. C. Atanasiu. (Vom continuă cu acestă listă). T. Dicescu, Câmpu-Lung. —Vi s’a expediat prin poştă. www.dacaromanica.ro